Comunitatea Europeană gândită inițial ca o cooperare economică intre state și devenită

ulterior Uniunea Europeană a evoluat treptat integrând un număr tot mai mare de state, fiind
formată în momentul de față din 27 de state, în timp ce altele se află în curs de integrare.
Scopurile și interesele Uniunii s-au diversificat în timp, iar Uniunea Europenă a transgresat
de la o construcție economică la una complexă care a recunoscut si creat mecanisme juridice
de protecție a drepturilor omului, democrației, statului de drept, a drepturilor și libertăților
fundamentale.

Tratatul de la Maastricht , care a introdus practic denumirea de Uniunea Europeană a

constituit probabil cel mai important demers în transformarea fostei Comunități Economice
Europene într-una politcă, mergând către transformarea într-un sistem statal de sine stătător.1

După Tratatul fondator și după Tratatul de la Maastricht, al treilea moment care putea
deveni cu adevărat crucial pentru evoluția Uniunii Europene era adoptarea Constituției
Europene, document care să confirme și să adapteze identitaea Uniunii Europene și cadrul
său organizașional la realitățile extinderii și ale gradului necesar de integrare. 2 Procesul de
ratificare s-a desfășurat fără incidente până în primăvara lui 2005 când cetățenii Franței și
Olandei resping prin referendum proiectul Constitiției Europene.

În urma acestui eșec, liderii europeni în frunte cu președintele Comisiei Europene,

Jose Barosso au încercat să găsească soluții pentru a preîntâmpina un nou insucces
asemănător celui privind adoptarea unei Constituții pentru Europa în cazul adoptării
Tratatului de la Lisabona, tratat care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele
CE (fără a le înlocui) şi pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele juridice
necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor.

Oare odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona Uniunea Europeană a

devenit cu adevărat un tot unitar , constituind un model constituțional european?

Proiectul Tratatului Constituțional avusese în vedere o ambițioasă propulsare a

construcției europene spre o unitate politică mai clar afirmată, susținută inclusiv de o
simbolistică prin care să se expeime capacitatea ei de a-și soluționa problemele proprii și de a
1
GEORGE Jiglău, Tratatul de la Lisabona, o nouă șansă pentru Europa-o perspectivă clujeană,Tratatul
de la Lisabona, UE către reformă instituțională și consens.
2
idem
1
se manifesta ca un actor cu o voce dură și distinctă în scena internașională. 3 Se caută astfel un
răspuns la problema ridicată de Consiliul european de la Laeken privind echiparea Uniunii cu
un mecanism care să o facă tot mai puternică și în același timp tot mai apropiată de cetățenii
săi,adică mai democratică.4

Proiectul Constituțional a propus modificarea actualei formule a celor trei entitati

separate (three pillar structure) in sensul contopirii lor intr-un singur tratat constitutional care
sa asigure Uniunii personalitatea juridica necesara in planul relatiilor internationale. Apoi, s-a
introdus Carta Europeana a Drepturilor Omului ca parte integrala a viitoarei constitutii, aspect
care precizeaza cu claritate care sunt valorile si obiectivele Uniunii Europene. In plus, s-a
propus crearea unei noi institutii, si anume aceea a Ministrului de Externe care s-o inlocuiasca
pe aceea a Inaltului Reprezentant (Javier Solana) si pe a Comisarului pentru Relatii Externe
din cadrul Comisiei Europene (la acel moment Chris Patten. O alta noutate a vizat institutia
responsabila in adoptarea deciziilor strategice ale Uniunii, am numit aici Consiliul European,
pentru care s-a propus alegerea unui presedinte ales pe o perioada de 2 ani si jumatate. O
astfel de presedintie inlocuieste actualul sistem prin rotatie, in care la fiecare 6 luni o alta tara
membra preia aceasta importanta pozitie. In schimb, sistemul presedintiei prin rotatie se va
pastra la nivelul Consiliului de Ministrii ai Uniunii Europene (format din reprezentanti ai
guvernelor statelor membre), in cadrul Consiliului Afacerilor Generale, institutie care îi are in
componenta pe ministrii de Externe ai celor 152. In acest fel, s-a dat satisfactie statelor mici
care mai putea juca un rol important in Consiliul de Ministri.5

Tratul de la Lisabona preia în mare majoritatea dispozițiile Tratatului Constituțional, însă

într-o manieră mult mai simplă și accesibilă. Prin urmare principalele modificări pe care le va
aduce Tratatul de la Lisabona vor privi:
1. O Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul European şi
parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care cetăţenii au mai
multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel
european şi naţional şi de către cine.

3
Claudia Timofte, Note despre deficitul democratic în Uniunea Europeană, Tratatul de la Lisabona,
UE către reformă instituțională și consens, ed.DACIA 2008, PAG,78-79.
4
Vasile Ciocan, Liviu Tăut, Drept european ,ed.GrafNet, Oradea 2007,p.24.
5
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/118/art3-tuca.html
2
 2. Un rol consolidat pentru Parlamentul European: ales direct de către cetăţenii
Uniunii Europene, acesta are noi atribuţii majore privind legislaţia, bugetul Uniunii Europene
şi acordurile internaţionale. Prin faptul că se recurge mai des la procedura de codecizie în
cadrul elaborării politicilor europene, Parlamentul European se află pe o poziţie de egalitate
cu Consiliul (care reprezintă statele membre) în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari
părţi a legislaţiei Uniunii Europene.

3. O mai mare implicare a parlamentelor naţionale: parlamentele naţionale pot

participa într-o măsură mai mare la activităţile Uniunii Europene, în special datorită unui nou
mecanism care le permite să se asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obţine
rezultate mai bune la nivel comunitar (principiul subsidiarităţii). Alături de rolul consolidat al
Parlamentului European, implicarea parlamentelor naţionale conduce la consolidarea
caracterului democratic şi la creşterea legitimităţii acţiunilor Uniunii.

4. O voce mai puternică pentru cetăţeni: datorită iniţiativei cetăţenilor, un milion de

cetăţeni din diferite state membre pot cere Comisiei să prezinte noi propuneri politice.

Cine şi ce face: relaţia dintre statele membre şi Uniunea Europeană este mai clară,
odată cu repartizarea competenţelor.

Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoaşte explicit, pentru prima dată,
posibilitatea ca un stat membru să se retragă din Uniune.

5. O Europă mai eficientă, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituţii

eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acţioneze mai
bine în domenii de prioritate majoră.

6. Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificată din Consiliu este extins la noi
domenii politice, astfel încât procesul decizional să se desfăşoare mai rapid şi mai eficient.
Începând din 2014, calcularea majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi, a
statelor membre şi a populaţiei, reflectând astfel dubla legitimitatea Uniunii. Dubla majoritate
se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din statele membre, reprezentând
cel puţin 65% din populaţia Uniunii.

7. Un cadru instituţional mai stabil şi mai eficient: Tratatul de la Lisabona creează

funcţia de preşedinte al Consiliului European (ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate),
introduce o legătură directă între alegerea preşedintelui Comisiei şi rezultatele alegerilor

3
europene, prevede noi dispoziţii referitoare la viitoarea structură a Parlamentului European şi
include reguli clare privind cooperarea consolidată şi dispoziţiile financiare.

8. O viaţă mai bună pentru europeni: Tratatul de la Lisabona ameliorează capacitatea

UE de a acţiona în diverse domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de azi şi pentru
cetăţenii săi - precum libertatea, securitatea şi justiţia (combaterea terorismului sau lupta
împotriva criminalităţii). Într-o anumită măsură, Tratatul se referă şi la alte domenii, printre
care politica energetică, sănătatea publică, schimbările climatice, serviciile de interes general,
cercetare, spaţiu, coeziune teritorială, politică comercială, ajutor umanitar, sport, turism şi
cooperare administrativă.

9. O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei, care

promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar
european, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecţie a cetăţenilor
europeni.

10. Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifică şi consolidează valorile şi

obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite să servească drept punct de
referinţă pentru cetăţenii europeni şi să arate ce anume are de oferit Europa partenerilor săi
din întreaga lume.

11. Drepturile cetăţenilor şi Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la Lisabona

menţine drepturile existente şi introduce altele noi. În mod special, garantează libertăţile şi
principiile înscrise în Carta drepturilor fundamentale şi conferă dispoziţiilor acesteia forţă
juridică obligatorie. Se referă la drepturi civile, politice, economice şi sociale.

12. Libertate pentru cetăţenii europeni: Tratatul de la Lisabona menţine şi

consolidează cele „patru libertăţi”, precum şi libertatea politică, economică şi socială a
cetăţenilor europeni.

13. Solidaritate între statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede faptul că

Uniunea şi statele membre acţionează împreună în spirit de solidaritate în cazul în care un stat
membru este ţinta unui atac terorist sau victima unei catastrofe naturale sau provocate de om.
De asemenea, se subliniază solidaritatea în domeniul energiei.

14. Mai multă siguranţă pentru toţi: Uniunea beneficiază de o capacitate extinsă de
acţiune în materie de libertate, securitate şi justiţie, ceea ce aduce avantaje directe în ceea ce

4
priveşte capacitatea sa de a lupta împotriva criminalităţii şi terorismului. Noile prevederi în
materie de protecţie civilă, ajutor umanitar şi sănătate publică au, de asemenea, obiectivul de a
întări capacitatea Uniunii de a răspunde la ameninţările la adresa securităţii cetăţenilor
europeni.

15. Europa ca actor pe scena internaţională – instrumentele de politică externă de care

dispune Europa sunt regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor
politici. Tratatul de la Lisabona oferă Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din
întreaga lume. De asemenea, utilizează forţa dobândită de Europa în domeniul economic,
umanitar, politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe plan
mondial, respectând, în acelaşi timp, interesele specifice ale statelor membre în domeniul
afacerilor externe.

16. Numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de
securitate, care este şi unul din vicepreşedinţii Comisiei, va creşte impactul, coerenţa şi
vizibilitatea acţiunii externe a UE.

17. Noul Serviciu european pentru acţiune externă va oferi Înaltului Reprezentant
sprijinul necesar.

18. Uniunea are o personalitate juridică unică, ceea ce îi întăreşte puterea de

negociere, determinând-o să fie mai eficientă pe plan mondial şi un partener mai vizibil pentru
ţările terţe şi organizaţiile internaţionale.

Evoluţia politicii europene de securitate şi apărare se va realiza păstrând unele

modalităţi decizionale specifice, facilitându-se totodată o cooperare consolidată în cadrul unui
grup mai mic de state membre. 6

Pentru a ne referi la un model constituțional european trebuie să avem în vedere, în

primul rând, existența unei constituții sau document care să joace rolul unei constituții și
mecanismele juridice de punere în aplicare a acestor dispoziții. În acest voi face o comparație
între modelul constituțional național al Germaniei si cel al Uniunii Europene pentru a decide
dacă putem vorbi despre un model constituțional european, observând asemănările și
deosebirile dintre cele două modele.

6
http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/index_ro.htm
5
 Din punct de vedere al organizării de stat, Germania este organizată federal, acordând
o largă autonomie landurilor. Art.30 din Constituția Germaniei prevede autonomia landurilor,
acestea având o organizare proprie în domeniul activității legislative, executive și
judecătorești. Cu toate acestea legislația adoptată la nivel nașional are proritate față de
legislația locală.

La nivelul Parlamentului se reglemeantează cele mai importante domenii ale vieții

sociale, cum ar fi: securitatea statului, apărarea națională, relațiile internaționale, problema
cetățeniei. Instituția Parlamentului are o organizare bicamerală fiind alcătuită din Bundesrat și
Bundestag.

Art.70 din Constituția Germaniei prevede că Landurile au dreptul de a legifera în

domenii ale vieții sociale care le revin în competență exclusivă, fără a se suprapune puterilor
legislative conferite Federației.

De asemenea landurile beneficiază de dreptul de a fi reprezentate în Parlament prin

Bundesrat. Membrii Bundesratului sunt numiți de membrii Guvernelor locale care pot și să-i
revoce. Pe de altă parte, deputații Bundestagului sunt aleși prin alegeri generale, directe,
libere, egale și secrete.

Și acum să urmărin structura Uniunii Europene așa cum prevede Tratatul de la

Lisabona. Există, pe de o parte, Uniunea Europeană care funcționează potrivit dipozițiilor
Tratatelor institutive, acționând prin mecanismele instituționale prevazute de tratate, care
deține personalitate juridică unică, având astfel competența de a încheia tratate si reprezenta
statele naționale în raporturile cu statele terțe și organizațiile internaționale. De asemenea
Uniunea Europeană are competența de a legifera în cele mai importante domenii care o
privesc și care sunt în competența sa exclusivă, domenii precum:

-uniunea vamală

-stabilirea normelor privind concurența necesară funcționării pieței interne

-politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro

-conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul pieței comune privind pescuitul

-politica comercială comună

6
Astfel Uniunea Europeană ar putea fi comparată cu Federația, iar statele naționale care
compun Uniunea cu landurile.

Din punct de vedere structural, putem accepta că Uniunea Europeană seamănă cu

Germania, însă problema o reprezintă deficitul democratic al Uniunii. Un obiectiv al tratatului
constituțional l-a constituit cel al democratizării sistemului instituționalal Uniunii, impus de
constatarea că cetățenii Uniunii au sentimentul că nu pot decide nici asupra hotărârilor
comunitare, nici asupra orientărolor generale pe care le asumă Uniunea, asupra a ceea ce se
numește modelul european de societate și elementele sale definitorii.7

Paul Magnette susține că deficitul democratic al Uniunii este cauzat de mecanismul

său intituțional prea complex, prea îndepărtat de cetățeni, deconectat de problemele lor
cotidiene, cu mecanisme care favorizează latura executivă în detrimentul legislativului,
ignorând colectivitățile locale și teritoriale, sindicatele și asociațiile.8

O altă problemă ridicată de discuțiile asupra deficitului democratic au în vederea

reprezentativitatea instituțiilor europene, deficitul fiind exprimat de un ansamblu de factori
precum:

-slăbiciunea Parlamentului European, Consiliul fiind veritabilul legislator

-Președintele Comisiei nu este ales, fiind desemnat de șefii de state și guverne

-Membrii Consiliului au o legitimitate democratică, dar Consiliul legiferează la

propunerea Comisiei care nu are legitimitate democratică priprie

-Organizarea puterilor este confuză pentru că există trei organe executive (Comisia în
domeniul concurenței, Consiliul European și Consiliul de Miniștri).

Prin adoptarea Tratatului de la Lisabona se încearcă corectarea acestor deficite

democratice.

Un alt aspect care atrage critici este Consiliul de Miniștri punându-se problrma
principiului federal al dublei legitimităși și a reducerii dezechilibrului dintre organul de
reprezentare a statului și organul de reprezentarea al popoarelor în materie legisltivă. Cu cât

7
Claudia Timofte, Note despre deficitul democratic în Uniunea Europeană, Tratatul de la Lisabona,
UE către reformă instituțională și consens, ed.DACIA 2008, p 79.
8
Paul Magnette, Europa politică, ed.Institutul European, Iași, 2003.
7
legitimitatea acestuia din urmă va fi mai puternic afirmată, va reclama un rol echivalent cu
organul de reprezentare al statelor.În aceste condiții guvernele statelor memnre ar putea trage
concluzii că nu au interes să crească legitimitatea Parlamentului European. Un alt aspect al
legitimității Consiliului care acumulează critici se referă la funcțiile guvernamentale ale
acestuia din urmă ți la absența controlului asupra lui. Atât timp cât Parlamentul nu va avea în
fața lui un veritabil guvern, puterea sa de control va fi fictivă. La fel ca în Elveția, Consiliul
nu poate fi destituit de către Parlamentul care l-a ales. De asemenea, în Statele Unite
purtătorul puterii executive scapă controlului Parlamentului pentru că președintele este direct
responsabil în fața Guvernului.

Pe baza acestor date se poate considera că sistemul politic al Uniunii tinde să se

apropie de modelul american sau elvețian mai degrabă decât de modelul german.9

9
Claudia Timofte, Note despre deficitul democratic în Uniunea Europeană, Tratatul de la Lisabona, UE
către reformă instituțională și consens, ed.DACIA 2008, p 90.
8