AMBALAJUL ECOLOGIC

În scopul obţinerii ambalajelor ecologice se au în vedere:

 reducerile la sursă prin minimizarea ambalajului, reproiectarea produsului, utilizarea analizei
valorii, implementarea managementului calităţii, diminuarea fluxului global de ambalare;
 poluare mai puţină prin resurse reînnoibile, procedee mai curate, utilizarea de materiale
reciclate;
 reutilizarea, recuperarea, returnarea ambalajelor;
 valorificarea/reciclare.
În cadrul primei variante a reducerii la sursă, un obiectiv important este
minimizarea fiecărui ambalaj. Minimizarea ambalajului are ca obiectiv reducerea greutăţii, a volumului sau
a numărului de materiale utilizate. Avantajele minimizării ambalajelor produselor alimentare se regăsesc în:
 facilitarea accesului consumatorului la produsul alimentar prin conceperea de ambalaje pentru
toate segmentele de vârstă;
 calitatea materială funcţional şii durabilă superioară adevăratei lor funcţii, prin care se obţin
avantaje pentru consumatori în privinţa uşurinţei la utilizare şi reutilizare în gospodării;
 reducerea greutăţii ambalajelor, prin care se realizează încadrarea în tendinţa convenience.
În prezent la ora de “green marketing” ambalajul poate şi trebuie să devină un element dinamizator al relaţiei
complexe produs-ambalaj-mediu înconjurător, cu scop de a identifica căile şi mijloacele de valorificare a
ambalajelor. Problemele ecologice trebuie să se numere printre priorităţile firmelor producătoare şi distribuitoare.
În ultimii ani, relaţia complexă produs-ambalaj-mediu înconjurător s-a deteriorat, ambalajul fiind perceput adesea
ca faţa vizibilă a deşeurilor şi poluării. Aceasta se datorează, în primul rând relaţiei simbolistice cetăţean – ambalaj.
Cetăţenii au devenit tot mai conştienţi de mediul înconjurător, iar ambalajul s-a transformat devenind un simbol al
poluării, deci un obiectiv în lupta pentru protecţia mediului. Problema protecţiei mediului este strâns legată de
calitatea produselor/serviciilor, deci implicit şi a relaţiei produs-ambalaj. Dezvoltarea ambalajelor este legată direct
de schimbările care intervin în obiceiurile de consum şi în distribuţia modernă, care conduc la îmbunătăţirea
funcţiilor sale. Îmbunătăţirea funcţiei tehnice a ambalajului a întărit funcţia comercială şi de marketing, iar acestea
pe cea ecologică. Ecologia alături de tehnologie şi marketing a devenit a treia dimensiune a ambalajului. Dac până
în prezent, necesităţile consumatorului au constituit premise de dezvoltare ale ambalajului produselor alimentare, în
viitor obţinerea produselor ecologice va corela necesităţile consumatorului în raport de mediul înconjurător. De
asemenea, concilierea relaţiei ambalaj/mediul înconjurător necesită o abordare complexă ce implică şi
responsabilităţi publice şi private.
Indiferent dacă un ambalaj va fi aruncat sau refolosit, va fi mai ecologic dacă va fi realizat dintr-un:
 material reciclat;
 material care necesită minim de risipă în procesul de fabricaţie;
 material care este biodegradabil şi se va descompune rapid şi fără a produce daune mediului
înconjurător.
Materialele industriale sunt făcute din 100% hârtie reciclată, se reciclează uşor şi sunt uşor biodegradabile.
Ar trebui evitată hârtia cu strat de clei, înfoliată sau care a suferit alte transformări care îngreunează procesul de
reciclare sau de biodegradare al recipientului.
S-a determinat că producerea materialelor de ambalare (plastic, aluminiu, sticla, oţelul) are un impact mai
mare aspra mediului decât aruncarea lor. Astfel, s-a descoperit că echivalenţii reciclaţi ai sticlei, aluminiului, oţelului
şi hârtiei au un efect mai mic asupra mediului decât omologii lor în stare pură. De asemenea, per tonă, sticla are cea
mai mică influenţă asupra mediului, fiind urmată de hârtie, oţel, aluminiu reciclat. Plasticul şi aluminiul pur sunt cei
mai nocivi pentru mediu. Plasticul este produs din petrol, o resursă limitată. În plus, producerea plasticului are ca
rezultat poluarea aerului şi a apei. Bauxita de mină, folosită în fabricarea aluminiului, produce un „noroi roşu”
corosiv, care poate polua apa de suprafaţă şi cea de profunzime.
S-a mai descoperit că greutatea ambalajului influenţează efectul pe care acesta îl are asupra mediului. Astfel,
ambalajele din polistiren folosite în restaurantele fastfood pentru împachetarea sandwich-urilor au un efect mai mic
asupra mediului decât corespondentele lor mai grele, din carton, care, până nu demult, erau considerate mai
ecologice datorită unei capacitâţi mai mari de a fi biodegradabile şi reciclabile. De fapt, cea mai ecologică opţiune
în acest caz ar fi ambalarea sandwich-urilor în hârtie reciclată.