Sunteți pe pagina 1din 7

DIFERENTIALUL CU ALUNECARE LIMITATA

Diferentialul - Generalitati

Autovehiculele sunt dotate cu diferential pentru a permite turatii


diferite ale rotilor puntii motoare la parcurgerea virajelor, atunci
cand roata aflata inspre interior parcurge un drum mai scurt decat
cea aflata catre exterior. Daca miscarea s-ar transmite direct iar
rotile ar fi solidare la rotatie, ca in cazul karturilor, acestea ar trebui
sa patineze si, pe langa solicitarile suplimentare asupra pneurilor si
elementelor mecanice, masina ar tinde mereu sa ruleze drept, fiind
astfel puternic subviratoare.

Diferentialul este cel care preia miscarea de rotatie de la arborele


de iesire din cutia din viteze si o repartizeaza, prin arborii planetari,
catre rotile motoare.

Schematic, un diferential se prezinta si functioneaza astfel:

 1. Carcasa diferentialului

 2. Coroana de antrenare

 3. Pinion satelit

 4. Pinioane planetare

 5. Arbori planetari
La rularea in linie dreapta, carcasa, fiind solidara cu coroana
antrenata de arborele de iesire al cutiei de viteze, se roteste
impreuna cu intreg ansamblul si antreneaza pinioanele planetare,
mai departe miscarea ajungand prin arbori la rotile motoare. In
acesta situatie, pinioanele satelit 3 nu se rotesc in jurul axului
propriu (X-ul rosu).
Atunci cand una dintre roti patineaza, in timpul miscarii carcasei, in
interior se vor roti si pinioanele satelit in jurul propriului lor ax,
cealalta roata a vehiculului ramanand imobila.
De aici rezulta principalul inconvenient al diferentialului: daca una
dintre roti pierde aderenta, aceasta se va invartiin gol, cuplu motor
nu se va mai transfera catre cealalta roata iar vehiculul nu va mai
putea inainta. Pentru eliminarea acestui neajuns, se folosesc
dispozitive care distribuie cuplul catre ambele roti.

Diferentialele autoblocante

Acest tip de diferential elimina neajunsul transferarii intregului


cuplu catre roata care se invarte in gol, permitand in acelasi timp
virarea normala a vehiculului. Este folosit la aproape toate
automobilele destinate competitiilor sportive, la autoturisme cu
performante ridicate, precum si la unele modele echipate cu
tractiune integrala.
Diferentiale cu alunecare limitata – L.S.D. (Limited Slip Differential)

Cea mai simpla solutie de a realiza un asemenea diferential consta in


presarea pinioanelor planetare spre carcasa prin intermediul unor
elemente elastice (1) aflate in “miezul” diferentialului.

Frecarea dintre suprafate va asigura transmiterea unui cuplu catre


roata care are aderenta si poate fi sporita fie prin realizarea unor
suprafete de contact conice, asemenea celor de la sincroanele
cutiilor de viteze, fie prin introducerea unor discuri de frictiune (2) si
realizarea unui ambreiaj multidiscin spatele fiecarui pinion.

Solutia are o eficienta redusa pentru ca va exista permanent o


frecare atunci cand turatia rotilor motoare este catusi de putin
diferita, iar cuplul care se transfera nu poate fi bine controlat, fiind
de asemenea limitat de forta
elementelor elastice.
Diferentialele de tip Torsen (Quaife, Peloquin etc.)

Torsen este un termen care provine din expresia “torque sensitive”


(care “simte” cuplul, sensibil la cuplu), expresie care descrie insusi
modul de operare al sistemului. Este tipul de diferential a carui
principala caracteristica - in care rezida, de altfel, si calitatea si
performantele sale - este ca reactioneaza imediat la orice
dezechilibru de cuplu aparut intre cele doua roti motoare,
directionand cuplul catre roata care il poate transfera cu succes
suprafetei de rulare, adica spre roata cu aderenta ridicata. Diferenta
fundamentala intre LSD si diferentialul deschis este aceea ca
diferentialul deschis va trimite intotdeauna cuplul motor spre roata
care beneficiaza de mai putina aderenta, iar cuplul transmis se va
pierde prin invartirea in patinaj a rotii.

Aceste tipuri de LSD-uri (Quattro de la Torsen si Quaife sunt similare,


dar nu identice) au ceea ce se cheama un “raport de multiplicare” a
cuplului, in general cu valori de 1 : 4 sau 1 : 5. Adica, daca un cuplu
de 30 Nm este directionat catre roata cu minima aderenta, LSD-ul va
directiona instantaneu un cuplu de aproximativ 120 Nm sau 150 de
Nm spre roata cu aderenta mai buna, adica de 4 sau 5 ori mai mare
decat cuplul minim pe roata cu aderenta redusa. Exista totusi si
cateva dezavantaje. De exemplu, un LSD nu se va putea niciodata
comporta ca un diferential blocant, daca una dintre roti are aderenta
0 (zero), adica este suspendata. Si asta datorita raportului de
multiplicare: adica, daca un raport de multiplicare a cuplului este de
1 : 4, dar una dintre roti are aderenta 0 (zero), cealalta va avea tot 0,
pentru ca 0Nm x 4 = 0 Nm. Din acest motiv LSD-urile nu sunt prea
des folosite la off-road extrem.

Alte (mici) dezavantaje ar fi ca LSD-ul este un pic mai greu decat un


diferential deschis, nu poate fi setat sau modificat in ceea ce priveste
raportul de multiplicare si cuplul maxim la care rezista, pe care-l
poate gestiona si care vine de la motor.

Pentru aceia mai “spotivi”, diferentialul cu alunecare limitata


este spectaculos pe drumuri cu succesiuni de viraje, deoarece
permite sa se accelereze (automobile FWD) mult mai devreme si
mai intens. Entuziastii auto sustin ca, dupa montarea unui LSD pe
automobilele cu tractiune fata, au avut impresia ca stau la volanul
unei integrale.