MD IV Curs 14

Anestezia locală și controlul durerii la copii și adolescenți

Definiție
Anestezia este procedura medicală prin care se introduc în organism substanțe ce au efectul de
a atenua sau suprima temporar perceperea senzațiilor dureroase.

Clasificarea anesteziei se face în funcție de segmentul sau zona asupra căreia acționează
substanțele anestezice și mecanismul lor la acest nivel. Există trei tipuri de anestezie:

Anestezie locală – este cea produsă prin contactul substanțelor anestezice, de tip local, pe
receptorii periferici ai excitașiei dureroase. Dezavantajul constă în faptul că este rezervată
unor intervenții de mică amploare.

Anestezia de conducere – blochează transmiterea influxurilor dureroase prin nervii periferici,

plexurile nervoase, căile medulare. În medicina dentară, include: anestezia plexală și
tronculară.

Anestezia generală.

Anestezia locală se realizează cu substanțe anestezice locale care suprimă temporar durerea,
prin acțiunea directă asupra receptorilor senzitivi periferici și acșionează doar într-o zonă
specifică a cavității bucale. Reprezintă tipul de anestezie cel mai des utilizat în cazul
tratamentului pedodontic.

Tehnica de administrare de anestezic local este un element important în conducerea

comportamentului unui pacient copil. Utilizarea unei terminologii ce conferă siguranță,
corespunzătoare vârstei, distragere a atenției, anestezice topice, tehnica corectă de injectare,
pot ajuta pacientul aibă o experiență pozitivă în cursul administrării anesteziei locale
(Malamed SF, 2004).

Anestezia locală poate fi de două tipuri:

a. Anestezia de contact (suprafață) – se realizează cu substanțe anestezice care se aplică

direct pe mucoasă, prin instilații, badijonare, spray.

Anestezia de contact este eficientă pe suprafața țesuturilor (2-3 mm adâncime) (Jeske AH și

Blanton PL, 2002). Timpul necesar pentru instalarea analgeziei de suprafață prin contact este
de aproximativ 1 - 2 minute, iar durata medie de 10 - 15 minute.

Procedurile în care se utilizează anestezia de contact sunt: incizia unui abces, extracția unui
dinte temporar, pentru a amorți zona care urmeaza a fi injectată. În cazul în care urmează
anestezie prin infiltrație locală, în timpul aplicării unui anestezic local, dentistul trebuie să
pregătească copilul. Explicația nu trebuie să fie neapărat o descriere detaliată ci pur și simplu
un indiciu că dintele va fi adormit, astfel încât tratamentul să poată continua fără disconfort.

Tehnica: Înainte de a anestezia o suprafață, medicul dentist va usca acea suprafață cu o bucată
de tifon (compresă). Apoi, cu un aplicator (de obicei, un tampon de bumbac) anestezicul va fi
menținut pe suprafața repectivă timp de două sau trei minute. Anestezicele topice, pot fi
aplicate sub formă de spray sau plasture adeziv.
Substanțele anestezice de contact (suprafață) sunt: benzocaina, lidocaina (xilina, xilocaina),
tetracaina. Aceste substanțe sunt sub formă de lichide, paste, pulberi, aerosoli, gel, unguente,
spray. Se mai pot folosi substanțe volatile ce răcesc tegumentul, cum ar fi clorura de etil.

 Benzocaine are o instalarea rapidă. Reacțiile toxice (supradoză) ale benzocainei sunt
practic necunoscute. Reacții alergice localizate, pot să apară, după utilizare prelungită
sau repetată (Malamed SF, 2004).
 Lidocaina, aplicată local, are o incidență extrem de redusă de reacții alergice, dar se
absoarbe sistemic și se poate combina cu un anestezic injectat local, crescând riscul de
supradozaj (Malamed SF, 2004). După aplicarea lidocainei, zona devine amorțită în
aproximativ 3 minute iar senzație de amorțeală durează aproximativ 15 minute.

Plasturele este o bandă adezivă mică, care conține lidocaină (Figura XIV.1). Acesta este plasat
în gură timp de până la 15 minute. Zona devine amorțită în 2 până la 5 minute iar efectul
durează aproximativ 30 de minute după îndepărtarea plasturelui. Plasturele este mai sigur,
deoarece o cantitate mai mică de anestezic intră în fluxul sanguin.

Figura XIV.1. Plasture adeziv cu anestezic de contact (suprafață)

 Tetracaina este un anestezic local puternic. Se dizolvă în apă, din acest motiv, se
difuzează în organism mai repede decât alte anestezice. Tetracaină se utilizează
împreună cu benzocaina pentru a reduce reflexul faringian înainte de a lua amprente
sau a face radiografii. Senzație de amorțeală se produce foarte rapid (în decurs de 1
minut). Acesta durează aproximativ 15 minute. Acest anestezicu combinat se aplică
sub forma de spray. Tetracaină intră cu ușurință în fluxul sanguin. Prin urmare, aceasta
trebuie utilizată cu precauție. Supradozele pot duce la reacții severe, inclusiv decesul.

b. Anestezia prin injecare – infiltrație locală

Anestezicul este infiltrat direct în țesuturile în care urmează a se interveni sau în diverse
puncte aflate la distanță de zona în care se va lucra. Substanțele anestezice de infiltrație sunt:
lidocaina (xilina, xilocaina), mepivacaina (carbocaina), bupivacaina (marcaina) .

În pedodonție, medicul ar trebui să cunoștință de doza adecvată (în funcție de greutate),

pentru a reduce la minimum riscul de toxicitate și prelungirea duratei de anestezie, care poate
duce la traumatisme accidentale ale buzelor sau limbii. Cunoașterea anatomiei capului și
gâtului permite plasarea corectă a soluției de anestezic și minimizează complicațiilor
(hematom, trismus, injectarea intravasculară).

a. Injectarea în jet

Instrumentul de injectare sub forma de jet se bazează pe faptul că prin introducerea unor
cantități mici de lichide prin deschideri extrem de mici, cu presiune înaltă, acestea pot
pătrunde prin mucoase sau piele, fără a provoca traume excesivă ale țesuturilor. Un dispozitiv
de injectare cu jet, are un cartuș standard de 1,8 ml de soluție de anestezic local. Acesta poate
fi ajustat pentru a expulza 0,05-0,2 ml soluție, sub 2000 psi presiune. Injectarea cu jet produce
anestezie suprafață instantaneu și este utilizat de unii medici dentiști în locul anestezie topice.
Metoda este rapidă și nedureroasă, deși injectarea bruscă poate produce anxietate de moment.

b. Anestezia prin injectare convențională – infiltrație

Indiferent de mărimea acului și a anestezicului folosit, este important să se înțeleagă faptul că

soluția de anestezic trebuie injectat lent și faptul că medicul dentist trebuie să urmărească
pacientul cu atenție pentru a observa orice semn al unei reacții neașteptate.

Anesteziile care sunt cel mai frecvent utilizate în tratamentul copiilor sunt descrise în cele ce
urmează:

ANESTEZIA DINȚILOR ȘI A ȚESUTURILOR MOI LA MANDIBULĂ

 Anestezia nervului alveolar inferior

În cazul intervențiilor chirurgicale realizate pentru dinții inferiori temporari sau permanenți,
nervul alveolar inferior trebuie să fie anesteziat. Tehnica de injectare locală poate fi uneori
utilă în anestezierea incisivilor temporari, dar nu este la fel de sigură pentru anestezia
completă a molarilor temporari sau permanenși inferiori.

Olsen a raportat faptul că foramenul mandibular este situat la un nivel inferior față de planul
de ocluzie al dinților temporari, prin urmare injectarea se va face mai jos și mai posterior
decât pentru un pacient adult (Olsen NH, 1956) (Figura XIV.1 a și b).

.
a. b.
Figura XIV.1 Gaura mandibulei (Foramen mandibulae) aflată pe fața medială a ramurii
mandibulei: a.adult, b.copil
Zonele anesteziate sunt:
 dinți mandibulari până la linia mediană
 corpul mandibulei marginea inferioară a ramului
 mucoperiostul vestibular, mucoasa anterior de primul molar mandibular
 două treimi anterioare ale limbii și podeaua cavității bucale (nervul lingual)
 țesuturilor moi și periostul linguale (nervul lingual)

Indicațiile anesteziei sunt:

 proceduri asupra mai multor dinți mandibulari într-un cadran
 atunci când bucală anestezia țesuturilor moi anterior a primul molar este necesară
 atunci când anestezia linguale țesuturilor moi este necesară

Contraindicațiile anesteziei sunt:

 infecție la zona de injectare
  pacienții care sunt susceptibile de a mușca buza sau limba (copii mici și cu handicap
mental)

Tehnica:
 funcție de vârsta și dezvoltarea pacientului se pot folosi ace lungi sau scurte.
 degetul mare este pus pe suprafața ocluzală a molarilor, cu varful degetului mare
sprijinit pe creasta oblică internă și pulpa degetului mare așezată în fosa retromolară.
Sprijinul ferm în timpul procedurii de injecție poate fi realizat prin poziționarea
degetului mijlociu pe marginea posterioara a mandibulei.
 corpul seringii trebuie să fie îndreptat în plan orizontal paralel cu planul molarilor
permanenți pe partea opusă.
 este recomandabil să se injecteze o cantitate mică de soluție imediat ce țesutul a fost
strabătut și se așteaptă 5 secunde,
 se continue să se injecteze mici cantitați în timp ce acul avansează 4mm și este
îndreptat spre foramenul mandibular (până la un ¼ din carpulă).
 opriți și aspirați.
 dacă aspirația este negativă, se va avansa acul în timp ce se injectează cantități mici de
anestezic până când se percepe rezistența osoasă). Retrageți acul 2mm.
 opriți și aspirați.
 profunzimea medie este de aproximativ 15 mm, dar variază în funcție de mărimea a
mandibulei și de vârsta pacientului. Aproximativ 1 ml de soluție ar trebui să fi depus
în jurul nervului alveolar inferior (Figura XIV.2 a și b).
 așteptați 3 si 5 minute înainte de începerea tratamentului dentar.

Semnele și simptomele anesteziei nervului alveolar inferior sunt:

 furnicături și senzație de amorțeală a buzei inferioare
 furnicături și senzație de amorțeală a limbii
 absența durerii în timpul tratamentului dentar.

 Anestezia nervului lingual

Se poate anestezia nervul lingual prin aducerea seringii pe aceeași partea cu locul de
anestezie, cu injectarea unei cantități mici de soluție în timp ce acul este retras. În cazul în
care sunt injectate cantități mici de anestezic în timpul introducerii și retragerii acului pentru
anestezia nervului alveolar inferior, nervul lingual va fi invariabil anesteziat.

Anestezia este eficientă în cazul în care pacientul prezintă nu doar furnicături și senzație de
amorțeală a limbii ci și a buzelor și a mucoasei.

Figura XIV.2 a. Mandibula este susținută de degetul mare și degetului mijlociu, în timp ce
acul este îndreptată spre nervul alveolar inferior. b. Soluția de anestezic este depusă în jurul
nervului alveolar inferior. (Sursa: Dentistry for the child and adolescent. by Ralph E McDonald; David R
Avery; Jeffrey A Dean;. Book. English. 2004. 8th ed. St. Louis : Mosby., 274-275)

 Anestezia nervului bucal

Nervul bucal asigură inervația la nivelul periostului și țesuturilor moi vestibulare, adiacente
molarilor mandibulari. Astfel, pentru extracția molarui prim permanent mandibular, este
necesară a anestezia nervului bucal.

Tehnică:
 cu ajutorul degetului arătător se îndepărtează țesuturile moi vestibulare în zona de
injectare pentru a îmbunătăți vizibilitatea.
 se direcționează acul spre locul de injectare cu bizoul paralel cu osul iar seringa va fi
paralelă cu planul ocluzal și fața vestibulară a dinților.
 se introduce acul în pliul mucoasei vestibulare într - un punct distal și vestibular al de
ultimul molar (Figura XIV.3) și se avansează cu acul încet până la contactul cu
periostul. Adâncimea este de 1-4 mm. Se face aspirație.
 se injectează cantitate mică de soluție, aproximativ 1/8 din cantitatea unui carpule în
decursul a 10 secunde.
 așteptați 3-5 minute înainte de începerea tratamentului.

Mucoasa mandibulară pe partea care a fost injectată va fi anesteziată, cu posibila excepție a

țesutului de la nivelul incisivilor centrali și laterali, care pot primi inervație din filetele
nervoase din partea opusă.

Figura XIV.3. Pentru anestezia nervului bucal, o cantitate mică de soluție poate fi depus în
pliul mucoasei vestibulare. (Sursa: Dentistry for the child and adolescent. by Ralph E McDonald; David R
Avery; Jeffrey A Dean;. Book. English. 2004. 8th ed. St. Louis : Mosby., 275)

Anestezia prin infiltrație (locală) este indicată ori de câte ori intervențiile sunt limitate la o
zonă localizată fie în maxilar sau mandibulă. Sunt anesteziate capetele terminațiilor nervoase
ce inervează regiunea.

Indicațiile sunt:
 anestezia pulpară a tuturor dinților maxilari (permanent și temporari), dinților frontali
inferiori (temporari și permanenți) și molarilor temporari mandibulari atunci când
tratamentul este limitate la unul sau doi dinți.
 anestezia țesuturilor moi, ca un supliment la anestezia locoregională

Contraindicatiile sunt:
 infecții sau inflamații acute la zona de injectare
  zonele în care osul este mai dens în zona apexurilor dinților - primul molar permanent
la copii.
 nu este recomandată pentru anestezierea zonele extinse din cauza necesității a mai
multor înțepături și de a administra cantități mai mari de anestezic local, care ar putea
duce la toxicitate.

 anestezia molarilor temporari mandibulari

Din studiile de specialitate privind eficacitatea anesteziei prin infiltrație (locală) și anesteziei
locoregionale, se poate trage concluzia că, anestezia locoregională produce anestezie mai
profundă a molarilor temporari mandibulari, dar anestezia prin infiltrație (locală) poate
determina anestezia adecvată a molarilor temporari mandibulari pentru majoritatea proceduri
terapeutice (Wright GZ et al, 1991; Sharaf AA, 1997).

Anesteziei prin infiltrație (locală) se realizează prin injectarea soluției de anestezic local în
fundul de șant vestibular superior,dintre rădăcinile molarilor inferiori temporari (Wright GZ et
al, 1991).

Sharaf a raportat că anestezia prin infiltrație (locală) a fost la fel de eficace ca și anestezia
locoregională pentru toate procedurile terapeutice efectuate.

Tehnica:
 se îndepărtează țesuturile moi vestibulare în zona de injectare pentru a îmbunătăți
vizibilitatea,
 aplicați anestezic local.
 orientați acul cu bizoul paralel cu osul, apoi se înțeapă mucoasa mezial de molarul
temporar ce urmează să fie anesteziat direcționând acul într-o poziție situată între
rădăcinile dintelui (Figura XIV.4).
 injectați încet o cantitate mică din anestezic, în timp ce se avansează cu acul în poziția
dorită și se va injecta aproximativ o ½ din carpula cu anestezic.
 așteptați 3-5 minute înainte de începerea tratamentului.

În cazul în care este necesară anestezia țesuturilor linguale, se poate injecta soluția de
anestezic direct în țesutul lingual la marginea gingivală liberă sau se poate introduce acul
interproximal vestibular și se va depozita anestezic în timp ce acul este avansat către lingual.

Figura XIV.4. Anestezia molarilor temporari mandibulari.

  anestezia incisivilor mandibulari

Indicații: în cazul extracției unui incisiv temporar cu rizaliză parțială, anestezia prin
infiltrație poate fi suficient.

Infiltrarea este necesară pentru a anestezia capetele terminațiilor nervilor alveolari

inferiori, care traversează peste linia mediană din hemiarcada contralaterală. În acest caz,
injectarea anestezicului se face aproape de linia mediană iar soluția este depusă vestibular
traversând linia mediană.

Tehnica:
 se îndepărtează țesuturile moi vestibulare în zona de injectare pentru a îmbunătăți
vizibilitatea,
 aplicați anestezic local.
 orientați acul cu bizoul paralel cu osul, apoi se înțeapă mucoasa vestibulară a dintelui,
ce urmează să fi tratat, în apropierea osului la margine mucogingivală (Figura XIV.5).
 avansați cu acul 2mm în apropierea apexului rădăcinii. Se injectează ¼ - ½ din carpula
de anestezic. Acul este retras.
 Așteptați 3-5 minute înainte de începerea tratamentului.

Dacă este necesară a anestezia unui dinte vecin se retrage parțial acul și se rotește în
direcția dintelui și se avansează cu acul până când acesta ajunge în apropierea apexului.

În cazul în care este necesară anestezia țesutului lingual (extracție), atunci se poate injecta
soluția de anestezic direct în țesutul lingual la marginea gingivală liberă sau se poate
introduce acul interproximal vestibular și se va depozita anestezic în timp ce acul este
avansat către lingual.

Figura XIV.5. Anestezia incisivilor temporari mandibulari.

ANESTEZIA DINȚILOR TEMPORARI ȘI PERMANENȚI LA MAXILAR

 anestezia incisivilor și caninilor temporari superiori

Anestezia prin infiltrație (locală) se utilizează pentru a anestezia dinții frontali teporari.
Injecția trebuie făcută mai aproape de marginea gingivală decât la pacienții cu dinții
permanenți, iar soluția trebuie depozitată cât mai aproape de os. După ce vârful acului a
pătruns țesutului moale la nivelul plicii de trecere de la mucoasa fixă la mucoasa mobilă, este
necesară avansarea cel mult pentru 2 mm, înainte ca soluția să fie depozitată, deoarece
apexurile dinților frontali temporari maxilari sunt, la nivelul plicii.
Unii medici pedodonți preferă să tragă buza superioară în jos peste vârful acului, pentru a
pătrunde în țesut, decât să avanseaze cu acul în sus. Această abordare funcționează destul de
bine pentru regiunea anterioară maxilară (Figura XIV.4 a și b; Figura XIV.5 ).

a. b.

Figura XIV.4. Anestezia un incisiv central temporar.

a. Infiltașie supraperiostală cât mai aproape de os și adiacent la apexul dintelui. b. Vârful
acului este paralel cu apexul incisivilor superiori temporari. (Sursa: Dentistry for the child and
adolescent. by Ralph E McDonald; David R Avery; Jeffrey A Dean;. Book. English. 2004. 8th ed. St. Louis :
Mosby., 275-276).

Figura XIV.5. Poziția acului pentru anestezierea unui canin temporar superior.
(Sursa: McDonald RE, Avery DR, Dean JA: Dentistry for the Child and Adolescent, ed 9, 2011, Mosby.276-276)

Tehnica:
 se îndepărtează țesuturile moi vestibulare în zona de injectare pentru a îmbunătăți
vizibilitatea,
 aplicați anestezic local.
 orientați acul cu bizoul paralel cu osul, apoi se înțeapă mucoasa vestibulară a dintelui
ce urmează a fi tratat, aproape de os la marginea mucogingivală cu seringa paralelă cu
axul lung al dintelui. Avansati acul 2mm în apropierea apexul rădăcinii.
 Aspirați și apoi injectați ¼ - ½ din carpula de anestezic. Acul este retras.
 Așteptați 3-5 minute înainte de începerea tratamentului. Pacientul trebuie să prezinte
senzație de amorțeală în zona din administrare și absența durerii în timpul
tratamentului.

Dacă este necesară a anestezia unui dinte vecin se retrage parțial acul și se rotește în direcția
dintelui și se avansează cu acul până când acesta ajunge în apropierea apexului.
  anestezia molarilor temporari și a premolarilor maxilari

Osul situat în dreptul primului molar temporar este subțire, iar acest lucru poate să fie adecvat
anesteziei prin injectarea soluției anestezice în dreptul apexurilor rădăcinilor (Figura XIV.6. a
și b).

a. b.
Figura XIV.6. Anestezia molarilor temporari. a. injectarea soluției anestezice. b. Poziția acului
pentru injectarea soluției anestezice în dreptul apexurilor rădăcinilor.
(Sursa: McDonald RE, Avery DR, Dean JA: Dentistry for the Child and Adolescent, ed 9, 2011, Mosby.276-276)

Procesul zigomatic gros ce se suprapune peste rădăcinile vestibulare ale celui de-al doilea
molar temporar superior și primului molar permanent la dentiția mixtă timpurie. Această
grosime a osului face injectarea supraperiostală, la vârfurile rădăcinilor celui de-al doilea
molar temporar mult mai puțin eficace, anestezia va trebuie să fie completată cu o a doua
injecție în zona tuberozității pentru a bloca nervul alveolar superioar posterior, după cum a
fost predat în mod tradițional pentru molari permanenți (Figura XIV.7 a și b).

a. b.
Figura XIV.7 a. Anestezia nervului alveolar superior posterior pentru molar doi temporar
superior și primul molar permanent; b. Zona tuberozității maxilare (săgeata) pentru anestezia
nervului alveolar superior posterior. (Sursa: McDonald RE, Avery DR, Dean JA: Dentistry for the Child and
Adolescent, ed 9, 2011, Mosby.276-277)

Pentru anestezia primului și celui de-al doilea premolar superior, o singură injecție se
efectuează la in fundul de șant vestibular superior, pentru a permite soluției să fie introdusă
puțin deasupra apexului dintelui. Din cauza creșterii orizontale și verticale a maxilarului, care
are loc în momentul în care premolarii erup, osul cortical vestibulare ce se suprapune peste
rădăcinile lor este suficient de subțire pentru a permite o bună anestezie prin această metodă.

Injectarea substanței anestezice trebuie făcută lent și în apropierea osului; aceste recomandări
fiind valabile pentru toate tehnicile de anestezie din medicina dentară.
Tehnica:
 se îndepărtează țesuturile moi vestibulare în zona de injectare pentru a îmbunătăți
vizibilitatea,
 aplicați anestezic local.
 orientați acul cu bizoul paralel cu osul, în fundul de șant vestibular superior, deasupra
ultimului molar
 Avansati acul încet într-o direcție de jos în sus (în unghi de 45 de grade față de planul
de ocluzie) și antero-posterior (posterior la o unghi de 45 de grade față de axul lung al
molarului), la o adâncime de 10-14mm.
 Aspirați.
 Se va introduce încet un depozit de ½ până la 1 carpulă de soluție (aspirând de mai
multe ori în timpul injectării). Acul este retras.
 Așteptați 3 si 5 minute înainte de a începerea tratamentului. În cazul în care anestezie
este incompletă, se va suplimenta cu o injecție supraperiostală.

ANESTEZIE MUCOASEI PALATINE

Anestezia mucoasei palatinale poate să fie una dintre procedurile cele mai dureroase efectuate
în medicina dentară. Malamed recomandă avertiza clinicianului pacientul faptul că este
posibil să existe disconfortastfel încât acestea să sunt pregătit mental.

Ramirez, Lee și Takara recomandă o tehnică de anestezie profundă cu dureri minime: după
anestezia vestibulară, aceștia sugereaza injectarea substanței anestezice în papila interdentară,
prin infiltrare lentă în timpul pătrunderii cu acul dinspre vestibular și difuzarea acesteia spre
palatinal. Albire a zonei este indicativ de anestezie suficientă a țesuturilor moi superficiale.
Cu toate acestea, în funcție de necesități, se poate face și o completare prin infiltrare palatinală
suplimentară.

 anestezia nervului nazopalatin

Nervul nazopalatin inervează fibromucoasa palatină și peretele alveolar palatin anterior,

corespunzator din dreptul celor șase dinți frontali. În cazul în care acul este introdus în gaura
incisivă, este posibilă anestezia completă a celor șase dinți frontali. Totuși, această tehnică
este dureroasă și nu este utilizată în mod curent.

 Anestezia tronculară. periferică a nervului nazopalatin

Tehnica:
- Locul de înțepătură: vârful acului se plasează în marginea papilei retroincisive de partea
opusă părții pe care intervenim terapeutic,
- se curăță și usucă țesutul cu o compresă sterilă,
- se aplică anestezic local pe marginea papilei retroincisive timp de două minute.
- după două minute se mută aplicatorul din bumbac direct pe papila incisivă. Se aplică
presiune suficientă astfel încât aceasta se va albi.
- vârful acului se introduce încet. Direcția acului: în sus, înapoi și ușor în afară, spre partea pe
care se intervine terapeutic (Figura XIV.8 a).
- se injectează lent câteva picături, apoi se orientează acul paralel cu axul incisivilor centrali,
și se pătrunde 5 mm în canalul nazo-incisiv, fără a ajunge însă în fosa nazală. Se injectează
0,2 ml anestezic (mai puțin decât ¼ din carpula). În timpul injectării se continuă să se aplice
presiune cu aplicatorul din bumbac (Figura XIV.8 b).
- Așteptați 3 si 5 minute înainte de a începerea tratamentului.

Deoarece papila incisivă are o bogată inervație și vascularizație, puncția directă a acesteia
poate determina hemoragie și dureri, chiar și postanestezic, de aceea se evită înțeparea sa.
Precauții: nu se înțeapă papila incisivă, ci marginea ei, anestezicul se va depune lent și în
cantitate mică.

a. b.

Figura XIV.8 a. Acul este direcționat în sus, înapoi și ușor în afară în direcția canalului nazo-
incisiv. b. În timpul injectării se continuă să se aplice presiune cu aplicatorul din bumbac.
(Sursa: Schwartz S. Local Anesthesia in Pediatric Dentistry, 2012)

Această anestezie ar putea fi neadecvată pentru zona caninului datorită suprapunerii fibrelor
din nervul palatin mare. Pentru a corecta această problemă, poate fi necesară suplimentarea
anesteziei cu infiltrații palatinale în dreptul caninului.

 anestezia tronculară periferică a nervului palatin anterior (nervul palatin mare)

Zona anesteziată: fibromucoasa celor 2/3 posterioare ale palatului, până la linia mediană și
anterior pânp dupp primul premolar inclusiv.

Tehnica:
- se curăță și usucă cu o compresă sterilă țesutul la locul de injectare, 1-2 mm anterior de
gaura palatină mare,
- se aplică anestezic local timp de două minute.
- după două minute se mută aplicatorul din bumbac mai posterior astfel încât să ajungă în
dreptul găurii palatine mari. Pentru 30 secunde se aplică presiune suficientă astfel încât
fibromucoasa se va albi. (Figura XIV.9 a.)
- Locul de înțepătură: în șantul palatinal la 1 cm de marginea crestei alveolare, în dreptul
molarului 2, în locul unde mucoasa se înfundă în pâlnie. (Locul de înțepătură mai poate fi pe
linia parafrontală, care trece între primul și cel de-al 2-lea molar superior, între sutura
mediană palatină și marginea gingivală.)
- Direcția acului: înapoi, în sus și ușor în afară (seringa ajungănd sa fie sprijinită pe fața
ocluzală a premolarilor inferiori și spre comisura bucală din partea opusă). (Figura XIV.9 b.)
- Nu e obligatorie pătrunderea în gaura palatină posterioară sau în canalul ptreigopalatin,
depunerea anestezicului făcându-se submucos, în dreptul găurii palatine, unde exista suficient
tesut celular lax.
- Se lasa anestezicul lent, treptat, pana la maxim 0,2ml.
- Așteptați 3 si 5 minute înainte de a începerea tratamentului.

a. b.

Figura XIV.9 a. Direcția acului: înapoi, în sus și ușor în afară.

b. În timpul injectării se continuă să se aplice presiune cu aplicatorul din bumbac.
(Sursa: Schwartz S. Local Anesthesia in Pediatric Dentistry, 2012)

Anestezia ar putea fi neadecvată în zona primului premolar datorită suprapunerii fibrelor din
nervul nazopalatin. Pentru a corecta aceasta, ar putea fi necesară pentru suplimentarea
anesteziei cu infiltrații locale.

TEHNICI SUPLIMENTARE DE ANESTEZIE

 anestezia intraligamentară

Acestă a fost utilizată mult timp, fie ca o metodă principală de anestezie pentru unul sau doi
dinți sau ca o completare la tehnicile de infiltrare plexală sau tronculară periferică.

Avantajul principal tehnicii lui este că oferă anestezie pulpară timp de 30 la 45 de minute, fără
o perioadă lungă de anestezie țesuturilor moi, fiind astfel extrem de utilă atunci când este
planificat tratament bilateral.

Este utilă la copiii și adolescenții cu dizabilități atunci când există suspiciunea de traumatizare
postoperatorie a țesuturilor buzelor sau a limbii. Cu toate acestea, utilizarea acesteia ar trebui
să fie evitată la dinții temporari din cauza prezenței mugurelui dintelui permanent în curs de
dezvoltare. Au fost rapoartă apariția de hipoplazii ale smalțului dinților permanenți după
anestezia intraligamentară. Deoarece se injectează într-o zonă cu circulația sanguină limitată,
aceasta poate fi utilizată la pacienții cu tulburări hemoragice.

Tehnica este simplă, necesită cantități mici de soluție de anestezic, și produce anestezie
aproape instantaneu.

Acul este introdus în santul gingival, de obicei, pe suprafața mezială și înaintat de-a lungul
suprafeței rădăcinii până se percepe rezistență. Apoi, aproximativ 0,2 ml de anestezic este
depozitat în ligamentul parodontal. Pentru dinții pluriradiculari, injectarea anestezicului se
face atât mezial cât și distal. O presiune considerabilă este necesară pentru a exprima soluția
de anestezic ceea ce determină presiune prea mare asupra carpulei cu posibilitatea de a se
sparge.

Există seringi, special concepute, ce oferă protecție prevenind spargerea. Deoarece este
necesară o cantitate mică de anestezic, Malamed propune exprimarea unei jumătăți din
conținutul carpulei, înainte de injectare, atunci când se utilizează o seringă convențională.
Astefel se va reduce presiunea exercitată pe pereții carpulei și se reduce probabilitatea de
spargere.

 anestezia locală controlată prin computer

Este un dispozitiv care realizează anestezia locală controlată prin computer. Sistemul constă
dintr-un ac convențional pentru anestezie locală introdus într-o seringă de unică folosință “tip
stilou”. Un microprocesor, acționat cu piciorul, controlează livrarea substanșei de anestezic
prin seringă, la un debit, volum și presiune constante.

Prin această tehnică, ce facilitează o varietate mare de anestezii, se crează un comfort deosebit
pacientului în comparație cu tehnicile de injectare conventionale.

Concluzie

Capacitatea unui clinician de a administra o anestezie locală eficace, sigură și atraumatică la

un copil (sau adolescent) este un factor important în crearea unui pacient adult ce va accepta
mai ușor tratamentul stomatologic. În loc să evite administrarea locală, de teama de a nu
traumatiza pacientul copil, medicul trebuie să se străduiască să învețe și să utilizeze cele mai
noi modalități locale de control al durerii, pentru crea o experiență stomatologică plăcută și
confortabilă pentru pacient.

Bibliografie:
Olsen NH: Anesthesia for the child patient, JAm Dent Assoc 53:548-555, 1956.
Malamed SF. Basic injection technique in local anesthesia. In: Handbook of Local Anesthesia. 5th ed. St. Louis,
Mo: Mosby; 2004.
Jeske AH, Blanton PL. Misconceptions involving dental local anesthesia. Part 2: Pharmacology. Tex Dent J
2002;119(4):310-4.
Wright GZ et al: The effectiveness of infiltration anesthesia in the mandibular molar region, Pediabr Dent
13:278-283,
1991.
Sharaf AA: Evaluation of mandibular infiltration versus block anesthesia in pediatric dentistry, J Dent Child 64:
276-281, 1997.
Ramirez K, Lee JK, Takara JT: Painless pediatric local anesthesia, Gen Dent 49(2):174-176, 2001.