Berlin

1.

Am ajuns la 9 dimineața
însetat, nemîncat, nedormit și ciorapii de pe mine
întăriți de 4 zile.
Ceva din mine îmi spunea: hai, nu mai pierde vremea
și dă-ți suflarea, culcușește-te
în ungherul ăsta din gara de nord
și visează la chibritele tale aprinse din povestea lui Andersen.
Îmi doream să stau într-un pat cu o fată
peste care să-mi pun brațul și să dorm, să dorm, să dorm.
Am scuturat din cap și mi-am strîns curelele de la rucsac,
am pornit spre hostel: hai, nu mai pierde vremea.
Clădiri construite a joacă, nu pricepi dacă-s oficii,
magazine sau apartamente, parcuri aruncate aiurea,
unul era fără copaci, un șes larg sub o cale ferată
și zeci de grupulețe bînd și dormind,
altul un fost aeroport nazist transformat în parc
în care bătrînii stăteau în curul gol la soare.
Mi-am luat de la un Lidl o salată și un Berliner Pils,
am tot căutat în jur un loc ferit de cururile moșnegilor care se bronzează
și cu puțin noroc am dat de o zonă mai liniștită
lîngă copaci și cu rîul în spate,
mi-am deschis mai întîi Berlinerul din care am
tras trei înghițituri zdravene care au stins îndată
chibriturile din poveste și
au spălat din minte patul cu tot cu femeia,
apoi mi-am deschis salata care conținea și bucăți de salam
și am început să înfulec din ea, mai întîi bucățile de salam
cînd brusc au apărut 3 musulmance împreună
cu copiii lor,
s-au uitat urît la berea și la bucățile de salam pe care le înfulecam,
după ce s-au rățoit pe acolo
au decis să-și așeze tabăra lîngă mine, au scos un grătar,
niște cărbuni și gurile au început să vorbească toate în același timp
neak neak neak
și copiii alergau pe lîngă mine mai să-mi răstoarne berea,
neak neak neak – le-am zis înapoi
și am plecat de acolo.

2.
Apoi apăreau pe străzi din ce în ce mai mulți
care beau din sticle de bere, oameni îmbrăcați decent,
și bicicliști, bicicliști peste tot,
pe stradă, pe benzile rezervate lor și pe trotuare,
unul ținea ghidonul cu o mînă și cu cealaltă o sticlă de bere
din care bea de fiecare dată cînd se oprea la semafor.
Mi-am luat tur ghidat pe street art,
era o englezoaică blondă în bocani și cu un cercel în buric.
Ne-a arătat o clădire a cărui proprietar șterge
graffiti-urile de pe ea și le lasă doar pe alea căruia îi plac –
un fel de critic de artă.
Am întrebat-o ce-i cu tot haosul arhitectural din Berlin,
de zici că nu seamănă deloc cu orașul lui Hitler.
Mi-a zis că Hitler ura Berlinul, a vrut să-l demoleze
și să-l facă de la zero,
apoi bombardamente, zidul, armată, control
și oamenii obosiți și sătui de o disciplină care nu era a lor.
Eins, zwei polizei.
Îmi venea să mă așez în genunchi și s-o apuc
pe englezoaică de coapse, s-o trag ușor spre mine
și să-i sug cercelul din buric.
Drie vier, Grenadier – tot îngînam în minte.

3.

La un flea market am văzut circ cu oameni în loc de animale.

Un grăsan vindea salamuri și cu un linguroi de lemn de 2 metri
întindea bucățele de salam fix lîngă buzele trecătorilor.
Spre seară mi-am luat 3 beri și am dat de
un pod pe care stăteau oamenii pe jos și
beau bere, vin și fumau iarbă,
trecea cîte o mașină și grupulețele se dădeau la o parte
să-i facă loc după care se așezau înapoi fără mare bai.
Fără violență, fără gunoi, fără urlete (doar pe la 3 noaptea,
unul cu accent britanic mi-ar urat „cheers” urlînd
că el bea cît îl ține de mult și să beau și eu așa
că-s norocos, că cel puțin sînt un `fucking European`
sau speră că sînt unul),
Agora Destrăbălării care se termină cu
un bătrînel care umblă la 4 dimineața cu tricicleta și
strînge sticlele goale de pe jos să le ducă la punctul de colectare.