Rugăciune a mamei pentru copilul său

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-

ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copil, şi
îndrăznesc să spun că el este copilul Tău, fiindcă i-ai dat fiinţă, l-ai făcut
viu înzestrându-l cu suflet nemuritor, l-ai renăscut prin botez spre viaţa cea
potrivită cu voia Ta, l-ai înfiat şi l-ai primit în sânul Bisericii Tale.
Doamne! Păzeşte-l în har până la sfârşitul vieţii lui, învredniceşte-l să
se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-l cu adevărul
Tău, ca să se sfinţească în el şi prin el sfânt numele Tău! Trimite-mi
ajutorul Tău haric ca să îl cresc spre slava numelui Tău şi folosul
aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere!
Învaţă-mă să sădesc în inima lui rădăcina adevăratei înţelepciuni –
frica Ta! Luminează-l cu lumina Înţelepciunii Tale ce cârmuieşte întreaga
lume! Să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lui, să se lipească de
Tine din toată inima şi să tremure de cuvintele Tale toată viața lui!
Dăruieşte-mi pricepere să îi arăt că viaţa cea adevărată stă în păzirea
poruncilor Tale, că osteneala întărită de cucernicie aduce toată viața de
aici mulţumire lipsită de tulburare, iar în veşnicie – fericire negrăită.
Descoperă-i lui înţelegerea legii Tale, ca până la sfârşitul zilelor lor să aibă
simţământul că Tu eşti pretutindeni! Sădeşte în inima lui teama şi
dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lui, ca să-şi
aducă aminte întotdeauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzeşti cu
gelozie legea Ta şi dreptatea Ta! Ţine-l în curăţie şi în evlavie faţă de
numele Tău, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea luir, ci să
trăiască după rânduielile ei! Însufleţeşte-l cu râvna pentru învăţătura
folositoare şi fă-l în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câştige
înţelegerea cea adevărată a cunoştinţelor de care are neapărată nevoie,
ca să se lumineze cu ştiinţa cea binefăcătoare pentru omenire.
Doamne! Dă-mi înţelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neşters
în inima şi în mintea copilului meu frica de întovărăşirea cu cei ce nu ştiu
de frica Ta, să îi insuflu îndepărtarea de orice însoţire cu cei nelegiuiţi, ca
să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătut din
calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori
calea nelegiuiţilor propăşeşte în lumea aceasta! Cerescule Părinte!
Dăruieşte-mi harul de a nu face copilului meu sminteală prin faptele mele,
ci a-l feri de rătăciri, de a-i îndrepta greşelile, de a-i înfrâna îndărătnicia, de
a-l abate de la năzuinţa spre deşertăciune şi uşurătate. Să nu fie furat de
gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lui, să nu se
mândrească în cugetele lui, să nu Te uite pe Tine şi să nu uite de legea
Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea şi sănătatea lui şi păcatele
să nu le moleşească puterile sufletulului şi ale trupului.
Judecătorule Drept, Care îi pedepseşti pe copii pentru păcatele
părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam! Abate această pedeapsă
de la copilul meu, nu îl bate pe el pentru păcatele mele, ci stropeşte-l pe el
cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute şi în sfinţenie, să crească
întru bună voirea Ta şi întru dragostea oamenilor evlavioşi.
Părinte al îndurărilor şi a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, ii
doresc copilului meu toată îmbelşugarea bunătăţilor pământeşti, ii doresc
binecuvântare din roua cerului şi din grăsimea pământului, însă fie cu el
sfântă voia Ta! Rânduieşte-i soarta după bună voirea Ta, nu îl lipsi în viaţă
de pâinea cea spre fiinţă, trimite-i toate cele trebuitoare în vremelnicie spre
dobândirea veşniciei fericite, fii milostiv cu el când va păcătui înaintea Ta,
nu ii socoti lui păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, fă inima lui să se umilească
atunci când se va împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepseşte-l şi miluieşte-
l, îndreptându-l la calea bineplăcută Ţie, dar fără să-l lepezi de la faţa Ta!
Primeşte cu bunăvoinţă rugăciunile lui, dăruieşte-i reuşită în tot lucrul bun,
nu abate faţa Ta de la el în zilele necazului lui, ca să nu-l ajungă ispite mai
presus de puterile lui. Adumbreşte-l cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău
cu el, păzindu-l de toată nenorocirea şi calea rea.
Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veseleşte de copilul
său, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieţii mele şi sprijin la bătrâneţe.
Învredniceşte-mă să mă înfăţişez împreună cu el la Înfricoşătoarea Ta
Judecată nădăjduind în milostivirea Ta şi să zic cu nevrednică îndrăznire:
„Iată eu şi pruncul pe care mi l-ai dat mie, Doamne!”, ca împreună cu el,
preaslăvind bunătatea Ta cea nepovestită şi iubirea Ta veşnică, să
preaînalţ preasfânt numele Tău, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, în vecii
vecilor. Amin.