CAP.

I FORMULAREA MEDICAMENTELOR Preformularea se ocupa cu: studiul proprietatilor secundare fizico-chimice fundamentale ale substantei active; cu studiul proprietatilor pulberii de substanta active si cu studiul compatibilitatii substantei active cu excipientii. Etapele premergatoare formularii unui medicament sunt : descoperirea substantei medicamentoase sau izolarea sa din produsi naturali, stabilitatea proprietatilor acesteia, obtinerea unor cantitati suficiente pentru formulare si testarea preclinica si clinica. Proprietatile fizico-chimice ale unei substante active noi, studiate in faza preformularii sunt : coeficientul de partaj, constanta de disociere, solubilitatea si starea cristalina. Punctul de plecare in formularea unui medicament nou: il constituie substanta activa. Dupa modul de formulare, medicamentele se impart in mai multe grupe si anume: oficinale, industriale si magistrale. Formularea medicamentelor: se bazeaza pe proprietatile fizico-chimice si biofarmaceutice ale ingredientelor active care le confera efectul terapeutic; consta in alegerea celor mai potriviti excipienti, in functie de forma farmaceutica si inseamna stabilirea compozitiei si a formei farmaceutice. Formularea unui medicament nou: are in vedere o serie de factori legati de proprietatile farmacodinamice, farmacocinetice si fizico-chimice ale substantei active si biodisponibilitatea substantei medicamentoase. Daca substanta activa prezinta polimorfism, pentru realizarea formei farmaceutice cu eliberarea cea mai rapida: se alege polimorful metastabil, polimorful cu punct de topire mai mic si polimorful mai solubil. Calea de administrare a unui medicament se alege in functie de: biodisponibilitatea substantei active, viteza de actiune dorita; durata tratamentului si tipul de boala si tipul de bolnav. Calea de administrare orala: este cea mai simpla cale de administrare folosita pentru administrarea comprimatelor, capsulelor si a preparatelor fluide de uz intern, si este folosita pentru actiunea sistemica a substantei active. Caile parenterale se prefera atunci cand: substanta activa este inactivata pe cale orala, bolnavii sunt inconstienti sau incapabili sa foloseasca medicatia

orala; se urmareste o absorbtie rapida si se doreste o actiune sistemica a substantei active. Calea rectala de administrare se foloseste pentru: actiunea locala sau sistemica a substantei active, pentru ocolirea barierei hepatice si pentru administrarea supozitoarelor. Pe calea vaginala: se administreaza substante active sub forma de comprimate vaginale si ovule utilizate mai ales pentru actiunea locala. Substantele active administrate pe cale topica pot fi: antiseptice, antifungice, antiinflamatoare, emoliente si protectoare. Pentru aplicarea topica, sub forma semisolida se folosesc preparate sub forma de unguente, creme, paste, solutii, emulsii, suspensii, spray-uri si pudre. Calea respiratorie de administrare a substantelor medicamentoase: prezinta o suprafata mare de absorbtie, asigura fie o actiune locala, fie o actiune sistemica in functie de diametrul particulelor substantelor active; permite administrarea de aerosoli, inhalatii si pulverizatii si poate prezenta o actiune identica cu cea obtinuta dupa administrarea intravenoasa (numai dupa absorbtia la nivelul alveolelor pulmonare). Substantele auxiliare sau excipientii din formularea medicamentelor: trebuie alese astfel incat sa nu prezinte interactiuni nedorite cu substanta activa sau intre ele, sa fie lipsite de efect toxic si/sau farmacologic, sa nu influenteze defavorabil caracteristicile biofarmaceutice si efectul terapeutic al preparatului si sa nu interfereze dozarea ingredientului activ. Substantele auxiliare: transforma substanta activa in forma farmaceutica; trebuie sa fie inerte fata de substanta activa si fata de recipientul de conditionare primara. Substantele auxiliare care ationeaza datorita micsorarii tensiunii superficiale sunt: antispumantii, umectantii, solubilizantii si emulgatorii. Substantele auxiliare care asigura stabilitatea fizico-chimica medic.: sunt antioxidanti, reglatori de pH si conservanti antimicrobieni. Functiile substantelor auxiliare sunt: realizarea unei forme farmaceutice, divizarea dozei de substante medicamentoase; ameliorarea biodisponibilitatii substantei medicamentoase si asigurarea stabilitatii medicamentului. Promotorii de absorbtie: sunt substante auxiliare care farvorizeaza transportul transmembranar, amelioreaza eliberarea si cresc absorbtia substantei active.

Excipientul este substanta auxiliara care: influenteaza realizarea, stabilitatea si biodisponibilitatea formei farmaceutice. Materialul de conditionare primara (recipientul): trebuie sa fie inert fizic si chimic fata de medicament, rezistent la variatii mari de temperatura si umiditate; trebuie sa aiba rezistenta mecanica satisfacatoare si impermeabil fata de lichide, gaze si microorganisme. Materialul de conditionare secundara a medicamentului: faciliteaza manipularea si transportul medicamentului, permite identificarea usoara a acestuia si informeaza bolnavul asupra continutului. Preparatele orale formulate ca lichide: sunt recomandate copiilor deoarece se inghit usor, pot fi diluate la dozajul corespunzator varstei, greutatii si suprafetei corporale, pot fi aromatizate si indulcite. Optimizarea formularii unei forme farmaceutice se poate face: intervenind la nivelul substantei medicamentoase, a substantei auxiliare si la nivelul procesului de fabricatie. Formele farmaceutice care asigura un profil de eliberare modificata a substantei active: sunt forme cu eliberare intermitenta a substantei active (forme pulsate), cu cedare controlata, prelungita si eliberare la tinta. Modularea proprietatilor biofarmaceutice a medicamentelor s-a realizat: cu ajutorul substantelor active de tipul prodrug-urilor, derivatilor bioreversibili analogi si a derivatilor hibrizi. Derivatii bioreversibili analogi: sunt acele substante medicamentoase care se obtin prin modificarea scheletului substantei de baza, la care se nu modifica efectul biologic al substantei de baza; care se obtin prin eliminarea sau introducerea unor substituenti in molecula substantei de baza si au un comportament farmacocinetic diferit fata de substanta de baza. Prodrog-urile sau precursorii medicamentosi sunt: substante care se obtin prin modularea structurii chimice a substantei de baza; au activitate biologica numai ”in vivo”, ca rezultat al scindarii enzimatice sau neenzimatice pe cale enzimatica sau neenzimatica, inlatura proprietatile nedorite ale substantei de baza cum ar fi instabilitatea gastrica, gustul amar, stabilitatea redusa si au o structura chimica bine determinata. Formele farmaceutice moderne utilizeaza urmatorii vectori medicamentosi: microsfere, microcapsule, nanosfere si nanocapsule; vectori coloidali dirijati de anticorpi monoclonali si lipozomi.

Sticla de tip I (borosilicat) folosita ca ambalaj. si dosarul clinic. Sticla de tip I este: sticla borosilicat. prezinta urmatoarele avantaje: inertie chimica. la stabilirea eficacitatii acestuia la voluntari bolnavi in faza a doua de studiu. Pentru un recipient de conditionarea. reprezinta un dezavantaj. Sticla folosita ca ambalaj prezinta si dezavantaje cum ar fi: fragilitate si volum mare. dosarul farmacologic si toxicologic preclinic. de protejare fata de microorganismele din mediu si fata de impurificari fizice si mecanice. CAP. Pentru conditionarea sangelui de uz uman se folosesc: recipiente din sticla de tipul I. Rolul de protectie al unui ambalaj de conditionare este: de protejare contra socurilor in timpul transportului si manipularii.Studiul activitatii farmacologice pe om sau studiul clinic a unui medicament nou: se refera la acceptarea acestuia la indivizii sanatosi in prima faza de studiu. Printre cele mai importante proprietati ale sticlei se numara: sterilizabilitatea si transparenta. II CONDITIONAREA MEDICAMENTELOR Principalul rol al unui recipient de conditionare primara care serveste la marketingul medicamentul este: rolul estetic. de protejare contra factorilor atmosferici care pot contribui la degradarea medicamentului. transparenta si impermeabilitate la gaze si vapori. cu exceptia celor utilizate pentru sange uman. se refera la eficacitatea si acceptabilitatea la un numar mare de bolnavi in faza a treia de studiu si la studierea cazurilor de utilizare particulara si precizarea in final a valorilor terapeutice a noului medicament.: se face pe baza unei cereri. Recipientele din sticla de tipul I: au rezistenta hidrolitica inalta si sunt destinate a fi refolosite. la care se anexeaza dosarul farmaceutic. Tipul de recipient care impiedica pierderea apei de cristalizare in cazul substantelor eflorescente este: recipientul inchis etans. sa reactioneze fizic si chimic cu produsul medicamentos.S. Autorizarea si/sau inregistrarea unui medicament nou la M. .

uscata sau prin tratare cu diclordimetilsilan. semisolide. absorbtia unor componente ale medicamentelor. Recipientele din sticla de tipul IV: sunt fabricate din sticla silico-sodicocalcico obisnuita sau cu rezistenta hidrolitica joasa. Sticla de tip III: este sticla de tip silico-sodico-calcica obisnuita. Sticla silico-sodico-calcica cu rezistenta hidrolitica inalta: este sticla de tipul II sau cea care a fost supusa unui tratament de suprafata. Materialele plastice: au soliditate mecanica inalta si au rezistenta mica la temperaturi inalte.Recipientele din sticla silico-sodico-calcica: sunt utilizate pentru preparate parenterale neapoase. pulberi de uz parenteral si pentru preparatele lichide. Siliconarea sticlei: se poate realiza pe cale umeda. flacoanelor de plasma. nu au volum mare si greutate redusa. solide dar nu de uz parenteral. solide. nu absorb substante medicamentoase si auxiliare si nu sunt fragile Dezavantajele materialelor plastice: permeabilitate pentru gaze si vapori de apa. se utilizeaza pentru preparatele lichide. Siliconarea sticlei are drept consecinta: inbunatatirea stabilitatii chimice si realizarea unei mai bune goliri a continutului din recipient. Principalele proprietati mecanice ale materialelor platice utilizate pentru conditionarea medicamentelor sunt plasticitatea si elasticitatea. a canulelor pentru perfuzie si a biberoanelor incasabile si sterilizabile . se utilizeaza pentru obtinerea recipientelor destinate preparatelor parenterale neapoase si pulberilor de uz parenteral. cedarea unor aditivi produsului medicamentos Avantajele utilizarii materialelor plastice: posibilitatea prelucrarii sub diverse forme. masa si volum reduse. lipsa fragilitatii si aspect placut Principalele materiale termoplastice folosite pentru conditionarea medicamentelor: polietilene. pierderea unor componente volatile prezente la formularea medicamentului. semisolide. dar nu de uz parenteral. policlorura de vinil si polistiren Din categoria elastomerilor fac parte: cauciucurile naturale. sintetice si de siliconi Policarbonatii se utilizeaza pentru fabricarea: seringilor.

sunt putin permeabile la gaze. prin acoperirea hartiei cu ceara. formarea. pot fi usor etichetate prin imprimare directa Aluminiul prezinta unele avantaje: etanseitate si opacitate la lumina Materialele celulozice: face parte si celofanul. cu structura liniara sau ramificata. metal sau hartie innobilata Sistemul de conditionare Bottlepack: se utilizeaza pentru conditionarea aseptica a lichidelor in recipiente de plastic transparente. metale sau materiale plastice rezistenta acesteia la factorii de mediu creste Polimerii utilizati pentru acoperirea hartiei: polietilena si siliconul Complecsii folositi pentru conditionarea medicamentelor: sunt asocieri de mai multe filme sau pelicule de natura diferita. polipropilena si aluminiu . usor pliabile si au rezistenta termica mare. recipientele se formeaza prin extruderea polimerului Tehnica blister de conditionare: se utilizeaza frecvent pentru forme farmaceutice solide. recipiente adaptate pentru insertie in cavitati Recipientele pentru conditionarea comprimatelor si capsulelor pot fi: din sticla. plastomeri. polivinilidenclorura. permite separarea individuala a dozelor Materialele utilizate pentru fabricarea blisterelor sunt: polivinilclorura. nu sunt polimeri termorezistenti In urma procesului de imbatranire materialele plastice sufera procese de: fisurare si opacifiere Metalele folosite pentru fabricareaunor ambalaje primare sunt: aluminiu si staniu Avantajele recipientelor din aluminiu: sunt usoare. consta in sudare sub vid si la temperatura controlata a unei folii de aluminiu peste o folie termoplastica deformata anterior.Polietilenele: sunt polimeri ai etenei. umplerea si sigilarea recipientelor au loc intr-un ciclu de operatii succesive. cartonul este indicat pentru fabricarea de ambalaje pentru conditionare secundara. au avantajul de a compensa inconvenientele fiecarui material asociat. includ aluminiul asociat cu polietilena Recipientele cu rol functional sunt: recipiente presurizate cu valva dozatoare.

perioada de valabilitate a unui produs realizat in industrie este de 5 ani . indicatii si mod de administrare. pentru medicamentele realizate in industrie. modul si calea de administrare In prospectul unui medicament sunt inscrise: date farmacologice. cantitate. este perioada de timp care se scurge de la preparare pana la data limita la care medicamentul corespunde inca exigentelor stabilite oficial. multidoza si sigilat Prin recipient sigilat se intelege: un recipient inchis prin topirea materialului recipientului Un recipient cu capac inviolabil este: recipient prevazut cu un dispozitiv special care odata deschis isi pierde caracteristicile initiale Recipientul cu dispozitiv de siguranta pentru copii: are un dispozitiv care impiedica deschiderea accidentala CAP. pe eticheta trebuie prevazuta data de preparare Perioada de valabilitate a medicamentelor: se mai numeste durata de valabilitate. supozitoare si picaturi oftalmice Indicatiile de pe eticheta recipientului se refera la: numele intreprinderii producatoare. pe eticheta recipientului trebuie prevazuta data fabricatiei si data expirarii. fizico-chimice sau chimice. capsule. durata de valabilitate pentru medicamentele obtinute in farmacie variaza de la cateva zile la cateva luni. pentru a asigura stabilitatea medicamentului producatorul poate folosi procedee fizice. isi pastreaza neschimbate caracteristicile pe perioada de valabilitate. pastrat in conditii corespunzatoare. vitarea erorilor de administrare. concentratia produsului. pentru medicamentele obtinute in farmacie. inventarierea usoara Contionarea in doze unitare se poate folosi pentru: comprimate. in functie de forma farmaceutic Daca nu se prevede data de expirare.Avantajele ambalajelor unidoza: identificarea cu usurinta a medicatiei. III STABILITATEA SI CONSERVAREA MEDICAMENTELOR In FRX sunt prevazute urmatoarele afirmatii privind stabilitatea medicamentelor: un medicament este considerat stabil daca. contraindicatii si efecte secundare Tipurile de recipiente de uz farmaceutic descrise de FRX sunt: unidoza. eliminarea contaminarii la manipulare. denumirea. termenul de valabilitate.

dioxidului de carbon. in prezenta unei substante deshidratante Conform FRX. prin expresia ”la temperatura camerei” conservarea se face la un interval de temperatura intre 15-25⁰C. prin expresia ”ferit de lumina”. in dulapuri inchise Conform FRX. Modificarile fizice care aduc prejudicii calitatiimedicamentelor sunt: modificarea gradului de dispersie. modificarea vascozitatii siropurilor . contaminarea cu vapori sau gaze. umiditatii si microorganismelor Conform FRX. Conform FRX. separarea fazelor emulsiilor. prin expresia ”la loc racoros” conservarea se face la un interval de temperatura cuprins intre 8-15⁰C. prin conservarea medicamentelor in recipiente ”inchise etans”. prin expresia ”ferit de umiditate” intelem ca: pastrarea medicamentelor se face in recipiente bine inchise si etans. Pentru preparatele farmaceutice cu un timp de conservare redus. se evita: contaminarea cu produse solide sau lichide.Preparatele realizate in farmacie cu termen de valabilitate scazut. prin conservarea medicamentelor in recipiente ”bine inchise”. contaminarea cu microorganisme. modificarea consistentei unguentelor. recipientele de sticla pot fi incolore dar pastrate la intuneric. se intelege ca: recipientele de sticla trebuie sa fie de culoare brun-inchisa. volatilizarea unor lichide. aerul. se considera stabile pana cand cantitatea de substanta activa atinge limita de 90% din cantitatea initiala. se evita urmatoarele: contaminarea cu rpoduse solide sau lichide Conform FRX. pierderea apei de cristalizare Conform FRX. modificarea rezistentei mecanice a comprimatelor Modificarile de natura fizica intalnite la formele farmaceutice in timpul conservarii se refera la: cresterea rezistentei comprimatelor. temperatura si microorganismele Aerul poate accelera descompunerea preparatelor farmaceutice. de cateva zile sunt: Infuziile si decocturile Preparatele care nu sunt prevazute in FR. datorita prezentei: oxigenului. FRX prevede expresia: se prepara la nevoie sau se prepara in cantitati mici Factorii externi care influenteaza stabilitatea medicamentelor sunt: lumina.

concentratia care sa nu produca efecte nedorite dupa administrare Conform FRX. schimbarea culorii) Principalii factori care influenteaza oxidarea sunt: oxigenul. in dulapul Venena: se pastreaza recipiente cu substante toxice si stupefiante Conform FRX. se refera la: hidroliza. oxidare si fotoliza. captatori radicali si umplerea recipientelor cu gaz inert Ca si antioxidanti se pot folosi: sulfiti. recipientele cu substante puternic active: trebuie etichetate cu inscriptie rosie pe fond alb Actul farmaceutic de supradozare se admite la formele farmaceutice care contin: substante greu de stabilizat. in dulapul Separanda: se pastreaza recipiente cu substante puternic active Conform FRX. guma arabica si gelatina Substantele cu actiune sinergicapotenteaza actiunea antioxidantilor: prin regenerarea moleculei deja oxidate. lumina si caldura. amidonul. metionina si tiourea Pentru stabilizarea sistemelor lipofile se folosesc: tocoferolii si esterii acidului galic Substantele auxiliare care favorizeaza dezvoltarea microorganismelor in preparatele farmaceutice sunt: zaharul. antibiotice si vitamine. urmele de ioni metalici Pentru a evita descompunerea oxidativa a medicamentelor se folosesc: substante usor oxidabile cu potential redox scazut.Modificarile de natura chimica. prin crearea unui pH care franeaza oxidarea Conservantii antimicrobieni folositi in preparatele farmaceutice se aleg: in functie de natura formei farmaceutice de stabilizat. in functie de compatibilitatea cu compnentele preparatului in functie de calea de administrare. recipientele cu substante toxice: trebuie etichetate cu inscriptie alba pe fond negru Conform FRX. prin complexarea urmelor de metale grele. substante cu actiune sinergica. unele reactii chimice pot fi observate prin modificari ale preparatului farmaceutic (aparitia de precipitate. racemizare care duce de obicei la scaderea activitatii si decarboxilare. prin descompunerea peroxizilor ca trepte intermediare ale oxidarii. in cazul in care .

BIOECHIVALENTA . aceasta se practica in medie cu 10-30% fata de valoarea declarata Supradozarea medicamentelor: procentul se stabileste prin teste de imbatranire rapide sau foarte rapide.v. . pe toata durata de utilizare BIODISPONIBILITATE. clearance-ul .biodisponibilitatea este maxima (100%) in cazul administrarii de perfuzii si injectii i.eliminarea medicamentului din organism se face sub forma unuia sau mai multor metaboliti in general inactivi sau sub forma neschimbata.in cazul comprimatelor.absorbtia nu este implicata cand medicamentul este administrat pe cale intravenoasa .biodisponibilitatea absoluta a unui medicament exprimata in procente reprezinta raportul dintre concentratia sanguina a medicamentului testat si cea obtinuta prin administrarea intravenoasa a unei solutii cu acelasi continut de substanta activa . este dezintegrarea. se determina in urma a numeroase studii clinice preliminare. in functie de forma farmaceutica. distributia.biodisponibilitate sau disponibilitate biologica = cantitatea de substanta activa eliberata din doza existenta in forma farmaceutica si viteza cu care se elibereaza .eliminarea medicamentului din organism se caracterizeaza prin urmatorii parametrii farmacocinetici: constanta vitezei de eliminare. eliminarea (biotransformare si excretie) iar in faza farmacodinamica: raspunsul farmacodinamic rezultand din interactia unui principiu active cu un receptor . intestine. plamani. se efectueaza diferentiat. prin rinichi. saliva .in faza biofarmaceutica substanta activa parcurge urmatoarele etape: eliberarea din forma farmaceutica si dizolvarea . perioada de injumatatire.supradozarea este admisa. piele.in faza farmacocinetica are loc transformarea “in vivo” a substantei active. care parcurge urmatoarele etape: absorbtia. fragmentarea – dezagregarea comprimatului . pentru ca substanta activa sa fie disponibila pentru absorbtie. primul proces care are loc dupa administrare. se realizeaza in vederea asigurarii cantitatii de substanta care sa produca efectul terapeutic optim.

. utilizarea de polimorfi metastabili si folosirea de derivati solubili .polimorfii unei substante se diferentiaza prin aranjamentul structural. compozitia si pH-ul fluidului intern in care se produce cedarea. presiune de vapori.studiile vitezei de dizolvare “in vitro” a medicamentelor sunt folositoare in evaluarea biodisponibilitatii numai daca sunt corelate cu studii “in vivo” . efectul “primului pasaj”.un polimorf metastabil al unei substante farmaceutice se diferentiaza de polimorful stabil corespunzator.factorii specifici substantei medicamentoase care influenteaza biodisponibilitatea sunt solubilitatea. biodisponibilitate superioara si punct de topire mai ridicat . tipul si cantitatea substantelor auxiliare. continut mai ridicat de energie interna . viteza de dizolvare. biodisponibilitate mai mare.biodisponibilitatea unei substante administrate intern se mareste prin micronizare (cu exceptia nitrofurantoinei ).cea mai utilizata metoda de evaluare a biodisponibilitatii este masurarea si reprezentarea grafica a variatiei concentratiei sanguine a substantei medicamentoase in functie de timp . factori farmaceutici si factori tehnologici . constanta de ionizare. prin viteza de dizolvare mai mare in apa.forma anhidra a unei substante cristalizate se diferentiaza de cea hidratata prin viteza mai mare de dizolvare. starea de boala a pacientului . cantitatea.lichidele utilizate pentru determinarea “in vitro” a vitezei de dizolvare pot fi apa distilata sau Solutia de acid clorhidric 0.factorii fiziologici care influenteaza biodisponibilitatea la absorbtia pe cale orala sunt: marimea suprafetei de absorbtie.in general pentru marirea vitezei de absorbtie a unei substante active administrate intern se recomanda folosirea de polimorfi metastabili .factorii care influenteaza biodisponibilitatea substantei active dintr-un medicament sunt proprietatile fizico-chimice ale substantei active. polimorfismul. biodisponibilitate si proprietati optice .1 mol/L (suc gastric artificial) .factorii care influenteaza biodisponibilitatea substantei active sunt factori fiziologici (dependenti de organism). procesul tehnologic folosit la preparare si factorii fiziologici si patologici . marimea particulei .

- caracteristicile individuale care pot influenta raspunsul terapeutic al unui medicament administrat peroral sunt: sexul, varsta, starea patologica, motilitatea gastro-intestinala - factorii terapeutico-tehnologici care pot influenta biodisponibilitatea sunt: tipul de forma farmaceutica, procedeul de fabricatie, tipul si calitatea substantelor auxiliare - agentii tensioactivi pot influenta biodisponibilitatea substantelor active prin: favorizarea umectarii, prelungirea timpului de evacuare a continutului stomacal, modificarea permeabilitatii celulare, complexare - agentii de vascozitate utilizati pentru formele lichide, pot influenta biodisponibilitatea substantelor active prin declansarea motilitatii intestinale, scaderea vitezei de dizolvare a substantei active, micsorarea vitezei de golire a stomacului, scaderea vitezei de deplasare a moleculei de substanta activa catre membranele de absorbtie - viteza de eliberare a substantei active din formele farmaceutice cu administrare perorala scade, in general, in ordinea: solutii apoase – suspensii apoase – pulberi – capsule – comprimate – drajeuri - doua medicamente prezinta echivalenta farmaceutica atunci cand contin cantitati identice din aceleasi substante active si conduc la aceeasi activitate farmacologica - doua tipuri de comprimate sunt bioechivalente atunci cand contin cantitati egale din aceleasi substante medicamentoase si permit trecerea cu aceiasi viteza a substantelor active in circulatia sanguina, sunt echivalente farmaceutice sau alternative farmaceutice care, realizeaza aceleasi concentratii sanguine de substanta activa, cu viteze asemanatoare - medicamentele echivalente farmacologic, chimic sau farmaceutic, care conduc pentru o posologie identica la aceeasi eficacitate terapeutica controlata la un individ sunt echivalente clinic - nu este necesara determinarea biodisponibilitatii in cazul: solutiilor injectabile, gazelor pentru inhalatie, medicamentelor cu aplicare locala, pe mucoase, care nu necesita absorbtie pentru a fi eficiente - produsele medicamentoase sunt considerate alternative farmaceutice daca contin aceeasi entitate terapeutica sau entitatea difera in forma chimica (sare, ester), deasemenea daca difera sub aspectul formei farmaceutice sau in continutul de substanta medicamentoasa

- pot crea probleme biofarmaceutice substantele cu solubilitate redusa in apa, substantele cu absorbtie limitata la un anumit segment al tractului digestiv si substantele cu metabolizare locala, rapida - medicamentele generice sunt denumite si produse practic similare sau medicamente multisursa interschimbabile, au aceeasi compozitie calitativa si cantitativa si sunt bioechivalente cu produsul original SOLUTII - solutiile prezinta multiple avantajeca forma farmaceutica deoareca se pot utilize pe toate caile de administrare, permit o dozare exacta a substantelor active, ofera actiune promta si biodisponibilitate mare, pot fi indulcite, colorate, aromatizate - conform FRX la prepararea solutiilor se respecta urmatoarele reguli: ordinea si modul de dizolvare se efectueaza in functie de natura si proprietatile substantelor active, substantele volatile se adauga la sfarsit, Solutia finala se filtreaza daca e cazul, cand se prepara solutii cu substante puternic active sau toxice se vor folosi intotdeauna solutii titrate - solubilitatea substantelor conform FRX se exprima prin: volumul de solvent in mililitri, necesar pt a dizolva I gram substanta solida sau un mililitru de substanta lichida la t=20+/-2 si expresii foarte usor solubil, usor solubil, solubil - solventii utilizati la prepararea solutiilor medicamentoase trebuie sa indeplineasca conditiile: sa prezinte inertie fiziologica si chimica, sa aiba putere mare de dizolvare, sa fie puri, sa fie stabili - solventii indicate de FRX ca fiind cei mai folositi pt prepararea solutiilor medicamentoase sunt apa, alcoolul, glicerolul, uleiurile vegetale - conform FRX supliment 2004, prin apa distilata se intelege apa purificata preparata prin distilare - metodele de obtinere a apei folosita ca solvent la prepararea solutiilor sunt distilarea, demineralizarea, ultrafiltrarea, osmoza inversa - conform FRX prin alcool se intelege alcool concentrat sau alcool de 96 - alcoolul este miscibil cu apa, acetone, cloroformul, eterul - contractia de volum care apare cand alcoolul si apa distilata sunt amestecate se datoreaza in primul rand legaturilor de hydrogen

- in FRX sunt prevazute urmatoarele solutii alcoolice: Solutia alcoolica de camfor 10% si Solutia alcoolica de iod iodurat (tinctura de iod) - glicerolul, ca solvent este higroscopic, nu permite dezvoltarea microorganismelor, se foloseste mai ales pt preparate topice, la cald are putere de dizolvare mai mare - propilenglicolul este un lichid vascos si hygroscopic, asigura stabilitatea substantelor usor hidrolizabile, se poate administra intern si extern, este miscibil cu apa, alcoolul etilic si glicerina - uleiul de floarea soarelui este cel mai frecvent ulei vegetal folosit ca solvent, este un bun dizolvant pt substante lipofile si uleiuri volatile, este miscibil cu benzina, eterul, cloroformul, se poate administra intern si extern - conform FRX solutiile titrate cu substante toxice si puternic active se prepara in dilutie de 1:10 si 1:100 - urmatorii factori influenteaza viteza de dizolvare: suprafata de contact solid/lichid, difuziunea, agitarea, temperature - solubilizarea poate fi obtinuta prin introducerea de grupari hidrofile in molecula substantelor medicamentoase, prin formarea de complecsi sau de asociatii molecular, prin utilizarea de cosolventi, prin inglobarea de micelle - marirea solubilitatii prin hidrotropie se bazeaza pe activarea puntilor de hydrogen, formarea de complecsi, scaderea tensiunii interfaciale - prin complexare cu ciclodextrine se obtine o crestere a solubilitatii unor medicamente ca glicozide cardiotonice, benzodiazepine, prostagl;andine, vitamine liposolubile - cand se realizeza concentratia micelara critica intr-o solutie apoasa de substante tensioactive urmatoarele proprietati fizice variaza brusc: conductibilitatea, indicele de refractive, tensiunea superficial, vascozitatea - solubilizarea micelara se poate aplica in cazul hormonilor steroidieni, substantelor volatile, antibioticelor, antisepticelor - urmatoarele substante tensioactive sunt anionice alchilsulfatii si sapunurile - urmatoarele substante tensioactive sunt neionice polisorbatii, cremoforii, esterii zaharozei - edulcoranti pentru preparatele de uz intern: zaharoza, zaharina sodica, aspartamul, sorbitolul

in FRX sunt prevazute ca monografii individuale urmatoarele siropuri: siropul simplu. Solutia de chloroform 0. neiritabil si stabil .administrarea solutiilor pe cale enterala prezinta urmatoarele avantaje: absorbtia rapida. solutiile buvabile.siropul simplu are concentratia in zahar de 64% .5% . siropul de matraguna .obtinerea siropurilor prin dizolvarea zaharului in apa sau solutii medicamentoase. siropul de codeine 0.agenti de clarificare ai siropurilor: hartie de filtru. a hidrolizei si a caramelizarii zaharozei . caolin. un aspect opalescent .conform FRX siropul de matraguna se pastreaza la separanda . sa fie netoxic. pentru cresterea vascozitatii si conservanti antimicrobieni potriviti .2%.urmatoarele solutii de uz inern se conserva in recipient colorate: Solutia de clorura de amoniu anisata. talc.temperature de conservare a siropurilor conform FRX este de 8-15 . administrare usoara .conform FRX substantele auxiliare folosite la prepararea siropurilor medicamentoase sunt agenti: pentru corectarea gustului. potiunile. are avantajul de a evita: alterarea substantelor active. sa aiba spectru larg de actiune.un conservant pentru solutii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie efficient in concentratii mici. dezavantaje: nu se evita primul pasaj hepatic si inactivarea unor substante medicamentoase in sucurile gastrice . sa impiedice multiplicarea si cresterea microorganismelor.datorita invertirii zaharului in timpul conservarii necorespunzatoare siropul simplu prezinta o scadere a presiunii osmotic. carbune active .5%0 . elixirele . siropul de balsam de Tolu. un gust mai dulce decat a fost initial. la rece. Solutia apoasa de iod-iodurat.. mirosului.pentru conservarea siropurilor cu concentratie inferioara siropului simplu FRX indica utilizarea de amestec nipagin: nipasol 9: 1 in concentratie de 1. o dozare exacta a substantelor medicamentoase.solutii medicamentoasede uz intern: limonadele.

Solutia izotonica de glucoza si nu se admite folosirea parafinei lichide iar ca substante auxiliare se pot folosi: solubilizanti.limonadele sunt solutii indulcite si aromatizate.sunt solutii oficinale destinate pt uz extern Solutia Burow si Solutia alcoolica de iod-iodurat .Solutia de citrat de magneziu ( limonada Roge) prezinta actiune laxativpurgativa .solutii medicamentoase de uz extern: lotiuni. obtinute prin dizolvarea la rece sau la cald a substantelor active in glicerina.preparatele lichide vascoase destinate a fi aplicate pe gingii. interne.conform FRX la prepararea picaturilor pentru nas se utilizeaza urmatoarele vehicule: apa distilata.Solutia efervescenta sau limonada gazoasa se foloseste pentru actiunea antiemetica .apele aromatice sunt solutii apoase saturate de uleiuri volatile utilizate ca atare sau ca vehicul.. evitarea primului pasaj hepatic si a inactivarii substantelor medicamentoase in sucurile digestive . acidul tartric si acidul lactic . uleiul de floarea soarelui neutralizat.administrarea endonazala pentru efect sistemic prezinta urmatoarele avantaje: absorbtie rapida. Solutia izotonica de clorura de sodium.solutiile in glicerina sunt preparate farmaceutice lichide. sau prin distilarea uleiurilor volatile cu vapori de apa . se obtin prin dizolvarea directa a uleiurilor volatile in apa.component alcalina a solutiei efervescente prevazute in FRX este hidrogencarbonatul de sodium. sunt folosite pentru uz extern. clisme. usurinta la administrare. pentru ajustarea pH-ului si conservanti antimicrobieni potriviti . ape de gura. destinate administrarii. se prepara la nevoie si se pastreaza timp scurt (1-2 zile) la rece . pe peretii interni ai cavitatii bucale sip e faringe se numesc colutorii sau badijonaje . pot fi gazoase sau negazoase. gargarisme . iar cea acida este acidul citric . agenti pentru cresterea vascozitatii. sunt mai vascoase decat solutiile apoase si pot produce deshidratarea tesuturilor .acizii organic folositi la prepararea limonadelor sunt acidul citric.

.conform FRX pH-ul picaturilor de nas trebuie sa fie cuprins intre 6-7. dezodorizanta si effect de scurta durata . puritatii.monografia otoguttae din FRX cuprinde solutii. cu actiune antiseptica. nu trebuie sa fie inghitite . utilizate pentru curatarea foselor nazale si trebuie sa fie sterile cand sunt destinate aplicarii pe mucoasa lezata Cap 4. racoritoare. procedeele de fabricatie aplicate. recipientele de conditionare folosite. se dilueaza inainte de intrebuintare. propilenglicolul . se prezinta ca solutii concentrate.conform FRX la prepararea tincturii de iod se folosesc iod..solutiile pentru spalari nazale sunt in general solutii apoase izotonice. aplicarea unui sistem de asigurare a calitatii la nivelul fabricii producatoare. inocuitatii . eficacitatii. utilizate pentru clatirea cavitatii bucale . CALITATEA MEDICAMENTELOR.conform FRX pH-ul solutiilor apoase pt picaturi auriculare trebuie sa fie cuprins intre 5-7.5 . .asigurarea calitatii unui medicament este un concept larg care : se refera la tot ceea ce poate influenta calitatea medicamentului.calitatea unui medicament industrial depinde de: materiile prime din formulare. permite gestionarea de catre producator.solutiile pentru gargarisme sunt solutii apoase destinate gargarei in scopul obtinerii unui effect local.5 . alcoolul diluat. glicerolul.apele de gura sunt solutii apoase sau hidroalcoolice concentrate care se dilueaza inainte de administrare. ASIGURAREA CALITATII .conform FRX solventii cei mai folositi la prepararea picaturilor auriculare sunt apa. iodura de potasiu si alcool de 50 .solutiile pentru spalari auriculare sunt destinate curatirii conductului auditiv extern. reprezinta un ansamblu de masuri luate de producator in scopul de a asigura calitatea medicamentului. emulsii si suspensii . cele apoase trebuie sa aiba un pH care sa se incadreze in limitele fiziologice si trebuie sa fie sterile daca se aplica inaintea unei interventii chirurgicale .calitatea unui medicament reprezinta suma factorilor care contribui la asigurarea: stabilitatii.

fabricatia . implica controlul etapelor critice . distribuirea in retea.conditionarea .sistemul de asigurare a calitatii trebuie sa garanteze. garanteaza ca produsele sunt fabricate si controlate dupa standardele de calitate corespunzatoare si cerute prin Specificatiile produsului si Autorizatia de Punere pe Piata a produsului.regulile de buna practica de fabricatie: sunt elemente ale Sistemului de Asigurarea a Calitatii.cerintele de baza ale RBPF impun : definirea clara a procedeului de fabricatie . . redactarea clara a procedurilor si instructiunilor de lucru. include Controlul calitatii. responsabilitatiile manageriale sunt clar definite . confera incredere in proces si produs .. . documentele de fabricieatie si distributie care sa reflecte istoricul complet al unei serii de produs. ca : medicamentele se fabrica in conformitate cu RBPF . . . printre altele.mijloacle necesare pentru aplicarea regulilor de Buna Practica in Fabricatie includ : local si spatii adecvate . dovedeste ca procedeul este reproductibil la fabricarea fiecarei serii.sistemul de asigurarea a calitatii : include reguli de bun practica de fabricatie(RBPF). validarea etapelor critice ale procesului de fabricatie . depozitarea.cerintele Regulilor de Buna Practica in Fabricatie se refera si la : instruirea personalului pentru efectuarea corecta a procedurilor . .validarea procedeelor tehnologice de obtinere a unui medicament de catre producator : este obligatorie .controlul calitatii : este parte a Regulilor de Buna Practica Farmaceutica . expedierea si manipularea produselor mdicamentoase asigura mentinerea calitatii lor pe perioada de valabilitate. procedee de control nespecifice.asigurarea calitati unui medicament industrial inglobeaza aspecte privind : formularea . reglementarile privind aprovizionarea si utilizarea materiilor prime si a materialelor de ambalare sunt corecte . . garanteaza efectuarea analizelor necesare asupra produsului finit . trebuie sa confere si sa pastreze calitatea medicamentului pe toata perioada de valabilitate. verifica conformitatea produsului cu caracteristicile prestabilite in normele de calitate. . personal calificat si instruit corespunzator.factori care pot afecta calitatea medicamentelor sunt : uzura echipamentelor. . . inregistrarea tuturor rezultatelor din toate etapele de fabricatie . sunt recomandari pentru companiile de medicamente elaborate de Autoritatile competente. . slaba comunicare si cooperare intre compartimentele fabricii.

controlul de laborator al produsului finit . stabilitatea microbilogica a formei farmaceutice. . .. exprimarea unei aprecieri sau judecati asupra calitatii produsuli. unul dintre cariteriile care definesc calitatea acestora. productia . la : prelevarea probelor .calitatea omogena(uniforma) a unui lot (serii)de fabricatie se obtine prin: respectarea riguroasa a tuturor fazelor de fabricare si conditionare. aplicarea unor metode si teste specifice.pentru asigurarea calitatii medicamentelor preparate in farmacie sunt necesare conform Regulilor de Buna Practica de Farmacie: un local corespunzator. . . .Regulile de Buna Practica de Fabricatie descriu principiile de baza privind: instruirea si igiena personalului. evaluarea caracteristicilor prestabilite ale produselor finite .controlul calitatii se defineste prin: efectuarea pe estantioane prelevate prin randomizare din fiecare lot fabricat. are loc conform unor standarde impuse de Ministerul Sanatatii. stabilirea Specificatiilor de calitate. estimarea stabilitatii medicamentului in timp. verificarea conformitatii produsului cu caracteristicile prestabilite. continutul de substanta activa este cuprins in limitele prevazute in Specificatii( norme de caliate) . . se face cu respectarea prevederilor inscrise in farmacopee pentru fiecare forma farmaceutica. utilizarea de materii prime perfect controlate. tehnologia de fabricatie. personal . evaluarea caracteristicilor prestabilite ale produselor intermediare din fabricatie . . o dotare adecvata pentru prepararea medicamentelor. .un medicament este corespunzator daca dupa controlul calitatii : este identificata substanta activa declarata pe eticheta . mentineea continutului in substanta activa in limitele prestabilite. localurile si echipamentele . . impuritatile chimice inrudite nu depasesc lmitele admise.stabilitatea medicamentelor. documentatia.calitatea medicamentului este influentata de : materii prime si recipiente de conditionare .controlul calitatii medicamentelor industriale implica : acceptarea sau refuzul materiilor prime . respectare conditiilor de pastrarea a produselor farmaceutice. se refera la: stabilitatea fizico-chimica a substantelor active. stabilitatea fizica a formei farmaceutice.desfasurarea activitatii in farmacia comunitara: are loc in conformitate cu Regulile de Buna Practica in Farmacie.controlul caliatii se refera printre altele . .

se mentin la toate loturile. verifica calitatea produsilor intermediari obtinuti in cursul fabricatiei. sunt prevazute in monografii sau specificatii de calitate . ambalarea adecvata si etichetare corecta. stiintifica. ca procedeul este reproductibil . ca elemente de asigurare a calitatii : dovedeste in mod documentat.controalele interfazice efectuate la fabricarea unui medicament : se refera la controlul fiecarei etape a procesului tehnologic pe parcursul desfasurarii acestuia . . este o etapa obligatorie in dezvoltarea farmaceutica a produsului medicamentos. . conduce la produse uniforme si reproductibile in productia industriala. in timpul productiei pe scara larga . se mentin pe toata perioada de valabilitate a produsului farmaceutic.caracteristicile de calitate ale unui produs finit : se confera prin formulare si preparare . demonstreaza ca procedeul sau parti ale acestuia sunt reproductibile si robuste . .rezultatele testelor efectuate in cadrul controlului calitatii unui medicament se exprima : prin apreciere de tip ‘admis‘ sau ‘ respins’ . stiintific. numeric prin valori specifice.. . .validarea unui procedeu tehnologic : este un program documentat stiintific de producator si inclus in documentatia chimico-farmaceutica a produsului finit . . sunt descrise in dosarul prin care se solicita obtinerea Autorizatiei de punere pe piata a produsului de catre producator. . dovedeste in mod documentat.rezultatul final al validarii unui proces tehnologic : conduce la un produs de caliate inalta .planul de validare al unui proces tehnologic : este propus de producator . ca procedeul este sub control . determinarea puritatii .validarea unui proces tehnologic. .controlul calitatii materiilor prime utilizate la fabricarea medicamentelor priveste : stabilirea identitatii .care din urmatoarele afirmatii privind caracteristicile de calitate ale unui produs maedicamentos sunt adecvate : trebuie sa se incadreze in limitele prevazute in Specificatiile de caliate . consta intr-un plan scris in care va fi descris modul in care va fi condusa validarea. se efectueaza in conformitate cu reglementarile oficiale in vigoare. demonstreaza ca procedeul sau partile acestuia nu sunt perturbate de mici schimbari in desfasurarea procesului tehnologic . .

aspect. masa totala a recipientului . lipsa unor microorganisme patogene. sterilitate. controlul calitatii picaturilor pentru ochi include dupa caz : aspect . . controlul calitatii supozitoarelor include : descriere. dupa caz :fizice . standarde de referinta sau de lucru si reactivi . aparatura/echipamentul .conform F.R. . comportament la topire sau dizolvare. liniaritate.. .X la controlul calitatii perfuziilor : impuritati pirogene . . .R.un procedeu de analiza trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici de analitice : fideliate . exactitate .conform F.precizati determinarile bilogice prevazute de F. modul de lucru . . bilogice.testele de control al calitatii unui medicament prevazute in farmacopei sau Specificatii(Norme) de control sunt.precizati variabilele tehnologice care au impact asupra calitatii comprimatelor obtinute prin granulare umeda : cantitatea de lichid de granulare . timpul de granulare. . uniformitatea masei pulberilor pentru preparate injectabile. sterilitate.normele de calitate dupa care se efectueaza controlul calitatii medicamenelor sunt : Farmacopeile nationale si/sau recunoscute . microbiologice . .precizati sursele majore de erori sau variatii in tehnologia de preparare a unui medicament care pot afecta calitatea acestuia : materiile prime . formule pentru calculul rezultatelor.R. chimice . .controlul contaminarii microbiene a produselor farmaceutice nesterile urmareste determinarea: numarului total de microorganisme viabile aerobe. sali curate . desemnand ansamblul de operatii necesare analizei. norma interna(Specificatia de calitate) a producatorului.X. uniformitatea volumului preparatelor lichide . .X. marimea particulelor . include: prepararea de esantioane. metodele sau procedeele de lucru. sensibilitate . .procedeele de analiza folosite in controlul calitatii unui medicament.contaminarea cu particule a aerului este relevanta pentru calitatea medicamentelor fabricate in : boxe sterile . personalul .precizati probele de control oficinale pentru preparatele injectabile : ph-ul solutiilor .

.inocuitatea relativa a medicamentului de refera la : toleranta locala .puritatea unui medicament se refera la : lipsa contaminarii microbiologice. Conform FRX. in functie de tipul de preparat. raportul produs vegetal/solvent de 3% se utilizeaza pentru: florile de musetel. Ce procedee de extractie la cald a principiilor active din produsele vegetale se utilizeaza: Infuzarea. chimice si mecanice in conformitate cu standardele . teste bichimice. preparate topice. produse vegetale care contin glicozide 5.5 parti alcool diluat pentru 1 parte produs vegetal . digestia. respectiv calea de administrare.in tara noastra .determinarea numarului total de microorganisme aerobe din preparate farmaceutice se face prin: insamantarea directa in mediul de cultura. filtrare prin membrane. radacina de ciubotica cucului 3. decoctia 4. . absenta toxicitatii sistemice. este influentata de factori diferiti . la prepararea solutiilor extractive apoase. incepand cu materiile prime pana la ambalarea produsului finit. infuzare. radacina de odolean.calitatea microbiologica a preparatelor medicamentoase : este unul din factorii care asigura puritatea lor . Umectarea produselor vegetale cu alcool se realizeaza folosind: 0.. se asigura in mod diferentiat. Conform FRX. . reguli de buna practica farmacetica(GPF. La prepararea solutiilor extractive apoase este indicat gradul de maruntire la nivelul sitei V pentru: produse vegetale care contin alcaloizi.limitarea numarului de microorganisme viable este aplicabila pentru : forme perorale .) FORME FARMACEUTICE OBTINUTE PRIN EXTRACTIE DIN PLANTE 1. in functii de categoriile de preparat. prepararea medicamentelor se face in conformitate cu urmataorele ghiduri: reguli de buna practica de fabricatie (GMP). decoctie 2. solutiile extractive apoase se prepara prin: macerare. . .

cantitatea de produs vegetal care se ia in lucru. Percolarea ca metoda de extractie prezinta urmatoarele avantaje: permite epuizarea progresiva si completa a produsului vegetal. Precizati factorii dependenti de produsul vegetal care influenteaza randamentul extractiei: . scoarte 10. Decoctia se foloseste la extragerea principiilor active din: radacini. extractia produselor vegetale care contin alcaloizi se face cu apa acidulata cu: acid citric. la prepararea solutiilor extractive apoase. rizomi. suprima pierderile de lichid extractiv retinut de reziduu . necesita cantitati minime de solvent. acid clorhidric. extractia produselor vegetale care contin saponine acide se face in prezenta de: o parte hidrogenocarbonat de sodiu pentru 10 parti produs vegetal 12. Conform FRX. acid tartric 9. Precizati factorii dependenti de conditiile de lucru care influenteaza randamentul extractiei produselor vegetale: agitarea. ierburi 13. Umectarea produselor vegetale care contin uleiuri volatile se realizeaza folosind: alcool diluat 15. natura substantelor active continute 14. infuzarea se foloseste la extragerea principiilor active din urmatoarele produse vegetale: flori. temperatura de extractie 16.natura produsului vegetal supus extractiei si componentele active pe care le contine: umiditatea produsului vegetal. durata de extractie. Conform FRX. in cazul cand nu este prevazuta in prescriptie. Conform FRX. Umectarea cu alcool diluat se aplica produselor vegetale ce contin: uleiuri volatile 7.6. Conform FRX. produselor vegetale care la cald cedeaza cantitati mari de substante balast 17. frunze. este in general de: 6 g % 8. gradul de maruntire 11. Gradul de maruntire al produsului vegetal se stabileste in functie de: structura produsului vegetal. Macerarea ca metoda de extractie se aplica: produselor vegetale care contin principii active usor alterabile la cald.

Conform FRX. Modificarile aduse operatiei de percolare se justifica prin: ameliorarea randamentului de extractie. scurtarea duratei de lucru 22.18. diacolarea. tinctura Rathania 26. Principalele deosebiri intre metodele de infuzare si decoctie constau in: temperatura de extractie. Precizati tincturile oficinale pastrate la Venena: tinctura Opii. diluarea extractelor fluide 27. tinctura Opii 25. precizati procedeele de percolare modificata folosite in industria farmaceutica: repercolarea. temperatura solutiei in momentul filtrarii 23. 31. tinctura Gentianae. asigurarea unei mai bune stabilitati. tinctura Anticholerina 28. tincturile care au stabilitate redusa se prepara prin: dizolvarea extractelor uscate. Pulberile folosite pentru aducerea extractelor uscate la titrul stabilit trebuie sa indeplinesca urmatoarele conditii: sa fie inerte. tinctura Belladonnae. Precizati tincturile la prepararea carora raportul produs vegetal/solvent este de 1:10: tinctura Aconiti. obtinerea unui produs cu umiditate redusa. Tincturile prezinta urmatoarele avantaje: au un continut bine determinat in principii active. Precizati tincturile oficinale la prepararea carora raportul produs vegetal/solvent este de 1:5: tinctura Aurantii pericarpii. mulcolarea 19. sa fie nehigroscopice. Evacolarea este o metoda de extractie realizata cu ajutorul: vidului 21. Conform FRX. Precizati care dintre urmatoarele preparate oficinale este un extract moale: extractul de odolean . extractele uscate au un continut in materii volatile de cel mult: 5% 29. evacolarea. Repercolarea se aplica mai ales produselor vegetale care contin: uleiuri volatile 20. recuperarea solventului 30. prin operatia de concentrare se urmareste: obtinerea unui produs cu un anumit titru in principii active. La prepararea extractelor uscate. sa fie hidrosolubile. economisirea solventului. au stabilitate mare comparativ cu solutiile extractive apoase 24.

Urmatoarele metode de extractie reprezinta variante ale macerarii: turboextractia. este indicata pentru prepararea extractelor fluide . Stabilizarea produselor vegetale prospete presupune: distrugerea enzimelor. sa aiba capacitate de dizolvare si extractie selectiva a principiilor active. se aplica frecvent in industrie. pH-ul mediului 39. decocturi 34. sita I. Produsele vegetale pot fi caracterizate prin urmatoarele proprietati fizicomecanice: Umiditate. alcoolaturi. extracte vegetale 35. radacina de altheea.32. sa aiba o temperatura de fierbere scazuta si o caldura de vaporizare cat mai mica 40. Urmatoarele afirmatii referitoare la procedeul de extractie prin percolare sunt adevarate: se realizeaza epuizarea progresiva a produsului vegetal cu solvent. Grupa formelor farmaceutice extractive cuprinde: solutii extractive apoase. Referitor la diacolare se poate afirma: este o metoda de extractie care utilizeaza actiunea presiunii. tincturi. produse vegetale cu alcaloizi si glicozide. sita V 38. Pentru produsele vegetale utilizate la prepararea solutiilor extractive apoase. infuzii. stabil si neutru. Alcoolul este solventul utilizat la obtinerea urmatoarelor solutii extractive: tincturi. plasate in serie. Solventul utilizat la extractie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie chimic pur. alimentarea cu solvent se efectueaza pe tot parcursul operatiei 42. continut in principii active. Factorii dependenti de solvent. sita I. Tratarea produsului vegetal prospat cu vapori firbinti de alcool 36. sa poata fi recuperabil. porozitate. ierburi. Capacitate de imbibare in prezenta solventului 37. vibroextractia 41. sita II. FRX prevede urmatoarele grade de maruntire: flori. Pastrarea nemodificata a componentelor pe parcursul depozitarii. care intervin in procesul de extractie sunt: natura solventului. radacini. scoarte. se utilizeaza percolatoare cilindrice. alcoolaturi 33. inalte si subtiri. macerarea dubla sau multipla. rizomi. Apa este solventul utilizat la obtinerea urmatoarelor preparate: macerate. frunze.

macerarea repetata 49.5% pentru: frunzele de digitala 47. alcoolul acidulat. modificatori de pH. uleiul de floarea soarelui neutralizat si sterilizat .43. Extractele fluide sunt: lichide limpezi. dizolvarea extractelor uscate corespunzatoare 46. un continut in materii volatile de cel mult: 20% 44. Conform FRX. cu mirosul si gustul caracteristice componentelor. procesul poate sa dureze cateva zile PREPARATE OFTALMICE 1. Conform FRX. macerarea repetata. utilizarea colirelor uleioase 3. prin pastrare pot forma sedimente 48. Extractele moi au. marirea vascuozitatii solutiilor. colorate. conform FRX. vehiculele utilizate la prepararea picaturilor pentru ochi sunt: apa proaspat fiarta si racita. umecatarea mai buna a corneei 4. la prepararea solutiilor extractiev apoase masa de produs vegetal luat in lucru este de 0. produse vegetale. Extractia cu apa se foloseste la obtinerea unor extracte. atunci cand se aplica: macerarea. Procedeele utilizate pentru fabricarea extractelor fluide sunt: macerarea. integritatea corneei. Metoda de dizolvare extractiva prin digestie: utilizeaza cel mai frecvent uleiurile vegetale ca solventi. percolarea. activitatea de suprafata a substantelor active 2. Penetratia prin cornee a alcaloizilor din picaturile de ochi este favorizata de: folosirea de sisteme tampon cu pH apropiat de neutralitate. La fabricarea formelor extractive se utilizeaza ca materii prime: solventi. Substantele tensioactive maresc viteza de patrundere intraoculara a medicamentului prin: marirea solubilitatii substantei active. se pot prepara si prin dizolvarea extractelor uscate. agenti conservanti 50. Penetratia medicamentului la nivelul ochiului depinde: solubilitatea substantelor active. apa pentru preparatele injectabile. temperatura de lucru este cuprinsa intre 40-90 grade C. eterul 45. Solventii folositi la obtinerea extractelor vegetale sunt: apa acidulata sau alcalinizata alcool diluat. sunt miscibile cu solventul folosit la preparare. toxicitatea solutiilor.

Pentru suspensiile oftalmice. Ce substante izotonizante la prepararea colirelor se folosesc: clorura de sodiu. FRX prevede ca diametrul particulelor fazei dispersate determinat la microscop sa fie de cel mult: 25 μm pentru 90% din particulele examinate si 50 μm pentru 10% din particulele examinate 13. o solutie oftalmica se poate prepara prin dizolvarea substantei active. In FRX este prevazut urmatorul colir: colir cu sulfat de atropina 1 g% 17. Suspensiile apoase folosite in oftalmologie permit: administrarea unor substante insolubile in apa. Toleranta solutiilor oftalmice este optima atunci cand acestea au: temperatura apropiata de temperatura corpului. asigurarea tolerantei. Colirul oficinal in care boratul de fenilmercur se afla in concentratie de 1:100000 este: colirul de rezorcina . toxicitatea preparatului. temperatura. in solutii izotonice sterile: 14. valoarea adecvata a ph-ului 9. aerul 6. natura substantelor auxiliare. asigurarea penetratiei prin cornee a substantei active 11. vascozitate de maxim 40-50 cP 8. Conform FRX. realizarea unui pH adecvat are rol in: asigurarea stabilitatii fizico chimice a substantei medicamentoase. Factorii interni care influenteaza stabilitatea chimica a solutiilor oftalmice sunt: natura solventului. Conform FRX. Conform FRX.5. pH-ul solutiilor 7. realizarea unui efect prelungit 12. In cazul colirelor. Factorii externi de care depinde stabilitatea chimica a solutiilor oftalmice sunt: lumina. Toleranta unui colir depinde de: natura si concentratia substantei active. picaturile pentru ochi ce contin mai putin de 1 g% substanta activa se prepara prin dizolvarea acesteia in: solutii izotonice sterile 15. acid boric 10. azotat de potasiu. cand substanta activa dintr-un colir depaseste concentratia de 1 g% cantitate de substanta necesara pentru izotonizare se calculeaza: dupa formula trecuta in monografia Injectabilia 16. presiunea osmotica apropiata de cea a lichidului lacrimal. pH-ul apropiat de pH-ul lichidului lacrimal.

18. Colirele care se elibereaza cu eticheta ”OTRAVA” sunt: colirul cu sulfat de atropina; colirul cu azotat de pilocarpina 19. Colirele care contin sistemul tampon acid boric-tetraborat de sodiu, sunt: colirul cu sulfat de atropina; colirul cu azotat de pilocarpina 20. Conform FRX, pentru izotonizarea colirului cu rezorcina se utilizeaza: acidul boric 21. Colirul oficinal cu nitrat de pilocarpina: contine 2 g% nitrat de pilocarpina; se pastreaza la Venena; are actiune miotica 22. Agentii antimicrobieni folositi la prepararea colirelor multidoza mentionati in FRX sunt: borat de fenilmercur; clorura de benzalconiu; diacetat de clorhexidina 23. Adaugarea de conservanti este contraindicata la: colire unidoza; colire care se administreaza pe corneea traumatizata 24. Un conservant pentru uz oftalmic trebuie sa aibe urmatoarele proprietati: un spectru larg de actiune; efect de durata; sa nu fie sensibilizant sau alergic; sa fie solubil in apa 25. Controlul eficacitatii conservantilor antimicrobieni folositi pentru asigurarea sterilitatii colirelor se determina pe urmatoarele microorganisme: Staphylococcus aureus; Pseudomonas aeruginosa; Escherichia coli; Candida albicans 26. Asigurarea sterilitatii suspensiilor oftalmice se face prin: adaos de conservanti; prepararea in conditii aseptice 27. Sterilitatea colirelor unidoza este asigurata prin urmatoarele procedee: sterilizarea cu vapori de apa sub presiune; filtrarea sterilizanta; preparare pe cale aseptica 28. Agentii de marire a vascozitatii solutiilor oftalmice favorizeaza: marirea timpului de contact cu mucoasa oculara; toleranta preparatelor; eficacitatea preparatelor 29. Un agent de vascozitate folosit la prepararea solutiilor oftalmice trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie hidrosolubil si sa dea solutii transparente; sa aiba in solutie acelasi indice de refractie cu lichidul lacrimal; sa nu reactioneze cu substantele active sau cu alte substante auxiliare din formula colirelor; sa permita sterilizarea solutiei oftalmice

30. Ce agenti de marire a vascozitatii solutiilor oftalmice se folosesc? Metilceluloza; alcool polivinilic; polivinilpirolidona 31. Baile oculare: sunt denumite si ape oftalmice sau lotiuni oculare; sunt sterile; sunt izotonice si izohidrice; se prescriu in cantitati de cel putin 50 g 32. Baile oculare se caracterizeaza prin: concentratie mica de substanta activa; sterilitate Izotonie; limpezime 33. Solutiile tampon folosite ca vehicule pentru preparate oftalmice sunt: solutia de acid boric 1,9g%; solutia de acid boric modificata; solutia izotonica de fosfati 34. Clorura de sodiu nu poate fi folosita pentru a realiza izotonizarea colirului cu azotat de argint deoarece: clorura de argint poate precipita 35. Solutiile oftalmice in farmacie se pot obtine sterile astfel: prin preparare pe cale aseptica; prin filtrare sterilizanta; prin sterilizare la autoclav; prin sterilizare la 98-100 grade C timp de 30 minute 36. Solutiile pentru bai oculare: sunt solutii apoase sterile; pot contine excipienti pentru ajustarea toxicitatii, vascozitatii sau ph-ului; pot fi formulate ca preparate unidoza sau multidoza; sunt destinate spalarii ochiului sau impregnarii pansamentelor oculare 37. Etichetarea solutiilor pentru bai oculare trebuie sa mentioneze: daca preparatul este destinat unei utilizari unice; perioada limita de utilizare dupa deschiderea flaconului (maxim 4 saptamani), in cazul preparatelor multidoza; doza eliberata pe unitatea de timp 38. Pulberile pentru picaturi oftalmice si bai oculare: sunt preparate conditionate sub forma uscata; inainte de administrare se dizolva sau se suspenda intr-un lichid corespunzator; conditia de sterilitate este obligatorie; preparatele lichide obtinute trebuie sa corespunda prevederilor oficinale referitoare la picaturile oftalmice sau solutiile pentru baile oculare 39. Preparatele oftalmice semisolide: se prezinta sub forma de unguente, creme sau geluri sterile; au substante active dizolvate sau dispersate intr-o baza de unguent corespunzatoare; sunt conditionate in tuburi sterilizate, pliabile, prevazute cu o canula PREPARATE PARENTERALE

1. Prevederi valabile in FRX referitoare la preparatele injectabile: nu se admite adaosul conservantilor antimicrobieni indiferent de calea de administrare 2. Administrarea parenterala prezinta urmatoarele avantaje: biodisponibilitate superioara celei din preparatele orale; dirijarea timpului de actiune a medicamentelor injectabile; evitarea inactivarii de catre ficat a unor substante active; inlaturarea efectelor secundare asupra tractului gastrointestinal 3. O solutie hipotonica produce asupra globulelor rosii fenomenul de: umflare si hemoliza 4. Amestecand o solutie hipertonica cu eritrocite, acestea vor suferi un proces de: crenelare 5. O solutie izotonica: 6. Metodele de sterilizare indicate de FRX sunt: sterilizarea cu aer cald si cu vapori de apa sub presiune; filtrarea prin materiale poroase 7. Conform FRX, sterilizarea la etuva se aplica pentru: ustensile de portelan; pulberi termostabile; materiale de laborator din sticla; produse uleioase 8. Conform FRX, sterilizarea solutiilor injectabile in autoclav se face: la 115⁰C cel putin 30 minute; la 121⁰C timp de 15-20 minute 9. Conform FRX, sterilizarea cu aer cald se face: la 160⁰C cel putin 3 ore; la 180⁰C cel putin 30 minute 10. Conform FRX, sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se aplica: solutiilor injectabile termostabile; articolelor din sticla si portelan; pansamentelor chirurgicale 11. Conform FRX, controlul calitatii solutiilor injectabile include: examenul organoleptic: aspect, culuoare; determinarea pH-ului; uniformitatea volumului; determinarea sterilitatii 12. Conform FRX, referitor la prepararea pe cale aseptica a medicamentelor parenterale: toate operatiile se fac in camere sau boxe sterile, cuechipament si materii prime sterilizate; se aplica la preparate care nu pot fi sterilizate in recipientul final; toate operatiile se realizeaza intr-un ciclu continuu 13. Medicamentele perfuzabile se diferentiaza de cele injectabile prin: se administreaza doar intravenos; au drept vehicol doar apa distilata apirogena; nu se admite folosirea de coservanti

Avantajele preparatelor parenterale cu actiune prelungita sunt: frecventa redusa de administrare. Prezenta pirogenelor in perfuzie provoaca dupa administrare: frisoane intense si accelerarea pulsului. Cea mai mare capacitate de retinere a microorganismelor o au filtrele: milipore cu membrana 19. suspensia sa corespunda probei de pasaj prin acul de seringa nr. Pentru aportul de calorii se folosesc urmatoarele perfuzii: de glucoza. conform FRX in: g/l. cu aminoacizi 25. cu lipide 16. In cazuri de acidoza se folosesc urmatoarele perfuzii: de hidrogenocarbonat de sodiu. Referitor la calitatea emulsiilor parenterale. Dezavantajele preparatelor injectabile sunt: necesita un personal calificat pentru administrare. se lezeaza tesuturile la administrare 20. se exprima. de hidrogenocarbonat de sodiu 13 ‰. de acetat de sodiu 17. 16 23. Cel mai folosit agent de sterilizare cu gaz este: oxid de etilen 24. mEg/1000 ml solutie. solventii neaposi miscibili sau nu cu apa 21. Perfuziile folosite in metabolismul reconstituant sunt: cu hidrolizate de proteine. mmoli/1000 ml solutie. cresterea temperaturii corpului 26. de sorbitol. uleiul de floarea soarelui neutralizat si sterilizat. calorii 15. unitati de masa pentru 100 ml solutie. FR prevede: sa fie sterile. Urmatoarele perfuzii sunt izoosmotice cu serul sanguin: de clorura de sodiu 9 ‰. necesita un proces tehnologic elaborios. Vehiculele folosite la prepararea medicamentelor injectabile sunt: apa distilata pentru preparate injectabile. diametrul particulelor fazei interne sa nu depaseasca 5 μm. siguranta actiunii terapeutice . Referitor la calitatea suspensiilor injectabile. de lactat de sodiu.sunt doar solutii apoase sau emulsii U/A 14. de sorbitol 50 ‰ 18. sa nu prezinte semne de separare a fazelor 22. Continutul in substante active din preparatele perfuzabile. FRX prevede: suspensia sa se omogenizeze dupa o agitare de 1-2 minute. de fructoza.

utilizat ca solvent prezinta avantaje: miscibil cu apa si uleiurile vegetale are actiune antiseptica. apa sterilizata pentru preparate injectabile 34. propilenglicol. Nu se admite adaosul conservantilor antimicrobieni in: preparate perfuzabile. In grupa perfuziilor sunt incluse unor preparate: inlocuitori de sange. utilizati la prepararea medicamentelor injectabile. are actiune anestezica de suprafata 33. folosirea de geluri lipofile 28. glicerina. antibiotice si produse opoterapice. Conservantii antimicrobieni adaugati la preparatele injectabile sunt: alcool benzilic. nitratul de fenilmercur 35. medicamente ce se aplica pe rani. glicofurol 32. Solventii utilizati pentru prepararea medicamentelor parenterale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa corespunda normelor de calitate din FRX.27. substituenti de plasma solutii pentru hemodializa si dializa peritoneala. antioxidanti. arsuri. Prelungirea actiunii preparatelor injectabile se realizeaza prin: adaos de substante macromoleculare. tiomersal. folosirea unui solvent lipofil. Solventii anhidrii miscibili cu apa. Apa utilizata la prepararea medicamentelor parenterale este: apa distilata pentru preparate injectabile. La prepararea solutiilor injectabile se pot folosi substante auxiliare: solubilizanti. clorbutanol. sa nu aiba actiune farmacologica proprie. preparate injectabile administrate intrarahidian 30. solutii pentru osmoterapie 37. sunt: alcoolul etilic. pielea sugarilor. Pentru ajustarea pH-ului solutiilor injectabile se recurge la urmatoarele sisteme tampon: . Alcoolul benzilic. preparate injectabile administrate intraocular. izotonizanti 31. conservanti antimicrobieni. medicamente oftalmice 36. sa fie economici 38. Izotonizarea solutiilor injectabile este obligatorie pentru: solutiile administrate in volume de 5 ml sau mai mari 29. Sterilitatea este o conditie obligatorie pentru: medicamente parenterale. sa nu reactioneze cu substante dizolvate.

se efectueaza in 3 perioade de incalzire succesive. umiditatea relativa 50. separate de intervale de 2 ore. truse de perfuzie 49. metoda echivalentului in clorura de sodiu. capilaritatea. se aplica produselor termorezistente . natura substantelor medicamentoase 41. Mecanismele filtrarii prin microfiltre sunt: cernerea. Sterilizarea prin caldura: apartine metodelor fizice de sterilizare. monograme 42. Sterilizarea cu oxid de etilen se aplica pentru: materiale plastice. Filtrele cu membrana au urmatoarele denumiri comerciale: milipore 44. se asociaza cu adaosul de conservanti. Eficacitatea sterilizarii cu oxid de etilen depinde de: numarul si natura germenilor de distrus. pH-ul solutiilor mult diferita fata de cel fiziologic. adsorbtia. sterilizare fractionata sau discontinua 46. Sterlizarea prin incalziri repetate se mai numeste: tindalizare. se aplica produselor foarte sensibile la caldura 45. sa nu coaguleze proteinele tisulare. cauciuc. acidul acetic – acetat de sodiu. adrenalina Atropina. Pentru calcularea cantitatii de izotonizant. distilarea si ultrafiltrarea 43.acid citric – citrat trisodic. temperatura si durata tratamentului. sarcinile electrice 47. concentratia in gaz. vitamina C 40. este o metoda sigura si economica. Printre metodele utilizate pentru depirogenare se numara: hidroliza acida sau alcalina. Referitor la sterilizarea prin incalziri repetate sunt valabile urmatoarele afirmatii: se numeste tindalizare. seringi de unica folosinta. se utilizeaza: formule bazate pe valoarea punctelor crioscopice ale solutiilor. adsorbtia fizica cu carbune activ. formule cu coeficienti de disociere stabiliti de. Conditile pe care trebuie sa le indeplineasca un conservant utilizat in solutiile injectabile sunt: sa aiba actiune bactericida si fungicida. carbonat monosodic – carbonat disodic 39. Se prepara solutii injectabile cu pH acid pentru urmatoarele substante: insulina. sa nu fie toxic 48. Senzatia de durere care apare la injectarea unei solutii este cauzata de: presiunea osmotica diferita de a serului sanguin.

prepararea pe cale aseptica 54. filtrarea se efectueaza prin filtre bacteriologice sterile sau prin membrane filtrante sterile. efectul farmacologic apare instantaneu 57. implante 58. Cele mai frecvente cai de administrare parenterale sunt: intravenos. Urmatoarele procedee se aplica produselor care nu pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva: filtrarea sterilizanta. durata tratamentului termic. Metoda de sterilizare care nu este mentionata in FRX este: sterilizarea fractionata sau tindalizarea 62. subcutanat 60. Procedeele chimice de sterilizare includ: sterilizarea prin gaze 55. prin radiatii si cu gaze 53. caldura uscata 61. deshidratare celulara. procedeul aseptic sterilizarea cu radiatii si prin caldura 56. se utilizeaza pentru administrarea perfuziilor. agenti chimici. toate operatiile se efectueaza in conditii aseptice. Sterilizarea prin filtrare: filtrarea nu se foloseste in cazul solutiilor. Urmatoarele procedee se aplica produselor care pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva: sterilizarea prin cadura. Administrarea solutiilor hipertonice de glucoza provoaca: glicozurie. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii referitoare la calea de administrare intravenoasa: se utilizeaza pentru o actiune rapida. temperatura. Sensibilitatea microorganismelor la tratamentul termic este in functie de: specia microbiana. intramuscular. preparate administrate subcutanat 63. radiatii ionizante. Distrugerea microorganismelor dintr-un preparat parenteral poate fi efectuata prin: caldura umeda.51. filtrele sau membranele filtrante nu trebuie . Conform FRX. pulberi pentru preparate injectabile. diureza osmotica. suspensiilor sau emulsiilor termolabile. In grupul medicamentelor parenterale sunt cuprinse: forme lichide injectabile. forme lichide perfuzabile. Printre procedeele fizice de sterilizare se numara: filtrarea sterilizanta. se pot adauga conservanti antimicrobieni. in urmatoarele preparate parenterale: preparate administrate intramuscular. pierderea apei si electrolitilor 59. natura mediului in care se gasesc germenii microbieni 52.

consta in congelarea preparatelor si apoi sublimarea ghetii sub vid.sa cedeze din componentele lor si nu trebuie sa interactioneze fizic sau chimic cu produsul de sterilizat 64. intravenos. Metodele fizice de prelungire a actiunii unui preparat injectabil: adaugarea de agenti gelifianti. prin agitare lenta. Agentii pentru marirea vascuozitatii preparatelor parenterale: gelatina. utilizarea de vehicule uleioase. polividona 72. Solutii perfuzabile cu substante energetice:solutia perfuzabila cu glucoza si sorbitol 65. suspensii apoase si implante 74. Preparatele perfuzabile: sunt solutii apoase sau emulsii U/A. necesita echipament special de productie . in unitati de masa/litru solutie. sunt comprimate mici. calorii. Metoda de liofilizare aplicata la obtinerea unor produse parenterale uscate: se numeste criodesicare si criosublimare. Emulgatorii sintetici utilizati in formularea emulsiilor parenterale sunt: polisorbatii si pluronicii 69. Referitor la implante: se aplica pe cale subcutanata sau intramusculara. solutii injectabile cu vehicule uleioase. se administreaza in volume de 100 ml sau mai mari. se formeaza spontan. diametrul particulelor este intre 100-500 71. cu grad mare de dispersie. Din grupa formelor parenterale cu actiune prelungita: solutii injectabile cu vehicule vascoase. dextranii carboximetilceluloza sodica. este o tehnologie de desicare la temperaturi si presiuni scazute. Microemulsiile injectabile prezinta urmatoarele caracteristici: sunt sisteme omogene. sterile care se introduc sub piele prin incizare. sunt preparate sterile si apirogene 68. continutul in substanta activa se exprima dupa caz. In combaterea alcalozei se foloseste: perfuzia cu clorhidrat de arginina. se obtin prin comprimare sau cristalizare 70. perfuzia cu clorura de Na cu adaos de KCl 67. se administreaza intravenoasa sau intramusculara. adaugarea de macromolecule 73. mmoli/litru solutie. Solutia prevazuta de FRX folosita in caz de acidoza: solutia perfuzabila de hidrogenocarbonat de sodiu 66.

faptul ca preparatul este lipsit de endotoxine bacteriene si pirogene . pe eticheta unui preparat parenteral trebuie sa se mentioneze: denumirea si concentratia conservantilor antimicrobieni adaugati. Prevederile oficiale referitoare la productia preparatelor parenterale sunt : se obtin din materii prime si metode de preparare care le asigura sterilitatea si evita contaminarea microbiana si cresterea microorganismelor. Formele parenterale se conditioneaza in: fiole de sticla. Proprietatile coligative ale solutiilor sunt utile in determinarea: toxicitatii 83. urmarirea evolutiei numarului de globule albe.75. Plastomerii utilizati la fabricarea recipientelor pentru conditionarea preparatelor parenterale sunt: polietilena. operatia prin care toate microorganismele vii. CaCl2 84. Pirogenele care nu sunt admise in perfuzii. clorura de polivinil. sub forma vegetativa sau sporulata. Niger). dupa injectarea solutiei la iepuri. concentrate pt. polipropilena 78. rezistenta la sterilizare si hidrolitica. pentru un eventual conservant antimicrobian folosit la formulare trebuie sa-i fie demonstrata eficacitatea 86. Fiolele utilizate pentru conditionarea preparatelor injectabile sunt controlate sub urmatoarele conditii: capacitatea. Categoriile de preparate parenterale prevazute de FRX (2004): preparate injectabile preparate perfuzabile. in cazuri adecvate. fiole – seringi 76.NaCl. apa utilizata trebuie sa corespunda prevederilor de la apa pentru preparate injectabile. KCl. Solutia perfuzabila de NaCl compusa prevazuta de FRX contine urmatoarele substante: . Pentru depistarea pirogenelor se pot folosi urmatoarele teste: testul Limulus. ca solutia se utilizeaza dupa o filtrare finala. sunt omorate sau indepartate din produs 81. pungi din material plastic. flacoane multidoze. solutii injectabile sau perfuzabile. sunt: endotoxine microbiene de natura lipopolizaharidica 80. Conform FRX. pulberi pentru preparate injectabile sau perfuzabile 85. Sterilizarea este procesul care desemneaza: producerea starii de sterilitate. Bacillus stearothermophilus 82. etanseitatea 77. Controlul sterilizarii prin metode termice se realizeaza cu indicatori biologici cum ar fi: Bacillus subtilis (var. masurarea hipertermiei la iepure 79.

se foloseste ca solvent la prepararea medicamentelor parenterale 89. Gazele lichefiate utilizate ca propulsori trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie inerte din punct de vedere chimic. inchise si sterilizate apoi la cald in conditii care sa asigure calitatea corespunzatoare privind endotoxinele bacteriene. la presiune normală şi la temperaturi scăzute în instalaţii frigorifice 5. Conform FRX 2006. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la aerosolii de uz extern sunt adevărate? cele mai multe preparate sunt de tip spray.87. 4. N2. . este divizata in recipiente adecvate. Apa vrac pentru preparate injectabile este: se obtine prin distilare din apa destinata consumului unam sau apa purificata. Apa sterilizata pentru preparate injectabile: se foloseste la dizolvarea sau diluarea substantelor sau preparatelor pentru administrarea parenterala. gazele comprimate pot fi parţial solubile sau insolubile în produsul dispersat . apa sterilizata pentru preparate injectabile 88. dispersare cu aer sub presiune (cu ajutorul duzelor) . 2. să aibă capacitate bună de dizolvare. Aerosolii cu aplicaţie topică prezintă următoarele avantaje: asigură o administrare rapidă şi comodă. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru aerosolii cu gaze comprimate? propulsorul poate fi: C02. N20. asigură o mai bună protejare a conţinutului faţă de mediul extern.AEROSOLI 1. gazele propulsoare lichefiate trebuie să se evapore în momentul trecerii prin orificiul de emisie. să fie neinflamabile. să aibă un punct de fierbere sub temperatura camerei . trebuie sa fie lipsita de orice aditiv Capitolul 11 . gazele propulsoare trebuie să aibă un punct de fierbere scăzut. sunt puţin sensibili la variaţii de temperatură 6. apa pentru preparate injectabile este: apa vrac pentru preparate injectabile. Aerosolii farmaceutici se pot obţine prin următoarele metode: antrenare cu vapori de apă şi condensarea la nivelul căilor respiratorii superioare . dispersare cu un gaz propulsor. realizează o repartiţie uniformă a substanţei active pe suprafaţa tratată 3. Umplerea recipientelor pentru aerosoli se realizează: sub presiune la temperatura normală. evită contactul manual cu suprafaţa tratată.

Valva are următoarele roluri: permite utilizarea conţinutului aflat sub presiune. jiclor 13.7. bronhodilatatoare. freon 114. permite distribuţia conţinutului printr-o simplă apăsare mecanică 14. tub plonjor. 11. Valva este compusă din: cap de apăsare. 10. 15. Dimensiunea particulelor pentru aerosolii de inhalaţie destinaţi a fi utilizaţi la nivelul alveolelor pulmonare trebuie să fie: <3um 12. pot fi obţinuţi cu gaze lichefiate. antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene. pot fi obţinuţi cu gaze comprimate. ca gaze lichefiate se folosesc în special derivaţi clorofluorurati ai metanului şi etanului 9. asigură închiderea etanşă a recipientului. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la aerosoli sunt adevărate? sunt dispersii de particule lichide sau solide într-un mediu de dispersie gazos. sunt denumiţi şi aerosoli de inhalaţie. Sub formă de aerosoli de inhalaţie se administrează: bronhodilatatoare. energia necesară dispersării poate fi produsă de un gaz propulsor. antibiotice. folosirea lor se bazează pe trei tipuri de expulzări: simplă. Controlul calităţii aerosolilor se referă la: urmărirea calităţii substanţelor active si a propulsorilor. dacă acestea sunt miscibile cu substanta activa. conţin particule cu diametrul de ordinul micronilor. corticosteroizi. nu şi de cantitatea acestuia. Din categoria gazelor propulsoare lichefiate fac parte: freon 11. cu turbulenţă şi expansiunea particulelor dispersate . pot conţine antibiotice. presiunea în recipient rămâne constantă menţinându-se echilibrul între porţiunea de propulsor lichefiat şi fracţiunea in stare de vapori . anestezice. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul aerosolilor pentru căile respiratorii? produc un efect local asupra mucoaselor căilor respiratorii. se recurge la adaos de cosolvenţi pentru a se asigura un amestec intim al substanţei active cu propulsorul 8. 16. propulsorii pot fi consideraţi ca făcând parte integrantă din formulă. viteza de emisie. resort. cu turbulenţă. freon 12. corectitudinea dozării. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru aerosolii cu două faze? sunt constituiţi dintr-o fază gazoasă şi una lichidă . Care dintre afirmaţii sunt valabile pentru aerosolii cu gaze lichefiate? presiunea din recipient este determinată de presiunea de vapori a gazului propulsor. determinarea mărimii particulelor de substanţă activă.

< 3 um. este posibilă localizarea şi acţiunea aerosolului la anumite niveluri ale căilor respiratorii. pot fi gaze comprimate. timpul de contact între aerosol şi suprafaţa mucoasei 21. Recipientele pentru medicamentele presurizate sunt confecţionate din: oţel inoxidabil. protoxid de azot. 1 atom de carbon. penetrarea aerosolilor de inhalaţie se face astfel: particulele mai mari de 30 um ajung în fosele nazale. ajung la nivelul traheei. 20-30 fim. dioxid de carbon. pătrund Ia nivelul alveolelor pulmonare. plastic. 20. ritmul respirator. Freonul 12 conţine: 2 atomi de fluor. Aerosolii de inhalaţie prezintă următoarele avantaje: absorbţia este foarte rapidă se evită efectul primului pasaj hepatic. 27. 22. Propulsorii unui aerosol pot fi reprezentaţi de: gaze comprimate. 25. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la gazele propulsoare sunt adevărate? constituie faza elastică. Penetraţia aerosolilor în căile respiratorii depinde de: mărimea particulelor substanţei active. gaze lichefiate 19. pot fi gaze lichefiate. 2 atomi de clor. 28. mecanica respiratorie. ajung la nivelul bronhiilor. constituie forţa motrice a ansamblului presurizat 18. medicamentul este protejat faţă de agenţii exteriori. începan dreapta la stânga (locul unităţilor): numărul atomilor de fluor . Gradul mare de instabilitate al aerosolilor este cauzat de: vâscozitatea mică a mediului de dispersie. 2 atomi de clor 26. viteza şi tipul fluxului gazos 23. Gazele comprimate care intră în formularea aerosolilor presuriza sunt: azot. In funcţie de diametrul particulelor. 10-20 um.17. 4 atomi de fluor. Factorii care determină localizarea particulelor aerosolizate în căile respiratorii sunt: gradul de dispersie. sticlă. anatomia căilor respiratorii. Freonul 114 conţine: 2 atomi de carbon. Ştiind că denumirea freonilor este urmată de un număr format din două sau trei cifre. incărcătura electrică redusă a particulelor aerosolizate. aluminiu. precizaţi semnificaţia primei cifre. laringe. faringe. agregarea picăturilor mici în picături mai mari 24.

preparatul este eliberat din recipient cu ajutorul unei valve. Spray-urile auriculare: sunt destinate administrării în conductul auditiv extern. recipientele pot fi presurizate sau cu nebulizator. 37. solubilizanţi. 35. ca dispozitiv de pulverizare: asigură închiderea etanşă a recipientului în stare de repaus. cantitatea de substanţă activă pe doza pulverizată din recipientele cu valvă dozatoare. 39. 31. se pulverizează în cavitatea orală sau în faringe. preparate pentru aplicaţii cutanate. cosolvenţi. emulsii sau suspensii. precauţiile care trebuie luate. lichide cu punct de fierbere scăzut 32. sunt condiţionate în recipiente cu . mărimea picăturilor trebuie să asigure depunerea lor în cavitatea orală sau în faringe. sau eliberează o cantitate dozată de produs la o apăsare. se prezintă sub formă de soluţii. Spray-urile sublinguale: se administrează prin pulverizare sub limbă. 33. Spray-urile nazale: sunt soluţii. eglează eliberarea conţinutului în afara recipientului în cursul folosirii aerosolului. 30. după caz 34. Despre preparatele farmaceutice presurizate se poate afirma: sunt condiţionate în recipiente speciale. sub formă de lichide sunt condiţionate în general în recipiente multidoză. Pe eticheta preparatelor farmaceutice presurizate trebuie să se înscrie: modul de utilizare. după caz. sunt destinate obţinerii unui efect sistemic . asigură o eliberare continuă. sunt în general condiţionate în recipiente multidoză. Gazele propulsoare folosite în cazul preparatelor farmaceutice presurizate sunt: gaze lichefiate sub presiune. sunt valabile următoarele afirmaţii: sunt preparate lichide sau solide. butan).29. Care dintre următoarele preparate pot fi formulate şi ca spume? preparate vaginale. 38. freoni. emulsii. pot fi condiţionate în recipiente unidoză sau multidoză se administrează pentru obţinerea unui efect local sau sistemic. gaze comprimate. Referitor la preparatele de inhalat. pot conţine gaze propulsoare. Din categoria gazelor lichefiate sub presiune folosite ca gaze propulsoare în formularea preparatelor farmaceutice presurizate fac parte: hidrocarburi fluorurate. emulsii sau suspensii. Valva. hidrocarburi cu masa moleculară mică (propan. preparate rectale. recipientele sunt prevăzute cu un aplicator adecvat. 36. sub presiunea unui gaz. Spray-urile bucofaringiene: sunt soluţii. conservanţi. suspensii conţinutul este eliberat din recipient sub formă de aerosol sau de jet lichid sau semisolid.

Pulberile de inhalat: sunt preparate unidoză sau multidoză. denumirea conservanţilor antimicrobieni adăugaţi. supliment 2004: sunt preparate lichide sau solide se administrează sub formă de vapori sau aerosoli la nivelul plămânilor.X. cu excepţia preparatelor condiţionate în recipiente cu valvă dozatoare. Pe eticheta preparatelor de inhalat trebuie să se menţioneze: doza eliberată. recipiente presurizate cu sistem de pulverizare.X. se prezintă sub formă de sisteme cu doze precondiţionate si rezervor. sunt administrate cu ajutorul inhalatoarelor pentru pulberi uscate. Conform F. emulsiile de uz intern prezintă: aspect lăptos. Pentru emulsiile de uz intem F. ealizează aerosolizarea cu ajutorul unui gaz sub presiune. când e cazul 44. miros si gust caracteristic componentelor . preparate condiţionate în inhalatoare presurizate cu valva dozatoare 45. Recipientele dozatoare de condiţionare a spray-urilor sublinguale trebuie să corespundă următoarelor prevederi: uniformitatea masei. inhalator cu pulbere uscată 42. sunt incluse în monografia „Preparate de inhalat" din F. uniformitatea dozei eliberate 41.atomizor (nebulizator) sau în . Preparatele de inhalat prevăzute în F. pot conţine agenţi pentru corectarea gustului şi a mirosului . Conform F. Nebulizatoarele: sunt dispozitive care transformă lichidele în aerosoli. supliment 2004. Preparatele lichide de inhalat se clasifică în următoarele categorii: preparate destinate transformării în vapori. 40.R.X prevede că: sunt numai emulsiile ulei în apă. 43. recipientele presurizate pot fi prevăzute cu valvă dozatoare. consistenţă mai mult sau mai puţin vâscoasă 2. inhalator presurizat cu valvă dozatoare.X.R X supliment 2004 EMULSII 1.R. uniformitatea conţinutului. preparate dispersate prin intermediul nebulizatoarelor. numărul de doze eliberate din inhalator corespunzătoare dozei minime recomandate.R. preparatele de inhalat administrate sub formă de spray-uri se administrează cu dispozitive de tip: nebulizator. sunt cu funcţionare continuă sau cu valvă dozatoare 46. realizează un efect local sau sistemic. realizează aerosolizarea cu ajutorul vibraţiilor ultrasonice.R. omogen .

R. moleculele de săpun emulgator au tendinţa de a se grupa strâns 13.X.X prevede: păstrarea la temperatura de 8-15°C.R. agenţi pentru creşterea vâscozităţii.X. ceea ce scade concentraţia din mediul apos. privind mecanismul de emulsionare: moleculele de săpun emulgator adsorbite la interfaţă se orientează conform polarităţii. Conform F. devine concavă şi încorporează cealaltă fază. sunt destinate administrării interne sau externe. emulsiile: au aspect lăptos şi omogen.3. linimentele: sunt destinate aplicării pe piele.R.R. gumă arabica 5g% 8. partea filmului interfacial pe care tensiunea este mai mare se contractă. emulsia uleioasă conţine: ulei de floarea-soarelui 10 g %. Emulsiile: au. sapurile metalelor monovalente se hidratează puternic la gruparea hidrofilă.X: emulgatorul se dizolvă în faza externă.R. 10. tipul emulsiei depinde atât de natura emulgatorului cât şi de solubilitatea lui. emulgatorul emulsioneză faza în care nu se dizolvă. Pentru stabilizarea emulsiilor de uz intern F. Conform teoriei lui Bankroft privind mecanismul de emulsionare: filmul interfacial se formează prin adsorbţia orientată a emulgatorului tensioactiv la interfaţă. pot conţine stabilizanţi 6. La prepararea emulsiilor. diluate cu faza externă în proporţie dc 1: 10 trebuie să rămână omogene. 7. la adăugarea emulgatorului tensioactiv care se adsoarbe la interfaţa a două picături uleioase dispersate într-un mediu apos.X recomandă folosirea de: conservanţi antimicrobieni. diametrul particulelor fazei interne între 0. compuşii macromoleculari determină creşterea vâscozităţii fazei externe din cauza moleculelor neadsorbite la interfaţă. Conform teoriei filmului complex în care emulgatorul este un polimer care formează un film interfacial: eficienţa emulgatorului depinde de capacitatea sa de a forma un film multimolecular coerent .R. Fenomenul Marangoni apare: în faza incipientă de preparare a unei emulsii. în general. Conform F. Conform F. 12. se pot folosi agenţi pentru creşterea vâscozităţii 5.X. pseudoemulgatorii (mucilagiile . se pot utiliza conservanţi antimicrobieni potriviţi. păstrarea în recipiente bine închise. stabilizanţi. pot conţine săpunuri 4.1-100 um. sunt sisteme disperse eterogene. Conform teoriei lui Harkins sau a penei. pot conţine substanţe cu acţiune analgezică sau revulsivă. Referitor la conservarea emulsiilor F. 11. 9. conform F.

Conform teoriei lui Stokes referitoare la viteza de sedimentare a emulsiilor. fenomenele de instabilitate se vor manifesta în măsură mai redusă. este reprezentată şi prin inversarea fazelor. Cerurile autoemulgatoare: sunt asocieri de emulgatori tensioactivi. de regulă unul dintre emulgatori este mai puternic şi determină tipul de emulsie. dacă densitatea fazei interne este mai mare decât cea a fazei externe are loc sedimentarea. modificarea sa pe parcursul stocării 19. Stabilitatea emulsiilor: este crescută prin încărcarea electrică a particulelor cu sarcini de acelaşi fel. 18. folosirea de mucilagii pentru creşterea vâscozitâţii fazei apoase în emulsiile U/A. au dimensiuni mai mici decât picăturile fazei dispersate 16. Vâscozitatea mediului de dispersie influenţează stabilitatea emulsiilor prin: creşterea vâscozitâţii mediului de dispersie ceea ce creşte stabilitatea emulsiei. rigiditatea filmului interfacial se datorează întrepătrunderii ramificaţiilor polimerului (efect steric) între cele două faze ale emulsiei.compuşilor macromoleculari hidrofili) nu au proprietăţi superficiale semnificative. 21. Despre instabilitatea emulsiilor se poate spune că: flocularea este un fenomen reversibil. creşte în funcţie de gradul de hidratare a emulgatorilor şi a particulelor fazei interne. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt valabile privind modul în care densitatea fazelor influenţează stabilitatea emulsiilor: cu cât diferenţa de densitate a fazelor este mai mare. formează un film complex. poate fi scăzută şi în cazul folosirii pseudoemulgatorilor. stabilitatea emulsiilor creşte cu micşorarea concentraţiei fazei dispersate în emulsiile mai diluate coliziunile dintre picături sunt mai reduse 17. 20. sunt adevărate următoarele: dacă vâscozitatea este mărită. orientat. In cazul utilizării particulelor solide ca emulgatori: particulele sunt umectate parţial de ambele faze. este redusă prin folosirea emulgatorilor tensioactivi. stabilitatea emulsiei este mai mică. 14. creşte cu micşorarea concentraţiei fazei dispersate. prin reducerea ei creşte stabilitatea emulsiei. condensat. 15. dezemulsionarea reprezintă distrugerea emulsiei . polimeri hidrofili sau un amestec al acestora. densitatea mare a unei faze uleioase poate fi micşorată prin amestecarea cu ulei de floarea soarelui. este de dorit apropierea densităţilor celor două faze. Tensiunea interfacială în cazul emulsiilor: este factorul cel mai important pentru stabilitate.

28. prin schimbarea cationului unui săpun. se folosesc în concentraţii între 0. tensioactivii neionici sunt eficienţi într-un domeniu de pH 3-10 fără a fi puternic influenţaţi de substanţele ionice. 24. Conservanţii antimicrobieni folosiţi la prepararea emulsiilor: trebuie să prezinte o acţiune cel puţin bacteriostatică şi fungistatică. Despre emulsiile de uz extern este adevărat că: la prepararea lor nu se folosesc mucilagii. Emulsiile de uz intern: sunt numai de tip U/A. trebuie utilizaţi în cantitatea minimă care asigură concentraţia inhibitoare minimă. Care dintre afirmaţiile privind următorii emulgatori sunt corecte? mucilagiile dau emulsii de tip U/A. la prepararea lor emulgatorul trebuie să fie neiritant şi netoxic 25. cele U/A sunt lavabile 26. tensioactivii ionici sunt iritanţi 27. alcoolii superiori se folosesc mai ales pentru preparate de uz extern. Cu privire la antioxidanţii utilizaţi la prepararea emulsiilor sunt adevărate următoarele afirmaţii: se adaugă sub forma unor sisteme redox. emulsiile cutanate prezintă proprietăţi tipice preparatelor de tip plastic. emulsiile dermatologice au în general o consistenţă mai ridicată. la modificarea raportului concentraţiilor acestora. consistenţa emulsiilor injectabile trebuie să asigure curgerea uşoară din acul de seringă. Ia prepararea lor se folosesc în general mucilagii sau tensioactivi neionici.1% 30. pot fi semisolide. alegerea fazei uleioase se face şi în funcţie de consistenţa dorită. In formularea emulsiilor: alegerea fazei uleioase se face dependent de calea de administrare. se aleg ţinând seama de coeficientul de partiţie lipide/apă 29. Cu privire la proprietăţile reologice ale emulsiei: acestea trebuie să asigure proprietăţile de curgere în conformitate cu caracteristice produsului formulat. se recomandă folosirea coloizilor hidrofili spre a întârzia sedimentarea sau cremarea. .emulgator 23. Precararea emulsiilor se poate face prin următoarele metode: metoda gumei umede. alegerea emulgatorului se face şi în funcţie de natura substanţelor de emulsionat. Inversarea emulsiilor are loc în următoarele situaţii: la emulsiile preparate cu asociere de doi emulgatori.001-0.22. prin neutralizarea sarcinilor electrice.

determinarea vâscozităţii. cu ajutorul albastrului de metilen care colorează faza apoasă. Următoarele afirmaţii referitoare la emulsii sunt valabile.cu ajutorul agitatoarelor. sunt sisteme eterogene. Microemulsiile sunt un tip special de emulsii despre care se poate spune că: diametrul picăturilor fazei interne este de circa 0. la un coeficient 20-50. mai ales în cazul unor amestecuri cu vâscozitate scăzută. agenţi pentru creşterea vâscozităţii. folosirea unui corp gras autoemulsionabil 32. Cu ajutorul cifrei K propusă de Munzel prin care se defineşte numărul de particule obţinute prin emulsionarea unui gram de fază uleioasă. 33. stabilizanţi 39. emulsiile pot fi considerate: bună. stabilitatea la centrifugare. mărimea particulelor. la un coeficient 100-500. aspectul prin examinare cu lupa. metoda gumei uscate sau continentală. în cazul emulsiilor fluide.R. Dezaerarea emulsiilor se poate realiza: prin repaus la rece. In cadrul tehnicilor particulare de preparare a emulsiilor intră: formarea „in situ" a unui săpun emulgator. stabilitatea. In vederea determinării stabilităţii emulsiilor se verifică următorii parametri: observarea inversării fazelor. cu ajutorul malaxoarelor în cazul emulsiilor vâscoase. 34. excelentă. 36. cu excepţia: Se conserva in recipiente etans 40. în cazul emulsiilor semisolide. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la emulsii sunt adevărate: sunt preparate farmaceutice formate din două faze lichide nemiscibile. cele U/A sunt lavabile 41. In cadrul controlului emulsiilor se efectuează următoarele determinări: tipul emulsiei. în cazul emulsiilor fluide. Tipul emulsiei se poate determina prin următoarele procedee: conductometric pentru emulsiile U/A. prin agitare lentă.X prevede că: emulsiile se completează la masă (m/m). folosind vidul. cele două faze au acelaşi indice de refracţie . Referitor la prepararea emulsiilor F.R. 35.05 um.X la prepararea emulsiilor se pot folosi şi substanţe auxiliare printre care: conservanţi antimicrobieni. se mai numesc şi emulsii transparente. emulgatorul se dizolvă în faza externă 38. Conform F. gradul de dispersie. 31. 37.

Valoarea HLB a unei substanţe tensioactive reprezintă: raportul dintre partea lipofilă şi cea hidrofilă a substanţei respective. 47. carboximetilceluloza sodică. guma arabică. mărimea particulelor fazei interne. concentraţia fazei interne. . metilceluloza. Pentru a putea fi folosiţi la prepararea emulsiilor medicamentoase emulgatorii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să nu aibă acţiune farmacodinamică proprie. Un emulgator primar poate forma şi stabiliza emulsia prin: adsorbţia şi orientarea la interfaţa celor două lichide nemiscibile. 50. formează un film monomolecular la suprafaţa picăturilor fazei interne. solubilizanţi. Determinarea tipului de emulsie se poate face prin: testul diluării. printre care: umectanţi. un emulgator trebuie să aibă o valoare HLB: între 3 şi 6 51. mărirea vâscozităţii mediului de dispersie. Coloizji hidrofili acţionează ca emulgatori prin următoarele mecanisme: formează un film multimolecular la suprafaţa picăturilor fazei interne.42. Ca agenţi de îngroşare. măresc vâscozitatea mediului de dispersie 48. Vâscozitatea emulsiilor variază astfel: creşte în prezenţa tensioactivilor neionici. se pot folosi: alginaţii. să fie stabili in timp. 44. agenţi de spargere a spumei. conferirea de sarcini electrice picăturilor fazei interne. 46. determinarea direcţiei de separare a fazelor. sunt molecule polare care se adsorb şi orientează la interfaţa celor două lichide nemiscibile 43. 52. Tensioactivii acţionează ca emulgatori prin următoarele mecanisme: scad tensiunea interfacială. agenţi lianţi. Pseudoemulgatorii acţionează ca stabilizanţi ai emulsiilor prin: formarea de filme complexe interfaciale. 49. scăderea tensiunii interfaciale. Agenţii tensioactivi pot îndeplini şi alte roluri. Vâscozitatea unei emulsii depinde în general de: vâscozitatea fazei externe. natura şi concentraţia emulgatorului 53. să fie eficace în concentraţii mici. Emulgatorii primari: reduc tensiunea interfacială. formarea unui film coerent în jurul picăturilor fazei interne 45. Pentru a forma emulsii stabile de tip A/U. creşte la utilizarea coloizilor hidrofili 54. testul conductibilităţii electrice.

66. 63. Care dintre următorii emulgatori stabilizează emulsii de tip A/U? stearat de calciu. cetilstearilsulfat de sodiu. Care dintre următorii emulgatori stabilizează emulsii de tip U/A? tween 80. carbopolii prezintă următoarele carcteristici: măresc vâscozitatea fazei apoase. stearat de sodiu. 65. clorura de benzetoniu 61. spanuri. span 20. în apă se dispersează formând soluţii coloidale. formează emulsii U/A . sunt emulgatori anionactivi. au acţiune antiseptică. Din grupa emulgatorilor cationactivi fac parte: bromură de cetil trimetilamoniu. sunt adevărate următoarele afirmaţii: se mai numesc şi săpunuri inverse. clorură de benzalconiu. laurilsulfat de sodiu 59. dau emulsii U/A. inversarea tipului de emulsie 56. stearat de calciu. Săpunurile metalelor polivalente prezintă următoarele caracteristici: sunt insolubile în apă. sunt sensibili la acţiunea electrolitilor. anionactiv 67. gelatină 64. 60. Ca emulgatori. dezemulsionare. dau emulsii de tip A/U. Instabilitatea fizică a emulsiilor se manifestă prin: cremare. Care din urmatoarele substante stabilizeaza emulsii de tip A/U? sapunuri de metale polivalente. Care dintre substanţele de mai jos se pot folosi ca stabilizatori ai emulsiilor de tip U/A? săpunuri inverse. Din grupa emulgatorilor anionactivi fac parte: stearat de amoniu. 62. 68. 57. Laurilsulfatul de sodiu este un emulgator: de tip U/A.55. Alegeţi emulgatorii cationactivi: bromura de cetil trimetilamoniu. 58. Despre sărurile cuatemare de amoniu. valoarea HLB 8-16. Săpunurile alcaline prezintă următoarele caracteristici: se folosesc numai în emulsiile de uz extern. clorura de benzalconiu. laurilsulfaţ de sodiu. Un emulgator care formează o emulsie de tip U/A se caracterizează prin: dipolmoment ridicat.

Pentru emulsiile parenterale se folosesc ca emulgatori: lecitina. nu trebuie să prezinte semne de coalescenţă a fazelor 80. pot fi condiţionate atât în recipiente unidoză cât şi multidoză 78. Factorii care influenţează stabilitatea fizică a emulsiilor sunt: tensiunea interfacială. la prepararea emulsiilor sunt valabile următoarele: emulgatorul se dizolvă in faza externă. antioxidanţi şi alţi excipienţi.R. Cu privire la emulsiile pentru aplicaţii cutanate sunt adevărate următoarele afirmaţii: sunt incluse în monografia „Preparate lichide pentru aplica cutanată". pe etichetă trebuie declarat numele oricărui conservant antimicrobian. Tweenul 80 prezintă următoarele caracteristici: este un emulgator U/A.69. sunt condiţionate numai în recipiente unidoză. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la guma arabică nu e adevărată? este folosită la obţinerea emulsiilor de uz intern şi a celor de uz extern.5 ml până la 2000 ml. 77.X. Despre emulsiile parenterale este adevărat că: se prepară prin emulsionarea substanţelor active în „Apa pentru preparate injectabile". 79. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru emulsiile pentru uz oral? pot conţine. recipientele sunt prevăzute cu un dispozitiv adecvat de administrare. pot prezenta o coalescenţă a fazelor. în faza externă se dispersează printro metodă adecvată faza internă. . se condiţionează în recipiente conţinând un volum de la 2. Conservanţii antimicrobieni folosiţi în formularea emulsiilor U/A sunt: metilparaben. Guma arabică acţionează ca emulgator prin: formarea unui film multimolecular în jurul particulelor de ulei. conservanţi antimicrobieni. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru emulsiile rectale? pot avea atât acţiune locală cât şi sistemică. vâscozitatea fazei externe. sarcina electrică 72. polisorbaţi. 70. 73. propilparaben 74. este compatibil cu electroliţii. Emulsiile nazale prezintă următoarele caracteristici: se pot prezenta sub formă de picături sau spray-uri nazale. 76. Conform F. se pot folosi substanţe auxiliare 75. se pot prezenta şi sub formă de şampoane. se mai numeşte polisorbat 80. dar să fie uşor redispersate prin agitare. mărirea vâscozităţii fazei externe 71.

sunt condiţionate în recipiente cu formă adaptată aplicării în rect. 3. pot prezenta semne de separare a fazelor. eticheta trebuie să menţioneze modul de obţinere a suspensiei.concentraţiile utilizate să nu provoace o iritaţie locală. Cu privire la suspensiile pentru aplicaţii cutanate. se utilizează pentru acţiune locală. Cu privire la emulsiile vaginale sunt valabile următoarele afirmaţii: excipienţii din formulare. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru suspensiile pentru uz oral? pot prezenta un sediment uşor redispersabil prin agitare. 7. în condiţiile determinării. care permite administrarea unui preparat omogen 2. cele unidoză nu conţin conservanţi antimicrobieni 6.81. Cu privire la suspensiile vaginale sunt valabile următoarele afirmaţii: se condiţionează în recipiente unidoză. Suspensiile utilizate ca preparate nazale: sunt formulate sub formă de picături nazale sau spray-uri nazale. în. irigaţii sau diagnostic. Picăturile oftalmice sub formă de suspensii pot conţine diferiţi excipienţi printre care: agenţi de ajustare a pH-ului. se utilizează pentru acţiune locală. sunt destinate instilarii sau pulverizării în cavitatea nazală. Despre suspensiile parenterale este adevărat că: pot prezenta un sediment uşor redispersabil prin agitare. cele unidoză nu conţin conservanţi antimicrobieni. agenţi de ajustare a vâscozităţii. 8. sunt adevărate următoarele afirmaţii: pot prezenta un sediment care este uşor redispersabil prin agitare. dar sunt uşor redispersate prin agitare SUSPENSII 1. pentru irigaţii sau pentru diagnostic. după agitare se obţine o suspensie stabilă. cu ajutorul unui dispozitiv corespunzător. . se pot prezenta şi sub formă de picături orale administrate în volume mici. 5. pot prezenta sediment uşor redispersabil la agitare. stabilizanţi. se condiţionează în general în recipiente multidoză 4. Pentru picăturile oftalmice sub formă de suspensii sunt valabile următoarele afirmaţii: nici o particulă nu trebuie să aibă dimensiunea maximă mai mare de 90 um. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru suspensiile rectale? se condiţionează în recipiente de până la 2000 ml. nu mai mult de 20 particule pot să aibă o dimensiune maximă mai mare de 25 um.

Printre avantajele pe care le prezintă suspensiile farmaceutice se numără: prelucrarea substanţelor medicamentoase hidrofobe sub formă de preparate farmaceutice lichide. suspensiile farmaceutice trebuie să prezinte următoarele caracteristici: să fie opace. Obiectivele urmărite la formularea suspensiilor farmaceutice sunt: reducerea fenomenului de creştere a cristalelor. F.X prevede: dispersarea substanţei solide în mediul de dispersie lichid printr-o metodă adecvată. F. Referitor la mărimea particulelor suspensiilor oftalmice. pentru verificarea aspectului suspensiilor injectabile uleioase se admite o uşoară încălzire înainte de agitare.X. 10% din particulele examinate să aibă un diametru de cel mu 180 Mm 12.X admite adaosul substanţelor auxiliare. 11.la fabricare trebuie luate măsuri care să asigure o mărime controlată a particulelor 9.R. posibilitatea administrării orale la copii. Conform F. asigurarea redispersării omogene.X prevede: 90% din particulele examinate să aibă un diametru de cel mu 50 um. asigurarea prelevării uşoare a dozei de medicament 18.X prevede următoarele: la cele ce conţin substanţe puternic active sau toxice. evitând înghiţirea formelor farmaceutice solide. Referitor la mărimea particulelor solide din suspensii.X. fără dificultate. plăgi. F. omogene după agitare. reducerea degradării substanţelor medicamentoase în suspensii faţă de soluţii. masa prelucrată sub formă de suspensie să nu depăşească doza maximă pentru 24 h. 16.X prevede pentru suspensiile injectabile următoarele: trebuie să corespundă probei de pasaj cu acul de seringă nr. trebuie să fie sterile suspensiile care se aplică pe: pielea sugarilor. evitarea gustului neplăcut prin utilizarea substanţelor medicamentoase insolubile. Cu privire la prepararea suspensiilor. adaosul de edulcoranţi şi aromatizanţi la suspensiile de uz intern. condiţionarea în recipiente bine închise 15. La prepararea suspensiilor. 16.X admite: un diametru de cel mult 25 um pentru 90% din particulele examinate. sedimentul să se redisperseze după o agitare de 1 -2 minute 10.R.R. Conform F. F. arsuri 14. a sedimentului înainte de administrare. umectanţi. un diametru de cel mult 50 um pentru 10% din particulele examinate 17. F. . F.R. 13. printre care: agenţi de floculare. conservanţi antimicrobieni.R. Pentru suspensiile farmaceutice.R.R.R.

starea anhidră sau solvatată. umectarea particulelor solide. gradul de solubilitate în apă a substanţelor greu solubile. modificarea solventului. suprafaţa specifica a particulelor.. Factorii care influenţează comportamentul particulelor în suspensie sunt: polimorfismul structura cristalină.viteza de sedimentare a particulelor într-o suspensie depinde de: porozitatea stratului de solid. 25. . Prepararea suspensiilor se poate face prin următoarele metode: procedeul dispersării. Conform ecuaţiei lui Higuchi dedusă din ………. Metoda precipitării de obţinere a suspensiilor se poate realiza prin procedee diferite cum ar fi: modificarea pH-ului. forţe de atracţie mai mari decât cele de repulsie dintre particule. sedimentul se formează încet. sarcina electrică a particulelor. redispersare uşoară a sedimentului. diluate. 27. diferenţa de densitate între faza internă şi externă. Viteza de sedimentare este redată de ecu…. Reducerea vitezei de sedimentare a particulelor solide în suspensii poate fi obţinută prin: creşterea gradului de dispersie. mărirea concentraţiei fazei interne 28. vâscozitatea mediului de dispersie. reacţia de dublă descompunere 22. creşterea vâscozităţii mediului de dispersie. sediment voluminos. O suspensie floculată se caracterizează prin: mediul de dispersie inclus între agregate de particule solide. 26. O suspensie defloculatăse caracterizează prin: particule dispersate în vehicul sub forma de entitati individuale. Conform legii lui Stokes viteza de sedimentare a particulelor intr-o suspensie depinde de: densitatea fazei interne. raza particulelor suspendate.19.pentru următoarele tipuri de suspensii: cu particule sferice. forma amorfa ori cristalină 21. 24. metoda condensării 20. particulele mai mici rămase suspendate in mediul dispersat un timp indelungat 23. Factorii care influenţează stabilitatea suspensiilor sunt: gradul de hidratare a particulelor dispersate. 29. Suspensiile defloculate se caracterizează prin urmatoarele: supernatant opalescent.. metoda precipitării.

Flocularea suspensiilor se realizează prin: utilizarea substanţelor tensioactive. . 33. supernatant clar 31. în cadrul testelor de control al suspensiilor se efectuează şi următoarele determinări: capacitatea de redispersare a suspensiei. se obţine o floculare corespunzătoare la o concentraţie de 0.01 . să curgă uşor.1 milimoli per litru de ioni trivalenţi. controlul sarcinilor electrice a particulelor folosind electro! cu sarcini de semn contrar particulelor suspendate. 35. se poate asocia un compus macromolecular hidrofil cu agentul tensioactiv. să nu formeze sedimente compacte. se poate asocia un mucilag hidrofil cu electrolitul 36. la flocularea suspensiilor. Suspensiile floculate se caracterizează prin următoarele: particule nelegate puternic între ele. 39. 34. utilizarea polimerilor hidrofili 32. în mediu lichid 38. particulele solide individuale nu trebuie acoperite integral cu filmul agentului tensioactiv. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o suspensie satisfăcătoare sunt: substanţa suspendată să nu se depună prea repede.0.30. folosirea de umectanţi pentru pulberile liofobe. sunt valabile următoarele afirmaţii: creşterea valenţei ionilor măreşte capacitatea de floculare. se face atât cu ajutorul tensioactivilor neionici cât şi ionici. Forţele de atracţie interparticulare care se opun dispersării particulelor solide în suspensie pot fi reduse prin: adsorbţia la suprafaţa particulelor a unor agenţi tensioactivi. La formularea suspensiilor floculate trebuie respectate următoarele reguli: se verifică dacă agenţii conservanţi utilizaţi modifică proprietăţile suspensiei. Despre procedeul de obţinere a suspensiilor floculate utilizând substanţe tensioactive este adevărat că: se poate realiza prin adăugarea în concentraţii progresiv crescătoare a tensioactivilor. Referitor Ia flocularea prin intermediul electroliţilor. este o metodă foarte rar utilizată. să nu fie prea vâscoasă. Mărimea particulelor solide din suspensii se determină: folosind microscopul cu micrometru ocular etalonat. mărimea particulelor. spanuri. se folosesc: tweenuri. pluronici. Ca tensioactivi neionici. potenţialul zeta. cu ajutorul pipetei Andreasen. se poate realiza prin adăugarea tensioactivului într-o concentratie mare şi reducerea ulterioară a cantităţii sale prin precipitare cu un agent corespunzător. vâscozitatea 37. sediment aproape egal cu volumul suspensiei. utilizând numărătorul Coulter.

este metoda cea mai utilizată de floculare a suspensiilor. se datorează neutralizării sarcinii electrice superficiale a particulelor suspendate. Suspensiile defloculate se caracterizează prin: sediment cu suprafaţă netedă. folosirea de forme cristaline stabile. Despre flocularea cu electroliţi a suspensiilor sunt adevărate următoarele afirmaţii: electroliţii nu modifică potenţialul zeta acesta fiind avantajul utilizării lor. Care dintre următoarele substanţe prezintă tendinţă de flotare în mediu apos?cărbunele. supernatant limpede. existenţa unor forţe între particulele suspendate de tip Van der Waals sau London 48. legături fizice sau chimice puternice între particule. propilenglicolul. Referitor la relaţia dintre unghiul de contact şi umectarea unei particule solide în suspensii sunt adevărate următoarele afirmaţii: umectarea se produce greu când unghiul de contact este mai mare de 90°. 49. Ca umectanţi pentru substanţele hidrofobe se folosesc: glicerina. Tensioactivii neionici produc flocularea suspensiilor prin următoarele mecanisme: . dacă tensiunea interfacială a solidului este mai mare. umectarea particulelor solide suspendate într-un vehicul lichid este favorizată: dacă tensiunea interfacială a lichidului are valori scăzute. existenţa unor cristale de mărimi variabile. 46. 45. 41.utilizarea de utilaje performante care permit obţinerea unor dispersii avansate 40. dispersiile de polimeri hidrofili. reducerea energiei interfaciale între vehicul şi faza suspendată. temperatură. particulele au cădere liberă. Conform ecuaţiei lui Young. la un unghi de contact de 180° umectarea nu are loc. utilizarea particulelor cu dimensiuni apropiate. Creşterea cristalelor într-o suspensie este influenţată de: polimorfism. sulful. O suspensie floculată se remarcă prin: faza dispersă alcătuită din aglomerări de particule. 44. Procesul de creştere a cristalelor în suspensii este redus prin: creşterea vâscozităţii mediului de suspendare. 42. umectarea este totală când unghiul de contact este 0°. uniformă. individuală 47. stearatul de magneziu 43. alcoolul. tratamente mecanice.

Etapele de preparare a suspensiilor prin dispersare sunt: pulverizarea. Vaccinurile se prepara pornind de la: germeni vii atenuati. are caracter neionogen. Prepararea prin precipitare a suspensiilor se poate realiza în următoarele moduri: printr-o reacţie chimică de dublă descompunere. prin modificarea pH-ului. densitatea particulelor. sunt adevărate următoarele afirmaţii: dispersiile prezintă fenomenul de tixotropie. Controlul sedimentării suspensiilor se face prin determinarea: catului suspensiei. volumului de sedimentare. 55. prezintă vâscozitate structurată. prezintă următoarele caracteristici: este stabil la variaţii mari de pH (3-11). prezintă următoarele avantaje: se foloseşte ca agent de suspendare numai în suspensii de uz intern. dispersarea fazei solide în vehicul. germeni omorati. este un silicat de magneziu şi aluminiu purificat. 54.X la controlul suspensiilor: mărimea particulelor 59. prin modificarea solventului în care este dizolvată substanţa activă. VACCINURI SI SERURI 1. în urma unei reacţii de dublu schimb. anatoxine . Suspensiile cutanate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să adere uşor de piele. 51. Suspensiile de uz extem sunt denumite: pensulaţii. Mucilagul de metilceluloză 2% folosit ca agent de suspensie. face parte din grupa montmorilonitelor. 53. vitezei de sedimentare. stabilizarea sistemului 56. umectarea. 52.producerea unui strat de solvatare în jurul particulelor dispersate. 58. deplasarea planului de separare electrolitică către faza lichida 50. La prepararea suspensiilor în industrie trebuie ţinut seama de următorii factpri care influenţează stabilitatea acestora: caracterul ionic al componentelor din formulă. loţiuni. Despre veegum.R. să se usuce rapid. mărimea particulelor 57. să lase pe locul de aplicare un strat de pulbere fină. perioadei de înjumătăţire a sedimentului. Mucilagul de gumă arabică 30% folosit ca agent de suspendare. este stabil la pH 5-9. folgsit ca agent de suspensie. Care dintre următoarele determinări este prevăzută de F.

orala. care isi mentin proprietatile imunogene corespunzatoare. Vaccinurile preparate pornind de la germeni vii atenuati sunt: antipoliomelitic (oral).2. Vaccinurilor realizeaza o imunoterapie: activa. reactioneaza specific formand complexul antigen-anticorp 13. printre altele. Pentru distrugerea microbilor utilizati la prepararea vaccinurilor se utilizeaza: caldura eter. sunt preparate lichide sau liofilizate 8. produsele liofilizate. sunt lichide limpezi sau opalescente. intranazala 5. antirabic 3. care pastreaza proprietatile imunogene adecvate. fluorura de sodiu. incolore sau galben pal. specifica 6. vaccinul contra oreionului 7. organisme vii. nevirulente in mod normal sau tratate pentru atenuarea virulentei. se mai numesc toxoizi 12. dupa diluare. conditiile de conservare. urmatoarele mentiuni: doza recomandata si calea de administrare. Pe eticheta vaccinurilor de uz uman se pot inscrie. se formeaza in organism in urma contactului cu un antigen. temperatura scazuta 4. dupa reconstituire. Anticorpii: sunt substante de natura proteica. sunt destinate prevenirii diferitelor boli (infectii). antigene extrase din organisme. antigene obtinute prin inginerie genetica 10. trebuie sa aiba aceleasi caracteristici ca preparatele lichide 9. Imunoserurile: sunt destinate administrarii intravenoase sau intramusculare. sunt lipopolizaharide. vaccinul contra hepatitei B. daca este cazul. Vaccinurilor se administreaza pe urmatoarele cai: parenterala. Vaccinurile: sunt biopreparate sterile care contin substante puternic antigenice. Printre vaccinurile antivirale se numara: vaccinul antigripal. Anatoxinele: sunt toxine bacteriene modificate cu ajutorul caldurii si a fenolului. Imunoserurile de origine animala pentru uz uman: se obtin din serul sau plasma unor animale imunizate. contin imunoglobuline sau fragmente de imunoglobuline purificate. fenol. pot fi utilizate in unele cazuri pentru tratarea unor infectii . iod.Vaccinurile pentru uz uman pot fi constituite din: organisme inactivate prin mijloace chimice sau fizice. nu sunt toxice. denumirea si concentratia conservantilor antimicrobieni continuti 11.

poate fi folosita in cazuri de rezistenta la antibiotice . contin anticorpi si antitoxine. tetanosului 15. formol tiomersal. Serul recoltat de la animale imunizate contine: electroliti. se dizolva complet in volumul de lichid mentionat pe eticheta. In compozitia vaccinurilor pot intra urmatorii conservanti antimicrobieni: fenol. suspensii.m 20. fosfat de calciu. Referitor la seroterapie. se administreaza in injectii i. virusuri care se dezvolta pe culturi de celule modificate genetic 22. pulberi liofilizate 16. determina dupa administrarea in organism o imunizare pasiva 21. Vaccinurile virale se prepara din: virusuri cultivate pe animale sau oua embrionate. se utilizeaza pentru a neutraliza veninurile sau toxinele ingerate 19. sunt valabile urmatoarele afirmatii: realizeaza o imunitate pasiva se poate utiliza atat in scop preventiv cat si curativ. in timpul recoltarii se asigura mentinerea sterilitatii produsului 24. Sunt valabile urmatoarele afirmatii referitoare la imunoglobuline: sunt glicoproteine serice cu functie de anticorpi. Vaccinurile pot fi adsorbite pe: fosfat de aluminiu. recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa sau prin plasmaforeza. albumina 26. 2-fenoxietanol 18. Vaccinurile se prezinta sub forma de: solutii coloidale. La realizarea imunoserurilor: se folosesc animale sanatoase apartinand unei specii aprobate de autoritatea competenta. hidroxid de aluminiu 23. solutii de glucoza 17. imunoglobuline. se grupeaza in 5 clase . Ca vehicule la prepararea vaccinurilor se folosesc: ser fiziologic. Serurile terapeutice: sunt biopreparate sterile. cea mai activa este gammaglobulina. Seroterapia: are efect pe o perioada scurta de timp. solutii tampon fosfat. virusuri care se dezvolta pe culturi celulare sau tesuturi.14. sunt conditionate in recipiente bine inchise 25.v sau i. lichide sau solide. Imunoserurile de origine animala pentru uz uman: sunt preparate lichide sau pulberi liofilizate. Anatoxinele se utilizeaza pentru vaccinarea contra: difteriei.

Serurile terapeutice se pastreaza: ferite de lumina. 9.R.Bazele de unguent hidrosolubile sunt indicate in tratamentul: pielii acoperitc cu par.X. unguentul cu glycerol. unguentul cu clotrimazol 1%. se folosesc in scop terapcutic sau de protective si sunt constituite din excipienti in care se pot incorpora substantele active 2.Bazele de unguent grase sunt sunt denumite sj baze anhidre lipofile. Baze de unguent prevazute de F. 3. se conserva in recipiente bine inchise. Unguentul cu glicerol este o baza de unguent hidrosolubila. pastclc sunt unguente-suspensii in care faza dispersata depaseste din masa unguentului. 7.Unguentul cu macrogoli este o baza de unguent: hidrosolubila 12. Unguentele sunt preparate farmaccuticc semisolide destinate aplicarii pe piele sau pe mucoase.Bazele de unguent hidrosolubile se indeparteaza usor prin spalare cu apa. cremele sunt unguente-emulsii in care faza apoasa depaseste din masa unguentului 10% 6. ferit de lumina si se mai numeste si glicerolat de amidon 11.X sunt unguentul emulgator.Urmatoarele baze de unguent sunt baze de absorbtie: unguentul cu alcooli de lana si unguentul simplu 8.R.R. 4. in recipiente sterile si inchise etans la temperatura cuprinsa intre 4-6⁰C PREPARATE SEMISOLIDE PENTRU APLICARE CUTANATA 1. pielii traumatizate si afectiunilor mucoaselor 10. la eel mult 25°C.Unguentul emulgator se prepara din alcool cetilstearilic emulgator. unguentul cu macrogoli si unguentul simplu. Unguente prevazute de F. se pot indeparta prin spalare cu apa si sunt sisteme disperse polifazice.X sunt unguentul cu acetat de hidrocortizon 1%. parafinS lichida si vaselina alba .Conform F.X.R. unguentul cu fenilbutazona 4% si unguentul cu oxid de zinc 10%.27. 25% 5. pH-ul poate fi usor reglat prin tamponare si consistenta este influen^ata considerabil de temperatura. Conform F.

Unguentele oftalmice sunt preparate farmaceutice semisolide.X. in unguentele-suspensii oftalmice. particulele trebuie sa prezinte un diametru de cel mult: 25 urn pentru 90 % si 50 urn pentru 10 % din particulele examinate 22.Conform F. Bazele de absorbtie prezinta urmatoarele caracteristici: au capacitate de a incorpora apa . 16. se prepara in conditii aseptic. sunt indicate: baze emulsii U/A sau baze hidrosolubile 26. la cel mult 25°C 25.R.X.Substantele folosite in bazele de unguent sunt emulgatori de tip A/U? Lanolina.Unguentul emulgator hidratat este o baza de unguent: emulsie U/A 14.X.Unguentul simplu este o baza de unguent: grasa si de absorbtie. unguentele se conserva: in recipiente bine inchise.X.Conform F. iar la preparare se folosesc in general baze de unguent liposolubile si neiritantc pentru mucoasa conjunctivala 20.X. Conform F. Unguentul cu clorhidrat de pilocarpine 2% se pastreaza la Venena 19.13.R. sunt destinate aplicarii pe mucoasa conjunctivala. lauril sulfat de sodium si tween 80 17.R. unguentele oftalmice se conditioneaza in recipiente care contin cel mult: 10 g unguent 23.Conform F.Substantele folosite in bazele de unguent sunt emulgatori de tip U/A? si sunt stearatul de trietanolamina. conservanti antimicrobieni si stabilizanti 21.R. adera bine pe piele . Sterile. unguentele oftalmice se conserva la o tempcratura de eel mult: 25°C 24.Conform F. 27. Pentru aprecierea consistentei unguentelor sunt necesare: probe de vascozitate.Conform F. probe de piasticitate si probe de intindere. unguentul simplu se prepara din lanolina §i vaselina in proportie de 10:90 15. alcooli de lana si colesterol. Pentru pielea de tip seboreic. 18.R.X.R. la prcpararea unguentelor oftalmice se pot folosi ca substante auxiliare: antioxidanti.

baze de absorbtie 35.Baze de unguent emulsii U/A este unguentul emulgator hidratat 30. au actiune de profunzime. baze emulsii A/U 37.Lanolina este prezenta in formula urmatoarelor unguente oficinale: unguent oftalmic cu clorhidrat de pilocarpine si unguent simplu 34. pot fi lipofile (cu faza externa lipofila) si pot fi hidrofile (cu faza externa hidrofila) 38. ca agenti de gelificare se folosesc: amidon. pierd apa prin conservare defectuoasa 29. uleiuri vegetale si grasimi animale.Bazele de unguent emulsii U/A: sunt usor de aplicat. gelificate cu agenti de gelificare adecvaji. bazele de unguent pot contine parafine solide. parafine lichide.Unguentele-emulsii: pot absorbi cantitati mai mari de apa. unguente-emulsii si unguente hidrofile 40. contin apa. prepararea bazelor grase de unguent se realizeaza prin: amestecarea pana la racire a componentelor topite si eventual filtrate 31.Conform F. derivaji celulozici 39. Unguentele contin o baza de unguent monofazica in care se pot incorpora componente lichide sau solide si sunt clasificate in: unguente hidrofobe. polifazice. la unguentele care se aplica pe plagi sau arsuri se folosesc: baze de unguent cu proprietati emulsive.R. contin baze de unguent similare celor folosite pentru unguentele hidrofobe.28.X. In cazul unguentelor hidrofobe. unguentele se conserva: in recipiente bine inchise si la cel mult 25° C 36. comparativ cu cele hidrofobe.Indicele de apa se determina la: baze de unguent emulsie A/U.Testul dc acantoza permite sa se traga concluzii asupra: tolerantei fiziologice a bazelor de unguent 33. care contin o faza lipofila si una hidrofila.R. carbomeri.X.R. 41.Pentru pielea de tip sebostatic sunt indicate: baze grase. contin emulgatori care stabilizeaza emulsiile .Gelurile hidrofile: sunt denumite si hidrogeluri.X.Conform F.Cremele: sunt preparate semisolids. baze de unguent cu proprietati peliculogene 32. necesita adaugarea de conservanti in faza externa.Conform F. glicerol sau propilenglicol.

Bazele de unguent lavabile: se indepartcaza prin spalare cu apa.Formularile destinate obtineni de efecte la nivelul stratului cornos contin substante: emoliente sau cheratolitice 45. suplimentul 2004: unguente.R. 3.Absorbtia percutanata: este un proces de difuzie pasiv. in caz de alteran ale mucoasei gastrice. nu este posibila administrarea pe cale orala din cauza vomismentelor sau a obstructiilor gastro-intestinale.Administrarea rectala se rccomanda : in cazul substantelor care sunt modificate in contact cu sucurile digestive. Calea de administrare rectala se prefera atunci cand: substantele active sunt inactivate de secretiile gastrice sau intestinale. vaginala sau uretrala. destinate administrarii pe cale rectala. 48. se prepara prin topi re si nu necesita apa la preparare. . conform gradientului dc concentrate 47.Preparate semisolide prevazute de F. la nivelul stratului cornos. Supozitoarele sunt: preparate farmaceutice care contin doze unitare in una sau mai multe substante active. geluri si paste 43. exclusiv cu actiune locala 2. formularile dermatologice pot contine substante: anestezice locale sau antiinflamatoare 46.Pentru efecte locale. in cazul substantelor care sunt inactivate la nivelul ficatului. sc folosesc: bentonita si dioxidul de siliciu (aerosil) 49. care decurge spontan.42. Ca substante anorganice. la nivelul anexelor cutanate sau la nivelul epidermului viu 44. sunt formulate ca baze anhidre sau hidratate de tip ulei/apa si au ca reprezentanti „unguentul emulgator" si „unguentul emulgator hidratat" PREPARATE RECTALE $1 VAGIN ALE 1.Prin lntermediul preparatelor dermatologice obisnuite se pot obtine efectc: la nivelul suprafetei pielii. substantele active sufera un puternic efect al primului pasaj hepatic. se urmareste administrarea de durata a unor medicamente in boli cronice.X. la nivelul dermului. la copii. formatoare de geluri. crème.Bazele hidrosolubile: se prepara din amestecuri de PEG 400 si PEG 4000.

X. supozitoarele vaginale au forma: ovoidala. 10. Conform F. gliceride semisintetice 11.R. dozele terapeutice maxime pentru substantele toxice si putemic active sa fie similare cu cele utilizate pentru administrarea interna 8.R.R. au masa de 2-4 g cele preparate cu unt de cacao sau grasimi semisintetice. Pot contine substante auxiliare cu rol de agenti de dispersie cum este aerosilul 5.X.R. 9. au diametru de 2-7 mm. cu masa de 2-3 g pentru adulti. F.X. conform F. se obtin prin modelare manuala sau presare. topire si turnare sau presare. Se prepara prin modelare manuala. au diametrul bazei de 8-10 mm. supozitoarele vaginale preparate cu masa gelatinoasa. in formularea lor se poate intalni frecvent lactoza sau glucoza 6. supozitoarele trebuie sa aiba aspect omogen. se folosesc pentru tratamentul local al unor afectiuni vaginale. trebuie sa aiba masa de: 5-12 g 12. .X prevede: au forma sferica sau ovoida.Supozitoarele rectale au forma cilindro-conica sau de torpila. cantitatea de excipient se calculeaza cu ajutorul unei formule ce ia in calcul dimensiunile bujiului si densitatea excipientului. au lungimea dc 20-30 mm. sa-si pastreze consistent nemodificata la temperatura camerei. Substantele absorbite prin vena hcmoroidala inferioara sau mijlocie ocolesc bariera hepatica. Supozitoarele vaginale.Conform F. cu masa de 1-2 g pentru copii 13. Supozitoarele vaginale. Supozitoarele rectale.4. se prepara cu: unt de cacao. sferica. Conform F. de regula medicul nu prescrie cantitatea necesara de excipient ci indica lungimea si diametrul acestor bujiuri.Supozitoarele uretrale.Supozitoarele vaginale care au masa de 2-4g.R. au masa de 5-12 g cele preparate cu masa gelatinoasa. se mai numesc si bujiuri.R. au masa de 2-3 g pentru adulti 14 Supozitoarele uretrale au lungimea de 5-10 cm. sa nu prezinte aglomerari de particule in sectiune longitudinal. se prepara din masa gelatinoasa folosind metoda de fluidificare la cald.Farmacopeea descrie supozitoarele rectale ca fiind: de forma cilindroconica sau de torpila.X se mai numesc si bujiuri. 7. conform F.X. sunt destinate administrarii rectale in vederea obtinerii unui efect local sau systemic.

E. macrogoli. contin substante ca tween-ul 61 si mirj-ul.Supozitoarele uretrale se mai numesc si bujiuri.Excipientii autoemulsionabili folositi la prepararea supozitoarelor: Polisorbat61. amestecuri gelatinoase diferite.Excipientii pentru supozitoare au vascozitatea suficient de mare pentru a evita sedimentarca rapida a substantei medicamentoase suspendate. au lungimea de 5-10 cm.Excipienti de semisinteza grasi: sunt masa Estarinum. numarul de apa. masele Witepsol. Mirj52.X. 26. gras 27. au diametrul de 2-7 mm 17. 23.15.La prepararea ovulelor prin modelare manuala se pot folosi ca excipienti: untul de cacao si masa Estarinum 21. p. masa Estarinum. la temperaturi de peste 35° C apare fenomenul de supratopire prin care forma stabila (3 trece in formele metastabile cu puncte de topire mai mici. 28. indicele de iod.Sunt baze de supozitor lipofile: untul de cacao. 19.R. 20. Suppocire.Untul de cacao are monografie in F. Mirj-ul 52. excipientii utilizati pentru prepararea supozitoarelor sunt: untul de cacao. Conform F. masa Estarinum 24. 18. 22.G-urile. P. (3' si y dintre care p este forma stabila si are punctul de topire cuprins in intervalul 30-35° C.Excipienti pentru supozitoarele rectale pot fi: untul de cacao. se mai numesc si excipienti hidrodispersabili. trebuie sa fie stabili fata de umiditate si sa posede toleranta fiziologica §i caracter nciritant. Caracteristici fizico-chimice ale excipientilor lipofili sunt: indicele de saponificare. au forma de cilindri ascutiti la un capat. gliceride semisintetice solide.Excipientii autoemulsionabili: au capacitatea de a se dispersa in apa formand emulsii tip U/A.R. Pluronicii 25. transformare vizibila prin limpezirea amestecului. Supoweiss. formele metastabile revin la formele stabile si se solidified la racire dupa 2-4 zile.Avantajele folosirii untului de cacao ca excipient la formularea supozitoarelor: se preteaza la toate cele trei metode folosite la prepararea .X prezinta patru forme cristaline a.Untul de cacao este un excipient: natural.

comparativ cu untul dc cacao: inlatura inconvenientele tehnologice.Masa gelatinoasa.Untul de cacao este un amestec de triglyceride. ca excipient la prepararea supozitoarelor. capacitatea scSzuta de incorporare a apei 30. este predispusa la invadare cu microorganism. camfor. nu prezinta tendinta de rancezire si au proprietati emulsive 36. au puncte de topire diferite. este higroscopica si confine gelatina : glicerina : apa distilata ( 2 g : 10 g : 4 g ).Dezavantajele untului de cacao. se topeste la 30-35°C. 34. se foloseste pentru prepararea supozitoarelor uretrale si se preteaza indeosebi la prepararea ovulelor 39. favorizeaza tumarea in fonne datorita absentei fenomenului de supratopire 35.Coborarea punctului de topire al untului de cacao se produce la asocierea cu: Cloralhidrat.Masa gelatinoasa prezinta urmatoarele caracteristici: este higroscopica.Ca inlocuitoare ale untului de cacao la prepararea supozitoarelor. topire si turnare in forme presare. salol.Avantajele excipientilor de semisinteza grasi fata de untul de cacao: nu prezinta fenomenul dc supratopire. se folosesc: masa Estarinum. absenta contractiei de volum. imbunatatesc conservarea supozitoarelor. 31. se preteaza la prepararea . tendinta de rancezire. folosita ca baza de supozitor. are punctul de topire mai mic decat temperatura corpului. este compatibil cu majoritatea substantelor active 29. se pot utiliza: ceara si cetaceu 32. apa si glycerol. sunt: existenta fenomenului de supratopire.R.Pentru a ridica punctul de topire al untului de cacao. prezinta fenomenul de supratopire 33. se prezinta ca o masa elastica de culoare galbenbruna.Masa gelatinoasa: este un amestec in proportii variabile de gelatina.supozitoarelor: modelare manuala. folosit ca baza c supozitoare.Masa gelatinoasa se prepara conform formulci din F.Gliceridele semisintetice prezinta urmatoarele avantaje.X de la monografia"Supozitoare". are urmatoarele caracteristici: este naturala si este higroscopica 37. 38. Lassupol G si Massupol. putandu-se asocia cu substante cc scad sau cresc punctul de topire al excipientului.

adsorbanti si conservanti antimicrobieni 51.Supozitoarelor rectale care au ca baza polietilenglicolii: se dizolva in mucusul rectal. se topeste la temperatura corpului. se prepara pnn topire si turnare in tonne. ovulele pot contine. determina cresterea presiunii osmotice locale. urmatorii excipienti: Diluanti. la stocare este sensibila la umiditate si la contaminarea cu microorganism si poate fi contaminate cu microorganisme. ca baze de supozitoare.Dezavantajele folosirii masei gelatinoase ca baza de supozitor: permite absorbtia mai usoara a substantelor medicamentoase lipofile. este higroscopica. are capacitatea de a emulsiona solutii apoase 49. nu prezinta tendinta de scurgere din cavitatile in care se introduce si sunt higroscopice.Polietilenglicolii ca excipienti pentru supozitoare cedeaza substantele active prin dizolvarea excipientului. agenti tensioactivi. 42. 45.Masa gelatinoasa se poate prelucra numai prin topire si turnare in forme. cunoscuti sub denumirea de Macrogoli sau Carbowax-uri.R. polimeri ai oxidului de etilen. 46.Polietilenglicolii folositi ca excipienti pentru supozitoare sunt: excipienti hidrosolubili. lubrifianti.Gliceridele semisintetice. au urmatoarele avantaje: contractie de volum. absorbanti. 40. Masa Estarinum prezinta fenomenul de supratopire. stabilitate la autooxidare.supozitoarelor prin metoda de topire si turnare.Avantajele folosirii polietilenglicolilor ca baze de supozitor: au posibilitatea dizolvarii unor substante medicamentoase greu solubile in apa si au stabilitate la caldura 44. 41. are interval mic intre punctul de topire si cel de solidificare.Ca substante auxiliare la prepararea supozitoarelor rectale putem folosi: diluanti. daca este necesar.Conform F. solizi in cazul in care au masa moleculara mare. 43. capacitate de incorporate a apci.Se folosesc cu rol de consperganti pentru ovule: lactoza . contractie de volum. avand ca rise eliminarea supozitorului. este incompatibila cu o serie de substante care coaguleaza proteinele. 50.X. 47. nu este predispusa la contaminare microbiana si se foloseste la prepararea supozitoarelor vaginale.

excipientul se topeste pc baia de apa §i in excipientul fluidificat se incorporeaza substantele active. trebuie tumata in forme adecvate. are valorile. 59.5 daca valoarea pentru o anumita substanta activa nu se regSseste in tabele 60. excipient autoemulsionabil) in cazul subtantclor medicamentoase Iipofile incorporate in baze hidrofile sunt emulsii de tip ulei in apa se pot prepara in prezenta lecitinelor. 58. prevede urmatoarele: masa medicamcntoasa suficient de fluida dupa incalzire. raportate la folosirea untului de cacao ca excipient.La prepararea prin topire si tumare trebuie sa cunoastem: temperatura la care are loc omogenizarea amestecului .52.Pentru a usura desprinderea supozitoarelor din matrite. se pot obtine prin modelare manuala. „f' reprezinta factorul de dizlocuire si „s" reprezintS cantitatea de substanta* activa.R. unde: „F" reprezinta factorul de dizlocuire. Prepararea supozitoarelor si ovulelor prin metoda topirii si tumarii in forme presupune obtincrea unui magdaleon. Uleiul de ricin poate fi adaugat in formularea supozitoarelor rectale cu rol de: plastifiant 53. ovulele se solidifica prin racire. cerurilor Lanette sau a stearatului de trietanolamina 54.Despre supozitoarele care incorporeaza substanta medicamentoasa prin emulsionare sunt adevarate urmatoarele afirma{ii: emulsionarea se face cu ajutorul unui tensioactiv (colesterol.f x s.Cantitatea de excipient luata in lucru la prepararea ovulelor prin topire si turnare se calculeaza dupa formula M = F .Prepararea ovulelor. este necesara cunoa^terea factorului de dislocuire a substantelor active in excipient si conspergarea se face cu lactoza sau amidon. inscrise in tabele si este considerat 0.Prepararea supozitoarelor:.Factorul de dizlocuire al substantei active: este caracteristic fiecarui excipient. 57.X suplimentul din 2004. 56. nu se adauga substante auxiliare deoarece acestca ingreuncaza absorbtia substantelor active 55. se iau urmatoarele masun inainte de tumarea masei fluide de supozitor in formele metalice: inainte de umplere se lubrifiaza matrita cu spirt cterat atunci cand se foloseste ca excipient Suppocire si inainte de umplere se lubrifiaza matrita cu ulei de parafina atunci cand se foloseste ca excipient masa gelatinoasa. se folosesc numai baze de supozitor lipofile pcntru a favoriza absorbtia la locul de administrare. F. lanolina. topire si turnare sau prcsare.

_ determinata conform farmacopeei. 66. ingro§area masei topite si lipsa de coeziune a masei topite 62. timpul de inmuiere al supozitoarelor lipofile. 63. supozitoarele cu baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve in ce mult 1 ora.Testul de dezagregare a supozitoarelor si ovulelor este considerat concludent si dezagregarea completa. astfel incat supozitorul sau ovulul nu mai prezinta nici un nucleu rezistent la presarea cu o bagheta de sticla si nu mai ramane nici un reziduu pe discul perforat sau.61. atunci cand: dizolvarea este complete. componentele supozitoarelor sau ale ovulelor sunt separate. a preset de supozitoare.X la monografia generals „Supozitoare" sunt: rezistenta mechanics.X includ: dezagregarea supozitoarelor si ovulelor. .preparatele testate trebuie sa corespunda determinarii dezagregarii supozitoarelor si ovulelor.R. aspect. rezistenta supozitoarelor si ovulelor la rupere 67. iar starea capsulelor vaginale destinate unei actiuni locale prelungite se examineaza dupa 30 minute 69.Eticheta preparatelor rectale sub forma de pulberi sau comprimate pentru solutii sau suspensii rectale trebuie sa mentioneze: agentul de suspendare prezent in formulare. a cilindrului obtinut prin metoda de preparare prin modelare manuals. se produce o inmuiere eventual tnsotita de modificarea formei initiate a supozitorului sau a ovulului.Dezagregarea preparatelor vaginale.Despre comportarea la topire sau dizolvare a supozitoarelor.Testele de control prevazute in F. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie sa se disperseze in apa in eel mult 30 minute si determinarea se considers neconcludenta dacS in flacon rSman-particule de substanjS activS si substante auxiliare nedizolvate. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie sa se topeasca in eel mult 30 minute.Probele de control pentru supozitoare si ovule prevSzute de suplimentul din 2001 al F. excipientii din formularea comprimatelor si conditiile de utilizare 65.Prin liofilizare: se obtin supozitoare care contin substante termolabile si indepSrtarea apei are loc prin sublimarea ghetii 64. el este constituit dintr-o masa moale . fara separarea completa a componentelor.Neajunsuri la prepararea industrials a supozitoarelor pot fi considerate: lipsa de omogenitate a masei topite. uniformitatea masei 68. daca mai ramane un reziduu.R.Magdaleonul reprezinta o altS denumire: a supozitoarelor vaginale. comportament la topire.

R.Despre procesul de cedare al substantelor medicamcntoase din supozitoare sunt adevarate afirmatiile: substantele medicamcntoase solubile in lipide sunt ccdate mai rapid din excipientii lipofili comparativ cu substantele medicamcntoase hidrofile incorporate in acelasi tip de excipienti. tensioactivii pot creste absorbtia prin scaderea tensiunii superficiale a vehiculului. 30 minute .X. suplimentul din 2004.Cedarea substantelor active in cazul supozitoarelor se datoreaza: topirii excipientilor gra§i la temperatura corpului.X.Conform F.Controlul calitatii supozitoarelor cuprinde urmatoarele teste: rezistenta supozitoarelor si ovulelor la rupcre 72.70. 30 minute.R. in cel mult: 20 minute.Conform F. se aplica numai supozitoarelor si ovulelor care au ca baza masa gelatinoasa. pcntru fiecare determinare se orienteaza supozitorul sau ovulul in acelasi fel fata de directia de aplicare a fortei 71. 3 ore. cu cat etalarea excipientului pe suprafata mucoasei rectale este mai mare cu atat scade absorbtia substantei medicamentoase 77. gradul de ionizare al substantelor medicamentoase nu influenteaza absorbtia rectala. in urmatoarele determinari: masa sau volumul eliberat pentru preparatele vaginale lichide sau semisolide conditionate in recipiente unidoza 73. dizolvarii excipientilor hidrosolubili.Despre testarea rezistentei supozitoarelor si ovulelor la rupere sunt adevarate urmatoarele afirmatii: rezistenta se masoara prin masa necesara pentru a provoca ruperea acestora prin strivire . 1 ora 74. se aplica supozitoarelor si ovulelor pe baza de excipienti hidrofili. supozitoarele preparate cu baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve in apa la 37 ± 2° C in eel mult: 15 minute. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie sa se topeasca in apa la 37 ± 2° C. masa topita a excipientului gras se etaleaza pe suprafata mucoasei rectale in interval de o ora de la administrarea supozitoarelor. 75. dispersate in faza lipofila. conform F. enzimelor din cavitatile respective.Controlul calitatii preparatelor rectale sau vaginale consta. hidrodispersarii prin intermediu. .X. 76. excipientii cu punct de topire apropiat de temperatura rectala intai se inmoaie si apoi se lichefiaza. Despre cedarea substantelor medicamentoase din supozitoarele rectale cu excipienti gra§i sunt adevarate afirmatiile: exists diferente intre modul de cedare al substantelor active solubile sau insolubile in apa.R.

Urmatoarele substante sunt administrate pe cale rectala pentru actiune locals: antipiretice si emoliente 80.R.Ovulele pot contine substante active cu actiune: antiseptic si anticonceptionala. 90. preparate rectale semisolide. in monografia de „Preparate rectale" sunt descrise urmatoarele categorii: capsule moi rectal. emulsiile si suspensiile rectale: au exclusiv actiune locals.Conform prevederilor din farmacopee.Preparatele rectale semisolide: se prezinta sub forma de preparate unidoza. 83. sunt asemanatoare capsulelor cu invelis moale. sedative. in supozitoarele cu glicerina: Acidul stearic este in exces pentru a imprima un pH acid la locul de administrare 85. 94.X sunt solutii.R.X. Supozitoarele cu glicerol se prepara prin modelare manuals 88. conform F. clisme. se prezinta sub forma de preparate multidoza. antiacida. sunt preparate multidoza si se dizolva sau se disperseazS in apa in momentul administrarii. microclisme 89. 93. ovule. supozitoarele cu fenilbutazona si supozitoarele cu metronidazol. emulsii si suspensii rectal.R.Solutiile. sunt constitute doar din substante active. 79.Pulberile pentru solutii sau suspensii rectale: sunt preparate unidoza.X supozitoarele cu glycerol. spume si tampoane rectale 91.X: la 2-5°C 86. 81 Au monografii in F.R.Actiunea supozitoarelor rectale poate fi: antihemoroidala.Capsulele moi rectale: sunt preparate solide multidoza. pot fi utilizate pentru stabilirea unui diagnostic si sunt conditionate in recipiente multidoza.Conform F. sunt asemanatoare capsulelor gelatinoase tari 92.Supozitoare sunt prevazute dc F.Supozitoarele cu glicerol se conserva. trebuie sa .78.X: ovulele cu nistatin.R. supozitoarele cu glicerina si supozitoarele cu paracetamol 82. Preparatele rectale incluse in monografia generala din F.Rectiolele se mai numesc si: rectotampoane.

supozitoarele din formula se consperga cu: lactoza 107.R. sunt distribute in recipiente prevazute cu un dispozitiv adecvat. Cantitatea de masa gelatinoasa necesara pentru metoda de topire si turnare in forme se calculeaza in functie de: factorul de dislocuire al nistatinei fata de masa gelatinoasa. suplimentul din 2004.R.30 g.Cantitatea de fenazona necesara pentru prepararea supozitoarelor este de: 0. 0.60 g sau 1.X. modelare manuala. folosind ca excipient untul de cacao. au actiune: Laxative si antipiretic5. un amestec de: glicerina-gelatina-apa 100. obtinute in exemplul de mai sus. %. 99.Excipientii preferati la prepararea acestor supozitoare sunt: masa gelatinoasa 105.X. se poate folosi ca agent de plasticizare: guma Arabica.Supozitoarele de mai sus se pot prepara prin: modelare manuala. conform F.Supozitoarele rectale. folosind ca excipient masa gelatinoasa.Daca la preparare se folosesc excipienti hidrosolubili incorporarea nistatinei se face sub forma de: emulsie-suspensie.La utilizarea untului de cacao ca excipient la prepararea supozitoarelor de mai sus prin modelare manuala. suplimentul din 2004.R.Masa gelatinoasa. Conform F. folosind ca excipient masa Estarinum sau topire §i turnare in forme. excipient care poate fi folosit la prepararea acestor supozitoare este.Pentru a compensa pierderile survenite prin manipulare la metoda de topire si turnare utilizand excipienti hidrosolubili.X. 106. .In cazul prepararii prin modelare manuala. comprimate vaginale: sunt destinate realizarii unei actiuni locale 97. ulei de ricin si alcool. Conform F. 101. comprimatele pcntru solutii sau suspensii vaginale se vor dezagrega: in mai putin de 3 minute 98.corespunda testului de dezagregare. se ia un exces de: 20 % excipient + 10 % substanta activa 103.50 g 104. 102.

Regulile prevăzute în F. Folosind un excipient liposolubil la preparare acestor supozitoare cele doua substante active se incorporeaza sub forma de: suspensie 112. se aduc la gradul de diviziune prevăzut. în prealabil uscate (dacă este cazul). Printre avantajele folosirii pulberilor medicamentoase se numără şi următoarele: oferă multiple posibilităţi de asociere a substanţelor medicamentase şi asigură o dozare precisă a acestora. se dizolvă rapid în fluidele corpului şi de aceea au o acţiune mai promptă decât comprimatele sau drajeurile. în general pulverizarea substanţelor se face fară reziduu. nu sunt corecte? particulele componente sunt monodisperse 2.In cazul prepararii prin modelare manuala.80 g.R. Proprietăţile dimensionale ale pulberilor se referă la: forma particulelor.108.X care trebuie aplicate la prepararea pulberilor sunt: substanţele. mărimea suprafeţei specifice a pulberii . supozitoarele din formula se consperga cu: amidon PULBERI 1. Care dintre afirmaţiile de mai jos. amestecarea substanţelor se face în ordinea crescândă a maselor. reprezintă o formă farmaceutică stabilă. cele destinate administrării orale sunt mai uşor de înghiţit putând fi administrate cu alimente sau lichide 5. Pulberile pot fi constituite din: particule primare.R. 4. deoarece reacţiile în stare solidă se produc lent. referitoare la pulberi. 109. agregate de particule 3. gradul de fineţe al particulelor se determină cu ajutorul sitelor standard. masa totală pe recipient se determină în cazul pulberilor nedivizate. dimensiunea particulelor. F.Excipientii de prima alegere la prepararea acestor supozitoare sunt: untul de cacao 110. cu excepţia substanţelor cu densitate mare care se adaugă la început 6.X face următoarele precizări cu privire la pulberi: trebuie să prezinte un aspect uniform. uniformitatea masei se determină în cazul pulberilor divizate.Supozitoarele de mai sus se pot prepara prin: metoda prin presare 111.Cantitatea de fenilbutazona necesara pentru prepararea unui supozitor este de: 0. particule secundare. Proprietăţile reologice ale pulberilor farmaceutice se referă la: curgere 7.30 g 1.

pulberile: care se aplică pe plăgi. reziduul de cernere obţinut cu sita specificată nu trebuie să fie mai mare de 5 %. conţine monohidrogenofosfat de sodiu uscat 15. are acţiune coleretic-colagogă. din orice fel de substanţă aflată în cantitate foarte mică pentru a evita erorile la cântărire şi pentru a favoriza omogenitatea preparatului. se prepară prin metode care le asigură sterilitate şi care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme. Pulberea Dover: conţine o substanţă stupefiantă.R. conform prevederilor din monografia respectivă.X. se păstrează în recipiente închise etanş sau în recipiente bine închise şi în prezenţa unei substanţe deshidratante. 18. este o pulbere colorată 14. expectorantă 12.R. In ceea ce priveşte Pulberea alcalină. 2 monografii de pulberi cu substanţe eflorescente 11.R.X.X prevede: conţine sulfat de sodiu anhidru. alături de monografia de generalităţi a pulberilor. reziduul de cernere obţinut cu sita superioară nu trebuie să fie mai mic de 60 % 9.R. are conţinutul exprimat în morfină anhidră 13. Conform F. doză cântăreşte 12 g 16.R. şi: 3 monografii de pulberi de uz intern.X. Despre Pulberea de opiu şi ipeca sunt adevărate următoarele afirmaţii: este o pulbere oficinală. Despre Pulberea laxativă efervescentă nu sunt false afirmaţiile: conţine acid citric.X. Conform F. F. pulberile efervescente trebuie să corespundă următoarelor prevederi: substanţele folosite la prepararea acestora trebuie să fie uscate în prealabil. Conform F.X prevede: se iau în lucru 20 g pulbere. prin diluare cu lactoză uscată 1:10 sau 1:100 19. Pulberea Dover se foloseşte pentru acţiunea sa: antitusivă. 17. Conform F. Pulberile titrate se prepară: când avem prescrise în formulă substanţe toxice în cantităţi mai mici de 50 mg.R. astfel încât umiditatea lor să fie de cel mult 1%.R. pulberile titrate cu substanţe foarte active conţin ca diluanţi: lactoză uscată.X conţine. care se aplică pe pielea sugarilor 10. care se aplică pe arsuri. Care din afirmaţiile referitoare la Pulberea alcalină sunt adevărate? se mai numeşte Pulbere alcalină pentru soluţia Bourget. F. . este fotosensibilă. Referitor la determinarea uniformităţii fineţii pulberilor F.8.

conţin în general substanţe acide şi carbonaţi sau hidrogenocarbonaţi care în prezenţa apei reaţionează rapid eliberând dioxidul de carbon. îmbunătăţirea absorbţiei substanţelor medicamentoase 26. Randamentul pulverizării cu ajutorul morilor este influenţat de: duritatea materialului care trebuie pulverizat. Operaţia fizică de pulverizare se poate realiza şi prin: frecare pe suprafaţa unei site în cazul substanţelor care se aglomerează. uscarea rapidă într-un spaţiu mic.R. forţa aplicată asupra materialului. uscătorului în pat fluidizat 22.. creşterea suprafeţei specifice a pulberii ca urmare a reducerii dimensiunii particulelor. modul de acţiune al morii alese. 27. pulverizare prin intermediu solid a materialelor vegetale. Principalele obiective ale pulverizării sunt: obţinerea de preparate omogene. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la operaţia de pulverizare sunt adevărate? se face în scopul transformării unor materiale solide în particule mici. care se aglomerează în timp. Pulverizarea unor substanţe cu densitate mică. Pulberile efervescente au şi următoarele caracteristici: sunt preparate unidoză sau multidoză. următoarele afirmaţii sunt adevărate despre Pulberea laxativă efervescentă: este constituită din două pulberi albe care dizolvate împreună produc efervescenţă. 29. înaintea adminitrării trebuie să se dizolve sau să se disperseze în apă. mărirea vitezei de dizolvare. pentru substanţele cu structură cristalină dură. etc. lovire. uscarea exercitată asupra particulelor individuale şi nu a patului materialului 23. de dimensiuni determinate. se face în general fără reziduu. Printre avantajele uscării în pat fluidizat se numără şi: controlul şi menţinerea la valori constante a temperaturii în timpul uscării. porfirizare. pulverizare prin intermediu volatil.20. Uscarea cu microunde a pulberilor prezintă următoarele dezavantaje: se aplică pe loturi mici (25 kg). se conservă în recipiente închise etanş 21. de obicei este urmată de cernere. umiditatea produsului. Conform F. cantitatea de acid tartric prezentă în formulă este în mic exces faţă de cantitatea necesară pentru reacţia cu carbonarul acid de sodiu 28. 25. se realizează prin frecare. trebuie luate precauţii pentru operatori 24.X. tunelului uscător. Uscarea prin convecţie se face cu ajutorul: uscătorului cu tăvi. uscătorului rotativ. se realizează prin: frecare pe sită . presare. cum ar fi oxidul de magneziu.

prepararea granulatelor. Care dintre următoarele pulberi au densitate mare: bismutul subnitric. umiditatea şi sarcina electrostatică 33.R. proporţia diferiţilor componenţi. pe lângă administrarea ca atare. substanţelor la care este specificat un anumit grad de fineţe 34. 32. Asigurarea curgerii libere a pulberilor este importantă deoarece influenţează: evitarea încorporării aerului în patul pulberii. Curgerea pulberilor este influenţată de următoarele proprietăţi. gradul de fineţe al pulberilor se determină cu ajutorul sitelor standard numerotate convenţional în funcţie de: latura interioară a ochiului (în mm). prepararea comprimatelor 39. formei particulelor. Regulile de amestecare ale substanţelor care intra în compoziţia pulberilor compuse. metodă de desfacere a aglomeratelor pulberilor cu densitate mică. asigurarea uniformităţii conţinutului comprimatelor . Factorii care influenţează amestecarea sunt: mărimea particulelor. forţei de coeziune dintre particule 40. Cernerea este obligatorie în cazul: pulberilor care depăşesc masa de 20 g. Randamentul cernerii creşte: cu cât este mai subţire stratul de material supus cernerii. proporţional cu agitarea mecanică. carbonatul acid de sodiu 38. proporţional cu spaţiul util de cernere 36. metodă de îndepărtare a pulberilor foarte fine din unele produse 35. Conform F. diametrul sârmei (în mm) 37.X. sunt următoarele: substanţele cu densităţi apropiate se adaugă în ordinea crescândă a maselor cu excepţia celor cu densitate mare care se adaugă la început. densitatea şi forma particulelor. umplerea într-un mod reproductibil a matriţei maşinilor de comprimat. Cernerea pulberilor este: operaţie de separare mecanică. numărul de ochiuri pe centimetru pătrat.R. alimentarea uniformă a maşinilor de comprimat. Prezintă tendinţă de aglomerare: oxidul de magneziu. 31.X. densităţii adevărate a particulelor.30. carbonatul de magneziu. Pulberile. îşi mai găsesc utilizări practice şi la: prepararea capsulelor. cu excepţia: mărimii particulelor. metodă de verificare a uniformităţii. conform F.

Conform F. Referitor la acidul tartric din compoziţia Pulberii laxativ efervescente sunt adevărate următoarele: trebuie să aibă o umiditate de maxim 0. iodul 45. sitele farmaceutice: sunt fabricate din materiale adecvate. Conform F.R. trebuie respectate următoarele reguli de preparare: se amestecă cu o cantitate egală sau dublă de pulbere inertă absorbantă.X. la aproximativ 33° C se dizolvă parţial în apa de cristalizare. 50.R.R. se poate usca la etuvă la 105° C până la masă constantă. Masa volumetrică vrac a unei pulberi: se cunoaşte sub denumirea de densitate aparentă.X sunt substanţe volatile: mentolul. Extractele moi aflate în cantitate mai mică de 30 % din masa preparatului se pot încorpora în pulberile compuse prin: amestecarea extractului moale cu o pulbere inertă absorbantă. se determină prin măsurarea volumului ocupat de o masă cunoscută de pulbere.R. camforul.41. în reacţie cu carbonatul acid de sodiu formează tartratul de sodiu cu acţiune laxativă 43.X. au ochiurile pătrate.X. despre Na2SO4-10H2O din compoziţia Pulberii alcaline. după cernerea printr-o sită 48. Masa volumetrică vrac a unei pulberi: include şi volumul spaţiilor interparticulare. este adsorbant şi acţionează ca protector al mucoasei digestive. este denumită şi masă volumetrică aparentă. se foloseşte sub formă de sulfat de sodiu anhidru. suplimentul din 2001. depinde de masa volumetrică a particulelor şi de aranjarea acestora în stratul de pulbere 49. se condiţionează în capsule de hârtie cerată sau pergaminată care sunt condiţionate secundar în cutii de plastic sau bachelită 44. coleretică 42. indică dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor. Nitratul bazic de bismut prescris în pulberile compuse nedivizate: nu se dizolvă în apa.5 %. sunt descrise prin „numărul sitei". suplimentul din 2001. La încorporarea în pulberile compuse a substanţelor higroscopice şi delicvescente. Conform F. sunt corecte următoarele afirmaţii: se poate usca la etuvă la 30° C timp de o oră apoi la 130° C până la masă constantă. 47. numărul sitei: desemnează gradul de fineţe al unei pulberi. purgativă. are acţiune laxativă. în micrometri . Conform F. încorporarea extractului moale într-o parte din pulberea compusă preparată anterior 46. introdusă într-un cilindru gradat.

cu sau fară tijă. suplimentul din 2001. 56. Substanţele auxiliare folosite la prepararea pudrelor trebuie să: fie bine tolerate. terminologia folosită pentru definirea pulberilor este: pulbere grosieră. cele care sunt destinate aplicării pe plăgi. fie compatibile cu substanţe active asociate. pulbere moderat de fină. dioxidul de titan. lipsite de aglomerări palpabile. are o bună capacitate de absorbţie a secreţiilor grase. 60. fie stabile. să nu fie higroscopice. tetraciclină.X. toxice sau iritante. se evaluează capacitatea de a curge vertical. răni întinse. talcul. cu diferite unghiuri şi diametre ale orificiilor. pudrele sunt: constituite din particule solide. 57. pulbere fină. La prepararea unei pudre compuse care conţine acid salicilic alături de amidon şi talc destinată administrării pe pielea sugarilor: trebuie folosite . Conform F. Referitor la pulberile destinate aplicării cutanate.X. Conform F. La determinarea curgerii pulberilor şi granulelor: se folosesc 100 g de probă. 59. pulbere foarte fină 52.R. Talcul se foloseşte frecvent ca excipient pentru pudre datorită următoarelor avantaje: are o bună capacitate de aderare. amidonul: este inert din punct de vedere fiziologic. mentolul 61. suplimentul din 2001.R. libere şi uscate. deschise sau pe pielea grav lezată trebuie să fie sterile. sunt corecte următoarele afirmaţii: cele multidoză pot fi condiţionate în recipiente prevăzute la partea superioară cu sită pentru cernere.R. Care dintre următoarele substanţe prezente în pulberi impun evitarea cernerii prin site cu fir metalic şi a folosirii instrumentarului metalic? acid salicilic 62. Ca excipienţi pentru pudre se folosesc: caolinul. are o capacitate bună de absorbţie a apei şi a lichidelor apoase. 54.X. se utilizează pâlnii. când pulberea este caracterizată printr-un număr de sită: cel puţin 97% din pulbere trebuie să treacă prin sita cu numărul indicat 53. Conform definiţiei din F. are o capacitate bună de curgere 58. în recipiente dotate cu dispozitiv mecanic de pulverizare sau în recipiente presurizate.51. oxidul de zinc. 55. prezinte o bună aderenţă. Ca excipient pentru pudre. Sunt termolabile şi de aceea se încorporează pe cale aseptică în pudre: acidul salicilic.

Invelişul capsulelor este preparat din: gelatină. capsulele: conţin doze unitare de substanţe active. în prezenţa apei. 9. Conform F. se conservă ferit de umiditate. Capsulele amilacee au formă de: de cilindri plaţi. 6. introduse în apă se transformă într-o pastă moale după 30 de secunde. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la capsulele amilacee sunt adevărate? asigură mascarea gustului şi mirosului neplăcut al unor substanţe.R. cu excepţiile: se mai numesc şi casete. Conform F.R. 63. 8. amidon 3. se administrează pe cale orală 2.concentraţii mai mici de 5% de substanţă activă. se îmbibă absorbind o cantitate de apă de 5-10 ori mai mare decât masa sa. 4. se face prin topirea substanţei grase şi amestecarea cu excipientul CAPSULE 1. la temperatura camerei. este solubilă în apă încălzită la aproximativ 60° C. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase moi sunt adevărate. se închid prin îmbucare. Despre capsulele gelatinoase tari sunt adevărate următoarele afirmaţii: se mai numesc şi capsule operculate.R. 5.X despre gelatină se numără şi următoarele: este o proteină purificată obţinută prin hidroliza ţesuturilor animale care conţin colagen. perlele: au forma sferică sau ovală 7. cu excepţiile: se mai numesc şi gelule. conţin extracte vegetale uscate. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase moi sunt adevărate. Printre prevederile F.X. incorporarea substanţelor grase în pudrele compuse: împiedică aglomerarea pulberii şi formarea de cruste la locul de administrare.X. pentru cernerea pulberii compuse se pot folosi site de mătase sau naylon. au formă de cilindri rotunjiţi la capete. conţin substanţe active sub formă de pulberi sau granulate . pudra obţinută se eliberează în flacoane închise etanş. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de amidon. se pot înghiţi ca atare sau după înmuiere într-un lichid. trebuie evitat instrumentarul metalic.

14. coloranţi admişi de Ministerul Sănătăţii 18. Limita oficinală de talc permisă la formularea capsulelor este de: cel mult 3 % din conţinut 15. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase tari sunt adevărate: au forma de cilindri alungiţi rotunjiţi la capete. se închid prin îmbucare. Conform F. poate avea diverse mărimi. numărul 5 desemnând mărimea cea mai mică iar 000 cea mai mare. 19.10. prin metoda imersiei. Limita oficinală de aerosil permisă la formularea capsulelor este de: cel mult 10 % din conţinut. granulate. Despre caracteristicile capsulelor gelatinoase tari sunt adevărate afirmaţiile: au diverse mărimi. 21. 12. se închid prin îmbucare. In capsulele gelatinoase tari se pot introduce: pulberi. 13. pot fi inscripţionate axial sau radial. Despre perle sunt adevărate afirmaţiile: conţin substanţe lichide se prepară din gelatină. notate de la 5 la 000. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase tari sunt adevărate cu excepţiile: au forma unor comprimate de dimensiuni mai mari. pelete 22. se obţine prin introducerea unor forme într-o soluţie de gelatină cu vâscozitate stabilită. tensioactivi. 20. conservanţi antimicrobieni potriviţi. 11. conţin substanţe active în soluţie sau sub formă de pastă. din gelatină şi plastifianţi cum sunt sorbitolul sau glicerina. Invelişul capsulelor gelatinoase tari: constă în gelatină. Plastifianţii utilizaţi la prepararea învelişului capsulelor gelatinoase tari sunt: glicerina sorbitol 17. în funcţie de mărimea acestora variază şi volumul(ml) şi cantitatea (mg) amestecului folosit pentru umplerea acestora. Despre formularea pulberilor care intră în compoziţia capsulelor gelatinoase tari sunt adevărate următoarele afirmaţii: modul de compactare .X. Invelişul capsulelor operculate se poate obţine: din gelatină. la prepararea învelişului capsulelor operculate se pot folosi ca substanţe auxiliare: agenţi de opacifiere. Limita oficinală de acid stearic sau stearat de magneziu permisă la formularea capsulelor este de: cel mult 1 % din conţinut 16.R.

umplere şi dozare cu şurub. în masa pulberii se adaugă agenţi de umectare. ştanţare. sunt adevărate afirmaţiile: se pot adăuga aromatizanţi şi zahăr pentru a produce învelişuri masticabile. substanţele puternic active se amestecă cu un diluant inert înainte de includerea în capsulele gelatinoase. conţin 6-13% apă.soluţie alcalină 32. pancreatina. proprietăţile fizice ale particulelor sunt de cea mai mare importanţă. Conform testului de dizolvarea a capsulelor operculate prevăzut de farmacopee.umplere şi sudare 26. prin imersarea unor forme în soluţie de gelatină. dacă substanţele active sunt hidrofobe. dacă este cazul. In ceea ce priveşte formularea capsulelor gelatinoase moi.a pulberilor poate influenţa cedarea substanţei medicamentoase. umplere cu disc de dozare. simultan cu umplerea. conţinut în substanţă activă. Inchiderea capsulelor operculate se face: prin îmbucare.R. umplere cu compreso-dozator 29. suspensii în vehicule uleioase. soluţii uleioase. Modalităţi de umplere cu o anumită doză a capsulelor gelatinoase tari sunt: umplere prin nivelare şi presare. printre parametrii la care se face determinarea se numără şi: menţinerea temperaturii mediului de dizolvare la 37 0 ± 0. 23.X.X mediile folosite pentru controlul dezagregării capsulelor gelatinoase enterosolubile sunt: pepsina-soluţie acidă.R. suspensii în vehicule neapoase miscibile cu apa. 31. test de dizolvare. Capsulele gelatinoase moi se prepară prin: imersie. Conform F. Capsulele gelatinoase tari (cu capac) se prepară prin: imersie 27.5 grade. se obţin prin imersare sau în ciclu continuu cu ajutorul maşinilor cu valţuri rotative. folosirea unui agitator cu coşuleţ rotativ . prin sudare întrun punct. Conform F. picurare 30. uniformitatea masei. controlul calităţii capsulelor constă în determinarea următoarelor caracteristici: dezagregare. 24. Capsulele gelatinoase moi pot conţine: soluţii în vehicule neapoase miscibile cu apa. Capsulele gelatinoase moi se obţin: cu ajutorul unor matriţe rotative. prin picurare. 25. în aşa fel încât să asigure etanşeitatea. se pot obţine capsule gelatinoase moi cu cedare întârziată sau prelungită 28. prin lipirea unor benzi de gelatină.

capsulele cu rifampicină. se pot obţine prin acoperirea enterică a învelişului capsulelor gelatinoase tari sau moi. . F.R.X. se obţin prin umplerea capsulelor gelatinoase tari sau moi cu granule sau particule acoperite cu un film gastrorezistent. excipienţii asociaţi 36. 38.X sunt capsule gelatinoase tari: capsulele cu ampicilina. umectanţii favorizează dizolvarea 37. cu excepţia: aglomerarea pulberii 35. timpul de dezagregare a învelişului 34. 41.X.33.R. deschise la o extremitate şi având celălalt capăt rotunjit şi închis. privind dezagregarea capsulelor tari sunt: se utilizează ca mediu lichid apa . Referitor la capsulele tari. prevede: se compun dintr-un înveliş constituit din două părţi cilindrice prefabricate. în cel mult 15 minute. suspensie).R. Etapele de cedare a substanţei medicamentoase din capsulele gelatinoase tari sunt următoarele.X. capsulele cu oxacilină sodică. Precizaţi care din următoarele capsule oficinale în F. Conform F. Suplimentul din 2004. Factorii care influenţează cedarea şi absorbţia substanţelor medicamentoase din capsulele operculate sunt: gradul de tasare al pulberii. Care din afirmaţiile referitoare la influenţa excipienţilor în biodisponibilitatea capsulelor opreculate sunt adevărate: diluanţii cu proprietăţi hidrofile uşurează dizolvarea substanţei active. Cedarea substanţei medicamentoase din capsulele gelatinoase moi depinde de: modul de dispersare a substanţei active (soluţie. tipul solventului. suplimentul din 2004. Capsulele gelatinoase enterosolubile: nu trebuie să se dezagrege în soluţie de pepsină timp de 120 minute. Prevederile F. aspectul probelor se examinează după ce aparatul a fost în funcţiune timp de 30 minute. capsulele cu indometacin. sau în anumite cazuri justificate şi autorizate acid clorhidric 0.1M sau suc gastric artificial R. trebuie să se dezagrege în soluţie alcalină de pancreatină în 60 minute 39. mărimea particulelor pulberii. capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se dezagrege: în apă. dacă nu se prevede altfel 40. prezenţa tensioactivilor în formulare. aglomerarea particulelor ca urmare a încărcării electrice rezultate prin frecare.R. sunt rezistente la acţiunea sucului gastric şi eliberează substanţele active în fluidul intestinal. capsulele corespund determinării dacă toate cele 6 capsule sunt dezagregate.R. 42. Capsulele gastro-rezistente au următoarele proprietăţi: cedare întârziată.

. au rol în identificarea produsului.X.R. suplimentul din 2004. în general sub formă solidă se introduc într-una din cele 2 părţi. umplute şi închise într-o singură operaţie COMPRIMATE 1. F. Referitor la capsulele moi. se conservă în recipiente bine închise. manitolul. învelişul este continuu şi prezintă forme variate. extremităţile pot fi plane sau convexe. Marcajele de pe faţa comprimatelor: se pot obţine prin ştanţare. Diluanţii la formularea comprimatelor: se adaugă dacă avem o cantitate mică de substanţe active. amidonul. marginile pot fi tăiate oblic.X. pot corecta biodisponibilitatea comprimatelor care conţin substanţe active hidrofobe 8. unele sunt dizolvate sau dispersate în apă înainte de administrare. Comprimatele prezintă următoarele avantaje: asigură o stabilitate fizicochimică îndelungată a substanţelor active. Ca diluanţi în formularea comprimatelor se utilizează: fosfatul de calciu. comparativ cu soluţiile. 3. altele sunt menţinute în cavitatea orală pentru a elibera substanţa activă 6. pot fi neacoperite şi acoperite. F.substanţa(ele) activă(e). 43.X? sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active. au rol în divizarea produsului 7. Comprimatele: sunt preparate farmaceutice solide. influenţează în mare măsură proprietăţile comprimatului. lactoza. Care dintre următoarele enunţuri sunt valabile referitor la comprimate? se prezintă în general sub forma unui cilindru. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la comprimate sunt prevăzute de F. siguranţa îmbinării poate fi îmbunătăţită prin măsuri corespunzătoare. are următoarele prevederi referitoare la administrarea pe cale orală a comprimatelor: anumite comprimate sunt înghiţite sau mestecate. se pot obţine prin imprimare. permit o dozare exactă a substanţelor active. apoi cea de-a două se îmbină cu prima.R. se administrează pe cale orală 2. suplimentul din 2004. se obţin prin comprimarea unui volum constant de substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare. sunt uşor de administrat. 5. sunt în general formate.R. prevede: au un înveliş mai gros decât capsulele tari. pot să prezinte şanţuri de subdiviziune 4. sunt destinate administrării pe cale orală.

Ca diluanţi pentru comprimatele vaginale se utilizează: glucoza. Ca diluanţi la prepararea comprimatelor masticabile se pot folosi: zahărul. soluţiile de zahăr de concentraţie 50-65% duc la obţinerea de comprimate friabile. 14. gelatină. zaharozei. umflarea amidonului începe la temperaturi de peste 40° C. Cei mai des folosiţi lianţi în granularea umedă sunt: coca de amidon. coca de amidon are o capacitate de coeziune redusă. Ca mecanisme prin care acţionează dezagreganţii se numără: accentuarea forţelor capilare de încorporare a apei în comprimat. Despre amidon. celuloza microcristalină. soluţii apoase sau alcolice de polivinilpirolidona 15. 11.9. lactozei. sorbitolul 12. ceea ce face ca dezagregarea comprimatelor sa fie rapidă. polietilenglcolii solizi 16. Ca agenţi aglutinanţi la granularea pe cale umedă se folosesc dispersii coloidale de: Polivinilpirolidona. eliberare de gaze. gumă arabică dezenzimată. formează cu apa legături de hidrogen 19. Precizaţi dezavantajele următorilor lianţi: soluţiile apoase de gumă tragacanta conferă comprimatelor rezistenţă mecanică crescută dar pot prelungi dezagregarea mai ales după conservarea acestora un timp mai îndelungat. Care dintre următorii excipienţi au rol dezagregant? amestecurile efervescente. manitolul. polivinilpirolidona în soluţie apoasă sau alcoolică duce la comprimate cu rezistenţă mecanică mică 13. lactoza. folosit frecvent ca dezagregant. amidonul 20. Eficacitatea lianţilor este contracarată de un excipient: dezagregant. amestecat cu alţi excipienţi formează sorturi care se folosesc la comprimarea directă pentru comprimate bucale sau perorale 10. sunt adevărate afirmaţiile: se adaugă atât intragranular cit şi intergranular. soluţii apoase sau alcoolice de gelatină. Ca dezagreganţi în formularea comprimatelor nu se folosesc următoarele substanţe: aerosilului. 18. umflare în contact cu apa. Ca lianţi pentru granularea uscată se utilizează: fosfatul de calciu anhidru. topire la temperatura corpului. amidon. Zahărul. . ca diluant: este uşor higroscopic. 17.

pentru supt sau masticabile. se evită uleiurile volatile bogate în terpene datorită oxidării lor uşoare. antiaderent. Despre lubrifianţi sunt adevărate afirmaţiile: scad forţele de frecare între granule dar şi intre comprimat şi matriţă/ponsoane. 23. 29. Adjuvantul adăugat în formularea unui comprimat pentru a conferi acestuia o anumită masă este un agent: diluant 31. talcul şi dioxidul de siliciu coloidal 26. includ substanţe ca talcul sau polietilenglicolii. Limita oficinală de acid stearic sau stearat de magneziu permisă la formularea comprimatelor este de: cel mult 1 % .21. se numesc agenţi antifricţionali. Curgerea granulatelor din pâlnia de alimentare în matriţă este favorizată de un excipient: glisant 30. acid stearic. uleiurile minerale. dacă nu se prevede altfel. se împart în: lubrifianţi propriu-zişi. se adaugă în cantităţi de circa 0. Precizaţi care dintre substanţele următoare pot fi în acelaşi timp diluanţi şi dezagreganţi în formularea aceluiaşi comprimat? Amidonul. Adjuvantul adăugat în formula unui comprimat pentru a favoriza evacuarea cu mai mare uşurinţă a comprimatelor din matriţă se numeşte: lubrifiant propriu-zis. glisanţi 25. Limita oficinală de talc permisă la formularea comprimatelor este. Sunt agenţi cu rol lubrifiant în formularea comprimatelor: stearatul de magneziu. de: cel mult 10% 32. dacă nu se prevede altfel. 28. Despre aromatizanţi sunt adevărate afirmaţiile: se folosesc la prepararea comprimatelor bucale. majoritatea fiind hidrofobi au tendinţa de a reduce viteza dezintegrării şi dezagregării comprimatelor. Limita oficinală de aerosil permisă la formularea comprimatelor este. Ca agenţi lubrifianţi se folosesc: amidon.25 %. de: cel mult 3 % 33. Un edulcorant utilizat şi ca diluant în formularea comprimatelor de mestecat este: manitolul 24. antiaderenţi. Despre lubrifianţi se poate spune că: reduc frecarea în timpul comprimării şi eliminării comprimatului din matriţă. aerosil 27. celuloza microcristalină 22.

40. dacă nu se prevede altfel. îmbunătăţirea proprietăţilor de comprimare. Obiectivele granulării pulberilor sunt: prevenirea separării componentelor amestecului de pulberi. Urmatoarele metode de obtinere a comprimatelor nu implica umiditate: comprimarea dupa brichetare. Limita oficinală de hidroxipropilmetilceluloză permisă la formularea comprimatelor este. prelungirea timpului de dezagregare a comprimatului 44. sunt adevărate afirmaţiile: pentru comprimare se poate folosi lactoză anhidră. de: nu există prevederi oficinale. de: nu exista prevederi oficinale.34. folosită ca excipient la prepararea comprimatelor. 38. Limita oficinală de polivinil pirolidonă permisă la formularea comprimatelor este. dacă nu se prevede altfel. daca nu se prevede altfel. lactoza hidratată. dacă nu se prevede altfel. îmbunătăţirea proprietăţilor de curgere ale materialului. Celuloza purificată si depolimerizată sub formă cristalină este cunoscută sub numele de: avicel 41. 37. Despre lactoza. este solubilă în apă dar dizolvarea decurge lent. cu atât dizolvarea substanţei medicamentoase este mai lentă. lactoză uscată prin spray sau Fast Fio lactoză. în general. pentru substanţele medicamentoase solubile se preferă dezagreganţi insolubili. Limita oficinală de celuloză microcristalină permisă la formularea comprimatelor este. cu cât punctul de topire al lubrifiantului este mai coborât. Limita oficinală de lactoză uscată prin spray permisă la formularea comprimatelor este. de: nu există prevederi oficinale. . creşterea forţei de comprimare duce la: creşterea rezistenţei mecanice a comprimatului. 36. de: nu există prevederi oficinale. forma hidratată poate reacţiona cu substanţele cu grupări aminice. 39. 42. Limita oficinală de alucol permisă la formularea comprimatelor este. comprimarea directa 43. Despre factorii de formulare a comprimatelor sunt adevărate afirmaţiile: lianţii au efect benefic asupra substanţelor hidrofobe favorizând umectarea acestora. de: nu există prevederi oficinale. 35. dacă nu se prevede altfel.

54. adică limita superioară a tensiunii de forfecare.R. comprimate pentru soluţii hipodermice. Din clasa comprimatele neacoperite fac parte: comprimatele masticabile.după ce au rezistat 2 ore în soluţie acidă de pepsirjă . comprimate cu straturi multiple dispuse paralel. măsurarea se face pe un lot de 10 comprimate. exprimă friabilitatea în termeni de masă pierdută calculată în procente din masa iniţială.R.X.X. uscarea granulatelor umede. uniformizarea granulatelor 48. obţinute prin comprimarea succesivă a unor particule cu compoziţie diferită . pentru mărirea vitezei de absorbţie a unei substanţe active administrate intern se recomandă: folosirea de polimorfi cu energie liberă mai mare 53. dezagregarea comprimatelor acoperite enterosolubile trebuie să se facă în soluţie alcalină de pancreatină . comprimatele vaginale. comprimate pentru inhalaţii. verifică dacă. Conform F. valorile minime şi valorile maxime ale forţelor măsurate 49. Granulatul simplu este un amestec de: amidon – lactoza 7:3 47. transformarea masei umede în granulate. Pragul de curgere. dezagregarea comprimatelor neacoperite trebuie să se producă în apă. comprimate cu staturi multiple dispuse concentric.în cel mult: 60 minute. presupune determinarea greutăţii probelor înainte şi după determinare. Despre determinarea rezistenţei mecanice la rupere a comprimatelor sunt adevărate afirmaţiile: măsoară forţa necesară ruperii comprimatelor prin strivire. rezultatele se exprimă în newtoni. dacă nu se prevede altfel 51. Conform F. 52. în cel mult: 15 minute 50. Granularea umedă presupune efectuarea următoarelor operaţii: umectarea pulberii. deasupra căreia are loc curgerea unor materiale: este caracteristică materialelor plastice 46. obţinute prin comprimarea succesivă a unor particule cu compoziţie diferită. Comprimatele neacoperite cuprind: comprimate cu strat unic. Determinarea friabilităţii comprimatelor neacoperite: este o metodă de determinare a comportării comprimatelor la acţiunea şocurilor mecanice sau a frecării. după rotirea într-un tambur rotativ din material plastic cu feţele interne lustruite. obţinute printr-o singură comprimare a particulelor. comprimatele prezintă semne de abraziune sau rupere. In general.45. rezultatele se exprimă indicând valoarea medie.

Pentru acoperirea enterica a comprimatelor se folosesc: acetoftalat de celuloza. dirijarea eliberarii substantelor medicamentoase in intestin prin acoperire enterica 62. Avantajele acoperirii comprimatelor sunt: protejarea conţinutului de factorii de mediu. Avantajele comprimatelor filmate faţă de drajeuri sunt: creşterea moderată a masei comprimatului acoperit. cu exceptia: absorbtiei preferentiale la nivelul stomacului 63. Acoperirea cu zahar include urmatoarele faze: izolarea.55. mărirea rezistenţei filmului. lustruirea 66. la prepararea drajeurilor colorate colorantul se adaugă în etapa de finisare 60. La acoperirea comprimatelor filmate se pot folosi amestecuri ce cuprind: rezine. modificarea cedării substanţelor active iritante pentru stomac prin dizolvarea învelişului doar la nivel intestinal 58. Acoperirea enterica se realizeaza in urmatoarele scopuri. asigurarea cedării prelungite a substanţei medicamentoase. imbunatatirea aspectului preparatului. polimeri ai acidului metacrilic si esteri ai acestuia 64. pelicule subţiri alcătuite din diverse substanţe 56. Adăugarea plasticizanţilor în filmele polimerice utilizate în acoperirea comprimatelor are drept scop: micşorarea fragilităţii filmului. polioli. Despre drajefiere sunt adevărate afirmaţiile: viteza de dezagregare a nucleelor trebuie să fie mare. Filmarea comprimatelor se face prin: suspendare in aer. îndulcitori 61. Acoperirea comprimatelor se face pentru: mascarea gustului si/sau a mirosului neplacut a unor substante medicamentoase. posibilitatea dirijării cedării în stomac sau în intestin. stratificarea. . uşurarea ingerării. trebuie luate măsuri pentru a evita pătrunderea apei în comprimatele supuse procesului de acoperire. Despre comprimatele acoperite cu un film polimeric enterosolubil sunt adevărate afirmaţiile: filmul polimeric se dizolvă la pH-ul mâi ridicat din intestin 57. gume. Comprimatele se pot acoperi cu: straturi alcătuite din zahăr. acoperire in turbine 65. uniformizarea. mărirea flexibilităţii filmului. dizolvarea rapidă a învelişului 59.

ot conţine substanţe antiseptice. antitusive. au de obicei formă romboidală 78. au o formă adecvată modului de utilizare. La prepararea comprimatelor cu matriţă hidrofilă sunt indicaţi următorii polimeri. decongestionante. creştere în volum foarte mică. au o rezistenţă mecanică corespunzătoare pentru a evita zdrobirea sau ruperea în timpul manipulărilor. 71. Comprimatele de supt: au timp de dezagregare de 30-45 minute. acetoftalat de celuloză. se numesc pastile atunci când sunt obţinute prin dizolvarea substanţei medicamentoase într-o soluţie de zahăr care se toarnă apoi în forme.R. 77. aspect estetic. lozenge). categoriile de comprimate destinate administrării orale descrise în monografia „Comprimate" sunt: comprimate efervescente. comprimatele cu clorhidrat de propranolol 72. etilceluloză 70. Conform F. comprimatele masticabile. comprimatele efervescente. Ca produse pentru acoperirea enterică se folosesc: şelac. comprimatele sublinguale 76. antibiotice. Eudragit L. în categoria comprimatelor destinate administrării orale intră şi: comprimatele cu eliberare modificată.X. comprimate orodispersabile 75. cu excepţia: policlorurii de vinil 73. Comprimatele bucale: au efect sistemic. hidroxipropilceluloză. 68. La prepararea comprimatelor cu matriţă hidrofobă sunt folosite următoarele materiale. Care dintre următoarele produse sunt utilizate pentru formarea de învelişuri grastrosolubile (neenterice)? Hidroxipropilmetilceluloză. Printre comprimate cu eliberare modificată se numără şi: comprimatele cu diclofenac sodic. cu excepţia: carbowaxurilor 74. suplimentul din 2004. determină un efect local sau sistemic.67. Acoperirea cu pelicule a comprimatelor prezintă următoarele avantaje faţă de acoperirea cu zahăr: proces tehnologic de scurtă durată. 69. includ şi categoria tabletelor triturate (trochişti. rezistenţă mare la solicitări mecanice. eliberarea dirijată a substanţei active. Comprimatele acoperite prezintă următoarele avantaje: mascarea mirosului şi gustului neplăcut al unor substanţe active. comprimate pentru soluţii sau dispersii orale. Comprimatele de supt: sunt preparate solide unidoză. dirijarea dezagregării la diferite nivele ale tractului gastro-intestinal. .

nu fac parte următoarele: hipodermice 80. 83. suplimentul din 2004. suplimentul din 2004. se dispersează sau se dizolvă în apă înaintea administrării.79. sunt preparate moi şi flexibile.R. într-o bază aromatizată şi îndulcită. în prezenţa unei substanţe deshidratante. se poate folosi la preparare acid citric monohidrat pentru că la malaxare sau încălzire eliberează apă care produce granularea. se poate face granularea ambelor fracţiuni cu un solvent organic volatil anhidru. în F. 84. în condiţiile indicate. 82.X.X. comprimate bucale. comprimate sublinguale. se dezagregă în mai puţin de 5 minute. Pastilele moi: conţin una sau mai multe substanţe active. comprimatele care spumifică la dezagregare dispersează mai eficient substanţa activă. trebuie păstrate în recipiente închise etanş. prin dizolvare sau dezintegrare lentă în gură. Pastilele: au efect local în cavitatea bucală şi la nivelul faringelui. sunt incluse următoarele categorii de comprimate: comprimate de supt.R. 86. sunt preparate dure 88. Despre prepararea comprimatelor efervescente sunt adevărate afirmaţiile: se poate face separând fracţiunea acidă de ce alcalină şi amestecând fracţiunile înaintea comprimării. pe eticheta produsului trebuie să se specifice că nu se înghit ca atare. sunt destinate dizolvării sau dispersării în apă înainte de administrare. 87. excipienţii folosiţi trebuie să fie solubili în apă 81. Din categoria comprimatelor pentru utilizarea în cavitatea bucală. eliberând dioxid de carbon. în comprimatele vaginale spumogene se pot prelucra substanţe cu acţiune: anticoncepţională 85. conţin una sau mai multe substanţe active într-o bază aromatizată şi îndulcită. Despre comprimatele vaginale sunt adevărate afirmaţiile: au acţiune mai ales locală. Referitor la comprimatele efervescente. există următoarele precizări: sunt comprimate neacoperite. se pot formula şi sub formă de comprimate efervescente. Comprimatele efervescente: conţin amestecuri de acizi (citric sau tartric) şi carbonat acid de sodiu. Pastilele şi pastilele moi: sunt destinate suptului. sunt obţinute prin turnare. . se obţin prin turnarea în forme a unor amestecuri de polimeri sau gume şi edulcoranţi. în monografia de „Preparate bucofaringiene" din F.

24 ore).89. sunt forme farmaceutice cu eliberare modificată. viteza de eliberare poate fi modulată prin intermediul unui agent formator de membrană sau matriţă 4. Un preparat oral cu acţiune prelungită prezintă următoarele caracteristici: se prezintă sub formă de comprimate sau capsule. volatilitatea substanţei îngreunează prepararea comprimatelor. In cazul formelor farmaceutice orale cu eliberare prelungită: substanţa medicamentoasă este eliberată treptat în cantitate corespunzătoare pentru a înlocui substanţa activă eliminată. sunt forme farmaceutice în care locul eliberării substanţei active este diferit de cel al eliberării convenţionale când sunt administrate pe aceeaşi cale. forme farmaceutice cu eliberare întârziată. 3. modul de administrare evită efectul de prim pasaj. pe o perioadă prelungită. asigură o cedare lentă a substanţei active. FORME FARMACEUTICE CU ELIBERARE MODIFICATĂ 1. Referitor la formele farmaceutice cu eliberare modificată. . Preparatele cu eliberare susţinută sunt cele la care: răspunsul terapeutic se instalează imediat şi apoi se menţine constant timp de mai multe ore. se folosesc în crizele de angină pectorală. eliberarea prelungită este rezultatul unei formulări şi / sau al unei metode de producţie specială. la administrarea pe aceeaşi cale. Supliment 2004 includ: forme farmaceutice cu eliberare prelungită. eliberarea are loc după o cinetică de ordinul 0 5. concentraţiile plasmatice ale substanţei medicamentoase sunt menţinute în domeniul terapeutic pe o durată convenabilă (12 . restul cantităţii de substanţă activă este eliberată treptat şi continuu. Pentru formele farmaceutice cu eliberare prelungită sunt valabile următoarele afirmaţii: sunt caracterizate printr-o viteză de eliberare mai mică faţă de formele farmaceutice cu eliberare imediată care conţin aceeaşi substanţă medicamentoasă. forme farmaceutice cu eliberare secvenţială (pulsatorie). sunt valabile următoarele afirmaţii: sunt forme farmaceutice în care viteza eliberării substanţei active este diferită de cea a eliberării convenţionale. Despre comprimatele cu nitroglicerină sunt adevărate afirmaţiile: se prezintă sub formă de comprimate sublinguale. permite reducerea numărului şi frecvenţei dozelor administrate 6. Formele farmaceutice cu eliberare modificată definite în Farmacopeea Română. eliberarea modificată este rezultatul unei formulări şi / sau al unei metode de producţie specială 2. prima doză cedată imediat după administrare determină un efect prompt. menţinând răspunsul terapeutic timp de mai multe ore.

12. Medicamentele orale cu acţiune repetată: conţin mai multe doze (2 sau 3) de substanţe active. în stratul exterior aflându-se doza iniţială. Formele farmaceutice cu eliberare întârziată sunt caracterizate prin: eliberarea amânată a substanţei medicamentoase până ce preparatul ajunge în intestin 9. capsule cu eliberare prelungită . Indicaţi formele farmaceutice orale cu eliberare modificată descrise în unele monografii generale din F. 15. îmbunătăţirea complianţei pacientului. comprimate gastrorezistente. evită necesitatea administrării frecvente. granule gastrorezistente 14. Conform F.X. asigură o eliberare discontinuă a substanţei active. mărirea intervalului dintre administrări şi evitarea administrării în timpul nopţii. simplificarea regimului de administrare a medicamentului. evitarea fluctuaţiilor nivelelor plasmatice ale substanţei active. Comprimatele cu acţiune repetată: sunt comprimate sau drajeuri constituite din două sau chiar trei doze separate printr-un înveliş enteric. Supliment 2004. prima doză (doza de atac) este cedată imediat după administrare.X. Supliment 2004: capsule gastrorezistente.R. comprimate cu eliberare secvenţială.7. reducerea numărului şi frecvenţei dozelor administrate. comprimatele cu eliberare modificată includ: comprimate cu eliberare întârziată (comprimate gastrorezistente). Supliment 2004. au în nucleu încorporată a doua doză de substanţă activă. Conform F. comprimate cu eliberare prelungită. după o singură administrare un efect terapeutic timp de mai multe: ore 8. 10. 13.R. Indicaţi avantajele preparatelor orale cu eliberare prelungită faţă de preparatele convenţionale (cu eliberare imediată): menţinerea concentraţiilor plasmatice ale substanţei medicamentoase în domeniul terapeutic un timp mai mare. la anumite intervale de timp. 11. dozele de întreţinere sunt eliberate eşalonat. Alte avantaje ale preparatelor orale cu acţiune prelungită se referă la: reducerea cantităţii totale de substanţă medicamentoasă administrată. reducerea incidenţei şi intensităţii unor efecte secundare nedorite. In general.X. capsule cu eliberare întârziată. capsulele cu eliberare modificată includ: capsule gastrorezistente. un preparat cu acţiune prelungită asigură.R.

Procedeele de fabricaţie a preparatelor cu eliberare prelungită constau în: acoperirea granulelor sau peletelor cu filme polimerice de natură şi grosimi diferite. reţinerea substanţei active pe răşini schimbătoare de ioni. sisteme de tip matriţă (monolitice). coeficientul de partiţie lipide / apă 19. indice terapeutic mare. cu domeniul terapeutic îngust. formularea unor complecşi greu solubili ai substanţei active . formarea de complecşi uşor solubili. Comprimatele gastrorezistente (enterosolubile): prezintă eliberare întârziată. 23. Sistemele orale de tip matriţă (matriceale): sunt sisteme monolitice. hidrofobe (lipidice). dependentă de pH sau enzime. Formele farmaceutice orale cu eliberare prelungită sunt formulate ca: sisteme de tip rezervor (forme cu înveliş sau membrană). 20. 25. în preparatele orale cu eliberare prelungită se evită prelucrarea substanţelor: care au o doză terapeutică de peste 0. hidrofobă sau hidrofilă. Mijloacele farmaceutice (galenice) prin care se obţine o eliberare modificată a substanţei medicamentoase dintr-un preparat farmaceutic sunt: încorporarea substanţei active într-o matriţă inertă. 21. inerte (plastice). Precizaţi proprietăţile fizico-chimice ale unei substanţe medicamentoase care contează pentru includerea sa într-un preparat oral cu eliberare prelungită: solubilitatea şi viteza de dizolvare. Care dintre următoarele categorii de substanţe medicamentoase sunt potrivite pentru formularea de preparate orale cu eliberare prelungită? Antihipertensive. 24. sunt reprezentate de matriţe hidrofile. schimbul ionic. Procesele fizico-chimice care reglează mecanismul de eliberare din formele farmaceutice cu eliberare modificată sunt: dizolvarea / difuziunea. a căror absorbţie intestinală este variabilă şi parţială.16. Precizaţi proprietăţile farmacocinetice ale unei substanţe medicamentoase care determină includerea sa într-un preparat cu eliberare prelungită: timp de înjumătăţire biologică cuprins între 4 şi 6 ore.20 g. antihistaminice. difuziunea / bioeroziunea. se prepară prin acoperirea comprimatelor cu un înveliş enterosolubil. sunt destinate să elibereze substanţa activă la nivel intestinal. încorporarea în masă a substanţei medicamentoase. antiaritmice 18. degradarea hidrolitică. preparate conţinând substanţa activă reţinută pe răşini schimbătoare de ioni sau sub formă de complecşi greu solubili 22. 17. a căror absorbţie intestinală are loc numai în partea superioară a intestinului.

34. dacă nu se prevede altfel 32. sunt valabile următoarele afirmaţii: sunt produse naturale folosite pentru peliculizare (acoperire cu film). sunt constituite din microgranule sau pelete repartizate în mai multe grupe (3 . în cazul matriţelor hidrofile. cedează substanţa medicamentoasă dizolvată printr-un proces de difuziune prin matriţă 35. Alegeţi afirmaţia corectă referitoare la dezagregare: nu trebuie să se dezagrege în pepsină . 33. formarea unei bariere de gel . conţin în formulare un polimer hidrodispersabil. prin care substanţa medicamentoasă difuzează lent 36. Care dintre polimerii următori sunt agenţi formatori de matriţe hidrofile: hidroxipropilmetilceluloza. polivinilpirolidona. Mecanismul de eliberare a substanţei medicamentoase din matriţe hidrofile se bazează pe următoarele fenomene: dizolvarea-difuziunea substanţei medicamentoase şi bioeroziunea matriţei.8). introduse în capsule gelatinoase tari 31. acoperite diferit. sunt polimeri acrilici de sinteză. Polimerii enterosolubili folosiţi pentru acoperirea comprimatelor sunt: acetoftalat de celuloză. Produsele Eudragit sunt: lacuri de rezine acrilice 30.soluţie alcalină în cel mult 1 oră. polivinilacetoftalat 28. 27. Spansulele: sunt sisteme farmaceutice de tip rezervor cu eliberare discontinuă. Referitor la produsele Eudragit. Formele farmaceutice cu eliberare prelungită obţinute după principiul încorporării în masă sunt: comprimate tip matriţă.26. 37. eliberarea prelungită a substanţei active este rezultatul: îmbibării matriţei şi formării unui strat de gel în jurul acesteia. Eliberarea substanţei medicamentoase din comprimate de tip matriţă hidrofilă comportă următoarea succesiune de etape: hidratarea polimerului matriceal hidrofil la contactul cu fluidul gastric. în funcţie de solubilitate şi pH 29. carboximetilceluloza sodică. se utilizează ca învelişuri gastrosolubile şi enterosolubile. metode care utilizează substanţe radioactive. Controlul eliberării „in vivo" a substanţei active din preparatele orale cu eliberare prelungită se efectuează prin: metode care utilizează substanţe radioopace.soluţie acidă în 2 ore şi trebuie să se dezagrege în pancreatină . Selectaţi răspunsurile corecte referitoare la matriţele hidrofile: se pot obţine prin comprimare directă.

43. după traversarea tractului gastrointestinal. eliberează substanţa activă dependent de pH şi de concentraţia în electroliţi din fluidele digestive. ca preparate orale cu eliberare prelungită: sunt constituite din materii grase sau ceruri. polimetacrilatul de metil 44. golite de conţinutul medicamentos. eroziunea (bioeroziunea) matriţei 38. Precizaţi materialele plastice ce alcătuiesc scheletul comprimatelor de tip matriţă inertă: polietilena de joasă presiune. implanturi. utilizarea de vehicule uleioase . 47. pot încorpora cantităţi relativ mari de substanţe active 39. alcooli graşi 41. Ca agenţi de complexare în formularea unor preparate cu acţiune prelungită se folosesc: răşini schimbătoare de ioni 45. prin eroziunea matriţei datorită variaţiei de pH din tractul digestiv şi a prezenţei enzimelor din sucurile digestive. se elimină sub formă de schelete inerte. 46. Care sunt metodele fizice de prelungire a acţiunii unui preparat injectabil: adăugarea în formulare a unor macromolecule pentru creşterea vâscozităţii. cedează substanţa activă prin dizolvare şi difuziune lentă din matriţă. sunt adecvate pentru încorporarea substanţelor active ionizabile. clorură de polivinil. dizolvarea şi difuziunea lentă a substanţei medicamentoase prin bariera gelică. administrabile în doze mici. capsule sau suspensii apoase. 40. Eliberarea substanţei active dintr-o matriţă hidrofobă se realizează: prin difuziune lentă prin matriţă. Matriţele hidrofobe (lipidice). suspensii injectabile. acizi graşi.în jurul comprimatului. Matriţele hidrofile prezintă următoarele avantaje: procesul tehnologic de fabricaţie este mai simplu în comparaţie cu cel aplicat la preparatele acoperite cu filme polimerice. Formele farmaceutice cu eliberare prelungită formulate pe bază de răşini schimbătoare de ioni: se prezintă sub formă de comprimate. 42. Matriţele inerte: conţin substanţa medicamentoasă încorporată într-un material termoplastic inert. în formularea matriţelor hidrofobe se folosesc următorii excipienţi formatori de matriţă: Ceruri. Selectaţi formele parenterale cu acţiune prelungită: soluţii injectabile uleioase.

prelungi acţiunea substanţei medicamentoase 49. sunt destinate aplicării subcutanate. La eliberarea unui preparat cu eliberare prelungită. ca preparate parenterale cu acţiune prelungită. Implanturile subcutanate: se aplică prin incizarea aseptică a pielii cu ajutorul unui instrumentar special. reproductibilă. să respecte doza şi frecvenţa administrărilor SISTEME FARMACEUTICE CU ELIBERARE CONTROLATĂ.48. 4. cedează substanţa medicamentoasă cu o viteză determinată de cerinţele de tratament ale stării patologice. intramusculare sau intraarticulare. . supurarea sau închistarea. 51. după o cinetică cunoscută. menţinerea nivelului medicamentos plasmatic constant pe o perioadă prelungită de timp. predeterminată. modularea cedării şi absorbţiei în funcţie de nevoile variabile ale organismului 3. pentru o perioadă de zile. Implanturile: se prezintă sub formă de comprimate mici. se utilizează pentru administrarea de hormoni steroidieni (ca anticoncepţionale). sterile. transportul substanţei medicamentoase la locul acţiunii farmaceutice şi cedarea cu o viteză şi în cantitatea necesară proceselor biologice 2. Controlul cedării din sistemele farmaceutice cu eliberare controlată se realizează: prin intermediul tehnologiei de obţinere. sunt denumite şi comprimate subcutanate. săptămâni sau ani. SISTEME DE TRANSPORTŞI ELIBERARE LA ŢINTĂ 1 Realizarea unor sisteme farmaceutice de eliberare a substanţelor medicamentoase are ca obiective: eliberarea substanţei medicamentoase în cantitatea şi cu viteza dorită pentru a pătrunde în organism. Implanturile. 50. pot fi biodegradabile sau nebiodegradabile. trebuie să corespundă unor cerinţe legate de lipsa efectelor imunologice. Un sistem de transport şi eliberare la ţintă: asigură vectorizarea substanţei medicamentoase la locul ţintă sau specific de acţiune. farmacistul face următoarele recomandări pacientului: să nu se administreze concomitent un preparat cu eliberare prelungită şi unul cu eliberare convenţională ce conţin aceeaşi substanţă medicamentoasă să nu rupă sau mestece comprimatul cu acţiune prelungită. perfect controlabilă. se folosesc pentru a: obţine un efect mai lung. pot avea ca inconveniente pentru pacient respingerea. Sistemele cu eliberare controlată a substanţei medicamentoase pot rezolva: problemele pe care le creează substanţele medicamentoase greu absorbabile.

de cantităţi predeterminate. cunoscută şi reproductibilă. Formele parenterale cu eliberare controlată: Folosesc ca sursă de energie procese de difuzie. inchise intr-o matrita polimerica lipofila siliconica. sisteme de administrare cu viteză controlată prin activare. in cazul sistemelor matrita. Supliment 2004. sistemele terapeutice transdermice sunt constituite din: un suport extern. reduc la minimum intervenţia pacientului legată de administrare. Difuzia moleculara. Sistemele sau dispozitivele perfuzabile cu cedare controlată se folosesc pentru administrarea de: insulina. citostatice. minipompe osmotice orale. sisteme terapeutice vaginale. poate avea loc: printr-o membrana polemerica. Sistemele de eliberare cu viteza preprogramată a substanţei medicamentoase sunt formulate ca: sisteme rezervor. 9. in cazul sistemelor rezervor. antibiotice. sisteme terapeutice oculare 11. Conform FR X.5. Care dintre următoarele exemple sunt sisteme cu cedare controlată? minipompe osmotice pentru administrare parenterală. ca sursa de energie a sistemelor cu cedare preprogramata. 13. sisteme cu eliberare autoreglată 6. preprogramată. prin masa unui polimer. anticoagulante. sisteme cu mircocompartimente închise cu cedarea controlată de dizolvare. în care cedarea este controlată de permeabilitatea membranei. inserte oculare. plasturi transdermici 10. luni sau ani). o folie protectoare ce se îndepărtează înaintea aplicării 14. este neinfluenţată de variabilele fiziologice locale 7. un preparat ce conţine substanţa (-ele) activă (-e). Suportul extern al sistemului terapeutic transdermic îndeplineşte următoarele roluri: menţine împreună elementele funcţionale ale sistemului. realizează o eliberare constantă. Sistemele cu eliberare controlată pot fi clasificate în: sisteme cu viteză preprogramată de eliberare a substanţei medicamentoase. pe un interval de timp prestabilit (zile. 8. Eliberarea substanţei medicamentoase din sistemele cu cedare controlată: se realizează cu o viteză constantă. 12. prin membrana de acoperire a sistemului din microcompartimente hidrofile. permite aplicarea sistemului la locul dorit . matriţe cu cedarea controlată de difuzie. Sistemele farmaceutice cu eliberare controlată (sisteme terapeutice) se prezintă sub formă de: comprimate de uz oral. osmoză sau energie mecanică.

de dimensiuni diferite. locul de aplicare trebuie alternat. 22. Substanţele active din formularea sistemelor terapeutice transdermice pot fi incluse: într-o matriţă solidă. doza eliberată pe unitatea de timp. Sistemul Transderm-Nitro: previne crizele de angină pectorală. 18.) sunt destinate căii transdermale pentru eliberarea substanţei active: S.T. Pe eticheta unui sistem terapeutic transdermic trebuie menţionate: cantitatea totală de substanţă medicamentoasă. Sistemul Scopoderm: conţine scopolamină. aplicarea se face prin apăsare circa 10 secunde cu palma sau vârful degetelor .15. este indicat pentru profilaxia răului de mişcare. Denumirea latină de Emplastra transcutanea se referă la: sisteme terapeutice transdermice 17. 24. 21. 26. Sistemul terapeutic Catapres TTS conţine: Clonidină 23. cu nitroglicerină. nu trebuie să fie iritante sau sensibilizante la aplicări repetate. conţine nicotină. conţine nitroglicerină. excesul de substanţă activă din rezervor serveşte ca sursă energetică termodinamică şi ca rezervor de siguranţă. Scopolamină administrată transdermic este utilizată pentru a preveni: răul de mişcare 25. S. într-o matriţă semisolidă. 20. pentru combaterea fumatului. se aplică postauricular. Sistemele terapeutice transdermice se ambalează în: plicuri sigilate 19. S. cu estradiol. eliberează substanţa activă în circulaţia generală după traversarea barierei cutanate.T. Precizaţi care din următoarele sisteme terapeutice (S. se aplică pe pielea uscată.T. Precizaţi afirmaţiile valabile referitoare la sistemele terapeutice transdermice: sunt preparate flexibile. cu clonidină. are o durată de acţiune de 24 de ore.T. se prezintă ca un plasture. Sistemul transdermic Nicotinell: se aplică uzual pe antebraţ sau partea superioară a trunchiului. aria suprafeţei de eliberare. se administrează pentru o perioadă de până la 12 săptămâni. nelezată. Ce reguli trebuie respectate de pacient la aplicarea unui sistem terapeutic transdermic: aplicarea se face pe o zonă de piele lipsită de păr. într-un rezervor semisolid 16.

dimensiunile orificiului de cedare 34. Sistemul Progestasert: este un dispozitiv intrauterin. se foloseşte pentru tratamentul glaucomului. sunt constituite dintr-un rezervor de substanţă activă. . 33. în recipiente sterile. este un sistem de tip rezervor. rezervorul este înconjurat de o membrană semipermeabilâ care reglează penetrarea apei în rezervor. Insertele oftalmice: produc un efect local. conţine progesteronă. înglobat într-o matriţă sau înconjurat de o membrană 29. conţine un compartiment (rezervor) medicamentos activ osmotic. Sistemul Ocusert: este un insert (implant) ocular. eliberează substanţa medicamentoasă într-o perioadă de timp predeterminată. se prezintă sub forma unui disc elipsoidal membranar suplu. Cedarea substanţei medicamentoase activată cu ajutorul ultrasunetelor se mai numeşte şi: fonoforeză. când este cazul 32. conţine pilocarpină. Iontoforeza (ionoforeza). utilizează: un câmp electric 37. Debitul de evacuare a substanţei active dintr-un sistem terapeutic osmotic oral (OROS) depinde de: solubilitatea substanţei active. cedează substanţa activă pe o perioadă de 7 de zile. Implanturile oftalmice: sunt denumite şi inserte. sonoforeză. sunt condiţionate individual. cedarea este controlată de o membrană polimerică de etilena / acetat de vinii. ca modalitate de activare a transportului moleculelor active ionizabile prin piele. 30. Pe eticheta unui insert / implant se menţionează: cantitatea totală de substanţă activă din implant. are acţiune anticoncepţională. prezintă un orificiu de cedare.27. 28. Precizaţi care dintre următoarele sisteme terapeutice are acţiune contraceptivă: Progestasert 36. 35. se aplică în sacul conjunctival. sunt de tip matriţă sau rezervor. practicat cu mare precizie prin intermediul unui laser. Sistemul Ocusert: conţine pilocarpină bază încorporată într-un gel de acid alginic. 31. Un sistem osmotic oral (OROS): are mărimea unui comprimat obişnuit. doza eliberată pe unitatea de timp.

Ca potenţiali transportori ai unor molecule active. protejarea organismului de efecte toxice 42. sistemelor matriceale cu eliberare prelungită. lidocaina clorhidrică. ţesuturi. leucocite). formaţiuni subcelulare. transportori marcomoleculari solubili (anticorpi. Care din următoarele considerente impun eliberarea la ţintă a unor substanţe medicamentoase: instabilitatea în mediile biologice. Indicaţi ce posibilităţi tehnologice au fost cercetate pentru a asigura transportul la ţintă al substanţelor medicamentoase: aplicarea a unui câmp magnetic dirijat din exterior pentru a asigura acumularea substanţei medicamentoase într-un anumit organ. organe Celule. organe). existenţa unor bariere anatomice care se opun penetrării. Conceptul „drug-targeting" este propriu: sistemelor de transport şi cedare la ţintă. absorbţie scăzută. lontoforeza a fost cercetată clinic pentru transferul în piele al unor substanţe medicamentoase precum: dexametazona fosfat sodică. Obiectivele terapiei la ţintă sunt: creşterea concentraţiei în substanţă medicamentoasă la locul de acţiune sau „ţinta" vizată (celule. Avantajele sistemelor de transport şi eliberare la ţintă a substanţei medicamentoase sunt: protejarea substanţei medicamentoase faţă de mediile biologice. reducerea prezenţei substanţei medicamentoase în alte părţi ale organismului. 47. reducerea riscului efectelor adverse 46. îmbunătăţirea efectului terapeutic. Vectorizarea se poate realiza prin următoarele metode: sintetizarea unor agenţi medicamentoşi cu selectivitate pentru receptorii biologici. folosirea de transportori pentru dirijarea selectivă a substanţei medicamentoase la ţinta vizată. sistemelor terapeutice transdermice 40. ADN) 45. . Ţintele (locurile de acţiune) vizate în medicaţia vectorizată cuprind: ţesuturi. gentamicina sulfat 39. transportori celulari (eritrocite. folosirea formei inactive a unei substanţe medicamentoase care este convertită în forma activă doar la locul de acţiune (pro-drog). Acţiunea de transport a unui sistem vectorizat depinde de: caracteristicile vectorului sau transportorului 44. s-au studiat: microparticule încărcate cu substanţă activă.38. dirijarea cu ajutorul căldurii a unor particule care eliberează prin topire substanţa medicamentoasă în zona tratată termic 41. utilizarea unor sisteme de micro-/nanoparticule şi vezicule 43.

pentru a evita eliberarea prematură a acesteia. Care din următoarele afirmaţii referitoare la lipozomi sunt adevărate: sunt particule microscopice. organe 52. Transportorii de tip microparticule încărcate cu substanţe medicamentoase includ: microsfere. 53. lipozomi. . plămâni şi sistemul reticuloendotelial. au masa învelişului de 2 . sunt destinate administrării i. se concentrează în ficat. 50.3 % din masa totală. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la nanoparticule sunt adevărate? au dimensiuni cuprinse între 10 .v. sunt biodegradabili. 55. după administrarea i. Microcapsulele: sunt forme cavitare ce conţin substanţe active. Care dintre următoarele sisteme vectorizate sunt formulate ca sisteme veziculare: microcapsule. nanocapsule. se obţin pe bază de polimeri sintetici. Transportorii se aleg după următoarele criterii: capacitatea de a forma o legătură stabilă cu substanţa medicamentoasă. 54. formaţiuni subcelulare. Transportorii macromoleculari au afinitate pentru următoarele ţinte: celule. Următoarele sisteme de eliberare sunt transportori coloidali. mărime (diametru). sau intraarteriale. acoperite cu un înveliş polimeric. mecanism de ţintire 49. pot încorpora substanţe liposolubile şi hidrosolubile. splină. microcapsule. Nanosferele: sunt sisteme monolitice. au diametrul între 200 . Clasificarea sistemelor de transport la ţintă se face în funcţie de: ţinta vizată. Transportorii sub formă de microparticule au afinitate pentru: ţesuturi. veziculare.600 micrometri 57. formate din una sau mai multe membrane fosfolipidice şi o cavitate centrală. se folosesc pentru embolizare 56. specificitatea pentru locul de acţiune. capacitatea de a fi biodegradabili. includ nanosfere şi nanocapsule. se utilizează pe cale parenterală. compacte. lipozomi. 58. 59..1000 nm. 51. Microsferele: sunt sisteme monolitice polimerice sau lipidice biodegradabile. cu excepţia: suspensiilor injectabile.48.v.

Lipozomii. sunt constituiţi din straturi duble fosfolipidice ce înglobează un compartiment apos. în funcţie de mărime. 68. pot încorpora o mare varietate de substanţe active 62. Ca sisteme de transport. 67. amfotericină B. multilamelari. Interacţiunea lipozomilor cu celulele poate avea loc prin: transfer lipidic. tratamentul unor infecţii. 69. Care dintre următoarele exemple de lipozomi reprezintă produse industriale? lipozomi cu vaccinuri pentru hepatita A şi B. endocitoză. Unele avantaje ale lipozomilor constau în: protejarea substanţei medicamentoase de acţiunea nefavorabilă a enzimelor şi inhibitorilor din mediul biologic. fuziune cu membrana celulară. lipozomii au următoarele avantaje: sunt biologic inerţi şi biodegradabili. Indicaţi substanţele medicamentoase utilizate în terapie sub formă de preparate lipozomale: econazol. se pot clasifica în: unilamelari. Sistemele de transport cu lipozomi prezintă următoarele dezavantaje: conservare limitată. pot îngloba o mare varietate de substanţe active lipofile şi hidrofile. 66. Utilizarea lipozomilor în terapeutică este indicată în: chimioterapia cancerului. 64. Limitele sistemelor vectorizate se referă la: apariţia unor eventuale reacţii imunologice. preparare dificilă.60. nu prezintă antigenitate şi toxicitate. lipozomi cu vincristină . 63. durata prelungită de acţiune. Alegeţi afirmaţiile corecte privind lipozomii: conţin în formulare fosfolipide. lipozomi cu amfotericină B. doxorubicina. se utilizează în tratamentul cancerului sub forma unor produse parenterale 61. posibilitatea nepenetrării membranelor celulare 65. daunorubicina.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful