11.

Infecţii produse de bacterii anaerobe rezidente în microbiota normală

Bacteriile anaerobe fac parte din microbiota normală şi se găsesc pe tegument, pe suprafaţa mucoasei
orale şi a tractului gastrointestinal. Unele specii sunt aerotolerante și cresc chiar în aerul atmosferic, dar
au metabolism anaerob. Bacteriile obligat anaerobe nu au sisteme moleculare protectoare față de radicalii
toxici ai O2: nu au SOD și nici catalază şi se izolează doar rareori din focarele infecţioase umane. Cele
mai multe infecții anaerobe la om sunt provocate de bacterii anaerobe care tolerează concentraţii mici de
O2 în mediu.

Tabelul 26. Bacterii anaerobe, altele decât g. Clostridium, întâlnite în patologia umană (Brook, 2008).
Specii microbiene anaerobe Surse de izolare
Coci Gram-pozitivi
Peptostreptococcus spp. Tractul respirator, infecţii intra-abdominale, infecţii
subcutanate
Streptococi microaerofili Sinuzite, abcese craniene
Bacili Gram-pozitivi- nesporulaţi
Actinomyces spp. Abcese intracraniene, pneumonii, infecţii ORL
Propionibacterium acnes Infecţii cardiace și intracraniene
Bifidobacterium spp. Otite
Bacili Gram-negativi
Bacteroides fragilis grup (Bacteroides fragilis, B. Infecţii intra-abdominale, infecţii ale tractului genital
thetaiotamicron) la femei, infecţii neonatale, sepsis
Prevotella spp., Porphyromonas spp. Infecţii orofaciale, pneumonii, peritonite
Prevotella oralis Infecţii orofaciale
Prevotella B. oris-buccae Infecţii orofaciale și intra-abdominale
P. bivia, P. disiens, Fusobacterium spp. Infecţii ale tractului genital la femei
F. nucleatum Infecţii orofaciale, respiratorii, abcese intracraniene
F. necrophorum Pneumonii.

Fiind bacterii componente ale microbiotei normale, infecția se produce atunci când anaerobii sau
alte specii ale microbiotei contaminează situsuri care în mod normal sunt sterile.
Procesele infecţioase provocate de bacteriile anaerobe sunt de obicei polimicrobiene, anaerobii
fiind asociaţi cu anaerobi facultativi (tabelul 26). De exemplu, într-o infecţie abdominală (o peritonită), E.
coli consumă repede O2 disponibil şi îşi modifică metabolismul devenind anaerobă. Mediul anaerob cu
potenţial redox scăzut favorizează creşterea bacteriilor anaerobe.

Bacterii Gram-negative
Speciile de Bacteroides formează un grup mare de bacili Gram-negativi sau cocobacili (fig. 259).
Multe specii ale g. Bacteroides au fost reclasificate în g. Prevotella şi Porphyromonas.
B. fragilis formează populații dense în colon (1011 celule/gram) şi se izolează din infecțiile
supurative produse prin contaminarea cu conţinut intestinal (peritonita datorată leziunilor apendicelui sau
ale colonului) (Finegold si colab.,1983).
În infecţiile intraabdominale, speciile de Bacteroides sunt asociate cu coci anaerobi
(Peptostreptococcus), cu bacili anaerobi Gram-pozitivi (Clostridium) şi cu facultativ anarobi din
microbiota normală.
Grupul B. fragilis se deosebeşte de ceilalţi bacili Gram-negativi anaerobi prin capacitatea de a
crește pe mediu cu concentrații ridicate (20%) de bilă, deoarece intervine în deconjugarea acizilor biliari
primari. Este catalază şi indol pozitiv, rezistent la kanamicină, vancomocină și colistin (Tudor şi colab.,
1999).
 Fig. 259. Morfologia Bacteroides spp. pe Fig. 260. Aspectul culturii pigmentate de Prevotella melanogenica pe geloză
frotiuri colorate Gram sânge (http://pemburumikroba.blogspot.com//kuman-anaerob) şi morfologia pe
(www.answers.com/topic/bacteroides). frotiu colorat Gram (http://web.inonu.edu.tr/~bdurmaz/Prevotella.htm).

Bacilii Gram-negativi anaerobi din genurile Prevotella (fig. 260) şi Porphyromonas formează
colonii pigmentate cu fluorescență roşie în UV, sunt sensibili la săruri biliare, vancomicină şi colistin,
necesită pentru creştere hemină și vitamina K şi sunt catalază negativi. Prevotella sp. fermentează
zaharurile, spre deosebire de Porphyromonas. Prevotella cuprinde mai multe specii: P. bividia, P. buccae,
P. denticola, P disiens, P. intermedia, P. melaninogenica, P. oralis. Porphyrpmonas: P. asaccharolytica, P.
endodontalis, P. gingivalis. Aceste microorganisme au fost izolate din infecţii ale tractului respirator,
subcutanate, aspirate bronşice, otite cronice, sinuzite și abcese ale cavităţii bucale.
Speciile de Fusobacterium sunt bacterii Gram-negative pleomorfe (fig. 261), cresc pe medii cu
20% bilă, sunt catalază negative, sensibile la kanamicină, colistin și penicilină, dar rezistente la
vancomicină. Speciile cel mai adesea întâlnite în clinică sunt F. necrophorum și F. nucleatum. F.
nucleatum produce indol şi lipază, nu reduce nitraţii. F. necrophorum produce colonii β- hemolitice pe
geloză sânge. Cele mai multe specii produc acid butiric şi convertesc treonina în acid propionic. Se
izolează din infecţiile anaerobe polimicrobiene, dar în osteomielită pot fi în cultură pură.

Fig. 261. Fusobacterium spp.- morfologia pe frotiu Fig. 262. Veillonella sp.-aspect microscopic
colorat Gram (www.asm.org/Division/c/Gramneg.htm). (www.atsu.edu/.../chamberlain/Website/gallery.htm).

Patogenitatea bacililor Gram-negativi anaerobi este condiţionată de prezenţa capsulei

polizaharidice (la B. fragilis şi P. melaninogenica), a pililor cu rol în aderenţă şi colonizare (la B. fragilis,
B. ovatus şi Porphyromonas gingivalis), a endotoxinelor cu rol în apariţia infecţiilor supurative, a
enzimelor histolitice de tipul hialuronidazei, colagenazei, neuraminidazei, heparinazei, fibrinolizinei
(produse de speciile de Bacteroides), a fosfolipazei A (produsă de Prevotella melaninogenica şi P.
intermedia), a hemaglutininelor (produse de Porphyromonas gingivalis) sau a enzimelor cu rol în
protejarea bacteriilor faţă de mecanismele de apărare ale gazdei (superoxid dismutaza) şi a acidului
succinic, care inhibă fagocitoza.
 Cocii Gram-negativi anaerobi sunt incluşi în speciile Veillonella sp. (cu morfologie asemănătoare
cu Neisseria) (fig. 262), Acidaminococcus sp. şi Megasphaera sp., fiind izolaţi din bacteriemii, infecţii
ginecologice, abcese şi infecţii ale plăgilor, endocardite şi sinuzite.

Bacterii Gram-pozitive
Genul Actinomyces cuprinde bacili Gram-pozitivi ramificaţi sau filamentoşi nesporulaţi, imobili
microaerofili sau strict anaerobi, catalază, indol, urează, lipază și DN-ază negativi, care formează pe
geloză sânge colonii mari, pigmentate, rugoase, aderente la mediu, ce apar după 6-21 de zile de incubare.
Cele mai frecvente specii componente ale microbiotei orofaringiene sunt: A. israelii, A. naeslundii, A.
viscosus, A. odontolyticus si A. meyeri.
Actinomyces israelii şi A. naeslundii sunt componente minore ale microbiotei orale şi a tractului
digestiv, care pot iniţia un proces infecţios cronic, supurativ, granulomatos, fiind izolate din abcese
intracraniene, mastoidite cronice, pneumonii și peritonite. Actinomyces israelii produce actinomicoza.
Filamentele pot fi scurte și măciucate sau lungi, subţiri, ramificate sau neramificate. Este un anaerob
aerotolerant. Pe frotiul din leziunea granulomatoasă piogenă se disting granule formate din componente
celulare ale ţesutului şi microcolonii bacteriene. În granulomul infecţios se găsesc şi alte bacterii din
microbiota orală: Actinobacillus actinomycetemcomitans, Haemophilus aphrophilus, Eikenela corodens,
Capnocytophaga etc. Procesul infecţios este iniţiat în zonele traumatizate ale mucoaselor. A. israelii este
facultativ anaerob şi creşte în atmosferă cu CO2.
Pentru diagnostic, se examinează puroiul din leziunile granulomatoase pentru prezenţa structurilor
granulare. Granulele sunt tari, lobulate, alcătuite din macrofage şi alte componente tisulare, filamente
bacteriene măciucate corineforme şi mici concreţiuni de sulf elementar, formate prin oxidarea H 2S
rezultat din metabolismul aminoacizilor cu sulf. A. israelii creşte pe bulion cu tioglicolat incubat anaerob
sau în atmosferă cu CO2. A. israelii este un component al microbiotei endogene şi nu poate fi eliminat.
Persoanele care fac infecţii recurente trebuie să primească preventiv tratament cu penicilină, în special
înainte de extracţiile dentare.

Fig. 263. Actinomyces spp. Aspectul coloniilor (http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Actinomyces_spp_01.jpg şi

microscopic (tovet.blogspot.com/2006_12_01_archive.html).
Mobiluncus cuprinde bacili strict anaerobi, mobili, curbaţi, care pot apărea adesea coloraţi Gram
negativ. Sunt agenţi etiologici ai vaginitelor, adesea în asociere cu alte microorganisme anaerobe sau cu
Gardnerella spp., sunt sensibili la ampicilină sau eritromicină.
Lactobacillus, componentă majoră a microbiotei normale vaginale, produce acid lactic care
menţine valoarea acidă a pH local. Infecţiile sunt foarte rare.
Din grupul corinebacteriilor anaerobe fac parte speciile de Propionibacterium, unele dintre ele
rezidente pe tegument. Propionibacterium (acidul propionic este unul dintre produsele finale ale
metabolismului), din microbiota normală a tegumentului, produce infecţii dacă este introdus în ţesuturi
odată cu materialele plastice din catetere şi este implicat în infecţia acneică. Celulele sunt pleomorfe:
bacili curbaţi, măciucaţi, forme lungi colorate neuniform, cocobacili sau forme sferice (fig. 264). P. acnes
este aerotolerant (creşte în prezenţa O2 la presiunea atmosferică). Procesul patologic al acneii este mediat
de lipazele extracelulare care scindează acizii graşi din lipidele tegumentare. P. acnes utilizează acizii
graşi ca sursă de carbon şi energie, se multiplică în glandele sebacee şi determină procesul inflamator cu
hiperemie şi aflux de leucocite, responsabil de leziunile eritematoase tegumentare ale acneii.

Fig. 264. Celule pleomorfe de Propionibacterium

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0f/Propionibacterium_acnes.jpg.
Coci Gram- Coci Gram-negativi Bacili Gram-negativi anaerobi Bacili Gram-pozitivi anaerobi
pozitivi anaerobi anaerobi
penicilină, penicilină, cefalosporine, penicilină penicilină, cefalosporine,
cefalosporine, cloramfenicol, clindamicină, La tulpinile producătoare de eritromicinã, lincomicină,
clindamicină, vancomicină, imipenem, penicilinaza: metronidazol, clindamicină, vancomicină,
vancomicină. sparfloxacină. cloramfenicol, clindamicină, imipenem, rifampicină, sparfloxacină.
cefoxitin și combinaţii cu inhibitori de
β- lactamaze (amoxicilină – clavulanat,
ampicilina– sulbactam, ticarcilina –
clavulanat).
Nu se folosesc ciprofloxacina Nu sunt eficiente aminoglicozidele, Nu se recomandă
și metronidazolul. cotrimoxazolul, cefalosporinele de metronidazolul (majoritatea
generaţia III – a, qinolonele şi bacililor sunt rezistenți).
monobactamii.
Eubacterium cuprinde specii recunoscute ca patogene în boala peridontală, în infecţiile
asociate cu dispozitive intrauterine, respiratorii mixte, de plagă şi în bacteriemii la pacienţii
imunodeprimaţi.
Cocii Gram-pozitivi anaerobi cuprind specii de Peptococcus, Peptostreptococcus şi
tulpini de streptococi microaerofili, catalază pozitive sau negative, fermentative, izolate din
infecţii ale cavităţii bucale, tractului gastro-intestinal, abcese subcutanate şi din infecţii
pulmonare.
Patogenitatea tulpinilor din genurile Peptostreptococcus şi Peptococcus este determinată
de prezenţa capsulei, enzimelor proteolitice şi a unor proteine de suprafaţă care inactivează
imunoglubulinele, prin legarea de lanţurile uşoare ale acestora, de unde numele de proteină L
(identificată la Peptostreptococcus magnus).
Diagnosticul infecţiilor anaerobe se bazează pe următoarele aspecte:
- mirosul greu, datorat produselor metabolismului anaerob (acizi graşi cu catenă scurtă);
- localizarea proceselor infecţioase anaerobe în vecinătatea unei structuri mucoase, deoarece
anaerobii sunt componente ale microbiotei normale şi invazivitatea este minimă;
- producerea gazelor (CO2, H2) în focarul infecţios;
- cultivarea agentului infecţios în condiţii aerobe nu este urmată de creştere.
Tratamentul infecţiilor cu bacterii anaerobe presupune antibioterapie (tabelul 27), asociată
cu drenajul chirurgical al colecţiei purulente închise.
Tabelul. 27. Antibiotice recomandate în cazul infecţiilor cu bacterii anaerobe.
Bibliografie selectivă
Finegold S.M., Sutter V.L., Mathisen G.E. 1983. Normal indigenous intestinal microbiota,. In D. J. Hentges (ed.),
Human intestinal micromicrobiota in health and disease.Academic Press, New York. p.3-31
Gram(http://web.inonu.edu.tr/~bdurmaz/Prevotella.htm
http://bioweb.uwlax.edu/bio203/s2008/strandwi_phi;
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Actinomyces_spp_01.jpg
http://pemburumikroba.blogspot.com//kuman-anaerob
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0f/Propionibacterium_acnes.jpg
tovet.blogspot.com/2006_12_01_archive.html
http://web.inonu.edu.tr/~bdurmaz/Prevotella.htm
http://www.biolib.cz/en/image/id27230
Tudor A., Dragan M. 1999. Boli Infecţioase- Curs pentru studenţii facultăţilor de stomatologie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, ISBN 973-30-5575-1, p. 365-383
www.asm.org/Division/c/Gramneg.htm
www.atsu.edu/.../chamberlain/Website/gallery.htm.