Instrumente de plata folosite in decontarile

internationale

1
 Cuprins

Capitolul 1. Prezentare generală…………………………………………………………... 3

Capitolul 2. Modalităţi de plată…………………………………………………………… 4
Capitolul 3. Instrumente de plată………………………………………………………….. 9
Concluzii…………………………………………………………………………………… 12
Bibliografie………………………………………………………………………………… 15

2
 CAPITOLUL 1. PREZENTARE GENERALĂ

În tranzacţiile economice internaţionale, stingerea efectivă a unei datorii sau creanţe

externe reclamă o deplasare a mijloacelor de plată. Mărfurile livrate sau serviciile prestate pot fi
plătite imediat sau “cash”, ori vânzătorul poate consimţi să acorde un credit comercial
partenerului său din străinătate.

Plata internaţională reprezintă stingerea unor obligaţii băneşti peste graniţele unei ţări,
plătitorul şi beneficiarul plăţii fiind rezidenţi ai unor ţări diferite. Ele sunt determinate de
efectuarea unor operaţiuni comerciale sau necomerciale.În funcţie de modul de realizare, plăţile
internaţionale pot fi:

-plăţi efective;

-plăţi realizate prin anumite modalitaţi de plată;

-plăţi prin compensaţie.

Plăţile efective se realizează fie prin înmânarea sumei de către plătitor beneficiarului, fie
prin expedierea ei prin poştă, fie prin ordine de plată date băncilor.

Spre deosebire de mijloacele şi instrumentele de plată care cuprind posibilităţile prin care
se poate stinge sau reglementa lichidarea unor obligaţii internaţionale, modalităţile de plată
reprezintă mecanismele şi tehnicile bancare care pot fi utilizate pentru a se realiza transmiterea
de la plătitor (importator) la beneficiar (exportator) a preţului mărfurilor livrate sau a tarifului
serviciilor prestate.

Conţinutul acestor modalităţi de plată constă în organizarea tehnică a circulaţiei

documentelor comerciale, care confirmă apariţia relaţiei de plată internaţionale şi a
instrumentelor de plată implicate, precum şi în organizarea raporturilor între partenerii relaţiilor
economice internaţionale, prin intermediul organelor bancare care îi deservesc.

3
 Dacă, pe plan intern, mecanismul plăţilor şi decontărilor este strict reglementat şi se
realizează în condiţii relativ sigure, prin virarea sumei din contul debitorului în cel al
creditorului, cu totul altfel se pune problema în cazul plăţilor internaţionale.

În cadrul plăţilor internaţionale, mecanismul se complică, cel puţin, datorită următorilor

trei factori:

-una din părţi, creditor sau debitor, este străină;

-în toate cazurile intervine şi o bancă străină, de regulă corespondentă;

-plata se face într-o valută liber convertibilă, ceea ce impune, pentru debitor, obligaţia de
a-şi procura din timp valuta necesară de pe pieţele valutare, în condiţiile cele mai avantajoase.

CAPITOLUL II MODALITĂŢI DE PLATĂ

Modalităţile de plată folosite pe plan internaţional cunosc o mare diversitate, iar

în practica comercială şi bancară internaţională au intervenit, în timp, o serie de modificări
menite să îmbunătăţească activitatea desfăşurată, în special în direcţia creşterii operativităţii şi
siguranţei operaţiunilor şi a valorilor transferate.

Folosirea uneia sau alteia dintre modalităţile de plată este condiţionată de o serie de
factori, cum ar fi:

-gradul de încredere existent între parteneri;

-gradul de solvabilitate şi de lichiditate al firmei plătitoare;

-necesitatea recuperării integrale şi în cel mai scurt timp a contravalorii mărfurilor livrate;

-mărimea cheltuielilor ocazionate de utilizarea uneia din modalităţi, în raport cu altele.

4
 Aceşti factori determină alegerea acelor modalităţi de plată care prezintă un grad ridicat
de garanţie a încasării preţului şi formularea unor clauze adecvate, cu un grad ridicat de
siguranţă.

I.PLATA DIRECTĂ

1.Plata directă în numerar

Este forma cea mai simplă, utilizată în cadrul tranzacţiilor de valori mici, accidentale.
Beneficiarul de import îl plăteşte pe exportator la locul expediţiei şi recepţiei, achitând pe loc în
moneda naţională a exportatorului sau în valută, valoarea mărfii primite sau a prestaţiei de
servicii de care a beneficiat. Este o modalitate incomodă pentru importator, acesta find obligat să
poarte cu sine sumele de bani aferente.

2.Plata prin ordin de plata

Importatorul care dispune de numerar sau de credit la o bancă, îi dă acesteia un ordin de

plată, indicând numele beneficiarului şi suma ce urmează să fie plătită într-un anumit termen şi
în anumite condiţii.

II.SCHIMBUL DE DOCUMENTE LA PLATĂ

O asemenea modalitate se utilizează frecvent în cazul operaţiunilor de compensaţie, fără

mişcare de bani. Exportatorul trimite unei bănci, din ţara sa, documentele care să ateste
expedierea mărfii. Banca le expediază corespondentului său din ţara importatorului. Banca
corespondent îl invită pe importator ca în loc de bani să-i prezinte documentele, din care să
rezulte că a expediat la rândul său exportatorului devenit importator (fiecare din cele două părţi
contractante are dubla calitate de exportator şi de importator) mărfurile convenite, de valoare
egală. Banca respectivă face schimbul de documente şi, prin reţeaua bancară respectivă, fiecare
din cei doi parteneri intră în posesia documentelor celuilalt, putând să devină proprietar al
mărfurilor importate. Mişcarea de numerar se rezumă numai la comisioanele plătite băncilor.

5
 III.PLATA PRIN INCASSO DOCUMENTAR

Incasso-ul este o modalitate de plată prin care documentele necesare dispunerii

(efectuării) unei plăţi circulă între bănci în scopul:

- acceptării şi/sau efectuării plăţii, pe bază de documente;

- eliberării de documente, contra acceptării şi/sau efectuarea plăţii;

- eliberării de documente, în alte condiţii.

Documentele la care s-a făcut referire mai sus sunt atât de natură financiară, cât şi
comercială.

Incasso-ul, ca modalitate de plată, se utilizează în două variante:

1. Incasso-ul simplu (clean collection).

2. Incasso-ul documentar.

IV.CREDITUL DOCUMENTAR

Este modalitatea de plată cea mai des utilizată atât în decontarea plăţilor intemaţionale,
cât şi în decontarea plăţilor interne, întrucât oferă suficiente garanţii atât vânzătorului, cât şi
cumpărătorului. Vânzătorul este sigur că va încasa preţul, imediat ce poate dovedi că a expediat
marfa şi a îndeplinit condiţiile contractuale, iar cumpărătorul că marfa plătită îi este expediată.

În practică plăţilor internaţionale, creditul documentar apare sub două forme: acreditivul
şi scrisoarea de credit Stand By. În prezent, 70% din plăţile internaţionale se fac prin credit
documentar.

Creditul documentar se poate prezenta sub mai multe forme, una dintre ele fiind
acreditivul documentar.

6
 Acreditivul documentar reprezintă angajamentul unei bănci de a plăti o sumă determinată
furnizorului unei mărfi sau al unei prestaţii, contra remiterii, într-un termen fixat, a documentelor
ce dovedesc că marfa a fost livrată sau prestaţia efectuată.

Acreditivul documentar este un instrument de plată de care comerţul internaţional nu s-ar

mai putea dispensa în zilele noastre. El permite punerea la dispoziţie şi apoi plata unei sume date
atât timp cât sunt respectate condiţiile stabilite în prealabil. El poate de asemenea servi finanţării
exporturilor.

V.PLATA ÎN CONT DESCHIS (OPEN ACCOUNT)

Vânzătorul tritmte mărfurile cumpărătorului împreună cu factura de plată. Dacă există

documente de proprietate asupra mărfii, aceste documente sunt şi ele trimise direct
importatorului. Vânzătorul lucrează pe baza de încredere, el pierzând controlul asupra încasării
preţului, imediat ce face expedierea mărfurilor. Mărfurile intră în posesia cumpărătorului şi plata
lor devine incertă.

Cu tot acest mare risc, condiţia “cont deschis” se utilizează pe scară largă în comerţul
dintre firmele cu relaţii tradiţionale şi dintre firmele de reputaţie internaţională. Se foloseşte pe
scară largă în comerţul din cadrul UE.

Este sistemul cel mai puţin costisitor. Documentele sunt transnuise direct de la exportator
la importator, fără a se mai folosi serviciile bancare.

VI.ALTE MODALITĂŢI DE PLATĂ

1.Plata contra ramburs cu bani cash la livrare

Plata contra ramburs permite vânzătorului (beneficiarului) să aibă certitudinea de a obţine

contrapartida livrării sale. Aceasta tehnică de plată dă cărăuşului final un mandat de intermediar
financiar. El este acela care asigură încasarea preţului mărfii şi repatrierea lui. Procedura acestei
modalităţi este redată în continuare :

7
 i) Vânzătorul trimite mărfurile cărăuşului precum şi o cerere de plată contra ramburs.

ii) Cărăuşul trimite mărfurile cumpărătorului contra plată.

iii) Cărăuşul remite plata vânzătorului.

În general, vânzătorul se foloseşte de aceasta modalitate de plată când:

- este sigur că cumpărătorul va accepta marfa; expediţiile sunt colete de mică valoare.

2.Factoring (facturajul)

Factoringul este un transfer de creanţe comerciale ale unui titular către un factor care se
obligă să garanteze şi să efectueze plata creanţelor chiar în caz de dificultăţi de plată temporare
sau permanente ale debitorului. Mai mult, factorul poate să efectueze plata creanţelor transferate,
cu anticipaţie, total sau parţial. Factoringul se utilizează când întreprinderea furnizoare se
dezinteresează de gestiunea creanţelor asupra clientelei.

CAPITOLUL III INSTRUMENTE DE PLATĂ

I.NUMERARUL

Deşi băncile oferă diferite modalităţi de plată, în ţara noastră, plata direct în numerar încă
este cea mai utilizată metoda de transfer al fondurilor, mai ales, în cazul în care sunt implicate
persoane fizice.

Numerarul este foarte uşor de folosit şi reprezintă o modalitate foarte obişnuită de

transfer al valorii, mai ales în tranzacţiile de valori mici. Acceptarea plăţilor în numerar îşi are
originea în posibilitatea pe care o oferă de a cumpăra imediat o marfă sau un serviciu.

8
 II.CAMBIA

Cambia este un inscris de valoare prin care o persoan a numita tragator da un ordin
neconditionat altei persoane numita tras, de a plăţi o suma deterninata unei alte persoane numita
beneficiar

III.BILETUL LA ORDIN

Biletul la ordin face parte din aceeaşi categorie a înscrisurilor de valoare care circulă pe
piaţa financiar-valutară împreună cu cambiile şi cecurile, ca mijloace de plată şi în acelaşi timp
ca instrumente de asigurare a plăţilor la vedere. Spre deosebire de cambii şi cecuri, biletele la
ordin cunosc o anumită audienţă mai frecventă numai pe anumite segmente ale pieţei financiare
internaţionale datorită necunoaşterii lor suficiente.

IV.CECUL

Cecul, ca şi cambia şi biletul la ordin, face parte din aceeaşi categorie de documente care
în termeni bancari pot fi denumite instrumente de plată, titluri financiare sau efecte de comerţ.

V.ALTE INSTRUMENTE ŞI SERVICII DE TRANSFER MONETAR

1.Poliţa bancherului (Bankers’ draft)

Poliţa bancherului este un document însoţitor al cecului, în cazul în care beneficiarul

sumei înscrise pe cec doreşte să aibă siguranţa că, la prezentare, acesta va fi, în mod sigur,
onorat.

Plata printr-un cec însoţit de poliţa bancherului este garantată, cu excepţia cazului în care
această poliţă a fost furată, pierdută sau distrusă.

2.Ordinul permanent(Standing order)

Plăţile care au un caracter de regularitate (periodicitate), pot fi realizate prin utilizarea

ordinului permanent sau cu plata programată (standing order) sau prin debitare directă.

9
 Un ordin permanent sau cu plata programată este o împuternicire dată de un client băncii
sale, de a plăti, cu regularitate, o sumă determinată din contul său unui beneficiar specificat, la
anumite date, pe o perioadă determinată.

Ordinele permanente sunt folosite în cazul plăţilor cu caracter de regularitate, pentru

sume fixe (cum ar fi primele de asigurare sau ratele de împrumuturi).

Aceste plăţi sunt o modalitate sigură şi convenabilă de transfer de fonduri şi elimină

necesitatea reamintirii periodice a efectuării plăţilor, trimiterii cecurilor sau numerarului la poştă.

3.Debitare directă (Direct debit)

Debitarea directă se aseamănă, din anumite puncte de vedere, cu ordinul permanent, dar
există şi anumite diferenţe.

Debitarea directă este folosită pentru efectuarea de plăţi cu caracter de regularitate.

Debitarea directă este indicată pentru plăţile cu caracter de regularitate a căror sumă nu
este cunoscută dinainte. De exèmplu, plata facturilor pentru consumul de gaz şi curent electric, a
facturilor telefonice, sau în cazul altor plăţi anuale, a căror valoare se poate schimba de la un an
la altul.

4.Giro-creditul băncii (Bank giro credit)

Giro-creditul băncii este o instrucţiune scrisă, dată de către clientul plătitor băncii sale,
pentru a se debita contul cu o anumită sumă de bani, în favoarea unui partener. La rândul său,
banca plătitorului remite instrucţiunea băncii beneficiarului, cerând ca respectivul cont al
beneficiarului să fie creditat cu suma înscrisă pe instrument.

VI.SISTEME DL PLATA ELECTRONICE

10
 Cu excepţia debitării directe, instrumentele de transfer monetar prezentate, au ca suport a!
mesajului — hârtia. Inovaţiile tebnologice au permis ca realizarea transferului banilor să se
efectueze electronic, utilizând diferite metode.

Distribuitoarele automate de numerar

Cel mai simplu mod de a descrie un distribuitor automat de numerar, este de a-l prezenta
ca fiind un terminal de computer în funcţiune, la care clientul are acces şi la care poate opera.

Pentru a avea acces la facilităţile oferite de distribuitorul de numerar, clientul trebuie să

introducă debit cardul său într-o fantă a aparatului şi să tasteze numărul personal de identificare
(PIN) şi suma pe care doreşte să o retragă.

11
 CONCLUZII
În tranzacţiile economice internaţionale, stingerea efectivă a unei datorii sau creanţe
externe reclamă o deplasare a mijolacelor de plată.Mărfurile livrate sau serviciile prestate pot fi
platite imediat sau „cash”, ori vânzătorul poate consimţi să acorde un credit comercial
partenerului său din stainătate.

Plata internaţională reprezintă stingerea unor obligaţii băneşti peste graniţele unei ţări
.Plătitorul şi beneficiarul plaţii , fiind rezidenţi ai unor ţări diferite .Ele sunt determinate de
efectuarea unor operaţini comerciale sau necomerciale .La baza acestor relaţii se află fie acorduri
statale , fie contractul de vănzare -cumpărare de mărfuri sau servicii.Indiferent de obiectul lor,
acordurile economice reprezintă înţelegeri internaţionale ce consemnează acordul de voinţă a
două sau mai multe state , care îşi asumă maianumite drepturi şi obligaţii în domeniu economic
,financiar , de plaţi.Dintre toate tipurile de acorduri, acordul comercial şi de plaţi încheiat între
două state constituie documentul cel mai important din punct de vedere al reglementării relaţiilor
de comerţ dintre acestea.

Acordul comercial şi de plaţi conţine mai multe elemente şi clauze , dintre care cele mai
importante sunt: preambulul cu plaţile contractante şi principiile care guvenează relaţiile
economico- comerciale; listele de mărfuri ( care se dau de regulă în anexele acord, dar care fac
parte din acestea);clauza naţiunii celei mai favorizate sau sistemul taxelor vamale convenit;
încheierea de contracte pe termen lung între întreprinderile şi firmele autorizate să efectueze
operaţiuni de comerţ exterior; principiul de stabilire al preţurilor; modul de decontare al plaţilor ;
constituirea comisiei mixte ; modul de soluţionare al eventualelor litigii ; termenul de valabilitate
şi posibilitatea de modificare şi prelungire a acordului, etc.

Pentru desfăşurarea operaţiunilor valutar –financiare şi a plaţilor internaţionale pe baza

unor norme tehnice reciproc convenite, băncile încheie aranjamente interbancare .Aramjamentul
interbancar poate îmbrăca forma unui schimb de scrisori între două bănci , sau a unui document
convenţional bilateral , încheiat între ele( cu plan sau nu , articole , etc).

Acordurile şi convenţiile economice încheiate între state crează cadrul general de

desfăşurare a plăţilor internaţionale , derularea efectivă a schimburilor şi plaţilor.Ele se

12
realizează pe baza contractului comercial internaţional. Contractul internaţional are ca efect
crearea unor obligaţii în sarcina ambelor plaţi.Vânzătorul are ca principale obligaţii: predarea
mărfii , remiterea documentelor referitoare la marfă , conformitatea mărfii cu stipulaţiile
contractuale, iar cumpărătorul plata preţului şi preluarea mărfii.

În ansamblul clauzelor unui contract , un loc deosebit de important îl ocupă componenta

valutar –financiară . În principal se referă la mijlocul de plată utilizat , modul de evitare sau
atenuare a riscurilor valutare , modalitatea de plată ( de decontare, schema de plată , garantarea
îndeplinirii întocmai a obligaţiilor consumate de partener, etc).

Fiecare dintre aceste elemente comportă o multitudine de aspecte tehnice, legislative, de

conjunctură valutar- financiară , pe care orice firmă care desfăşoară activităţi în domeniul
comerţului exterior trebuie să le aibă în vedere.

Fiecare ţară , în cadrul sistemului său monetar, reglementează expres relaţiile cu alte
sisteme monetare. Aceste reglementări sunt obligatorii şi aplicabile tuturor operaţiunilor valutar
–financiare derulate pe teritoriul său, fiind delimitată , totodată sfera operaţiunilor cu străinătatea
pe care le pot dezvolta persoanele fizice sau juridice rezidente sau nerezidente.

În acest ansamblu de reglementări internaţionale , un loc important îl ocupă bugetul

bancar.Prin diferite norme , ficare ţară , reglementează activitatea instituţiilor bancare,
exercitarea profesiilor în aceste instituţii , precum şi reguli privind operaţiunile bancare,
exercitarea profesiilor în aceste instituţii , precum şi reguli privind operaţiunile bancare ,
impunând o anumită conduită legată de partenerii străini.

Modalitatea de decontare externă se stabileşte de regulă încă din faza de contractare.La

încheierea contractelor comerciale, agenţii economici vor prefera acele forme de decontare care
asigură încasarea cât mai rapidă a contravalorii mărfurilor exportate sau serviciilor prestate, iar în
cazul importului să asigure riscul minim.

Modalităţile de plată utilizate în comerţul internaţional s-au diversificat continuu , odată

cu mutaţiile ce au avut loc în cadrul economiilor mandiale şi a perfecţionării tehnicilor şi
tehnologiilor de transmitere a mesajelor.

13
 O economie de piaţă modernă depinde de un sistem de plăţi eficient ,materializat prin
modalitîţile şi instrumentele de plată puse la dispoziţie de către bancherii săi.Eficienţa
tranzacţiilor într-o asemenea economie este nemijlocit legată de eficienţa sistemului de
plăţi.Elementele cheie ale sistemului de plăţi sunt reprezentate de serviciile furnizate de bănci şi
de infrastructurile sistemului bancar ( băncile comerciale şi banca centrală ) existente într-o
anumită ţară.

Un aspect important de care trebuie să ţină cont băncile este că preferinţa pentru
utilizarea unui instrument de plată depinde într-o mare măsură de costul utilizării acestora (
comisioanele practicate în raport cu celelalte bănci de eficienţa în prelucrare, de tehnologia
sistemului de plăţi, de raţiunile de politică monetară şi nu în ultmul rând ,de tradiţie).

Băncile trebuie să facă cunoscut atât clienţilor săi , cât şi posibililor clienţi, calitatea şi
avantajele serviciilor oferite prin orice mijloace de publicitate audio- vizuală , să manifeste
înţelegere faţă de problemele şi solicitările clienţilor oferind consultanţă de specialitate şi găsind
soluţii avantajoase pentru clienţi.

14
 BIBLIOGRAFIE

1.Ionescu C.L., Băncile şi operaţiunile bancare, Editura Economică, Bucureşti, 1996.

2.Rotariu I., Managementul financiar -valutar în tranzacţiile economice internaţionale, Editura

Amphora, Timişoara, 1995.

3.Stoian I., Dragne E., Stoian M., Comerţ internaţional, Editura Caraiman, Bucureşti, 1997.

4.Negruş M, Plăţi şi Garanţii Internaţionale , Editura ALL , Bucureşti , 1996

15