Proceduri simple pentru producerea GaNS-urilor de Tritiu (H3), Deuteriu

(H2) și Hidrogen (H).

Așa cum cunoaștem din Modelul Keshe al „Ordinii Universale a Creării

Materiilor”, Plasma Fundamentală Inițială este considerată a fi similară
construcției Neutronului. Pe de altă parte, descompunerea Plasmei Fundamentale
Initiale conduce la divizarea conținutului acestuia în cele două componente ale
unui atom: protonul și electronul. Sunt eliberate totodată câmpuri magnetice
plasmatice reziduale, care se pot manifesta sub formă de lumină sau energie.
Protonul și electronul pot forma Atomul Fundamental Initial (care este atomul de
Hidrogen). Odată cu adăugarea la atomul de Hidrogen a unui neutron este obținut
apoi atomul de Deuteriu (notat D sau H2), iar prin adăugarea a doi neutroni este
obținut atomul de Tritiu (notat T sau H3), așa cum este ilustrat mai jos. Aceștia
sunt cunoscuți ca cei doi izotopi ai Hidrogenului.
Majoritatea plasmelor din Univers sunt compuse din aceeași colecție de forțe
Magravs care sunt specifice Plasmei Fundamentale Inițiale. Plasma liberă a
Neutronului conține întreg spectrul universal plasmatic. Tocmai de aceea,
utilizarea Neutronului este elementul fundamental în crearea pe cale plasmatică a
oricărui material, pentru obținerea de energie și pentru multe alte aplicații ale
tehnologiei plasmatice. Obținerea Neutronului este facilitată de interacțiunile
plasmatice create de Hidrogen, Deuteriu și a Tritiu, care în această viziune,
constituie cărămizi de bază în tehnologia plasmatică. Tocmai de aceea, ne-am
propus să prezentăm din punct de verdere practic modalități accesibile de obținere
a acestor elemente.
Procedeul de obținere a GaNS-ului de tritiu (H3)

GaNS-ul de tritiu este un GaNS cu o mare putere magnetică. El este un gans de

bază pentru sistemele de zbor și pentru sistemele energetice. În starea sa din
fizicalitate, tritiul este un izotop al hidrogenului, cu masa atomică 3, care conține
conține doi neutroni și un proton. În starea de GaNS, tritiul este o structură
plasmatică, care se comportă cu totul diferit și nu prezintă nici un fel de
radioactivitate, chiar dacă denumirea sa ne poate induce în eroare. Ceea ce vom
obține prin metoda de realizare a GaNS-ului de tritiu va manifesta în interacțiunile
plasmatice doar proprietățile structurale ale atomului de tritiu. Chiar dacă
formula sa plasmatică este H3, aceasta semnifică doar masa plasmatică a acestei
structuri unitare. GaNS-ul de Tritiu are un foarte puternic caracter plasmatic
magnetic și este utilizat în tehnologia Keshe pentru zborurile spațiale.
GaNS-ul de tritiu, de deuteriu sau de hidrogen pot fi integrate în sisteme de
procesare plasmatică a diferitelor afecțiuni, cu o eficiență foarte mare. Nu vom
utiliza însă aceste GaNS-uri niciodată în astfel de aplicații de sănătate dacă nu
cunoaștem foarte bine modalitatea de operare plasmatică asupra organismului.
Obținerea GaNS-ului de tritiu implică utilizarea unui reactor standard de GaNS de
CO2 proaspăt pornit (asamblat), format dintr-o placă ce cupru nano-învelită și o
placă de zinc, conectate prin intermediul unui led. Este necesar ca vasul acestui
reactor să fie ceva mai mare și să aibă pereții din sticlă. Putem de pildă utiliza vas
de sticlă de formă paralelipipedică sau un acvariu cu pereții foarte bine lipiți cu un
adeziv special, fără conținut de carbon. Este bine ca pereții interiori ai acestui vas
din sticlă să fie nano-înveliți în prealabil prin metoda cunoscută, cu sodă caustică
fierbinte. Distanța dintre plăcile din reactorul de CO2 este de aproximativ 12-14
cm. În interiorul acestui reactor, la o distanță de minim 4 cm deasupra suprafaței
soluției din reactor, deasupra nivelului plăcilor metalice, se montează un vas de
sticlă descoperit, pe care îl umplem cu GaNS de CH3. Putem în acest scop să
montăm niște agățători din plastic (sau cel mai bine, niște baghete din sticlă) de
pereții interiori ai cutiei. Vasul nu trebuie să vină în contact cu apa din reactor!
Este necesar ca acest vas interior să fie poziționat deasupra nivelului plăcilor
metalice, pentru ca interacțiunile plasmatice dintre cele două plăci să nu afecteze
direct procesele din vasul de sticlă suspendat. Acest vas de sticlă este necesar să
aibă deschiderea cât mai largă, astfel încât lichidul din el să fie expus pe o
suprafață cât mai mare. El nu trebuie să se afle între cele două plăci metalice, ci va
fi poziționat deasupra nivelului acestora. Este necesar ca vasul reactorului de CO2
să fie ceva mai înalt, ca să putem monta vasul de sticlă în interiorul lui.
Se poate utiliza în locul acestui vas un pahar cu o cupă largă (de genul paharelor de
șampanie), care să se sprijine pe fundul reactorului. Cupa paharului trebuie să
ajungă deasupra nivelului plăcilor metalice.
Închidem apoi ermetic partea superioară a reactorului de GaNS, izolând foarte bine
spațiul din reactor de aerul din atmosferă (putem de pildă să utilizăm un adeziv
special, care nu conține carbon). Sârma de conexiune dintre plăcile metalice va
rămâne în interiorul acestui spațiu închis.
După aproximativ 10-12 zile, în vasul de sticlă din partea superioară a reactorului
vom obține un lichid cu o culoare albastru ciel sau galben, care este GaNS-ul de
tritiu.
Între plăcile de cupru nano-învelit și de zinc se formează un câmp plasmatic al
carbonului care va absorbi ca un magnet câmpul carbonului din GaNS-ul de CH3
din vasul de sticlă de la suprafață. Lichidul din vasul suspendat va manifesta
caracteristicile câmpului plasmatic al tritiului H3, formând GaNS-ul de tritiu.
Această procedură, prin care este extrasă pe cale plasmatică o componentă din
structura unei plasme poartă numele de reducție plasmatică. Ea este posibilă
tocmai datorită proprietăților speciale ale materialelor GaNS, care sunt de fapt o
condensare, o manifestare în fizicalitate a plasmei.
Acesta este și motivul pentru care nu vom utiliza vase de plastic sau de
polipropilenă sau adezivi cu conținut de carbon în construcția reactorului de GaNS
de tritiu. Plasticul conține în formula sa carbon și hidrogen (formula chimică a
polipropilenei este (C3H6)n ). Acestea pot interfera, alimentând procesele
plasmatice care vor avea loc în reactor. Dacă vom utiliza o cutie din plastic
(polipropilenă), cum se utilizează în mod obișnuit la reactoarele de GaNS, câmpul
reactorului de GaNS de CO2 va tinde să extragă carbonul C din pereții de plastic ai
reactorului, după ce va epuiza carbonul din aer. Aceasta va întârzia foarte mult
procesul de obținere a GaNS-ului de tritiu. De asemenea, odată cu extragerea
carbonului din adezivul utilizat putem avea surpriza să constatăm o degradare
rapidă a lipiturilor utilizate la construcția reactorului.
Este necesar să menționăm că GaNS-ul de CH3 nu se va transforma în totalitate. O
mică parte din el va rămâne în vasul din partea superioară a reactorului, în amestec
cu GaNS-ul de tritiu.
Atenție! GaNS-ul se păstrează în vase de sticlă închise ermetic. Cele mai bune vase
accesibile comercial sunt vasele de sticlă cu capac de sticlă cu garnitură de cauciuc.
Plasma asociată GaNS-ul de tritiu are o putere plasmatică magnetică mult mai
mare decât în cazul GaNS-ului de CH3 și o rază de acțiune extraordinar de mare.

Reactor pentru obținerea GaNS-ului de tritiu

O procedură prin care putem amplifica procesele de reducție este aceea de a utiliza
o sursă de curent continuu între placa de cupru nano-învelită și placa de zinc.
Procedeul de obținere a GaNS-ului de deuteriu (H2)
Deuteriul este un izotop al hidrogenului care conține un neutron și un proton și are
masa atomică 2. GaNS-ul de deuteriu este considerat a fi „cărămida de bază” în
tehnologia Keshe pentru zborurile spațiale.
În univers putem găsi pretutindeni pachete de câmpuri magnetico-gravitaționale cu
energia egală cu a protonului, neutronului și electronului, care pot fi capturate
pentru a produce deuteriu. De aceea, el este considerat „combustibilul viitorului”.
În anumite condiții, GaNS-ul de deuteriu poate forma prin uscare cristale de
diamant (prin cuplarea a 6 atomi de deuteriu).
Acest GaNS are un caracter neutru, putând juca un rol fie magnetic, fie
gravitațional, în funcție de sistemul în care este integrat. GaNS-ul de deuteriu
corect realizat trebuie să reacționeze la apropierea unui magnet de vasul în care
este depozitat. El trebuie să interacționeze fizic cu magnetul, deoarece are ca
materie primă GaNS-ul de CH3 ce este realizat cu ajutorul unei plăci din fier
zincat. De aceea considerăm că acest GaNS este realizat în condiția plasmatică a
elementului fier (sau într-o altă exprimare, se află „în puterea plasmatică a fierului”
și va dobândi anumite proprietăți plasmatice ale acestuia). GaNS-ul de deuteriu are
culoarea neagră sau culoarea galbenă.

Nu vom utiliza GaNS de deuteriu în aplicațiile medicale dacă nu cunoaștem foarte

bine modalitatea de operare plasmatică asupra organismului.
O primă metodă pentru obținerea GaNS-ului de deuteriu constă în utilizarea unui
reactor de CH3. În interiorul său, deasupra apei din vas vom introduce, în mod
similar ca la procedura de obținere a GaNS-ului de tritiu, un vas de sticlă cu GaNS
de CH3, descoperit. Închidem ermetic reactorul. Procesele plasmatice din reactorul
de CH3 formează un sui-generis „magnet” atât pentru elementul carbon C, cât și
pentru elementul hidrogen H. De aceea, din structura plasmatică a GaNS-ul de
CH3 din vasul mai mic situat în partea superioară a reactorului va fi extras atât
carbonul cât și un atom de hidrogen. În acest vas vom obține astfel deuteriu H2 în
stare de GaNS, aflat în puterea plasmatică a fierului (pentru că elementul de
pornire este fierul din care am produs GaNS-ul de CH3).
O a doua metodă de obținere a GaNS-ului de deuteriu este restructurarea GaNS-
ului de CH2.
Pentru realizarea GaNS-ului de CH2 vom utiliza un reactor pentru producerea
GaNS-ului de CH3, în care vom conecta o sursă de alimentare cu curent electric
între cele două plăci metalice.Vom conecta placa din cupru nano-acoperit la borna
(+) a sursei de curent și electrodul din tablă zincată la borna (-) a sursei. Curentul
electric utilizat nu va depăși 1,5 V și 50 mA. GaNS-ul de CH2 obținut va avea o
culoare specifică, neagră.
Prin eliminarea carbonului plasmatic din structura GaNS-ului de CH2 vom obține
deuteriu.
Pentru aceasta vom utiliza un reactor de CO2 închis ermetic. În interiorul acestuia
vom plasa în partea superioară un vas deschis cu GANS de CH2. Procedura
utilizată este similară cu aceea pentru obținerea GaNS-ului de tritiu. GaNS-ul de
CH2 va pierde carbonul din structura sa.
Cei doi atomi de hidrogen din structura GaNS-ului de CH2 formează o structură
stabilă de deuteriu, prin fuziunea dintre un electron și un proton

O a treia metodă de obținere a GaNS-ului de deuteriu, este similară procedurii de

obținere a GaNS-ului de Tritiu, doar că de data aceasta, în reactorul de GaNS mare
vom utiliza o placă de zinc și una de zinc nano-învelit, pentru obținerea GaNS-ului
de oxid de zinc ZnO2. În vasul de sticlă din partea superioară a reactorului vom
utiliza nu GaNS de CH3, ci pur și simplu apă distilată, H2O. Vom astupa ermetic
reactorul de ZnO2.
După ce oxigenul din reactor și din aer se va epuiza, apa distilată va ceda
reactorului de ZnO2 elementul oxigen din structura ei. Acest fenomen se datorează
faptului că în câmpurile plasmatice din reactor, apa distilată se află în stare
plasmatică și se va comporta întocmai ca un GaNS de H2O. Hidrogenul rămas va
forma GaNS-ul de deuteriu, aspect care va fi evidențiat prin faptul că apa distilată
va căpăta gradat culoarea neagră.
O aplicație foarte interesantă a acestei metode de reducție implică utilizarea acestui
tip de reactor pentru reducția GaNS-ului de CO2. Ceea ce vom obține prin
extragerea oxigenului din GaNS-ul de CO2 va fi GaNS de carbon C.
A patra metodă implică utilizare a trei reactoare dinamice, cu recipiente sferice
umplute cu GaNS de tritiu H3. În interacțiunile plasmatice dintre cele trei
reactoare, în unul din reactoare se va produce GaNS de hidrogen, în unul GaNS de
deuteriu și în unul GaNS de tritiu.
Pentru recoltarea GaNS-ului de deuteriu, utilizați o seringă cu ac. Străpungeți
capacul reactorului cu acul seringii, recoltați GaNS-ul de deuteriu. Luați o eprubetă
astupată cu un capac. Străpungeți capacul eprubetei cu acul seringii și injectați
GaNS-ul de deuteriu în această eprubetă. Sigilați apoi foarte bine capacul
eprubetei.
Atenție! Acest GaNS se păstrează în vase închise ermetic. Contactul cu atmosfera
poate compromite acest GaNS, deoarece el interacționează puternic cu orice câmp
plasmatic din ambianță.
GaNS-ul de tritiu și GaNS-ul de deuteriu constituie cele mai puternice surse de
energie în tehnologia plasmatică.
GaNS-ul de deuteriu realizat în puterea fierului poate fi restructurat cu ajutorul
unor magneți suficient de puternici.
1.Dacă vom plasa o cantitate de GaNS de deuteriu între polul nord al unui magnet
și polul sud al unui alt magnet, între cei doi magneți vom avea o circulație de
câmpuri magnetice plasmatice. Acest proces va extrage din GaNS-ul de deuteriu
câmpuri magnetice plasmatice din care o parte vor fi pierdute în mediu. În urma
acestei extracții, deuteriul va pierde un atom de hidrogen. Vom obține un singur
neutron.

2. Dacă vom plasa o anumită cantitate de GaNS de deuteriu între doi poli nord a
doi magneți, acest proces va produce o concentrare de energie între cei doi
magneți. Aceasta va alimenta deuteriul cu câmpuri magnetice plasmatice, astfel
încât acesta va câștiga neutron și se va transforma în tritiu. Vom obține gradat
GaNS de tritiu.

3. Dacă vom plasa o anumită cantitate de GaNS de deuteriu între doi poli sud a doi
magneți, aceasta va genera un puternic proces de extragere de energie, în urma
căruia deuteriul va pierde un atom de hidrogen. Vom obține un neutron.Vom
constata dispariția lichidului din recipientul cu GaNS de deuteriu. Acest proces
poate fi catalizat dacă în prealabil vom expune recipientul cu GaNS de deuteriu la
un câmp magnetic rotativ, care poate fi realizat printr-un montaj foarte simplu.
Astfel, putem utiliza un simplu ventilator de calculator. Pe palele acestui ventilator
vom lipi mici magneți orientați cu polul sud către exterior. Pornim ventilatorul și
expunem recipientul cu GaNS de deuteriu la câmpul magnetic din apropierea
acestui ventilator.
Procese similare se vor petrece în cazul operării cu GaNS de hidrogen sau cu
GaNS de tritiu plasat între doi magneți.
Astfel, o a cincea metodă de producere a GaNS-ului de deuteriu constă în
restructurarea GaNS-ului de tritiu între cei doi poli sud a doi magneți, sau între
polul sud și polul nord a doi magneți.

Realizarea GaNS-ului de hidrogen (H)

Pentru a obține GaNS de hidrogen, putem porni de la o anumită cantitate de GaNS

de CH2, plasată într-un vas deschis. Vom introduce acest vas în interiorul unui
reactor de GaNS de CH3, închis ermetic. Reactorul de CH3 va funcționa ca un
magnet pentru carbonul și pentru un atom de hidrogen din structura GaNS-ului de
CH2. Vom obține astfel GaNS de hidrogen. Acesta are o culoare albastră. Este
necesar să ținem cont de faptul că în vasul din partea superioară a reactorului va
rămâne o anumită cantitate de GaNS de CH2, în amestec cu GaNS-ul de hidrogen.

GaNS-ul de Hidrogen are un caracter predominant gravitațional.

Nu vom utiliza GaNS de hidrogen în aplicațiile medicale dacă nu cunoaștem foarte
bine modalitatea de operare plasmatică asupra organismului.
Aceste trei GaNS-uri se stochează numai în recipiente din sticlă, pentru că altfel
vor reveni gradat la structura materiei prime din care au fost obținute (GaNS de
CH3).
Tocmai de aceea, ele trebuie păstrate în recipiente de sticlă ermetic închise. Foarte
practice în acest sens sunt borcanele din sticlă, cu capac din sticlă cu garnitură din
cauciuc.

Structura atomică a hidrogenului, deuteriului și tritiului

GaNS-ul de Neutron

Diferența dintre un atom de hidrogen și un atom de deuteriu, ca și diferența dintre

un atom de deuteriu și un atom de tritiu constă într-un singur neutron. Aceasta face
ca prin realizarea unor interacțiuni plasmatice între aceste trei GaNS-uri speciale,
să putem obține câmpul plasmatic al unui neutron. Este necesar să ținem cont de
faptul că plasma neutronului obținută prin interacțiunea dintre plasma de Deuteriu
și plasma de Tritiu va avea alte caracteristici plasmatice decât cea obținută prin
interacțiunea dintre plasma Deuteriului și cea a Hidrogenului.
Un exemplu de astfel de reactor de captare a neutronilor plasmatici constă în
realizarea unui reactor dinamic rotativ format din trei recipiente sferice
concentrice, antrenate în mișcare de rotație cu ajutorul unui motor. Este indicat ca
aceste recipiente sferice să fie din sticlă. Încărcăm bila cea mai mare cu o anumită
cantitate de GaNS de tritiu în apă distilată cu o anumită salinitate. În interiorul bilei
introducem o altă bilă etanșă, cu diametrul mai mic. Încărcăm această bilă cu apă
distilată sărată. În interiorul acestei bile introducem o a treia bilă, pe care o
încărcăm cu GaNS de deuteriu, în apă distilată sărată. Plasma neutronilor va fi
captată în apa sărată din sfera intermediară. Apa sărată este cel mai bun mediu
pentru captarea neutronilor, pentru că are rolul de a „coborî” plasma către
fizicalitate. Această captare se face sub o formă pur energetică.
Este însă necesar să ținem cont de faptul că neutronul este foarte instabil. În
interacțiunea plasmatică cu alți neutroni, el se descompune cu ușurință într-un
proton și un electron. Ei interacționează plasmatic în permanență, radiind astfel
câmpuri plasmatice.
Neutronii formează astfel Deuteriu, Tritiu sau alte noi elemente. Menținerea
plasmei neutronului sau ceea ce se obține prin descompunerea ei depinde de
mediul plasmatic pe care îl creăm pentru aceste procese. Mediul plasmatic poate fi
deci creat în mod specific pentru un anumit rezultat pe care îl urmărim. Iar unul
dintre factorii esențiali creării acestui mediu este propria noastră intenție
conștientă, energiile pe cale le angrenăm de la nivelul sufletului în acest proces.
Neutronul este plasma fundamentală inițială. Câmpul plasmatic al neutronului se
află la baza tehnologiilor plasmatice pentru producerea oricărui tip de material, în
funcție de condiția dată de mediul plasmatic și de intensitatea la care este creată
plasma de neutron. GaNS-urile de hidrogen, deuteriu și de tritiu, care se află la
baza producerii câmpului plasmatic al neutronului sunt suficiente pentru a produce
orice element din Univers.
Toate aplicațiile științei plasmei pot fi realizate cu o mare ușurință doar prin
înțelegerea și utilizarea adecvată a câmpului plasmatic al neutronului.