INDOMETACIN

CONSTANTIN LAURA GABRIELA

GR. 6

1
Monografie F. Eur. Indometacin

C19H16ClNO4

Mr 357.8 [53-86-1]

DEFINIȚIE

Indometacinul conține nu mai puțin de 98,5% și nu mai mult decât echivalentul a 100,5% din
acidul [1- (4-clorbenzoil) -5-metoxi-2-metilindol-3-il] acetic, raportat la substanța diluată.

CARACTERISTICI

O pudră cristalină albă sau galbenă, practic insolubilă în apă, greu solubilă în alcool.

IDENTIFICARE

Identificare primara: A, C.

Identificare secundară: A, B, D, E.

A. Punct de topire (2.2.14): 158°C pana la 162°C

B. Se dizolvă 25 mg într-un amestec de 1 volum de acid clorhidric 1 M și 9 volume de
metanol R și se diluează la 100,0 ml cu același amestec de solvenți. Se diluează 10 ml
de soluție la 100,0 ml cu un amestec de 1 volum de acid clorhidric 1 M și 9 volume de
metanol R. Examinată la o lungime de undă cuprinsă între 300 nm și 350 nm (2.2.25),
soluția prezintă un maxim de absorbție la 318 nm. Absorbanța specifică la maxim este
de 170 până la 190.

2
 C. Se analizează în spectrofotometria de absorbție în infraroșu (2.2.24), comparativ cu
spectrul obținut cu indometacin CRS. Examinează substanțele în stare solidă fără
recristalizare.
D. Se dizolvă 0,1 g în 10 ml de alcool R, încălzind ușor dacă este necesar. La 0,1 ml de
soluție se adaugă 2 ml dintr-un amestec proaspăt preparat de 1 volum dintr-o soluție
de hidroxilamină R de 250 g/L și 3 volume de soluție diluată de hidroxid de sodiu R.
Se adaugă 2 ml de acid clorhidric diluat R și 1 ml de soluție de clorură ferică R 2 și se
amestecă. Apare o colorație violet-roz.
E. La 0,5 ml din soluția preparată în alcool la testul de identificare D, se adaugă 0,5 ml
de soluție de dimetilaminobenzaldehidă R2. Se formează un precipitat care se dizolvă
prin agitare. Se încălzește pe o baie de apă. Apare o colorație verde-albăstruie. Se
continuă încălzirea timp de 5 minute și se răcește în apă cu gheață timp de 2 minute.
Se formează un precipitat și culoarea se schimbă până la gri-verzui deschis. Adăugați
3 ml de alcool R. Soluția devine limpede și violet-roz la culoare.

TESTE

Substanțe înrudite. Se examinează prin cromatografie în strat subțire (2.2.27), utilizând

silicagel HF254 R ca substanță de acoperire. Pregătiți suspensia folosind o soluție de 46,8 g/L
de dihidrogen fosfat de sodiu R.

Soluția de testat. Se dizolvă 0,2 g de substanță care trebuie examinată în metanol R și se

diluează până la 10 ml cu același solvent. Pregătiți imediat înainte de utilizare.

Soluția de referință. Se diluează 1 ml de soluție de testat la 200 ml cu metanol R.

Aplicați separat pe placă 10 µl din fiecare soluție. Se developeaza pe o distanță de 15 cm,

folosind un amestec de 30 de volume de ulei de petrol R și 70 de volume de eter R. Placa se
lasă să se usuce în aer și se examinează în lumină ultravioletă la 254 nm. Orice spot din
cromatograma obținută cu soluția de testare, în afară de spotul principal, nu este mai intens
decât spotul din cromatograma obținută cu soluția de referință (0,5%).

3
Metale grele (2.4.8). 2,0 g respectă testul C pentru metale grele (20 ppm). Se prepară soluția
de referință utilizând 4 ml de soluție standard de plumb (10 ppm Pb) R.

Pierdere la uscare (2.2.32). Nu mai mult de 0,5%, determinat la 1,000 g prin uscare într-un
cuptor la 105 ° C.

Cenușa sulfatată (2.4.14). Nu mai mult de 0,1%, determinată la 1,0 g.

ANALIZA

Se dizolvă 0,300 g în 75 ml de acetonă R, prin care azotul R, fără dioxid de carbon, este
trecut timp de 15 min. Mențineți un curent constant de azot prin soluție. Se adaugă 0,1 ml
soluție de fenolftaleină R. Se triturează cu hidroxid de sodiu 0,1 M. Efectuați o titrare blanc. 1
ml de hidroxid de sodiu 0,1 M echivalent cu 35,78 mg de C19H16ClNO4.

DEPOZITARE

A se depozita ferit de lumină.

IMPURITĂŢI

A. acid 4-clorbenzoic

4
BIBLIOGRAFIE

Farmacopeea Europeană ed. a VIII-a