UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

MASTER: KINETOTERAPIA ÎN AFECȚIUNILE LOCOMOTORII

DESHIDRATAREA ÎN SPORT

Student: Mustățea Andra Diana

Prof. Univ. Dr. Vâjială Graziela Elena
 Ce este apa și care este rolul ei în organismul uman?

Apa reprezintă unul dintre cei mai importanți constituenți ai organismului uman,
fără de care existența nu ar fi posibilă. Aceasta este răspunzătoare pentru fiecare reacţie şi
proces metabolic care se petrece în organismal nostru, găsindu-se într-o proporție de 70%.
Apă reprezintă unul dintre cei mai importanți constituenți ai organismului uman,
fără de care existența nu ar fi posibilă. Această este răspunzătoare pentru fiecare reacţie şi
proces metabolic care se petrece în organismal nostru, găsindu-se într-o proporție de 70%.

Apă din organism îndeplinește numeroase roluri:

 Energetic: întrând și ieșind din celulă, apa produce energie hidroelectrică, care este
depozitată sub formă de  adenozintriphosfat, ATP.
 Hidrolitic: apa declanșează reacții chimice, care duc la descompunerea substanțelor
din ea. Apa reprezintă un excelent dizolvant pentru multe substanțe și este mediul în care se
desfășoară cele mai multe reacții chimice legate de metabolismul substanțelor. Aceste reacții
au nevoie de un mediu apos, altfel substanțele nu se pot desface în ioni, iar reacțiile nu pot
avea loc. Pe lângă această apa însăși este un el ctrolit slab, care se disociază în ion de
hidrogen (H+) și hidroxil (OH-).Aceiași ioni au proprietăți catalitice, ei accelerând un număr
considerabil de reacții care în mod normal ar dura zile întregi, în prezența ionilor reacțiile au
loc în câteva secunde.
 Activează/inhibă: cu cât sunt mai vâscoase fluidele din corpul nostru, cu atât mai
încet au loc procesele biologice, ceea ce înseamnă că dacă ingerăm suficientă apă, procesele
biologice pot să continue la “viteză” normală.
 Elimina: purificarea sângelui de către rinichi, se întâmplă din cauza presiuni asupra
filrului renal datorat lichidului adus acolo de arteră renală.
 Termoregulator: când apa se evaporă pe piele, racesete organismul. Astfel, la
temperaturile ridicate ale verii organismul uman primește mult mai multă căldură decât are
nevoie. Dacă căldură nu s-ar elimina organismul ar avea mult de suferit. Din fericire,
organismul dispune de o serie de mijloace de eliminare a căldurii. Schimbarea apei din stare
lichidă în stare gazoasă presupune o pierdere de căldură de la corpul unde se află apa. În
corpul omenesc fiecare gram de apă evaporate de pe suprafață pielii (transpirație) la
temperatura camerei înlesnește pierderea a 580 de calorii mici.
 Circulator: cantitatea de apă din organism, reglează presiunea sângelui, și mișcarea
sângelui.
 Osmotic: schimburile celulare, ce au loc între interiorul și exteriorul celulelor au loc
datorită diferenței de presiune datorate diverselor lichide, în diferite părți ale membranei
celulare. Apa reprezintă unul dintre cei mai importanți constituenți ai organismului
uman, fără de care existența nu ar fi posibilă . Această este răspunzătoare pentru fiecare
reacţie şi proces metabolic care se petrece în organismal nostru, găsindu-se într-o proporție
de 70%.

2
 Introducerea și eliminarea apei din organism

Apa este introdusă în organism sub formă de băuturi împreună cu alte alimente (sursă
exogenă) Într-adevăr, în afară de apa pe care o bem, o cantitate de apă se formează în
organism prin oxidarea diferitelor alimente (sursă endogenă). S-a constatat că prin completă
oxidare a 100 grame de grăsime se formează 107 grame de apă, din 100 gramede amidon se
formează 55 de grame de apă, din 100 grame de albumilă se formează 41 de grame de apă.

Dintr-un alt punct de vedere, alimentele conțin o însemnată cantitate de apă împreună cu
alte substanțe hrănitoare. De regulă, fructele și vegetalele conțin peste 90 apă, iar alimentele
pe care le numim uscate (pâinea, carnea) conțin între 60 și 85% apă. Orice aliment pe care l-
am considera conține o cantitate apreciabilă de apă, în afară cantității de apă care se formează
prin oxidarea alimentului respectiv.

      Apa luată din stomac și din intestine este transportată de sânge în tot organismul și este
reținută de țesuturi. Rezervă de apă a organismului o constituie în special mușchii și pielea,
datorită volumului lor. Pe lângă acestea și celelalte organe și părți ale corpului omenesc au în
compoziția lor o cantitate însemnată de apă (ficatul, creierul, plasmă sanguină, celulele,
plămânii).

      În mod normal organismul uman are nevoie zilnic de 2 litri și jumătate de apă, dar uneori
această nevoie poate să se ridice până la zeci de litri de apă. Apa se elimina din organism în
primul rând prin rinichi (1 litru și jumătate pe zi). De fapt, pierderea această variază între 0,6
și 2 litri pe zi. În unele cazuri se pot atinge valori foarte mari  - în cazuri patologice  sau în
cazul sportivilor. Rinichii au un rol foarte important în eliminarea apei. Ei extrag din sânge
toate substanțele nefolositoare sau dăunătoare organismului, pe care acesta le-a adunat din
țesuturi și organe. Pentru a arunca afară aceste substanțe este neapărat nevoie de apă, în care
aceste substanțe sunt dizolvate.

Restul apei se elimina prin plămâni, sub formă de vapori(~400cm 2), prin intestine (100-
200cm2) și prin piele (500cm2). În respirația accelerată la om, în timpul muncii sau a altor
eforturi fizice, cantitatea de apă care se elimină prin plămâni crește. Oamenii care muncesc în
condiții de temperatura ridicată pot pierde până la 6-10 litri de apă.

De asemenea, apă se elimina și prin urină – 1200 ml pe zi și materii fecale - 150 ml pe

zi.

Metebolismul apei este influențat de multe glande cu secreție internă (tiroidă, glandele
suprarenale, glandele genitale, pancreasul, ficatul), dar organul cel mai important care
reglează metabolismul apei este hipofiză (o glanda ce se situează sub creier).Hormonul
lobului posterior al hipofizei –pituitrita-provoacă o diuree puternică (creșterea cantității de
urină).

      Scoarța creierului are un rol foarte important în reglarea introducerii, folosirii și

eliminării apei din organism. Ca organ coordonator scoarța creierului intervine în toate aceste
procese.

3
 Hidratarea în cazul sportivilor

Sportivii bine antrenați, cu țesut adipos redus și masă musculară bine dezvoltată au un
conținut crescut de apă în organism, deoarece mușchii conțin 70-75% apă, în timp ce țesutul
adipos conține doar 10-15% apă. Aportul lichidian adecvat este o condiție sine qua non
pentru ca apa din organism să fie menținută în limite constante. Apa trebuie consumată cu
regularitate și în cantități suficiente pentru a asigura termoreglarea și funcționarea normală a
organismului unui sportiv, fiind un fapt dovedit că deshidratarea determină scăderea
performanței sportive. Prima modalitate de termoreglare în condiții de  stres metabolic și
termic o reprezintă transpirația. Cu cât intensitatea și durata exercițiului fizic este mai mare,
cu atât transpirația este mai abundentă.

Deshidratarea
Deshidratarea intervine atunci când există o pierdere de apă din organism astfel
încât apare un dezechilibru al lichidelor în organism și acesta nu mai funcționează optim.
Setea nu este un indicator fidel al stării de hidratare a organismului.  Pierderea unui
procent de numai 2 % din fluidele organismului determina scăderea capacității aerobe de
efort cu 10-15%.

Simptomele de deshidratare debutează cu senzația accentuată de sete și progresează

cu alte manifestări specifice lipsei de apă. Manifestările inițiale de deshidratare ușoară la
adulți apar atunci când organismul pierde aproximativ 2% din totalul fluidelor. Iată câteva
dintre majoritatea simptomele ușoare de deshidratare (dar nu singurele): sete, pierderea
apetitului alimentar, piele uscată, piele fierbinte, urină închisă la culoare, uscăciune a gurii,
oboseală sau slăbiciune, frisoane, amețeli.

Dacă deshidratarea se accentuează și pierderea de lichide ajunge la 5% se pot

experimenta următoarele efecte ale deshidratării: accelerarea ritmului cardiac și al respirației,
diminuarea transpirației, micșorarea cantității de urină, creșterea temperaturii corpului,
oboseală extremă, crampe musculare, dureri de cap, greață, furnicături la nivelul membrelor.

Când lichidul pierdut din organism ajunge la 10%, este nevoie de ajutor imediat. Această
lipsa de lichide poate fi de multe ori fatală. Printre simptomele deshidratării severe se
numără: spasme musculare, vărsături, puls slab, piele lipsită de elasticitate, vedere încețoșată,
confuzie, dificultăți de respirație, convulsii, dureri abdominale și toracice, pierderea
conștiinței.

În cazul sportivilor, oboseală pe care o resimt și pe care o relatează chiar înaintea

începerii antrenamentului apare, de cele mai multe ori, că urmare a unui status de hidratare
insuficient. În momentul apariției senzației de sete se consideră că organismul este deja
deshidratat, bazându-ne pe decalajul de timp între deshidratare și senzația de sete. Alți factori
care influențează riscul de creștere a temperaturii corpului în timpul efortului, din cauza
deshidratării sunt: anumite medicamente, depleția de glicogen și glucoză din mușchi,
insomnia etc.

4
 Efectele deshidratării asupra performanței

Procent de pierdere din greutatea

Efecte
corporală
0
Apar deficiențe în pragul de sete și pragul de
1% termoreglare, care duc la scăderea capacității
de efort fizic
Setea devine mai puternică, apar un vag
2%
disconfort și pierderea apetitului
Gură uscată, crește hemoconcentrația, diureză
3%
scazută
Scăderea cu 20-30% a capacității de efort
4%
fizic
Dificultăți de concentrare, dureri de cap,
5%
agitație, somnolență
Severa afectare a termoreglării, scăderea
6% frecvenței respiratorii, apariția paresteziilor la
nivelul extremităților
Posibil colaps, dacă deshidratarea se asociază
7%
cu căldura și exercițiul
10% Risc letal

Efectul cel mai grav al deshidratării, rezultat din imposibilitatea de a înlocui lichidele
pierdute o reprezintă afectarea termoreglării, care poate duce la creșterea temperaturii de bază
a corpului (peste 40 de grade Celsius). Pierderea de lichide la 1% din greutatea corpului
afectează termoreglarea; între 3-5% afectează abilitatea corpului de a utiliza oxigenul eficient
și la 7% este posibilă apariția colapsului. Astfel, o pierdere de apă de 3-4% din greutatea
corporală duce la scăderea performanței, scade diureza și apar simptome cum ar fi: gura
uscată, tegumente uscate, greața și fatigabilitate. O problemă particulară a fost constatată în
cazul boxerilor, la care deshidratarea crește riscul leziunilor cerebrale. Când  temperatura
corpului crește excesiv din cauza deshidratării, pot apărea următoarele simptome: amețeală,
confuzie, greață, eritem facial, accelerarea pulsului, lipotimie. Acestea pot fi prevenite
încurajând sportivul să bea lichide înainte, în timpul și după sesiunea de exerciții, să aibă un
program de odihnă și pauze de apă. Se recomandă purtarea de haine deschise la culoare și
largi pentru a permite libera circulație a aerului, înlăturarea hainelor transpirate care reduc
abilitatea pielii de a răci organismul.

Efectul deshidratării la sportivii de performanță este diferit în funcție de activitatea

fizică depusă (exercițiile aerobe sau anaerobe, etc.) și depinde de cauza deshidratării (saună,
diuretice, căldură, etc.). Dacă luăm în calcul exercițiile de rezistență (exercițiile aerobice)
desfășurate în condiții aride și fără hidratare suficientă, reducerea performanței fizice ar fi
arătată de faptul că o parte din apă pierdută sub formă de sudoare provine din sânge, deci
această reducere în volumul sângelui este văzută precum o schimbare a furnizării oxigenului
și a substraturilor și o reducere în abilitatea de răcire a corpului. Este important să subliniem
și faptul că reducerea performanței mentale este, de asemenea, cauzată de deshidratare. Cu
alte cuvinte, toate disciplinele sportive ce implică abilitatea psihomotorie pot fi perturbate de

5
deshidratare. Hidratarea înainte și în timpul exercițiilor îți permite îmbunătățirea
performanțelor sportive cu până la 20%.

 De asemenea, sportivii de rezistență sunt foarte afectați de problemele digestive

precum greață, vomă, durerile de stomac și crampele epigastrice, etc. Factorii mecanici au
fost des citați să explice apariția acestor probleme digestive. Acest lucru s-ar explica prin
efectul deshidratării și reducerea volumului de apă din sânge, care ar putea conduce la o
reducere în debitul sângelui gastro-intestinal și încetinirea scurgerilor gastrice. Hidratarea
adecvată îți permite să limitezi reducerea apei în volumul sângelui și în acest fel apariția
problemelor digestive în timpul exercițiilor.

Deshidratarea și abilitățile motorii

Unele dovezi recente sugerează că pragul de deshidratare de 2% este relevant în
sporturi în care abilitățile motorii complexe sunt importante. Într-un studiu dublu orb,
randomizat, efectuat pe jucătorii de baschet de la Universitatea de Stat Pennsylvania, s-au
determinat efectele hidratării pe 15 jucători de baschet (cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani).
S-au instituit trei sesiuni de antrenament de câte două ore fiecare, la distanță de o zi una de
cealaltă, în condiții de temperatură crescută cu diferite strategii de consum de lichide.
Concluzia finală a fost că în grupul în care nu s-au consumat lichide s-a ajuns la o
deshidratare de 2% (pierderea fiind echivalentă cu 2% din masa corporală), iar abilitățile
motorii ale acestora au fost afectate.

Deshidratarea și forța musculară

Au fost studiate și efectele deshidratării asupra răspunsului hormonal în timpul
exercițiului fizic – în special nivelurile de testosteron, cortizol și raportul testosteron/cortizol
(TC). Acest raport este important pentru sportivi, mai ales pentru cei care urmăresc
menținerea masei musculare în vederea creșterii forței musculare și/sau reducerea riscului de
accidentare. Testosteronul – hormon anabolic asociat cu creșterea masei musculare, în timp
ce cortizolul este un hormon de stres asociat cu cererile mari de energie. Atleții au efectuat 10
minute de alergare pe bandă cu valori diferite în statusul de hidratare, în funcție de consumul
maxim de oxigen (V02 maxim). Astfel:

 sportivi hidratați complet la 70% din VO2 max., și la 85% din VO2 max
 sportivi 5% deshidratați la 70 si 85% din VO2 max.

Probele de sânge au fost recoltate la 20 minute după exercițiu, fiind analizate nivelurile de
testosteron, lactat, cortizol și raportul testosteron/cortizol. Rezultatele au arătat că la o
intensitate dată, frecvența cardiacă, VO2 maxim și nivelul de lactat sangvin au fost similare la
cei hidratați adecvat și la cei cu un procent de deshidratare de 5%, sugerând astfel că
deshidratarea nu duce la creșterea stresului fiziologic. Însă, nivelul de cortizol a fost mai mare
la cei deshidratați 5%, ceea ce înseamnă ca raportul T/C a fost mai mic, aspect ce indică o
creștere a catabolismului muscular.
În concluzie, deshidratarea determină o schimbare nefavorabilă în statusul hormonal prin
producerea în exces a hormonilor catabolici, comparativ cu  sportivii hidratați adecvat.

6
 Cercetătorii australieni au efectuat un studiu în 2004 pe 10 sportivi, pentru a măsura
temperatura de bază cu ajutorul unui sistem special de telemetrie în interiorul unei pastile
care să dea informații asupra statusului de hidratare a sportivilor. Au testat două teorii:

 una potrivit căreia deshidratarea progresivă ar fi legată de creșterea temperaturii de

baza a corpului
 cea de-a doua potrivit căreia organismul sportivilor reglementează în mod
corespunzător temperatura proprie a corpului, fără a exista o legătură între statusul
final de hidratare și temperatura de bază a corpului.

Ceea ce au descoperit a fost surprinzător; în timp ce pierderea de fluide a dus la o scădere

a greutății corporale, în medie cu 2,3 kilograme (aproximativ 3% din greutatea corpului),
temperatura de bază a corpului a scăzut doar cu un modest grad Celsius peste temperatura
normală de repaus, în timp ce alți indicatori de deshidratare cum ar fi concentrația plasmatică
a sodiului și concentrația urinei au rămas în limite normale. Acest fapt confirmă că
organismul reglementează răspunsul său termic în timpul exercițiilor fizice prelungite, într-un
interval sigur, independent de greutatea pierdută. Astfel, au apărut controverse cu ghidul
ACSM – American College of Sports Medicine. Este important  a fi evitată și hiperhidratarea
care nu e necesară pentru a menține termoreglarea și, în plus, poate determina disconfort
gastrointestinal, iar în cazuri extreme encefalopatie hiponatremică prin diluarea nivelurilor
plasmatice de sodiu. Hiponatremia are un tablou clinic similar deshidratării și are potențial
letal. Este mai frecvent întâlnită la sexul feminin și în sporturile de anduranță ca maratonul și
ciclismul pe distanțe lungi. Dovezile actuale sugerează că deshidratarea de 3% nu reprezintă
un risc de sănătate pentru sportivi, iar hiperhidratarea pentru a nu pierde deloc lichide pe
timpul antrenamentelor și competițiilor pare nejustificată. S-a ajuns la concluzia că nivelurile
de hidratare necesare pentru siguranţă şi pentru performanţă optimă sunt diferite în funcție de
sportul practicat. O deshidratare de 5% nu pare să afecteze negativ biochimia alergării și rata
de percepere a efortului (RPE – rate of perceived exertion) situată la 70-85% din VO2 max.
(deși există o creștere a hormonilor de stres circulanți). Cu toate acestea, o deshidratare de
2% afectează în mod negativ abilitățile motorii în baschet de exemplu; sportivii de înaltă
performanță la care abilitățile reprezintă un factor major sunt afectați de efectele negative ale
deshidratării relativ ușoare.

Concluzionând, aportul de apă, în special în cazul sportivilor, este esențial și influențează

proporțional performanțele lor. Aceșia ar trebui să fie conștienți de faptul că nevoia lor de fluide
este dată de nivelul lor de activitate fizică și de mediul în care se află, iar în cazul în care apare
deshidratarea să se trateze rapid și corespunzator.