Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eu de tine niciodată
Pân-acuma n-am roșit;
De o viață nepătată
Împreună am trăit!
Persecuții, calomnie,
În picioare le-ai călcat,
Și lovind în tiranie,
Steagul sfânt l-ai ridicat!
Mi-ai dat zile și putere,
Și, crescându-mă de mic,
Mi-ai fost singura avere,
Mi-ai fost singurul amic!
În întreaga-ți carieră
Ai rămas neatârnat,
Și oricare barieră
Înaintea ta n-a stat!
Pentru drept și libertate
Astăzi viu să te dezgrop
Ca deviză ai: „Dreptate",
„Libertate" ai de scop!
Rennoind a ta putere,
Fă-te mare din nimic,
Căci mi-ești singura avere
Și mi-ești singurul amic!
Calea ta este spinoasă,
Dar învinși dacă vom fi,
Într-o moarte glorioasă
Amândoi ne vom jertfi,
Vei scri ultima-ți cântare
Și apoi, învins de dor,
Te voi rupe cu-ntristare
Și mă voi culca să mor!
Însă nu... S-avem putere,
O! tovarășe unic;
Tu mi-ești singura avere,
Tu mi-ești singurul amic!
Adus de la „https://ro.wikisource.org/w/index.php?title=Odă_la_condeiul_meu&oldid=68955”
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.