P. 1
Carte Grile Tehnica_raspunsuri Corecte

Carte Grile Tehnica_raspunsuri Corecte

|Views: 4,182|Likes:
Published by olaruadrian50

More info:

Published by: olaruadrian50 on Sep 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/19/2013

pdf

text

original

CAP.

I FORMULAREA MEDICAMENTELOR Preformularea se ocupa cu: studiul proprietatilor secundare fizico-chimice fundamentale ale substantei active; cu studiul proprietatilor pulberii de substanta active si cu studiul compatibilitatii substantei active cu excipientii. Etapele premergatoare formularii unui medicament sunt : descoperirea substantei medicamentoase sau izolarea sa din produsi naturali, stabilitatea proprietatilor acesteia, obtinerea unor cantitati suficiente pentru formulare si testarea preclinica si clinica. Proprietatile fizico-chimice ale unei substante active noi, studiate in faza preformularii sunt : coeficientul de partaj, constanta de disociere, solubilitatea si starea cristalina. Punctul de plecare in formularea unui medicament nou: il constituie substanta activa. Dupa modul de formulare, medicamentele se impart in mai multe grupe si anume: oficinale, industriale si magistrale. Formularea medicamentelor: se bazeaza pe proprietatile fizico-chimice si biofarmaceutice ale ingredientelor active care le confera efectul terapeutic; consta in alegerea celor mai potriviti excipienti, in functie de forma farmaceutica si inseamna stabilirea compozitiei si a formei farmaceutice. Formularea unui medicament nou: are in vedere o serie de factori legati de proprietatile farmacodinamice, farmacocinetice si fizico-chimice ale substantei active si biodisponibilitatea substantei medicamentoase. Daca substanta activa prezinta polimorfism, pentru realizarea formei farmaceutice cu eliberarea cea mai rapida: se alege polimorful metastabil, polimorful cu punct de topire mai mic si polimorful mai solubil. Calea de administrare a unui medicament se alege in functie de: biodisponibilitatea substantei active, viteza de actiune dorita; durata tratamentului si tipul de boala si tipul de bolnav. Calea de administrare orala: este cea mai simpla cale de administrare folosita pentru administrarea comprimatelor, capsulelor si a preparatelor fluide de uz intern, si este folosita pentru actiunea sistemica a substantei active. Caile parenterale se prefera atunci cand: substanta activa este inactivata pe cale orala, bolnavii sunt inconstienti sau incapabili sa foloseasca medicatia

orala; se urmareste o absorbtie rapida si se doreste o actiune sistemica a substantei active. Calea rectala de administrare se foloseste pentru: actiunea locala sau sistemica a substantei active, pentru ocolirea barierei hepatice si pentru administrarea supozitoarelor. Pe calea vaginala: se administreaza substante active sub forma de comprimate vaginale si ovule utilizate mai ales pentru actiunea locala. Substantele active administrate pe cale topica pot fi: antiseptice, antifungice, antiinflamatoare, emoliente si protectoare. Pentru aplicarea topica, sub forma semisolida se folosesc preparate sub forma de unguente, creme, paste, solutii, emulsii, suspensii, spray-uri si pudre. Calea respiratorie de administrare a substantelor medicamentoase: prezinta o suprafata mare de absorbtie, asigura fie o actiune locala, fie o actiune sistemica in functie de diametrul particulelor substantelor active; permite administrarea de aerosoli, inhalatii si pulverizatii si poate prezenta o actiune identica cu cea obtinuta dupa administrarea intravenoasa (numai dupa absorbtia la nivelul alveolelor pulmonare). Substantele auxiliare sau excipientii din formularea medicamentelor: trebuie alese astfel incat sa nu prezinte interactiuni nedorite cu substanta activa sau intre ele, sa fie lipsite de efect toxic si/sau farmacologic, sa nu influenteze defavorabil caracteristicile biofarmaceutice si efectul terapeutic al preparatului si sa nu interfereze dozarea ingredientului activ. Substantele auxiliare: transforma substanta activa in forma farmaceutica; trebuie sa fie inerte fata de substanta activa si fata de recipientul de conditionare primara. Substantele auxiliare care ationeaza datorita micsorarii tensiunii superficiale sunt: antispumantii, umectantii, solubilizantii si emulgatorii. Substantele auxiliare care asigura stabilitatea fizico-chimica medic.: sunt antioxidanti, reglatori de pH si conservanti antimicrobieni. Functiile substantelor auxiliare sunt: realizarea unei forme farmaceutice, divizarea dozei de substante medicamentoase; ameliorarea biodisponibilitatii substantei medicamentoase si asigurarea stabilitatii medicamentului. Promotorii de absorbtie: sunt substante auxiliare care farvorizeaza transportul transmembranar, amelioreaza eliberarea si cresc absorbtia substantei active.

Excipientul este substanta auxiliara care: influenteaza realizarea, stabilitatea si biodisponibilitatea formei farmaceutice. Materialul de conditionare primara (recipientul): trebuie sa fie inert fizic si chimic fata de medicament, rezistent la variatii mari de temperatura si umiditate; trebuie sa aiba rezistenta mecanica satisfacatoare si impermeabil fata de lichide, gaze si microorganisme. Materialul de conditionare secundara a medicamentului: faciliteaza manipularea si transportul medicamentului, permite identificarea usoara a acestuia si informeaza bolnavul asupra continutului. Preparatele orale formulate ca lichide: sunt recomandate copiilor deoarece se inghit usor, pot fi diluate la dozajul corespunzator varstei, greutatii si suprafetei corporale, pot fi aromatizate si indulcite. Optimizarea formularii unei forme farmaceutice se poate face: intervenind la nivelul substantei medicamentoase, a substantei auxiliare si la nivelul procesului de fabricatie. Formele farmaceutice care asigura un profil de eliberare modificata a substantei active: sunt forme cu eliberare intermitenta a substantei active (forme pulsate), cu cedare controlata, prelungita si eliberare la tinta. Modularea proprietatilor biofarmaceutice a medicamentelor s-a realizat: cu ajutorul substantelor active de tipul prodrug-urilor, derivatilor bioreversibili analogi si a derivatilor hibrizi. Derivatii bioreversibili analogi: sunt acele substante medicamentoase care se obtin prin modificarea scheletului substantei de baza, la care se nu modifica efectul biologic al substantei de baza; care se obtin prin eliminarea sau introducerea unor substituenti in molecula substantei de baza si au un comportament farmacocinetic diferit fata de substanta de baza. Prodrog-urile sau precursorii medicamentosi sunt: substante care se obtin prin modularea structurii chimice a substantei de baza; au activitate biologica numai ”in vivo”, ca rezultat al scindarii enzimatice sau neenzimatice pe cale enzimatica sau neenzimatica, inlatura proprietatile nedorite ale substantei de baza cum ar fi instabilitatea gastrica, gustul amar, stabilitatea redusa si au o structura chimica bine determinata. Formele farmaceutice moderne utilizeaza urmatorii vectori medicamentosi: microsfere, microcapsule, nanosfere si nanocapsule; vectori coloidali dirijati de anticorpi monoclonali si lipozomi.

. Sticla folosita ca ambalaj prezinta si dezavantaje cum ar fi: fragilitate si volum mare. cu exceptia celor utilizate pentru sange uman. de protejare fata de microorganismele din mediu si fata de impurificari fizice si mecanice. reprezinta un dezavantaj. la care se anexeaza dosarul farmaceutic. se refera la eficacitatea si acceptabilitatea la un numar mare de bolnavi in faza a treia de studiu si la studierea cazurilor de utilizare particulara si precizarea in final a valorilor terapeutice a noului medicament. II CONDITIONAREA MEDICAMENTELOR Principalul rol al unui recipient de conditionare primara care serveste la marketingul medicamentul este: rolul estetic. CAP. Printre cele mai importante proprietati ale sticlei se numara: sterilizabilitatea si transparenta.: se face pe baza unei cereri. Autorizarea si/sau inregistrarea unui medicament nou la M. la stabilirea eficacitatii acestuia la voluntari bolnavi in faza a doua de studiu. Pentru un recipient de conditionarea. Tipul de recipient care impiedica pierderea apei de cristalizare in cazul substantelor eflorescente este: recipientul inchis etans. dosarul farmacologic si toxicologic preclinic. de protejare contra factorilor atmosferici care pot contribui la degradarea medicamentului.S. si dosarul clinic.Studiul activitatii farmacologice pe om sau studiul clinic a unui medicament nou: se refera la acceptarea acestuia la indivizii sanatosi in prima faza de studiu. sa reactioneze fizic si chimic cu produsul medicamentos. Recipientele din sticla de tipul I: au rezistenta hidrolitica inalta si sunt destinate a fi refolosite. prezinta urmatoarele avantaje: inertie chimica. Sticla de tip I este: sticla borosilicat. Pentru conditionarea sangelui de uz uman se folosesc: recipiente din sticla de tipul I. transparenta si impermeabilitate la gaze si vapori. Sticla de tip I (borosilicat) folosita ca ambalaj. Rolul de protectie al unui ambalaj de conditionare este: de protejare contra socurilor in timpul transportului si manipularii.

cedarea unor aditivi produsului medicamentos Avantajele utilizarii materialelor plastice: posibilitatea prelucrarii sub diverse forme. pierderea unor componente volatile prezente la formularea medicamentului. pulberi de uz parenteral si pentru preparatele lichide. Recipientele din sticla de tipul IV: sunt fabricate din sticla silico-sodicocalcico obisnuita sau cu rezistenta hidrolitica joasa. se utilizeaza pentru preparatele lichide. Sticla de tip III: este sticla de tip silico-sodico-calcica obisnuita. nu absorb substante medicamentoase si auxiliare si nu sunt fragile Dezavantajele materialelor plastice: permeabilitate pentru gaze si vapori de apa. Sticla silico-sodico-calcica cu rezistenta hidrolitica inalta: este sticla de tipul II sau cea care a fost supusa unui tratament de suprafata. Siliconarea sticlei are drept consecinta: inbunatatirea stabilitatii chimice si realizarea unei mai bune goliri a continutului din recipient. absorbtia unor componente ale medicamentelor. Siliconarea sticlei: se poate realiza pe cale umeda. Materialele plastice: au soliditate mecanica inalta si au rezistenta mica la temperaturi inalte. a canulelor pentru perfuzie si a biberoanelor incasabile si sterilizabile . uscata sau prin tratare cu diclordimetilsilan. semisolide. dar nu de uz parenteral. nu au volum mare si greutate redusa. solide dar nu de uz parenteral. sintetice si de siliconi Policarbonatii se utilizeaza pentru fabricarea: seringilor. semisolide. Principalele proprietati mecanice ale materialelor platice utilizate pentru conditionarea medicamentelor sunt plasticitatea si elasticitatea. lipsa fragilitatii si aspect placut Principalele materiale termoplastice folosite pentru conditionarea medicamentelor: polietilene. solide. policlorura de vinil si polistiren Din categoria elastomerilor fac parte: cauciucurile naturale.Recipientele din sticla silico-sodico-calcica: sunt utilizate pentru preparate parenterale neapoase. flacoanelor de plasma. masa si volum reduse. se utilizeaza pentru obtinerea recipientelor destinate preparatelor parenterale neapoase si pulberilor de uz parenteral.

recipientele se formeaza prin extruderea polimerului Tehnica blister de conditionare: se utilizeaza frecvent pentru forme farmaceutice solide. includ aluminiul asociat cu polietilena Recipientele cu rol functional sunt: recipiente presurizate cu valva dozatoare. formarea. usor pliabile si au rezistenta termica mare. recipiente adaptate pentru insertie in cavitati Recipientele pentru conditionarea comprimatelor si capsulelor pot fi: din sticla. sunt putin permeabile la gaze. cartonul este indicat pentru fabricarea de ambalaje pentru conditionare secundara. cu structura liniara sau ramificata. plastomeri. umplerea si sigilarea recipientelor au loc intr-un ciclu de operatii succesive. metal sau hartie innobilata Sistemul de conditionare Bottlepack: se utilizeaza pentru conditionarea aseptica a lichidelor in recipiente de plastic transparente. nu sunt polimeri termorezistenti In urma procesului de imbatranire materialele plastice sufera procese de: fisurare si opacifiere Metalele folosite pentru fabricareaunor ambalaje primare sunt: aluminiu si staniu Avantajele recipientelor din aluminiu: sunt usoare. metale sau materiale plastice rezistenta acesteia la factorii de mediu creste Polimerii utilizati pentru acoperirea hartiei: polietilena si siliconul Complecsii folositi pentru conditionarea medicamentelor: sunt asocieri de mai multe filme sau pelicule de natura diferita. permite separarea individuala a dozelor Materialele utilizate pentru fabricarea blisterelor sunt: polivinilclorura. prin acoperirea hartiei cu ceara. consta in sudare sub vid si la temperatura controlata a unei folii de aluminiu peste o folie termoplastica deformata anterior.Polietilenele: sunt polimeri ai etenei. au avantajul de a compensa inconvenientele fiecarui material asociat. polipropilena si aluminiu . polivinilidenclorura. pot fi usor etichetate prin imprimare directa Aluminiul prezinta unele avantaje: etanseitate si opacitate la lumina Materialele celulozice: face parte si celofanul.

vitarea erorilor de administrare. inventarierea usoara Contionarea in doze unitare se poate folosi pentru: comprimate. pe eticheta recipientului trebuie prevazuta data fabricatiei si data expirarii. perioada de valabilitate a unui produs realizat in industrie este de 5 ani . cantitate. pastrat in conditii corespunzatoare. este perioada de timp care se scurge de la preparare pana la data limita la care medicamentul corespunde inca exigentelor stabilite oficial. eliminarea contaminarii la manipulare. durata de valabilitate pentru medicamentele obtinute in farmacie variaza de la cateva zile la cateva luni.Avantajele ambalajelor unidoza: identificarea cu usurinta a medicatiei. contraindicatii si efecte secundare Tipurile de recipiente de uz farmaceutic descrise de FRX sunt: unidoza. pentru a asigura stabilitatea medicamentului producatorul poate folosi procedee fizice. III STABILITATEA SI CONSERVAREA MEDICAMENTELOR In FRX sunt prevazute urmatoarele afirmatii privind stabilitatea medicamentelor: un medicament este considerat stabil daca. capsule. pe eticheta trebuie prevazuta data de preparare Perioada de valabilitate a medicamentelor: se mai numeste durata de valabilitate. pentru medicamentele obtinute in farmacie. supozitoare si picaturi oftalmice Indicatiile de pe eticheta recipientului se refera la: numele intreprinderii producatoare. denumirea. concentratia produsului. multidoza si sigilat Prin recipient sigilat se intelege: un recipient inchis prin topirea materialului recipientului Un recipient cu capac inviolabil este: recipient prevazut cu un dispozitiv special care odata deschis isi pierde caracteristicile initiale Recipientul cu dispozitiv de siguranta pentru copii: are un dispozitiv care impiedica deschiderea accidentala CAP. termenul de valabilitate. in functie de forma farmaceutic Daca nu se prevede data de expirare. indicatii si mod de administrare. isi pastreaza neschimbate caracteristicile pe perioada de valabilitate. fizico-chimice sau chimice. pentru medicamentele realizate in industrie. modul si calea de administrare In prospectul unui medicament sunt inscrise: date farmacologice.

prin expresia ”la temperatura camerei” conservarea se face la un interval de temperatura intre 15-25⁰C. in prezenta unei substante deshidratante Conform FRX. dioxidului de carbon. umiditatii si microorganismelor Conform FRX. modificarea vascozitatii siropurilor . Modificarile fizice care aduc prejudicii calitatiimedicamentelor sunt: modificarea gradului de dispersie. prin expresia ”ferit de umiditate” intelem ca: pastrarea medicamentelor se face in recipiente bine inchise si etans. aerul. recipientele de sticla pot fi incolore dar pastrate la intuneric. prin expresia ”la loc racoros” conservarea se face la un interval de temperatura cuprins intre 8-15⁰C. modificarea rezistentei mecanice a comprimatelor Modificarile de natura fizica intalnite la formele farmaceutice in timpul conservarii se refera la: cresterea rezistentei comprimatelor. prin conservarea medicamentelor in recipiente ”bine inchise”. pierderea apei de cristalizare Conform FRX. modificarea consistentei unguentelor. contaminarea cu microorganisme. se evita urmatoarele: contaminarea cu rpoduse solide sau lichide Conform FRX. FRX prevede expresia: se prepara la nevoie sau se prepara in cantitati mici Factorii externi care influenteaza stabilitatea medicamentelor sunt: lumina. se intelege ca: recipientele de sticla trebuie sa fie de culoare brun-inchisa. in dulapuri inchise Conform FRX. volatilizarea unor lichide.Preparatele realizate in farmacie cu termen de valabilitate scazut. Conform FRX. separarea fazelor emulsiilor. prin conservarea medicamentelor in recipiente ”inchise etans”. se considera stabile pana cand cantitatea de substanta activa atinge limita de 90% din cantitatea initiala. se evita: contaminarea cu produse solide sau lichide. de cateva zile sunt: Infuziile si decocturile Preparatele care nu sunt prevazute in FR. datorita prezentei: oxigenului. Pentru preparatele farmaceutice cu un timp de conservare redus. prin expresia ”ferit de lumina”. contaminarea cu vapori sau gaze. temperatura si microorganismele Aerul poate accelera descompunerea preparatelor farmaceutice.

captatori radicali si umplerea recipientelor cu gaz inert Ca si antioxidanti se pot folosi: sulfiti.Modificarile de natura chimica. substante cu actiune sinergica. in functie de compatibilitatea cu compnentele preparatului in functie de calea de administrare. recipientele cu substante toxice: trebuie etichetate cu inscriptie alba pe fond negru Conform FRX. prin crearea unui pH care franeaza oxidarea Conservantii antimicrobieni folositi in preparatele farmaceutice se aleg: in functie de natura formei farmaceutice de stabilizat. in cazul in care . unele reactii chimice pot fi observate prin modificari ale preparatului farmaceutic (aparitia de precipitate. antibiotice si vitamine. racemizare care duce de obicei la scaderea activitatii si decarboxilare. recipientele cu substante puternic active: trebuie etichetate cu inscriptie rosie pe fond alb Actul farmaceutic de supradozare se admite la formele farmaceutice care contin: substante greu de stabilizat. lumina si caldura. amidonul. prin descompunerea peroxizilor ca trepte intermediare ale oxidarii. in dulapul Separanda: se pastreaza recipiente cu substante puternic active Conform FRX. schimbarea culorii) Principalii factori care influenteaza oxidarea sunt: oxigenul. concentratia care sa nu produca efecte nedorite dupa administrare Conform FRX. urmele de ioni metalici Pentru a evita descompunerea oxidativa a medicamentelor se folosesc: substante usor oxidabile cu potential redox scazut. guma arabica si gelatina Substantele cu actiune sinergicapotenteaza actiunea antioxidantilor: prin regenerarea moleculei deja oxidate. in dulapul Venena: se pastreaza recipiente cu substante toxice si stupefiante Conform FRX. se refera la: hidroliza. oxidare si fotoliza. metionina si tiourea Pentru stabilizarea sistemelor lipofile se folosesc: tocoferolii si esterii acidului galic Substantele auxiliare care favorizeaza dezvoltarea microorganismelor in preparatele farmaceutice sunt: zaharul. prin complexarea urmelor de metale grele.

BIOECHIVALENTA . intestine. in functie de forma farmaceutica.biodisponibilitatea absoluta a unui medicament exprimata in procente reprezinta raportul dintre concentratia sanguina a medicamentului testat si cea obtinuta prin administrarea intravenoasa a unei solutii cu acelasi continut de substanta activa . . pentru ca substanta activa sa fie disponibila pentru absorbtie. aceasta se practica in medie cu 10-30% fata de valoarea declarata Supradozarea medicamentelor: procentul se stabileste prin teste de imbatranire rapide sau foarte rapide. se efectueaza diferentiat. eliminarea (biotransformare si excretie) iar in faza farmacodinamica: raspunsul farmacodinamic rezultand din interactia unui principiu active cu un receptor . saliva . plamani.biodisponibilitatea este maxima (100%) in cazul administrarii de perfuzii si injectii i. este dezintegrarea.supradozarea este admisa. distributia. primul proces care are loc dupa administrare. fragmentarea – dezagregarea comprimatului .absorbtia nu este implicata cand medicamentul este administrat pe cale intravenoasa . se determina in urma a numeroase studii clinice preliminare. piele. perioada de injumatatire. clearance-ul . care parcurge urmatoarele etape: absorbtia.in faza biofarmaceutica substanta activa parcurge urmatoarele etape: eliberarea din forma farmaceutica si dizolvarea .v. prin rinichi.biodisponibilitate sau disponibilitate biologica = cantitatea de substanta activa eliberata din doza existenta in forma farmaceutica si viteza cu care se elibereaza . pe toata durata de utilizare BIODISPONIBILITATE.eliminarea medicamentului din organism se face sub forma unuia sau mai multor metaboliti in general inactivi sau sub forma neschimbata. se realizeaza in vederea asigurarii cantitatii de substanta care sa produca efectul terapeutic optim.eliminarea medicamentului din organism se caracterizeaza prin urmatorii parametrii farmacocinetici: constanta vitezei de eliminare.in cazul comprimatelor.in faza farmacocinetica are loc transformarea “in vivo” a substantei active.

biodisponibilitate superioara si punct de topire mai ridicat . biodisponibilitate si proprietati optice . efectul “primului pasaj”.cea mai utilizata metoda de evaluare a biodisponibilitatii este masurarea si reprezentarea grafica a variatiei concentratiei sanguine a substantei medicamentoase in functie de timp . tipul si cantitatea substantelor auxiliare.factorii fiziologici care influenteaza biodisponibilitatea la absorbtia pe cale orala sunt: marimea suprafetei de absorbtie. cantitatea. continut mai ridicat de energie interna . factori farmaceutici si factori tehnologici . marimea particulei .. constanta de ionizare. biodisponibilitate mai mare.studiile vitezei de dizolvare “in vitro” a medicamentelor sunt folositoare in evaluarea biodisponibilitatii numai daca sunt corelate cu studii “in vivo” .un polimorf metastabil al unei substante farmaceutice se diferentiaza de polimorful stabil corespunzator. starea de boala a pacientului . viteza de dizolvare. presiune de vapori.factorii care influenteaza biodisponibilitatea substantei active dintr-un medicament sunt proprietatile fizico-chimice ale substantei active.in general pentru marirea vitezei de absorbtie a unei substante active administrate intern se recomanda folosirea de polimorfi metastabili .factorii specifici substantei medicamentoase care influenteaza biodisponibilitatea sunt solubilitatea. procesul tehnologic folosit la preparare si factorii fiziologici si patologici . utilizarea de polimorfi metastabili si folosirea de derivati solubili .forma anhidra a unei substante cristalizate se diferentiaza de cea hidratata prin viteza mai mare de dizolvare. polimorfismul. prin viteza de dizolvare mai mare in apa.factorii care influenteaza biodisponibilitatea substantei active sunt factori fiziologici (dependenti de organism).1 mol/L (suc gastric artificial) .lichidele utilizate pentru determinarea “in vitro” a vitezei de dizolvare pot fi apa distilata sau Solutia de acid clorhidric 0.biodisponibilitatea unei substante administrate intern se mareste prin micronizare (cu exceptia nitrofurantoinei ). compozitia si pH-ul fluidului intern in care se produce cedarea.polimorfii unei substante se diferentiaza prin aranjamentul structural.

- caracteristicile individuale care pot influenta raspunsul terapeutic al unui medicament administrat peroral sunt: sexul, varsta, starea patologica, motilitatea gastro-intestinala - factorii terapeutico-tehnologici care pot influenta biodisponibilitatea sunt: tipul de forma farmaceutica, procedeul de fabricatie, tipul si calitatea substantelor auxiliare - agentii tensioactivi pot influenta biodisponibilitatea substantelor active prin: favorizarea umectarii, prelungirea timpului de evacuare a continutului stomacal, modificarea permeabilitatii celulare, complexare - agentii de vascozitate utilizati pentru formele lichide, pot influenta biodisponibilitatea substantelor active prin declansarea motilitatii intestinale, scaderea vitezei de dizolvare a substantei active, micsorarea vitezei de golire a stomacului, scaderea vitezei de deplasare a moleculei de substanta activa catre membranele de absorbtie - viteza de eliberare a substantei active din formele farmaceutice cu administrare perorala scade, in general, in ordinea: solutii apoase – suspensii apoase – pulberi – capsule – comprimate – drajeuri - doua medicamente prezinta echivalenta farmaceutica atunci cand contin cantitati identice din aceleasi substante active si conduc la aceeasi activitate farmacologica - doua tipuri de comprimate sunt bioechivalente atunci cand contin cantitati egale din aceleasi substante medicamentoase si permit trecerea cu aceiasi viteza a substantelor active in circulatia sanguina, sunt echivalente farmaceutice sau alternative farmaceutice care, realizeaza aceleasi concentratii sanguine de substanta activa, cu viteze asemanatoare - medicamentele echivalente farmacologic, chimic sau farmaceutic, care conduc pentru o posologie identica la aceeasi eficacitate terapeutica controlata la un individ sunt echivalente clinic - nu este necesara determinarea biodisponibilitatii in cazul: solutiilor injectabile, gazelor pentru inhalatie, medicamentelor cu aplicare locala, pe mucoase, care nu necesita absorbtie pentru a fi eficiente - produsele medicamentoase sunt considerate alternative farmaceutice daca contin aceeasi entitate terapeutica sau entitatea difera in forma chimica (sare, ester), deasemenea daca difera sub aspectul formei farmaceutice sau in continutul de substanta medicamentoasa

- pot crea probleme biofarmaceutice substantele cu solubilitate redusa in apa, substantele cu absorbtie limitata la un anumit segment al tractului digestiv si substantele cu metabolizare locala, rapida - medicamentele generice sunt denumite si produse practic similare sau medicamente multisursa interschimbabile, au aceeasi compozitie calitativa si cantitativa si sunt bioechivalente cu produsul original SOLUTII - solutiile prezinta multiple avantajeca forma farmaceutica deoareca se pot utilize pe toate caile de administrare, permit o dozare exacta a substantelor active, ofera actiune promta si biodisponibilitate mare, pot fi indulcite, colorate, aromatizate - conform FRX la prepararea solutiilor se respecta urmatoarele reguli: ordinea si modul de dizolvare se efectueaza in functie de natura si proprietatile substantelor active, substantele volatile se adauga la sfarsit, Solutia finala se filtreaza daca e cazul, cand se prepara solutii cu substante puternic active sau toxice se vor folosi intotdeauna solutii titrate - solubilitatea substantelor conform FRX se exprima prin: volumul de solvent in mililitri, necesar pt a dizolva I gram substanta solida sau un mililitru de substanta lichida la t=20+/-2 si expresii foarte usor solubil, usor solubil, solubil - solventii utilizati la prepararea solutiilor medicamentoase trebuie sa indeplineasca conditiile: sa prezinte inertie fiziologica si chimica, sa aiba putere mare de dizolvare, sa fie puri, sa fie stabili - solventii indicate de FRX ca fiind cei mai folositi pt prepararea solutiilor medicamentoase sunt apa, alcoolul, glicerolul, uleiurile vegetale - conform FRX supliment 2004, prin apa distilata se intelege apa purificata preparata prin distilare - metodele de obtinere a apei folosita ca solvent la prepararea solutiilor sunt distilarea, demineralizarea, ultrafiltrarea, osmoza inversa - conform FRX prin alcool se intelege alcool concentrat sau alcool de 96 - alcoolul este miscibil cu apa, acetone, cloroformul, eterul - contractia de volum care apare cand alcoolul si apa distilata sunt amestecate se datoreaza in primul rand legaturilor de hydrogen

- in FRX sunt prevazute urmatoarele solutii alcoolice: Solutia alcoolica de camfor 10% si Solutia alcoolica de iod iodurat (tinctura de iod) - glicerolul, ca solvent este higroscopic, nu permite dezvoltarea microorganismelor, se foloseste mai ales pt preparate topice, la cald are putere de dizolvare mai mare - propilenglicolul este un lichid vascos si hygroscopic, asigura stabilitatea substantelor usor hidrolizabile, se poate administra intern si extern, este miscibil cu apa, alcoolul etilic si glicerina - uleiul de floarea soarelui este cel mai frecvent ulei vegetal folosit ca solvent, este un bun dizolvant pt substante lipofile si uleiuri volatile, este miscibil cu benzina, eterul, cloroformul, se poate administra intern si extern - conform FRX solutiile titrate cu substante toxice si puternic active se prepara in dilutie de 1:10 si 1:100 - urmatorii factori influenteaza viteza de dizolvare: suprafata de contact solid/lichid, difuziunea, agitarea, temperature - solubilizarea poate fi obtinuta prin introducerea de grupari hidrofile in molecula substantelor medicamentoase, prin formarea de complecsi sau de asociatii molecular, prin utilizarea de cosolventi, prin inglobarea de micelle - marirea solubilitatii prin hidrotropie se bazeaza pe activarea puntilor de hydrogen, formarea de complecsi, scaderea tensiunii interfaciale - prin complexare cu ciclodextrine se obtine o crestere a solubilitatii unor medicamente ca glicozide cardiotonice, benzodiazepine, prostagl;andine, vitamine liposolubile - cand se realizeza concentratia micelara critica intr-o solutie apoasa de substante tensioactive urmatoarele proprietati fizice variaza brusc: conductibilitatea, indicele de refractive, tensiunea superficial, vascozitatea - solubilizarea micelara se poate aplica in cazul hormonilor steroidieni, substantelor volatile, antibioticelor, antisepticelor - urmatoarele substante tensioactive sunt anionice alchilsulfatii si sapunurile - urmatoarele substante tensioactive sunt neionice polisorbatii, cremoforii, esterii zaharozei - edulcoranti pentru preparatele de uz intern: zaharoza, zaharina sodica, aspartamul, sorbitolul

conform FRX substantele auxiliare folosite la prepararea siropurilor medicamentoase sunt agenti: pentru corectarea gustului.. elixirele . neiritabil si stabil . carbune active . siropul de codeine 0. a hidrolizei si a caramelizarii zaharozei .2%.datorita invertirii zaharului in timpul conservarii necorespunzatoare siropul simplu prezinta o scadere a presiunii osmotic. siropul de balsam de Tolu.conform FRX siropul de matraguna se pastreaza la separanda . siropul de matraguna . sa impiedice multiplicarea si cresterea microorganismelor. talc. pentru cresterea vascozitatii si conservanti antimicrobieni potriviti . dezavantaje: nu se evita primul pasaj hepatic si inactivarea unor substante medicamentoase in sucurile gastrice .5%0 .5% . potiunile. mirosului. solutiile buvabile. un aspect opalescent .siropul simplu are concentratia in zahar de 64% . are avantajul de a evita: alterarea substantelor active. la rece.administrarea solutiilor pe cale enterala prezinta urmatoarele avantaje: absorbtia rapida. un gust mai dulce decat a fost initial. administrare usoara .pentru conservarea siropurilor cu concentratie inferioara siropului simplu FRX indica utilizarea de amestec nipagin: nipasol 9: 1 in concentratie de 1.in FRX sunt prevazute ca monografii individuale urmatoarele siropuri: siropul simplu.urmatoarele solutii de uz inern se conserva in recipient colorate: Solutia de clorura de amoniu anisata.temperature de conservare a siropurilor conform FRX este de 8-15 . sa fie netoxic.solutii medicamentoasede uz intern: limonadele.agenti de clarificare ai siropurilor: hartie de filtru. Solutia apoasa de iod-iodurat.un conservant pentru solutii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie efficient in concentratii mici. o dozare exacta a substantelor medicamentoase. sa aiba spectru larg de actiune.obtinerea siropurilor prin dizolvarea zaharului in apa sau solutii medicamentoase. caolin. Solutia de chloroform 0.

iar cea acida este acidul citric .apele aromatice sunt solutii apoase saturate de uleiuri volatile utilizate ca atare sau ca vehicul.solutiile in glicerina sunt preparate farmaceutice lichide. Solutia izotonica de glucoza si nu se admite folosirea parafinei lichide iar ca substante auxiliare se pot folosi: solubilizanti.solutii medicamentoase de uz extern: lotiuni. acidul tartric si acidul lactic .conform FRX la prepararea picaturilor pentru nas se utilizeaza urmatoarele vehicule: apa distilata. usurinta la administrare. interne. agenti pentru cresterea vascozitatii. obtinute prin dizolvarea la rece sau la cald a substantelor active in glicerina. pentru ajustarea pH-ului si conservanti antimicrobieni potriviti .sunt solutii oficinale destinate pt uz extern Solutia Burow si Solutia alcoolica de iod-iodurat .Solutia de citrat de magneziu ( limonada Roge) prezinta actiune laxativpurgativa . gargarisme . evitarea primului pasaj hepatic si a inactivarii substantelor medicamentoase in sucurile digestive . Solutia izotonica de clorura de sodium.administrarea endonazala pentru efect sistemic prezinta urmatoarele avantaje: absorbtie rapida. sunt mai vascoase decat solutiile apoase si pot produce deshidratarea tesuturilor . clisme. ape de gura.. sau prin distilarea uleiurilor volatile cu vapori de apa .preparatele lichide vascoase destinate a fi aplicate pe gingii.acizii organic folositi la prepararea limonadelor sunt acidul citric.Solutia efervescenta sau limonada gazoasa se foloseste pentru actiunea antiemetica .limonadele sunt solutii indulcite si aromatizate. sunt folosite pentru uz extern.component alcalina a solutiei efervescente prevazute in FRX este hidrogencarbonatul de sodium. se obtin prin dizolvarea directa a uleiurilor volatile in apa. pe peretii interni ai cavitatii bucale sip e faringe se numesc colutorii sau badijonaje . se prepara la nevoie si se pastreaza timp scurt (1-2 zile) la rece . pot fi gazoase sau negazoase. destinate administrarii. uleiul de floarea soarelui neutralizat.

utilizate pentru curatarea foselor nazale si trebuie sa fie sterile cand sunt destinate aplicarii pe mucoasa lezata Cap 4. permite gestionarea de catre producator. glicerolul. recipientele de conditionare folosite. propilenglicolul . dezodorizanta si effect de scurta durata . . CALITATEA MEDICAMENTELOR. procedeele de fabricatie aplicate. iodura de potasiu si alcool de 50 . utilizate pentru clatirea cavitatii bucale . eficacitatii.solutiile pentru gargarisme sunt solutii apoase destinate gargarei in scopul obtinerii unui effect local.solutiile pentru spalari nazale sunt in general solutii apoase izotonice. se prezinta ca solutii concentrate.conform FRX pH-ul picaturilor de nas trebuie sa fie cuprins intre 6-7. aplicarea unui sistem de asigurare a calitatii la nivelul fabricii producatoare. ASIGURAREA CALITATII . racoritoare.5 .. cu actiune antiseptica.apele de gura sunt solutii apoase sau hidroalcoolice concentrate care se dilueaza inainte de administrare. reprezinta un ansamblu de masuri luate de producator in scopul de a asigura calitatea medicamentului. emulsii si suspensii . alcoolul diluat. nu trebuie sa fie inghitite . inocuitatii .calitatea unui medicament industrial depinde de: materiile prime din formulare. se dilueaza inainte de intrebuintare.monografia otoguttae din FRX cuprinde solutii. . cele apoase trebuie sa aiba un pH care sa se incadreze in limitele fiziologice si trebuie sa fie sterile daca se aplica inaintea unei interventii chirurgicale .conform FRX pH-ul solutiilor apoase pt picaturi auriculare trebuie sa fie cuprins intre 5-7. puritatii.conform FRX la prepararea tincturii de iod se folosesc iod.conform FRX solventii cei mai folositi la prepararea picaturilor auriculare sunt apa.solutiile pentru spalari auriculare sunt destinate curatirii conductului auditiv extern.asigurarea calitatii unui medicament este un concept larg care : se refera la tot ceea ce poate influenta calitatea medicamentului.5 .calitatea unui medicament reprezinta suma factorilor care contribui la asigurarea: stabilitatii.

garanteaza efectuarea analizelor necesare asupra produsului finit . ca : medicamentele se fabrica in conformitate cu RBPF .sistemul de asigurarea a calitatii : include reguli de bun practica de fabricatie(RBPF). personal calificat si instruit corespunzator. printre altele. procedee de control nespecifice.controlul calitatii : este parte a Regulilor de Buna Practica Farmaceutica .validarea procedeelor tehnologice de obtinere a unui medicament de catre producator : este obligatorie .. . verifica conformitatea produsului cu caracteristicile prestabilite in normele de calitate.cerintele Regulilor de Buna Practica in Fabricatie se refera si la : instruirea personalului pentru efectuarea corecta a procedurilor . . . fabricatia . slaba comunicare si cooperare intre compartimentele fabricii. .regulile de buna practica de fabricatie: sunt elemente ale Sistemului de Asigurarea a Calitatii. confera incredere in proces si produs .asigurarea calitati unui medicament industrial inglobeaza aspecte privind : formularea . inregistrarea tuturor rezultatelor din toate etapele de fabricatie . . implica controlul etapelor critice . dovedeste ca procedeul este reproductibil la fabricarea fiecarei serii. include Controlul calitatii. distribuirea in retea. .sistemul de asigurare a calitatii trebuie sa garanteze.cerintele de baza ale RBPF impun : definirea clara a procedeului de fabricatie . .conditionarea . reglementarile privind aprovizionarea si utilizarea materiilor prime si a materialelor de ambalare sunt corecte . depozitarea. garanteaza ca produsele sunt fabricate si controlate dupa standardele de calitate corespunzatoare si cerute prin Specificatiile produsului si Autorizatia de Punere pe Piata a produsului.mijloacle necesare pentru aplicarea regulilor de Buna Practica in Fabricatie includ : local si spatii adecvate . validarea etapelor critice ale procesului de fabricatie . redactarea clara a procedurilor si instructiunilor de lucru. . documentele de fabricieatie si distributie care sa reflecte istoricul complet al unei serii de produs. expedierea si manipularea produselor mdicamentoase asigura mentinerea calitatii lor pe perioada de valabilitate. trebuie sa confere si sa pastreze calitatea medicamentului pe toata perioada de valabilitate. responsabilitatiile manageriale sunt clar definite . . sunt recomandari pentru companiile de medicamente elaborate de Autoritatile competente. .factori care pot afecta calitatea medicamentelor sunt : uzura echipamentelor.

un medicament este corespunzator daca dupa controlul calitatii : este identificata substanta activa declarata pe eticheta .pentru asigurarea calitatii medicamentelor preparate in farmacie sunt necesare conform Regulilor de Buna Practica de Farmacie: un local corespunzator. se refera la: stabilitatea fizico-chimica a substantelor active. la : prelevarea probelor . respectare conditiilor de pastrarea a produselor farmaceutice. .. stabilitatea fizica a formei farmaceutice. verificarea conformitatii produsului cu caracteristicile prestabilite. . se face cu respectarea prevederilor inscrise in farmacopee pentru fiecare forma farmaceutica. stabilitatea microbilogica a formei farmaceutice. mentineea continutului in substanta activa in limitele prestabilite. o dotare adecvata pentru prepararea medicamentelor.stabilitatea medicamentelor. evaluarea caracteristicilor prestabilite ale produselor finite . utilizarea de materii prime perfect controlate. are loc conform unor standarde impuse de Ministerul Sanatatii. estimarea stabilitatii medicamentului in timp. tehnologia de fabricatie. exprimarea unei aprecieri sau judecati asupra calitatii produsuli. impuritatile chimice inrudite nu depasesc lmitele admise.controlul calitatii medicamentelor industriale implica : acceptarea sau refuzul materiilor prime . productia . continutul de substanta activa este cuprins in limitele prevazute in Specificatii( norme de caliate) .calitatea medicamentului este influentata de : materii prime si recipiente de conditionare . . stabilirea Specificatiilor de calitate. . . .desfasurarea activitatii in farmacia comunitara: are loc in conformitate cu Regulile de Buna Practica in Farmacie. personal .controlul calitatii se defineste prin: efectuarea pe estantioane prelevate prin randomizare din fiecare lot fabricat. documentatia.controlul caliatii se refera printre altele . . .Regulile de Buna Practica de Fabricatie descriu principiile de baza privind: instruirea si igiena personalului.calitatea omogena(uniforma) a unui lot (serii)de fabricatie se obtine prin: respectarea riguroasa a tuturor fazelor de fabricare si conditionare. . . controlul de laborator al produsului finit . unul dintre cariteriile care definesc calitatea acestora. localurile si echipamentele . aplicarea unor metode si teste specifice. evaluarea caracteristicilor prestabilite ale produselor intermediare din fabricatie .

controlul calitatii materiilor prime utilizate la fabricarea medicamentelor priveste : stabilirea identitatii . . . . in timpul productiei pe scara larga . este o etapa obligatorie in dezvoltarea farmaceutica a produsului medicamentos. ca procedeul este sub control . consta intr-un plan scris in care va fi descris modul in care va fi condusa validarea. stiintific.validarea unui proces tehnologic. .rezultatele testelor efectuate in cadrul controlului calitatii unui medicament se exprima : prin apreciere de tip ‘admis‘ sau ‘ respins’ . dovedeste in mod documentat. . demonstreaza ca procedeul sau parti ale acestuia sunt reproductibile si robuste .validarea unui procedeu tehnologic : este un program documentat stiintific de producator si inclus in documentatia chimico-farmaceutica a produsului finit . determinarea puritatii . verifica calitatea produsilor intermediari obtinuti in cursul fabricatiei. sunt prevazute in monografii sau specificatii de calitate .. numeric prin valori specifice.rezultatul final al validarii unui proces tehnologic : conduce la un produs de caliate inalta . se mentin la toate loturile. se efectueaza in conformitate cu reglementarile oficiale in vigoare. ambalarea adecvata si etichetare corecta.caracteristicile de calitate ale unui produs finit : se confera prin formulare si preparare . sunt descrise in dosarul prin care se solicita obtinerea Autorizatiei de punere pe piata a produsului de catre producator. .care din urmatoarele afirmatii privind caracteristicile de calitate ale unui produs maedicamentos sunt adecvate : trebuie sa se incadreze in limitele prevazute in Specificatiile de caliate . ca elemente de asigurare a calitatii : dovedeste in mod documentat.planul de validare al unui proces tehnologic : este propus de producator . . demonstreaza ca procedeul sau partile acestuia nu sunt perturbate de mici schimbari in desfasurarea procesului tehnologic . ca procedeul este reproductibil . . . stiintifica. conduce la produse uniforme si reproductibile in productia industriala.controalele interfazice efectuate la fabricarea unui medicament : se refera la controlul fiecarei etape a procesului tehnologic pe parcursul desfasurarii acestuia . se mentin pe toata perioada de valabilitate a produsului farmaceutic.

modul de lucru . .precizati sursele majore de erori sau variatii in tehnologia de preparare a unui medicament care pot afecta calitatea acestuia : materiile prime . metodele sau procedeele de lucru. microbiologice . standarde de referinta sau de lucru si reactivi .normele de calitate dupa care se efectueaza controlul calitatii medicamenelor sunt : Farmacopeile nationale si/sau recunoscute . . liniaritate. dupa caz :fizice .precizati determinarile bilogice prevazute de F. lipsa unor microorganisme patogene. include: prepararea de esantioane. desemnand ansamblul de operatii necesare analizei. . sterilitate. .contaminarea cu particule a aerului este relevanta pentru calitatea medicamentelor fabricate in : boxe sterile .X la controlul calitatii perfuziilor : impuritati pirogene . . sali curate . . controlul calitatii supozitoarelor include : descriere.testele de control al calitatii unui medicament prevazute in farmacopei sau Specificatii(Norme) de control sunt.precizati variabilele tehnologice care au impact asupra calitatii comprimatelor obtinute prin granulare umeda : cantitatea de lichid de granulare . masa totala a recipientului . . norma interna(Specificatia de calitate) a producatorului..R. aspect.controlul contaminarii microbiene a produselor farmaceutice nesterile urmareste determinarea: numarului total de microorganisme viabile aerobe. marimea particulelor .R.un procedeu de analiza trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici de analitice : fideliate . timpul de granulare.conform F.X. sterilitate. uniformitatea volumului preparatelor lichide . comportament la topire sau dizolvare. exactitate .procedeele de analiza folosite in controlul calitatii unui medicament. sensibilitate . . . .R. . bilogice. chimice .conform F.X. uniformitatea masei pulberilor pentru preparate injectabile. aparatura/echipamentul .precizati probele de control oficinale pentru preparatele injectabile : ph-ul solutiilor . personalul . controlul calitatii picaturilor pentru ochi include dupa caz : aspect . formule pentru calculul rezultatelor.

preparate topice. raportul produs vegetal/solvent de 3% se utilizeaza pentru: florile de musetel.determinarea numarului total de microorganisme aerobe din preparate farmaceutice se face prin: insamantarea directa in mediul de cultura. decoctia 4. respectiv calea de administrare. reguli de buna practica farmacetica(GPF. la prepararea solutiilor extractive apoase. absenta toxicitatii sistemice.calitatea microbiologica a preparatelor medicamentoase : este unul din factorii care asigura puritatea lor .inocuitatea relativa a medicamentului de refera la : toleranta locala . .limitarea numarului de microorganisme viable este aplicabila pentru : forme perorale . infuzare. solutiile extractive apoase se prepara prin: macerare. Conform FRX. Conform FRX. teste bichimice. in functie de tipul de preparat. produse vegetale care contin glicozide 5.puritatea unui medicament se refera la : lipsa contaminarii microbiologice. chimice si mecanice in conformitate cu standardele . este influentata de factori diferiti . . digestia.. in functii de categoriile de preparat. incepand cu materiile prime pana la ambalarea produsului finit. se asigura in mod diferentiat. filtrare prin membrane. . decoctie 2. prepararea medicamentelor se face in conformitate cu urmataorele ghiduri: reguli de buna practica de fabricatie (GMP).in tara noastra . radacina de odolean. Ce procedee de extractie la cald a principiilor active din produsele vegetale se utilizeaza: Infuzarea. La prepararea solutiilor extractive apoase este indicat gradul de maruntire la nivelul sitei V pentru: produse vegetale care contin alcaloizi. .) FORME FARMACEUTICE OBTINUTE PRIN EXTRACTIE DIN PLANTE 1. radacina de ciubotica cucului 3. .5 parti alcool diluat pentru 1 parte produs vegetal . Umectarea produselor vegetale cu alcool se realizeaza folosind: 0.

6. extractia produselor vegetale care contin saponine acide se face in prezenta de: o parte hidrogenocarbonat de sodiu pentru 10 parti produs vegetal 12. produselor vegetale care la cald cedeaza cantitati mari de substante balast 17. Precizati factorii dependenti de produsul vegetal care influenteaza randamentul extractiei: . Conform FRX. natura substantelor active continute 14. extractia produselor vegetale care contin alcaloizi se face cu apa acidulata cu: acid citric. rizomi. Macerarea ca metoda de extractie se aplica: produselor vegetale care contin principii active usor alterabile la cald. cantitatea de produs vegetal care se ia in lucru. Percolarea ca metoda de extractie prezinta urmatoarele avantaje: permite epuizarea progresiva si completa a produsului vegetal. acid clorhidric. scoarte 10. Decoctia se foloseste la extragerea principiilor active din: radacini. Conform FRX. Gradul de maruntire al produsului vegetal se stabileste in functie de: structura produsului vegetal. frunze. Precizati factorii dependenti de conditiile de lucru care influenteaza randamentul extractiei produselor vegetale: agitarea. gradul de maruntire 11. Conform FRX. in cazul cand nu este prevazuta in prescriptie. Conform FRX. este in general de: 6 g % 8. durata de extractie. ierburi 13. suprima pierderile de lichid extractiv retinut de reziduu . infuzarea se foloseste la extragerea principiilor active din urmatoarele produse vegetale: flori. Umectarea cu alcool diluat se aplica produselor vegetale ce contin: uleiuri volatile 7. necesita cantitati minime de solvent. temperatura de extractie 16. acid tartric 9. Umectarea produselor vegetale care contin uleiuri volatile se realizeaza folosind: alcool diluat 15. la prepararea solutiilor extractive apoase.natura produsului vegetal supus extractiei si componentele active pe care le contine: umiditatea produsului vegetal.

temperatura solutiei in momentul filtrarii 23.18. Pulberile folosite pentru aducerea extractelor uscate la titrul stabilit trebuie sa indeplinesca urmatoarele conditii: sa fie inerte. Precizati tincturile la prepararea carora raportul produs vegetal/solvent este de 1:10: tinctura Aconiti. tinctura Belladonnae. mulcolarea 19. scurtarea duratei de lucru 22. tinctura Gentianae. economisirea solventului. sa fie nehigroscopice. au stabilitate mare comparativ cu solutiile extractive apoase 24. tincturile care au stabilitate redusa se prepara prin: dizolvarea extractelor uscate. Conform FRX. Evacolarea este o metoda de extractie realizata cu ajutorul: vidului 21. Repercolarea se aplica mai ales produselor vegetale care contin: uleiuri volatile 20. prin operatia de concentrare se urmareste: obtinerea unui produs cu un anumit titru in principii active. Precizati care dintre urmatoarele preparate oficinale este un extract moale: extractul de odolean . Principalele deosebiri intre metodele de infuzare si decoctie constau in: temperatura de extractie. obtinerea unui produs cu umiditate redusa. recuperarea solventului 30. sa fie hidrosolubile. diacolarea. tinctura Rathania 26. Tincturile prezinta urmatoarele avantaje: au un continut bine determinat in principii active. extractele uscate au un continut in materii volatile de cel mult: 5% 29. Precizati tincturile oficinale la prepararea carora raportul produs vegetal/solvent este de 1:5: tinctura Aurantii pericarpii. tinctura Anticholerina 28. asigurarea unei mai bune stabilitati. Precizati tincturile oficinale pastrate la Venena: tinctura Opii. evacolarea. Conform FRX. 31. La prepararea extractelor uscate. tinctura Opii 25. precizati procedeele de percolare modificata folosite in industria farmaceutica: repercolarea. diluarea extractelor fluide 27. Modificarile aduse operatiei de percolare se justifica prin: ameliorarea randamentului de extractie.

Capacitate de imbibare in prezenta solventului 37. se aplica frecvent in industrie. Urmatoarele afirmatii referitoare la procedeul de extractie prin percolare sunt adevarate: se realizeaza epuizarea progresiva a produsului vegetal cu solvent. Factorii dependenti de solvent. produse vegetale cu alcaloizi si glicozide. macerarea dubla sau multipla. pH-ul mediului 39. tincturi. Apa este solventul utilizat la obtinerea urmatoarelor preparate: macerate. radacina de altheea. sita II. plasate in serie. continut in principii active. Urmatoarele metode de extractie reprezinta variante ale macerarii: turboextractia. alcoolaturi. vibroextractia 41. infuzii. Alcoolul este solventul utilizat la obtinerea urmatoarelor solutii extractive: tincturi. decocturi 34. este indicata pentru prepararea extractelor fluide . Pentru produsele vegetale utilizate la prepararea solutiilor extractive apoase. radacini. sa aiba o temperatura de fierbere scazuta si o caldura de vaporizare cat mai mica 40. Referitor la diacolare se poate afirma: este o metoda de extractie care utilizeaza actiunea presiunii. FRX prevede urmatoarele grade de maruntire: flori. alcoolaturi 33. scoarte. sita I. extracte vegetale 35. rizomi. alimentarea cu solvent se efectueaza pe tot parcursul operatiei 42. Produsele vegetale pot fi caracterizate prin urmatoarele proprietati fizicomecanice: Umiditate. porozitate. sa poata fi recuperabil. care intervin in procesul de extractie sunt: natura solventului. Tratarea produsului vegetal prospat cu vapori firbinti de alcool 36. inalte si subtiri.32. stabil si neutru. Grupa formelor farmaceutice extractive cuprinde: solutii extractive apoase. frunze. Pastrarea nemodificata a componentelor pe parcursul depozitarii. se utilizeaza percolatoare cilindrice. ierburi. sita I. sa aiba capacitate de dizolvare si extractie selectiva a principiilor active. Solventul utilizat la extractie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie chimic pur. Stabilizarea produselor vegetale prospete presupune: distrugerea enzimelor. sita V 38.

la prepararea solutiilor extractiev apoase masa de produs vegetal luat in lucru este de 0. umecatarea mai buna a corneei 4. Extractele moi au. Penetratia medicamentului la nivelul ochiului depinde: solubilitatea substantelor active. procesul poate sa dureze cateva zile PREPARATE OFTALMICE 1. cu mirosul si gustul caracteristice componentelor. un continut in materii volatile de cel mult: 20% 44. Procedeele utilizate pentru fabricarea extractelor fluide sunt: macerarea. integritatea corneei. colorate. agenti conservanti 50. Solventii folositi la obtinerea extractelor vegetale sunt: apa acidulata sau alcalinizata alcool diluat. sunt miscibile cu solventul folosit la preparare. toxicitatea solutiilor. activitatea de suprafata a substantelor active 2. atunci cand se aplica: macerarea. dizolvarea extractelor uscate corespunzatoare 46.43. utilizarea colirelor uleioase 3.5% pentru: frunzele de digitala 47. prin pastrare pot forma sedimente 48. Metoda de dizolvare extractiva prin digestie: utilizeaza cel mai frecvent uleiurile vegetale ca solventi. modificatori de pH. conform FRX. Conform FRX. macerarea repetata 49. Conform FRX. Extractele fluide sunt: lichide limpezi. se pot prepara si prin dizolvarea extractelor uscate. Extractia cu apa se foloseste la obtinerea unor extracte. vehiculele utilizate la prepararea picaturilor pentru ochi sunt: apa proaspat fiarta si racita. alcoolul acidulat. eterul 45. marirea vascuozitatii solutiilor. Penetratia prin cornee a alcaloizilor din picaturile de ochi este favorizata de: folosirea de sisteme tampon cu pH apropiat de neutralitate. macerarea repetata. temperatura de lucru este cuprinsa intre 40-90 grade C. percolarea. produse vegetale. La fabricarea formelor extractive se utilizeaza ca materii prime: solventi. uleiul de floarea soarelui neutralizat si sterilizat . apa pentru preparatele injectabile. Substantele tensioactive maresc viteza de patrundere intraoculara a medicamentului prin: marirea solubilitatii substantei active.

Factorii interni care influenteaza stabilitatea chimica a solutiilor oftalmice sunt: natura solventului. in solutii izotonice sterile: 14. Conform FRX. Conform FRX. asigurarea penetratiei prin cornee a substantei active 11. Factorii externi de care depinde stabilitatea chimica a solutiilor oftalmice sunt: lumina. valoarea adecvata a ph-ului 9.5. picaturile pentru ochi ce contin mai putin de 1 g% substanta activa se prepara prin dizolvarea acesteia in: solutii izotonice sterile 15. In FRX este prevazut urmatorul colir: colir cu sulfat de atropina 1 g% 17. Toleranta unui colir depinde de: natura si concentratia substantei active. acid boric 10. azotat de potasiu. In cazul colirelor. Toleranta solutiilor oftalmice este optima atunci cand acestea au: temperatura apropiata de temperatura corpului. aerul 6. Ce substante izotonizante la prepararea colirelor se folosesc: clorura de sodiu. temperatura. Colirul oficinal in care boratul de fenilmercur se afla in concentratie de 1:100000 este: colirul de rezorcina . vascozitate de maxim 40-50 cP 8. realizarea unui pH adecvat are rol in: asigurarea stabilitatii fizico chimice a substantei medicamentoase. pH-ul solutiilor 7. o solutie oftalmica se poate prepara prin dizolvarea substantei active. natura substantelor auxiliare. toxicitatea preparatului. Pentru suspensiile oftalmice. Suspensiile apoase folosite in oftalmologie permit: administrarea unor substante insolubile in apa. FRX prevede ca diametrul particulelor fazei dispersate determinat la microscop sa fie de cel mult: 25 μm pentru 90% din particulele examinate si 50 μm pentru 10% din particulele examinate 13. presiunea osmotica apropiata de cea a lichidului lacrimal. Conform FRX. realizarea unui efect prelungit 12. pH-ul apropiat de pH-ul lichidului lacrimal. cand substanta activa dintr-un colir depaseste concentratia de 1 g% cantitate de substanta necesara pentru izotonizare se calculeaza: dupa formula trecuta in monografia Injectabilia 16. asigurarea tolerantei.

18. Colirele care se elibereaza cu eticheta ”OTRAVA” sunt: colirul cu sulfat de atropina; colirul cu azotat de pilocarpina 19. Colirele care contin sistemul tampon acid boric-tetraborat de sodiu, sunt: colirul cu sulfat de atropina; colirul cu azotat de pilocarpina 20. Conform FRX, pentru izotonizarea colirului cu rezorcina se utilizeaza: acidul boric 21. Colirul oficinal cu nitrat de pilocarpina: contine 2 g% nitrat de pilocarpina; se pastreaza la Venena; are actiune miotica 22. Agentii antimicrobieni folositi la prepararea colirelor multidoza mentionati in FRX sunt: borat de fenilmercur; clorura de benzalconiu; diacetat de clorhexidina 23. Adaugarea de conservanti este contraindicata la: colire unidoza; colire care se administreaza pe corneea traumatizata 24. Un conservant pentru uz oftalmic trebuie sa aibe urmatoarele proprietati: un spectru larg de actiune; efect de durata; sa nu fie sensibilizant sau alergic; sa fie solubil in apa 25. Controlul eficacitatii conservantilor antimicrobieni folositi pentru asigurarea sterilitatii colirelor se determina pe urmatoarele microorganisme: Staphylococcus aureus; Pseudomonas aeruginosa; Escherichia coli; Candida albicans 26. Asigurarea sterilitatii suspensiilor oftalmice se face prin: adaos de conservanti; prepararea in conditii aseptice 27. Sterilitatea colirelor unidoza este asigurata prin urmatoarele procedee: sterilizarea cu vapori de apa sub presiune; filtrarea sterilizanta; preparare pe cale aseptica 28. Agentii de marire a vascozitatii solutiilor oftalmice favorizeaza: marirea timpului de contact cu mucoasa oculara; toleranta preparatelor; eficacitatea preparatelor 29. Un agent de vascozitate folosit la prepararea solutiilor oftalmice trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie hidrosolubil si sa dea solutii transparente; sa aiba in solutie acelasi indice de refractie cu lichidul lacrimal; sa nu reactioneze cu substantele active sau cu alte substante auxiliare din formula colirelor; sa permita sterilizarea solutiei oftalmice

30. Ce agenti de marire a vascozitatii solutiilor oftalmice se folosesc? Metilceluloza; alcool polivinilic; polivinilpirolidona 31. Baile oculare: sunt denumite si ape oftalmice sau lotiuni oculare; sunt sterile; sunt izotonice si izohidrice; se prescriu in cantitati de cel putin 50 g 32. Baile oculare se caracterizeaza prin: concentratie mica de substanta activa; sterilitate Izotonie; limpezime 33. Solutiile tampon folosite ca vehicule pentru preparate oftalmice sunt: solutia de acid boric 1,9g%; solutia de acid boric modificata; solutia izotonica de fosfati 34. Clorura de sodiu nu poate fi folosita pentru a realiza izotonizarea colirului cu azotat de argint deoarece: clorura de argint poate precipita 35. Solutiile oftalmice in farmacie se pot obtine sterile astfel: prin preparare pe cale aseptica; prin filtrare sterilizanta; prin sterilizare la autoclav; prin sterilizare la 98-100 grade C timp de 30 minute 36. Solutiile pentru bai oculare: sunt solutii apoase sterile; pot contine excipienti pentru ajustarea toxicitatii, vascozitatii sau ph-ului; pot fi formulate ca preparate unidoza sau multidoza; sunt destinate spalarii ochiului sau impregnarii pansamentelor oculare 37. Etichetarea solutiilor pentru bai oculare trebuie sa mentioneze: daca preparatul este destinat unei utilizari unice; perioada limita de utilizare dupa deschiderea flaconului (maxim 4 saptamani), in cazul preparatelor multidoza; doza eliberata pe unitatea de timp 38. Pulberile pentru picaturi oftalmice si bai oculare: sunt preparate conditionate sub forma uscata; inainte de administrare se dizolva sau se suspenda intr-un lichid corespunzator; conditia de sterilitate este obligatorie; preparatele lichide obtinute trebuie sa corespunda prevederilor oficinale referitoare la picaturile oftalmice sau solutiile pentru baile oculare 39. Preparatele oftalmice semisolide: se prezinta sub forma de unguente, creme sau geluri sterile; au substante active dizolvate sau dispersate intr-o baza de unguent corespunzatoare; sunt conditionate in tuburi sterilizate, pliabile, prevazute cu o canula PREPARATE PARENTERALE

1. Prevederi valabile in FRX referitoare la preparatele injectabile: nu se admite adaosul conservantilor antimicrobieni indiferent de calea de administrare 2. Administrarea parenterala prezinta urmatoarele avantaje: biodisponibilitate superioara celei din preparatele orale; dirijarea timpului de actiune a medicamentelor injectabile; evitarea inactivarii de catre ficat a unor substante active; inlaturarea efectelor secundare asupra tractului gastrointestinal 3. O solutie hipotonica produce asupra globulelor rosii fenomenul de: umflare si hemoliza 4. Amestecand o solutie hipertonica cu eritrocite, acestea vor suferi un proces de: crenelare 5. O solutie izotonica: 6. Metodele de sterilizare indicate de FRX sunt: sterilizarea cu aer cald si cu vapori de apa sub presiune; filtrarea prin materiale poroase 7. Conform FRX, sterilizarea la etuva se aplica pentru: ustensile de portelan; pulberi termostabile; materiale de laborator din sticla; produse uleioase 8. Conform FRX, sterilizarea solutiilor injectabile in autoclav se face: la 115⁰C cel putin 30 minute; la 121⁰C timp de 15-20 minute 9. Conform FRX, sterilizarea cu aer cald se face: la 160⁰C cel putin 3 ore; la 180⁰C cel putin 30 minute 10. Conform FRX, sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se aplica: solutiilor injectabile termostabile; articolelor din sticla si portelan; pansamentelor chirurgicale 11. Conform FRX, controlul calitatii solutiilor injectabile include: examenul organoleptic: aspect, culuoare; determinarea pH-ului; uniformitatea volumului; determinarea sterilitatii 12. Conform FRX, referitor la prepararea pe cale aseptica a medicamentelor parenterale: toate operatiile se fac in camere sau boxe sterile, cuechipament si materii prime sterilizate; se aplica la preparate care nu pot fi sterilizate in recipientul final; toate operatiile se realizeaza intr-un ciclu continuu 13. Medicamentele perfuzabile se diferentiaza de cele injectabile prin: se administreaza doar intravenos; au drept vehicol doar apa distilata apirogena; nu se admite folosirea de coservanti

Referitor la calitatea emulsiilor parenterale. de hidrogenocarbonat de sodiu 13 ‰. Continutul in substante active din preparatele perfuzabile. diametrul particulelor fazei interne sa nu depaseasca 5 μm. mEg/1000 ml solutie. suspensia sa corespunda probei de pasaj prin acul de seringa nr. calorii 15. solventii neaposi miscibili sau nu cu apa 21. de fructoza. cu aminoacizi 25. 16 23. conform FRX in: g/l. sa nu prezinte semne de separare a fazelor 22. cresterea temperaturii corpului 26. Prezenta pirogenelor in perfuzie provoaca dupa administrare: frisoane intense si accelerarea pulsului. FR prevede: sa fie sterile. cu lipide 16. Dezavantajele preparatelor injectabile sunt: necesita un personal calificat pentru administrare. FRX prevede: suspensia sa se omogenizeze dupa o agitare de 1-2 minute. Pentru aportul de calorii se folosesc urmatoarele perfuzii: de glucoza. Cel mai folosit agent de sterilizare cu gaz este: oxid de etilen 24. se lezeaza tesuturile la administrare 20. de sorbitol. de sorbitol 50 ‰ 18. In cazuri de acidoza se folosesc urmatoarele perfuzii: de hidrogenocarbonat de sodiu. de lactat de sodiu. uleiul de floarea soarelui neutralizat si sterilizat. Perfuziile folosite in metabolismul reconstituant sunt: cu hidrolizate de proteine. unitati de masa pentru 100 ml solutie. Vehiculele folosite la prepararea medicamentelor injectabile sunt: apa distilata pentru preparate injectabile. Cea mai mare capacitate de retinere a microorganismelor o au filtrele: milipore cu membrana 19. siguranta actiunii terapeutice . Urmatoarele perfuzii sunt izoosmotice cu serul sanguin: de clorura de sodiu 9 ‰. Avantajele preparatelor parenterale cu actiune prelungita sunt: frecventa redusa de administrare. de acetat de sodiu 17. mmoli/1000 ml solutie.sunt doar solutii apoase sau emulsii U/A 14. se exprima. Referitor la calitatea suspensiilor injectabile. necesita un proces tehnologic elaborios.

La prepararea solutiilor injectabile se pot folosi substante auxiliare: solubilizanti. folosirea unui solvent lipofil. utilizat ca solvent prezinta avantaje: miscibil cu apa si uleiurile vegetale are actiune antiseptica. Solventii utilizati pentru prepararea medicamentelor parenterale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa corespunda normelor de calitate din FRX. propilenglicol. medicamente ce se aplica pe rani. sunt: alcoolul etilic.27. sa nu reactioneze cu substante dizolvate. Conservantii antimicrobieni adaugati la preparatele injectabile sunt: alcool benzilic. substituenti de plasma solutii pentru hemodializa si dializa peritoneala. glicerina. In grupa perfuziilor sunt incluse unor preparate: inlocuitori de sange. clorbutanol. apa sterilizata pentru preparate injectabile 34. preparate injectabile administrate intraocular. glicofurol 32. Izotonizarea solutiilor injectabile este obligatorie pentru: solutiile administrate in volume de 5 ml sau mai mari 29. sa fie economici 38. nitratul de fenilmercur 35. tiomersal. antibiotice si produse opoterapice. arsuri. preparate injectabile administrate intrarahidian 30. Nu se admite adaosul conservantilor antimicrobieni in: preparate perfuzabile. Pentru ajustarea pH-ului solutiilor injectabile se recurge la urmatoarele sisteme tampon: . Sterilitatea este o conditie obligatorie pentru: medicamente parenterale. antioxidanti. izotonizanti 31. utilizati la prepararea medicamentelor injectabile. sa nu aiba actiune farmacologica proprie. pielea sugarilor. solutii pentru osmoterapie 37. are actiune anestezica de suprafata 33. conservanti antimicrobieni. Apa utilizata la prepararea medicamentelor parenterale este: apa distilata pentru preparate injectabile. Prelungirea actiunii preparatelor injectabile se realizeaza prin: adaos de substante macromoleculare. medicamente oftalmice 36. Alcoolul benzilic. Solventii anhidrii miscibili cu apa. folosirea de geluri lipofile 28.

cauciuc. Referitor la sterilizarea prin incalziri repetate sunt valabile urmatoarele afirmatii: se numeste tindalizare. se aplica produselor termorezistente . Conditile pe care trebuie sa le indeplineasca un conservant utilizat in solutiile injectabile sunt: sa aiba actiune bactericida si fungicida. truse de perfuzie 49. umiditatea relativa 50. se asociaza cu adaosul de conservanti. se efectueaza in 3 perioade de incalzire succesive. temperatura si durata tratamentului. Sterlizarea prin incalziri repetate se mai numeste: tindalizare. concentratia in gaz.acid citric – citrat trisodic. Filtrele cu membrana au urmatoarele denumiri comerciale: milipore 44. capilaritatea. Mecanismele filtrarii prin microfiltre sunt: cernerea. seringi de unica folosinta. vitamina C 40. Sterilizarea prin caldura: apartine metodelor fizice de sterilizare. sa nu fie toxic 48. sarcinile electrice 47. separate de intervale de 2 ore. natura substantelor medicamentoase 41. metoda echivalentului in clorura de sodiu. formule cu coeficienti de disociere stabiliti de. Printre metodele utilizate pentru depirogenare se numara: hidroliza acida sau alcalina. distilarea si ultrafiltrarea 43. adrenalina Atropina. este o metoda sigura si economica. monograme 42. Se prepara solutii injectabile cu pH acid pentru urmatoarele substante: insulina. Eficacitatea sterilizarii cu oxid de etilen depinde de: numarul si natura germenilor de distrus. pH-ul solutiilor mult diferita fata de cel fiziologic. Sterilizarea cu oxid de etilen se aplica pentru: materiale plastice. se utilizeaza: formule bazate pe valoarea punctelor crioscopice ale solutiilor. sterilizare fractionata sau discontinua 46. carbonat monosodic – carbonat disodic 39. Senzatia de durere care apare la injectarea unei solutii este cauzata de: presiunea osmotica diferita de a serului sanguin. sa nu coaguleze proteinele tisulare. Pentru calcularea cantitatii de izotonizant. adsorbtia. acidul acetic – acetat de sodiu. se aplica produselor foarte sensibile la caldura 45. adsorbtia fizica cu carbune activ.

Administrarea solutiilor hipertonice de glucoza provoaca: glicozurie. Procedeele chimice de sterilizare includ: sterilizarea prin gaze 55. Sterilizarea prin filtrare: filtrarea nu se foloseste in cazul solutiilor. preparate administrate subcutanat 63. temperatura. In grupul medicamentelor parenterale sunt cuprinse: forme lichide injectabile. in urmatoarele preparate parenterale: preparate administrate intramuscular. suspensiilor sau emulsiilor termolabile. subcutanat 60. filtrarea se efectueaza prin filtre bacteriologice sterile sau prin membrane filtrante sterile. pulberi pentru preparate injectabile. deshidratare celulara. se pot adauga conservanti antimicrobieni. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii referitoare la calea de administrare intravenoasa: se utilizeaza pentru o actiune rapida. prin radiatii si cu gaze 53. Printre procedeele fizice de sterilizare se numara: filtrarea sterilizanta. Urmatoarele procedee se aplica produselor care nu pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva: filtrarea sterilizanta. agenti chimici. durata tratamentului termic. forme lichide perfuzabile.51. procedeul aseptic sterilizarea cu radiatii si prin caldura 56. Conform FRX. prepararea pe cale aseptica 54. Urmatoarele procedee se aplica produselor care pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva: sterilizarea prin cadura. intramuscular. filtrele sau membranele filtrante nu trebuie . pierderea apei si electrolitilor 59. toate operatiile se efectueaza in conditii aseptice. natura mediului in care se gasesc germenii microbieni 52. Distrugerea microorganismelor dintr-un preparat parenteral poate fi efectuata prin: caldura umeda. implante 58. caldura uscata 61. radiatii ionizante. diureza osmotica. Metoda de sterilizare care nu este mentionata in FRX este: sterilizarea fractionata sau tindalizarea 62. efectul farmacologic apare instantaneu 57. Cele mai frecvente cai de administrare parenterale sunt: intravenos. Sensibilitatea microorganismelor la tratamentul termic este in functie de: specia microbiana. se utilizeaza pentru administrarea perfuziilor.

suspensii apoase si implante 74.sa cedeze din componentele lor si nu trebuie sa interactioneze fizic sau chimic cu produsul de sterilizat 64. Metoda de liofilizare aplicata la obtinerea unor produse parenterale uscate: se numeste criodesicare si criosublimare. cu grad mare de dispersie. utilizarea de vehicule uleioase. se administreaza in volume de 100 ml sau mai mari. Microemulsiile injectabile prezinta urmatoarele caracteristici: sunt sisteme omogene. Metodele fizice de prelungire a actiunii unui preparat injectabil: adaugarea de agenti gelifianti. sterile care se introduc sub piele prin incizare. solutii injectabile cu vehicule uleioase. dextranii carboximetilceluloza sodica. Emulgatorii sintetici utilizati in formularea emulsiilor parenterale sunt: polisorbatii si pluronicii 69. in unitati de masa/litru solutie. sunt comprimate mici. necesita echipament special de productie . adaugarea de macromolecule 73. calorii. prin agitare lenta. Preparatele perfuzabile: sunt solutii apoase sau emulsii U/A. se formeaza spontan. se obtin prin comprimare sau cristalizare 70. mmoli/litru solutie. este o tehnologie de desicare la temperaturi si presiuni scazute. intravenos. Referitor la implante: se aplica pe cale subcutanata sau intramusculara. In combaterea alcalozei se foloseste: perfuzia cu clorhidrat de arginina. Din grupa formelor parenterale cu actiune prelungita: solutii injectabile cu vehicule vascoase. continutul in substanta activa se exprima dupa caz. sunt preparate sterile si apirogene 68. polividona 72. Agentii pentru marirea vascuozitatii preparatelor parenterale: gelatina. perfuzia cu clorura de Na cu adaos de KCl 67. se administreaza intravenoasa sau intramusculara. Solutii perfuzabile cu substante energetice:solutia perfuzabila cu glucoza si sorbitol 65. diametrul particulelor este intre 100-500 71. Solutia prevazuta de FRX folosita in caz de acidoza: solutia perfuzabila de hidrogenocarbonat de sodiu 66. consta in congelarea preparatelor si apoi sublimarea ghetii sub vid.

Pentru depistarea pirogenelor se pot folosi urmatoarele teste: testul Limulus. Prevederile oficiale referitoare la productia preparatelor parenterale sunt : se obtin din materii prime si metode de preparare care le asigura sterilitatea si evita contaminarea microbiana si cresterea microorganismelor. KCl. sub forma vegetativa sau sporulata. concentrate pt. in cazuri adecvate. apa utilizata trebuie sa corespunda prevederilor de la apa pentru preparate injectabile. etanseitatea 77. clorura de polivinil. solutii injectabile sau perfuzabile. Formele parenterale se conditioneaza in: fiole de sticla. sunt omorate sau indepartate din produs 81. pe eticheta unui preparat parenteral trebuie sa se mentioneze: denumirea si concentratia conservantilor antimicrobieni adaugati. Proprietatile coligative ale solutiilor sunt utile in determinarea: toxicitatii 83. CaCl2 84. dupa injectarea solutiei la iepuri. sunt: endotoxine microbiene de natura lipopolizaharidica 80.75. Sterilizarea este procesul care desemneaza: producerea starii de sterilitate. Controlul sterilizarii prin metode termice se realizeaza cu indicatori biologici cum ar fi: Bacillus subtilis (var. urmarirea evolutiei numarului de globule albe. operatia prin care toate microorganismele vii. Niger).NaCl. Pirogenele care nu sunt admise in perfuzii. Fiolele utilizate pentru conditionarea preparatelor injectabile sunt controlate sub urmatoarele conditii: capacitatea. Solutia perfuzabila de NaCl compusa prevazuta de FRX contine urmatoarele substante: . fiole – seringi 76. rezistenta la sterilizare si hidrolitica. ca solutia se utilizeaza dupa o filtrare finala. flacoane multidoze. pulberi pentru preparate injectabile sau perfuzabile 85. Bacillus stearothermophilus 82. faptul ca preparatul este lipsit de endotoxine bacteriene si pirogene . pungi din material plastic. masurarea hipertermiei la iepure 79. polipropilena 78. pentru un eventual conservant antimicrobian folosit la formulare trebuie sa-i fie demonstrata eficacitatea 86. Plastomerii utilizati la fabricarea recipientelor pentru conditionarea preparatelor parenterale sunt: polietilena. Conform FRX. Categoriile de preparate parenterale prevazute de FRX (2004): preparate injectabile preparate perfuzabile.

Conform FRX 2006. 4. Gazele lichefiate utilizate ca propulsori trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie inerte din punct de vedere chimic. gazele propulsoare trebuie să aibă un punct de fierbere scăzut. apa sterilizata pentru preparate injectabile 88. Umplerea recipientelor pentru aerosoli se realizează: sub presiune la temperatura normală. inchise si sterilizate apoi la cald in conditii care sa asigure calitatea corespunzatoare privind endotoxinele bacteriene. sunt puţin sensibili la variaţii de temperatură 6. 2. gazele propulsoare lichefiate trebuie să se evapore în momentul trecerii prin orificiul de emisie. realizează o repartiţie uniformă a substanţei active pe suprafaţa tratată 3. asigură o mai bună protejare a conţinutului faţă de mediul extern. dispersare cu aer sub presiune (cu ajutorul duzelor) . N20. Apa vrac pentru preparate injectabile este: se obtine prin distilare din apa destinata consumului unam sau apa purificata. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la aerosolii de uz extern sunt adevărate? cele mai multe preparate sunt de tip spray. N2. . la presiune normală şi la temperaturi scăzute în instalaţii frigorifice 5.87. dispersare cu un gaz propulsor. să aibă un punct de fierbere sub temperatura camerei . să fie neinflamabile.AEROSOLI 1. se foloseste ca solvent la prepararea medicamentelor parenterale 89. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru aerosolii cu gaze comprimate? propulsorul poate fi: C02. Aerosolii cu aplicaţie topică prezintă următoarele avantaje: asigură o administrare rapidă şi comodă. trebuie sa fie lipsita de orice aditiv Capitolul 11 . Apa sterilizata pentru preparate injectabile: se foloseste la dizolvarea sau diluarea substantelor sau preparatelor pentru administrarea parenterala. evită contactul manual cu suprafaţa tratată. apa pentru preparate injectabile este: apa vrac pentru preparate injectabile. gazele comprimate pot fi parţial solubile sau insolubile în produsul dispersat . Aerosolii farmaceutici se pot obţine prin următoarele metode: antrenare cu vapori de apă şi condensarea la nivelul căilor respiratorii superioare . să aibă capacitate bună de dizolvare. este divizata in recipiente adecvate.

pot conţine antibiotice. tub plonjor. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru aerosolii cu două faze? sunt constituiţi dintr-o fază gazoasă şi una lichidă . determinarea mărimii particulelor de substanţă activă. sunt denumiţi şi aerosoli de inhalaţie. Valva are următoarele roluri: permite utilizarea conţinutului aflat sub presiune. 16. asigură închiderea etanşă a recipientului. corticosteroizi. ca gaze lichefiate se folosesc în special derivaţi clorofluorurati ai metanului şi etanului 9. cu turbulenţă. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la aerosoli sunt adevărate? sunt dispersii de particule lichide sau solide într-un mediu de dispersie gazos. Care dintre afirmaţii sunt valabile pentru aerosolii cu gaze lichefiate? presiunea din recipient este determinată de presiunea de vapori a gazului propulsor. antibiotice. Sub formă de aerosoli de inhalaţie se administrează: bronhodilatatoare. freon 12. pot fi obţinuţi cu gaze lichefiate. jiclor 13. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul aerosolilor pentru căile respiratorii? produc un efect local asupra mucoaselor căilor respiratorii. resort. presiunea în recipient rămâne constantă menţinându-se echilibrul între porţiunea de propulsor lichefiat şi fracţiunea in stare de vapori . dacă acestea sunt miscibile cu substanta activa. pot fi obţinuţi cu gaze comprimate. permite distribuţia conţinutului printr-o simplă apăsare mecanică 14. 15. freon 114. conţin particule cu diametrul de ordinul micronilor. 11. bronhodilatatoare. Din categoria gazelor propulsoare lichefiate fac parte: freon 11. propulsorii pot fi consideraţi ca făcând parte integrantă din formulă. 10. antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene. nu şi de cantitatea acestuia. Controlul calităţii aerosolilor se referă la: urmărirea calităţii substanţelor active si a propulsorilor. energia necesară dispersării poate fi produsă de un gaz propulsor. corectitudinea dozării. Valva este compusă din: cap de apăsare. Dimensiunea particulelor pentru aerosolii de inhalaţie destinaţi a fi utilizaţi la nivelul alveolelor pulmonare trebuie să fie: <3um 12. viteza de emisie. folosirea lor se bazează pe trei tipuri de expulzări: simplă. anestezice.7. se recurge la adaos de cosolvenţi pentru a se asigura un amestec intim al substanţei active cu propulsorul 8. cu turbulenţă şi expansiunea particulelor dispersate .

constituie forţa motrice a ansamblului presurizat 18. laringe. 2 atomi de clor. incărcătura electrică redusă a particulelor aerosolizate. Gradul mare de instabilitate al aerosolilor este cauzat de: vâscozitatea mică a mediului de dispersie. ajung la nivelul bronhiilor. 10-20 um. penetrarea aerosolilor de inhalaţie se face astfel: particulele mai mari de 30 um ajung în fosele nazale. Gazele comprimate care intră în formularea aerosolilor presuriza sunt: azot. protoxid de azot. agregarea picăturilor mici în picături mai mari 24. faringe. 27. Aerosolii de inhalaţie prezintă următoarele avantaje: absorbţia este foarte rapidă se evită efectul primului pasaj hepatic. ajung la nivelul traheei. pot fi gaze lichefiate. dioxid de carbon. 2 atomi de clor 26. mecanica respiratorie. Recipientele pentru medicamentele presurizate sunt confecţionate din: oţel inoxidabil. ritmul respirator. < 3 um. 20. Propulsorii unui aerosol pot fi reprezentaţi de: gaze comprimate. 28. In funcţie de diametrul particulelor. pătrund Ia nivelul alveolelor pulmonare. 22. Freonul 12 conţine: 2 atomi de fluor. sticlă.17. 25. timpul de contact între aerosol şi suprafaţa mucoasei 21. anatomia căilor respiratorii. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la gazele propulsoare sunt adevărate? constituie faza elastică. Factorii care determină localizarea particulelor aerosolizate în căile respiratorii sunt: gradul de dispersie. 4 atomi de fluor. medicamentul este protejat faţă de agenţii exteriori. începan dreapta la stânga (locul unităţilor): numărul atomilor de fluor . 1 atom de carbon. viteza şi tipul fluxului gazos 23. Penetraţia aerosolilor în căile respiratorii depinde de: mărimea particulelor substanţei active. plastic. este posibilă localizarea şi acţiunea aerosolului la anumite niveluri ale căilor respiratorii. Ştiind că denumirea freonilor este urmată de un număr format din două sau trei cifre. 20-30 fim. pot fi gaze comprimate. precizaţi semnificaţia primei cifre. gaze lichefiate 19. Freonul 114 conţine: 2 atomi de carbon. aluminiu.

după caz. Despre preparatele farmaceutice presurizate se poate afirma: sunt condiţionate în recipiente speciale. Referitor la preparatele de inhalat. 33. se prezintă sub formă de soluţii. precauţiile care trebuie luate. sub presiunea unui gaz. pot fi condiţionate în recipiente unidoză sau multidoză se administrează pentru obţinerea unui efect local sau sistemic. Spray-urile sublinguale: se administrează prin pulverizare sub limbă. recipientele pot fi presurizate sau cu nebulizator. sub formă de lichide sunt condiţionate în general în recipiente multidoză. 30. recipientele sunt prevăzute cu un aplicator adecvat. 36. sunt destinate obţinerii unui efect sistemic . 38. asigură o eliberare continuă. sunt valabile următoarele afirmaţii: sunt preparate lichide sau solide. Care dintre următoarele preparate pot fi formulate şi ca spume? preparate vaginale. pot conţine gaze propulsoare. butan). mărimea picăturilor trebuie să asigure depunerea lor în cavitatea orală sau în faringe. 35. eglează eliberarea conţinutului în afara recipientului în cursul folosirii aerosolului. suspensii conţinutul este eliberat din recipient sub formă de aerosol sau de jet lichid sau semisolid. se pulverizează în cavitatea orală sau în faringe. freoni. lichide cu punct de fierbere scăzut 32. Spray-urile nazale: sunt soluţii. Spray-urile auriculare: sunt destinate administrării în conductul auditiv extern. hidrocarburi cu masa moleculară mică (propan. Din categoria gazelor lichefiate sub presiune folosite ca gaze propulsoare în formularea preparatelor farmaceutice presurizate fac parte: hidrocarburi fluorurate.29. emulsii. ca dispozitiv de pulverizare: asigură închiderea etanşă a recipientului în stare de repaus. Spray-urile bucofaringiene: sunt soluţii. 39. preparate pentru aplicaţii cutanate. Gazele propulsoare folosite în cazul preparatelor farmaceutice presurizate sunt: gaze lichefiate sub presiune. după caz 34. gaze comprimate. emulsii sau suspensii. 31. 37. cantitatea de substanţă activă pe doza pulverizată din recipientele cu valvă dozatoare. Pe eticheta preparatelor farmaceutice presurizate trebuie să se înscrie: modul de utilizare. sau eliberează o cantitate dozată de produs la o apăsare. conservanţi. solubilizanţi. emulsii sau suspensii. Valva. sunt în general condiţionate în recipiente multidoză. preparate rectale. preparatul este eliberat din recipient cu ajutorul unei valve. cosolvenţi. sunt condiţionate în recipiente cu .

Preparatele de inhalat prevăzute în F. Pentru emulsiile de uz intem F.R. preparate dispersate prin intermediul nebulizatoarelor. 40. pot conţine agenţi pentru corectarea gustului şi a mirosului .R. sunt cu funcţionare continuă sau cu valvă dozatoare 46. supliment 2004: sunt preparate lichide sau solide se administrează sub formă de vapori sau aerosoli la nivelul plămânilor.atomizor (nebulizator) sau în . Conform F. supliment 2004. miros si gust caracteristic componentelor . Pulberile de inhalat: sunt preparate unidoză sau multidoză.R X supliment 2004 EMULSII 1. cu excepţia preparatelor condiţionate în recipiente cu valvă dozatoare. ealizează aerosolizarea cu ajutorul unui gaz sub presiune. când e cazul 44. preparate condiţionate în inhalatoare presurizate cu valva dozatoare 45. Recipientele dozatoare de condiţionare a spray-urilor sublinguale trebuie să corespundă următoarelor prevederi: uniformitatea masei. preparatele de inhalat administrate sub formă de spray-uri se administrează cu dispozitive de tip: nebulizator.R. denumirea conservanţilor antimicrobieni adăugaţi. recipiente presurizate cu sistem de pulverizare.R. se prezintă sub formă de sisteme cu doze precondiţionate si rezervor.X. Pe eticheta preparatelor de inhalat trebuie să se menţioneze: doza eliberată. emulsiile de uz intern prezintă: aspect lăptos. uniformitatea dozei eliberate 41.X. omogen . Conform F. uniformitatea conţinutului. Preparatele lichide de inhalat se clasifică în următoarele categorii: preparate destinate transformării în vapori. 43. realizează un efect local sau sistemic. realizează aerosolizarea cu ajutorul vibraţiilor ultrasonice.X prevede că: sunt numai emulsiile ulei în apă. sunt incluse în monografia „Preparate de inhalat" din F. Nebulizatoarele: sunt dispozitive care transformă lichidele în aerosoli. recipientele presurizate pot fi prevăzute cu valvă dozatoare. numărul de doze eliberate din inhalator corespunzătoare dozei minime recomandate. inhalator cu pulbere uscată 42.X. sunt administrate cu ajutorul inhalatoarelor pentru pulberi uscate. inhalator presurizat cu valvă dozatoare. consistenţă mai mult sau mai puţin vâscoasă 2.

Fenomenul Marangoni apare: în faza incipientă de preparare a unei emulsii. diametrul particulelor fazei interne între 0. La prepararea emulsiilor. 10. moleculele de săpun emulgator au tendinţa de a se grupa strâns 13. păstrarea în recipiente bine închise. stabilizanţi. conform F. Conform F.R.X: emulgatorul se dizolvă în faza externă.X prevede: păstrarea la temperatura de 8-15°C. 11. în general. pot conţine stabilizanţi 6. Conform F. pot conţine substanţe cu acţiune analgezică sau revulsivă. agenţi pentru creşterea vâscozităţii. privind mecanismul de emulsionare: moleculele de săpun emulgator adsorbite la interfaţă se orientează conform polarităţii. 9. ceea ce scade concentraţia din mediul apos. compuşii macromoleculari determină creşterea vâscozităţii fazei externe din cauza moleculelor neadsorbite la interfaţă. emulsia uleioasă conţine: ulei de floarea-soarelui 10 g %. pseudoemulgatorii (mucilagiile . diluate cu faza externă în proporţie dc 1: 10 trebuie să rămână omogene.1-100 um. tipul emulsiei depinde atât de natura emulgatorului cât şi de solubilitatea lui.X. Conform teoriei lui Bankroft privind mecanismul de emulsionare: filmul interfacial se formează prin adsorbţia orientată a emulgatorului tensioactiv la interfaţă. emulgatorul emulsioneză faza în care nu se dizolvă.X recomandă folosirea de: conservanţi antimicrobieni.3. sapurile metalelor monovalente se hidratează puternic la gruparea hidrofilă.R. se pot folosi agenţi pentru creşterea vâscozităţii 5. emulsiile: au aspect lăptos şi omogen.R.R. Conform teoriei filmului complex în care emulgatorul este un polimer care formează un film interfacial: eficienţa emulgatorului depinde de capacitatea sa de a forma un film multimolecular coerent . linimentele: sunt destinate aplicării pe piele. Conform teoriei lui Harkins sau a penei. pot conţine săpunuri 4.R. sunt destinate administrării interne sau externe. Pentru stabilizarea emulsiilor de uz intern F. Conform F. la adăugarea emulgatorului tensioactiv care se adsoarbe la interfaţa a două picături uleioase dispersate într-un mediu apos.X. partea filmului interfacial pe care tensiunea este mai mare se contractă. Emulsiile: au. 12. sunt sisteme disperse eterogene. devine concavă şi încorporează cealaltă fază. Referitor la conservarea emulsiilor F.R. 7. gumă arabica 5g% 8.X. se pot utiliza conservanţi antimicrobieni potriviţi.

prin reducerea ei creşte stabilitatea emulsiei. 18. 15. sunt adevărate următoarele: dacă vâscozitatea este mărită. Conform teoriei lui Stokes referitoare la viteza de sedimentare a emulsiilor. este de dorit apropierea densităţilor celor două faze. dacă densitatea fazei interne este mai mare decât cea a fazei externe are loc sedimentarea. de regulă unul dintre emulgatori este mai puternic şi determină tipul de emulsie. densitatea mare a unei faze uleioase poate fi micşorată prin amestecarea cu ulei de floarea soarelui. rigiditatea filmului interfacial se datorează întrepătrunderii ramificaţiilor polimerului (efect steric) între cele două faze ale emulsiei. Vâscozitatea mediului de dispersie influenţează stabilitatea emulsiilor prin: creşterea vâscozitâţii mediului de dispersie ceea ce creşte stabilitatea emulsiei. Tensiunea interfacială în cazul emulsiilor: este factorul cel mai important pentru stabilitate. polimeri hidrofili sau un amestec al acestora. Cerurile autoemulgatoare: sunt asocieri de emulgatori tensioactivi. condensat. Despre instabilitatea emulsiilor se poate spune că: flocularea este un fenomen reversibil. folosirea de mucilagii pentru creşterea vâscozitâţii fazei apoase în emulsiile U/A. creşte în funcţie de gradul de hidratare a emulgatorilor şi a particulelor fazei interne. poate fi scăzută şi în cazul folosirii pseudoemulgatorilor. 14. 20. stabilitatea emulsiei este mai mică. este reprezentată şi prin inversarea fazelor. 21. formează un film complex. stabilitatea emulsiilor creşte cu micşorarea concentraţiei fazei dispersate în emulsiile mai diluate coliziunile dintre picături sunt mai reduse 17.compuşilor macromoleculari hidrofili) nu au proprietăţi superficiale semnificative. orientat. este redusă prin folosirea emulgatorilor tensioactivi. creşte cu micşorarea concentraţiei fazei dispersate. Stabilitatea emulsiilor: este crescută prin încărcarea electrică a particulelor cu sarcini de acelaşi fel. fenomenele de instabilitate se vor manifesta în măsură mai redusă. In cazul utilizării particulelor solide ca emulgatori: particulele sunt umectate parţial de ambele faze. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt valabile privind modul în care densitatea fazelor influenţează stabilitatea emulsiilor: cu cât diferenţa de densitate a fazelor este mai mare. au dimensiuni mai mici decât picăturile fazei dispersate 16. modificarea sa pe parcursul stocării 19. dezemulsionarea reprezintă distrugerea emulsiei .

trebuie utilizaţi în cantitatea minimă care asigură concentraţia inhibitoare minimă. se aleg ţinând seama de coeficientul de partiţie lipide/apă 29. 24. Ia prepararea lor se folosesc în general mucilagii sau tensioactivi neionici. prin schimbarea cationului unui săpun. pot fi semisolide. se recomandă folosirea coloizilor hidrofili spre a întârzia sedimentarea sau cremarea. .emulgator 23. prin neutralizarea sarcinilor electrice. Cu privire la proprietăţile reologice ale emulsiei: acestea trebuie să asigure proprietăţile de curgere în conformitate cu caracteristice produsului formulat.001-0. alegerea emulgatorului se face şi în funcţie de natura substanţelor de emulsionat. Emulsiile de uz intern: sunt numai de tip U/A. alcoolii superiori se folosesc mai ales pentru preparate de uz extern. emulsiile dermatologice au în general o consistenţă mai ridicată.1% 30. Care dintre afirmaţiile privind următorii emulgatori sunt corecte? mucilagiile dau emulsii de tip U/A.22. emulsiile cutanate prezintă proprietăţi tipice preparatelor de tip plastic. Despre emulsiile de uz extern este adevărat că: la prepararea lor nu se folosesc mucilagii. tensioactivii neionici sunt eficienţi într-un domeniu de pH 3-10 fără a fi puternic influenţaţi de substanţele ionice. la modificarea raportului concentraţiilor acestora. tensioactivii ionici sunt iritanţi 27. Cu privire la antioxidanţii utilizaţi la prepararea emulsiilor sunt adevărate următoarele afirmaţii: se adaugă sub forma unor sisteme redox. In formularea emulsiilor: alegerea fazei uleioase se face dependent de calea de administrare. Precararea emulsiilor se poate face prin următoarele metode: metoda gumei umede. se folosesc în concentraţii între 0. 28. la prepararea lor emulgatorul trebuie să fie neiritant şi netoxic 25. consistenţa emulsiilor injectabile trebuie să asigure curgerea uşoară din acul de seringă. Inversarea emulsiilor are loc în următoarele situaţii: la emulsiile preparate cu asociere de doi emulgatori. alegerea fazei uleioase se face şi în funcţie de consistenţa dorită. cele U/A sunt lavabile 26. Conservanţii antimicrobieni folosiţi la prepararea emulsiilor: trebuie să prezinte o acţiune cel puţin bacteriostatică şi fungistatică.

33. Referitor la prepararea emulsiilor F. stabilitatea. emulgatorul se dizolvă în faza externă 38. sunt sisteme eterogene. Tipul emulsiei se poate determina prin următoarele procedee: conductometric pentru emulsiile U/A. emulsiile pot fi considerate: bună.cu ajutorul agitatoarelor. 31. determinarea vâscozităţii. 35. Cu ajutorul cifrei K propusă de Munzel prin care se defineşte numărul de particule obţinute prin emulsionarea unui gram de fază uleioasă. cele U/A sunt lavabile 41. mărimea particulelor. 37. cu ajutorul albastrului de metilen care colorează faza apoasă. la un coeficient 100-500. Următoarele afirmaţii referitoare la emulsii sunt valabile. Microemulsiile sunt un tip special de emulsii despre care se poate spune că: diametrul picăturilor fazei interne este de circa 0. Dezaerarea emulsiilor se poate realiza: prin repaus la rece.X la prepararea emulsiilor se pot folosi şi substanţe auxiliare printre care: conservanţi antimicrobieni. folosirea unui corp gras autoemulsionabil 32. In cadrul tehnicilor particulare de preparare a emulsiilor intră: formarea „in situ" a unui săpun emulgator. In vederea determinării stabilităţii emulsiilor se verifică următorii parametri: observarea inversării fazelor. metoda gumei uscate sau continentală. folosind vidul.R. In cadrul controlului emulsiilor se efectuează următoarele determinări: tipul emulsiei.X prevede că: emulsiile se completează la masă (m/m). stabilizanţi 39.R. gradul de dispersie. prin agitare lentă. în cazul emulsiilor fluide. cele două faze au acelaşi indice de refracţie . excelentă. în cazul emulsiilor semisolide. Conform F. cu ajutorul malaxoarelor în cazul emulsiilor vâscoase. 36. aspectul prin examinare cu lupa. cu excepţia: Se conserva in recipiente etans 40. 34. stabilitatea la centrifugare. la un coeficient 20-50. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la emulsii sunt adevărate: sunt preparate farmaceutice formate din două faze lichide nemiscibile. mai ales în cazul unor amestecuri cu vâscozitate scăzută. se mai numesc şi emulsii transparente. agenţi pentru creşterea vâscozităţii. în cazul emulsiilor fluide.05 um.

carboximetilceluloza sodică. Pseudoemulgatorii acţionează ca stabilizanţi ai emulsiilor prin: formarea de filme complexe interfaciale. 49. creşte la utilizarea coloizilor hidrofili 54. Un emulgator primar poate forma şi stabiliza emulsia prin: adsorbţia şi orientarea la interfaţa celor două lichide nemiscibile. Agenţii tensioactivi pot îndeplini şi alte roluri. un emulgator trebuie să aibă o valoare HLB: între 3 şi 6 51. testul conductibilităţii electrice. sunt molecule polare care se adsorb şi orientează la interfaţa celor două lichide nemiscibile 43. 52. solubilizanţi. Valoarea HLB a unei substanţe tensioactive reprezintă: raportul dintre partea lipofilă şi cea hidrofilă a substanţei respective. conferirea de sarcini electrice picăturilor fazei interne. determinarea direcţiei de separare a fazelor. 44. Pentru a forma emulsii stabile de tip A/U. natura şi concentraţia emulgatorului 53. 47. Emulgatorii primari: reduc tensiunea interfacială. se pot folosi: alginaţii. mărirea vâscozităţii mediului de dispersie. Vâscozitatea unei emulsii depinde în general de: vâscozitatea fazei externe. agenţi de spargere a spumei. Ca agenţi de îngroşare. guma arabică. Coloizji hidrofili acţionează ca emulgatori prin următoarele mecanisme: formează un film multimolecular la suprafaţa picăturilor fazei interne. concentraţia fazei interne. metilceluloza. mărimea particulelor fazei interne. Determinarea tipului de emulsie se poate face prin: testul diluării. Pentru a putea fi folosiţi la prepararea emulsiilor medicamentoase emulgatorii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să nu aibă acţiune farmacodinamică proprie. măresc vâscozitatea mediului de dispersie 48. formează un film monomolecular la suprafaţa picăturilor fazei interne. Tensioactivii acţionează ca emulgatori prin următoarele mecanisme: scad tensiunea interfacială. agenţi lianţi. să fie stabili in timp.42. 46. să fie eficace în concentraţii mici. scăderea tensiunii interfaciale. 50. formarea unui film coerent în jurul picăturilor fazei interne 45. Vâscozitatea emulsiilor variază astfel: creşte în prezenţa tensioactivilor neionici. . printre care: umectanţi.

57. Care dintre următorii emulgatori stabilizează emulsii de tip U/A? tween 80.55. Despre sărurile cuatemare de amoniu. laurilsulfaţ de sodiu. stearat de sodiu. Laurilsulfatul de sodiu este un emulgator: de tip U/A. Săpunurile alcaline prezintă următoarele caracteristici: se folosesc numai în emulsiile de uz extern. sunt emulgatori anionactivi. Instabilitatea fizică a emulsiilor se manifestă prin: cremare. spanuri. 68. clorura de benzetoniu 61. 62. Un emulgator care formează o emulsie de tip U/A se caracterizează prin: dipolmoment ridicat. inversarea tipului de emulsie 56. stearat de calciu. 65. dau emulsii U/A. 60. Din grupa emulgatorilor anionactivi fac parte: stearat de amoniu. dezemulsionare. în apă se dispersează formând soluţii coloidale. Ca emulgatori. cetilstearilsulfat de sodiu. Din grupa emulgatorilor cationactivi fac parte: bromură de cetil trimetilamoniu. sunt sensibili la acţiunea electrolitilor. Care dintre următorii emulgatori stabilizează emulsii de tip A/U? stearat de calciu. dau emulsii de tip A/U. gelatină 64. au acţiune antiseptică. 58. valoarea HLB 8-16. 66. Săpunurile metalelor polivalente prezintă următoarele caracteristici: sunt insolubile în apă. clorură de benzalconiu. Care din urmatoarele substante stabilizeaza emulsii de tip A/U? sapunuri de metale polivalente. laurilsulfat de sodiu 59. sunt adevărate următoarele afirmaţii: se mai numesc şi săpunuri inverse. Care dintre substanţele de mai jos se pot folosi ca stabilizatori ai emulsiilor de tip U/A? săpunuri inverse. formează emulsii U/A . Alegeţi emulgatorii cationactivi: bromura de cetil trimetilamoniu. 63. span 20. clorura de benzalconiu. carbopolii prezintă următoarele carcteristici: măresc vâscozitatea fazei apoase. anionactiv 67.

Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru emulsiile rectale? pot avea atât acţiune locală cât şi sistemică. este compatibil cu electroliţii. se mai numeşte polisorbat 80. recipientele sunt prevăzute cu un dispozitiv adecvat de administrare. 79. mărirea vâscozităţii fazei externe 71. Despre emulsiile parenterale este adevărat că: se prepară prin emulsionarea substanţelor active în „Apa pentru preparate injectabile". Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru emulsiile pentru uz oral? pot conţine. Tweenul 80 prezintă următoarele caracteristici: este un emulgator U/A. propilparaben 74. la prepararea emulsiilor sunt valabile următoarele: emulgatorul se dizolvă in faza externă. . sunt condiţionate numai în recipiente unidoză. se pot prezenta şi sub formă de şampoane. 76. Pentru emulsiile parenterale se folosesc ca emulgatori: lecitina. 73.R. Conservanţii antimicrobieni folosiţi în formularea emulsiilor U/A sunt: metilparaben. se pot folosi substanţe auxiliare 75. Conform F.5 ml până la 2000 ml.69. 70. conservanţi antimicrobieni. antioxidanţi şi alţi excipienţi. pot prezenta o coalescenţă a fazelor. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la guma arabică nu e adevărată? este folosită la obţinerea emulsiilor de uz intern şi a celor de uz extern. polisorbaţi. sarcina electrică 72. în faza externă se dispersează printro metodă adecvată faza internă. vâscozitatea fazei externe. pot fi condiţionate atât în recipiente unidoză cât şi multidoză 78.X. Guma arabică acţionează ca emulgator prin: formarea unui film multimolecular în jurul particulelor de ulei. Cu privire la emulsiile pentru aplicaţii cutanate sunt adevărate următoarele afirmaţii: sunt incluse în monografia „Preparate lichide pentru aplica cutanată". nu trebuie să prezinte semne de coalescenţă a fazelor 80. dar să fie uşor redispersate prin agitare. pe etichetă trebuie declarat numele oricărui conservant antimicrobian. Emulsiile nazale prezintă următoarele caracteristici: se pot prezenta sub formă de picături sau spray-uri nazale. 77. Factorii care influenţează stabilitatea fizică a emulsiilor sunt: tensiunea interfacială. se condiţionează în recipiente conţinând un volum de la 2.

stabilizanţi. cele unidoză nu conţin conservanţi antimicrobieni. se condiţionează în general în recipiente multidoză 4. se pot prezenta şi sub formă de picături orale administrate în volume mici. se utilizează pentru acţiune locală. Picăturile oftalmice sub formă de suspensii pot conţine diferiţi excipienţi printre care: agenţi de ajustare a pH-ului. Despre suspensiile parenterale este adevărat că: pot prezenta un sediment uşor redispersabil prin agitare. sunt adevărate următoarele afirmaţii: pot prezenta un sediment care este uşor redispersabil prin agitare. Cu privire la suspensiile vaginale sunt valabile următoarele afirmaţii: se condiţionează în recipiente unidoză. . cele unidoză nu conţin conservanţi antimicrobieni 6. se utilizează pentru acţiune locală. cu ajutorul unui dispozitiv corespunzător. Pentru picăturile oftalmice sub formă de suspensii sunt valabile următoarele afirmaţii: nici o particulă nu trebuie să aibă dimensiunea maximă mai mare de 90 um. agenţi de ajustare a vâscozităţii. după agitare se obţine o suspensie stabilă. 3. în condiţiile determinării. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru suspensiile pentru uz oral? pot prezenta un sediment uşor redispersabil prin agitare. care permite administrarea unui preparat omogen 2. 8. 7. irigaţii sau diagnostic. Cu privire la emulsiile vaginale sunt valabile următoarele afirmaţii: excipienţii din formulare. pentru irigaţii sau pentru diagnostic. Suspensiile utilizate ca preparate nazale: sunt formulate sub formă de picături nazale sau spray-uri nazale. pot prezenta semne de separare a fazelor. Cu privire la suspensiile pentru aplicaţii cutanate. pot prezenta sediment uşor redispersabil la agitare. în. dar sunt uşor redispersate prin agitare SUSPENSII 1.concentraţiile utilizate să nu provoace o iritaţie locală. sunt destinate instilarii sau pulverizării în cavitatea nazală. 5. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru suspensiile rectale? se condiţionează în recipiente de până la 2000 ml. sunt condiţionate în recipiente cu formă adaptată aplicării în rect.81. eticheta trebuie să menţioneze modul de obţinere a suspensiei. nu mai mult de 20 particule pot să aibă o dimensiune maximă mai mare de 25 um.

evitarea gustului neplăcut prin utilizarea substanţelor medicamentoase insolubile. suspensiile farmaceutice trebuie să prezinte următoarele caracteristici: să fie opace. F. evitând înghiţirea formelor farmaceutice solide. F. Conform F.R. Conform F.R.X prevede: dispersarea substanţei solide în mediul de dispersie lichid printr-o metodă adecvată. reducerea degradării substanţelor medicamentoase în suspensii faţă de soluţii. Obiectivele urmărite la formularea suspensiilor farmaceutice sunt: reducerea fenomenului de creştere a cristalelor. Pentru suspensiile farmaceutice. masa prelucrată sub formă de suspensie să nu depăşească doza maximă pentru 24 h.R. Referitor la mărimea particulelor solide din suspensii. posibilitatea administrării orale la copii. condiţionarea în recipiente bine închise 15. 16.R. omogene după agitare.X admite: un diametru de cel mult 25 um pentru 90% din particulele examinate.X prevede pentru suspensiile injectabile următoarele: trebuie să corespundă probei de pasaj cu acul de seringă nr. Printre avantajele pe care le prezintă suspensiile farmaceutice se numără: prelucrarea substanţelor medicamentoase hidrofobe sub formă de preparate farmaceutice lichide.la fabricare trebuie luate măsuri care să asigure o mărime controlată a particulelor 9. adaosul de edulcoranţi şi aromatizanţi la suspensiile de uz intern. F. Referitor la mărimea particulelor suspensiilor oftalmice. 13.X. arsuri 14. asigurarea redispersării omogene. asigurarea prelevării uşoare a dozei de medicament 18. F. a sedimentului înainte de administrare. trebuie să fie sterile suspensiile care se aplică pe: pielea sugarilor.R. pentru verificarea aspectului suspensiilor injectabile uleioase se admite o uşoară încălzire înainte de agitare. F. Cu privire la prepararea suspensiilor. 10% din particulele examinate să aibă un diametru de cel mu 180 Mm 12.X. 11. umectanţi. . La prepararea suspensiilor.R. F. conservanţi antimicrobieni. sedimentul să se redisperseze după o agitare de 1 -2 minute 10.X prevede următoarele: la cele ce conţin substanţe puternic active sau toxice.X admite adaosul substanţelor auxiliare. printre care: agenţi de floculare. fără dificultate.R. un diametru de cel mult 50 um pentru 10% din particulele examinate 17. 16. plăgi.X prevede: 90% din particulele examinate să aibă un diametru de cel mu 50 um.R.

particulele mai mici rămase suspendate in mediul dispersat un timp indelungat 23. 25. forma amorfa ori cristalină 21. Metoda precipitării de obţinere a suspensiilor se poate realiza prin procedee diferite cum ar fi: modificarea pH-ului. vâscozitatea mediului de dispersie. sarcina electrică a particulelor. forţe de atracţie mai mari decât cele de repulsie dintre particule.viteza de sedimentare a particulelor într-o suspensie depinde de: porozitatea stratului de solid. sedimentul se formează încet. Factorii care influenţează comportamentul particulelor în suspensie sunt: polimorfismul structura cristalină. Prepararea suspensiilor se poate face prin următoarele metode: procedeul dispersării. diferenţa de densitate între faza internă şi externă. reacţia de dublă descompunere 22. Suspensiile defloculate se caracterizează prin urmatoarele: supernatant opalescent. gradul de solubilitate în apă a substanţelor greu solubile. modificarea solventului. Conform ecuaţiei lui Higuchi dedusă din ………. O suspensie defloculatăse caracterizează prin: particule dispersate în vehicul sub forma de entitati individuale. Conform legii lui Stokes viteza de sedimentare a particulelor intr-o suspensie depinde de: densitatea fazei interne.pentru următoarele tipuri de suspensii: cu particule sferice. metoda condensării 20. . redispersare uşoară a sedimentului. diluate. O suspensie floculată se caracterizează prin: mediul de dispersie inclus între agregate de particule solide.. sediment voluminos. Factorii care influenţează stabilitatea suspensiilor sunt: gradul de hidratare a particulelor dispersate. raza particulelor suspendate. creşterea vâscozităţii mediului de dispersie. mărirea concentraţiei fazei interne 28. 29. 24. Viteza de sedimentare este redată de ecu…. 26.19. Reducerea vitezei de sedimentare a particulelor solide în suspensii poate fi obţinută prin: creşterea gradului de dispersie. metoda precipitării. starea anhidră sau solvatată. 27.. suprafaţa specifica a particulelor. umectarea particulelor solide.

se poate asocia un compus macromolecular hidrofil cu agentul tensioactiv. se poate realiza prin adăugarea tensioactivului într-o concentratie mare şi reducerea ulterioară a cantităţii sale prin precipitare cu un agent corespunzător. Referitor Ia flocularea prin intermediul electroliţilor. să nu fie prea vâscoasă. 35.0. la flocularea suspensiilor. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o suspensie satisfăcătoare sunt: substanţa suspendată să nu se depună prea repede. controlul sarcinilor electrice a particulelor folosind electro! cu sarcini de semn contrar particulelor suspendate. se obţine o floculare corespunzătoare la o concentraţie de 0. pluronici. este o metodă foarte rar utilizată. în mediu lichid 38. Forţele de atracţie interparticulare care se opun dispersării particulelor solide în suspensie pot fi reduse prin: adsorbţia la suprafaţa particulelor a unor agenţi tensioactivi. 33. 39. . se poate asocia un mucilag hidrofil cu electrolitul 36. supernatant clar 31. în cadrul testelor de control al suspensiilor se efectuează şi următoarele determinări: capacitatea de redispersare a suspensiei. utilizând numărătorul Coulter. se folosesc: tweenuri. spanuri. sunt valabile următoarele afirmaţii: creşterea valenţei ionilor măreşte capacitatea de floculare. folosirea de umectanţi pentru pulberile liofobe. Suspensiile floculate se caracterizează prin următoarele: particule nelegate puternic între ele. Despre procedeul de obţinere a suspensiilor floculate utilizând substanţe tensioactive este adevărat că: se poate realiza prin adăugarea în concentraţii progresiv crescătoare a tensioactivilor. mărimea particulelor. potenţialul zeta. vâscozitatea 37. să nu formeze sedimente compacte. particulele solide individuale nu trebuie acoperite integral cu filmul agentului tensioactiv. Mărimea particulelor solide din suspensii se determină: folosind microscopul cu micrometru ocular etalonat. cu ajutorul pipetei Andreasen. La formularea suspensiilor floculate trebuie respectate următoarele reguli: se verifică dacă agenţii conservanţi utilizaţi modifică proprietăţile suspensiei. Flocularea suspensiilor se realizează prin: utilizarea substanţelor tensioactive. să curgă uşor.1 milimoli per litru de ioni trivalenţi. se face atât cu ajutorul tensioactivilor neionici cât şi ionici.30. utilizarea polimerilor hidrofili 32. Ca tensioactivi neionici. sediment aproape egal cu volumul suspensiei.01 . 34.

uniformă. existenţa unor forţe între particulele suspendate de tip Van der Waals sau London 48. Suspensiile defloculate se caracterizează prin: sediment cu suprafaţă netedă. tratamente mecanice. stearatul de magneziu 43. temperatură. la un unghi de contact de 180° umectarea nu are loc. dacă tensiunea interfacială a solidului este mai mare. particulele au cădere liberă. 44. 49. este metoda cea mai utilizată de floculare a suspensiilor. individuală 47. 42. legături fizice sau chimice puternice între particule. O suspensie floculată se remarcă prin: faza dispersă alcătuită din aglomerări de particule. folosirea de forme cristaline stabile. Tensioactivii neionici produc flocularea suspensiilor prin următoarele mecanisme: . dispersiile de polimeri hidrofili. 46. sulful. utilizarea particulelor cu dimensiuni apropiate. propilenglicolul. reducerea energiei interfaciale între vehicul şi faza suspendată. Ca umectanţi pentru substanţele hidrofobe se folosesc: glicerina. umectarea particulelor solide suspendate într-un vehicul lichid este favorizată: dacă tensiunea interfacială a lichidului are valori scăzute. 41. Referitor la relaţia dintre unghiul de contact şi umectarea unei particule solide în suspensii sunt adevărate următoarele afirmaţii: umectarea se produce greu când unghiul de contact este mai mare de 90°. alcoolul. Creşterea cristalelor într-o suspensie este influenţată de: polimorfism. Conform ecuaţiei lui Young. existenţa unor cristale de mărimi variabile.utilizarea de utilaje performante care permit obţinerea unor dispersii avansate 40. Procesul de creştere a cristalelor în suspensii este redus prin: creşterea vâscozităţii mediului de suspendare. 45. Despre flocularea cu electroliţi a suspensiilor sunt adevărate următoarele afirmaţii: electroliţii nu modifică potenţialul zeta acesta fiind avantajul utilizării lor. umectarea este totală când unghiul de contact este 0°. se datorează neutralizării sarcinii electrice superficiale a particulelor suspendate. Care dintre următoarele substanţe prezintă tendinţă de flotare în mediu apos?cărbunele. supernatant limpede.

volumului de sedimentare. anatoxine . Prepararea prin precipitare a suspensiilor se poate realiza în următoarele moduri: printr-o reacţie chimică de dublă descompunere. 51. este stabil la pH 5-9.X la controlul suspensiilor: mărimea particulelor 59. VACCINURI SI SERURI 1. prin modificarea solventului în care este dizolvată substanţa activă. face parte din grupa montmorilonitelor. folgsit ca agent de suspensie. La prepararea suspensiilor în industrie trebuie ţinut seama de următorii factpri care influenţează stabilitatea acestora: caracterul ionic al componentelor din formulă. să se usuce rapid. este un silicat de magneziu şi aluminiu purificat. vitezei de sedimentare. loţiuni. în urma unei reacţii de dublu schimb. mărimea particulelor 57. deplasarea planului de separare electrolitică către faza lichida 50. Suspensiile cutanate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să adere uşor de piele. prezintă vâscozitate structurată. dispersarea fazei solide în vehicul. are caracter neionogen. 58. stabilizarea sistemului 56. Mucilagul de metilceluloză 2% folosit ca agent de suspensie. prezintă următoarele caracteristici: este stabil la variaţii mari de pH (3-11). 55. 53. Mucilagul de gumă arabică 30% folosit ca agent de suspendare. sunt adevărate următoarele afirmaţii: dispersiile prezintă fenomenul de tixotropie. 52.R. Vaccinurile se prepara pornind de la: germeni vii atenuati. Despre veegum. Care dintre următoarele determinări este prevăzută de F. Etapele de preparare a suspensiilor prin dispersare sunt: pulverizarea. prezintă următoarele avantaje: se foloseşte ca agent de suspendare numai în suspensii de uz intern. Suspensiile de uz extem sunt denumite: pensulaţii. Controlul sedimentării suspensiilor se face prin determinarea: catului suspensiei. să lase pe locul de aplicare un strat de pulbere fină. umectarea. perioadei de înjumătăţire a sedimentului. densitatea particulelor.producerea unui strat de solvatare în jurul particulelor dispersate. germeni omorati. 54. prin modificarea pH-ului.

Imunoserurile de origine animala pentru uz uman: se obtin din serul sau plasma unor animale imunizate. antigene extrase din organisme. iod. dupa diluare. temperatura scazuta 4. trebuie sa aiba aceleasi caracteristici ca preparatele lichide 9. Vaccinurile: sunt biopreparate sterile care contin substante puternic antigenice. intranazala 5. incolore sau galben pal. specifica 6. Vaccinurile preparate pornind de la germeni vii atenuati sunt: antipoliomelitic (oral). nevirulente in mod normal sau tratate pentru atenuarea virulentei. Anticorpii: sunt substante de natura proteica. vaccinul contra hepatitei B. conditiile de conservare. sunt destinate prevenirii diferitelor boli (infectii). antirabic 3. sunt lipopolizaharide. orala. denumirea si concentratia conservantilor antimicrobieni continuti 11. se formeaza in organism in urma contactului cu un antigen. Pe eticheta vaccinurilor de uz uman se pot inscrie. care isi mentin proprietatile imunogene corespunzatoare. reactioneaza specific formand complexul antigen-anticorp 13. sunt preparate lichide sau liofilizate 8. Vaccinurilor realizeaza o imunoterapie: activa. pot fi utilizate in unele cazuri pentru tratarea unor infectii . Anatoxinele: sunt toxine bacteriene modificate cu ajutorul caldurii si a fenolului. produsele liofilizate. Vaccinurilor se administreaza pe urmatoarele cai: parenterala. printre altele. organisme vii. sunt lichide limpezi sau opalescente. vaccinul contra oreionului 7. se mai numesc toxoizi 12.2. fluorura de sodiu. nu sunt toxice. dupa reconstituire. daca este cazul. care pastreaza proprietatile imunogene adecvate. antigene obtinute prin inginerie genetica 10.Vaccinurile pentru uz uman pot fi constituite din: organisme inactivate prin mijloace chimice sau fizice. contin imunoglobuline sau fragmente de imunoglobuline purificate. fenol. Imunoserurile: sunt destinate administrarii intravenoase sau intramusculare. Printre vaccinurile antivirale se numara: vaccinul antigripal. urmatoarele mentiuni: doza recomandata si calea de administrare. Pentru distrugerea microbilor utilizati la prepararea vaccinurilor se utilizeaza: caldura eter.

Vaccinurile se prezinta sub forma de: solutii coloidale. virusuri care se dezvolta pe culturi de celule modificate genetic 22. virusuri care se dezvolta pe culturi celulare sau tesuturi. Vaccinurile virale se prepara din: virusuri cultivate pe animale sau oua embrionate. lichide sau solide. Anatoxinele se utilizeaza pentru vaccinarea contra: difteriei. formol tiomersal. Serul recoltat de la animale imunizate contine: electroliti. in timpul recoltarii se asigura mentinerea sterilitatii produsului 24. imunoglobuline. Serurile terapeutice: sunt biopreparate sterile. pulberi liofilizate 16. Seroterapia: are efect pe o perioada scurta de timp. se administreaza in injectii i.m 20. In compozitia vaccinurilor pot intra urmatorii conservanti antimicrobieni: fenol. Imunoserurile de origine animala pentru uz uman: sunt preparate lichide sau pulberi liofilizate. suspensii. 2-fenoxietanol 18. se dizolva complet in volumul de lichid mentionat pe eticheta.v sau i. cea mai activa este gammaglobulina. sunt valabile urmatoarele afirmatii: realizeaza o imunitate pasiva se poate utiliza atat in scop preventiv cat si curativ. Referitor la seroterapie. recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa sau prin plasmaforeza. tetanosului 15. solutii de glucoza 17. determina dupa administrarea in organism o imunizare pasiva 21. Sunt valabile urmatoarele afirmatii referitoare la imunoglobuline: sunt glicoproteine serice cu functie de anticorpi. hidroxid de aluminiu 23. sunt conditionate in recipiente bine inchise 25. se utilizeaza pentru a neutraliza veninurile sau toxinele ingerate 19. fosfat de calciu. se grupeaza in 5 clase . contin anticorpi si antitoxine. La realizarea imunoserurilor: se folosesc animale sanatoase apartinand unei specii aprobate de autoritatea competenta. Ca vehicule la prepararea vaccinurilor se folosesc: ser fiziologic.14. albumina 26. Vaccinurile pot fi adsorbite pe: fosfat de aluminiu. solutii tampon fosfat. poate fi folosita in cazuri de rezistenta la antibiotice .

cremele sunt unguente-emulsii in care faza apoasa depaseste din masa unguentului 10% 6.Conform F.Bazele de unguent grase sunt sunt denumite sj baze anhidre lipofile. Conform F.Unguentul cu macrogoli este o baza de unguent: hidrosolubila 12. Unguentul cu glicerol este o baza de unguent hidrosolubila.X. se folosesc in scop terapcutic sau de protective si sunt constituite din excipienti in care se pot incorpora substantele active 2. unguentul cu clotrimazol 1%. 4.Urmatoarele baze de unguent sunt baze de absorbtie: unguentul cu alcooli de lana si unguentul simplu 8.Unguentul emulgator se prepara din alcool cetilstearilic emulgator. in recipiente sterile si inchise etans la temperatura cuprinsa intre 4-6⁰C PREPARATE SEMISOLIDE PENTRU APLICARE CUTANATA 1. Unguentele sunt preparate farmaccuticc semisolide destinate aplicarii pe piele sau pe mucoase. se conserva in recipiente bine inchise. Unguente prevazute de F.R.Bazele de unguent hidrosolubile se indeparteaza usor prin spalare cu apa. unguentul cu glycerol. Baze de unguent prevazute de F. ferit de lumina si se mai numeste si glicerolat de amidon 11. pastclc sunt unguente-suspensii in care faza dispersata depaseste din masa unguentului. 25% 5. Serurile terapeutice se pastreaza: ferite de lumina. unguentul cu fenilbutazona 4% si unguentul cu oxid de zinc 10%.X sunt unguentul emulgator.27.X. pH-ul poate fi usor reglat prin tamponare si consistenta este influen^ata considerabil de temperatura. 7. parafinS lichida si vaselina alba . 3.R. 9.X sunt unguentul cu acetat de hidrocortizon 1%. unguentul cu macrogoli si unguentul simplu.R. se pot indeparta prin spalare cu apa si sunt sisteme disperse polifazice.Bazele de unguent hidrosolubile sunt indicate in tratamentul: pielii acoperitc cu par.R. pielii traumatizate si afectiunilor mucoaselor 10. la eel mult 25°C.

se prepara in conditii aseptic.Conform F.13.Conform F.Substantele folosite in bazele de unguent sunt emulgatori de tip A/U? Lanolina.Conform F. conservanti antimicrobieni si stabilizanti 21. unguentele oftalmice se conserva la o tempcratura de eel mult: 25°C 24. particulele trebuie sa prezinte un diametru de cel mult: 25 urn pentru 90 % si 50 urn pentru 10 % din particulele examinate 22.Conform F.X.X.Conform F. Sterile.X. Pentru pielea de tip seboreic. 16. unguentele oftalmice se conditioneaza in recipiente care contin cel mult: 10 g unguent 23. 18. sunt destinate aplicarii pe mucoasa conjunctivala. unguentele se conserva: in recipiente bine inchise.R. 27.Unguentele oftalmice sunt preparate farmaceutice semisolide. sunt indicate: baze emulsii U/A sau baze hidrosolubile 26. unguentul simplu se prepara din lanolina §i vaselina in proportie de 10:90 15. la cel mult 25°C 25.X.R.Substantele folosite in bazele de unguent sunt emulgatori de tip U/A? si sunt stearatul de trietanolamina.Unguentul emulgator hidratat este o baza de unguent: emulsie U/A 14. probe de piasticitate si probe de intindere. Pentru aprecierea consistentei unguentelor sunt necesare: probe de vascozitate. alcooli de lana si colesterol.R.X. Conform F.R.Unguentul simplu este o baza de unguent: grasa si de absorbtie.R. adera bine pe piele . in unguentele-suspensii oftalmice. la prcpararea unguentelor oftalmice se pot folosi ca substante auxiliare: antioxidanti. Bazele de absorbtie prezinta urmatoarele caracteristici: au capacitate de a incorpora apa . iar la preparare se folosesc in general baze de unguent liposolubile si neiritantc pentru mucoasa conjunctivala 20.X.R. Unguentul cu clorhidrat de pilocarpine 2% se pastreaza la Venena 19. lauril sulfat de sodium si tween 80 17.

polifazice. unguente-emulsii si unguente hidrofile 40.Lanolina este prezenta in formula urmatoarelor unguente oficinale: unguent oftalmic cu clorhidrat de pilocarpine si unguent simplu 34.Unguentele-emulsii: pot absorbi cantitati mai mari de apa. glicerol sau propilenglicol. contin baze de unguent similare celor folosite pentru unguentele hidrofobe. pierd apa prin conservare defectuoasa 29. baze emulsii A/U 37. baze de absorbtie 35.R.Pentru pielea de tip sebostatic sunt indicate: baze grase. au actiune de profunzime. unguentele se conserva: in recipiente bine inchise si la cel mult 25° C 36.Cremele: sunt preparate semisolids. baze de unguent cu proprietati peliculogene 32.R. prepararea bazelor grase de unguent se realizeaza prin: amestecarea pana la racire a componentelor topite si eventual filtrate 31.X. necesita adaugarea de conservanti in faza externa.Indicele de apa se determina la: baze de unguent emulsie A/U. care contin o faza lipofila si una hidrofila. la unguentele care se aplica pe plagi sau arsuri se folosesc: baze de unguent cu proprietati emulsive.Testul dc acantoza permite sa se traga concluzii asupra: tolerantei fiziologice a bazelor de unguent 33. contin apa.R.Conform F. 41.X.Gelurile hidrofile: sunt denumite si hidrogeluri.Baze de unguent emulsii U/A este unguentul emulgator hidratat 30. pot fi lipofile (cu faza externa lipofila) si pot fi hidrofile (cu faza externa hidrofila) 38.Conform F.Conform F. derivaji celulozici 39. carbomeri.28. uleiuri vegetale si grasimi animale.Bazele de unguent emulsii U/A: sunt usor de aplicat.X. bazele de unguent pot contine parafine solide. contin emulgatori care stabilizeaza emulsiile . Unguentele contin o baza de unguent monofazica in care se pot incorpora componente lichide sau solide si sunt clasificate in: unguente hidrofobe. ca agenti de gelificare se folosesc: amidon. gelificate cu agenti de gelificare adecvaji. comparativ cu cele hidrofobe. In cazul unguentelor hidrofobe. parafine lichide.

Ca substante anorganice. conform gradientului dc concentrate 47. la nivelul stratului cornos. la nivelul anexelor cutanate sau la nivelul epidermului viu 44. Bazele de unguent lavabile: se indepartcaza prin spalare cu apa. vaginala sau uretrala. formatoare de geluri. 48.Pentru efecte locale. crème. care decurge spontan.Preparate semisolide prevazute de F. nu este posibila administrarea pe cale orala din cauza vomismentelor sau a obstructiilor gastro-intestinale. geluri si paste 43. se prepara prin topi re si nu necesita apa la preparare. in cazul substantelor care sunt inactivate la nivelul ficatului.X. in caz de alteran ale mucoasei gastrice. destinate administrarii pe cale rectala. formularile dermatologice pot contine substante: anestezice locale sau antiinflamatoare 46. sc folosesc: bentonita si dioxidul de siliciu (aerosil) 49. se urmareste administrarea de durata a unor medicamente in boli cronice. la nivelul dermului.42.R. .Bazele hidrosolubile: se prepara din amestecuri de PEG 400 si PEG 4000.Absorbtia percutanata: este un proces de difuzie pasiv. Calea de administrare rectala se prefera atunci cand: substantele active sunt inactivate de secretiile gastrice sau intestinale. exclusiv cu actiune locala 2.Administrarea rectala se rccomanda : in cazul substantelor care sunt modificate in contact cu sucurile digestive.Prin lntermediul preparatelor dermatologice obisnuite se pot obtine efectc: la nivelul suprafetei pielii. substantele active sufera un puternic efect al primului pasaj hepatic. Supozitoarele sunt: preparate farmaceutice care contin doze unitare in una sau mai multe substante active. la copii. suplimentul 2004: unguente. sunt formulate ca baze anhidre sau hidratate de tip ulei/apa si au ca reprezentanti „unguentul emulgator" si „unguentul emulgator hidratat" PREPARATE RECTALE $1 VAGIN ALE 1. 3.Formularile destinate obtineni de efecte la nivelul stratului cornos contin substante: emoliente sau cheratolitice 45.

R. F. au masa de 2-4 g cele preparate cu unt de cacao sau grasimi semisintetice. sunt destinate administrarii rectale in vederea obtinerii unui efect local sau systemic. topire si turnare sau presare. Pot contine substante auxiliare cu rol de agenti de dispersie cum este aerosilul 5.X prevede: au forma sferica sau ovoida.R.Farmacopeea descrie supozitoarele rectale ca fiind: de forma cilindroconica sau de torpila. Supozitoarele vaginale.R. trebuie sa aiba masa de: 5-12 g 12. in formularea lor se poate intalni frecvent lactoza sau glucoza 6. au masa de 5-12 g cele preparate cu masa gelatinoasa. Conform F. conform F. .R. se folosesc pentru tratamentul local al unor afectiuni vaginale. conform F. 9. supozitoarele vaginale au forma: ovoidala. Substantele absorbite prin vena hcmoroidala inferioara sau mijlocie ocolesc bariera hepatica. Conform F. au diametrul bazei de 8-10 mm. sferica. cu masa de 1-2 g pentru copii 13.Supozitoarele rectale au forma cilindro-conica sau de torpila. au masa de 2-3 g pentru adulti 14 Supozitoarele uretrale au lungimea de 5-10 cm. au lungimea dc 20-30 mm. supozitoarele vaginale preparate cu masa gelatinoasa.4. 10.R.X.R. Supozitoarele rectale.X. se prepara cu: unt de cacao. supozitoarele trebuie sa aiba aspect omogen.X. gliceride semisintetice 11. de regula medicul nu prescrie cantitatea necesara de excipient ci indica lungimea si diametrul acestor bujiuri.Supozitoarele vaginale care au masa de 2-4g.X se mai numesc si bujiuri. sa-si pastreze consistent nemodificata la temperatura camerei.X. cu masa de 2-3 g pentru adulti. Supozitoarele vaginale. se prepara din masa gelatinoasa folosind metoda de fluidificare la cald. cantitatea de excipient se calculeaza cu ajutorul unei formule ce ia in calcul dimensiunile bujiului si densitatea excipientului. sa nu prezinte aglomerari de particule in sectiune longitudinal. Se prepara prin modelare manuala. se obtin prin modelare manuala sau presare.Supozitoarele uretrale. dozele terapeutice maxime pentru substantele toxice si putemic active sa fie similare cu cele utilizate pentru administrarea interna 8.Conform F. au diametru de 2-7 mm. se mai numesc si bujiuri. 7.

numarul de apa.Untul de cacao are monografie in F.G-urile.E. p. macrogoli. transformare vizibila prin limpezirea amestecului.X prezinta patru forme cristaline a. 20. gras 27. Supoweiss.Avantajele folosirii untului de cacao ca excipient la formularea supozitoarelor: se preteaza la toate cele trei metode folosite la prepararea . formele metastabile revin la formele stabile si se solidified la racire dupa 2-4 zile. Mirj-ul 52. gliceride semisintetice solide.Supozitoarele uretrale se mai numesc si bujiuri.Untul de cacao este un excipient: natural. au lungimea de 5-10 cm.R.Sunt baze de supozitor lipofile: untul de cacao. masa Estarinum. la temperaturi de peste 35° C apare fenomenul de supratopire prin care forma stabila (3 trece in formele metastabile cu puncte de topire mai mici. se mai numesc si excipienti hidrodispersabili. 23. amestecuri gelatinoase diferite.La prepararea ovulelor prin modelare manuala se pot folosi ca excipienti: untul de cacao si masa Estarinum 21. contin substante ca tween-ul 61 si mirj-ul. P. Conform F.15. Mirj52.Excipienti pentru supozitoarele rectale pot fi: untul de cacao. excipientii utilizati pentru prepararea supozitoarelor sunt: untul de cacao. (3' si y dintre care p este forma stabila si are punctul de topire cuprins in intervalul 30-35° C. masele Witepsol. 18. indicele de iod. Suppocire. Pluronicii 25. masa Estarinum 24. 28.Excipientii autoemulsionabili folositi la prepararea supozitoarelor: Polisorbat61.R. 26. Caracteristici fizico-chimice ale excipientilor lipofili sunt: indicele de saponificare. 19. 22. au forma de cilindri ascutiti la un capat.Excipienti de semisinteza grasi: sunt masa Estarinum. trebuie sa fie stabili fata de umiditate si sa posede toleranta fiziologica §i caracter nciritant.X.Excipientii pentru supozitoare au vascozitatea suficient de mare pentru a evita sedimentarca rapida a substantei medicamentoase suspendate.Excipientii autoemulsionabili: au capacitatea de a se dispersa in apa formand emulsii tip U/A. au diametrul de 2-7 mm 17.

nu prezinta tendinta de rancezire si au proprietati emulsive 36. imbunatatesc conservarea supozitoarelor.Masa gelatinoasa se prepara conform formulci din F. se prezinta ca o masa elastica de culoare galbenbruna.supozitoarelor: modelare manuala.Masa gelatinoasa prezinta urmatoarele caracteristici: este higroscopica. 34.Untul de cacao este un amestec de triglyceride. comparativ cu untul dc cacao: inlatura inconvenientele tehnologice.Pentru a ridica punctul de topire al untului de cacao. salol. se foloseste pentru prepararea supozitoarelor uretrale si se preteaza indeosebi la prepararea ovulelor 39. camfor. sunt: existenta fenomenului de supratopire.Coborarea punctului de topire al untului de cacao se produce la asocierea cu: Cloralhidrat. prezinta fenomenul de supratopire 33.R. apa si glycerol.Masa gelatinoasa. tendinta de rancezire. are urmatoarele caracteristici: este naturala si este higroscopica 37. au puncte de topire diferite. favorizeaza tumarea in fonne datorita absentei fenomenului de supratopire 35. topire si turnare in forme presare. folosit ca baza c supozitoare.X de la monografia"Supozitoare".Masa gelatinoasa: este un amestec in proportii variabile de gelatina. are punctul de topire mai mic decat temperatura corpului. se topeste la 30-35°C.Ca inlocuitoare ale untului de cacao la prepararea supozitoarelor. este higroscopica si confine gelatina : glicerina : apa distilata ( 2 g : 10 g : 4 g ). 31. este compatibil cu majoritatea substantelor active 29. putandu-se asocia cu substante cc scad sau cresc punctul de topire al excipientului. absenta contractiei de volum. ca excipient la prepararea supozitoarelor.Gliceridele semisintetice prezinta urmatoarele avantaje. capacitatea scSzuta de incorporare a apei 30. Lassupol G si Massupol. se folosesc: masa Estarinum. este predispusa la invadare cu microorganism. 38. se preteaza la prepararea . folosita ca baza de supozitor.Dezavantajele untului de cacao.Avantajele excipientilor de semisinteza grasi fata de untul de cacao: nu prezinta fenomenul dc supratopire. se pot utiliza: ceara si cetaceu 32.

40.Polietilenglicolii ca excipienti pentru supozitoare cedeaza substantele active prin dizolvarea excipientului.Polietilenglicolii folositi ca excipienti pentru supozitoare sunt: excipienti hidrosolubili. capacitate de incorporate a apci. determina cresterea presiunii osmotice locale. ca baze de supozitoare. absorbanti. adsorbanti si conservanti antimicrobieni 51. contractie de volum. este incompatibila cu o serie de substante care coaguleaza proteinele.Avantajele folosirii polietilenglicolilor ca baze de supozitor: au posibilitatea dizolvarii unor substante medicamentoase greu solubile in apa si au stabilitate la caldura 44. agenti tensioactivi.R. 45. 41. cunoscuti sub denumirea de Macrogoli sau Carbowax-uri. ovulele pot contine. nu este predispusa la contaminare microbiana si se foloseste la prepararea supozitoarelor vaginale. are interval mic intre punctul de topire si cel de solidificare.Se folosesc cu rol de consperganti pentru ovule: lactoza . au urmatoarele avantaje: contractie de volum.supozitoarelor prin metoda de topire si turnare. lubrifianti. avand ca rise eliminarea supozitorului. 42. nu prezinta tendinta de scurgere din cavitatile in care se introduce si sunt higroscopice. la stocare este sensibila la umiditate si la contaminarea cu microorganism si poate fi contaminate cu microorganisme. stabilitate la autooxidare.Ca substante auxiliare la prepararea supozitoarelor rectale putem folosi: diluanti. este higroscopica.Dezavantajele folosirii masei gelatinoase ca baza de supozitor: permite absorbtia mai usoara a substantelor medicamentoase lipofile. Masa Estarinum prezinta fenomenul de supratopire. solizi in cazul in care au masa moleculara mare. se topeste la temperatura corpului. 47.X.Supozitoarelor rectale care au ca baza polietilenglicolii: se dizolva in mucusul rectal. se prepara pnn topire si turnare in tonne.Masa gelatinoasa se poate prelucra numai prin topire si turnare in forme.Conform F. 50. daca este necesar. polimeri ai oxidului de etilen. urmatorii excipienti: Diluanti.Gliceridele semisintetice. are capacitatea de a emulsiona solutii apoase 49. 43. 46.

Despre supozitoarele care incorporeaza substanta medicamentoasa prin emulsionare sunt adevarate urmatoarele afirma{ii: emulsionarea se face cu ajutorul unui tensioactiv (colesterol.f x s. Uleiul de ricin poate fi adaugat in formularea supozitoarelor rectale cu rol de: plastifiant 53.R. Prepararea supozitoarelor si ovulelor prin metoda topirii si tumarii in forme presupune obtincrea unui magdaleon. lanolina. inscrise in tabele si este considerat 0. cerurilor Lanette sau a stearatului de trietanolamina 54.Cantitatea de excipient luata in lucru la prepararea ovulelor prin topire si turnare se calculeaza dupa formula M = F .La prepararea prin topire si tumare trebuie sa cunoastem: temperatura la care are loc omogenizarea amestecului .X suplimentul din 2004. trebuie tumata in forme adecvate. este necesara cunoa^terea factorului de dislocuire a substantelor active in excipient si conspergarea se face cu lactoza sau amidon.Prepararea ovulelor. topire si turnare sau prcsare. nu se adauga substante auxiliare deoarece acestca ingreuncaza absorbtia substantelor active 55. F.52. se pot obtine prin modelare manuala. excipientul se topeste pc baia de apa §i in excipientul fluidificat se incorporeaza substantele active.Pentru a usura desprinderea supozitoarelor din matrite.Prepararea supozitoarelor:.5 daca valoarea pentru o anumita substanta activa nu se regSseste in tabele 60. ovulele se solidifica prin racire. „f' reprezinta factorul de dizlocuire si „s" reprezintS cantitatea de substanta* activa. raportate la folosirea untului de cacao ca excipient.Factorul de dizlocuire al substantei active: este caracteristic fiecarui excipient. 57. se folosesc numai baze de supozitor lipofile pcntru a favoriza absorbtia la locul de administrare. 58. se iau urmatoarele masun inainte de tumarea masei fluide de supozitor in formele metalice: inainte de umplere se lubrifiaza matrita cu spirt cterat atunci cand se foloseste ca excipient Suppocire si inainte de umplere se lubrifiaza matrita cu ulei de parafina atunci cand se foloseste ca excipient masa gelatinoasa. are valorile. 59. prevede urmatoarele: masa medicamcntoasa suficient de fluida dupa incalzire. 56. excipient autoemulsionabil) in cazul subtantclor medicamentoase Iipofile incorporate in baze hidrofile sunt emulsii de tip ulei in apa se pot prepara in prezenta lecitinelor. unde: „F" reprezinta factorul de dizlocuire.

Prin liofilizare: se obtin supozitoare care contin substante termolabile si indepSrtarea apei are loc prin sublimarea ghetii 64. componentele supozitoarelor sau ale ovulelor sunt separate. timpul de inmuiere al supozitoarelor lipofile. el este constituit dintr-o masa moale . fara separarea completa a componentelor. rezistenta supozitoarelor si ovulelor la rupere 67.Eticheta preparatelor rectale sub forma de pulberi sau comprimate pentru solutii sau suspensii rectale trebuie sa mentioneze: agentul de suspendare prezent in formulare.Despre comportarea la topire sau dizolvare a supozitoarelor. a cilindrului obtinut prin metoda de preparare prin modelare manuals.preparatele testate trebuie sa corespunda determinarii dezagregarii supozitoarelor si ovulelor.R.Probele de control pentru supozitoare si ovule prevSzute de suplimentul din 2001 al F.61. aspect. ingro§area masei topite si lipsa de coeziune a masei topite 62. supozitoarele cu baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve in ce mult 1 ora. a preset de supozitoare. iar starea capsulelor vaginale destinate unei actiuni locale prelungite se examineaza dupa 30 minute 69. daca mai ramane un reziduu. se produce o inmuiere eventual tnsotita de modificarea formei initiate a supozitorului sau a ovulului. uniformitatea masei 68. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie sa se topeasca in eel mult 30 minute.Dezagregarea preparatelor vaginale.X la monografia generals „Supozitoare" sunt: rezistenta mechanics.Neajunsuri la prepararea industrials a supozitoarelor pot fi considerate: lipsa de omogenitate a masei topite. .Magdaleonul reprezinta o altS denumire: a supozitoarelor vaginale. excipientii din formularea comprimatelor si conditiile de utilizare 65.Testele de control prevazute in F. atunci cand: dizolvarea este complete. 63.X includ: dezagregarea supozitoarelor si ovulelor. _ determinata conform farmacopeei. 66. comportament la topire.Testul de dezagregare a supozitoarelor si ovulelor este considerat concludent si dezagregarea completa. astfel incat supozitorul sau ovulul nu mai prezinta nici un nucleu rezistent la presarea cu o bagheta de sticla si nu mai ramane nici un reziduu pe discul perforat sau.R. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie sa se disperseze in apa in eel mult 30 minute si determinarea se considers neconcludenta dacS in flacon rSman-particule de substanjS activS si substante auxiliare nedizolvate.

R. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie sa se topeasca in apa la 37 ± 2° C.Despre testarea rezistentei supozitoarelor si ovulelor la rupere sunt adevarate urmatoarele afirmatii: rezistenta se masoara prin masa necesara pentru a provoca ruperea acestora prin strivire . excipientii cu punct de topire apropiat de temperatura rectala intai se inmoaie si apoi se lichefiaza.Despre procesul de cedare al substantelor medicamcntoase din supozitoare sunt adevarate afirmatiile: substantele medicamcntoase solubile in lipide sunt ccdate mai rapid din excipientii lipofili comparativ cu substantele medicamcntoase hidrofile incorporate in acelasi tip de excipienti. supozitoarele preparate cu baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve in apa la 37 ± 2° C in eel mult: 15 minute. 30 minute.X.Conform F. enzimelor din cavitatile respective. masa topita a excipientului gras se etaleaza pe suprafata mucoasei rectale in interval de o ora de la administrarea supozitoarelor. suplimentul din 2004.70. 30 minute . gradul de ionizare al substantelor medicamentoase nu influenteaza absorbtia rectala. se aplica numai supozitoarelor si ovulelor care au ca baza masa gelatinoasa. .Cedarea substantelor active in cazul supozitoarelor se datoreaza: topirii excipientilor gra§i la temperatura corpului.X.Conform F. in urmatoarele determinari: masa sau volumul eliberat pentru preparatele vaginale lichide sau semisolide conditionate in recipiente unidoza 73. 3 ore. conform F.X. cu cat etalarea excipientului pe suprafata mucoasei rectale este mai mare cu atat scade absorbtia substantei medicamentoase 77. dizolvarii excipientilor hidrosolubili. dispersate in faza lipofila.R. Despre cedarea substantelor medicamentoase din supozitoarele rectale cu excipienti gra§i sunt adevarate afirmatiile: exists diferente intre modul de cedare al substantelor active solubile sau insolubile in apa.Controlul calitatii preparatelor rectale sau vaginale consta. 1 ora 74. hidrodispersarii prin intermediu. 76. se aplica supozitoarelor si ovulelor pe baza de excipienti hidrofili. in cel mult: 20 minute.Controlul calitatii supozitoarelor cuprinde urmatoarele teste: rezistenta supozitoarelor si ovulelor la rupcre 72. tensioactivii pot creste absorbtia prin scaderea tensiunii superficiale a vehiculului. pcntru fiecare determinare se orienteaza supozitorul sau ovulul in acelasi fel fata de directia de aplicare a fortei 71. 75.R.

antiacida.78.X. sunt asemanatoare capsulelor cu invelis moale.Actiunea supozitoarelor rectale poate fi: antihemoroidala. clisme. 83. sunt preparate multidoza si se dizolva sau se disperseazS in apa in momentul administrarii.R.R. emulsiile si suspensiile rectale: au exclusiv actiune locals. 81 Au monografii in F. se prezinta sub forma de preparate multidoza.X supozitoarele cu glycerol. conform F.R. supozitoarele cu fenilbutazona si supozitoarele cu metronidazol.Ovulele pot contine substante active cu actiune: antiseptic si anticonceptionala.Preparatele rectale semisolide: se prezinta sub forma de preparate unidoza. emulsii si suspensii rectal.R. spume si tampoane rectale 91.Rectiolele se mai numesc si: rectotampoane.Conform prevederilor din farmacopee. 93. Preparatele rectale incluse in monografia generala din F. 94.X sunt solutii.Solutiile. sunt asemanatoare capsulelor gelatinoase tari 92. supozitoarele cu glicerina si supozitoarele cu paracetamol 82.Conform F. sedative. sunt constitute doar din substante active. 79. microclisme 89.X: la 2-5°C 86.Supozitoare sunt prevazute dc F. pot fi utilizate pentru stabilirea unui diagnostic si sunt conditionate in recipiente multidoza.Supozitoarele cu glicerol se conserva.Urmatoarele substante sunt administrate pe cale rectala pentru actiune locals: antipiretice si emoliente 80. 90. trebuie sa .Capsulele moi rectale: sunt preparate solide multidoza.Pulberile pentru solutii sau suspensii rectale: sunt preparate unidoza.R. preparate rectale semisolide. Supozitoarele cu glicerol se prepara prin modelare manuals 88. in monografia de „Preparate rectale" sunt descrise urmatoarele categorii: capsule moi rectal. ovule. in supozitoarele cu glicerina: Acidul stearic este in exces pentru a imprima un pH acid la locul de administrare 85.X: ovulele cu nistatin.

modelare manuala. supozitoarele din formula se consperga cu: lactoza 107.X. Conform F. 99. au actiune: Laxative si antipiretic5. excipient care poate fi folosit la prepararea acestor supozitoare este.50 g 104. un amestec de: glicerina-gelatina-apa 100. suplimentul din 2004.Cantitatea de fenazona necesara pentru prepararea supozitoarelor este de: 0. folosind ca excipient masa gelatinoasa.60 g sau 1. 102.R. Cantitatea de masa gelatinoasa necesara pentru metoda de topire si turnare in forme se calculeaza in functie de: factorul de dislocuire al nistatinei fata de masa gelatinoasa. 101. . ulei de ricin si alcool.Excipientii preferati la prepararea acestor supozitoare sunt: masa gelatinoasa 105.In cazul prepararii prin modelare manuala. conform F.X.R.30 g. comprimatele pcntru solutii sau suspensii vaginale se vor dezagrega: in mai putin de 3 minute 98. comprimate vaginale: sunt destinate realizarii unei actiuni locale 97.corespunda testului de dezagregare.X.Pentru a compensa pierderile survenite prin manipulare la metoda de topire si turnare utilizand excipienti hidrosolubili. folosind ca excipient untul de cacao.R. 106. Conform F. %.La utilizarea untului de cacao ca excipient la prepararea supozitoarelor de mai sus prin modelare manuala. 0. folosind ca excipient masa Estarinum sau topire §i turnare in forme. obtinute in exemplul de mai sus.Supozitoarele de mai sus se pot prepara prin: modelare manuala. suplimentul din 2004. sunt distribute in recipiente prevazute cu un dispozitiv adecvat.Daca la preparare se folosesc excipienti hidrosolubili incorporarea nistatinei se face sub forma de: emulsie-suspensie.Masa gelatinoasa.Supozitoarele rectale. se ia un exces de: 20 % excipient + 10 % substanta activa 103. se poate folosi ca agent de plasticizare: guma Arabica.

în general pulverizarea substanţelor se face fară reziduu. Proprietăţile dimensionale ale pulberilor se referă la: forma particulelor. referitoare la pulberi.In cazul prepararii prin modelare manuala. 109. 4.Supozitoarele de mai sus se pot prepara prin: metoda prin presare 111. dimensiunea particulelor. mărimea suprafeţei specifice a pulberii .R. gradul de fineţe al particulelor se determină cu ajutorul sitelor standard. se dizolvă rapid în fluidele corpului şi de aceea au o acţiune mai promptă decât comprimatele sau drajeurile.R. se aduc la gradul de diviziune prevăzut. în prealabil uscate (dacă este cazul). Regulile prevăzute în F. F.Cantitatea de fenilbutazona necesara pentru prepararea unui supozitor este de: 0. deoarece reacţiile în stare solidă se produc lent. particule secundare. masa totală pe recipient se determină în cazul pulberilor nedivizate. Proprietăţile reologice ale pulberilor farmaceutice se referă la: curgere 7.X care trebuie aplicate la prepararea pulberilor sunt: substanţele.X face următoarele precizări cu privire la pulberi: trebuie să prezinte un aspect uniform.Excipientii de prima alegere la prepararea acestor supozitoare sunt: untul de cacao 110. reprezintă o formă farmaceutică stabilă. Pulberile pot fi constituite din: particule primare. uniformitatea masei se determină în cazul pulberilor divizate.80 g. Printre avantajele folosirii pulberilor medicamentoase se numără şi următoarele: oferă multiple posibilităţi de asociere a substanţelor medicamentase şi asigură o dozare precisă a acestora. amestecarea substanţelor se face în ordinea crescândă a maselor. agregate de particule 3. cele destinate administrării orale sunt mai uşor de înghiţit putând fi administrate cu alimente sau lichide 5. Care dintre afirmaţiile de mai jos. nu sunt corecte? particulele componente sunt monodisperse 2.30 g 1. supozitoarele din formula se consperga cu: amidon PULBERI 1. cu excepţia substanţelor cu densitate mare care se adaugă la început 6. Folosind un excipient liposolubil la preparare acestor supozitoare cele doua substante active se incorporeaza sub forma de: suspensie 112.108.

X prevede: conţine sulfat de sodiu anhidru. doză cântăreşte 12 g 16. se prepară prin metode care le asigură sterilitate şi care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme.R. prin diluare cu lactoză uscată 1:10 sau 1:100 19. expectorantă 12. Pulberile titrate se prepară: când avem prescrise în formulă substanţe toxice în cantităţi mai mici de 50 mg. care se aplică pe arsuri. reziduul de cernere obţinut cu sita superioară nu trebuie să fie mai mic de 60 % 9. In ceea ce priveşte Pulberea alcalină.X. conţine monohidrogenofosfat de sodiu uscat 15. 2 monografii de pulberi cu substanţe eflorescente 11.X prevede: se iau în lucru 20 g pulbere. Conform F. este fotosensibilă. astfel încât umiditatea lor să fie de cel mult 1%. pulberile: care se aplică pe plăgi.X. reziduul de cernere obţinut cu sita specificată nu trebuie să fie mai mare de 5 %. 18. Pulberea Dover: conţine o substanţă stupefiantă. Conform F. din orice fel de substanţă aflată în cantitate foarte mică pentru a evita erorile la cântărire şi pentru a favoriza omogenitatea preparatului. F. Conform F.R. F. şi: 3 monografii de pulberi de uz intern. Despre Pulberea laxativă efervescentă nu sunt false afirmaţiile: conţine acid citric. .X.8. Pulberea Dover se foloseşte pentru acţiunea sa: antitusivă. pulberile efervescente trebuie să corespundă următoarelor prevederi: substanţele folosite la prepararea acestora trebuie să fie uscate în prealabil.R.X conţine. Referitor la determinarea uniformităţii fineţii pulberilor F.R. alături de monografia de generalităţi a pulberilor. 17. Despre Pulberea de opiu şi ipeca sunt adevărate următoarele afirmaţii: este o pulbere oficinală. este o pulbere colorată 14. Conform F. are conţinutul exprimat în morfină anhidră 13.R. conform prevederilor din monografia respectivă. are acţiune coleretic-colagogă. pulberile titrate cu substanţe foarte active conţin ca diluanţi: lactoză uscată.R. Care din afirmaţiile referitoare la Pulberea alcalină sunt adevărate? se mai numeşte Pulbere alcalină pentru soluţia Bourget. se păstrează în recipiente închise etanş sau în recipiente bine închise şi în prezenţa unei substanţe deshidratante.X. care se aplică pe pielea sugarilor 10.R.

de obicei este urmată de cernere. uscătorului în pat fluidizat 22. se face în general fără reziduu. uscarea rapidă într-un spaţiu mic. tunelului uscător. Operaţia fizică de pulverizare se poate realiza şi prin: frecare pe suprafaţa unei site în cazul substanţelor care se aglomerează. etc. se conservă în recipiente închise etanş 21. lovire. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la operaţia de pulverizare sunt adevărate? se face în scopul transformării unor materiale solide în particule mici. 29.X. presare. Randamentul pulverizării cu ajutorul morilor este influenţat de: duritatea materialului care trebuie pulverizat.R. porfirizare. următoarele afirmaţii sunt adevărate despre Pulberea laxativă efervescentă: este constituită din două pulberi albe care dizolvate împreună produc efervescenţă. pulverizare prin intermediu volatil. se realizează prin: frecare pe sită . înaintea adminitrării trebuie să se dizolve sau să se disperseze în apă. se realizează prin frecare. cum ar fi oxidul de magneziu. trebuie luate precauţii pentru operatori 24. Pulberile efervescente au şi următoarele caracteristici: sunt preparate unidoză sau multidoză. de dimensiuni determinate. 25. Principalele obiective ale pulverizării sunt: obţinerea de preparate omogene.. uscătorului rotativ. Uscarea cu microunde a pulberilor prezintă următoarele dezavantaje: se aplică pe loturi mici (25 kg). forţa aplicată asupra materialului. Pulverizarea unor substanţe cu densitate mică. pulverizare prin intermediu solid a materialelor vegetale. cantitatea de acid tartric prezentă în formulă este în mic exces faţă de cantitatea necesară pentru reacţia cu carbonarul acid de sodiu 28. Conform F. 27. uscarea exercitată asupra particulelor individuale şi nu a patului materialului 23. Uscarea prin convecţie se face cu ajutorul: uscătorului cu tăvi. mărirea vitezei de dizolvare. îmbunătăţirea absorbţiei substanţelor medicamentoase 26.20. care se aglomerează în timp. umiditatea produsului. creşterea suprafeţei specifice a pulberii ca urmare a reducerii dimensiunii particulelor. conţin în general substanţe acide şi carbonaţi sau hidrogenocarbonaţi care în prezenţa apei reaţionează rapid eliberând dioxidul de carbon. modul de acţiune al morii alese. Printre avantajele uscării în pat fluidizat se numără şi: controlul şi menţinerea la valori constante a temperaturii în timpul uscării. pentru substanţele cu structură cristalină dură.

X. forţei de coeziune dintre particule 40. Factorii care influenţează amestecarea sunt: mărimea particulelor. Prezintă tendinţă de aglomerare: oxidul de magneziu. proporţional cu spaţiul util de cernere 36. metodă de îndepărtare a pulberilor foarte fine din unele produse 35. Cernerea este obligatorie în cazul: pulberilor care depăşesc masa de 20 g. substanţelor la care este specificat un anumit grad de fineţe 34. prepararea granulatelor. carbonatul de magneziu. Conform F. alimentarea uniformă a maşinilor de comprimat. prepararea comprimatelor 39. proporţia diferiţilor componenţi. conform F. umiditatea şi sarcina electrostatică 33. 31. metodă de desfacere a aglomeratelor pulberilor cu densitate mică. îşi mai găsesc utilizări practice şi la: prepararea capsulelor. Asigurarea curgerii libere a pulberilor este importantă deoarece influenţează: evitarea încorporării aerului în patul pulberii.30. cu excepţia: mărimii particulelor. Curgerea pulberilor este influenţată de următoarele proprietăţi. pe lângă administrarea ca atare. carbonatul acid de sodiu 38.R.X. Randamentul cernerii creşte: cu cât este mai subţire stratul de material supus cernerii.R. metodă de verificare a uniformităţii. Regulile de amestecare ale substanţelor care intra în compoziţia pulberilor compuse. numărul de ochiuri pe centimetru pătrat. gradul de fineţe al pulberilor se determină cu ajutorul sitelor standard numerotate convenţional în funcţie de: latura interioară a ochiului (în mm). umplerea într-un mod reproductibil a matriţei maşinilor de comprimat. Pulberile. densitatea şi forma particulelor. diametrul sârmei (în mm) 37. asigurarea uniformităţii conţinutului comprimatelor . sunt următoarele: substanţele cu densităţi apropiate se adaugă în ordinea crescândă a maselor cu excepţia celor cu densitate mare care se adaugă la început. proporţional cu agitarea mecanică. formei particulelor. Cernerea pulberilor este: operaţie de separare mecanică. Care dintre următoarele pulberi au densitate mare: bismutul subnitric. densităţii adevărate a particulelor. 32.

iodul 45. sitele farmaceutice: sunt fabricate din materiale adecvate. la aproximativ 33° C se dizolvă parţial în apa de cristalizare. Conform F. Conform F. este adsorbant şi acţionează ca protector al mucoasei digestive. se poate usca la etuvă la 105° C până la masă constantă.R. este denumită şi masă volumetrică aparentă. în micrometri .X. Nitratul bazic de bismut prescris în pulberile compuse nedivizate: nu se dizolvă în apa. în reacţie cu carbonatul acid de sodiu formează tartratul de sodiu cu acţiune laxativă 43. indică dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor. sunt descrise prin „numărul sitei". camforul. sunt corecte următoarele afirmaţii: se poate usca la etuvă la 30° C timp de o oră apoi la 130° C până la masă constantă.X. au ochiurile pătrate.41. numărul sitei: desemnează gradul de fineţe al unei pulberi. trebuie respectate următoarele reguli de preparare: se amestecă cu o cantitate egală sau dublă de pulbere inertă absorbantă. 47. se foloseşte sub formă de sulfat de sodiu anhidru. suplimentul din 2001. depinde de masa volumetrică a particulelor şi de aranjarea acestora în stratul de pulbere 49. 50. purgativă. se determină prin măsurarea volumului ocupat de o masă cunoscută de pulbere.X sunt substanţe volatile: mentolul. după cernerea printr-o sită 48. încorporarea extractului moale într-o parte din pulberea compusă preparată anterior 46.R. coleretică 42. Conform F. despre Na2SO4-10H2O din compoziţia Pulberii alcaline. Extractele moi aflate în cantitate mai mică de 30 % din masa preparatului se pot încorpora în pulberile compuse prin: amestecarea extractului moale cu o pulbere inertă absorbantă.R. Masa volumetrică vrac a unei pulberi: include şi volumul spaţiilor interparticulare.X.5 %. La încorporarea în pulberile compuse a substanţelor higroscopice şi delicvescente. Conform F. Masa volumetrică vrac a unei pulberi: se cunoaşte sub denumirea de densitate aparentă. se condiţionează în capsule de hârtie cerată sau pergaminată care sunt condiţionate secundar în cutii de plastic sau bachelită 44. suplimentul din 2001. are acţiune laxativă. Referitor la acidul tartric din compoziţia Pulberii laxativ efervescente sunt adevărate următoarele: trebuie să aibă o umiditate de maxim 0.R. introdusă într-un cilindru gradat.

fie compatibile cu substanţe active asociate. 54. cu sau fară tijă.51. pudrele sunt: constituite din particule solide. Sunt termolabile şi de aceea se încorporează pe cale aseptică în pudre: acidul salicilic. La determinarea curgerii pulberilor şi granulelor: se folosesc 100 g de probă. Referitor la pulberile destinate aplicării cutanate. mentolul 61. prezinte o bună aderenţă. talcul. are o capacitate bună de curgere 58. cu diferite unghiuri şi diametre ale orificiilor. Conform definiţiei din F. 56. când pulberea este caracterizată printr-un număr de sită: cel puţin 97% din pulbere trebuie să treacă prin sita cu numărul indicat 53. se utilizează pâlnii. sunt corecte următoarele afirmaţii: cele multidoză pot fi condiţionate în recipiente prevăzute la partea superioară cu sită pentru cernere. Care dintre următoarele substanţe prezente în pulberi impun evitarea cernerii prin site cu fir metalic şi a folosirii instrumentarului metalic? acid salicilic 62. răni întinse. tetraciclină. suplimentul din 2001. pulbere foarte fină 52. cele care sunt destinate aplicării pe plăgi. pulbere fină. are o bună capacitate de absorbţie a secreţiilor grase. 55. fie stabile. lipsite de aglomerări palpabile. pulbere moderat de fină. are o capacitate bună de absorbţie a apei şi a lichidelor apoase. libere şi uscate. dioxidul de titan. în recipiente dotate cu dispozitiv mecanic de pulverizare sau în recipiente presurizate.R. deschise sau pe pielea grav lezată trebuie să fie sterile.R. Talcul se foloseşte frecvent ca excipient pentru pudre datorită următoarelor avantaje: are o bună capacitate de aderare. se evaluează capacitatea de a curge vertical. Substanţele auxiliare folosite la prepararea pudrelor trebuie să: fie bine tolerate. La prepararea unei pudre compuse care conţine acid salicilic alături de amidon şi talc destinată administrării pe pielea sugarilor: trebuie folosite . Conform F. oxidul de zinc. Ca excipienţi pentru pudre se folosesc: caolinul. terminologia folosită pentru definirea pulberilor este: pulbere grosieră. Conform F. Ca excipient pentru pudre.X.X. 60. suplimentul din 2001. amidonul: este inert din punct de vedere fiziologic. să nu fie higroscopice.X. 57.R. toxice sau iritante. 59.

se îmbibă absorbind o cantitate de apă de 5-10 ori mai mare decât masa sa. cu excepţiile: se mai numesc şi gelule. se pot înghiţi ca atare sau după înmuiere într-un lichid. 9. Invelişul capsulelor este preparat din: gelatină. 5. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase moi sunt adevărate. 63. se închid prin îmbucare. cu excepţiile: se mai numesc şi casete.X. amidon 3. Capsulele amilacee au formă de: de cilindri plaţi. 6.R. conţin extracte vegetale uscate. conţin substanţe active sub formă de pulberi sau granulate . 8. incorporarea substanţelor grase în pudrele compuse: împiedică aglomerarea pulberii şi formarea de cruste la locul de administrare. pentru cernerea pulberii compuse se pot folosi site de mătase sau naylon. se administrează pe cale orală 2.R. perlele: au forma sferică sau ovală 7. 4. Conform F. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la capsulele amilacee sunt adevărate? asigură mascarea gustului şi mirosului neplăcut al unor substanţe. au formă de cilindri rotunjiţi la capete. în prezenţa apei.concentraţii mai mici de 5% de substanţă activă. este solubilă în apă încălzită la aproximativ 60° C. trebuie evitat instrumentarul metalic. se face prin topirea substanţei grase şi amestecarea cu excipientul CAPSULE 1. la temperatura camerei. Despre capsulele gelatinoase tari sunt adevărate următoarele afirmaţii: se mai numesc şi capsule operculate. se conservă ferit de umiditate. pudra obţinută se eliberează în flacoane închise etanş. Conform F.R. capsulele: conţin doze unitare de substanţe active. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase moi sunt adevărate. Printre prevederile F.X.X despre gelatină se numără şi următoarele: este o proteină purificată obţinută prin hidroliza ţesuturilor animale care conţin colagen. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de amidon. introduse în apă se transformă într-o pastă moale după 30 de secunde.

prin metoda imersiei. pelete 22. 14. Invelişul capsulelor operculate se poate obţine: din gelatină. Invelişul capsulelor gelatinoase tari: constă în gelatină. se închid prin îmbucare. conţin substanţe active în soluţie sau sub formă de pastă.10. In capsulele gelatinoase tari se pot introduce: pulberi. Plastifianţii utilizaţi la prepararea învelişului capsulelor gelatinoase tari sunt: glicerina sorbitol 17. granulate. 13.R. Limita oficinală de aerosil permisă la formularea capsulelor este de: cel mult 10 % din conţinut. 12. conservanţi antimicrobieni potriviţi. Limita oficinală de acid stearic sau stearat de magneziu permisă la formularea capsulelor este de: cel mult 1 % din conţinut 16. 11. 21. tensioactivi. notate de la 5 la 000. se obţine prin introducerea unor forme într-o soluţie de gelatină cu vâscozitate stabilită.X. pot fi inscripţionate axial sau radial. Despre perle sunt adevărate afirmaţiile: conţin substanţe lichide se prepară din gelatină. poate avea diverse mărimi. Despre formularea pulberilor care intră în compoziţia capsulelor gelatinoase tari sunt adevărate următoarele afirmaţii: modul de compactare . Limita oficinală de talc permisă la formularea capsulelor este de: cel mult 3 % din conţinut 15. 20. la prepararea învelişului capsulelor operculate se pot folosi ca substanţe auxiliare: agenţi de opacifiere. Conform F. Despre caracteristicile capsulelor gelatinoase tari sunt adevărate afirmaţiile: au diverse mărimi. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase tari sunt adevărate cu excepţiile: au forma unor comprimate de dimensiuni mai mari. coloranţi admişi de Ministerul Sănătăţii 18. în funcţie de mărimea acestora variază şi volumul(ml) şi cantitatea (mg) amestecului folosit pentru umplerea acestora. se închid prin îmbucare. numărul 5 desemnând mărimea cea mai mică iar 000 cea mai mare. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase tari sunt adevărate: au forma de cilindri alungiţi rotunjiţi la capete. 19. din gelatină şi plastifianţi cum sunt sorbitolul sau glicerina.

a pulberilor poate influenţa cedarea substanţei medicamentoase. soluţii uleioase. se obţin prin imersare sau în ciclu continuu cu ajutorul maşinilor cu valţuri rotative. suspensii în vehicule uleioase. pancreatina. proprietăţile fizice ale particulelor sunt de cea mai mare importanţă. dacă este cazul. umplere cu compreso-dozator 29. Capsulele gelatinoase moi se prepară prin: imersie. Inchiderea capsulelor operculate se face: prin îmbucare.R. dacă substanţele active sunt hidrofobe. în aşa fel încât să asigure etanşeitatea.X mediile folosite pentru controlul dezagregării capsulelor gelatinoase enterosolubile sunt: pepsina-soluţie acidă. prin imersarea unor forme în soluţie de gelatină. Conform F. test de dizolvare. controlul calităţii capsulelor constă în determinarea următoarelor caracteristici: dezagregare. uniformitatea masei. Conform testului de dizolvarea a capsulelor operculate prevăzut de farmacopee. folosirea unui agitator cu coşuleţ rotativ . 23. simultan cu umplerea. substanţele puternic active se amestecă cu un diluant inert înainte de includerea în capsulele gelatinoase.soluţie alcalină 32. prin sudare întrun punct.X. umplere şi dozare cu şurub. Capsulele gelatinoase moi pot conţine: soluţii în vehicule neapoase miscibile cu apa. Conform F.5 grade.umplere şi sudare 26. In ceea ce priveşte formularea capsulelor gelatinoase moi. 25. conţin 6-13% apă. se pot obţine capsule gelatinoase moi cu cedare întârziată sau prelungită 28. suspensii în vehicule neapoase miscibile cu apa. Modalităţi de umplere cu o anumită doză a capsulelor gelatinoase tari sunt: umplere prin nivelare şi presare. 24. ştanţare. prin lipirea unor benzi de gelatină. sunt adevărate afirmaţiile: se pot adăuga aromatizanţi şi zahăr pentru a produce învelişuri masticabile.R. 31. Capsulele gelatinoase moi se obţin: cu ajutorul unor matriţe rotative. conţinut în substanţă activă. picurare 30. printre parametrii la care se face determinarea se numără şi: menţinerea temperaturii mediului de dizolvare la 37 0 ± 0. Capsulele gelatinoase tari (cu capac) se prepară prin: imersie 27. în masa pulberii se adaugă agenţi de umectare. umplere cu disc de dozare. prin picurare.

prevede: se compun dintr-un înveliş constituit din două părţi cilindrice prefabricate. . Conform F. Cedarea substanţei medicamentoase din capsulele gelatinoase moi depinde de: modul de dispersare a substanţei active (soluţie. Suplimentul din 2004.X. mărimea particulelor pulberii. aglomerarea particulelor ca urmare a încărcării electrice rezultate prin frecare. umectanţii favorizează dizolvarea 37. în cel mult 15 minute. aspectul probelor se examinează după ce aparatul a fost în funcţiune timp de 30 minute. F. dacă nu se prevede altfel 40. 42. capsulele cu indometacin. tipul solventului. timpul de dezagregare a învelişului 34. deschise la o extremitate şi având celălalt capăt rotunjit şi închis. se pot obţine prin acoperirea enterică a învelişului capsulelor gelatinoase tari sau moi.R. excipienţii asociaţi 36.X sunt capsule gelatinoase tari: capsulele cu ampicilina. Prevederile F. 38. sau în anumite cazuri justificate şi autorizate acid clorhidric 0. Etapele de cedare a substanţei medicamentoase din capsulele gelatinoase tari sunt următoarele. Capsulele gastro-rezistente au următoarele proprietăţi: cedare întârziată. trebuie să se dezagrege în soluţie alcalină de pancreatină în 60 minute 39. se obţin prin umplerea capsulelor gelatinoase tari sau moi cu granule sau particule acoperite cu un film gastrorezistent. suplimentul din 2004.R. capsulele cu rifampicină.R. cu excepţia: aglomerarea pulberii 35. Capsulele gelatinoase enterosolubile: nu trebuie să se dezagrege în soluţie de pepsină timp de 120 minute.33. privind dezagregarea capsulelor tari sunt: se utilizează ca mediu lichid apa .X. 41. sunt rezistente la acţiunea sucului gastric şi eliberează substanţele active în fluidul intestinal.X.R. Precizaţi care din următoarele capsule oficinale în F. Care din afirmaţiile referitoare la influenţa excipienţilor în biodisponibilitatea capsulelor opreculate sunt adevărate: diluanţii cu proprietăţi hidrofile uşurează dizolvarea substanţei active. capsulele corespund determinării dacă toate cele 6 capsule sunt dezagregate. suspensie). capsulele cu oxacilină sodică. Referitor la capsulele tari. capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se dezagrege: în apă.1M sau suc gastric artificial R. prezenţa tensioactivilor în formulare. Factorii care influenţează cedarea şi absorbţia substanţelor medicamentoase din capsulele operculate sunt: gradul de tasare al pulberii.R.

Care dintre următoarele enunţuri sunt valabile referitor la comprimate? se prezintă în general sub forma unui cilindru. F. se pot obţine prin imprimare. au rol în identificarea produsului. apoi cea de-a două se îmbină cu prima. Diluanţii la formularea comprimatelor: se adaugă dacă avem o cantitate mică de substanţe active.R. pot fi neacoperite şi acoperite. are următoarele prevederi referitoare la administrarea pe cale orală a comprimatelor: anumite comprimate sunt înghiţite sau mestecate. 5.R. au rol în divizarea produsului 7. F. Marcajele de pe faţa comprimatelor: se pot obţine prin ştanţare. suplimentul din 2004. manitolul. prevede: au un înveliş mai gros decât capsulele tari.substanţa(ele) activă(e). suplimentul din 2004.X? sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active.R. sunt destinate administrării pe cale orală. siguranţa îmbinării poate fi îmbunătăţită prin măsuri corespunzătoare. pot să prezinte şanţuri de subdiviziune 4. altele sunt menţinute în cavitatea orală pentru a elibera substanţa activă 6. învelişul este continuu şi prezintă forme variate. permit o dozare exactă a substanţelor active. în general sub formă solidă se introduc într-una din cele 2 părţi.X. Comprimatele: sunt preparate farmaceutice solide. 3. Referitor la capsulele moi. extremităţile pot fi plane sau convexe.X. unele sunt dizolvate sau dispersate în apă înainte de administrare. comparativ cu soluţiile. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la comprimate sunt prevăzute de F. lactoza. marginile pot fi tăiate oblic. se conservă în recipiente bine închise. Comprimatele prezintă următoarele avantaje: asigură o stabilitate fizicochimică îndelungată a substanţelor active. 43. influenţează în mare măsură proprietăţile comprimatului. amidonul. pot corecta biodisponibilitatea comprimatelor care conţin substanţe active hidrofobe 8. se obţin prin comprimarea unui volum constant de substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare. se administrează pe cale orală 2. umplute şi închise într-o singură operaţie COMPRIMATE 1. sunt uşor de administrat. sunt în general formate. Ca diluanţi în formularea comprimatelor se utilizează: fosfatul de calciu. .

polietilenglcolii solizi 16. soluţii apoase sau alcoolice de gelatină. amidonul 20. . folosit frecvent ca dezagregant. manitolul. Zahărul. Ca agenţi aglutinanţi la granularea pe cale umedă se folosesc dispersii coloidale de: Polivinilpirolidona. eliberare de gaze. gelatină. amestecat cu alţi excipienţi formează sorturi care se folosesc la comprimarea directă pentru comprimate bucale sau perorale 10. 17. soluţiile de zahăr de concentraţie 50-65% duc la obţinerea de comprimate friabile. sorbitolul 12. celuloza microcristalină. ceea ce face ca dezagregarea comprimatelor sa fie rapidă. lactozei. ca diluant: este uşor higroscopic. zaharozei. soluţii apoase sau alcolice de polivinilpirolidona 15. umflarea amidonului începe la temperaturi de peste 40° C. sunt adevărate afirmaţiile: se adaugă atât intragranular cit şi intergranular. Ca dezagreganţi în formularea comprimatelor nu se folosesc următoarele substanţe: aerosilului. gumă arabică dezenzimată. topire la temperatura corpului. Care dintre următorii excipienţi au rol dezagregant? amestecurile efervescente. polivinilpirolidona în soluţie apoasă sau alcoolică duce la comprimate cu rezistenţă mecanică mică 13. Ca lianţi pentru granularea uscată se utilizează: fosfatul de calciu anhidru. amidon. 11.9. 14. formează cu apa legături de hidrogen 19. Ca diluanţi la prepararea comprimatelor masticabile se pot folosi: zahărul. Ca diluanţi pentru comprimatele vaginale se utilizează: glucoza. 18. coca de amidon are o capacitate de coeziune redusă. Cei mai des folosiţi lianţi în granularea umedă sunt: coca de amidon. lactoza. Eficacitatea lianţilor este contracarată de un excipient: dezagregant. Precizaţi dezavantajele următorilor lianţi: soluţiile apoase de gumă tragacanta conferă comprimatelor rezistenţă mecanică crescută dar pot prelungi dezagregarea mai ales după conservarea acestora un timp mai îndelungat. umflare în contact cu apa. Despre amidon. Ca mecanisme prin care acţionează dezagreganţii se numără: accentuarea forţelor capilare de încorporare a apei în comprimat.

Despre aromatizanţi sunt adevărate afirmaţiile: se folosesc la prepararea comprimatelor bucale. 29. pentru supt sau masticabile. Limita oficinală de aerosil permisă la formularea comprimatelor este. uleiurile minerale. dacă nu se prevede altfel. Precizaţi care dintre substanţele următoare pot fi în acelaşi timp diluanţi şi dezagreganţi în formularea aceluiaşi comprimat? Amidonul. se împart în: lubrifianţi propriu-zişi. Curgerea granulatelor din pâlnia de alimentare în matriţă este favorizată de un excipient: glisant 30. Despre lubrifianţi se poate spune că: reduc frecarea în timpul comprimării şi eliminării comprimatului din matriţă. antiaderent. Limita oficinală de talc permisă la formularea comprimatelor este. Adjuvantul adăugat în formularea unui comprimat pentru a conferi acestuia o anumită masă este un agent: diluant 31.25 %. talcul şi dioxidul de siliciu coloidal 26. Sunt agenţi cu rol lubrifiant în formularea comprimatelor: stearatul de magneziu. includ substanţe ca talcul sau polietilenglicolii.21. aerosil 27. de: cel mult 10% 32. 23. 28. se evită uleiurile volatile bogate în terpene datorită oxidării lor uşoare. Adjuvantul adăugat în formula unui comprimat pentru a favoriza evacuarea cu mai mare uşurinţă a comprimatelor din matriţă se numeşte: lubrifiant propriu-zis. se adaugă în cantităţi de circa 0. antiaderenţi. glisanţi 25. de: cel mult 3 % 33. Un edulcorant utilizat şi ca diluant în formularea comprimatelor de mestecat este: manitolul 24. Ca agenţi lubrifianţi se folosesc: amidon. acid stearic. dacă nu se prevede altfel. majoritatea fiind hidrofobi au tendinţa de a reduce viteza dezintegrării şi dezagregării comprimatelor. Limita oficinală de acid stearic sau stearat de magneziu permisă la formularea comprimatelor este de: cel mult 1 % . se numesc agenţi antifricţionali. celuloza microcristalină 22. Despre lubrifianţi sunt adevărate afirmaţiile: scad forţele de frecare între granule dar şi intre comprimat şi matriţă/ponsoane.

lactoza hidratată. pentru substanţele medicamentoase solubile se preferă dezagreganţi insolubili. . Despre factorii de formulare a comprimatelor sunt adevărate afirmaţiile: lianţii au efect benefic asupra substanţelor hidrofobe favorizând umectarea acestora. dacă nu se prevede altfel. forma hidratată poate reacţiona cu substanţele cu grupări aminice. comprimarea directa 43. 40. de: nu există prevederi oficinale. dacă nu se prevede altfel. 39. de: nu există prevederi oficinale. de: nu există prevederi oficinale. 35. Limita oficinală de polivinil pirolidonă permisă la formularea comprimatelor este. prelungirea timpului de dezagregare a comprimatului 44. de: nu exista prevederi oficinale. Limita oficinală de alucol permisă la formularea comprimatelor este. dacă nu se prevede altfel. Limita oficinală de lactoză uscată prin spray permisă la formularea comprimatelor este. Limita oficinală de celuloză microcristalină permisă la formularea comprimatelor este. îmbunătăţirea proprietăţilor de curgere ale materialului.34. de: nu există prevederi oficinale. cu atât dizolvarea substanţei medicamentoase este mai lentă. este solubilă în apă dar dizolvarea decurge lent. Celuloza purificată si depolimerizată sub formă cristalină este cunoscută sub numele de: avicel 41. lactoză uscată prin spray sau Fast Fio lactoză. 37. Limita oficinală de hidroxipropilmetilceluloză permisă la formularea comprimatelor este. 42. Obiectivele granulării pulberilor sunt: prevenirea separării componentelor amestecului de pulberi. daca nu se prevede altfel. Urmatoarele metode de obtinere a comprimatelor nu implica umiditate: comprimarea dupa brichetare. 38. în general. folosită ca excipient la prepararea comprimatelor. cu cât punctul de topire al lubrifiantului este mai coborât. îmbunătăţirea proprietăţilor de comprimare. sunt adevărate afirmaţiile: pentru comprimare se poate folosi lactoză anhidră. Despre lactoza. creşterea forţei de comprimare duce la: creşterea rezistenţei mecanice a comprimatului. dacă nu se prevede altfel. 36.

comprimatele vaginale. dezagregarea comprimatelor neacoperite trebuie să se producă în apă. comprimate cu straturi multiple dispuse paralel.X. rezultatele se exprimă indicând valoarea medie.în cel mult: 60 minute. deasupra căreia are loc curgerea unor materiale: este caracteristică materialelor plastice 46. Granularea umedă presupune efectuarea următoarelor operaţii: umectarea pulberii. Comprimatele neacoperite cuprind: comprimate cu strat unic.45. comprimate cu staturi multiple dispuse concentric. Din clasa comprimatele neacoperite fac parte: comprimatele masticabile. pentru mărirea vitezei de absorbţie a unei substanţe active administrate intern se recomandă: folosirea de polimorfi cu energie liberă mai mare 53. Conform F. uniformizarea granulatelor 48. In general.R. după rotirea într-un tambur rotativ din material plastic cu feţele interne lustruite. rezultatele se exprimă în newtoni.R. transformarea masei umede în granulate. dacă nu se prevede altfel 51. Pragul de curgere. în cel mult: 15 minute 50. uscarea granulatelor umede. obţinute printr-o singură comprimare a particulelor. Despre determinarea rezistenţei mecanice la rupere a comprimatelor sunt adevărate afirmaţiile: măsoară forţa necesară ruperii comprimatelor prin strivire. valorile minime şi valorile maxime ale forţelor măsurate 49. dezagregarea comprimatelor acoperite enterosolubile trebuie să se facă în soluţie alcalină de pancreatină . verifică dacă. comprimate pentru soluţii hipodermice. obţinute prin comprimarea succesivă a unor particule cu compoziţie diferită . 54. măsurarea se face pe un lot de 10 comprimate. obţinute prin comprimarea succesivă a unor particule cu compoziţie diferită.după ce au rezistat 2 ore în soluţie acidă de pepsirjă . Granulatul simplu este un amestec de: amidon – lactoza 7:3 47. presupune determinarea greutăţii probelor înainte şi după determinare. exprimă friabilitatea în termeni de masă pierdută calculată în procente din masa iniţială. comprimate pentru inhalaţii. adică limita superioară a tensiunii de forfecare.X. Determinarea friabilităţii comprimatelor neacoperite: este o metodă de determinare a comportării comprimatelor la acţiunea şocurilor mecanice sau a frecării. Conform F. 52. comprimatele prezintă semne de abraziune sau rupere.

acoperire in turbine 65. uşurarea ingerării. Despre drajefiere sunt adevărate afirmaţiile: viteza de dezagregare a nucleelor trebuie să fie mare. dizolvarea rapidă a învelişului 59. polioli. îndulcitori 61. mărirea flexibilităţii filmului. Comprimatele se pot acoperi cu: straturi alcătuite din zahăr. lustruirea 66. cu exceptia: absorbtiei preferentiale la nivelul stomacului 63. pelicule subţiri alcătuite din diverse substanţe 56. imbunatatirea aspectului preparatului. uniformizarea. modificarea cedării substanţelor active iritante pentru stomac prin dizolvarea învelişului doar la nivel intestinal 58. polimeri ai acidului metacrilic si esteri ai acestuia 64. trebuie luate măsuri pentru a evita pătrunderea apei în comprimatele supuse procesului de acoperire. Despre comprimatele acoperite cu un film polimeric enterosolubil sunt adevărate afirmaţiile: filmul polimeric se dizolvă la pH-ul mâi ridicat din intestin 57. Acoperirea comprimatelor se face pentru: mascarea gustului si/sau a mirosului neplacut a unor substante medicamentoase. Avantajele comprimatelor filmate faţă de drajeuri sunt: creşterea moderată a masei comprimatului acoperit. mărirea rezistenţei filmului. dirijarea eliberarii substantelor medicamentoase in intestin prin acoperire enterica 62.55. posibilitatea dirijării cedării în stomac sau în intestin. Adăugarea plasticizanţilor în filmele polimerice utilizate în acoperirea comprimatelor are drept scop: micşorarea fragilităţii filmului. Pentru acoperirea enterica a comprimatelor se folosesc: acetoftalat de celuloza. Acoperirea cu zahar include urmatoarele faze: izolarea. Acoperirea enterica se realizeaza in urmatoarele scopuri. Avantajele acoperirii comprimatelor sunt: protejarea conţinutului de factorii de mediu. asigurarea cedării prelungite a substanţei medicamentoase. stratificarea. Filmarea comprimatelor se face prin: suspendare in aer. la prepararea drajeurilor colorate colorantul se adaugă în etapa de finisare 60. . gume. La acoperirea comprimatelor filmate se pot folosi amestecuri ce cuprind: rezine.

comprimatele cu clorhidrat de propranolol 72. comprimate orodispersabile 75. determină un efect local sau sistemic. antibiotice. creştere în volum foarte mică. Care dintre următoarele produse sunt utilizate pentru formarea de învelişuri grastrosolubile (neenterice)? Hidroxipropilmetilceluloză. se numesc pastile atunci când sunt obţinute prin dizolvarea substanţei medicamentoase într-o soluţie de zahăr care se toarnă apoi în forme. Ca produse pentru acoperirea enterică se folosesc: şelac. etilceluloză 70. au o rezistenţă mecanică corespunzătoare pentru a evita zdrobirea sau ruperea în timpul manipulărilor.R. Eudragit L. Acoperirea cu pelicule a comprimatelor prezintă următoarele avantaje faţă de acoperirea cu zahăr: proces tehnologic de scurtă durată. aspect estetic. decongestionante. Comprimatele acoperite prezintă următoarele avantaje: mascarea mirosului şi gustului neplăcut al unor substanţe active. includ şi categoria tabletelor triturate (trochişti. au de obicei formă romboidală 78. lozenge). Comprimatele de supt: au timp de dezagregare de 30-45 minute. 77. Comprimatele bucale: au efect sistemic. dirijarea dezagregării la diferite nivele ale tractului gastro-intestinal. antitusive. hidroxipropilceluloză. comprimatele efervescente. rezistenţă mare la solicitări mecanice. au o formă adecvată modului de utilizare. comprimate pentru soluţii sau dispersii orale. Conform F. ot conţine substanţe antiseptice. comprimatele masticabile. 68.67. în categoria comprimatelor destinate administrării orale intră şi: comprimatele cu eliberare modificată. acetoftalat de celuloză. Comprimatele de supt: sunt preparate solide unidoză. . categoriile de comprimate destinate administrării orale descrise în monografia „Comprimate" sunt: comprimate efervescente. eliberarea dirijată a substanţei active. suplimentul din 2004. 69. La prepararea comprimatelor cu matriţă hidrofilă sunt indicaţi următorii polimeri. La prepararea comprimatelor cu matriţă hidrofobă sunt folosite următoarele materiale. cu excepţia: carbowaxurilor 74. cu excepţia: policlorurii de vinil 73. Printre comprimate cu eliberare modificată se numără şi: comprimatele cu diclofenac sodic.X. comprimatele sublinguale 76. 71.

pe eticheta produsului trebuie să se specifice că nu se înghit ca atare. 84. Din categoria comprimatelor pentru utilizarea în cavitatea bucală. excipienţii folosiţi trebuie să fie solubili în apă 81. Referitor la comprimatele efervescente. 83. 87. Pastilele şi pastilele moi: sunt destinate suptului. în F. sunt preparate moi şi flexibile. se poate face granularea ambelor fracţiuni cu un solvent organic volatil anhidru. se poate folosi la preparare acid citric monohidrat pentru că la malaxare sau încălzire eliberează apă care produce granularea.R. Pastilele moi: conţin una sau mai multe substanţe active. Despre prepararea comprimatelor efervescente sunt adevărate afirmaţiile: se poate face separând fracţiunea acidă de ce alcalină şi amestecând fracţiunile înaintea comprimării. se obţin prin turnarea în forme a unor amestecuri de polimeri sau gume şi edulcoranţi. există următoarele precizări: sunt comprimate neacoperite. comprimate sublinguale.79. în comprimatele vaginale spumogene se pot prelucra substanţe cu acţiune: anticoncepţională 85.X. conţin una sau mai multe substanţe active într-o bază aromatizată şi îndulcită. Pastilele: au efect local în cavitatea bucală şi la nivelul faringelui. trebuie păstrate în recipiente închise etanş. sunt destinate dizolvării sau dispersării în apă înainte de administrare. comprimatele care spumifică la dezagregare dispersează mai eficient substanţa activă. sunt obţinute prin turnare. se dezagregă în mai puţin de 5 minute. comprimate bucale. prin dizolvare sau dezintegrare lentă în gură. suplimentul din 2004. în monografia de „Preparate bucofaringiene" din F. se dispersează sau se dizolvă în apă înaintea administrării. în condiţiile indicate. eliberând dioxid de carbon. 86.R. nu fac parte următoarele: hipodermice 80. în prezenţa unei substanţe deshidratante. sunt incluse următoarele categorii de comprimate: comprimate de supt.X. într-o bază aromatizată şi îndulcită. se pot formula şi sub formă de comprimate efervescente. 82. Despre comprimatele vaginale sunt adevărate afirmaţiile: au acţiune mai ales locală. . suplimentul din 2004. Comprimatele efervescente: conţin amestecuri de acizi (citric sau tartric) şi carbonat acid de sodiu. sunt preparate dure 88.

permite reducerea numărului şi frecvenţei dozelor administrate 6. sunt forme farmaceutice în care locul eliberării substanţei active este diferit de cel al eliberării convenţionale când sunt administrate pe aceeaşi cale. restul cantităţii de substanţă activă este eliberată treptat şi continuu. la administrarea pe aceeaşi cale.89. prima doză cedată imediat după administrare determină un efect prompt. 3. sunt forme farmaceutice cu eliberare modificată. menţinând răspunsul terapeutic timp de mai multe ore. forme farmaceutice cu eliberare secvenţială (pulsatorie). concentraţiile plasmatice ale substanţei medicamentoase sunt menţinute în domeniul terapeutic pe o durată convenabilă (12 . sunt valabile următoarele afirmaţii: sunt forme farmaceutice în care viteza eliberării substanţei active este diferită de cea a eliberării convenţionale. In cazul formelor farmaceutice orale cu eliberare prelungită: substanţa medicamentoasă este eliberată treptat în cantitate corespunzătoare pentru a înlocui substanţa activă eliminată. Un preparat oral cu acţiune prelungită prezintă următoarele caracteristici: se prezintă sub formă de comprimate sau capsule. pe o perioadă prelungită. Referitor la formele farmaceutice cu eliberare modificată. FORME FARMACEUTICE CU ELIBERARE MODIFICATĂ 1. se folosesc în crizele de angină pectorală. forme farmaceutice cu eliberare întârziată.24 ore). eliberarea modificată este rezultatul unei formulări şi / sau al unei metode de producţie specială 2. . viteza de eliberare poate fi modulată prin intermediul unui agent formator de membrană sau matriţă 4. modul de administrare evită efectul de prim pasaj. Supliment 2004 includ: forme farmaceutice cu eliberare prelungită. asigură o cedare lentă a substanţei active. Formele farmaceutice cu eliberare modificată definite în Farmacopeea Română. Pentru formele farmaceutice cu eliberare prelungită sunt valabile următoarele afirmaţii: sunt caracterizate printr-o viteză de eliberare mai mică faţă de formele farmaceutice cu eliberare imediată care conţin aceeaşi substanţă medicamentoasă. eliberarea prelungită este rezultatul unei formulări şi / sau al unei metode de producţie specială. eliberarea are loc după o cinetică de ordinul 0 5. volatilitatea substanţei îngreunează prepararea comprimatelor. Despre comprimatele cu nitroglicerină sunt adevărate afirmaţiile: se prezintă sub formă de comprimate sublinguale. Preparatele cu eliberare susţinută sunt cele la care: răspunsul terapeutic se instalează imediat şi apoi se menţine constant timp de mai multe ore.

13.R. au în nucleu încorporată a doua doză de substanţă activă. reducerea incidenţei şi intensităţii unor efecte secundare nedorite.7. capsule cu eliberare prelungită . Conform F. capsule cu eliberare întârziată. Supliment 2004. capsulele cu eliberare modificată includ: capsule gastrorezistente.R. în stratul exterior aflându-se doza iniţială. Alte avantaje ale preparatelor orale cu acţiune prelungită se referă la: reducerea cantităţii totale de substanţă medicamentoasă administrată. In general. Supliment 2004: capsule gastrorezistente.X. 10. evitarea fluctuaţiilor nivelelor plasmatice ale substanţei active. îmbunătăţirea complianţei pacientului. prima doză (doza de atac) este cedată imediat după administrare. dozele de întreţinere sunt eliberate eşalonat. reducerea numărului şi frecvenţei dozelor administrate. Supliment 2004. 15.X. evită necesitatea administrării frecvente. 12. asigură o eliberare discontinuă a substanţei active. comprimate cu eliberare secvenţială. după o singură administrare un efect terapeutic timp de mai multe: ore 8. comprimate gastrorezistente. comprimatele cu eliberare modificată includ: comprimate cu eliberare întârziată (comprimate gastrorezistente). Comprimatele cu acţiune repetată: sunt comprimate sau drajeuri constituite din două sau chiar trei doze separate printr-un înveliş enteric. Conform F. mărirea intervalului dintre administrări şi evitarea administrării în timpul nopţii. un preparat cu acţiune prelungită asigură. comprimate cu eliberare prelungită. 11.R. Formele farmaceutice cu eliberare întârziată sunt caracterizate prin: eliberarea amânată a substanţei medicamentoase până ce preparatul ajunge în intestin 9. granule gastrorezistente 14. Indicaţi avantajele preparatelor orale cu eliberare prelungită faţă de preparatele convenţionale (cu eliberare imediată): menţinerea concentraţiilor plasmatice ale substanţei medicamentoase în domeniul terapeutic un timp mai mare. simplificarea regimului de administrare a medicamentului. Indicaţi formele farmaceutice orale cu eliberare modificată descrise în unele monografii generale din F. la anumite intervale de timp.X. Medicamentele orale cu acţiune repetată: conţin mai multe doze (2 sau 3) de substanţe active.

în preparatele orale cu eliberare prelungită se evită prelucrarea substanţelor: care au o doză terapeutică de peste 0. Care dintre următoarele categorii de substanţe medicamentoase sunt potrivite pentru formularea de preparate orale cu eliberare prelungită? Antihipertensive. difuziunea / bioeroziunea. sunt reprezentate de matriţe hidrofile. hidrofobe (lipidice). 25. Precizaţi proprietăţile farmacocinetice ale unei substanţe medicamentoase care determină includerea sa într-un preparat cu eliberare prelungită: timp de înjumătăţire biologică cuprins între 4 şi 6 ore. formularea unor complecşi greu solubili ai substanţei active . 21.16. preparate conţinând substanţa activă reţinută pe răşini schimbătoare de ioni sau sub formă de complecşi greu solubili 22. dependentă de pH sau enzime. se prepară prin acoperirea comprimatelor cu un înveliş enterosolubil. Procedeele de fabricaţie a preparatelor cu eliberare prelungită constau în: acoperirea granulelor sau peletelor cu filme polimerice de natură şi grosimi diferite. Precizaţi proprietăţile fizico-chimice ale unei substanţe medicamentoase care contează pentru includerea sa într-un preparat oral cu eliberare prelungită: solubilitatea şi viteza de dizolvare. antihistaminice. 20. inerte (plastice). Formele farmaceutice orale cu eliberare prelungită sunt formulate ca: sisteme de tip rezervor (forme cu înveliş sau membrană). reţinerea substanţei active pe răşini schimbătoare de ioni. 24. degradarea hidrolitică. Comprimatele gastrorezistente (enterosolubile): prezintă eliberare întârziată.20 g. cu domeniul terapeutic îngust. sunt destinate să elibereze substanţa activă la nivel intestinal. încorporarea în masă a substanţei medicamentoase. a căror absorbţie intestinală este variabilă şi parţială. 17. Procesele fizico-chimice care reglează mecanismul de eliberare din formele farmaceutice cu eliberare modificată sunt: dizolvarea / difuziunea. Mijloacele farmaceutice (galenice) prin care se obţine o eliberare modificată a substanţei medicamentoase dintr-un preparat farmaceutic sunt: încorporarea substanţei active într-o matriţă inertă. formarea de complecşi uşor solubili. hidrofobă sau hidrofilă. indice terapeutic mare. schimbul ionic. antiaritmice 18. sisteme de tip matriţă (monolitice). coeficientul de partiţie lipide / apă 19. 23. a căror absorbţie intestinală are loc numai în partea superioară a intestinului. Sistemele orale de tip matriţă (matriceale): sunt sisteme monolitice.

Formele farmaceutice cu eliberare prelungită obţinute după principiul încorporării în masă sunt: comprimate tip matriţă.soluţie acidă în 2 ore şi trebuie să se dezagrege în pancreatină . în cazul matriţelor hidrofile. Care dintre polimerii următori sunt agenţi formatori de matriţe hidrofile: hidroxipropilmetilceluloza. polivinilpirolidona.8). sunt polimeri acrilici de sinteză. Mecanismul de eliberare a substanţei medicamentoase din matriţe hidrofile se bazează pe următoarele fenomene: dizolvarea-difuziunea substanţei medicamentoase şi bioeroziunea matriţei. conţin în formulare un polimer hidrodispersabil. Eliberarea substanţei medicamentoase din comprimate de tip matriţă hidrofilă comportă următoarea succesiune de etape: hidratarea polimerului matriceal hidrofil la contactul cu fluidul gastric. 37. în funcţie de solubilitate şi pH 29. sunt valabile următoarele afirmaţii: sunt produse naturale folosite pentru peliculizare (acoperire cu film). Alegeţi afirmaţia corectă referitoare la dezagregare: nu trebuie să se dezagrege în pepsină . cedează substanţa medicamentoasă dizolvată printr-un proces de difuziune prin matriţă 35. eliberarea prelungită a substanţei active este rezultatul: îmbibării matriţei şi formării unui strat de gel în jurul acesteia. introduse în capsule gelatinoase tari 31. Produsele Eudragit sunt: lacuri de rezine acrilice 30. metode care utilizează substanţe radioactive. Polimerii enterosolubili folosiţi pentru acoperirea comprimatelor sunt: acetoftalat de celuloză. 34. se utilizează ca învelişuri gastrosolubile şi enterosolubile. dacă nu se prevede altfel 32.26. formarea unei bariere de gel . Referitor la produsele Eudragit. polivinilacetoftalat 28. acoperite diferit. 27. Spansulele: sunt sisteme farmaceutice de tip rezervor cu eliberare discontinuă. carboximetilceluloza sodică.soluţie alcalină în cel mult 1 oră. 33. Selectaţi răspunsurile corecte referitoare la matriţele hidrofile: se pot obţine prin comprimare directă. prin care substanţa medicamentoasă difuzează lent 36. sunt constituite din microgranule sau pelete repartizate în mai multe grupe (3 . Controlul eliberării „in vivo" a substanţei active din preparatele orale cu eliberare prelungită se efectuează prin: metode care utilizează substanţe radioopace.

46. Care sunt metodele fizice de prelungire a acţiunii unui preparat injectabil: adăugarea în formulare a unor macromolecule pentru creşterea vâscozităţii. eliberează substanţa activă dependent de pH şi de concentraţia în electroliţi din fluidele digestive. Matriţele inerte: conţin substanţa medicamentoasă încorporată într-un material termoplastic inert. polimetacrilatul de metil 44. Matriţele hidrofile prezintă următoarele avantaje: procesul tehnologic de fabricaţie este mai simplu în comparaţie cu cel aplicat la preparatele acoperite cu filme polimerice. în formularea matriţelor hidrofobe se folosesc următorii excipienţi formatori de matriţă: Ceruri. administrabile în doze mici. alcooli graşi 41. eroziunea (bioeroziunea) matriţei 38. utilizarea de vehicule uleioase . se elimină sub formă de schelete inerte. implanturi. Eliberarea substanţei active dintr-o matriţă hidrofobă se realizează: prin difuziune lentă prin matriţă. cedează substanţa activă prin dizolvare şi difuziune lentă din matriţă. acizi graşi. Selectaţi formele parenterale cu acţiune prelungită: soluţii injectabile uleioase. Precizaţi materialele plastice ce alcătuiesc scheletul comprimatelor de tip matriţă inertă: polietilena de joasă presiune. 40. prin eroziunea matriţei datorită variaţiei de pH din tractul digestiv şi a prezenţei enzimelor din sucurile digestive. capsule sau suspensii apoase. Formele farmaceutice cu eliberare prelungită formulate pe bază de răşini schimbătoare de ioni: se prezintă sub formă de comprimate. după traversarea tractului gastrointestinal. golite de conţinutul medicamentos. 42. suspensii injectabile. clorură de polivinil. Ca agenţi de complexare în formularea unor preparate cu acţiune prelungită se folosesc: răşini schimbătoare de ioni 45.în jurul comprimatului. pot încorpora cantităţi relativ mari de substanţe active 39. 43. Matriţele hidrofobe (lipidice). ca preparate orale cu eliberare prelungită: sunt constituite din materii grase sau ceruri. 47. dizolvarea şi difuziunea lentă a substanţei medicamentoase prin bariera gelică. sunt adecvate pentru încorporarea substanţelor active ionizabile.

transportul substanţei medicamentoase la locul acţiunii farmaceutice şi cedarea cu o viteză şi în cantitatea necesară proceselor biologice 2. menţinerea nivelului medicamentos plasmatic constant pe o perioadă prelungită de timp. 51.48. se folosesc pentru a: obţine un efect mai lung. Sistemele cu eliberare controlată a substanţei medicamentoase pot rezolva: problemele pe care le creează substanţele medicamentoase greu absorbabile. sterile. Implanturile. Implanturile subcutanate: se aplică prin incizarea aseptică a pielii cu ajutorul unui instrumentar special. perfect controlabilă. farmacistul face următoarele recomandări pacientului: să nu se administreze concomitent un preparat cu eliberare prelungită şi unul cu eliberare convenţională ce conţin aceeaşi substanţă medicamentoasă să nu rupă sau mestece comprimatul cu acţiune prelungită. sunt destinate aplicării subcutanate. reproductibilă. săptămâni sau ani. se utilizează pentru administrarea de hormoni steroidieni (ca anticoncepţionale). Implanturile: se prezintă sub formă de comprimate mici. intramusculare sau intraarticulare. supurarea sau închistarea. cedează substanţa medicamentoasă cu o viteză determinată de cerinţele de tratament ale stării patologice. La eliberarea unui preparat cu eliberare prelungită. pot fi biodegradabile sau nebiodegradabile. 4. pentru o perioadă de zile. Un sistem de transport şi eliberare la ţintă: asigură vectorizarea substanţei medicamentoase la locul ţintă sau specific de acţiune. 50. modularea cedării şi absorbţiei în funcţie de nevoile variabile ale organismului 3. predeterminată. după o cinetică cunoscută. să respecte doza şi frecvenţa administrărilor SISTEME FARMACEUTICE CU ELIBERARE CONTROLATĂ. trebuie să corespundă unor cerinţe legate de lipsa efectelor imunologice. Controlul cedării din sistemele farmaceutice cu eliberare controlată se realizează: prin intermediul tehnologiei de obţinere. ca preparate parenterale cu acţiune prelungită. . sunt denumite şi comprimate subcutanate. pot avea ca inconveniente pentru pacient respingerea. prelungi acţiunea substanţei medicamentoase 49. SISTEME DE TRANSPORTŞI ELIBERARE LA ŢINTĂ 1 Realizarea unor sisteme farmaceutice de eliberare a substanţelor medicamentoase are ca obiective: eliberarea substanţei medicamentoase în cantitatea şi cu viteza dorită pentru a pătrunde în organism.

prin membrana de acoperire a sistemului din microcompartimente hidrofile. citostatice. osmoză sau energie mecanică. Supliment 2004. Sistemele sau dispozitivele perfuzabile cu cedare controlată se folosesc pentru administrarea de: insulina. prin masa unui polimer. cunoscută şi reproductibilă. sistemele terapeutice transdermice sunt constituite din: un suport extern. plasturi transdermici 10. poate avea loc: printr-o membrana polemerica. luni sau ani). matriţe cu cedarea controlată de difuzie. realizează o eliberare constantă. in cazul sistemelor rezervor. pe un interval de timp prestabilit (zile. o folie protectoare ce se îndepărtează înaintea aplicării 14. sisteme cu mircocompartimente închise cu cedarea controlată de dizolvare. anticoagulante. sisteme de administrare cu viteză controlată prin activare. în care cedarea este controlată de permeabilitatea membranei. inserte oculare. Conform FR X. antibiotice. este neinfluenţată de variabilele fiziologice locale 7. inchise intr-o matrita polimerica lipofila siliconica.5. Difuzia moleculara. ca sursa de energie a sistemelor cu cedare preprogramata. Sistemele cu eliberare controlată pot fi clasificate în: sisteme cu viteză preprogramată de eliberare a substanţei medicamentoase. preprogramată. permite aplicarea sistemului la locul dorit . sisteme cu eliberare autoreglată 6. Suportul extern al sistemului terapeutic transdermic îndeplineşte următoarele roluri: menţine împreună elementele funcţionale ale sistemului. minipompe osmotice orale. un preparat ce conţine substanţa (-ele) activă (-e). 12. Care dintre următoarele exemple sunt sisteme cu cedare controlată? minipompe osmotice pentru administrare parenterală. de cantităţi predeterminate. 9. 13. sisteme terapeutice oculare 11. 8. reduc la minimum intervenţia pacientului legată de administrare. in cazul sistemelor matrita. Sistemele farmaceutice cu eliberare controlată (sisteme terapeutice) se prezintă sub formă de: comprimate de uz oral. sisteme terapeutice vaginale. Formele parenterale cu eliberare controlată: Folosesc ca sursă de energie procese de difuzie. Sistemele de eliberare cu viteza preprogramată a substanţei medicamentoase sunt formulate ca: sisteme rezervor. Eliberarea substanţei medicamentoase din sistemele cu cedare controlată: se realizează cu o viteză constantă.

18. nelezată. de dimensiuni diferite. Sistemul Scopoderm: conţine scopolamină. Sistemul transdermic Nicotinell: se aplică uzual pe antebraţ sau partea superioară a trunchiului. cu clonidină. 20. este indicat pentru profilaxia răului de mişcare. se aplică postauricular. Precizaţi care din următoarele sisteme terapeutice (S. S. Substanţele active din formularea sistemelor terapeutice transdermice pot fi incluse: într-o matriţă solidă. se aplică pe pielea uscată. doza eliberată pe unitatea de timp. eliberează substanţa activă în circulaţia generală după traversarea barierei cutanate. cu estradiol. Sistemul Transderm-Nitro: previne crizele de angină pectorală. conţine nicotină. Sistemele terapeutice transdermice se ambalează în: plicuri sigilate 19. într-un rezervor semisolid 16. Denumirea latină de Emplastra transcutanea se referă la: sisteme terapeutice transdermice 17. aplicarea se face prin apăsare circa 10 secunde cu palma sau vârful degetelor . se prezintă ca un plasture. cu nitroglicerină.T.T. are o durată de acţiune de 24 de ore. Scopolamină administrată transdermic este utilizată pentru a preveni: răul de mişcare 25. Precizaţi afirmaţiile valabile referitoare la sistemele terapeutice transdermice: sunt preparate flexibile.15. nu trebuie să fie iritante sau sensibilizante la aplicări repetate. S. locul de aplicare trebuie alternat. într-o matriţă semisolidă. aria suprafeţei de eliberare. conţine nitroglicerină. 24. Ce reguli trebuie respectate de pacient la aplicarea unui sistem terapeutic transdermic: aplicarea se face pe o zonă de piele lipsită de păr. Pe eticheta unui sistem terapeutic transdermic trebuie menţionate: cantitatea totală de substanţă medicamentoasă. Sistemul terapeutic Catapres TTS conţine: Clonidină 23.T. se administrează pentru o perioadă de până la 12 săptămâni.T. pentru combaterea fumatului.) sunt destinate căii transdermale pentru eliberarea substanţei active: S. 22. 21. 26. excesul de substanţă activă din rezervor serveşte ca sursă energetică termodinamică şi ca rezervor de siguranţă.

27. practicat cu mare precizie prin intermediul unui laser. dimensiunile orificiului de cedare 34. ca modalitate de activare a transportului moleculelor active ionizabile prin piele. prezintă un orificiu de cedare. cedează substanţa activă pe o perioadă de 7 de zile. eliberează substanţa medicamentoasă într-o perioadă de timp predeterminată. cedarea este controlată de o membrană polimerică de etilena / acetat de vinii. se aplică în sacul conjunctival. se prezintă sub forma unui disc elipsoidal membranar suplu. Iontoforeza (ionoforeza). . sunt constituite dintr-un rezervor de substanţă activă. 31. Precizaţi care dintre următoarele sisteme terapeutice are acţiune contraceptivă: Progestasert 36. Sistemul Ocusert: conţine pilocarpină bază încorporată într-un gel de acid alginic. când este cazul 32. în recipiente sterile. înglobat într-o matriţă sau înconjurat de o membrană 29. 33. sunt condiţionate individual. Sistemul Progestasert: este un dispozitiv intrauterin. Pe eticheta unui insert / implant se menţionează: cantitatea totală de substanţă activă din implant. sunt de tip matriţă sau rezervor. Implanturile oftalmice: sunt denumite şi inserte. Debitul de evacuare a substanţei active dintr-un sistem terapeutic osmotic oral (OROS) depinde de: solubilitatea substanţei active. conţine pilocarpină. are acţiune anticoncepţională. doza eliberată pe unitatea de timp. 28. conţine progesteronă. Un sistem osmotic oral (OROS): are mărimea unui comprimat obişnuit. se foloseşte pentru tratamentul glaucomului. utilizează: un câmp electric 37. 35. este un sistem de tip rezervor. conţine un compartiment (rezervor) medicamentos activ osmotic. sonoforeză. Sistemul Ocusert: este un insert (implant) ocular. rezervorul este înconjurat de o membrană semipermeabilâ care reglează penetrarea apei în rezervor. Cedarea substanţei medicamentoase activată cu ajutorul ultrasunetelor se mai numeşte şi: fonoforeză. 30. Insertele oftalmice: produc un efect local.

folosirea formei inactive a unei substanţe medicamentoase care este convertită în forma activă doar la locul de acţiune (pro-drog). Conceptul „drug-targeting" este propriu: sistemelor de transport şi cedare la ţintă. gentamicina sulfat 39. Ca potenţiali transportori ai unor molecule active. protejarea organismului de efecte toxice 42.38. . îmbunătăţirea efectului terapeutic. ADN) 45. reducerea riscului efectelor adverse 46. transportori marcomoleculari solubili (anticorpi. 47. dirijarea cu ajutorul căldurii a unor particule care eliberează prin topire substanţa medicamentoasă în zona tratată termic 41. ţesuturi. formaţiuni subcelulare. lidocaina clorhidrică. reducerea prezenţei substanţei medicamentoase în alte părţi ale organismului. folosirea de transportori pentru dirijarea selectivă a substanţei medicamentoase la ţinta vizată. Avantajele sistemelor de transport şi eliberare la ţintă a substanţei medicamentoase sunt: protejarea substanţei medicamentoase faţă de mediile biologice. Vectorizarea se poate realiza prin următoarele metode: sintetizarea unor agenţi medicamentoşi cu selectivitate pentru receptorii biologici. organe). Ţintele (locurile de acţiune) vizate în medicaţia vectorizată cuprind: ţesuturi. transportori celulari (eritrocite. leucocite). absorbţie scăzută. s-au studiat: microparticule încărcate cu substanţă activă. sistemelor matriceale cu eliberare prelungită. Obiectivele terapiei la ţintă sunt: creşterea concentraţiei în substanţă medicamentoasă la locul de acţiune sau „ţinta" vizată (celule. Acţiunea de transport a unui sistem vectorizat depinde de: caracteristicile vectorului sau transportorului 44. organe Celule. existenţa unor bariere anatomice care se opun penetrării. Care din următoarele considerente impun eliberarea la ţintă a unor substanţe medicamentoase: instabilitatea în mediile biologice. lontoforeza a fost cercetată clinic pentru transferul în piele al unor substanţe medicamentoase precum: dexametazona fosfat sodică. Indicaţi ce posibilităţi tehnologice au fost cercetate pentru a asigura transportul la ţintă al substanţelor medicamentoase: aplicarea a unui câmp magnetic dirijat din exterior pentru a asigura acumularea substanţei medicamentoase într-un anumit organ. sistemelor terapeutice transdermice 40. utilizarea unor sisteme de micro-/nanoparticule şi vezicule 43.

Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la nanoparticule sunt adevărate? au dimensiuni cuprinse între 10 . sunt destinate administrării i. capacitatea de a fi biodegradabili. Care din următoarele afirmaţii referitoare la lipozomi sunt adevărate: sunt particule microscopice. veziculare. se utilizează pe cale parenterală.v. pentru a evita eliberarea prematură a acesteia. au diametrul între 200 . acoperite cu un înveliş polimeric. Clasificarea sistemelor de transport la ţintă se face în funcţie de: ţinta vizată. Nanosferele: sunt sisteme monolitice. 54. Transportorii sub formă de microparticule au afinitate pentru: ţesuturi. Microcapsulele: sunt forme cavitare ce conţin substanţe active. 59. 50.v. nanocapsule. . mecanism de ţintire 49. Transportorii se aleg după următoarele criterii: capacitatea de a forma o legătură stabilă cu substanţa medicamentoasă. Următoarele sisteme de eliberare sunt transportori coloidali. formaţiuni subcelulare.. 51. Care dintre următoarele sisteme vectorizate sunt formulate ca sisteme veziculare: microcapsule.1000 nm. 53. lipozomi. splină. se obţin pe bază de polimeri sintetici. lipozomi. mărime (diametru). specificitatea pentru locul de acţiune. 58. Transportorii macromoleculari au afinitate pentru următoarele ţinte: celule. includ nanosfere şi nanocapsule.600 micrometri 57. compacte.3 % din masa totală. se folosesc pentru embolizare 56. Transportorii de tip microparticule încărcate cu substanţe medicamentoase includ: microsfere. sunt biodegradabili.48. cu excepţia: suspensiilor injectabile. sau intraarteriale. au masa învelişului de 2 . se concentrează în ficat. după administrarea i. organe 52. Microsferele: sunt sisteme monolitice polimerice sau lipidice biodegradabile. formate din una sau mai multe membrane fosfolipidice şi o cavitate centrală. microcapsule. 55. pot încorpora substanţe liposolubile şi hidrosolubile. plămâni şi sistemul reticuloendotelial.

63. Care dintre următoarele exemple de lipozomi reprezintă produse industriale? lipozomi cu vaccinuri pentru hepatita A şi B. pot îngloba o mare varietate de substanţe active lipofile şi hidrofile. multilamelari. amfotericină B. Unele avantaje ale lipozomilor constau în: protejarea substanţei medicamentoase de acţiunea nefavorabilă a enzimelor şi inhibitorilor din mediul biologic. Interacţiunea lipozomilor cu celulele poate avea loc prin: transfer lipidic. Lipozomii. fuziune cu membrana celulară. sunt constituiţi din straturi duble fosfolipidice ce înglobează un compartiment apos. doxorubicina. Ca sisteme de transport. lipozomi cu vincristină . lipozomi cu amfotericină B. endocitoză. 66. Sistemele de transport cu lipozomi prezintă următoarele dezavantaje: conservare limitată. preparare dificilă. pot încorpora o mare varietate de substanţe active 62. Alegeţi afirmaţiile corecte privind lipozomii: conţin în formulare fosfolipide. 64. posibilitatea nepenetrării membranelor celulare 65. se utilizează în tratamentul cancerului sub forma unor produse parenterale 61. tratamentul unor infecţii. durata prelungită de acţiune.60. nu prezintă antigenitate şi toxicitate. 69. 68. 67. Utilizarea lipozomilor în terapeutică este indicată în: chimioterapia cancerului. lipozomii au următoarele avantaje: sunt biologic inerţi şi biodegradabili. se pot clasifica în: unilamelari. în funcţie de mărime. daunorubicina. Limitele sistemelor vectorizate se referă la: apariţia unor eventuale reacţii imunologice. Indicaţi substanţele medicamentoase utilizate în terapie sub formă de preparate lipozomale: econazol.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->