Diana, Princess of Wales

(Referat prezentat pe data de 12.03.2019)

Diana Frances Spencer (1 iulie 1961 - 31 august 1997) a fost prima soție a lui Charles,
prințul Țării Galilor. De la căsătoria ei din 1981 până la divorțul din 1996, ea a fost numită
"Alteța sa Regală Prințesa de Wales". După divorțul ei de Prințul de Wales în anul 1996,
Diana a pierdut titlu de Alteță Regală.

După divorț, în mod oficial, ea a fost numită Diana, prințesă a Țării Galilor.

Diana a fost numită adesea Prințesa Diana de către mass-media și public, dar ea nu a
deținut un astfel de titlu și nu era personal o prințesă. Spre deosebire de credința populară,
titlul de prințesa din Țara Galilor nu face o prințesă de drept. Indică numai faptul de a fi
căsătorită cu un prinț al Țării Galilor.

O prezență iconică pe scena mondială, Diana, Prințesa Walesului, a fost menționată

pentru munca ei de pionierat în domeniul carității. Cu toate acestea, eforturile ei filantropice
au fost uneori umbrite de căsnicia ei dificilă cu prințul Charles.

Din momentul logodnei sale cu Prințul de Wales, în 1981, până la moartea ei într-un
accident de mașină din 1997, Diana a fost una dintre cele mai faimoase femei din lume, cea
mai prestigioasă celebritate feminină a generației ei: o imagine iconică, admirată pentru
implicarea ei în problemele legate de SIDA și campania internațională împotriva minelor
terestre. În timpul vieții sale, ea a fost deseori menționată ca cea mai fotografiată persoană din
lume.

Primii ani de viață ai Prințesei Diana

Diana Frances Spencer s-a născut ca cea mai tânără fiică a lui Edward Spencer și a
celei dintâi soții sale, Frances Spencer, la Park House din ținutul Sandringham. La moartea
bunicului său paternal, Albert Spencer, al 7-lea Earl Spencer, în 1975, tatăl Dianei a devenit al
8-lea Earl Spencer și a obținut titlul de curtoazie al doamnei Diana Spencer.

1
 Diana a fost educată la Riddlesworth Hall din Norfolk și la școala de fete din West
Heath din Kent, unde a fost considerată un student academic sub medie , după ce a eșuat la
toate examenele de nivel O. În 1977, la vârsta de 16 ani, a părăsit West Heath și a urmat
pentru scurt timp cursurile Institutului Alpin Videmanette, o postliceală din Elveția.

Familia Diana, Spencerii, se afla în relații apropiate cu familia regală britanică timp de
decenii. Bunica ei maternă, Ruth, Lady Fermoy, a fost o veche prietenă și o ,,lady in waiting’’
pentru Regina Elisabeta.

Viața amoroasă a prințului a fost întotdeauna subiectul speculațiilor de presă. La

mijlocul anilor treizeci, era sub presiune tot mai mare pentru a se căsători. Pentru a obține
aprobarea familiei sale și a consilierilor săi, inclusiv a marelui său unchi, Lord Mountbatten
din Birmania, orice potențială mireasă trebuia să aibă o origine aristocratică, fără să fi fost
căsătorită anterior, ar fi trebuit să fie protestantă și, de preferință, virgină. Diana a îndeplinit
toate aceste calificări.

Palatul Buckingham a anunțat angajamentul (logodna) la 24 februarie 1981.

Nunta printului Charles și a prințesei Diana

Nunta a avut loc pe 29 iulie 1981, la Catedrala Sf. Paul din Londra, în fața a 3.500 de
invitați (inclusiv doamna Parker Bowles și soțul ei, fratele reginei Elizabeth) și un număr
estimat de 1 miliard de telespectatori din întreaga lume.

Diana a fost prima femeie din familia regală care a modificat jurământul de nuntă.
Conform acelui jurământ, Diana ar fi trebuit să promită „to love, comfort, honour, keep and
obey” (să-l iubească, să-l aline, să-l onoreze, să aibă grijă de el şi să-i fie supusă) pe Charles,
însă ea a spus doar “to love, comfort, honour and keep”.

După căsătorie, Diana a devenit Președinta de Țara Galilor și a fost clasată ca a treia
femeie regală din Regatul Unit, după Regină și Regina Mama.

Prințul și prințesa din Țara Galilor au avut doi copii, prințul William din Țara Galilor
la 21 iunie 1982 și prințul Henry de Wales (numit în mod obișnuit prințul Harry) la 15
septembrie 1984.

2
 Prințesa Diana – Divorțul de prințul Charles

La mijlocul anilor 1980 căsătoria s-a destrămat, un eveniment suprimat, dar apoi
devenit senzațional pentru mass-media din întreaga lume. Atât Prințul, cât și Prințesa de
Wales au comunicat cu presa prin intermediul prietenilor, acuzându-se reciproc pentru eșecul
căsătoriei. Charles și-a reluat relația cu Camilla Parker Bowles, în timp ce Diana a confirmat
(într-un interviu televizat cu Martin Bashir) aventura cu instructorul său de călărie, James
Hewitt.

Prințul și prințesa din Țara Galilor s-au separat la 9 decembrie 1992; divorțul lor a fost
finalizat la 28 august 1996. Prințesa a pierdut titlul de Alteța sa Regală și, în schimb, a fost
numită Diana, Prințesa Țării Galilor. Cu toate acestea, de la divorț, Palatul Buckingham a
susținut că Diana a fost oficial membru al familiei regale, deoarece ea a fost mama a doua și a
treia în linie cu tronul.

Munca de caritate

După divorț, Diana și-a menținut profilul public ridicat și a continuat multe dintre
activitățile pe care le-a întreprins anterior în numele organizațiilor de caritate, susținând
diverse cauze precum artele, problemele copiilor și pacienții cu SIDA. Ea a fost, de asemenea,
implicată în eforturile de a interzice minele de teren. Pentru a se asigura că William și Harry
au "o înțelegere a emoțiilor oamenilor, a nesiguranței lor, a stresului și a speranțelor și viselor
lor", Diana i-a dus pe fiii ei în spitale, adăposturi și orfelinate. Pentru a cunoaște lumea în
afara privilegiilor regale, i-a dus la restaurantele de fast-food și la transportul public.
Compasiunea, căldura personală, modestia și accesibilitatea i-au adus eticheta de "Prințesa
Poporului".

Începând cu mijlocul anilor 1980, Printesa de Wales a devenit cunoscută pentru

sprijinul acordat proiectelor de caritate și este creditată cu o influență considerabilă pentru
campaniile sale împotriva folosirii minelor terestre și a ajutorării victimelor SIDA.

3
 În aprilie 1987, prințesa din Țara Galilor a fost prima celebritate de profil care urma să
fie fotografiată atingând cu bună știință o persoană infectată cu virusul HIV. Contributia ei la
schimbarea opiniei publice a persoanelor care sufera de SIDA a fost rezumată în decembrie
2001 de Bill Clinton la "Diana, Princess of Wales Lecture on SIDA", când a spus:

"În 1987, când mulți dintre ei încă credeau că SIDA ar putea fi contractată prin
atingere, prințesa Diana s-a așezat pe patul unui bolnav de SIDA și l-a ținut de mână. Ea a
arătat lumii că oamenii cu SIDA nu merită izolare, ci compasiune și bunătate. A contribuit la
schimbarea opiniei mondiale și a dat speranță persoanelor cu SIDA. "

Prințesa Diana și Campania minelor de teren

Poate că cea mai populară muncă de caritate a fost vizita la Angola în ianuarie 1997,
când, în calitate de voluntar VIP al Crucii Roșii Internaționale, a vizitat supraviețuitorii
minelor în spitale, a vizitat proiecte de deminare conduse de Trustul HALO și a luat parte la
cursurile pentru conștientizarea pericolele minelor care înconjoară casele și satele din zonele
afectate.

Fotografiile Dianei care călărea într-un câmp de mină, într-o cască balistică și cu o
jachetă de vânătoare, erau văzute de întreaga lume. (De fapt, experții în domeniul balistic
eliminaseră deja orice urmă de mină din zonă). În luna august a aceluiași an, a vizitat Bosnia
împreună cu Rețeaua de Supraviețuitori ai Minei. Interesul față de minele terestre s-a
concentrat asupra leziunilor pe care le creează, adesea copiilor, mult timp după terminarea
conflictului.

Ea este foarte apreciată pentru influența asupra semnării de către guvernele Regatului
Unit și a altor națiuni ale Tratatului de la Ottawa din decembrie 1997, după moartea ei, care a
creat o interdicție internațională privind utilizarea minelor terestre antipersonal. O dată cu
introducerea celei de-a doua lecturi a Proiectului minelor din 1998 către Camera Britanică de
Comunelor, secretarul de externe, Robin Cook, a adus un omagiu activității Dianei privind
minele terestre:

"Toți membrii onorați sunt conștienți de contribuția imensă a Dianei, prințesa

Walesului, de a aduce în atenția multora dintre alegătorii noștri costurile umane ale minelor

4
terestre. Cea mai bună modalitate de a înregistra aprecierea muncii noastre și activitatea
ONG-urilor care au militat împotriva minelor terestre este de a promova proiectul de lege și
de a deschide calea către o interdicție globală împotriva minelor terestre ".

Începând cu luna ianuarie 2005, moștenirea lui Dianei asupra minelor terestre a rămas
neîndeplinită. Organizația Națiunilor Unite a făcut apel la națiunile care au produs și au stocat
cel mai mare număr de mine terestre (China, India, Coreea de Nord, Pakistan, Rusia și Statele
Unite) pentru a semna Tratatul de la Ottawa, interzicând producția și utilizarea lor. Carol
Bellamy, director executiv al Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), a declarat că
minele de teren au rămas "o atracție mortală pentru copii, a căror curiozitate și nevoie de a se
juca adesea îi aduce direct în direcția pericolului".

Moartea prințesei Diana

La 31 august 1997, Diana a fost implicată într-un accident de mașină în tunelul rutier
Pont de l'Alma din Paris, alături de prietenul și iubitul ei Dodi Al-Fayed și de conducătorul
auto Henri Paul. Fostul bodyguard al lui Fayed, Trevor Rees-Jones, este singura persoană care
a supraviețuit epavelor.

Funeraliile Dianei au avut loc în Westminster Abbey, pe 6 septembrie 1997.

La înmormântare au participat toți membrii familiei regale. Fiii ei, William și Harry,
au mers în urma cosciugului împreună cu tatăl lor, Prințul Charles, bunicul lor, Prințul Philip
și fratele Dianei, Earl Spencer.

În timpul serviciului, Elton John a cântat o nouă versiune a melodiei "Candle In The
Wind 1997", șlagărul său de succes dedicat inițial Marilynei Monroe. Titlul versiunii refăcute
a melodiei a fost schimbat în "Lumânare în bătaia vântului 1997" și textul se referă la Diana.

5
Bibliografie:

Amy Tikkanen, Diana, princess of Wales, www.britannica.com

David Allison, Diana: The Legacy, The Huffington Post
Tejvan Pettinger, Oxford, Princess Diana Biography, www.BiographyOnline.com