Particularitati ale unui text poetic studiat, aparținândlui

Octavian Goga

Printemauneiopereliterare se înţelegeaspectul general din

realitateabordatîncreaţialiterarărespectivă. Temaaleasa de scriitorestetratatăîntr-o
anumităviziunedesprelume, înţelegândprinaceastamodulîn care scriitorulvedelucrurile, le
înţelegeşi le interpretează, precumşiatitudineaşiopinialuifaţă de aspectelerealităţiiînfăţişate.
Viziuneadesprelumeîntr-o creaţieliterarăliricăesteunasubiectivă, fie căestevorba de
lirismulsubiectivsau de celobiectiv, întrucâtgenulliricesteprinexcelenţăgenulsubiectivităţii, dar
se poatenuanţaînfuncţie de specialiterară a opereişi de curentulliterarcăruiaaceastaîiaparţine.

Primulvolum al lui Octavian Goga, publicatîn1905, ,,Poezii’’, se deschide cu artapoetică

,,Rugăciune’’, în care esteexprimatcrezul artistic potrivitcăruia ,,scriitorultrebuiesă fie un
luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om
care filtreazădurerilepoporuluiprinsufletulsăuşi se transformăîntr-o trâmbită de alarmă’’.

Evidenţierea a douătrăsături care facposibilăîncadrareatextului poetic studiatîntr-un curent

cultural/literar;

,,Rugăciune’’este o artăpoetică, adicăo specie a liriciifilosofice, în care scriitorulîşiexprimă cu

mijloacelearteiliterareconcepţiadesprerolulpoetuluişi al creaţiei,
iarînaceastăpoezieprogramatică, potrivitcrezuluiesteticexprimat,
scriitorultrebuiesăredeasuferinţelepoporului, iarpoeziasădevină un instrument de luptă(,,o
trâmbiță de alarmă’’). Gogaimpuneastfeltonulprofetic, neoromantic
şiopteazăpentrulirismulobiectiv, însensulcăînpoeziade
revoltăsocialăvocealiricărefuzătrăirileindividuale, vorbindînnumelecolectivitătii.

Viziunearomantică se susțineîn text prinipostazachristică a poetului, de unprofund

dramatismșiprinparticularitățile de limbajși deexpresivitate: antiteza, hiperbola, limbajul
popular, arhaicsireligios. Din punct de vedere formal, poezia se remarcăprinelaborare,
simetriesielegantaclasică a versificației.
Prezentareamoduluiîn care tema se reflectăîntextul poetic studiat, princomentarea a
douăimaginisauimaginisauideipoetice;

Temapoetuluio reprezintăsuferintelepoporului, darsimenireapoetuluiangajatsă le redeaîntr-un

mod artistic. Aceastatemăestesustinută de motivelepoeticespecificeliriciilui Octavian Goga:
drumul, cântecul, lacrima, jalea, robia, furtuna, strunele etc. Motivul poetic al
drumuluiesteamplificat de reluareaprintermenii din câmpullexico-semantic: ,,cale’’, ,,cărare’’,
prăpăstii’’, ,,.zare’’

Elemente de compozițiesi de limbaj, semnificativepentrutextul poetic studiat;

Un prim element estetitlul, care este o metaforă-simbolsugestivăpentru o

artăpoeticăromantică. Poezia nu are caracterreligios, cum s-arpărea, ci
exprimăconcepţiaromanticăpotrivitcăreiaactul de creaţieestecondiţionat de
primireaharuluidivin.

Astfelcă,,rugăciunea’’poetuluidevine o invocaţiea divinitătiipentru a-l inspira, faptsugerat de

metafora,,cărarea’’: ,,Euîngenunchispre tine caut:/ Părinte,-orânduie-mi cărarea!’’, darşi o
confesiune cu privire laopţiuneapentrupoezia de revoltăsocială: ,,Nu rostul meu, de-a
pururipradă/ Ursiteimaştereşirele, /Ci jaleauneilumi, părinte, /Săplângă-n lacrimilemele’’.

De asemenea, poezia,,Rugăciune’’estealcătuită din şasestrofe de câte opt versuri,

dispuseîntreisecvenţepoetice: prima strofăilustreazăcăutărilepoetului care n-a
găsitcaleacreaţiei saleşiinvocăajutoruldivinitătii; strofele II-Varatăizvoareleşiobiectulcreaţiei
sale, iarultima strofăevidențiazăcaracterul militant al poeziei care trebuiesă fie
,,cântareapătimiriinoastre’’.

Tonalitateapoezieireflectădiferitestăripoetice, de la rugăciunesiimplorare a
Divinității,prinintermediulinvocațieiretorice, la jale, la revoltăși lablestem.
Relațiile de opozițiesunt multiple: întreomulneputinciossidivinitateaatotputernică,
întreliricasubiectivăsiceaobiectivă, între,,rostul meu’’si,,jaleauneilumi’’,
întresuferințacelormulțișirăzvrătireaînpoeziaangajată social. 

Prima secvențăpoeticăilustreazăcăutărilepoetuluiimaginat ca un
drumețrătăcitsirugaadresatădivinității: ,,Părinte,- orânduie-mi cărarea!’’. Termenii din
câmpullexico-semantic al drumului au valoare de simbol: ,,drum’’, ,,cale’’, ,,cărare’’,
,,prăpăstii’’, ,,zare’’. 

Incipitulconține o înșiruire de epitete, care amintesc de mitulbiblic al fiuluirătăcitorsiconstituie

o descriere a poetului care nu si-a găsitmenirea: ,,Rătăcitor, cu ochiitulburi, / Cu trupulistovit
de cale, / Eu cad neputincios...’’.

Vocativele: ,, stăpâne’’, ,,părinte’’, ,,tu’’, ,,Doamne’’

susțintrădareatonalitățiiliricesiconstituieipostaze ale relațieiomului cu divinitatea.

A douasecvențăpoeticăconține o serie de metonimii ale poetului: ,,pieptul’’,  ,,văzul’’,

,,mintea’’, ,,brațul’’, pleoapa’’. Poetul se vrea un apostol al neamului,
iarobiectulpoezieiesteviațacelormulți. Verbele la imperativ se asociază cu metafore-simbol ale
creațieipoetice, precumvăzul, lacrimile: ,,Învecispreceirămașiînurmă/ Tu, Doamne, văzul meu
îndreaptă’’, ,,Nu rostul meu, de-a pururiprada/ Ursiteimaștereșirele, / Ci jaleauneilumi,
părinte, /Săplângă-n lacrimilemele’’. 

Temelecreației sale poeticesuntredate, înstrofa a III-a, prinmetafore: poezianaturii-

,,Dezleagămințiimeletaina/ Si legeafarmecelorfirii’’, poeziasocială- ,,Sădește-n brațul meu de-
a pururi/ Tăriauriiși-a iubirii’’. Metaforeleasociate cu verbul,,a da’’ la
imperativprimelesursesiesențapoeziei: ,,Dă-mi cânteculsidă-mi lumina/ Si zvonulfirii-
ndrăgostite...’’. 

In strofele a IV-a si a V-a, tonalitatea de bocetsi de revoltăsusțineopțiuneapoetuluipentru a

exprimasuferințapoporului: ,,Nu rostul meu, de-a pururiprada/ Ursiteimasteresirele,/ Ci
jaleauneilumi, părinte, /Săplângă-n lacrimilemele’’. Laitmotivul,,dă-
mi’’susținetitlulpoezieisiaccentueazătermeniiaflațiînlanțulenumerației: ,,Dă-mi tot amarul,
toatătruda/ Atâtordorurifărăleacuri.’’Punctul de maximăintensitate al
discursuluiliricesteatinsînversurile: ,,Durerilelorînfricoșată/ Îninimătu mi-o coboară’’.
A treiasecvențapoetică (ultima strofă) conțineimagineahiperbolicăa revoltei, imaginată ca o
,,furtună’’, ideeacăpoeziaeste un instrument deluptăsică are caracterprofetic, darsicrezul poetic
angajat: ,,Însmalț de fulgerealbastre/ Încheagă-șiglasul de aramă: /
Cântareapătimiriinoastre. ‘’

Elementele deprozodieconferăpoeziei o muzicalitateaparte.Celeșasestrofe a câteoptversuri,

înfapt, catrenelor ale cărorversuri ample (de 16 silabe), cu rimaîmperecheată, au
fostsegmentateînversuri de optsilabe.Ritmuleste iambicsisusțineatâtlamentația,
câtsirugasautonul de revoltă. 

Încheiere

Poezia,,Rugăciune’’ de Octavian Goga are un timbruaparte, elegiac, specific poetuluiardelean,

darreflectăo serie de prelungiri ale romantismuluisi ale clasicismului: invocareadivinității la
începutularteipoetice, aplecareaspresuferințacelormulți, interesulpentru ,,specificulnațional’’,
pentrulumeasatuluiromânesc, alături de unelenoutăți la nivelullexicului. 

Poeziaimpunetonulprofetic, neoromantic, darapelează la o versificațieelaboratăși la o

trădareascendentă a discursuluiliric, prin care aparține de neoclasicism.