ANATOMIE – CURS X, sem.

FARINGELE
Fig. 1
Organizare:
- Nazofaringe, post de choane
- Orofaringe, post de cavit bucala
- Laringofaringe, sup de laringe

NAZOFARINGELE
 Prezinta un tavan numit FORNIX pe care superior de choana se
gaseste AMIGDALA FARINGIANA --> Hipertrofia acesteia genereaza
POLIPI, care obstrueaza choanele.
Efortul inspirator duce la modificari de fizionomie:
o creste etajul maxilar,
o mandibula ramane mica
o ochii tind sa iasa din orbite: protuzia globilor oculari = facies
adenoid;
Pacientii cu polipi trebuie operati si uneori reoperati, insa din
timp, pentru a nu modifica fizionomia!
 Pe peretele postero-lat este orificiu tubar marginit de AMIGDALA
TUBARA.
Fluxul de aer inhalat aduce germeni din mediul ext, care ajung astfel
la orificiul tubar si pot migra spre urechea medie, unde produc otita
medie.
Aerosolii medicamentosi trebuiesc inhalati in fluxul de aer pentru a
ajunge la niv amigdalei tubare, pe care sa o decongestioneze si sa
redechida orificiul.
OROFARINGE:
VALUL PALATIN este un val musculo-membranos care separa incomplet
cavitatea orala de faringe.
Are 10 muschi.
Pe marginea lui inferioara sta LUETA. Este legat prin 2 arcuri
membranoase:
- Arcul palatoglos si
- Arcul palatofaringian
intre care la baza este FOSA AMIGDALEI PALATINE. Superior de
amigdala este un reces supratonsilar.

Amigdala
Structura:
- Retea de fibre de reticulina in care se gaseste o masa de celule de
pe linia limfocitara.
- Totul este acoperit de o mucoasa de tip digestiv cu numeroase
depresiuni si cripte --> Aceste cripte pot acumula resturi alimentare,
detritusuri cel si germeni si se pot infecta, formand in profunzime
un abces a carui marca de suprafata este un mic punct purulent.
(Fig 2.)

Streptococul beta hemolitic,

 mucoasa amigdaliana,
 endocardul valvular,
 sinoviala articulara si
 glomerulii renali
au componente antigenice comune, astfel incat in cazul unei infectii
amigdaliene cu streptococ, organismul produce anticorpi care vor
ataca toate organele de mai sus. Boala se numeste REUMATISM
ARTICULAR.

2
 Evolutia normala a amigdalelor este spre atrofiere dupa 20 ani.

Inelul limfatic Waldeyer:

Totalitatea amigdalelor din faringe formeaza inelul limfatic Waldeyer:
- amigdala faringiana,
- amigdala bulbara,
- amigdala palatina,
- amigdala linguala de pe baza limbii si
- foliculii limfatici din submucoasa valului palatin.
Pe peretele posterolat, la limita dintre oro s nazofaringe trec de fiecare
parte muschii palatofaringieni. Acestia prin contractie ridica de pe
peretele posterior spre ant o plica mucoasa numita plica lui Passavant.
Ei se insera in corpul valului palatin.
Palatofarnigienii se contracta si trag baza valului palatin pe plica lui
passavant. Marginea libera a valului in timpul somnului este hipotona.
Marginea libera unde muschii nu sunt dezvoltati se num DUETA. Fluxul de
aer trece printre valul palatin si plica si vibreaza intr-un sp ingust, dupa
care fluxul de aer antreneaza lueta si se obtine zgomotul caracteristic
sforaitului. Este o urmare a evolutiei filogenetice din viata intrauterina
pentru a limita inhalarea lichidului amniotic.

Laringofaringe:
Fig 3.
In laringofaringe, plicile glosoepiglotice separa valeculele de recesurile
piriforme. Prin submucoasa piriformelor, ramura interna a laringeului
superior ridica singura plica nervoasa din organism. prin aceste
recesuri trec lichidele in special prin piriforme si prin submucoasa
piriformelor
*Buchet:gust si miros,vinul are timp sa se incalzeasca la nivelul
recesurilor piriforme si aburii ajung la mucoasa nazala ( simtit amar pt
ca e la baza limbii )