Sunteți pe pagina 1din 1

Poemul unui beţiv

Un beţiv care a renunţat să-şi mai caute locuinţa,


hoinărind pe strazi pe la 3 noaptea,
privind pe betonul crăpat un fel de reflexie a propriei
feţe,
văzîndu-şi poemul pe care îl scrie cu paşii săi,
cu sîngele care îşi găseşte evadarea,
cu voma,
cu atacurile cerebrale şi iluminarea sa,
cu cicatricile sale,
cu împiedicările şi căderile şi tîrîrile sale,
din nou şi din nou şi din nou,
şi poate mai tîrziu este lovit de o maşină
sau poate nu,
oricum îşi va lăsa corpul împrăştiat bucăţi:
acel poem al unui beţiv scris pe la ora 3 noaptea
dactilografiat pe betonul străzilor
cu o brutalitate mai mare decît cea a lui bukowski
sau artaud sau hemingway sau celine;
pe care trecătorii să-l asculte atent aşezîndu-se cu
urechile lipite de asfalt.