Locul de secreţie Structura chimică Mecanismul de acţiune la

nivel celular
I. Hormoni glandulari I. Hormoni polipeptidici I. H cu receptori numai la
(secretaţi de glande H hipotalamici nivelul membranei celulare
endocrine H hipofizari (NU intră în celulă)
individualizate) Determină formarea
H paratiroidieni
H hipotalamici mesagerilor secunzi prin
H timusului intermediul proteinelor G
H hipofizari
H pancreatici şi a sistemelor efectoare
H epifizari
H tractului digestiv
H tiroidieni
H renali EX: H polipeptidici
H paratiroidieni
H sangvini
H timusului
H miocardului II. H care NU au receptori
H glandelor suprarenale
II. H cu structură derivată din transmembranari,
H ovarieni aminoacizi traversează membrana,
H testiculari H tiroidieni pătrund în celulă, au
II. Hormoni tisulari (locali) H epifizari receptori citoplasmatici şi
(secretaţi de celule nucleari
distribuite în diferite H medulosuprarenali
ţesuturi) Serotonina, Histamina, Tiramina,
EX: H tiroidieni
H tractului digestiv Triptamina – H locali
H cu structură steroidică
H renali III. H cu structură steroidică
H corticosuprarenali
H sangvini
H sexuali (feminini şi masculini)
H miocardului 1
IV. H cu structură lipidică
H ţesutului adipos
Eicosanoizi (PG, TX, LT, PGI)
 Glandele suprarenale

Hormonii corticosuprarenali

2
 12 17
11 16
13
1 STERAN (17C)
10 15
2 9 14
Hormonii corticosuprarenali fac parte 8
5
din categoria hormonilor cu structură 3 7
4 6
steroidică
18

C D ESTRAN (18C)
Hormonii steroizi sunt derivați ai
unor structuri cu 17, 18, 19 și 21 A B
atomi de carbon
18

19 ANDROSTAN (19C)

21 CH3
20 CH2

PREGNAN (21C)

3
 Glandele suprarenale – structură histologică
Regiunea corticală este constituită din trei
zone care secretă un număr mare de compuşi
steroidici cu funcţii biologice variate:
90%

Mineralcorticoizi (10-15%)

Glucocorticoizi
(70-80%)

H. corticoizi sexuali
(10-15%)

• Morfologică
• Enzimatică Activitate biologică
INDIVIDUALITATE:
• Hormonal- diferită !! 4
secretorie
 Hormonii corticosuprarenali

• Zona glomerulată secretă în

principal aldosteron, hormon cu
proprietăţi de mineralocorticoid şi
secundar, corticosterona.
• Zona fasciculată secretă cortizol -
hormon glucocorticoid precum şi
alţi hormoni steroizi.
• Zona reticulată secretă hormoni
cu însuşiri androgenice dar şi
compuşi cu proprietăţi foliculinice,
de unde şi denumirea de „gonadă
accesorie”.

5
 ZONA GLOMERULATĂ
Hormonii mineralcorticoizi

21 CH -OH CH2-OH
2 OH
O 20 C O
C O CH
O
18 CH
HO
11 17 11

O O

ALDOSTERON ALDOSTERON
(forma aldehidicã) (forma semiacetalicã)

6
 ZONA FASCICULATĂ
Hormonii glucocorticoizi

21 CH2-OH 21 CH2-OH

20 C O 20 C O
OH OH
HO O 17
11 17 11

O O

CORTIZOL CORTIZON
(Hidrocortizon)
17-Hidroxicorticosteron

7
 ZONA RETICULATĂ
Corticoizii sexuali

17

HO
O Dehidroepiandrosteron OH
(DHEA)
17 17

3
O 5 HO
4
ANDROSTANDIOL
ANDROSTENDIONA

Androstan și Androsten (cu dubla legătură 4-5)!!

8
 Biosinteza și efectele biologice ale hormonilor steroizi
(schema generală) 26
21

12
18
17
20 23 25
Colesterol
19
11
13
D
16
22
27
Etapa comună catalizată de o enzimă dependentă de
1 C
2
10
9
8
14 15 citocromul P450
A
3 5
B
7
20-desmolaza (mitocondrie)
HO 4 6

Pregnenolonă

Progesteronă Hidroxilări
Individualitate enzimatică pentru
fiecare zonă a cortexului

Cortizol Corticosteronă Testosteron

(glucocorticoid) (mineralcorticoid)
Influențează
metabolismul
Estradiol
glucidic și proteic; Hormoni sexuali
suprimă masculini și feminini
Aldosteron - influențează caracterele
răspunsul imun,
inflamația și (mineralcorticoid) sexuale secundare;
răspunsul alergic Reglează reabsorbția - reglează ciclul 9
Na+, Cl- și HCO3- în rinichi reproducător (la femeie)
Schema generală a steroidogenezei

10
 COLESTEROL Hormoni GLUCOCORTICOIZI
20- desmolaza CH3
Biosinteza cortizolului
C O O
22 24 26
17
+ H 23 25

27

HO 5 5 - PREGNENOLONÃ Aldehidă izocaproică

6

dehidrogenare 3- 
+ izomerizare
( − 4) CH3

C O

17

O 5 PROGESTERONÃ
4

17-  - hidroxilaza
CH3 21 CH2-OH CH2-OH

C O C O C O
OH OH HO OH
17 11 17 17
11

21- hidroxilaza 11-hidroxilaza

O O O
CORTIZOL 11
17- HIDROXIPROGESTERONÃ 11- DEZOXICORTIZOL
 Reglarea sintezei și secreției de cortizol
3 mecanisme care se întrepătrund și a căror contribuție depinde de starea
fiziologică, de gradul de solicitare a organismului
I. Nivelul plasmatic al cortizolului suferă o variație diurnă (ritm circadian) rezultat al
perioadelor:
- de lumină-întuneric
- de somn-veghe
- de alimentație
Maxim al secreţiei: orele 6 – 8 a.m.
II. Axa hipotalamus-hipofiză-corticosuprarenală: Corticotropina hipofizară (ACTH)
controlează sinteza de steroizi la nivelul catenei laterale și a formării pregnenolonei. Secreția
de ACTH se află la rândul ei sub controlul hormonului hipotalamic eliberator (CRH).
Cortizolul plasmatic, produs al stimulării CRH și ACTH, inhibă rapid secreția de CRH, și mai
lent, pe cea de ACTH (prin inhibiția transcrierii genei proopiomelanocortinei, precursor de
ACTH).
III. Al treilea mecanism de control este operațional în stările de stres. Cortizolul este unul
dintre „hormonii de stres”
Răspunsul la stres este mediat prin sistemul nervos central. Solicitările emoționale, durerea,
pe căi nervoase superioare mediază eliberarea de CRH și de ACTH. Aceste răspunsuri pot
depăși controlul prin feedback negativ sau ritmul circadian. Alti stimuli ai secreției de cortizol
sunt hipoglicemia și hemoragia.
12
 Reglarea secreției de cortizol
Ritmul circadian Durere
Stimuli exogeni/ endogeni Frică
Hemoragie
HIPOTALAMUS
HIPOTALAMUS Hipoglicemie

Feedback
negativ Corticoliberină (CRH)
+
-
HIPOFIZA
-

ACTH
- Feedback
+
negativ
Glandele corticosuprarenale
Cortex suprarenal

Cortizol (în sânge)

Celule ţintă Răspuns biologic

13
Cortizolul este unul dintre „hormonii de stres”

• Răspunsul la anumite forme de stres intens este atat

de puternic încat ACTH-ul este stimulat chiar în
prezența unor niveluri ridicate de cortizol plasmatic;

• Efectele metabolice declanșate de cortizol furnizează

organismului mijloace de a răspunde la stres;

• Acest răspuns este mai lent decât cel mediat de

catecolamine, dar are o durată mai mare și cu ecouri
mai adânci în metabolism;

• Ajută organismul să răspundă la stresori pe termen

lung => să se adapteze la stres (stres cronic).

• Cortizolul – esenţial pentru menţinerea homeostaziei

14
Sinteza de cortizol la nivel celular
Colesterolul este sintetizat din
Acetil-CoA sau provine din
endocitoza lipoproteinelor de
joasă densitate (LDL), prin
intermediul receptorilor
specifici. Colesterolul este
stocat în celulele cortexului
suprarenal sub formă de esteri.
ACTH va iniția prin intermediul
unei proteine G și a AMPc,
conversia colesterolului în
cortizol.

Enzimele implicate în
biosinteză:
1. Colesterol desmolază
2. 3-β-Hidroxisteroid
dehidrogenază
3. 17-α-Hidroxilază
4. 21-Hidroxilază
5. 11-β-Hidroxilază 15
cortizol
Mecanismul de acțiune al cortizolului

1. Cortizolul ajunge la țesutul țintă legat de

proteine serice, difuzează prin membrana
plasmatică și se leagă de receptorul
specific (Rec) din nucleu.
2. Legarea cortizolului induce schimbări
conformaționale ale Receptorului, care
formează heterodimeri cu alte complexe
hormoni-receptori și se leagă pe molecula
de ADN în regiuni reglatoare specifice,
numite elemente de răspuns la hormoni
(HRE).
3. Este reglată expresia unor gene specifice,
prin creșterea sau descreșterea transcrierii
ADN în ARNm.
4. Răspunsul celular la acțiunea cortizolului
este reprezentat de biosinteza unor
proteine specifice.
16
 Cortizolul – efecte biologice (I)
• Efecte la nivelul metabolismului glucidic:
– Stimulează sinteza glicogenului în ficat (cu creșterea conținutului de glicogen
hepatic) şi mai puţin în muşchi
– Favorizează gluconeogeneza Diabet cortizolic
– Reduce utilizarea glucozei la nivel tisular
– Este unul din factorii care intervine în reglarea nivelului glicemiei; doze mari au efect
hiperglicemic determinând diabetul adrenal

• Efecte la nivelul metabolismului lipidic:

– Favorizează lipoliza, prin stimularea hidrolizei trigliceridelor din ţesutul adipos
– Cantităţi mari de corticosteroizi determină o redistribuire caracteristică a ţesutului
adipos, la nivelul trunchiului, gâtului şi feţei
Leziuni cutanate
Osteoporoza
• Efecte la nivelul metabolismului proteic: Imunosupresie
– Stimulează catabolismul proteic la nivelul muşchilor, oaselor, pielii, ţesutului
conjunctiv și limfoid
– Efecte de tip mineralcorticoid (slabe) – cortizolul determină retenţia de sodiu şi de
apă în organism, şi eliminarea renală de potasiu şi hidrogen (prin stimularea
reabsorbţiei tubulare de sodiu) 17
Cortizolul – efecte asupra metabolismului glucidic și proteic
la nivelul celulei hepatice

18
 Cortizolul – efecte biologice (II)

• Efectul antiinflamator – foarte intens; activ în toate fazele inflamaţiei

(exudativă, necrotică, proliferativă); se acumulează în ţesutul inflamat,
inhibă migrarea leucocitelor, inhibă fagocitoza, stabilizează capilarele,
diminuează edemul local.

• Efecte imunosupresive – la doze mari, determină distrugerea limfocitelor și

reduce eliberarea anticorpilor ca răspuns la stimulul microbian

• Efect de tip antialergic - determinat de acţiunea imunosupresivă şi

antiinflamatorie

19
 Mecanismul acţiunii antiinflamatoare şi imunosupresive
a cortizolului

I. Corticosteroizii au receptori la nivel nuclear, şi induc transcripţia genei pentru

anexina 1 (sau lipocortina) – proteină ce inhibă fosfolipaza A2
(enzima membranară constitutivă responsabilă de iniţierea cascadei metabolice
a acidului arahidonic, cu formarea de prostaglandine și prostacicline cu acțiune
proinflamatoare).

II. Corticosteroizii inhibă exprimarea genei pentru Ciclooxigenaza 2 (COX2),

enzimă inductibilă care contribuie la generarea inflamaţiei (catalizează generarea
de prostaglandine).

20
 Mecanismul acţiunii antiinflamatoare şi imunosupresive a
cortizolului

Acid
arahidonic

Cortisol

21
22
Rolul hormonilor suprarenali (catecolamine și cortizol) în modularea
răspunsului la stres
Pe termen scurt Stres Pe termen lung
Hipotalamus
Impulsuri nervoase Hormon de eliberare (Corticoliberina - CRH)

Celule corticotrope ale hipofizei anterioare

Măduva spinării
Fibre simpatice
preganglionare
ACTH Cortex suprarenal
Medulosuprarenală

Mineralcorticoizi Glucocorticoizi (Cortizol)

Răspuns rapid (imediat)
la condiții de stres
Catecolamine
(adrenalină și 1. Creșterea ritmului cardiac
noradrenalină) 2. Creșterea presiunii sangvine
3. Glicogenoliza hepatică și eliberarea
glucozei în sânge
4. Dilatarea bronhiilor
5. Schimbări ale fluxului sangvin, ce
determină o intensificare a stării de
alertă și o descreștere a activității
digestive și renale
6. Intensificarea ritmului metabolic
Răspuns lent (pe termen lung) la condiții de stres
1. Retenție de sodiu și 1. Proteinele și lipidele sunt
de apă la nivel renal transformate în glucoză
2. Creșterea volumului sau degradate cu formare
sangvin și a presiunii de energie
sangvine 2. Crește glicemia
3. Supresia sistemului imun
23
 Tulburări de secreție ale corticosuprarenalelor (I)

I. Insuficiența corticosuprarenală

HIPOSECREȚIE

Boala Addison (atrofie autoimună) cunoscută încă din 1855

• Scăderea capacității de muncă

• Oboseală fizică
• Somn neodihnitor
• Momente de depresie
• Diminuarea rezistenței intelectuale
• Scăderea interesului social
Thomas Addison 24
(1793 – 1860)
25
 Tulburări de secreție ale corticosuprarenalelor (II)

II. Tulburări de HIPERSECREȚIE

Sindrom Cushing (descris de Harvey Cushing în 1932)

• Obezitate
• Astenie musculară
HIPERCORTICISM:
• Hipertensiune
• Osteoporoză • Primar
• Virilism • Secundar
• Edeme • Iatrogen (consecința
• Tulburări sexuale medicației excesive)
• Tulburări menstruale 26
Sindrom Cushing

27
„Portretul regelui Henric al VIII-lea
al Angliei (1542) – personaj cu nete
tendințe de obezitate. Aspectele
hipercorticosuprarenale (facies
„lună plină”), se îmbină cu trăsături
hipotiroidiene ale feței (față
puhavă, infiltrată).”

Prof. Dr. Ștefan Milcu, Hormonii și

viața, Editura Științifică, 1963

28
„Obezitate de origine suprarenală,
însoțită de o pubertate precoce.
Vârsta la data picturii: 5 – 6 ani.”

Prof. Dr. Ștefan Milcu, Hormonii și viața,

Editura Științifică, 1963

Juan Carreño de Miranda,

Portretul Eugeniei Martinez de Gamas,
1680, Muzeul Prado (Madrid)
29
 Hormoni MINERALCORTICOIZI
Biosinteza aldosteronului
COLESTEROL (zona glomerulată)
5 - PREGNENOLONÃ

PROGESTERONÃ
21- hidroxilaza

21 CH
21 CH
2-OH
21 CH 2-OH
2-OH
O 20
C O C O C O
18 CH
HO HO
17 17 11 17
11
11-hidroxilaza
18- hidroxilaza

O O 18 - dehidrogenaza O

DEZOXICORTICOSTERONÃ CORTICOSTERONÃ ALDOSTERON

(forma aldehidicã)

30
 Aldosteronul – efecte biologice

• Participă la menținerea homeostaziei hidrice și electrolitice (Na+ și K+)

• Implicat în menținerea presiunii arteriale
• Induce o creștere a reabsorbției apei și Na+ în regiunea distală a tubilor contorţi
renali (retenție de Na+) => retenție de apă și compensatoriu, excreție de K+
• Deci, intervine direct în controlul kalemiei prin stimularea excreției renale de K+
atunci când concentrația sangvină este prea ridicată

Factorii care intervin în controlul secreției de aldosteron

1). Angiotensina produsă de Sistemul Renină – Angiotensină (SRA)
2). Diminuarea concentrației de NaCl
3). Creșterea concentrației de KCl în sânge, induc o stimulare a secreției
de aldosteron prin activarea axei hipotalamus– hipofiză – suprarenale, prin
intermediul ACTH care acționează asupra gluco- și mineral - corticoizilor
4). Alți factori hormonali - Peptidul natriuretic atrial (ANP)

31
• Secreția aldosteronului
este stimulată prin următorul sânge
RINICHI
mecanism: scăderea
HIPOVOLEMIE
volumului plasmatic (scãderea
volumului sangvin) celule
(hipovolemie) și a juxtaglomerulare
perfuziei renale conduce la o
Hiponatremie
creștere a secretiei de renină
care transformă
angiotensinogenul în -
angiotensină I (decapeptid).
angiotensinogen reninã

HIPERVOLEMIE
angiotensina I (cresterea
volumului fluidelor
extracelulare)
enzimã de
conversie
sânge
angiotensina II

CORTEX ALDOSTERON
SUPRARENAL retentie de apã

- 32
hiperkalemie hipokalemie
 sânge
RINICHI
HIPOVOLEMIE
(scãderea
volumului sangvin) celule
juxtaglomerulare
Hiponatremie

• Un alt mecanism de angiotensinogen reninã

reglare a secreției de
aldosteron, independent
HIPERVOLEMIE
de sistemul renină- (cresterea
angiotensina I
angiotensină, operează volumului fluidelor
prin concentrația K+. extracelulare)
enzimã de
O ușoară creștere a conversie
kalemiei stimulează sânge
angiotensina II
secreția de aldosteron care
prin acțiune kaliurică va
restabili valoarea kalemiei.
Scăderea kalemiei, din
contră, inhibă secreția de CORTEX ALDOSTERON
SUPRARENAL retentie de apã
aldosteron.
- 33
hiperkalemie hipokalemie
 Aldosteronul – reglarea biosintezei şi
secreţiei
Sistemul Renină – Angiotensină controlează:
• producerea de aldosteron
• volemia (volumul sangvin)

Ce stimuli sunt eficace?

• diminuarea presiunii arteriale (şi implicit a (+)
volemiei)
• diminuarea Na+ din tubulii renali
(+)
• Renina, enzimă sintetizată în RINICHI și
eliberată în SÂNGE - unde catalizează (-)
hidroliza angiotensinogenului (sintetizat în
FICAT)- stimulează indirect producerea de
aldosteron, prin intermediul angiotensinei II

• Peptidul natriuretic atrial (ANP) inhibă

producerea de aldosteron!
34
Sistemului renină – angiotensină – aldosteron este implicat în homeostazia
sodiului și potasiului, precum și în reglarea presiunii arteriale. 35
 Hormonii sexuali
Sunt secretați de glandele sexuale (gonade) și de corticosuprarenale (zona reticulată)
Hormoni sexuali feminini – ESTROGENI
36
Hormoni sexuali masculini - ANDROGENI
 Nomenclatura steroizilor
12 17
11 16
13
1 STERAN (17C)
10 15
2 9 14
8
5
3 7
4 6

18

C D ESTRAN (18C) Hormoni sexuali

feminini
A B

18

19
Hormoni sexuali
ANDROSTAN (19C)
masculini

21 CH3
20 CH2
Progesterona
PREGNAN (21C) (hormonul progestativ)

37
 Hormonii sexuali feminini

Secretaţi de:
• Ovare
• Placentă
• Cortexul suprarenal

În anumite etape sunt secretaţi și de

• Trompele uterine
• Uter
• Vagin

38
Uterul, trompele
uterine şi ovarul

Ovarul – organ ovoid, uşor turtit, de 4-8 g

Compartimentele sale funcţionale sunt:
• Compartimentul folicular = zona corticală, secretă estrogeni
• Compartimentul corpului galben, cu celulele tecale luteinizante, secretă în
principal progesterona
• Compartimentul stromal (celulele stromei ovariene, care secretă în principal
estrogeni)
39
 Corpus luteum

Stroma

Structura ovarului
Corticala – alcătuită din stromă laxă, celule conjunctive alungite şi fibre unde
se găsesc foliculii ovarieni în diferite stadii de dezvoltare
Medulara – ţesut conjunctiv cu fibre musculare netede, vase sangvine şi
terminaţii nervoase

40
 Foliculii de Graaf
• Unitatea morfofuncţională a ovarului
• 400.000 foliculi primordiali → 300-400 ajung la maturitate
• Structura → teaca externă (conjunctivă)
→ teaca internă (celule glandulare)
→ cavitatea foliculară (cuprinde ovocitul)
Regnier de Graaf
(1641 – 1673)
• Ovocitul – prin două diviziuni de maturaţie se transformă în ovul care
devine apt pentru fecundaţie

41
 Hormonii sexuali feminini

Estrogeni şi progestativi

• sunt hormoni care la femei influenţează dezvoltarea organismului,

acţionând între pubertate şi menopauză
• Controlează dezvoltarea aparatului reproducător feminin, apariția
și menținerea caracterelor sexuale secundare, reglează ciclul
ovarian, gestația, nașterea și lactația
• Au efecte neuroendocrine, determină anumite aspecte ale
comportamentului feminin
• Pe lângă sinteza ovariană, estrogenii se mai formează în cantități
mici în corticosuprarenale, testicul și alte țesuturi (ficat, piele)
• În timpul sarcinii (gestației) unitatea feto-placentară sintetizează
cantități mari de progesteronă
42
 O
Hormoni estrogeni Hormoni progestativi
Derivaţi de la estran (C18) Derivat de la pregnan (C21)
Inel aromatic !!
CH3
HO C O
Estrona (foliculina)
OH

Estrogenul natural cu
cea mai mare activitate
biologică este O
17-β-estradiolul, Progesterona
HO urmat de estronă şi
estriol
Estradiol

OH
OH

Hormonii sexuali feminini

HO
Estriol 43
 Biosinteza hormonilor sexuali feminini
Colesterol

17-α-hidroxi-
Pregnenolonă pregnenolonă Dehidroepiandrosteronă

Progesteronă 17-α-hidroxi- Androstendionă

progesteronă

Testosteron aromatază
Progesterona, hormon
secretat de corpul
aromatază
galben, este
precursorul comun al 17-β-Estradiol Estronă
tuturor hormonilor
steroidici!
• Principalul hormon estrogen de origine
ovariană este 17-β-estradiolul.
• În țesuturile extraovariene se formează mai
ales estronă.
44
 Biosinteza hormonilor sexuali feminini

• Estrogenii sunt sintetizați prin aceleași reacții intermediare ca și androgenii.

Se obține androstendionă care este transformată în continuare pe două căi
diferite.
• Transformarea androgenilor în estrogeni are loc sub acțiunea unui sistem
enzimatic denumit aromatază.

- Androstendiona poate fi hidroxilată la C19 urmată de eliminarea acestui atom

sub formă de dioxid de carbon și aromatizarea nucleului A, cu formarea
estronei.
- Androstendiona poate fi transformată mai întâi în testosteron, iar prin
aromatizarea acestei molecule rezultă 17-β-estradiol.
- Estrona și estradiolul se pot transforma reversibil unul în celălalt sub
acțiunea unei 17-β-reductaze.
- Progesterona, intermediar în sinteza tuturor hormonilor steroidici, se obține
pe calea: colesterol → pregnenolonă → progesteronă.

45
 CH3
Desmolaza C O
Izomeraza
HO Dehidrogenaza
Colesterol

Progesterona
O

CH3 17-hidroxilaza
C O
OH Biosinteza hormonilor
sexuali feminini
17-hidroxi-progesterona
O

17-desmolaza
O O O
O O
HO O

19-hidroxilaza 19-reductaza 19-desmolaza HO

O O
Androstendiona O O
19-hidroxi-androstendiona Estrona (foliculina)

AROMATAZA FOLICULINA
46
 Secreția și transportul hormonilor ovarieni

• După sinteză hormonii sunt eliberați în sânge; nu se cunosc

forme de depozitare
• Estrogenii sunt transportați de SHGB (sex hormone-binding
globulin).
• Progesterona se leagă de aceeași proteină care fixează și
cortizolul (CBG – cortisol-binding globulin). Afinitatea CBG
pentru cei doi hormoni este egală.

47
 Catabolismul hormonilor sexuali feminini
• Catabolismul estrogenilor are loc predominant în ficat;
Catabolitul principal este estriolul, acesta fiind eliminat după conjugare pe cale
biliară și apoi intestinală.
O OH

17 17

HO HO
Estronã 17- -Estradiol

O OH
OH OH
16 16

HO HO 21 CH
3

16- -Hidroxi-estronã Estriol 20 CH O Glucuronil

17
Catabolitul principal al progesteronei
este pregnandiolul, eliminat pe cale
renală sub formă de 20-glucuronid. HO 48
H
Mecanismul de acţiune al hormonilor sexuali feminini la nivel celular

Interacționează cu receptori
intracelulari și determină
transcrierea unor gene specifice!

(a) Fiecare receptor nuclear are

un domeniu de legare, unde se
ataşează hormonul, şi un alt
domeniu unde se realizează
interacţiunea cu ADN, la nivel de
hormone-response element

(b) Legarea hormonului

determină dimerizarea
receptorului şi stimularea
transcrierii genice => biosinteza
unor proteine specifice
49
 Efectele generale ale estrogenilor asupra organismului

• Sunt evidente după pubertate

• Sunt în special efecte morfogenetice
– dezvoltarea caracterelor sexuale primare şi secundare la femei
– dezvoltarea organelor genitale externe de tip feminin
– creşterea glandelor mamare
– depunerea tipic feminină a ţesutului adipos (forma corpului tipic feminină)
– timbrul vocii
– reduc creşterea în înălţime şi masa musculară

Efecte la nivelul • Determină comportamentul sexual feminin

Sistemului Nervos • Fluctuațiile estrogenilor/reducerea
Central concentrației plasmatice, sunt asociate cu
modificări ale stării psihice (se explică astfel
depresia post-partum/post-menopauză)

50
 Efectele estrogenilor la nivelul țesuturilor țintă

• La nivelul ovarelor acționează ca adevărați „hormoni de creștere” asupra

foliculilor ovarieni, prin stimularea sintezei de novo a receptorilor pentru estrogeni,
FSH și LH (acțiune directă), precum și prin creșterea sensibilității celular-foliculare
la acțiunea gonadotropinelor (acțiune indirectă).

• La nivelul trompelor uterine determină creșterea numărului și înălțimii

celulelor ciliate.

• La nivelul uterului:
- produc modificări caracteristice fazei proliferative a ciclului endometrial, în
care cresc toate structurile (glande, stromă, vase);
- induc proliferarea mucoasei uterine pregătind-o pentru acțiunea
progesteronului (acțiune permisivă);
- colul uterin suferă modificări importante (crește cantitativ glera în cursul fazei
foliculare a ciclului ovarian)

51
 Efectele metabolice ale estrogenilor (I)

• Retenţie tisulară de apă şi de sodiu (edeme premenstruale)

• Creşte nivelul plasmatic al angiotensinogenului (substrat pentru
renină, ceea ce determină formarea angiotensinelor →
hipertensiunea arterială)
• Asupra metabolismului lipidic : • Se explică efectul general antiaterogen,
– Scade colesterolul total incidenţa mai redusă a complicaţiilor
aterosclerotice (infarct, accidente
– Scade lipemia, scade LDL
vasculare) înainte de menopauză, la
– Creşte HDL femei comparativ cu bărbaţii
– Creşte discret trigliceridemia
Asupra metabolismului fosfo-calcic
→ scăderea resorbţiei osoase şi a concentraţiei de parathormon;
→ sub stimul estrogenic scade excreţia urinară de calciu, se reduce numărul şi
activitatea osteoclastelor
• Se explică de ce după menopauză se
52
instalează osteoporoza
 Efectele metabolice ale estrogenilor (II)

• Efect asupra echilibrului fluido-coagulant

– Unele date clinice au demonstrat creşterea riscului de tromboembolism prin
administrarea de estrogeni
• Efect asupra eritropoiezei
– Efect inhibitor prin scăderea captării fierului
• Efect la nivelul tegumentelor
– Efect trofic, stimulează sinteza proteică
– Antagonizează acţiunea testosteronului asupra glandelor sebacee fluidificând
secreţia acestora (creme cu estrogeni în tratarea acneei juvenile)

53
 Efectele generale ale hormonilor progestativi la
nivelul țesuturilor țintă (I)
• Efecte la nivelul organelor ţintă:
– Directe – în procesul de diferenţiere celulară la nivelul ţesuturilor implicate direct în
reproducere, mai ales la nivel uterin
– Indirecte – intervin sistemic la nivelul metabolismului intermediar
• Efecte la nivelul trompelor uterine:
– Progesterona acţionează după foliculină, are acţiune de favorizare-protejare a sarcinii
– Determină declanşarea activităţii secretorii a mucoasei trompelor uterine
– Determină accelerarea miscărilor ciliare în primele două zile după ovulaţie
(în condiţiile pregătirii estrogenice prealabile)
– Produce o creştere a tonusului musculaturii trompelor uterine
• Efecte la nivelul uterului:
– Reprezintă cel mai important organ ţintă al progesteronei
– La nivelul endometrului pregătit de estrogeni se produc modificări caracteristice –
glanadele endometriale se dilată, apare un aspect dantelat, endometrul fiind direct
implicat în implantare
– Are acţiunea antiestrogenică – efect protector faţă de riscul de declanşare a
hiperplaziei endometriale şi a cancerului endometrial
– Determină reducerea contracţiilor spontane uterine
54
 Efectele generale ale hormonilor progestativi la nivelul
țesuturilor țintă (II)
• Efecte la nivelul colului uterin:
– Determină diminuarea cantitativă a secreţiei de mucus cervical şi modifică
proprietăţile fizico-chimice ale acesteia
– În acest fel se explică scăderea dramatică a penetraţiei spermatice în faza luteală a
ciclului estral şi în primele luni de sarcină
• Efecte la nivelul glandelor mamare:
– Stimulează diferenţierea celulară a acinilor glandulari
– Prin mecanisme specifice progesterona se opune acţiunii proliferative a estrogenilor
asupra ţesutului mamar (efect protector faţă de instalarea cancerului mamar)
• Efect la nivelul echilibrului termic:
– S-a evidenţiat creşterea temperaturii corporale în faza luteală a ciclului ovarian; acest
proces este independent de estrogeni şi de horm. tiroidieni fiind implicată
progesterona
– se exercită prin modificarea echilibrului centrului termic hipotalamic consecutiv
eliberării crescute de noradrenalină în structurile nervoase centrale

55
Reglarea secreţiei de hormoni sexuali feminini (schema generală)

HIPOTALAMUS

Gonadoliberina Prolactoliberina Prolactostatina

(GnRH)
(+) (-)
(+)

Hipofiza anterioarã
(-)

Gonadotropine Prolactina
FSH LH

(-)
Ovare Glande mamare

Estrogeni Progesteronã

Sânge Tesuturi tintã Efecte biologice

56
Reglarea secreţiei de hormoni sexuali feminini

Sinteza și secreția
hormonilor ovarieni
este reglată de
gonadotropinele
hipofizare- LH și FSH, iar
acestea de către
gonadoliberina
hipotalamică (GnRH);

• FSH stimulează
secreția de estrogeni și
dezvoltarea foliculilor
ovarieni;

• LH stimulează
producția de estrogeni și
progesteronă de către
ovar, controlează ciclul
ovarian.
57
 Activitatea sistemului reproducător feminin
Ciclul estral

• Activitatea sistemului reproducător feminin este determinată prin

manifestări periodice, controlate de hipotalamus şi de hipofiză,
constând în modificări ovariene, uterine şi vaginale, care în ansamblu
constituie ciclul estral
• Este caracteristic perioadei adulte, între pubertate şi menopauză
• Durata medie – 28 zile
• Este constituit din două faze:
– Faza foliculară (proliferativă)
– Faza luteală (secretorie)

58
Stadiile dezvoltării ovulului şi ale foliculului ovarian, în cursul ciclului estral

Corpus luteum

Corpus albicans
Ovulație

Folicul matur
Folicul primar (Graafian)
Oocit primar 59
 Ciclul estral – faza foliculară (sau proliferativă)

• Se desfăşoară sub control hipofizar (FSH) şi hipotalamic (GnRH)

• Evenimente:
– Foliculul se maturează, devine glandă cu secreţie internă - secretă
estrogeni - care pregătesc mucoasa uterină pt acţiunea
progesteronului
– Foliculul se deplasează către suprafaţa ovarului
– După 12-14 zile de la ciclul anterior, foliculul matur rupe peretele
ovarian şi expulzează ovulul în trompele uterine → OVULAŢIE
– De la nivelul trompelor ovulul este condus spre uter – toată această
perioadă este perioada fertilă

60
 Ciclul estral – faza luteală (sau secretorie)

• Se desfăşoară sub control hipofizar (LH şi prolactina) şi hipotalamic

(GnRH şi prolactoliberină)
• Evenimente:
– Foliculul rupt se metamorfozează în corp galben – glandă cu secreţie
internă care produce progesterona
– Progesterona are ca organ ţintă uterul
– Progesterona determină dantelarea mucoasei uterine, pe care o
pregăteşte pentru ovoimplantare
– Sunt două situaţii posibile:
• Fecundarea s-a produs – apare secreţia de gonadotropină corionică,
aceasta are rolul de a menţine funcţia corpului galben pe parcursul
sarcinii
• Fecundarea nu s-a produs – mucoasa involuează, corpul galben
involuează, scade brusc secreţia de progesteron şi apare menstruaţia
61
 (+)
Ciclul estral – dinamica hormonală
• Scăderea concentraţiei steroizilor plasmatici
(asociată menstruaţiei) determină stimularea
secreţiei hipotalamice de GnRH
• GnRH acţionează la nivel hipofizar şi stimulează
secreţia de FSH care determină, la nivel ovarian,
secreţia de estrogeni şi maturarea foliculului de
Graaf
• La jumătatea ciclului estral se produce creşterea
bruscă a conc. de estrogeni (36h) care, în loc să
inhibe hipofiza, acţionează la nivel hipofizar prin
feedback pozitiv, stimulând eliberarea de FSH și
LH
• În aceste condiţii se produce ruperea peretelui
ovarian şi expulzarea foliculului – OVULAŢIA
• Corpul galben produce progesteronă sub
influenţa LH
• În absenţa sarcinii, estradiolul și progesterona
vor inhiba prin feedback negativ la nivel
hipotalamic eliberarea GnRH, scade sinteza de
FSH și LH, corpul galben involuează, nivelurile
hormonale scad şi apare menstruaţia.
62
Ciclul estral şi dinamica
hormonală

63
Ovar uman cu corp galben matur

Reglarea secreției de hormoni estrogeni și de

progesteron la nivel ovarian
(schemă simplificată)
64
Ovulația – feedback pozitiv !

65
 Contraceptive hormonale

• Introduse în terapie în 1960 – au avut un impact major asupra

societăţii; sunt printre cele mai folosite forme farmaceutice din lume
• În 1961 – FDA aprobă utilizarea preparatului ENOVID ca fiind primul
produs contraceptiv avizat în SUA –”contained 2 to 5 times as much
estrogen and 5 to 10 times as much progestin as the oral
contraceptives now in use”
• În anul următor primul contraceptiv a fost lansat în Germania (Anovar)
• Acţiunea contraceptivă este asigurată de agenţi terapeutici cu structuri
diferite
• În afara acţiunii contraceptive, pot avea o serie de alte efecte
terapeutice

66
 Tipuri de contraceptive

– Contraceptivele combinate estro-progestative

• Monofazice – 21 pilule cu acelaşi conţinut în hormoni + 7 pilule
placebo
• Bifazice 2 sau 3 tipuri de pilule din punct de vedere al conţinutului
• Trifazice hormonal corespunzătoare diferitlor faze ale ciclului estral

– Contraceptivele exclusiv progesteronice

• Produse orale, minidozate
• Injecţiile contraceptive I.M. (eficacitate 3 luni)
• Sistemele transdermice (plasturi, geluri, spray-uri)
• Implanturi subdermice (eficacitate 5 ani)
• Dispozitive intrauterine – cedează lent progesteron, se
montează anual
– Contracepţia de urgenţă (pilula de a doua zi) 67
 Mecanismul de acţiune al contraceptivelor – efecte de tip
estrogenic

• Inhibă ovulaţia prin suprimarea FSH & LH (hormonii

administraţi oral acţionează la nivel hipotalamic și
blochează feedback-ul pozitiv); lipseşte picul de LH de la
jumătatea ciclului estral, nivelurile estrogenilor sunt
diminuate, ovulaţia nu se mai produce.

• Modifică secreţia şi structura celulară endometrială; se

reduce penetraţia spermatică şi receptivitatea
endometrială

• Modifică sinteza locală de hormoni (prostaglandine) care

contribuie la degenerarea corpului galben 68
 Mecanismul de acţiune al contraceptivelor – efecte de tip
progesteronic

• Inhibă ovulaţia prin suprimarea FSH & LH (inhibă feedback-ul

pozitiv)

• Determină secreţia de mucus cervical vâscos; se îngroaşă

mucoasa cervicală cu reducerea penetraţiei spermatice

• Reduc activitatea ciliară

• Se produc modificări endometriale care nu permit implantarea

(favorizează atrofia endometrială)

• se folosesc în cazul contraindicaţiilor estrogenilor, la >35 ani, la

fumătoare 69
 Efecte biochimice la nivel endometrial

Normal Menstrual Cycle

Ciclul menstrual normal
endometrium

Ovulation
Height of
endometrului
Grosimea

Zile
Daysaleofciclului
cycle

“Resting State” with LNG-IUS (Mirena)

“Stare de repaus” sub administrare de contraceptive
endometrium
Height of
endometrului
Grosimea

ZileDays of cycle
ale ciclului

70
• Pakarinen PI, et al. Fertil Steril. 1997;68(1):59-64
• Silverberg SG, et al. Int J Gynecol Pathol. 1986;5(3):235-241
 Mecanism de acţiune al contraceptivelor de urgenţă

Orice metodă contraceptivă folosită dupa un contact sexual neprotejat

Eficacitatea determinată de mecanisme multiple :
Se inhibă ovulaţia
Se reduce sensibilitatea endometrială pentru implantare
Este modificată funcţionarea corpului galben (care ar contribui la
menţinerea sarcinii)
Se reduce penetraţia spermatică datorită creşterii secreţiei de mucus
cervical
Nu se întrerupe o sarcină deja instalată
Metoda este eficace daca este folosita aproximativ 72 ore dupa contact
neprotejat (morning after pill); eficienţa maximă în primele 24 de ore

71
 Terapia de substituţie postmenopauză

• Diminuarea secreţiei hormonale la nivel ovarian este un proces care

se instalează lent, pe parcursul mai multor ani, până ce menstruaţia
încetează
• Simptomele menopauzei sunt mai violente în cazul suspendării
bruşte a secreţiei hormonale (extirpare chirurgicală a ovarelor)
decât în cazul menopauzei naturale
• Tratamentul de substituţie este aplicat pentru a preveni:
– Osteoporoza
– Simptomatologia vaso-motorie – bufeuri, transpiraţia, paresteziile
– Afecţiunile cardio-vasculare, mai ales infarctul miocardic a cărui incidenţă
creşte semnificativ la menopauză

72
 Subiecte
din cursul de HORMONI (5)
Hormonii corticosuprarenali
• Structurile hormonilor corticosteroizi
• Biosinteza cortizolului (reacții și enzime)
• Reglarea sintezei și secreţiei de cortizol (schemă și explicații)
• Mecanismul de acțiune al cortizolului
• Efectele biologice ale cortizolului
• Rolul hormonilor suprarenali (catecolamine și cortizol) în modularea
răspunsului la stres
• Hiposecreția și hipersecreția de cortizol. Implicaţii patologice
• Structura aldosteronului. Biosinteza aldosteronului (reacții și enzime)
• Aldosteronul – efecte biologice, reglarea biosintezei și secreției
(schemă și explicații)
Hormonii sexuali feminini
• Structurile hormonilor estrogeni și progestativi
• Biosinteza secreția și transportul hormonilor sexuali feminini (reacții și enzime)
• Catabolismul estrogenilor și progesteronei
• Reglarea secreţiei de hormoni sexuali feminini (schemă și explicații)
• Mecanismul de acțiune și efectele metabolice ale estrogenilor și progesteronei
• Ciclul estral
• Mecanismul biochimic de acțiune al contraceptivelor hormonale 73