CCD - 23 - ... Visand Paradisul

Cătălin Dan Cârnaru
...visând paradisul
motto : „Cei care renunță la libertate pentru o fărâmă de siguranță, nu

merită nici libertatea nici siguranța.” Benjamin Franklin
„...când vezi că pentru a produce ai nevoie să obții permisiunea de la
oameni care nu produc nimic, când vezi că banii curg către cei care fac
afaceri nu cu bunuri, ci cu favoruri, când vezi că oamenii devin din ce în ce
mai bogați, mai curând prin mită și șmecherii decât prin muncă, iar legile nu
te protejează, dar îi protejează pe ei de tine, când vezi că este recompensată
corupția, iar cinstea este un sacrificiu de sine, atunci vei ști că societatea în
care trăiești este condamnată.”
Ayn Rand – Revolta lui Atlas
Cătălin Dan Cârnaru ...visând paradisul
Tehnoredactarea, coperta și prelucrarea ilustrațiilor :

carnaruc@gmail.com
Restul cărților mele pot fi citite sau descărcate de la următorul link:

https://drive.google.com/drive/folders/0B7wSjiONKOoqTnJQN3RpeW5RbWc
Cărțile, indiferent de formatul lor, sunt rezultatul muncii celui

care le-a scris și reprezintă valoarea muncii autorului... Dacă
le-ar da la toată lumea pe gratis ar muri de foame. Ca atare toți
cei care au descărcat această carte gratuit de pe internet sunt
rugați să depună suma de 50 lei, reprezentând contravaloarea
cărții, în contul CEC Bank deschis pe numele meu :
RO84CECEDB0408RON0620679.
Vă mulțumesc și vă doresc lectură plăcută !
ISBN 978-973-0-35170-5
Moreni Dâmbovița – 2021
2
Cuprins
Din infernul prezentului............................................................6

Introducere...........................................................................7
Batjocura și risipa...............................................................18
Legile false ale societății și minciunile care le susțin........22
Minciuna statului – tătucul care ne vrea binele.............26
Minciuna democrației....................................................44
Minciuna suprapopulării................................................53
Minciuna crizei energetice.............................................57
Minciuna lipsei de materii prime și resurse...................59
Minciuna crizei alimentare............................................67
Minciuna efectului de seră.............................................76
Minciuna inundațiilor catastrofale.................................81
Minciuna protecției mediului........................................84
Minciuna surselor regenerabile ca tehnologii „free
energy”............................................................................93
Minciuna învățământului gratuit...................................98
Minciuna progresului tehnico științific.......................108
Minciuna presei libere.................................................116
Minciuna holocaustului...............................................124
Minciuna drepturilor intelectuale................................132
Minciuna cererii și ofertei...........................................144
Minciuna forței de muncă............................................151
Minciuna asistaților sociali și a pensiei plătite de cei care
muncesc........................................................................159
3
Minciuna calității.........................................................165
Minciuna sistemului de sănătate..................................179
Minciuna alimentației sănătoase..................................210
Minciuna sistemului financiar.....................................224
Minciuna dușmanului de după colț..............................261
Minciuna anarhiei........................................................269
Minciuna dreptului la autoapărare și autodeterminare 275
Minciuna libertății.......................................................288
Alte minciuni....................................................................296
Minciuna proprietății...................................................296
Minciuna justiției.........................................................298
Minciuna fericirii și prosperității.................................300
Minciuna iubirii...........................................................301
Raiul promis sau minciuna religiilor...........................303
Drepturile omului – basme..........................................305
Și mai sunt și altele......................................................309
E simplu............................................................................311
Divide et impera..........................................................313
Teroarea socială sau antagonizarea și criminalizarea
societății........................................................................316
...visând paradisul.................................................................322
Înainte de a visa................................................................324
Cu respect și fără risipă !..................................................336
Nașterea ta...................................................................341
Cei șapte ani de-acasă..................................................346
Școala primară.............................................................357
Liceul și facultatea.......................................................371
Poate exista o societate fără bani ?..............................379
Organizarea muncii......................................................386
Organizarea socială......................................................391
Organizarea administrativ teritorială...........................394
Administrarea corectă a resurselor..............................398
Materiile prime.......................................................398
Agricultură..............................................................405
4
Silvicultură..............................................................408
Industria..................................................................409
Transportul persoanelor și distribuția mărfurilor....411
Cercetarea...............................................................412
Locuința viitorului..................................................413
Energia....................................................................414
Sănătatea.................................................................417
Justiția.....................................................................419
De ce nu ar fi posibil ?..........................................................421
Post scriptum.........................................................................422
5
Din infernul prezentului...

„Vei trăi să vezi omul făcând orori, dincolo de
înțelegerea ta !” Nikola Tesla
Această carte nu-i pentru prietenii mei, nici măcar pentru

poporul meu... E pentru întreaga umanitate. Căci criza
societății actuale nu e locală, a unui popor, ci e generală, a
întregii umanități, ca urmare a faptului că destinele omenirii
sunt și au fost controlate dintotdeauna, de o așa zisă „elită” de
șmecheri care s-au crezut îndreptățiți să și-i facă, pe semenii
lor, sclavi...
Amintiți-vă că venim pe lume goi și plecăm de pe lumea
asta, fără să luăm nimic cu noi. Adică suntem egali... Fiind
egali în naștere și moarte, de ce am fi inegali în viață ?...
Această „elită” de psihopați lacomi de putere, a reușit
performanța ca din aproape în aproape, acționând generație
după generație, de mii de ani, să transforme paradisul planetei
albastre într-un adevărat infern. Și pentru că acum, mijloacele
tehnice și de control, de care dispun, sunt o culme firească a
progresului tehnologic al întregii umanități, capacitățile lor
malefice și de acțiune au devenit cu adevărat infernale...
Și astfel s-a ajuns ca acum, întreaga civilizație umană, să
fie încătușată în lanțurile lăcomiei și egoismului lor.
21.02.2020
6
Introducere
„Adevărul poate să ne-ncurce. Ar putea să contrazică
prejudecăți adânci. Ar putea să nu fie... ceea ce noi vrem cu
disperare să fie adevărat. Dar nu preferințele noastre
determină adevărul” Carl Sagan
Am să-ncep adresându-mă direct ție, dragă cititorule, ca

și cum ai fi fratele meu, sau prietenul meu cel mai bun...
Atunci când un medic îți comunică un diagnostic sau o
cauză a bolii sau a decesului... de unde știi că nu te minte ?...
Unii vor răspunde scandalizați de această idee : „că
medicul de-aia a făcut o facultate de medicină și de-aia a depus
un jurământ, bla, bla, bla”... Nici o diplomă și nici un jurământ
din lumea asta, nu te poate împiedica să minți, dacă vrei s-o
faci ! Atunci când un jurnalist spune ceva, în scris într-o fițuică
sau prin viu grai la radio sau televiziune, de unde știi că nu
minte ?... Deontologia profesională e un cod de etică, pe care îl
respecți sau nu, dacă vrei... și mai ales dacă ai de câștigat din
asta ! Dacă vin mai mulți bani dintr-o minciună, atunci vei
renunța la adevăr și vei împrăștia minciuni... Când un politician
declară ceva, de unde știi că nu te minte ? Cât la sută din
angajamentele politicienilor le-ai văzut îndeplinite, măcar în
ultimul an, ca să nu spun în ultimele decenii ?
Iată ce declara doamna Elena Udrea, politician bine
cunoscut al peisajului politic al țării noastre, unul din puținii
care a încercat să facă ceva benefic, fost ministru într-una din
guvernările care au contribuit la distrugerea țării nostre din
ultimele trei decenii, la un interviu luat înaintea unor alegeri :
„...când oamenii fură cu sutele de milioane, lipsă de bani nu
este !... (- bine, dar cine fură ? ) Întotdeauna cei care au acces
la bani. ( - și cine are acces ? ) Cei care sunt la putere,
indiferent de perioadă. ( - v-ați convins de asta ?... ) Da
doamnă, m-am convins... O spun, și am tot spus-o : se fură... s-
7
a furat și se fură. ( - și deci lupta asta dintre ei, este pentru

bani ? )
Întotdeauna ! Din interes economic... e o aberație... Eu
însumi am venit cu o naivitate caracteristică lipsei de
experiență... dar probabil și a vârstei, cu naivitatea că ceea ce
spun în campanie este ținta activității de după. Nu are nici o
legătură, doamnă ! În campanie minți ca să te voteze
electoratul, după care nu-ți mai pasă.
Așa se-ntâmplă în politică : vin în campanie, mint... sau
venim în campanie și mințim... după ce fac politică nu are rost
să mă disociez... venim în campanie și mințim, vorbim frumos,
criticăm pe adversari, arătăm cât de răi sunt ei și cât de buni
am fi noi, ajungem la putere, și facem exact ce-au făcut cei
dinainte... Eu am spus mereu : știți ce s-a schimbat ?
Buzunarul în care curge robinetul...”
Atunci când un general sau un politician, declară că sunt
încălcate niște drepturi în nu știu ce țară sau că o grupare
teroristă a executat nu știu ce atac și asta justifică un război, de
unde știi că nu te minte ?... S-a dovedit deja că, cel puțin în
ultimele două secole, toate războaiele au fost declanșate de
niște minciuni... iar dacă nu s-a văzut pentru toți, chiar de la
început și pentru unii nici acum, este deja dovedit științific, că
cele două blocuri din New York nu au fost lovite de nici un
avion ci au fost demolate prin explozii controlate, cu explozibil
pe bază de termit...
Niciun cod moral, nici o lege, ordin sau directivă nu
poate obliga pe cineva să facă ceea ce nu vrea să facă... Deci :
de unde știi că nu ești mințit ?!... Și dacă nu ai cum să știi dacă
ești sau nu mințit, atunci de ce să respecți legile, ordinele,
declarațiile, politicienilor și organelor de ordine, diagnosticele
medicilor și recomandările televiziunilor și să te supui lor ? Nu
vezi că de fapt, tot haosul și inechitățile din jurul tău există,
tocmai datorită supunerii față de cei care mint ?...
8
Până la începutul acestui an, nu credeam că conducătorii

țării pot fi mai ticăloși decât au fost până acum, după ce au
distrus și vândut la fier vechi toată țara, pentru ca apoi să dea
de pomană străinilor ce a mai rămas... În toate aceste trei
decenii, care au trecut de la lovitura de stat, care a adus după ea
vânzarea la fier vechi a fabricii la bazele căreia a pus umărul
din greu și tatăl meu și în care am lucrat în tinerețea mea,
vânzarea pădurilor țării pe care le-am străbătut cu drag în
copilăria mea și în care am lucrat pentru o scurtă perioadă în
tinerețea mea, astfel că am devenit șomer pe viață, am avut
timp suficient să fac o comparație între regimul socialist în care
am crescut și am fost educat și societatea de tip infracțional
care a urmat și pe care conducătorii o numesc cu ipocrizie
democrație...
Și încă din primii ani de după 1989 s-a născut undeva în
subconștientul meu sâmburele cărții de față... Apoi... a venit
luna martie a acestui an și abia atunci am realizat cât de
incredibil de ticăloși pot fi... Tragedia cea mai mare a ultimelor
patru luni care au trecut din martie și până în prezent, nu sunt
măsurile aberante legate de încălcarea drepturilor omului,
arestarea și încarcerarea abuzivă a oamenilor și nici cele legate
de obligativitatea purtării botniței, care prin hipoxie și acidoză
respiratorie, te conduce spre niște viitoare afecțiuni pulmonare
grave, imposibil de observat acum. Cea mai mare tragedie a
ultimelor patru luni, sunt zecile de mii de bolnavi care au murit
pentru că nu au fost primiți în spitalele declarate centre
exclusive pentru pandemia inventată de ei, și confiscarea
trupurilor bolnavilor sub pretextul că au murit de covid... Într-o
țară ortodoxă asta e o crimă inimaginabilă căci a-i priva pe
țăranii noștri de dreptul de a-și îngropa creștinește morții
înseamnă cel mai mare blestem care se putea abate asupra lor...
Te-ntrebi : cum de nu le e rușine să se comporte astfel
față de semenii lor ?... Cineva spunea că n-au rușine... Da... Cel
mai probabil că așa e, pentru că dacă ar avea un pic de rușine,
9
ar avea și puțină conștiință legată de suferințele pe care le

provoacă cu atâta nesimțire...
În ce mă privește, nu credeam că voi ajunge ca vreodată,
în țara mea, pentru dreptul elementar la hrană, să fiu batjocorit
atât de conducătorii țării mele cât și de proprii mei conaționali,
de vecinii și prietenii mei, de propriul meu popor...
Dar a fost să fie să o trăiesc și pe asta... A fost să fie ca
cel care se declara prietenul meu cel mai bun, să se apropie de
mine ca de un ciumat, iar vânzătoarea de unde-mi cumpăram
zilnic pâinea de ani de zile, să mă dea afară din magazin pentru
că nu accept prostia ei, de a purta înjositoarea cârpă pe față,
prin care oficialii și organele de ordine ale orașului își bat joc
de ea și o amenință cu amenzi...
Nu credeam să ajung ca criteriul inventat al unei boli
inventate, să divizeze total și iremediabil oamenii, astfel ca să
ajungă să să se urască între ei de frică, dincolo de iubirea de
frate, soție, prieten sau vecin... Și totuși am trăit s-o văd și pe
asta...
Și atunci mai puternic ca niciodată până-n acel moment,
mi-a venit să strig disperat către neant : opriți planeta, vreau să
cobor !...
Nu-i trist ce se petrece, ci e de un tragism extrem, pentru
că se distrug destine, se falimentează sectoare economice și
afaceri mici și mijlocii, se ucid oameni prin nepăsare și refuzul
tratamentului... ori din contră prin tratamente aplicate aiurea,
ori prin această obligativitate a purtării botniței care reduce
aportul de oxigen și-l crește pe cel de bioxid și monoxid de
carbon în plămâni... adică crimă cu premeditare și factori
agravanți sau crimă la adresa umanității, ori genocid... Și nu
plătește nimeni pentru că toată clasa politico-administrativă
formează o structură criminală, care se susține reciproc, pe
principii de tip mafiot, împotriva maselor largi... N-ai cum să
dai în judecată pe medicul care ți-a ucis soția sau copilul pentru
că procurorul refuză să adune materialul probatoriu, ordinele
10
interzic medicilor să facă autopsii, iar judecătorul nu acceptă

procesul fără dovezi, nu ai cum să depui contestații, pentru că
fie nu ți se permite accesul în instituții, fie nu-ți sunt primite și
înregistrate respectivele contestații, nu ai cum să vii cu martori,
pentru că nimeni nu depune mărturie din lașitate și în ultimă
instanță nici viață nu prea mai ai, căci nu mai ai acces la
resursele minime necesare vieții și riști la tot pasul să fii
agresat sau chiar ucis de proștii din jurul tău, păpușați de
maleficii de la butoanele omenirii...
De aceea, atunci când cineva m-a întrebat :„care-i
viziunea ta legată de derularea vieții sociale, economice și
tehnice dacă ar exista pretutindeni surse de energie liberă ?” am
fost perfect pregătit pentru a începe să scriu la cartea de față...
Asta cu atât mai mult cu cât, dincolo de cele spuse până
aici, acel individ, nu era nici primul și probabil nici ultimul
care mă întreba asta...
Întrebarea asta mi-am pus-o eu însumi, adeseori, mai ales
în ultimul deceniu, de când, odată cu agravarea situației din
țara noastră, m-am ocupat cu studiul și promovarea
tehnologiilor „free energy”. Din păcate, cei care stăpânesc
planeta și controlează destinele ei, nu permit introducerea în
programele de învățământ a principilor teoretice de funcționare
a acestor dispozitive și de asemenea, nici preluarea în producție
a lor de către marea industrie mondială.
Cauza este simplă :...
Lumea e condusă de cei care-ți interzic să vorbești despre
crimele lor... Oare cine-or fi ăștia ?... Rabinul Isaac Mayer
Wise, considerat la moartea sa ca fiind cel mai important rabin
din America, făcea o declarație care pentru mulți poate fi
șocantă. El spunea : „masoneria este instituție evreiască, a
cărei istorie, grade, misiuni, semne și explicații sunt de
natură evreiască de la început până la sfârșit.” Și să nu
credeți că se referea la evreii semiți a căror istorie
multimilenară este-n orientul apropiat, pe malurile Mării Roșii.
11
Nu. Se referea la evreii sioniști, urmașii imperiului

Khazar care au fost convertiți la iudaism în 740 era noastră.
Cei care conduc planeta, sunt o șleahtă de psihopați avizi
de putere, care au adânc înfiptă în însăși ADN-ul ființei lor,
credința că ei trebuie să fie cei mai puternici oameni de pe
planetă și că întreaga omenire trebuie să le fie lor, turma de
sclavi personală. De aceea mențin asupra acestor tehnologii, cel
mai crâncen control și monopol care s-ar putea imagina. Căci
existența unei tehnologii energetice portabile poate asigura, atât
energia unui mijloc de transport fie el clasic sau gravitațional,
( adică aerian și cosmic ) cât și întreaga energie necesară unei
locuințe...
Acum întreaga populație a planetei este relativ ușor de
controlat, prin cultură/educație și prin dependența energetică de
rețeaua globală formată din cabluri, ce a dus la dezvoltarea
aglomerațiilor urbane. Dacă omul ar avea acces la o tehnologie
energetică portabilă, capabilă să asigure necesarul locuinței,
s-ar putea stabili oriunde ar dori și nu ar mai fi obligat să stea
în orașe și sate, legat prin priza din perete, de stâlpul rețelei
energetice.
În plus menținerea acestui monopol și secretomanii
asupra acestor tehnologii, asigură „elitelor” adică acestor
psihopați bolnavi de putere, ascendentul asupra populației, prin
însăși mobilitatea și cantitatea sporită de energie, oferită de
acest tip de surse energetice...
Doar că odată cu dezvoltarea tehnologică, fie ea și
îngrădită între limitele impuse de rețeaua energetică globală, și
mai ales odată cu explozia tehnologiei informaționale, omul de
rând a început să simtă tot mai acut, nu doar acest jug care
atârnă greu pe grumazul fiecăruia dintre noi, ci mai ales
profunda nedreptate și injustețea criminală a sistemului
industrial – militar care, nu doar că ne controlează pe noi ci,
lucrul cel mai grav : controlează pe toți conducătorii noștri și
distruge planeta pe care trăim toți...
12
Nu vi s-a întâmplat niciodată să aveți sentimentul că v-ați

născut pe planeta greșită ? Nu ați simțit niciodată nevoia să
strigați către neant : „oprește planeta că vreau să cobor !” ?
Până nu de mult, adică cam până pe vremea când m-am
născut eu, această planetă era „raiul pe pământ”... De atunci și
până în prezent, au dispărut jumătate din speciile vii, fie ele
plante sau animale. Iar întreaga suprafață a planetei, fie că
vorbim de uscat sau de apă, a ajuns o groapă de gunoi... Toate
deșeurile imaginabile și inimaginabile, provenind în special din
industria petrochimică planetară, sufocă planeta, omorând-o
încet dar sigur. Se taie milioane de metri cubi de pădure pe zi...
În timpul vieții mele a dispărut aproape trei sferturi din
suprafața de pădure virgină a planetei...
Având în vedere ritmul în care are loc distrugerea
ecosistemului planetar, în curând, adică în cel mult un deceniu
sau două, ecosistemul va ajunge la acel punct al distrugerii sale
din care va fi absolut imposibil să se mai redreseze. Deși puțini
sunt cei care știu asta și de asemenea și mai puțini cei care o
cred, asistăm la și trăim, a cincea extincție a vieții de pe
planetă. E rezultatul activității celei mai iresponsabile specii de
parazit care poate fi imaginată : omul. Suntem singura specie
care-și distruge sinucigaș de iresponsabil, mediul de trai. Și
deși în mod normal natura nu permite așa ceva, eliminând
specia parazită prin însăși faptul că ea și-a distrus sursele de
hrană, iată că în cazul nostru, natura nu are nici o putere... Nu
poate să ne elimine, și atunci, moare încet, încet în chinuri, pe
care noi, în calitate de agresori, nu suntem capabili să le
observăm.
Într-unul din articolele precedente scriam :
„Priviți în jurul dumneavoastră. Ce se-ntâmplă cu
omenirea ?... Vedem „artiști” care pictează cu vulva, vedem
prezentări de modă în care se ia în derâdere și în batjocură
însăși esența umanității, vedem vândută ca operă de artă cu
sute de mii de dolari o banană lipită cu scoci pe un perete... Ne
13
copleșește pornografia care pătrunde ușor, ușor în orice

manifestare artistică și ne îneacă maneaua care a înlocuit orice
formă de muzică fie ea cultă, populară sau pop... Vedem bărbați
care se epilează și se îmbracă mai degrabă ca niște femei, și
vedem femei care au mai multă bărbăție în suflet decât
majoritatea bărbaților... Vedem marile concursuri de muzică
pop câștigate de homosexuali și lesbiene pe care-i vedem
ocupând, într-o sfidare suverană a populației și a bunului simț
general, posturile de conducere și control ale societății...
Îi vedem defilând pe podiumurile prezentărilor de modă,
unde-și bat joc de milenarele tradiții vestimentare ale întregii
omeniri... Vedem o ofensivă acerbă împotriva familiei
tradiționale și o puternică ascensiune a oricăror minoritari care
își impun voința și își bat joc de morala și bunul simț al
majoritarilor... Vedem cum criminalii, violatorii și pedofilii sunt
făcuți scăpați de o justiție strâmbă, sub pretextul că cei care au
făcut uz de autoapărare împotriva lor, nu le-au respectat
drepturile, atacându-i sau sechestrându-i...
LGBT a devenit lege iar respectarea preceptelor moralei
fărădelege... O răsturnare a oricăror valori, care au fost
înlocuite cu nedreptatea, nonvaloarea, chiciul și batjocura. O
normalizare a anormalului și imoralului în cele mai abjecte
aspecte ale lui și în toate formele de activitate umană, inclusiv
cea de manifestare artistică și meșteșugărească, la nivelul
întregii umanități... Întreaga umanitate pare că s-a ratat... pentru
că se-ndreaptă cu pași rapizi spre o degradare tot mai
accentuată... Și atunci cum să mă mir eu, că un cetățean al
acestor vremuri mă califică pe mine drept un scriitor ratat ?...
Dar oare chiar așa e ? De fapt omenirea este împinsă spre
degradare și declin de către „elitele” conducătoare. Masele
largi dacă ar fi lăsate să evolueze conform legilor naturii,
direcția de evoluție a lor, ar fi spre dezvoltare și progres, ca o
rezultantă a acțiunii mediei aritmetice care e determinată de
14
faptul că cei cu bun simț, intenții și acțiuni benefice, sunt de

departe majoritari comparativ cu cei orientați spre rău...
Minorităților, natura însăși, prin legile firești și naturale
ale evoluției nu le permite să se impună... Căci tocmai de aceea
sunt numite minorități. E chestie de aritmetică pură...”
Și încheiam articolul astfel :
„Omul normal, noi cei mulți, majoritatea dintre noi, nu
avem gânduri de mărire, nu ne dorim să fim președinți,
miniștri, primari sau șefi, ne repugnă politica pe care o vedem
ca pe o cloacă, ca pe o mocirlă, pe care dacă o atingi rămâi
murdar pe viață.
Cei mai mulți dintre noi dorim doar să ne vedem liniștiți
de viața și familia noastră, trăind în pace și armonie, fără a
simți nevoia de a avea șefi sau de a fi controlați de alții dar și
fără a simți nevoia de a controla pe alții...
Psihopatul, în schimb, face tot ce face-n viață, sub
imperiul fricilor sale și de aceea nici măcar nu este conștient că
acțiunile sale sunt de cele mai multe ori, crime împotriva
umanității. Politica, dorința de a aduna averi și de a trăi
parazitar pe spinarea celor mulți, pe care vrei să-i controlezi,
intră în sfera patologicului și până ce nu vom realiza toți, că
toți cei care doresc putere, control și bogăție sunt bolnavi
mintali și că trebuiesc tratați ca atare, în loc să li se permită să
se organizeze în structuri care să le faciliteze dominarea
societății, nimic nu se va schimba pe pământ.
Până ce noi toți, nu vom lua atitudine activă împotriva
acestor paraziți sociali, omenirea în ansamblul ei, pornind de la
președinții fiecărui stat în parte până la ultimul măturător de
stradă, din cel mai sărac cătun al planetei, nu va cunoaște
liniștea, nu va ști ce înseamnă să nu trăiești în stresul și frica
zilei de mâine și nu va recăpăta respectul de sine și față de
semeni, pe care l-a avut până nu demult în istorie...”
„Oamenii buni nu au nevoie de legi pentru a acționa
responsabil, iar cei răi vor găsi întotdeauna o modalitate de a
15
le ocoli.” - spunea Platon în urmă cu vreo douăzeci și trei de

secole ... Și iată cum spusele lui, după ce au străbătut atât amar
de timp, se potrivesc perfect societății de azi... Planeta noastră
albastră seamănă din ce în ce mai puțin cu paradisul care a fost
până-n secolele trecute și devine cu viteză fantastică un iad...
Unii spun că dacă animalele ar avea religie, omul ar fi
diavolul lor... Iar un nene numit Aldoux Huxley, scriitor, se
întreba retoric : „Poate că lumea asta este infernul altei
planete ?”... Eu aș spune că este infernul nostru... este raiul
unui pământ prosper, transformat de om în iadul unui pământ
pe moarte... Și totul datorită lăcomiei nemăsurate a celor care
conduc destinele omenirii, și care au impus, prin puterea
banului și a armelor, întregii omeniri, aceiași lăcomie nesimțită.
De aceea spunea Mahatma Gandhi că „există suficient în
lume pentru nevoile omului dar nu și pentru lăcomia lui.”...
Iar Jacque Fresco spunea, și mare dreptate avea, că
„suntem produsul societății în care ne-am născut.”... Ca
urmare, când te naști într-un iad nu poți să pretinzi că ești înger,
oricâte justificări ai găsi... Crima este crimă, împotriva oricărei
ființe, indiferent că e împotriva milioanelor de arbori care
formează pădurile planetei, împotriva oricărui animal trăitor în
ele, ori împotriva animalului pe care-l crești cu grijă
determinându-l să te iubească necondiționat, pentru ca apoi să-l
omorî privindu-l în ochi cu cruzimea unui diavol, ca să-i pui
bucățile-n farfurie după ce le-ai gătit în focurile iadului numit
„bucătăria tradițională”...
Din păcate întreaga omenire, prin fiecare individ uman,
datorită educației primite și a mediului social în care trăim, este
absolut inconștientă asupra pericolului pe care-l reprezintă la
adresa planetei și prin asta, mai ales asupra vieții și sănătății
fiecăruia din noi în parte...
Am ajuns să fim, cu nesimțire suverană, criminalii
propriului nostru biotop, datorită unui șir monumental de
minciuni și manipulări psihologice, cărora suntem supuși
16
întreaga viață, încă din primele luni de la naștere și până în

clipa morții, minciuni ale părinților noștri, care au crezut la
rândul lor în minciunile celor care conduc satul / comuna /
orașul / țara / lumea... și ne manipulează prin școli ziare,
reviste, cărți, televiziune și cinematografie...
Și totul, numai și numai datorită lăcomiei unei minorități,
care a transformat banul, din mijloc de schimb economic, în
unealta supremă a unei lăcomii și mai mari, aceea de a stăpâni
și controla totul...
Tot Jacque Fresco care a luptat întreaga lui viață de un
secol ( 101 ani ) să ofere omenirii o alternativă mai bună
iadului în care trăim, spunea că „ banii au devenit cel mai
corupt intermediar din lume. Toate sistemele din lume care
folosesc bani, sunt în principiu, corupte.”
Urmare a acestui fapt, trăim într-o lume anormală și fără
să ne dăm seama, suntem principalii ei promotori... suntem toți,
fiecare din noi, fără să conștientizăm asta, motorul care duce
mai departe o lume anormală, distructivă și coruptă...
Ca urmare, sunt convins și totodată conștient, că această
carte va rămâne un simplu exercițiu de imaginație, căci
speranțele ca ceea ce voi spune eu în ea, să poată fi pus în
practică sunt atât de mici, că tind firesc și absolut, spre zero...
Dar pentru a ne putea imagina cum ar trebui să fie o
societate normală, trebuie mai întâi, să depistăm și să
demontăm toate minciunile și mecanismele imorale ale lumii
anormale în care trăim... 27.07.2020
17
Batjocura și risipa
„Ori măriți ciolanul, ori răriți câinii.” Fănuș Neagu
Batjocura și risipa, constituie normalitatea unei societăți

anormale, controlate de psihopați, prin minciuni și manipulare.
Este principala caracteristică a vieții pe care o ducem în
prezent... Minciuna din partea conducătorilor societății a existat
dintotdeauna, pentru că altfel aceștia
nu ar fi reușit să-și impună voința unei
mase mari de indivizi... Din păcate,
odată cu avântul tehnologic din
ultimele secole, care a adus cu el și
existența mijloacelor de răspândire a
informației în masă – mass-media – a
apărut, la dispoziția celor de la
butoanele lumii, cel mai puternic
instrument de răspândire a minciunii manipulatorii care se
putea imagina. Și cum orice instrument este benefic sau
malefic, doar în funcție de felul cum este utilizat... datorită
faptului că cei de la conducerea societății sunt, așa cum
spuneam, o șleahtă de psihopați, mass-media, alături de
învățământul public, a devenit încă din fașă, arma lor supremă,
împotriva restului populației planetare.
În copilărie avem o curiozitate și o dorință de a învăța
fantastice. Și de aceea punem întrebări... Cel mai adesea,
întrebările inocente ale copiilor, sunt incomode pentru adulții
trăind într-o societate imorală... Și de aceea s-au stabilit odată
cu programele de învățământ de ciclu primar, un conținut foarte
bogat de materii total inutile viitorului adult, și o serie de reguli
sociale pe care copilul învățând să le respecte, se trezește în
scurt timp cu aripile de înger tăiate... orice copil pune din ce în
ce mai puține întrebări incomode pe măsură ce avansează în
școală și în același timp are din ce în ce mai puțină inițiativă și
creativitate... Astfel că la terminarea școlii, devenit tânăr, viitor
18
adult, este total lipsit de curiozitate și creativitate și constată în

același timp că aproape nimic din ce a învățat în lungii ani de
școală, nu-i este folositor, în viață. De fapt menirea școlii nu-i
să ne educe învățându-ne principii tehnico-științifice destinate
evoluției societății și bunăstării noastre ci este să ocupe inutil
timpul copilului, pentru a-l împiedica să vadă tot ce-i incorect
și imoral în societate și mai ales, pentru a-i distruge spiritul de
independență și combativitatea născută din respingerea
instinctivă a nedreptății, care ar putea duce la revoltă împotriva
celor care controlează societatea imorală în care trăim...
Nu am înțeles încă, cine le-a indus unora în mental, idea
că nu trebuie să generalizăm. Din contră, trebuie să
generalizăm, pentru că caracteristica principală nu o stabilește
particularizarea ci generalizarea... Media aritmetică ! Nu
minoritățile stabilesc caracterul societății ci majoritarii. Și
caracteristica de bază a societății în care trăim este ipocrizia,
dusă până la crimă. Asta-nseamnă că imensa majoritate a
indivizilor din jurul nostru, considerându-se civilizați, spirituali
și smeriți, sunt în realitate, niște criminali inconștienți... Știu că
vor sări de cur în sus, unii dintre cei ce vor citi rândurile astea,
dar atrag atenția asupra faptului că nu doar uciderea unui om e
crimă ci și orice acțiune care duce ulterior la moartea unei
ființe, indiferent ce ar fi acea ființă. Căci așa cum viața mea ca
individ este, pentru mine, neprețuită, la fel este oricare viață de
pe planeta asta pentru fiecare individ al oricărei specii ar fi el,
fie animal fie plantă.... Ori deja în ultimele cinci decenii au
dispărut, de pe fața planetei, peste jumătate din speciile vii. Toți
suntem vinovați de acest genocid la scară planetară !
Unii dintre noi pentru că au ucis prin acțiune directă,
ceilalți pentru că s-au bucurat de rodul crimei, sau pentru că nu
le-a păsat. Iar cine insistă pe idea că el nu are nici o vină și că
nu trebuie să generalizăm, e mai vinovat decât cei care, măcar
își recunosc vina...
19
Prin cutume sociale, minciuni, jumătăți de adevăr și

omisiuni malițioase, sistemul educațional planetar, creează din
noi omul-oaie perfect, supus spiritului de turmă și obedient în
fața oricărei autorități, o ființă robotică numai bună să
muncească toată viața sa, fără să înțeleagă vreo clipă că de fapt
trăiește în sclavie în beneficiul celor din vârful societății și mai
ales fără să înțeleagă că prin supunere e la fel de vinovat ca cei
care îi controlează viața și distrug planeta... Mergem la muncă
și oricât de bine am fi plătiți nu primim real decât un procent
de maximum cinci la sută din valoarea muncii prestate. Iar din
această sumă infimă, suntem obligați să înapoiem „societății”
și autorității, aproape totul prin taxe, impozite, facturi și tot
felul de alte cheltuieli inutile, care nu au nici un impact benefic
real asupra vieții noastre...
Și-n timpul în care noi ne trăim viața într-o luptă perpetuă
pentru supraviețuire, paraziții sociali care trăiesc din munca
noastră, începând de la preotul, secretarul de primărie, șeful de
post, jandarmul și militarul din satul nostru și până la membrii
partidelor, parlamentarii, miniștrii, președinții de state,
directorii de bănci și corporații ori generalii armatelor lumii și
cardinalii bisericilor, precum și toți cei de deasupra lor, trăiesc
într-un lux permanent în timp ce cifrele din conturile pe care le
au în bănci cresc amețitor și fără limite...
Actuala civilizație, fiind clădită, din cele mai vechi
timpuri, pe cutume culturale create de minciuni, jumătăți de
adevăruri și omisiuni malițioase, începând de la cei șapte ani de
acasă, continuând cu învățământul și religia și terminând în
prezent cu presa și cinematografia, care au deschis larg ușa
îngăduinței în fața răului, s-a ajuns azi, ca întreaga civilizație,
să fie una a minciunii și compromisului, aduse la cele mai
grave aspecte ale lor... De aceea iată că toată istoria cunoscută
de noi, fără a vorbi de cea pe care nu o cunoaștem, a culminat
în zilele noastre, cu exterminarea a jumătate din biosfera
terestră și poluarea gravă a planetei....
20
Un banc tragic spune că, la un moment, dat prin

călătoriile sale spațiale, Terra se-ntâlnește cu o altă planetă care
văzând-o amărâtă și negră de poluare o întreabă ce-a pățit. Iar
draga noastră planetă albastră răspunde cu tristețe : „mi-a ieșit
un parazit de care nu pot să scap... : Homo sapiens” La care
cealaltă planetă îi răspunde blajin : stai liniștită c-o să-ți treacă;
am avut și eu și a dispărut... ” Actorul american George Carlin
spunea cu umor amar... „planeta nu are nimic, ea va exista și
după ce noi nu vom mai fi; în schimb noi suntem în
căcat !”...
Pentru a putea înțelege care ar fi calea de reparare a
dezastrului în care ne aflăm trebuie să identificăm cauzele care
au dus și continuă să ducă la rostogolirea noastră spre hăul
autodistrugerii...
21
Legile false ale societății și minciunile care le susțin

„Sunt două moduri de a fi prostit. Unul e să crezi ce nu
e adevărat, iar celălalt să refuzi să accepți ce este adevărat.”
Soren Kierkegaard
„E mai ușor să păcălești oamenii decât să-i convingi că
au fost păcăliți.” Mark Twain
Lupta pentru supraviețuire este un concept inventat de

om. În natură nu există așa ceva. Nici măcar concurență nu
există. Nici o ființă nu luptă și nu concurează cu nimeni pentru
a supraviețui. Ea pur și simplu trăiește. Simplu, în locul în care
a crescut fără să se deplaseze dacă e plantă sau deplasându-se
într-un areal limitat dacă este animal. Iarba nu se luptă cu
nimeni ca să aibă soare și apă. Ea pur și simplu crește, trăind.
O gazelă nu se luptă cu nimeni ca să pască iarba care-i
crește la picioare. Pur și simplu o paște. Și nici ca să nască
puiul pe care-l aduce pe lume nu luptă... Iar confruntările dintre
masculi, pentru a intra în grațiile femelelor, nu sunt așa cum le
vede cu falsitate, dintr-o perspectivă superficială, omul de
știință... E doar o selecție... o modalitate prin care se stabilește
pe principii meritocrate, în cadrul speciei, transmiterea pe mai
departe a genelor fiabile... Nu e o luptă... e pur și simplu traiul
după regulile naturale ale speciei respective...
Leul nu luptă cu nimeni ca să prindă gazelele pe care le
mănâncă. El doar aleargă după ele și
alergând după ele le prinde pe cele care
au avut ghinionul să se nască din
părinți degenerați, sau care au fost
rănite în vreun accident ori sunt slăbite
de vreo boală sau de bătrânețe. O
gazelă sănătoasă nu poate fi prinsă de
un leu și doar arareori de vreun ghepard... Chiar și gheparzii
prind tot exemplarele slăbite... Gazela nu luptă cu ghepardul ca
să supraviețuiască. Ea doar aleargă, fuge de acesta și asta nu e
22
nici confruntare nici luptă... Situația e perfect similară în toată

lumea vie și pe toată suprafața pământului... Nu există nici o
luptă ! Există doar viață și moarte în imensul mecanism,
perfect uns, al naturii înconjurătoare. Pentru că în natură nu
există decât rareori și la puține specii, conștiința de sine, care
duce la frica de moarte. Nici animalele nici plantele nu-și
trăiesc viața sub spectrul fricii permanente a unei morți care le
pândește implacabil, undeva în viitor. De altfel nici timpul nu
există pentru ele. Atât plantele cât și animalele, trăiesc clipa
într-o perpetuă înșiruire a unui prezent al vieții... Atât conceptul
de luptă pentru supraviețuire cât și cel al scurgerii inexorabile a
timpului, au fost inventate de om din frica de moarte... Frica de
moarte născută din falsa înțelegere a mecanismelor naturii a
dus la aceste două concepte, care au transformat viața omului
într-o luptă cu cei din jur și cu timpul și prin asta la pierderea
legăturii sale cu natura. În natură aceste concepte nu există !
Mecanismul perfect uns al naturii, funcționează conform
primului principiu al termodinamicii unde energia și materia nu
este creată sau distrusă ci doar circulă și se transformă. În
natură totul este un permanent și multidimensional schimb de
materie și energie, toate mecanismele ecologice și energetice
ale naturii fiind într-o permanentă interconexiune și făcând
schimburi energetice și materiale mulți direcționale continue...
Din păcate, știința omului, în încercarea ei de a înțelege
natura, a separat mecanismele din întregul lor natural, rupându-
le din ansamblul naturii, pentru a le aduce în laboratoare și prin
asta le-a anulat posibilitatea de a efectua acest schimb energetic
permanent. Urmare este că cea de-a doua lege a termodinamicii
a rezultat din analiza acestor fragmente de natură încarcerate în
laboratoarele științei... Energia din ieșirea unui sistem este mai
mică sau cel mult strict egală cu cea din intrarea sa, pentru
simplul motiv că în condițiile în care sistemul e rupt de natură,
izolat de orice schimb energetic cu mediul, nu poate să
primească energie din exterior și nici să ofere exteriorului
23
energie în firescul și naturalul schimb energetic care se petrece

în mecanismele interconectate ale naturii. Această interpretare
eronată a fost accentuată de trunchierea ecuațiilor lui Maxwell
care, simplificate fiind, descriu doar ce se petrece în laborator
nu ce se petrece în natură... Nu știu câți sunt conștienți că atât
legile termodinamicii cât și legile lui Kirchhoff deși descriu
funcționarea naturii, fiind interpretate din perspectiva studiilor
de laborator nu sunt înțelese corect... Ele se aplică nu doar
tehnologiei și electrotehnicii ci întregii naturi... Prima lege a
termodinamicii prin definirea energiei ca fiind indestructibilă
stabilește că în natură energia este doar într-o permanentă
circulație, în schimburile energetice multiple dintre
ecosistemele naturale. În același timp legile lui Kirchhoff prin
definirea egalității sumei tensiunilor și curenților din circuit cu
ceea ce furnizează sursa statuează același lucru... În natură
energia este unică și infinită, suma energiei fiecărui sistem în
parte fiind egală cu acest infinit...
Din păcate perspectiva limitată a științificilor din
laboratoare, dictată de ruperea experimentelor din natură și
izolarea lor pe masa laboratorului, duce la o interpretare greșită
și profund eronată a legilor fizicii și de aici a tuturor legilor de
funcționare a naturii... În natură nimic nu se consumă și nimic
nu se creează... Nașterea, viața și moartea sunt fiecare în parte
faze ale ciclului energetic al materiei, căci indiferent ce
populație ar avea o specie oarecare, acea populație nu consumă
mai multă energie decât există în natură și nici mai puțină decât
are nevoie pentru a viețui... Iar toată energia de care uzează o
ființă, vine din acel total universal care e infinit la scara infinită
a universului. Suma întregii energii care susține viața este toată,
rezultată din ceea ce furnizează radiația universală care provine
mai aproape din radiația directă a soarelui și cea termică a
planetei pe care trăiește viața respectivă, și mai de departe, din
radiația difuză a întregii galaxii, care este la rândul ei, emisă de
toate acele miliarde de stele care compun galaxia și mai
24
depărtat din radiația și mai difuză care provine de la celelalte

galaxii... Toată această radiație, indiferent de sursa provenienței
sale, este transformată de regnul vegetal în materie organică,
care susține apoi tot lanțul trofic al întregii lumi vii de pe
planetă... În natură ciclul energetic al mecanismului natural este
un cerc perfect, închis și echilibrat doar la scara întregului
univers, altfel oricare din sistemele sale sunt interconectate
întocmai cum sunt interconectate piese într-un circuit
electronic... Mișcarea perpetuă a planetelor, stelelor și
galaxiilor se datorează tocmai acestui schimb reciproc de
energie și materie în care energia potențează materia și invers...
și de aceea natura, nu are pierderi și nu utilizează stocuri... O
societate ar trebui să funcționeze exact după același principiu...
Însă din momentul în care niște șmecheri, de fapt niște
oameni cu gândire criminală, din vârful piramidei sociale, au
transformat funcția de schimb economic al banului în metodă
de control și stăpânire, înființând instituții care stochează și
manipulează banul, pentru a crea dezechilibre energetice
( economico-financiare ) la nivel social – planetar, mecanismul
perfect uns al naturii s-a transformat într-unul imperfect care
trebuie susținut artificial...
Acestea fiind spuse, în scopul de a ne putea imagina cum
ar arăta o societate normală, ar trebui, înainte de toate, să
depistăm și să demontăm dacă nu toate, măcar cele mai
importante minciuni cu care ne manipulează cei care conduc în
prezent societatea. Și pentru a face lectura mai interesantă,
dincolo de ce voi ajunge eu să scriu în partea a doua a cărții,
am să vă rog, dragi cititori, ca după fiecare minciună devoalată
să încercați să faceți un exercițiu de imaginație și să vă-
nchipuiți cum ar fi lumea dacă această minciună nu ar exista...
Deci hai să le vedem... care sunt acestea și să le facem o
scurtă descriere fiecăreia...
25
Minciuna statului – tătucul care ne vrea binele

”Guvernele nu numai că nu-s necesare, dar sunt
instituțiile cele mai dăunătoare și cele mai imorale.”
Lev Tolstoi
„Statul „modern”, instaurat în 1859, este un instrument
ostil României, fiind deținut și controlat de străini.”
Mihai Eminescu.
„Statul și Mafia sunt două puteri care controlează
același teritoriu. Ori se luptă între ei, ori sunt mână în
mână.” Paolo Borsellino
Cei mai mulți dintre semenii noștri

cred, firește în mod eronat, că statul e o
structură organizatorică formată din aleșii
noștri și din funcționarii care le îndeplinesc
ordinele, menită a lucra pentru bunăstarea
cetățeanului întru propășirea poporului și
prestigiul patriei. Cu alte cuvinte un fel de
tătuc care are grijă de noi să nu ne rătăcim pe drumul
întortocheat al istoriei... De unde vine ideea asta ? Normal că
din ce învățăm de la părinți, de pe la școală și din ideile pe care
ni le induce subtil și pervers, presa...
Nimic mai fals ! Statul ar trebui să fie administratorul
unei țări și ale treburilor unui popor... Din păcate, nu a fost
niciodată în totalitate așa ceva, întotdeauna slujind mai mult
sau mai puțin, anumite interese oculte, și nu mai e, demult
timp, nici măcar atât cât a fost cândva, așa că acum, statul și
mafia sunt același lucru : cele două fețe ale puterii prin crimă
organizată. Omul actual mișună pe coaja planetei, de vreo trei
sute de mii de ani. Istoria oficială a civilizației sale cu primele
formațiuni statale pleacă din urmă cu vreo cinci mii de ani...
În peste 99,4 % din istoria sa, omul nu a avut nici regi,
nici guverne, nici legi scrise. Cu toate astea, nu a dispărut, nu s-
a autodistrus ci din contră, a prosperat.
26
În schimb de când există regi, guverne și legi scrise,

adică în 0,6 % din istoria sa, omul trăiește într-un permanent șir
de războaie, certuri teritoriale, inechități, foamete și sărăcie,
care au culminat, în ciuda dezvoltării tehnologice, cu vremurile
actuale...
Să fii cretin irecuperabil, ca să nu-nțelegi că totul ni se
trage de la regi, guverne și legi scrise... În orice societate
umană coeziunea societății a fost menținută, perpetuată și
întărită, sute de mii de ani, nu de guverne și legi scrise ci de
legile și regulile nescrise ale bunului simț și moralei sănătoase,
de dreptul natural... În conformitate cu acestea, fiecare membru
al societății își cunoaște și-și recunoaște statutul, rangul și
drepturile și le acceptă înțelegându-și rolul în societate,
indiferent cât de mare sau de mică ar fi aceasta.
De aceea, în virtutea bunului simț și al moralei, niciodată
un minoritar nu se va scula cu pretenții împotriva majorității...
Ei bine, din momentul în care minoritățile își revendică
drepturi în defavoarea majorității, acea societate e condamnată
la o pierire grabnică... Din acel moment apar neînțelegerile,
războaiele, inechitățile și sărăcia... Vi se pare cunoscut ?
Seamănă cu ce trăim ?... La scara vieții unui individ
poate că nu se observă asta... Dar la scara de sute de mii de ani
a existenței omului, cele câteva mii de ani ai căror ultimi ani îi
trăim noi, seamănă al dracului de mult cu acel sfârșit grabnic...
Dacă nu vrem să dispărem din acest univers, ar fi timpul
să ne trezim, să luăm taurul de coarne și să azvârlim dintre noi
pe cei care, de pe poziția oricărei minorități, vor mai mult decât
ceilalți...
Firește că se vor găsi indivizi binevoitori, care să-mi
atragă atenția că cei trei sute de mii de ani care au precedat
istoria oficială nu prea merită amintiți, pentru că în toată acea
perioadă omul nu a progresat simțitor, el nici măcar nu a trăit
într-o societate în adevăratul sens al cuvântului, în acea
perioadă. Iar eu am să vin și am să-i rog să-mi demonstreze
27
ceea ce spune. Căci într-adevăr, dacă este să ne luăm după

istoria oficială a societății, au dreptate... Din păcate pentru ei,
societatea în care trăim, nu este prima ci, dacă ar fi să ne luăm
după artefactele arheologice descoperite în afara istoriei
oficiale, așa numitele OOPART ( Out of Place Artifacts ), care
se-mpart pe vreo cinci perioade istorice distincte foarte vechi
începând cu vreo două miliarde de ani înainte de istoria noastră
oficială, noi am fi a șasea civilizație terestră.
Dar chiar și așa vorbind... Să pornim de la premiza că
omul existent înaintea noastră nu are o vechime mai mare de
trei sute – cinci sute de mii de ani iar civilizația actuală e
prima... Orice ființă socială înființează societăți... Firește că din
perspectiva științei omului actual care s-a plasat pe el însuși în
buricul universului, furnicile, care sunt cea mai numeroasă
familie de ființe sociale de pe planetă, termitele, albinele și
viespile, de asemenea tot ființe sociale, nu reprezintă societăți
pentru că nu sunt oameni, nu au rațiune și nu gândesc și
acționează la fel ca noi. Și vin iar și strig : demonstrează ! Nu
poți afirma că o specie socială nu este o societate doar pentru
că nu gândește și nu acționează la fel ca tine... În fond, cum
poate cineva să-mi dovedească mie, că un mușuroi de furnici
sau un stup de albine nu este o societate și că acele mici ființe
trăind în aglomerări sociale de sute de mii de indivizi, întocmai
cum trăiește omul în marile lui orașe, nu are rațiune ? Pentru că
în ultimă instanță nu poți compara două tipuri diferite de
rațiune calificând-o pe una din ele drept inexistentă, pentru că
nu e identică cu cealaltă... Din perspectiva unui stup de albine
sau al unui mușuroi de furnici, nici societatea umană nu prea
pare a fi societate.
Și bun, hai să presupunem că acele grupuri sociale de
ființe minuscule care se regăsesc pe toată planeta, fie ele de
furnici, termite sau albine, nu ar fi societăți și să mergem un pic
mai departe extinzând conceptul, în afara sistemului solar...
28
Galaxia noastră, având diametrul mediu de circa 170 000

ani lumină, și mai multe sisteme solare decât sunt toate firele
de nisip de pe plajele pământului, e la mintea cocoșului, că e
imposibil ca sistemul nostru solar să fie unic... În aceste
condiții, doar un prost poate crede în unicitatea civilizației
noastre. Dar este de înțeles asta, de vreme ce marea majoritate
a indivizilor care ne-nconjoară, habar nu au ce înseamnă un an
lumină... Luminii pentru a străbate distanța de la pământ la
lună îi trebuiesc 1,3 secunde... pentru a străbate distanța de la
soare la pământ ( o unitate astronomică – UA ) îi trebuiesc opt
minute iar pentru a străbate diametral tot sistemul solar îi
trebuiesc cam 13 ore... Și acum vin și spun iar : diametrul
mediu al galaxiei noastre este de 170 000 de ani lumină !...
Ca urmare, eu nu am cum să știu dacă acele artefacte
arheologice situate în afara timpului lor geologic, sunt ale
omului actual care a edificat alte cinci civilizații înaintea celei
prezente, cum nu pot ști nici dacă aceste precedente cinci
civilizații au fost ale altor ființe sociale, fie originale de pe
pământ sau nu, dar consider că doar în mintea unui incult, ca să
nu spun cretin de-a binelea, omul este unic iar civilizația sa
culmea progresului... În același timp, subliniez că a fi civilizat
și a crea societăți nu presupune neapărat ca acele societăți să fie
de tip tehnologic... Albinelor și furnicilor le este perfect bine în
societățile lor de tip atehnologic, căci altfel nu ar fi evoluat și
nu s-ar fi menținut ca specii sociale peste o sută de milioane de
ani; cele mai vechi furnici fiind datate ca având o vechime de
130 de milioane de ani.
Deci, dacă, gândind la scara dimensiunilor galaxiei
noastre, în interiorul firului de nisip al sistemului nostru solar,
pe minusculul fir de praf care este pământul, trăiesc în acest
moment, aproape opt miliarde de oameni, ( 7,8 miliarde ) care
se consideră buricul universului, e perfect logic și la mintea
cocoșului, ca să nu spun a furnicii sau albinei, faptul că în
întreaga noastră galaxie s-ar putea să existe un număr de
29
civilizații cel puțin egal cu numărul raselor umane dacă nu

cumva cu al țărilor de pe uscatul terestru ( 200 )...
Deci în urma celor spuse până aici, am putea lua în calcul
ideea că și furnicile și albinele constituie civilizații... Iar din
această perspectivă, dacă vom analiza un pic societățile lor,
vom descoperi că fiind atehnologice, și necunoscând nici
scrisul nici limbajul articulat, în societatea lor, limbajul
comunicativ este de tip chimic – prin feromoni și gestual –
tactil, mimetic și simbolic, sunt radical diferite de civilizația
umană. De asemenea deși nu există dovezi clare, se presupune
că un anumit rol îl are și comunicarea telepatică, având în
vedere că etologia a dovedit de mult că telepatia este larg
răspândită în regnul animal.
Vedem doar că neexistând limbaj scris și articulat și nici
ierarhie socială de tip uman, coeziunea lor socială se menține
pe baza unor tradiții și cutume sociale transmise din moș
strămoș, care au reușit incredibila performanță să le asigure
existența peste o sută de milioane de ani. Din perspectiva asta e
clar că, societatea umană nu poate fi considerată decât cel mult
o societate primitivă, aflată la începutul său. Dar din păcate,
realitatea ne arată că se află în același timp și la începutul
sfârșitului ei... Deci, în comparație cu alte ființe sociale, omul a
reușit incredibila contra performanță de a se afla pe cale de
dispariție înainte de a se fi născut cu adevărat... Înțelegem deci
că dacă societatea umană vrea să aibă continuitate în timp,
trebuie să ia exemplu de la societățile mai vechi ca ea. Și cum
acele societăți mai vechi, de tip uman, care sunt răspândite prin
galaxie, ne sunt deocamdată, inaccesibile, cea mai bună soluție
ar fi să luăm exemplu de la furnici și albine. Nu glumesc !... Pe
baza raportului dintre istoria scrisă oficială și presupusa
vechime a speciei noastre, am ajuns la concluzia că inechitățile,
sărăcia și războiul sunt urmare directă a pretenției unor
minorități de a se ridica deasupra majorității... Asta nu are
nimic de-a face cu evoluția tehnologică. Este doar o chestie
30
care ține de structura socială... Ca urmare nu contează dacă

societatea e super tehnologizată sau dacă este una atehnologică,
cum e cea a indienilor din Mato Grosso sau a stupului de
albine...
Ceea ce asigură perpetuarea societății și implicit a
civilizației respective, este lipsa pretenției minorităților de a fi
deasupra majorității... Și vorbim de orice tip de minorități...
deci aici nu mă refer doar la ungurii din România mai cu patru
coaie decât poporul român, nici la musulmanii din Europa mai
egali decât caucazienii din jurul lor, nici la albii din țările arabe
mai egali ca semiții din jurul lor, cum nu mă refer nici la
infractorii din pușcării mai egali ca populația liberă, ori la
homosexualii mai egali ca heterosexualii... Și mai ales, aici nu
mă refer nici la politicienii, funcționarii, organele de ordine ori
preoții, mai egali ca restul populației... Căci aici e marele bai :
cei care au constituit statele centralizate și care le mențin și le
perpetuează, sunt niște minorități... Dar înainte de a merge mai
departe și a lămuri ce vreau să spun hai să vedem ce este
statul...
Conform definițiilor din dicționare, statul este o instituție
suprastructurală, instrument principal de organizare politică și
administrativă, prin intermediul căruia se exercită funcționarea
sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni;
teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea
această organizație; Sau... este organizația politică a clasei
economicește dominante, care are ca scop apărarea ordinii
economice existente și reprimarea împotriva altor clase;
teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea
această organizație; Așa-i că sunt un pic cam ambigue aceste
definiții ? Și nu sunt singurele. Dacă veți intra pe pagina
enciclopediei virtuale Wikipedia dedicată acestui termen veți
descoperi definiții la fel de neclare cu deosebirea că măcar
acolo se spune limpede că încă nu s-a căzut de acord asupra
unei definiții clare și unitare. Tot de acolo aflați că există mai
31
multe categorii de state : anume cel unitar, cel federal și cel

confederal. Și de asemenea mai multe viziuni asupra a ceea ce
trebuie să fie statul și anume : viziunea liberală, cea anarhistă,
cea de stânga, cea conservatoare și cea naționalistă.
Nu intru în amănunte pe care le puteți citi singuri
accesând enciclopedia Wikipedia... Spun doar că, după părerea
mea, atât definiția cât și tipul și viziunea asupra statului au
rămas și continuă să fie neclare, din cauze obiective bine
determinate, dintre care una foarte importantă este dorința
expresă a factorilor de decizie de la nivel global de a exista
aceste ambiguități. Celelalte cauze ar fi, existența reală a mai
multor tipuri de stat, și neconcordanța dintre viziunea și voința
stăpânilor lumii asupra a ce ar trebui să fie statul și dorința și
viziunea maselor largi și în special al reprezentanților lor, căci
să nu ne îmbătăm cu apă rece, cei mai mulți indivizi nu-s în
stare să știe ce e capitala și județul, dar-mi-te statul...
Statele centralizate actuale, în viziune marii majorități a
specialiștilor, fie ei istorici, economiști, sociologi sau ce or mai
fi ei, sunt rezultatul unei evoluții îndelungate a societății
umane, de vreme ce primele formațiuni statale din istorie au
vechime mai mare de trei mii de ani. Și așa și este, căci încă de
la începuturile societății umane, științificii acelor vremuri au
încercat să stabilească rolul unei structuri statale atât din
perspectivă administrativă cât și din perspectivă socială. Și
cum omul e și el o ființă adaptabilă și suficient de inteligentă
pentru a sesiza instantaneu când are anumite avantaje care-i
permit un trai facil, încă de la începuturile primelor structuri
statale, pe lângă rolul administrativ, social, juridic și militar, al
statului acesta a căpătat și o funcție mai puțin cunoscută și
recunoscută, aceea de sursă de trai al acelei categorii de
indivizi care nu produc nimic, dar au plăcerea deosebită de a se
considera mai inteligenți decât ceilalți, tocmai pentru că le-a
venit ideea asta de a trăi prin ne muncă, pe spinarea celor care
muncesc... La nivelul logicii celei mai simple statul este acel
32
tip de structură care permite societății să funcționeze ca un tot

unitar în ciuda diviziunii sociale, administrative și productive a
ei. Căci nu pot exista numai tâmplari sau numai militari, ori
numai funcționari și așa mai departe. Din păcate, în vreme ce
tâmplarii, croitorii, pielarii cizmarii, zidarii, etc., construiesc
efectiv cele necesare traiului, fapt pentru care au primit
denumirea de categorie de indivizi productivi, ceilalți, adică,
funcționarii, militarii, juriștii clerul, și profesorii nu produc
efectiv nimic. Activitatea lor e pur intelectuală și de multe ori,
din păcate de prea multe ori, nici măcar în beneficiul societății
ci în special în beneficiul lor. De aici pleacă schisma socială
dintre productivi și neproductivi... În primele societăți, cele
mici și mijlocii ale comunei primitive, și în special ale
matriarhatului, diviziunea muncii era bine înțeleasă și acceptată
de toată societatea, pentru că activitatea tuturor, indiferent că
erau productivi sau nu, era efectiv în favoarea și beneficiul
tuturor.
Astfel vraciul vindeca de răceli, eczeme și răni pe absolut
toată lumea din comunitatea respectivă, învățătorul îi învăța pe
toți cunoașterea de care aveau nevoie pentru supraviețuire și
așa mai departe... Dar asta pentru că în acele vremuri
îndepărtate, datorită dimensiunilor societății și a traiului ei în
mijlocul naturii, neproductivii nu erau decât în parte
neproductivi, căci toți indivizii cunoșteau prin educația primită,
deprinderi și îndemânări care să le asigure supraviețuirea în
mijlocul naturii în care-și duceau traiul toți... De aceea exista
armonie, înțelegere și conlucrare între indivizi, chiar dacă
exista atât diviziunea socială cât și cea a muncii...
Minoritățile nu erau bine definite din perspectiva
productivilor sau al neproductivilor ci doar din perspectivă
socială. Cei care erau altfel și cu mai puține drepturi decât
majoritatea, nu erau neproductivii ci cei mai slabi mintal sau
fizic... În acele condiții societatea respectivă beneficia direct de
munca, fie ea intelectuală sau fizică, a tuturor indivizilor
33
societății și nu exista minoritate care să aibă pretenții în

defavoarea majorității.
Din momentul apariției primelor formațiuni statale, fie
ele ducate, cnezate, țări, imperii sau ce or mai fi fost, situația s-
a schimbat radical. Căci în acel moment neproductivii, care în
orice societate au fost dintotdeauna minoritari față de
productivi, au început să se organizeze în clase sociale care și-
au arogat discreționar drepturi și privilegii în defavoarea celor
productivi. Principalul privilegiu pe care și l-au asumat
neproductivii a fost cel de conducători ai societății și de aici au
derivat firesc și de la sine toate celelalte privilegii pe care le-au
acumulat și le-au întărit de-a lungul vremurilor... În această
formă de organizare socială nu mai era posibilă prestarea
directă a activității acelui neproductiv în favoarea tuturor
membrilor societății așa cum se petrecea în comuna primitivă,
așa că nici răsplata nu mai putea veni de la toți.
Și atunci s-a impus ideea de contribuție a tuturor
productivilor pentru susținerea neproductivilor care, în calitate
de conducători, militari, judecători, etc., se presupunea, cel
puțin la nivel teoretic, că deși nu produc și nu construiesc nimic
prin munca lor, contribuie la siguranța societății respective prin
ordine și apărare... A apărut așadar contractul social... Iar
această contribuție trebuia cumva să poată exista indiferent de
timp și spațiu deci a fost logic ca ea să se facă prin plata unor
taxe și impozite care să fie percepute atât în mărfuri cât și în
monedă de la toți productivii... Din păcate totul era o iluzie.
Căci niciodată o minoritate nu se poate substitui
majorității indiferent în ce domeniu. Și ca să înțelegem clar ce
vreau să spun aici să luăm câteva exemple.
În comuna primitivă, dacă un cetățean era agresiv cu
ceilalți din orice motiv, cei din jurul lui îl potoleau imediat căci
erau majoritari și toți cunoșteau modalități de acțiune eficiente
împotriva unui agresiv. În cadrul unei societăți statale, dacă un
individ e agresiv, el rămâne așa și continuă să acționeze, pentru
34
că indivizii din preajma lui nu mai cunosc tehnici de

autoapărare și nici deprinderi militare de utilizare a unei arme
căci li s-a interzis asta prin organizarea administrativ socială a
societății respective, adică prin legi și reguli stricte, a căror
nerespectare aduce după sine diferite forme de pedeapsă. Așa
că această funcție care în mod normal ar trebui să fie comună a
întregii societăți, a fost preluată de armată și juriști astfel că
aceștia sunt anunțați să vină să-și facă datoria și să-l potolească
pe agresiv. Numai că până ajung aceștia de pe unde sunt
încartiruiți, vremea trece iar agresorul are timp să-și continue
agresiunea și eventual să rănească și să ucidă pe cei neagresivi
din preajma lui... Se presupune că organizarea militar-juridică a
societății îl va pedepsi pentru asta ulterior... Logica ar fi că
perspectiva pedepsei ulterioare ar trebui să-l sperie și să-l
împiedice pe agresiv să acționeze... Dar asta a iarăși o iluzie...
Niciodată planul ideatic ori pe hârtie, al celor de la
conducere, nu se potrivește cu realitatea din teren. Cuvântul
cheie aici este „ulterior”. Și acest ulterior e marea nedreptate
care se face majorității de către minoritate, căci indiferent ce
pedeapsă va primi ulterior agresorul, cei răniți sau morți vor
rămâne cu consecințele acțiunii agresorului datorită întârzierii
acțiunii de neutralizare a lui. Situația e similară și în cazul
apărării societății de către agresiunea unei alte societăți
( bătălie, război, etc.) unde dacă nu participă toată societatea la
apărare, există riscul ca victoria să fie de partea agresorului...
De aceea spun eu adeseori că, odată cu apariția
formațiunilor statale a căror organizare a interzis portul armelor
și practicarea artelor marțiale de către masele largi, acestora li
s-a confiscat dreptul sfânt și natural la autoapărare...
Dar de ce s-a întâmplat asta ? Pentru că din momentul în
care minoritățile neproductive s-au organizat și au început să-și
aroge privilegii, au fost conștienți că fac ceva nedrept față de
restul concetățenilor lor, și de teama represaliilor din partea
majoritarilor, au impus interzicerea portului de arme și
35
practicarea artelor marțiale, creând monopolul acestor activități

în cadrul unei structuri sociale specifice de neproductivi care
să-i apere de productivi, anume armatele și jandarmii,
minimizând astfel la maximum riscul de a fi pedepsiți pentru
lucrul profund imoral pe care l-au făcut arogându-și aceste
privilegii... Numai că asta a adus după sine alte privilegii și
nedreptăți sociale cum ar fi spre exemplu conștiința că masele
nemaiavând puterea autoapărării, cei privilegiați aveau dreptul
forței, pe care din acel moment l-au considerat firesc, de a
profita în orice fel, de viața celor productivi... Și așa a apărut și
s-a adâncit prăpastia dintre clasele sociale iar conducătorii au
devenit din ce în ce mai puternici și din ce în ce mai imorali și
nedrepți fără să fie conștienți de profunzimea imoralității lor...
Iar privilegiile pe care și le-au arogat întărindu-le din
aproape în aproape de-a lungul istoriei, le-au dat permanent
sentimentul că e dreptul lor natural să fie stăpânii celor mulți,
care munceau pentru luxul și bunăstarea lor...
Și dincolo de orice ar spune manualele politice, juridice,
de istorie, sociologie, sau de care or mai fi ele, adevărul este că,
acesta este principalul factor care a permis și impulsionat
menținerea, perpetuarea și răspândirea acestei structuri
supreme a tuturor structurilor, numită stat. Nu evoluția
tehnologică sau progresul moral al societății ci lăcomia și
privilegiile imorale ale clasei conducătoare neproductive...
Și asta s-a perpetuat până acum vreo două secole când
totul a fost adus la perfecțiune prin ingineria socială pusă la
punct de un evreu care a pus bazele organizației masonice
mondiale și a sistemului bancar global. Asta a avut două
consecințe de importanță covârșitoare asupra societății umane.
În acel moment populația globală era de șapte sute de
milioane. Din aceștia, productivii erau vreo 90 % dintre ei... În
perioada 1770 - 1800 evreul german Mayer Amshel Rothschild
a pus bazele masoneriei mondiale și a inventat statele
centralizate. În același timp a inventat o modalitate prin care să
36
transfere plus valoarea celui productiv în buzunarul celui

neproductiv, dându-i productivului impresia că trăiește mai
bine, în ciuda faptului că e jefuit de cea mai mare parte a
produsului muncii sale, prin crearea sistemului bancar
mondial... Adică altă Mărie cu aceiași pălărie... tot o formă de
sclavie dar mascată...
El nu a inventat roata ci doar a rotunjit-o mai bine... Și
de atunci, raportul dintre productivi și neproductivi a început să
se inverseze. Asta nu are de-a face cu mijloacele de producție și
cu evoluția tehnologică așa cum am învățat noi prin școlile pe
care le-am făcut fiecare, ci cu acumularea unui procent tot mai
mare din averea globală, din proprietatea celor productivi din
ce în ce mai puțini în raport cu neproductivii, în proprietatea
acestora din urmă... Adevărata cauză a exploziei demografice
din ultimele două secole nu este evoluția tehnologică ci furtul
averii globale de către cei neproductivi care au devenit din ce
în ce mai mulți. Firește că fenomenul acesta a fost sprijinit de
evoluția tehnologică dar nu aceasta a fost cauza ci doar efectul
secundar al îmbogățirii fără justificare a unui procent tot mai
mare din populație...
Și ca să înțelegeți asta trebuie să subliniez că, în perioada
revoluției tehnologice, nu tehnologia a dus la îmbogățirea celor
foarte bogați ci cei foarte bogați au investit în noile tehnologii.
Deși marii industriași s-au îmbogățit peste noapte, ca
urmare a tehnologiilor pe care le-au dezvoltat, în momentul în
care au pus bazele imperiilor lor industriale, nu erau atât de
bogați încât să poată susține financiar dezvoltarea noilor
tehnologii. Au făcut asta cu ajutorul bancherilor... Deci cei care
au finanțat evoluția tehnologică din acea perioadă au fost
bancherii, adică cei mai bogați oameni de pe planetă, cei în
mâna cărora era și continuă să fie emiterea de bani... Ca urmare
încă odată subliniez, nu evoluția tehnologică a dus la
îmbogățire, ci cei care erau deja cei mai bogați, au dezvoltat
tehnologia și iar încă odată subliniez : nu evoluția tehnologică a
37
dus la explozia demografică ci acumularea bogățiilor planetei

în proprietate neproductivilor din ce în ce mai numeroși...
Și astfel statul, care la modul ideal și la origine ar trebui
să fie un administrator al resurselor unei țări și al unui popor,
fiind totodată și cel care să vegheze la dezvoltare și propășirea
popoarelor, datorită faptului că e format din mulți indivizi,
majoritatea lor neproductivi, organizați în structuri sub statale (
funcționari, justiție, armată, politicieni, cler, etc. ) care nu
produc nici măcar un capăt de ață, dar trăiesc mai bine decât
trăiesc cei care chiar construiesc lumea-n care trăim, a devenit
o structură imensă de crimă organizată a cărui scop unic este
spolierea muncii celor care produc în favoare menținerii și
perpetuării luxului celor care nu produc.
Cineva îmi spunea odată „că-i normal să plătești taxe și
impozite”. Hai nu mai spune !... Ba nu e deloc normal pentru
că, impozitele și taxele, de când e lumea, sub motivația
mincinoasă că ar fi utilizate în folosul societății, de fapt au fost
utilizate pentru susținerea unei categorii de paraziți sociali
care-și arogă drepturi și autoritate asupra celorlalți... Acesta a
fost dintotdeauna scopul real al taxelor și impozitelor. Și
răspunsul pe care mi l-a dat a fost că „asta e partea urâtă a
statului”. Probabil că în logica lui se subînțelege că statul ar
avea și o parte frumoasă...
Din păcate, ăsta-i tot statul : numai o parte urâtă !... Este
profund imoral ca o minoritate de mincinoși organizați în
structuri criminale pe care le numesc „instituțiile statului”, să
jefuiască o mare parte din produsul muncii majorității sub
diferite pretexte și justificări așa zis benefice, pentru ca astfel,
fără să producă nimic, ei să trăiască mai bine decât majoritatea.
„Pe hoții mărunți îi trimitem la închisoare iar pe cei
mari îi numim în funcții publice.” – spunea Esop acum două
milenii și jumătate... Iar H. L. Menken – jurnalist și critic
literar american - spunea că „guvernul este un agent al jafului
și fiecare scrutin electoral este un fel de licitație în avans
38
pentru bunurile ce urmează să fie furate.”... Amintiți-vă ce

spunea avocata Elena Udrea... O frumoasă poză care circulă pe
net arată globul pământesc însoțit de următorul text : „De unde
a cumpărat guvernul planeta Pământ ?... Întreb pentru că nu
înțeleg : de ce trebuie să plătim guvernului pentru a trăi
aici ?”
Vedeți dumneavoastră dragi cititori, toți cei care lucrează
ca funcționari ai statului, ai oricărui stat, sau ai oricărei
autorități de pe planeta asta, au impresia că i-a fătat mama lor
stăpâni ai pământului. În realitate, pământul nu aparține
nimănui ci noi aparținem lui și aparținând în mod egal lui,
avem drepturi egale asupra suprafeței sale, la fel ca orice altă
ființă vie de pe planetă...
Și tot la fel ca și impresia arogantă de a se crede stăpâni
asupra pământului, toți funcționarii de pe planeta asta au și
impresia la fel de arogantă, că au dreptul să-și însușească
munca celorlalți oameni sub formă de taxe și impozite fie ele
pe pământ, pe proprietate, ori asupra muncii oricui. „Dacă
impozitarea fără consimțământ nu este jaf, atunci orice
gloată de tâlhari trebuie doar să se declare drept guvern iar
toate jafurile lor din acel moment devin legale.” – spunea
scriitorul american Lysander Spooner... Deci ei, cei care
formează statul, din poziția unor indivizi care s-au organizat în
instituții de forță și autoritate, în care nu fac altceva decât să
plimbe hârtii, să emită legi, să poarte arme și să uzeze de trafic
de influență, amenințări și minciună, se cred îndreptățiți de
funcția pe care o au, ca uzând de toate aceste instrumente de
forță, să aibă dreptul să-i jefuiască pe semenii lor de peste trei
sferturi din valoare muncii acestora, intitulând acest jaf, taxe și
impozite, pe care noi ceilalți am avea obligația să le plătim.
Înainte de a încheia trebuie să mai fac niște remarci
foarte importante. Așa cum am spus-o adeseori, eu, în scrierile
mele, rareori mă refer strict la țara noastră și la poporul român,
viziunea mea fiind una globală. Dar aici trebuie să subliniez că
39
toate statele centralizate au fost înființate prin decrete sau legi

de constituire, în virtutea principiului juridic și istoric prin care,
nu poți avea o organizare statală fără a o declara. E în fond,
vorba de personalitatea juridică a instituției statale în sine. Nu
poți veni tu instituție, care ești un concept teoretic format din
sute sau mii de oameni și-n același timp din nimeni și să-mi
pretinzi mie ca cetățean persoană fizică, adică ființă vie, să
respect sau să mă supun unei legi, atât timp cât nu exiști ca
persoană fizică, pentru că nu ești persoană fizică... Așa cum
persoanele au act de constatare a născutului, certificat de
naștere și ulterior buletin sau carte de identitate ori pașaport, tot
la fel trebuie să aibă și organismele administrative, juridice și
de ordine. Ca urmare trebuie să ai, atât tu ca stat cât și tu ca
instituție a acelui stat, un act de identitate. Acest act de
identitate este legea de constituire sau de înființare. Atunci
când un reprezentat al autorității te oprește pe stradă sau te
aduce în fața instanței de judecată te legitimează pentru a putea
să aibă certitudinea că ești chiar cel pe care „i s-a pus pata”...
Dacă un om nu are acte de identitate nu poate fi tras la
răspundere juridic pentru faptele sale... Astfel un stat nu există,
dacă nu are o lege de constituire iar o instituție nu există, dacă
statul pentru care e făcută, nu are o lege de înființare...
Atunci când Ixulete Igrecescu se prezintă la poarta mea
în calitate de funcționar al statului, primăriei sau prefecturii sau
mă oprește pe stradă în calitate de organ de ordine nu mi se
prezintă ca persoană fizică ci ca autoritate a statului. Ca urmare
se impune ca el să poată reprezenta de facto o autoritate. Dacă
această autoritate nu există din punct de vedere juridic din acel
moment, în relația cu mine, întreaga răspundere a faptei acelui
pretins organ al autorității cade în sarcina lui ca persoană
fizică... Asta înseamnă că el nu mai are absolut nici un motiv să
reprezinte autoritatea de vreme ce se expune la propriu atât el
cât și familia lui răspunderii agresiunii sale asupra ta, pe care o
exercită în calitatea ilegală sau ilegitimă de organ al statului
40
care nu are lege de constituire, sau de angajat al unei instituții a

statului care nu are lege de înființare.
Ori tocmai aceasta e situația actuală a statului român și
instituțiilor sale. În vreme ce legea de constituire a statului în
care m-am născut eu, Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 De
constituire a statului în Republica Populară Română este
încă în vigoare, actualul stat nu are o lege de constituire. De
asemenea nici majoritate instituțiilor sale administrative,
juridice și de forță nu au legi de înființare. Astfel poliția și
jandarmeria statului regal care l-a precedat pe cel în care m-am
născut eu au fost desființate prin articolul opt din Decretul 25
din 1949 – De înființare a Miliției.
În 1989 aceste două instituții au fost repuse în funcțiune
fără a fi reînființate și ca urmare a acestui fapt ele funcționează
pe teritoriul geografic al României ca instituții ilegale și
ilegitime. Și asta se petrece în ciuda faptului că atât
Constituția prin articolul 117 cât și Codul Civil prin articolul
194, prevăd în mod expres înființarea persoanei juridice,
pentru orice instituție a statului. Antonie Iorgovan, părintele
actualei constituții, ucis de masonerie în momentul în care a
început să vorbească cam mult despre faptul că statul e format
din masoni vânduți străinilor, a știut el bine ce face când a scris
această constituție... Bănuia, căci nu era vreun fite-cine că
poporul va ajunge într-un viitor nu prea depărtat, ca sub
presiunea acestor organizații oculte și a statului ilegal actual, să
nu mai aibă nici un sprijin decât în articolele din constituție.
Ori nu poți tu să vii la mine, cetățean liber al țării și
statului meu ( cel legal nu cel ilegal ) și să-mi pretinzi să-ți
plătesc taxe, impozite și amenzi sau să răspund în fața legii
dacă tu nu exiști din punct de vedere juridic... Capu-la-organul-
de-sub șapcă trimis pe stradă de șefii lui, ți-aruncă-n față cu
legea de funcționare a instituției al cărei angajat ilegal este la
fel cum și politicienii îți zvârlă-n ochi Constituția... Dar atât
constituția unui stat cât și legea de funcționare a unei instituții
41
sunt exact ceea ce le spune numele și funcția : legi de

funcționare nu legi de constituire sau de înființare... Ca
urmare, juridic vorbind, nu poți să funcționezi dacă nu
exiști... Nicăieri în Constituția statului actual nu există un
articol care să spună : „se înființează statul cu denumirea... și
forma de guvernământ...” Și tot nicăieri în constituție nu scrie
că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei constituții
legea 363/1947 se abrogă...” Doar în această situație constituția
ar fi și lege de constituire a statului pe lângă lege de
funcționare... La fel, nici în legile de funcționare ale poliției și
jandarmeriei, nu există vreun articol care să specifice că se
înființează respectivele instituții și nici vreun articol care să
specifice că odată cu intrarea în vigoare a acestor legi se abrogă
decretul 25 din 1949... Aceiași situație este și cu majoritatea
instituțiilor administrative precum și majoritatea celor juridice
ale actualului stat. Deci statul actual împreună cu instituțiile
sale este ilegitim pentru că nu s-a obținut acordul poporului
( prin referendum ) pentru schimbarea formei de guvernământ
a țării și ilegale pentru că nu au legi de constituire și de
înființare... Ca urmare afirmația unora precum că unele din
actele prin care diferitele guverne au îndatorat poporul în acești
ani ar fi datorii odioase sunt false. Nu ! Datorii odioase sunt
absolut toate datoriile făcute de toate guvernele de după 1989
pentru că statul actual e ilegal. De asemenea, toate actele
legislative și administrative sunt lovite de nulitate din același
motiv, al faptului că nici statul nici instituțiile respective nu au
personalitate juridică... Nu contează că statul actual a fost
recunoscut internațional de cotropitorii noștri. Contează numai
și numai că atunci când pretinzi cuiva să respecte o lege,
indiferent cui, deci inclusiv unui cetățean, ești în primul și-n
primul rând tu cel care trebuie să fii în legalitate... nu poți tu o
entitate care nu exiști juridic că-mi dai mie amendă care exist
ca persoană fizică... și nici să mă arestezi... Orice act emis sau
orice acțiune a statului actual prin funcționarii, juriștii și
42
organele sale de ordine, împotriva cetățenilor născuți pe

teritoriul geografic al României sunt ilegale.
Cu alte cuvine statul în general, iar al nostru cu atât mai
mult, este structura de crimă organizată perfectă, cea mai
imorală structură din câte s-ar fi putut imagina, pentru că ea
operează sub aparența corectitudinii democrației și statului de
drept...
Firește că puțini sunt cei care înțeleg că democrația e o
iluzie, iar statul de drept este exclusiv de drept-urile și
privilegiile celor care-l compun. Astfel că în prezent, s-a ajuns
ca cel mai mare dușman pe care-l are omul de rând să nu fie
criminalul care te atacă noaptea ca să te jefuiască ci propriul
tău stat, funcționarii și politicienii care te jefuiesc fără rușine
prin impozite, taxe și amenzi, iar dacă te opui te-ncarcerează
sau trimit legiuni de jandarmi împlătoșați să te bată... Norocul
tuturor acestor paraziți sociali, care uzând de forța armelor și a
hârtiilor, ne jefuiesc de produsul muncii noastre, este că nu
avem încă posibilitatea de a părăsi planeta. Altfel, am pleca
dracului altundeva lăsând-i să se taxeze între ei și să descopere
că nu poți trăi cu bani dacă nimeni nu muncește...
În final, pentru că sigur vor fi unii care se vor întreba : de
ce ne-ar minți statul cu privire la funcția și rolul lui ?...
Răspunsul meu e că prin asta suntem înșelați și duși cu
zăhărelul întocmai cum cel care răpește un copil îi înșală
temerile oferindu-i bunătăți sau jucării... Cu spiritul adormit de
înșelăciune nu ne dăm seama că în fapt suntem exploatați de
niște escroci care constituie o minoritate.... Și acum hai să
analizăm puțin cum stă treaba cu substructurile sale și
principiile statului...
43
Minciuna democrației
„Alegerile nu se câștigă de oameni, alegerile se câștigă
de instituții și de structuri.” K. Iohannis
„Votul a fost inventat pentru a impune iluzia alegerii și
a face masele să creadă că au un cuvânt de spus în ceea ce se
petrece în țara lor. Adevărul trist este că nu există guverne,
doar corporații care au cumpărat toți candidații, altfel nu ar
fi pe buletinul de vot. Miliardarii au prea mult de pierdut ca
să lase votul la voia întâmplării.” Don Freeman
„Eu nu obosesc să repet : esența democrației nu constă
în autoritatea majorității ci în apărarea superdrepturilor
evreilor de majoritate.” Edgar Miles Bronfman ( Președinte al
Congresului Evreiesc Mondial între 1979 și 2007 )
Dialoguri :
A - În democrație, o putere politică votată de o mică parte
din populație, nu poate decât prin abuz și impostură să ocupe
funcții în stat și să decidă în numele majorității.
R - Păi tocmai asta e definiția și esența democrației :
dictatura imposturii și a prostiei, ele susținându-se reciproc
pentru că-s cele două fețe ale aceleiași monede !
...................................................
A - Un parlament votat în minoritate de popor, în mod
direct sau prin guvernul desemnat, nu poate emite legi sau
ordonanțe pentru binele comun, pentru că ei nu reprezintă
majoritatea populației.
R - Păi... nici nu le emite pentru „binele comun” ci pentru
binele lor, al celor de la putere.
..................................................
Î - Nu cumva Iohannis și Nicușor Dan au câștigat
alegerile la fel ca și Clotilde ? Întreb de curiozitate... Tot
românul se întreabă. Dacă eu nu i-am votat, tu nu i-ai votat, și
majoritatea nu i-au votat, atunci cum ?
44
R - Nu mai întreba că așa e... Așa e din 1 ianuarie 1990...

Chiar poți să crezi că românii l-au ales masiv pe asasinul lui
Ceaușescu... Eu nu am crezut-o, nu o cred și n-am s-o cred
niciodată !... S-au furat masiv voturile atât de la Câmpeanu și
Coposu cât și de la Rațiu... Și tot la fel de atunci încoace...
........................................................
A - Atunci când vom știi ce este democrația cu adevărat,
atunci vom acționa în favoarea poporului.
R - Democrația, ca modalitate de luare a hotărârilor prin
vot funcționează bine și dă rezultate corecte numai în grupuri
forte mici de oameni în care toți au același nivel intelectual.
Dacă este extinsă la nivel de populații sau de popoare,
democrația nu poate duce decât la dictatura proștilor pentru că
structura naturală a maselor populare este formată într-o
majoritate covârșitoare din oameni cu nivel intelectual sub
mediu. Ca urmare indiferent cât s-ar agita intelectualitatea unei
țări să impună prin vot democratic o idee progresistă, demersul
ei va eșua lamentabil... De aceea sistemul democratic este doar
unul de fațadă, menit a crea iluzia că poporul participă la
evoluția societății. În realitate democrația nu poate funcționa
decât prin manipularea voturilor sau a maselor.
Adică campaniile electorale duse de presă, au menirea de
a impune în mentalul public ceea ce niște șmecheri aflați în
vârful piramidei sociale au hotărât deja... Doar că aia nu mai e
democrație... Dar ca să-nțelegi asta trebuie să faci parte din
acea minoritate care nu va avea niciodată un cuvânt de spus și
deci nici vreo influență, într-un sistem democratic. ( acesta e
unul din textele mele - poate fi găsit în „Dialoguri” vol. 2 –
pag. 209 - care a fost plagiat și circulă pe net ca fiind emis de
tot felul de indivizi care se arată astfel importanți – cu
referire la articolul despre minciuna dreptului intelectual )
Democrație în sensul strict filologic al termenului
înseamnă puterea poporului ( demos = popor și cratos =
putere ). Dicționarele spun : „Formă de organizare și de
45
conducere politică a societății, bazată pe principiul exercitării

puterii de către popor.”
În baza acestor definiții, majoritatea semenilor noștri
cred, tot eronat... că de, vorbim despre minciuni, că democrația
este acel sistem politic prin care poporul se autoguvernează
prin aleșii săi, aleși democratic. Ce înseamnă democratic în
această accepțiune ? Aceea că oricine are dreptul de a alege și
de a fi ales în structurile statului care va guverna îndeplinind
interesul suveran al poporului... Totul se bazează pe minciuna
sfruntată că majoritatea hotărăște prin vot liber și deschis....
Nimic mai fals... Neînțelegerea realității pleacă de la
trimiterea la democrația Greciei antice, în care orașele state
erau conduse de o elită conducătoare aleasă de către locuitorii
acelor orașe... Dar nimeni nu ne spune că numai o minoritate
dintre acei locuitori aveau dreptul de a numi prin vot pe
conducători, și anume numai aristocrații care pe vremea aia
erau și stăpâni de sclavi. Sclavii și muncitorii liberi care
reprezentau grosul populației, în fapt, nu aveau drept de vot...
Ca urmare nu poporul conducea ci numai minoritatea
celor puternici, prin reprezentanții lor, aleși de ei.
Dacă vom analiza în continuare, să vedem în ce constă
democrația actuală, vom descoperi că situația este identică. Ia
să vedem :
Orice constituție stipulează azi, că au drept de vot, toți
cetățenii de naționalitate ai unei țări, care au împlinit vârsta
majoratului. De asemenea stipulează că aceiași toți cetățeni au
dreptul de a fi votați. Deci e clar... : e puterea poporului. Da,
numai că puterea asta începe și se terminăm aici ! Căci mai
târziu printre articolele tuturor constituțiilor, spune că că
procesul și modalitatea de organizare a alegerilor se legiferează
printr-o lege, la noi numită „legea electorală”...
Dacă vom analiza aceste legi vom descoperi că există
diferite modalități de organizare a alegerilor, astfel există
alegeri uninominale, unde alegerea candidatului se face prin
46
vot direct care-l privește personal pe candidat sau alegeri pe

liste întocmit de partidele politice, unde ajung la conducere
mai mulți indivizi, nu doar unul sau alte sisteme mixte între
uninominal și liste...
Analizând ce înseamnă asta, vom descoperi că pentru a te
înscrie în procesul electoral în calitate de candidat la o anumită
funcție, trebuie să depui o cerere de aprobare a candidaturii de
către o comise juridică, cerere care să dovedească că ești
susținut de cel puțin un anumit număr de cetățeni de pe
teritoriul pe care vrei să-l reprezinți... Dacă vom studia chestia
asta, vom descoperi că timpul legal, de depunere al cererii de
înscriere la alegeri, este mult prea scurt pentru ca un om normal
să poată vreodată să adune semnăturile care să facă această
dovadă... Asta în cele mai multe țări, nu doar la noi. Acolo
unde numărul semnăturilor este foarte mic și ar fi posibilă
adunarea lor, există alte pârghii legislative care fac ca cel care
nu reprezintă interesele care trebuiesc reprezentate, să nu
ajungă niciodată în funcțiile de decizie și legiferare... Deci ca
să poți să fii ales, ar trebui să ai în spatele tău o întreagă armată
de sute de oameni, care să muncească pentru tine, adunând
acele semnături. Ceea ce firește că nu poate face nici un om
normal, mai ales că nimeni nu muncește pe gratis... Cei care au
această capacitate sunt tot bogătașii care-și permit să plătească
pe acei adunători de semnături... Vor fi unii care vor spune că
semnăturile sunt adunate de voluntari. Da... Și asta e corect,
doar că... voluntarii aceia nu or să vină niciodată să-și ofere
voluntariatul pentru adunarea semnăturilor lui Cătălin Cârnaru,
care are numai intenții bune pentru semenii săi, dar nu are nici
o sursă de venit și nici nu prezintă garanția că după alegeri va
avea cu ce să-i plătească pe acei voluntari, plată care nu constă
neapărat în bani ci mai ales în funcții și avantaje social-
economice...
Situația este similară și în cazul celor aleși pe liste de
partid, unde cei care ajung pe acele liste sunt omeni foarte
47
bogați sau/și foarte influenți care înainte de a ajunge pe acele

liste, ajung în calitate de membrii ai partidului, să impună
partidului să-i treacă pe acele liste... Și tot la fel, deși
constituția permite oricui să facă parte dintr-un partid, niciodată
Cătălin Cârnaru, un păduche fără influență, putere și bani, nu
va fi numit de către conducerea partidului pe vreo listă
electorală... Pentru că așa e lumea în care trăim și așa sunt
întocmite legile, ca numai cei care au bani, putere și influență
să ajungă să participe real la procesul electoral...
În plus pentru că întregul proces electoral este o chestie
care implică mobilizarea unui număr foarte mare de oameni,
atât campania electorală unde trebuiesc plătite televiziunile și
presa scrisă, precum și agenții electorali ( așa numiții lipitori de
afișe ) cât și în adunarea semnăturilor, iar oamenii trebuie să
mănânce bine și să fie bine îmbrăcați pentru a rezista la toată
agitația asta indiferent dacă plouă, ninge sau e vijelie, și mai
ales pentru că acei oameni la rândul lor mai au și familii,
sumele implicate în procesul electoral sunt imense, și nu le
poate avea decât un candidat bogat sau dacă nu e bogat, măcar
care e susținut de o organizație foarte bogată, care organizație,
poate fi ea una civică dar cel mai adesea este una corporatistă
care plătește cu interesul ca ulterior, candidatul ajuns în funcția
respectivă să emită sau să aprobe niște legi discreționare, care
să-i ajute să-și recupereze investiția electorală înzecit, însutit,
sau chiar înmiit.
Vedem deci că până la urmă, deși democrație înseamnă
puterea poporului, în realitate,
candidatul nu e reprezentantul
poporului, ci al unei anumite
minorități foarte bogate și
influente, iar poporul deși are drept
de vot în integralitatea lui, e
obligat să aleagă între mai mulți
candidați, care toți, au ajuns pe
48
poziția de candidați, prin același „proces tehnologic corupt” al

traficului de influență și puterii sociale și economice, influență
legiferată prin legea electorală, care a fost votată de un
parlament, al căror membri la rândul lor, au ajuns în parlament
prin același proces.
Deci democrație înseamnă că aleg niște șmecheri pe niște
șmecheri, iar de votat votează tot prostul, dar numai pe aceia pe
care i-au ales șmecherii, și care au căzut de acord să reprezinte
numai interesele șmecherilor, în defavoarea maselor largi.
În urma procesului electoral ajung să conducă și să
legifereze diferiți indivizi, care sprijină și îndeplinesc orice alt
interes decât pe cel suveran al poporului. Și astfel se ajunge ca
legile să fie emise în favoare infractorilor cu bani sau
diferitelor corporații sau asociații bancare, sau de altă natură
speculativă, care au făcut din exploatarea omului de către om
crezul și obiectivul suprem, pe calea unui câștig cât mai rapid,
mai mare și mai facil... Deci, deși la prima vedere legislația e
una care reprezintă și promovează democrația, la fel ca și în
legiferarea procesului electoral, orice lege se emite azi pe
mapamond, e în așa fel întocmită ca, fie prin ea însăși fie prin
alte legi adiacente subiectului, să favorizeze pe cel care
stăpânește și controlează marele capital, și nu pe cel care
muncește cinstit ca să-și câștige traiul de zi cu zi...
Așa s-a ajuns ca, spre exemplu, în țări ca a noastră, unde
deși defrișările rase sunt interzise, ele se fac la scară națională
sprijinite de tot felul de articole de legi ambigue și neclare dar a
căror ambiguitate e foarte clară, în favoarea celui care distruge
ecosistemul natural al țării de dragul profitului imediat și cât
mai mare... Iar acolo unde e profit mare și corupția poate fi la
fel de mare... Și asta ca să dau doar un exemplu...
În același timp, legiferarea ordinii și liniștii publice și a
luptei împotriva criminalității, este de așa natură încât să
favorizeze pe marii criminali și infractori în vreme ce mici
găinari sau chiar omul simplu, care greșește și el ca orice om,
49
căci în ultimă instanță greșeala fiind omenească e inevitabilă,

să fie pedepsit mai mult și mai grav decât ar trebui să fie
pedepsit cel care prin trădare a intereselor poporului și prin
vânzarea țării este, de departe, un criminal mult mai periculos...
Ca urmare, democrația există numai pe hârtie, în
realitatea de zi cu zi, este doar o structură organizatorică de tip
infracțional care eludând bunul simț și morala, a instaurat pe
planetă, cea mai perfectă formă de sclavie, aceea în care
sclavul se crede liber într-o lume democratică... în vreme ce e
condus și controlat de o super structură de tip criminal, care s-a
substituit tuturor instituțiilor și structurilor statelor...
Și să nu credeți că aici vorbesc doar de țara noastră.
Situația e general valabilă la nivel planetar, doar că în unele
zone e mai grav și mai vizibil, cum e la noi, în altele e mai
puțin vizibil cum ar fi în Germania, Marea Britanie sau în
Statele Unite ale Americii...
Înainte de a încheia v-aș ruga dragi cititori să vă amintiți
ce declara Viorel Cataramă, fostul conducător al Partidului
Național Liberal, în 2014 :
„În acest moment, partidele politice sunt structurile
mafiote cel mai bine organizate din România. O persoană
independentă și capabilă, nu poate intra în aceste structuri
fără să fie imediat ejectată. Aceste partide au lăsat și au
perpetuat sistemul de furt din România. În acest moment,
pana la 80% din banul public a ajuns să se fure...
Parlamentul este „scut pentru sistemul de devalizare legală a
sistemului” și societatea românească este blocată de o
„încrengătură de interese”, lucru ce nu va putea fi rezolvat
decât „de o persoană trimisă de la Dumnezeu”...”
Ce nu a spus Viorel Cataramă atunci, este că această
mafie nu s-a format aici, la noi. Ea e una internațională,
transfrontalieră și e sprijinită și încurajată de interesele
imperialiștilor lumii, fie ei state sau corporații industriale. Mai
direct spus, situația asta nu e specifică României. Toate
50
structurile de conducere ale societății, la nivel global, sunt

formate în principal din asemenea mafioți proveniți de pe tot
globul, care au tot felul de interese de grup sau personale,
numai cel public nu.
Astfel statul evreu a fost înființat de dinastia Rothschild...
tot dinastia Rothschild posedă și conduce, fiind acționar
majoritar, Banca Internațională a Reglementelor, de la Basel,
adică banca centrală a băncilor centrale și toate băncile
naționale și internaționale... Doar trei țări mai au bancă
națională proprie : Coreea de Nord, Siria și Iran. Și tot dinastia
Rothschild a înființat și Organizația Națiunilor Unite și prin
interpuși, și Organizația Mondială a Sănătății... Și tot ei și
aliații lor, se află la originea Uniunii Europene care e
continuatoare a celui de-al treilea Reich, adică are rădăcini
adânci în structurile Naziste... constituind de fapt al patrulea
Reich.
Și ca să-nchei „apoteotic” să ne amintim de declarația
marelui ziarist și scriitor Mark Twain „Dacă prin vot am putea
schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” Omul
acela a înțeles ceea ce am explicat eu în paginile precedente,
încă de acum o sută de ani. Și a înțeles-o nu pentru că era un
mare ziarist ci pentru că este evident... De altfel, însăși definiția
politicianului în majoritatea dicționarelor, o spune clar :
„Persoană care face din politică un mijloc abil și demagogic
de realizare a intereselor personale.” sau „Persoană care
activează în politică, urmărind interese personale; afacerist
politic.” Deci numai proștii pot fi convinși că politicianul
depune tot acel efort colosal de resurse materiale și de muncă
ca să ajungă la butoanele lumii, pentru a face ceva pentru
prostul de pe stradă, care-l votează... Doar că noi... turmele de
oi-om suntem ca oile... nu citim, nu ne interesează să știm pe ce
lume trăim, ci numai să urmăm turma...
Răspunsul la întrebarea de final, privind cauza pentru
care am fi mințiți cu privire la democrație... este același ca la
51
articolul trecut : convinși că democrația e spre binele nostru, nu

realizăm că de fapt e doar spre binele unei minorități...
Și pentru că turma-i ca orice turmă, o masă amorfă care
se mișcă la unison, hai să vedem o altă minciună, prin care
șmecherii de la butoanele lumii manipulează și mână turmele
de oi-om...
52
Minciuna suprapopulării
„Societatea nu face nici o afacere, dacă permite
degeneraților să-și perpetueze specia.” Theodore Roosevelt
„O populație totală mondială de 250-300 de milioane de
persoane, cu 95% mai puțin decât în prezent, ar fi ideal.”
Ted Turner, într-un interviu pentru revista Audubon
„Astăzi lumea are 6,8 miliarde de oameni. Și ar putea
creste până la aproximativ noua miliarde. Acum, dacă am
face o treabă foarte eficientă cu noile vaccinuri, cu asistența
medicală, cu serviciile de sănătate și control a reproducerii,
am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta..!”
Bill Gates !”
„Dacă m-aș reincarna, aș dori să revin pe Pământ ca
un virus ucigaș care să reducă populația umană.”
Printul Phillip, soțul reginei Elisabeta
Asemenea afirmații sunt comune din partea elitelor

planetare încă de acum mai bine de un secol și au la bază teoria
economistului englez Thomas Robert Malthus, care în eseul
intitulat „Eseu despre principiul populației”, publicat în 1798,
susține că datorită faptului că creșterea populației are loc în
progresie geometrică în timp ce aceea a resurselor alimentare
se petrece în progresie aritmetică se va ajunge destul de rapid
la momentul în care planeta nu va mai putea susține populația...
Nimic mai fals ! Și voi explica în continuare de ce. Din
păcate această gogoriță a suprapopulării este interconectată
strâns cu alte două gogorițe asemănătoare cu care se confruntă
omenirea : aceea a crizei alimentare și de resurse și cea a
poluării și încălzirii globale...
Toate aceste probleme sunt false la fel ca și cea a
suprapopulării și le vom demonta în paginile următoare. Dar
acum să vorbim despre suprapopulare...
Conform unei hărți create de saitul Metrocosmos pentru
NASA, privind distribuția populației la nivel global, jumătate
53
din populația lumii ocupă 1 % din suprafața uscatului,

aglomerată fiind în marile orașe ale lumii. Și încă, din cauza
deformării părții de sud a planiglobului datorată proiecției
Mercator, imaginea nu e suficient de relevantă... Luați în calcul
faptul că lățimea continentului african este mai mare decât
lungimea Asiei cu 1500 de kilometri, fapt pe care mi-am
permis să-l subliniez pe imaginea hărții. Asta e un fapt... Altul
ar fi că...
Suprafața uscatului terestru este de 148 940 000 km 2 în

vreme ce suprafața țării noastre este de 238 391 km², adică
numai 0,16 % din suprafața uscatului terestru.
Deci țara noastră este de 625 de ori mai mică decât
uscatul terestru. În aceste condiții, e la mintea cocoșului că
întreaga populație a planetei de aproape opt miliarde de
locuitori, nu are cum să încapă pe teritoriul țării noaste. E atât
de logic că nimeni nu contestă realitatea suprapopulării. Dar ia
hai să împărțim noi suprafața României în metri pătrați la
numărul de locuitori ai planetei... Deci 238 391 000 000 m 2 / 8
000 000 000 = 29,79 m2. Deci dacă am înghesui întreaga
populație a planetei în teritoriul țării noastre fiecărui individ
i-ar reveni suprafața de 30 de metri pătrați adică fiecare ar locui
54
într-o garsonieră... Și cum știm din proprie experiență că într-o

garsonieră pot locui nu doar o persoană ci chiar două sau trei...
Totuși : de unde până unde, populația actuală a globului
a acceptat, cu atâta ușurință, această gogoriță a suprapopulării ?
În primul rând datorită numeroaselor declarații ca cele de
sub titlu, ale elitelor lumii, declarații însoțite de o politică de
propagandă mediatică deșănțată și nerușinată, adoptată de
întreaga presă globală.
În al doilea rând ideea credibilității acestui fals al
suprapopulării vine de la faptul că jumătate din populația
actuală a globului este concentrată în marile centre urbane pe
numai 1 % din suprafața uscatului terestru, ceea ce induce
impresia aglomerației, deci suprapopulării. Numai că în acest
timp restul de 50 % din populația globului este răspândită
neuniform pe restul de 99 % din suprafața uscatului terestru.
Cine nu crede n-are decât să privească fotografiile
continentelor pe timp de noapte și să vadă luminile feerice ale
orașelor lumii... În aceste fotografii se văd luminile marilor
orașe răspândite ici – colo, în întunericul restului
continentului... E valabil pentru toate continentele... Acolo, în
acele aglomerări luminoase, e concentrată masiv populația
globului : în marile centre ale civilizației... În rest...
Beznă ! Care înseamnă implicit, lume puțină. Altfel,
faptul mai poate fi verificat căutând pe saiturile de statistici și
studiile demografice ale diferitelor institute de profil...
În copilărie și adolescență am fost pasionat de studiul
biologiei, ecologiei, naturii în general, și atunci, deși această
manie a suprapopulării nu era așa vizibilă ca azi, era totuși
prezentă în presă și în unele cărți de popularizare a științei... Și
mi-amintesc că încă de atunci existau oameni de știință cu
capul pe umeri și cu o perspectivă obiectivă asupra lumii, care
respingeau ideea suprapopulării... mai ales că atunci populația
lumii era cam jumătate față de cea de azi... Ei bine, printre
multele lecturi de atunci, mi-a căzut sub ochi și un studiu, într-
55
una din revistele de popularizare a științei, care dovedea cu

argumente solide, de ce populația pe care o poate suporta Terra
poate depăși o sută de miliarde de locuitori. Și e logic asta,
însăși dacă pornim de la exemplul de mai sus, cu raportarea
populației globului la suprafața României.
Acum, imaginându-ne că acele multe garsoniere de
treizeci de metri pătrați, nu ar fi răspândite uniform pe
pământul țării ci în blocuri de locuințe de... să spunem, zece
etaje având fiecare bloc 100 de apartamente atunci ar rezulta că
s-ar putea ajunge la situația în care întreaga populație a lumii ar
putea locui pe numai 10 % din suprafața țării restul de 90%
fiind ca și până în prezent destinată agriculturii industriei și
habitatului sălbatic... Ca urmare ar rezulta că în urma unei bune
administrări a acestei suprafețe toată „populimea” actuală a
lumii ar putea trăi lejer în România... Și asta ne duce cu gândul
la faptul că dacă s-ar extinde acest model la suprafața întregului
uscat terestru, atunci populația maximă pe care ar putea s-o
suporte Terra ar fi de peste o sută de miliarde de locuitori. Asta
numai pe uscatul terestru. Dar să nu uităm că acesta reprezintă
doar vreo 30 % din suprafața globului terestru... Dacă s-ar
ocupa și o parte din suprafața oceanului planetar, să spunem
alți 30 %, atunci probabil că populația care ar locui pe Terra ar
putea fi de vreo două sute de miliarde de locuitori...
Cu o singură condiție : ca omul să renunțe la risipă și să
adopte un stil de viață organizat și sustenabil din perspectiva
resurselor !!...
Întrebarea de final : de ce am fi mințiți cu privire la
suprapopulare ? Pentru că astfel acceptăm fără să crâcnim,
orice măsură de limitare a drepturilor noastre, luată de
autorități sub pretextul că suntem prea mulți și asta are
consecințe nefaste.
Și prin asta trecem la următoarea minciună care e legată
strâns de cea a suprapopulării ...
56
Minciuna crizei energetice

„Dacă ura voastră ar fi transformată în curent electric,
ar ilumina întreaga lume.” Nikola Tesla
La nivelul anului 2019, consumul energetic global a fost

de circa 3300 Twh ( 3300 x 1012 ). În
decursul anului 2020 statisticile ne spun
că acest consum a scăzut cu circa 20 %...
Oare de ce ? „Mama nu se
supără !”... - era o reclamă odată...
Păi ce eveniment major a blocat
economia lumii timp de un an de zile și continuă s-o facă ?... O
pretinsă pandemie de gripă rebotezată covid... Covid fiind de
fapt indicativul unei operațiuni militare secrete, destinate
tocmai blocării economiei globale și inducerii terorii în
mentalul public, cu scopul nedeclarat de a falimenta economia
globală a micului producător și de a obliga populația să accepte
vaccinarea obligatorie în masă (Controlul Omnirii prin
Vaccinare și Identificare Digitală )... Dar asta-i altă discuție...
Sau nu e ?...
Cantitatea de energie provenită din radiația solară, care
ajunge zilnic pe suprafața pământului, este de 1 Kwh/m2 adică
1 Gwh/km2 ( 109 ). Dacă înmulțim această cifră cu suprafața
globului terestru, care este de 510 milioane de kilometri pătrați,
obținem 510 petawați oră (510 x 1015 )...
Dacă la această cantitate de energie mai adăugăm pe cea
generată de procesele mecanice, termice și electrice ale
propriului nostru glob pământesc probabil că obținem o cifră
dublă, adică o mie de petawați oră sau un exawatt oră (1018 )...
Făcând raportul dintre această cifră și consumul global,
vedem că acesta este insignifiant de mic și ca urmare niciodată
nu vom avea cum să ajungem în situație de criză energetică,
decât dacă niște șmecheri, care controlează destinele omenirii,
vor interzice conversia acestei energii disponibilă în natura din
57
jurul nostru, și în același timp vor restricționa accesul la cea

care este deja convertită în sistemul energetic global...
Practic, întreg consumul global poate fi acoperit de un
parc fotovoltaic cu dimensiunea de un sfert din suprafața țării
noastre, care ar fi plasat într-o zonă deșertică ( Sahara,
Kalahari, Gobi, etc. ) unde nu sunt nori...
Așa că indiferent dacă sistemul energetic global se va
dezvolta în continuare sau nu, fiecare individ de pe planeta
asta, are la dispoziție toată această imensă cantitate de energie
existentă în natura din jur și tot ce are de făcut este doar să o
capteze și să o convertească... Pentru lucrul acesta există o
întreagă pleiadă de tehnologii energetice care ne stau la
dispoziție, de la banalul dinam și alternator antrenat de
curgerea apei, sau de la panoul fotovoltaic pus pe casă, până la
toate tehnologiile cunoscute generic sub termenul de
tehnologii „free energy”.
Ca să încheiem cu întrebarea de final : de ce ar minți
oficialitățile cu privire la criza energetică ? Pentru că atunci
când știi că o resursă este limitată, accepți necondiționat orice
creșteri de preț și orice restricții privitoare la consumul ei... Și
firește că nu ți se pare suspect că niște șmecheri se-mbogățesc
din naivitatea celui care plătește facturi tot mai mari de la an la
an pentru același consum sau chiar pentru consumuri tot mai
mici... Acum ar fi cazul să trecem la altă minciună aflată în
strânsă legătură cu cea a așa zisei suprapopulări și anume la...
58
Minciuna lipsei de materii prime și resurse

„Există suficient în lume pentru nevoile omului dar nu
și pentru lăcomia lui.” Mahatma Gandhi
„Pământul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt
oamenii.”
Merton Lambert, formator în cadrul Fundatiei
Rockefeller.
La prima vedere aceste două citate susțin teza

suprapopulării planetei. Dar numai la prima vedere ! În fapt
deși e adevărat că lăcomia și caracterul distructiv al omului
modern sunt reale, ele nu se datorează neapărat maselor largi
ale populației ci mai ales bogătașilor lumii și lăcomiei lor. Căci
ei sunt cei care controlează și dețin întregul lanț agro-industrial
planetar. Iar aceștia sunt poate doar 1 % din populația
globală ... adică vreo 80 000 000 de indivizi cu totul... Foarte
frumos comenta cineva, referindu-se la suprapopularea planetei
: „Păi e suprapopulată ! Și încă rău de tot ! Atunci când unui
dement ( Țiriac ?... )îi trebuie casă de 2000 mp + încă 5 – 6
locuințe de vacanță + un domeniu de vânătoare + 2 – 3 iahturi
+ teren pentru avioane, spațiu pentru depozitarea mașinilor pe
care le deține etc.... și înmulțește asta cu 1% ... și o să vezi că
sunt deja mulți !”
De fapt, întreaga economie planetară actuală

funcționează sub imperiul absolut
al dictonului „DISTRUGE ȘI
RISIPEȘTE !” Nu există domeniu
al industriei sau agriculturii
mondiale în care veniturile
productive să nu provină din
distrugerea mediului înconjurător
și din risipa fără măsură a materiilor prime și a produselor
finite... Și deși știu că vor fi unii care vor spune că totuși există
59
reciclare, le voi spune franc : Hai sictir cu reciclarea voastră !

Păi în timp ce în pe fundul oceanelor zac munți de deșeuri iar
în mijlocul lor plutesc plauri cât un continent formați din
materiale plastice, cantitatea de materii reciclate, comparativ cu
ce se produce și se aruncă se apropie victorios de zero absolut...
Pentru cine nu mă crede hai să intrăm puțin în amănunte
și să analizăm câteva cazuri concrete... Majoritatea noastră, cu
excepția mea și a altor câțiva pe lângă mine, suntem ferm
convinși că produsele actuale sunt net superioare celor
similare, realizate acum un secol, pentru că în acest secol
tehnologia industrială a tot evoluat... Și dacă privim obiectele
realizate acum o sută de ani și le comparăm cu cele similare lor
realizate în prezent, chiar observăm că cele de acum sunt mult
mai bine finisate, au un aspect mai artistic, cu detalii mult mai
fine, etc... E doar o impresie !
Acum câțiva ani în cartea intitulată „Și totuși, ce naiba-i
energia liberă ?!”, la pagina 104, scriam despre becul din stația
de pompieri din Livermore, California, care a fost produs în
1901 și care continuă să funcționeze. Iată deci că în acest
moment acel bec care încă funcționează, împlinește 120 de ani,
timp în care s-a aprins și s-a stins zilnic luminând cam 12 ore
pe zi... ia să facem un mic calcul : 12 x 365 x 120 = 525 600 de
ore de funcționare.... Dacă vom studia ambalajele becurilor
incandescente actuale vom vedea că pe ele scrie că au cam
1000 de ore de funcționare: Dar toți știm din proprie experiență
că de multe ori becurile incandescente actuale rareori când
depășesc mia de ore de funcționare, mie, care ar corespunde cel
mult unei funcționări de trei ore pe zi timp de un an... Deci
dacă acel bec din Livermore ar fi fost înlocuit cu becurile
industriei actuale acestea ar fi fost vreo 500 de becuri.. Becuri
care, fiește că ar fi ajuns fiecare din ele, la groapa de gunoi,
adică aruncate în mediul înconjurător.
De altfel, acum vreo doi ani, când am început să
înlocuiesc becurile incandescente cu becuri economice, am
60
făcut eu însumi un calcul aproximativ al numărului de becuri

pe care le-am consumat în cei zece ani, cât am locuit aici,
înaintea acelui moment.... Casa asta are cu totul 11 becuri, iar
eu m-am mutat aici în 2007...
Deci de când locuiesc aici am schimbat peste o sută de
becuri... Și asta numai în zece ani !... Dar casa-i construită în
1930... deci... faceți singuri calculele... Situația asta se aplică și
becurilor economice care prin diferite, intenționate defecte de
fabricație, niciodată nu ajung să funcționeze atât cât scrie pe
ambalajul lor... Spre exemplu, becurile cu leduri au o viață
medie de 20 000 de ore dar, rareori depășesc 3 000 pentru că nu
au un radiator dimensionat corespunzător iar ledurile neavând
răcire corectă se distrug prin uzură termică. Și e suficient ca în
matricea de 20 – 50 de leduri a unui bec, să se ardă un led sau
una din piesele electronice din soclul lor, și arunci acel bec la
gunoi..
Deci produsele industriale ale prezentului, sunt rușinos
de proaste comparativ cu cele de acum o sută de ani... Și
situația e similară la toate produsele industriale actuale...
Acum... reîntorcându-ne la becul cu incandescență... e
realizat din sticlă, fier, un pic de wolfram și un pic de cositor...
impactul său negativ asupra mediului nu e extraordinar de
mare, însă risipa de materii prime care stă în spatele
funcționării a cinci sute de becuri în locul unuia singur e
enormă... Singurul beneficiu al unei asemenea practici
distructive este câștigul celui care vinde 500 de becuri în locul
unuia singur... Dar sunt alte produse a căror impact negativ
asupra mediului este catastrofal... cum ar fi spre exemplu
deșeurile chimice din agricultură sau cele radioactive din
industria energetică...
Industria românească dinainte de 1989 este deseori
acuzată, în prezent, de spălații pe creier care admiră
capitalismul sălbatic distructiv, că producea pe stocuri.
61
Stocul înseamnă marfă blocată și nevândută... Cunoscând

deja că România a fost singura țară din lume care și-a plătit
integral datoriile făcute, eu pun o-ntrebare simplă : cum poți
să-ți plătești datoriile cu marfă nevândută și blocată-n stocuri ?
Eu am lucrat atunci înainte de 1989 în trei întreprinderi.
Una din ele era o mare întreprindere de sere ( Asociația
Economică de Sere pentru Cultura Legumelor – AESCL –
Târgoviște ) deci o asociație economică agricolă. Vă spun că,
zilnic pe poarta acelor sere, intrau și plecau zece tiruri pline
până la refuz, care nu mergeau doar în țară ci în toată Europa.
După sere am lucrat în întreprinderea de strunguri SARO
– Târgoviște. La începutul lunii ni se prezenta un plan de
producție de circa 70 – 80 de strunguri, iar până la sfârșitul
lunii produceam 100 – 120... Și tot la fel : toate plecau pe
poarta fabricii spre toate colțurile lumii... Asta timp de ani de
zile până ce fabrica a fost distrusă și dată la fier vechi de cei
care s-au instalat la butoanele țării după 1989... Niciun stoc
nu-ți comandă, pe luna în curs, suplimentare de producție ! La
fel a fost cazul și cu cealaltă fabrică la care am lucrat, fabrica
de corpuri de iluminat Romlux Târgoviște...
În schimb să știți că stocurile, chiar sunt o caracteristică
specifică a industriei capitaliste. Dacă veți căuta pe internet cu
termenul „cimitire de mașini noi” veți fi surprinși să
descoperiți fotografii cu parcări de zeci de mii de autoturisme
noi nouțe, zăcând nevândute sub soarele dogoritor, cam pe tot
globul... Până acum câțiva ani erau foarte multe... Pînă-n
prezent, o parte dintre ele nu mai există... Între timp au fost
tocate și trimise către oțelării... Mașini noi !...
Nu criză de materii prime este, ci criză de
supraproducție... care înseamnă de fapt o risipă fantastică de
materii prime și materiale... Și nu e doar în sectorul auto...
E cam în toată industria... Dacă vrei să cumperi un
calculator model mai vechi, sperând la un preț mai mic, sau
pentru simplul motiv că nu ai nevoie de puterea de calcul a
62
„ultimului răcnet în materie”, nu găsești așa ceva. Chiar și

modelele vechi au aproape aceleași prețuri ca cele de ultimă
generație, deși în magazinele din toată lumea zac luni de zile,
aparate nevândute... Sunt tot felul de inteligenți ai economiei
actuale care ne toacă la cap cu cererea și oferta... Și vin și-
ntreb, tot o întrebare simplă... : de ce unui produs căruia deja
i-a apărut pe piață un model superior nu îi scade prețul la raft la
jumătate, sau chiar sub jumătate, astfel ca să poată fi vândut cât
mai rapid lăsând loc liber celor mai moderne și făcând ca
cererea și oferta să funcționeze, asigurând celor săraci acces la
produse de generație mai veche iar celor cu bani acces la
produsele de ultimă generație ? Oare nu din lăcomie și
zgârcenie ?...
De fapt industria actuală e total ruptă de realitatea
economică mondială... În condițiile în care datorită crizei de
supraproducție și a robotizării majorității sectoarelor
industriale, populația e tot mai săracă pentru că locuri de
muncă sunt tot mai puține, stăpânii acestor industrii mențin cu
încăpățânare de scrântit sau de cretin, prețurile ridicate mult
peste puterea de cumpărare a majorității... Urmare este că în
anumite domenii, cum ar fi spre exemplu cel auto, paralel cu
această supraproducție, înflorește o piață de vechituri de mâna
a doua în majoritatea țărilor sărace, cu mașini vechi care ar fi
trebuit de mult scoase din circulație... Și toată această
supraproducție, secătuiește resursele risipindu-le atât în
produse noi nevândute cât și în cele vechi care în plus mai și
poluează... Și astfel ne batem joc, cu dispreț suveran, de
planeta pe care trăim, pentru că cei care controlează și
stăpânesc industria lumii, sunt prea lacomi și prea zgârciți ca să
scadă prețurile și să crească calitatea... Un autoturism ar trebui
să te țină o viață-ntreagă... Cu toate astea, toate fabricile auto
din lume produc mașini din ce în ce mai proaste care, în câțiva
ani, cer înlocuire sau reparații capitale... reparații care costă
63
suficient de mult încât, să devină nerentabil comparativ cu

achiziția unei mașini noi...
Și ajungem și aici ca de altfel în toată industria lumii, la
câștigul egoist al producătorului de pe urma a zeci de produse
proaste care se schimbă periodic, în locul unui singur produs de
calitate care ar putea să te țină o viață... Și în spatele acestei
lăcomii, stă distrugerea mediului înconjurător de către sectorul
de exploatare a resurselor, căci la fel de nebunește cum
produce, industria actuală scormonește după noi și noi resurse,
în vreme ce pe cele pe care le-a folosit deja le risipește pe toată
planeta în miile de gropi de gunoi din toate colțurile lumii,
pentru că refuză să organizeze o industrie globală a reciclării. E
mai scump și mai complicat, să colectezi de la populație
aparatele și mașinăriile uzate, printr-un lanț bine organizat de
colectare și refolosire, decât să sapi pământul transformând
planeta într-un șantier minier global... Și ca să-nțelegeți ce
vreau să spun...
Înainte de 1989 în țara noastră exista un sistem național
de reciclare a materialelor axat pe metale, sticlă și hârtie care
erau colectate de la populație, în toate localitățile din țară
existând centre de colectare. Copil fiind, vindeam la aceste
centre, sticle goale... O sticlă de lapte și una de șampanie se
colecta cu suma de 3 lei, una de un litru normală cu suma de 2
lei iar una de jumătate cu 1,5 lei... borcanele dacă-mi amintesc
bine... sunt mulți ani de atunci, parcă să spun că cel de 800 ml
erau 1,5 iar cele de 400 ml 1 leu... Dacă duceam zece sticle din
care să spunem, două de lapte, una de șampanie, trei de apă
minerală la un litru și patru de jumătate mă-ntorceam acasă cu
21 lei... Salariul tatălui meu era pe atunci 2000 lei... Deci de pe
urma a zece sticle primeam 1 % din salariul tatălui meu.
Și toți copiii din țara asta, participau cu sârg la predarea
de materiale la centrele de reciclare, pentru că de pe urma a
zece – douăzeci de sticle sau a câtorva kilograme de metale ori
de hârtie puteai să trăiești aproape o săptămână...
64
În acest moment salariul mediu la noi e tot în jur de 2000

de lei... Există și acum centre de reciclare... dar numai la orașe,
și sunt o bătaie de joc care numai la reciclare nu te-ndeamnă...
Acum sticlele, devenite între timp PET-uri, nu se mai
colectează la bucată ci la kilogram asta înseamnă vreo 20 de
sticle căci un PET are cam 5 grame și primești pentru un
kilogram 70 de bani.... deci ca să scoți cei 20 de lei pe care eu
îi scoteam cândva după un drum cu plasa de zece sticle, până la
centrul de colectare, acum trebuie să vinzi treizeci de
kilograme de PET-uri... adică 600 de sticle pe care cu greu
reușești să le aduni într-o săptămână... A ! Și să nu uităm că
acum nu mai cumperi nici jumătate din ce cumpărai acum
patruzeci de ani, cu suma de 20 de lei !... Dacă asta nu e bătaie
de joc, atunci ce e ?...
Nu mai spun că hârtie și carton nu se mai colectează iar
metale deși se colectează, nu prea mai ai de unde să le aduni
având în vedere că țara a fost deja dată cu totul la fier vechi...
De fapt ce s-a întâmplat la noi, este că colectarea care era
o activitate a întregi populații dar era bine organizată, a fost
lăsată tot în seama populației în condițiile în care nu mai e
absolut deloc rentabilă și nu mai există centre de colectare... În
occident, adică acolo de unde vine capitalismul sălbatic, nu a
fost niciodată o activitate organizată nici măcar cum a fost la
noi cândva... În fapt reciclarea materialelor, ar trebui să fie
politică de stat la nivel global și fiecare țară din lumea asta ar
trebui să aibă o industrie de profil care să colecteze de la
populație materialele și aparatele uzate în schimbul unei plăți
echitabile... Nu există așa ceva, pentru că marea industrie
mondială nu vrea să recicleze... Atât timp cât producem pe
stocuri sau de calitate proastă, numai de dragul câștigului
imediat, risipind resursele globale fără să ne pese de
distrugerea ecosistemelor planetare, nu există criză de resurse.
Există doar risipă și bătaie de joc...
65
De fapt, tot ce am spus până acum e tabloul general a

doar jumătate din industria lumii, care distruge mediul ambiant
din lăcomia de a câștiga cât mai rapid și mai mult de la o
populație din ce în ce mai săracă...
Răspunzând întrebării de final... De ce am fi mințiți cu
privire la lipsa resurselor ? Faptul că acestea sunt finite și se
găsesc greu, permite ca noi să acceptăm ușor orice fluctuație de
prețuri asupra oricărei materii prime sau produs finit, care
fluctuație va fi întotdeauna în sus și va aduce beneficii crescute
celui care ne minte și celor care comercializează produsul...
Și acum a venit timpul să trecem la următoarea
minciună...
66
Minciuna crizei alimentare

„Este foamete pe pământ, nu pentru că ar lipsi pâinea,
ci fiindcă nu reușim să-i săturăm pe cei bogați.” Maica Tereza
Încă din zorii nașterii sale, mișunând pe coaja

pământului, omul a observat că în gropi și-n peșteri, adică sub
pământ e mai cald. De aceea la început s-a adăpostit prin
peșteri... De asemenea a mai observat că acolo unde pământul e
mai afânat și mai umed, plantele cresc mai mari, iar acolo unde
ele cresc peste sau în preajma depozitelor de dejecții animale și
a resturilor de vegetație aflată în descompunere, vegetația în
general, e luxuriantă... De aici până la inventarea primelor
unelte agricole gospodărești nu a mai fost mult.. Și astfel, de la
vânător-culegător nomad, omul primitiv a pășit pe drumul
agriculturii și a sedentarismului devenind crescător de animale
și cultivator de plante, în jurul așezărilor formate din adăposturi
construite în și din pământ, și acoperite cu material vegetal...
Întorcând primele brazde de sapă sau de cazma, omul a
afânat artificial pământul și adăugând dejecțiile proprii și ale
animalelor pe care începuse să le crească, a pus bazele primei
agriculturi... Cea mai corectă, naturală și eficientă agricultură,
căci era copia fidelă a naturii în mijlocul căreia trăia... Și acum
sunt încă, triburi de oameni răspândiți prin zonele mai puțin
populate ale planetei, care trăiesc după regulile de atunci... Din
păcate sunt puțini și pe cale de dispariție, terenurile și pădurile
lor fiind distruse cu agresivitate sălbatică, de așa zisul om
civilizat... Dar asta-i altă discuție... sau... poate e aceiași...
Toate ființele vii de pe planetă sunt interconectate... Și
când spun ființe vii nu mă refer așa cum cred majoritatea
retardaților care ne înconjoară, doar animalele superioare care
dau din labe și aripi... Ființă vie e inclusiv tot ce e verde și
crește în locul în care s-a născut... și inclusiv unicelularul verde
sau nu care mișună peste tot locul, în apă, aer, sol și subsol și
pe care nu-l putem vedea decât cu microscopul...
67
Plantele nu pot trăi dacă nu există în sol, în aer și pe

suprafețele frunzelor lor, aceste minuscule ființe
microscopice... Și la fel nici animalele nu pot trăi dacă nu
există plantele împreună cu toate aceste invizibile ființe vii...
Aceste invizibile ființe vii sunt, cele care fac din noi
ființele care suntem... În corpul nostru, numărul bacteriilor
simbionte este mai mare decât toate celulele din care sunt
constituite organele noastre și prin ele noi înșine... Cineva
spunea cu realist umor că suntem 10 % oameni și 90 %
bacterii.... Majoritatea acestor bacterii se află în sistemul
digestiv și ele sunt cele care permit corpului nostru să poată
extrage principiile vitale din alimentele cu care ne hrănim. Și
de asemenea tot ele, o parte din ele, sunt cele care ne ajută să
luptăm cu bolile, căci ele sunt cele care stimulează sistemul
imunitar.
Dacă aceste bacterii nu ar exista, corpul nostru nu ar
putea extrage din hrana ingerată principiile vitale și noi nu am
putea trăi.
La fel stă treaba și cu solul agricol, humusul pe care cresc
plantele. Acesta e format din elemente minerale, elemente
minerale care sunt absolut incompatibile cu viața fiindcă starea
lor în sol este aceea de compuși chimic complecși. În sol, însă,
trăiesc pe fiecare milimetru cub de materie, miliarde și miliarde
de bacterii de toate felurile a căror muncă de-o viață este aceea
de a transforma compușii chimic complecși în
„microelemente” minerale, adică în elemente minerale în stare
atomică pe care plantele le pot asimila în ciclul lor vital. Ca
urmare bacteriile, care formează microflora și microfauna
pedologică, sunt baza lanțului trofic... Dacă ele nu ar exista, nu
am exista nici noi... Toate aceste miliarde de bacterii din fiecare
milimetru cub de sol, sunt foarte sensibile la razele ultraviolete,
și în general la lumina soarelui, pentru simplul motiv că ele
trăiesc în întunericul perpetuu al solului... iar razele solare le
ucid după cel mult câteva minute de expunere la influența lor...
68
Tot acolo în întunericul perpetuu al solului trăiesc și

râmele... Alte vietăți care stau la baza lanțului trofic și fără de
existența cărora, noi nu am exista... Râmele se hrănesc cu
resturi biologice descompuse de bacteriile din sol... Toate
bacteriile acestea, pentru a viețui și a se dezvolta bine, au
nevoie de umezeală și aer... adică de un sol umed și afânat...
Însăși procesul de formare a solului este cel care asigură
aceste două condiții esențiale și indispensabile vieții acestei
baze a lanțului trofic... Pentru că solul se formează prin
putrezirea frunzelor, crengilor și a altor materii biologice
căzute pe sol, aceste materiale fiind inițial mărunțite de către o
faună microscopică pluricelulară din care fac parte, furnici,
păienjeni minusculi, acarieni, etc., după care aceste fragmente
mărunțite, sunt preluate de o altă categorie de bacterii care
continuă procesul de descompunere... Toată această forfotă
permanentă de ființe pe care nu le vedem și care trăiesc sub
frunzele pe care călcăm, asigură atât formarea solului în sine
cât și afânarea sa... Deși ele sunt mult prea mici pentru a fi
vizibile cu ochiul liber, sunt cel mai important segment al
lanțului trofic planetar, pentru că constituie însăși baza
acestuia... Dacă ele nu ar exista, toate ființele care trăiesc
deasupra lor și de pe urma lor, începând de la plante, și trecând
prin animalele inferioare și apoi superioare nu ar exista...
Vedem deci că exact cum bacteriile din sistemul nostru
digestiv ne ajută să existăm, la fel și bacteriile de pe suprafața
solului și din sol permit existența acestuia și ulterior mai
departe existența tuturor plantelor care cresc pe acel sol...
Forfota asta permanentă de microorganisme unicelulare
și pluricelulare se petrece între suprafața solului și o adâncime
cuprinsă între jumătate de metru, pentru solurile de câmpie și
un metru, un metru și ceva pentru solurile din pădurile
multiseculare...
Omul, în încercarea sa de a copia natura, a recurs la
afânarea artificială a solului cu ajutorul uneltelor agricole și la
69
îmbogățirea sa cu ajutorul gunoiului de grajd sau a resturilor

vegetale în putrefacție adunate din mediul înconjurător. Primele
brazde de cazma au scos la lumină microorganismele astea
expunându-le luminii solare...
Tragedia nu a fost iremediabilă, pentru că adâncimea
medie la care sapă o cazma sau un plug tras de cal, e de circa
douăzeci de centimetri. Din păcate cele mai multe din ființele
forfotei de care vorbim, sunt cantonate în stratul superior al
solului...
Însă așa cum a încercat să afâneze solul ucigând fără să
vrea viețuitoarele din el, tot la fel, încercând să copie natura
când a adăugat gunoi de grajd și vegetație în putrefacție
pământului pe care tocmai îl săpase, omul a reparat răul făcut
căci gunoiul de grajd și vegetația putredă conțin de sute de ori
mai multe bacterii benefice solului decât conține solul în sine...
De aceea agricultura tradițională practicată timp de vreo
zece milenii de către om, prin copierea naturii, a fost una
benefică, a căror roade, chiar dacă nu au fost niciodată în
cantitățile uriașe în care sunt în prezent au fost însă,
incomparabil de calitate mai bună. Fructele, legumele și
cerealele crescute pe pământ îngrășat natural cu gunoi de grajd,
sunt adevărate minuni de sănătate prin conținutul lor bogat în
vitamine, minerale, aminoacizi, proteine și enzime.
Tragedia pentru pământul agricol al planetei, a apărut ca
o năpastă, în momentul în care științificii planetei au inventat
lucrările mecanizate și îngrășămintele chimice... O întreagă
pleiadă ( a se citi șleahtă ) de „specialiști în agricultură”
impulsionați de credința falsă că solul nu ar mai face față la
creșterea populației globale, au început să inventeze și să
construiască mașini agricole mecanizate, care permit
frământarea adâncă a solului, pe suprafețe tot mai mari într-un
timp tot mai scurt... În același timp deși sectorul zootehnic al
agriculturii s-a dezvoltat crescând simultan cu creșterea
suprafețelor cultivate, niște minți crețe din industria chimică
70
sprijinite de complicitatea criminală a guvernelor lumii, au

impus înlocuirea gunoiului de grajd cu îngrășăminte chimice,
pe motivul inventat că gunoiul de grajd poluează...
Individul care a pus bazele chimizării agriculturii este
germanul Fritz Haber, angajat al concernului IG Farben
( actualmente Bayer-Monsanto ), care a inventat azotatul de
amoniu și gazele de luptă folosite în al doilea război mondial,
pe front și în lagărele de concentrare, în special la Auschwitz II
care era lagărul de muncă al IG Farben... Cantitatea de otrăvuri
sintetizate în timpul războiului a fost uriașă, astfel că după
terminarea războiului concernul s-a trezit cu un stoc imens de
substanțe chimice otrăvitoare, cu care a dat lovitura pe piața
americană rebotezându-le pesticide, și insecticide... Bayer-
Monsanto ca urmaș direct al IG Farben, atât legal-administrativ
cât și prin practicile sale, este vinovatul principal pentru
omorârea prin otrăvire a celei mai mari părți din fauna și flora
terestră, ca urmare a utilizării chimicalelor în sectorul agricol
planetar.
Prin arăturile de mare adâncime cu pluguri cu multe
trupițe, urmate de mărunțirea solului cu grape mecanice,
întreaga microfaună și microfloră a solului a început să fie
expusă luminii solare cu regularitate o dată sau de două ori pe
an pe largi suprafețe, ducând la moarte în scurt timp a celei mai
mari părți a microorganismelor care asigură viață solului și
făcându-l hrana multimilenară a plantelor... Iar prin adăugarea
în continuare a îngrășămintelor chimice, crima a mers mai
departe, căci aceste substanțe chimice au dus la uciderea în
masă a ceea ce mai rămăsese viu din microfauna și microflora
solului... În același timp tratamentele chimice fito-sanitare care
se aplică culturilor crescute apoi pe acest sol, omorât cu
inconștiență criminală, fac răul perfect, căci de la an la an solul
devine tot mai lipsit de ființe vii, tot mai mort, mai uscat mai
apropriat de subsolul de mare adâncime care e format, așa cum
spuneam, doar din compuși minerali complecși incompatibili
71
cu viața... Și s-a ajuns astfel, în deceniile ultimului secol, ca

odată cu creșterea suprafețelor cultivate, deși recolata a crescut
permanent, calitatea ei a scăzut după o curbă invers
proporțională odată cu creșterea suprafețelor cultivate...
Iar soluția minților crețe, la constatarea sărăcirii și morții
solului agricol, nu a fost să se repare situația revenindu-se la o
agricultură sustenabilă bazată pe o corectă înțelegere a
proceselor biochimice care se petrec în sol, ci una și mai
criminală : aceea de a se defrișa păduri pentru a se „reda
agriculturii” suprafețe tot mai extinse de teren... În felul acesta
s-a ajuns ca odată cu defrișarea pădurilor solul acestora să fie la
rândul lui ucis în câțiva ani, intrându-se astfel într-o spirală a
crimei împotriva pământului dictată de lăcomia nemăsurată a
celor care controlează industria mecanică, chimică și agro-
alimentară a lumii...
S-a ajuns astfel la o criză alimentară a omenirii, care nu
constă în insuficiența alimentelor... căci așa cum am spus,
odată cu creșterea suprafețelor cultivate au crescut permanent
și suprafețele fermelor
zootehnice... În acest moment
există alimente suficiente ca să
hrănească o populație de trei ori
mai mare decât este populația
actuală a globului... Din păcate
aceiași lăcomie nemăsurată a
celor care controlează destinele omenirii, considerând o
cheltuială prea mare și probabil inutilă pentru ei, a se
administra corect această imensă cantitate de alimente, face ca
în toate țările așa zis bogate, atât consumatorii cât și lanțurile
de magazine alimentare să arunce sau să ardă zilnic cantități
industriale de alimente, care nu au apucat să fie consumate sau
vândute... Să fie clar un lucru : orice aliment are o perioadă de
garanție. Știm toți asta. Dar tot la fel știm cu toții, că alimentul
respectiv nu se strică brusc de azi pe mâine exact când i s-a
72
terminat perioada de garanție... Așa că o bună administrare și

organizare a ciclurilor economice alimentare ale lumii, ar putea
sigura hrănirea întregii populații a planetei fără a fi nevoie de
culturi suplimentare, pur și simplu prin renunțarea distrugerii
alimentelor ieșite din garanție, și prin distribuirea corectă a
alimentelor pe tot globul... Dar există interese criminale, dictate
de lăcomia de a menține anumite zone geografice ale lumii în
sărăcie, pentru a putea fi jefuite mai ușor de resursele minerale
și energetice, și mă refer aici mai ales la continentul african
care, cu suprafața sa de treizeci de milioane de kilometri pătrați
este al doilea continent ca mărime de pe glob, dar primul în
privința resurselor sale, deși pe hartă pare a fi abia al patrule
continent al lumii, ceva mai mare decât Groenlanda și
Australia... Dar în realitate Africa este aproape de aceiași
mărime cât întreaga Asie, aproape cât ambele Americi la un loc
și de vreo patruzeci de ori maia mare decât Groenlanda nu
doar de vreo două ori cât ne arată înșelător harta... Dar asta e
altă discuție pe care o voi aborda la capitolul privind
învățământul... Deci agricultura și zootehnia super intensivă și
chimizată, duc la distrugerea iremediabilă a solului și
subsolului agricol al planetei. Tragedia cea mai mare este că,
aceste sectoare, la fel ca toată industria planetară, nu sunt
controlate de omeni de știință care cunosc și înțeleg procesele
biologice intime care stau la baza vieții pe planeta noastră, ci
de către comitete de economiști și oameni de afaceri care nu
știu decât cum să numere și să înmulțească banii, căutând
permanent tot felul de metode care mai de care mai ingenioase
și mai rapide de a-i înmulți. Pentru ei, mai mulți bani înseamnă
mai mult teren, mai multe defrișări : mai multe culturi, mai
puține păduri mai puține animale sălbatice, mai multe animale
domestice și tot așa pentru că ei nu cunosc noțiunea de calitate
ci doar pe cea de cantitate... Și gândind strict matematic, ucid
inconștienți și fără scrupule, prin politicile economice impuse
73
guvernelor lumii, de pe poziția lor de directori de corporații sau

de bănci...
Același lucru se petrece și în sectorul de pescuit
industrial, care pe măsură ce au trecut anii a tot crescut
cantitatea de pește extras din oceanele lumii, concomitent cu
otrăvirea acestora prin deversarea a tot felul de produse
otrăvitoare începând de la deșeurile petrochimice și terminând
cu miliardele de tone de plastic cărate spre ocean de toate
râurile planetei.
Suntem într-o așa zisă pandemie globală de coronavirus...
- gripă, iar toate guvernele lumii au impus purtarea de măști pe
față, „cârpe” din fibre sintetice de unică folosință... pe care
majoritatea populației lumii s-a conformat și le poartă deși
ordinele respective au fost ilegale,
neconstituționale și au încălcat atât
drepturile pacienților cât și drepturile
naturale și cetățenești... Turmele
imense de oameni proști... au ajuns să
arunce zilnic vreo două trei miliarde
de „măști”... Nu le ard, nu le
reciclează, nu le aruncă la gunoi ci le
aruncă în jurul lor peste tot pe unde se nimerește... În felul
acesta numai în ultimul an, cantitatea de fibre sintetice
nebiodegradabile, care au ajuns în ocean, a crescut brusc cu
câteva mii de tone... Asta, peste peturile, periuțele de dinți,
aparatele de ras de unică folosință, pamperșii și pungile precum
toate celelalte miliarde de gunoaie pe care le aruncă omul în
jurul lui și pe care apele curgătoare le cară conștiincioase în
ocean... Și încă, peste miile de tone de gunoaie care sunt
descărcate cu inconștiență din camioanele de gunoi, care sunt
golite direct în ocean, pe toate coastele lumii... Iar
pescadoarele pescuiesc tot mai mult pește din oceanele tot mai
sărace și tot mai poluate... pește care ajunge apoi să fie aruncat
din magazine în momentul în care și-a atins termenul de
74
garanție, sau aruncat de consumatorii lacomi care l-au

cumpărat dar nu l-au consumat... Cam o jumătate din toată
hrana lumii, e aruncată zilnic la gunoi sau distrusă, pentru că
și-a atins termenul de garanție și populația îmbuibată a țărilor
bogate, nu a binevoit să o cumpere sau să o consume... Nu
există o criză alimentară a lumii !... Sau mai corect spus, criza
alimentară a lumii este doar o criză de supraproducție prost
administrată de către niște criminali care, în lăcomia lor de a
avea câștiguri tot mai mari, distrug ecosistemul planetar pentru
a produce tot mai multă hrană, pe care nu ne permit să o
consumăm și de care își bat joc, preferând să o distrugă decât
să-i scadă prețul sau s-o ofere populației sărace a lumii... Atât
timp cât defrișăm mii de hectare, pentru a cultiva pe ele
monoculturi pe un sol distrus prin lucrări agricole criminale și
prin chimizare, și atât timp cât jumătate din producția
alimentară a lumii este aruncată în pubelele de gunoi ale
cartierelor, restaurantelor și lanțurilor alimentare din țările
bogate, în vreme ce populația din țările sărace ale lumii moare
de foame la propriu, nu există nici o criză alimentară. Există
doar batjocura, risipa și refuzul de a administra corect
resursele planetei, din lăcomia unor psihopați de a câștiga
imediat și cât mai mult, de pe urma semenilor lor... Atât. Nicio
criză alimentară !
Totuși : de ce ne-ar minți statul și organismele
internaționale cu privire la o așa zisă criză alimentară ?...
Răspunsul ar fi același ca la precedentul articol : vom
accepta mai ușor creșterile de prețuri și scăderile de calitate și
vom percepe sărăcirea unor teritorii unde oamenii mor de
foame, ca pe o consecință a lipsei de alimente, nu ca pe o
consecință a unor acțiuni criminale ale celor care conduc
destinele planetei...
Și pentru că tot am vorbit de poluare, să trecem la o altă
minciună, strâns legată de activitatea distructivă a omului
asupra planetei...
75
Minciuna efectului de seră

„Problema cu care ne confruntăm acum este că stratul
subțire al atmosferei s-a îngroșat din pricina uriașelor
cantități de bioxid de carbon emise de oameni.” Al Gore
1,2929 kg/m3 – densitatea aerului atmosferic

1,9767 kg/m3 – densitatea bioxidului de carbon
Rețineți cifrele astea pentru că ele ne arată că este absolut
imposibilă existența efectului de seră la nivel global în cadrul
atmosferei terestre, datorat emisiilor de bioxid de carbon. Deci
cauza încălzirii globale atât de blamate de presă, ca fiind
urmare a acestui efect, dacă este, este cu totul alta... Dar înainte
de toate hai să vedem ce este o seră și ce e efectul de seră...
O seră e o încăpere construită din sticlă sau plastic
transparent în care este prins un volum de aer atmosferic
deasupra unei suprafețe de teren agricol. Efectul de seră este
proprietatea sticlei sau plasticului transparent de a permite
trecerea luminii dar de a bloca trecerea căldurii... Cum apare ?
Lumina solară vizibilă de spectru larg cu lungime de
undă între 700 și 440 nm ( nanometri ) trece prin orice mediu
transparent.
Ca urmare trece și prin sticla sau plasticul serei... Odată
trecută, străbate aerul din sera respectivă și ajunge la sol care
fiind de culoare închisă absoarbe cea mai mare parte a luminii,
încălzindu-se și începe să radieze căldură, adică lumină
invizibilă cu lungime de undă mai mai mare de 700 nm. Ei
bine, această radiație nu poate trece nici prin sticlă, nici prin
plasticul transparent, și ca urmare rămâne captivă în seră
încălzind aerul din ea... De aceea într-o zi însorită de iarnă, deși
afară temperatura poate fi în jurul sau sub valoarea de zero
grade celsius, în seră temperatura va ajunge sigur la zece și
chiar peste zece grade... Pe timpul verii fenomenul duce la
ridicarea temperaturii în incinta serei până în jurul valorii de 50
76
– 60 °C. Știu asta pe propria-mi piele pentru că am lucrat într-

una din marile sere ale țării...
Vedem deci că, pentru ca efectul de seră să se manifeste,
e necesară existența unei condiții esențiale și anume existența
unui strat de material transparent de densitate mai mare decât
aerul, situat deasupra unei pături de aer...
Și acum să revenim la cele două cifre de la începutul
acestui articol... Aerul atmosferic având densitatea
aproximativă de 1,3 kg/m3 e format în principal din azot (78%)
și oxigen (21 %) restul de 1 % fiind alte gaze... Volumul total al
atmosferei terestre este de 4,9 x 10 18 m3... adică o greutate de
6,37 x 1018 kg... sau mai exact 6,37 petatone sau milioane de
miliarde de tone...
Acum pornind de la aceste cifre hai să vedem dacă e
posibilă încălzirea globală prin emisiile de bioxid de carbon ale
industriei terestre...
În primul rând trebuie să înțelgem că niciodată un gaz
mai greu decât aerul atmosferic nu va putea să formeze pânză
sau strat, deasupra aerului atmosferic ! El fiind mai greu decât
aerul va avea tendința de a coborî sub aerul atmosferic... De
aceea bioxidul de carbon se acumulează în pivnițele unde se
produce vinul și în orice incintă închisă aflată sub nivelul
solului, în care au loc procese de descompunere care-l
generează ( canalizări )... Datorită faptului că-n incintele
închise atmosfera e statică acumularea de bioxid de carbon va
elimina treptat, treptat aerul din incintă, umplând-o de jos în
sus... La suprafața solului aproape niciodată nu se va forma
pânză de bioxid de carbon datorită faptului că atmosfera
terestră este dinamică și se află într-o permanentă mișcare, atât
pe verticală cât și pe orizontală, cu viteze care pot ajunge chiar
la sute de kilometri pe oră ( uraganele ). Urmare a acestui fapt
orice emisie de bioxid de carbon se va amesteca diluându-se în
aerul atmosferic contribuind la creșterea procentului de bioxid
de carbon din masa generală a atmosferei și firește la creșterea
77
procentuală a densității aerului atmosferic... Dar având în

vedere că cantitatea de bioxid de carbon eliminată anual în
atmosferă de întreaga activitate umană ( transport, industrie și
zootehnie ) este de câteva zeci de miliarde de tone ( vreo
patruzeci ) dacă vom face deci un raport între masa totală a
atmosferei și această valoare vom vedea că în fapt vorbim de
un procent infim de sub 0,00.....01 % din volumul total al
atmosferei terestre... Un nimic, pe care-l absoarbe vegetația
terestră de nici nu-l simte !...
În dubla mea calitate de horticultor și de pădurar vă pot
spune că orice plantă de pe planetă absoarbe fără probleme un
procent de zeci de ori mai mare, decât emisia actuală de bioxid
de carbon, pentru că orice creștere a cantității de bioxid de
carbon în atmosferă, duce la o dezvoltare luxuriantă a
vegetației... Vegetația din marile sere și solarii ale planetei nu
este luxuriantă excluziv datorită căldurii și umidității ci în
principal datorită procentului ridicat de bioxid de carbon
rezultat din gazele de eșapament ale mașinilor agricole
folosite... Dacă emisia de bioxid de carbon ar fi așa cum
declară mincinos presa, atunci orice zonă necultivată de pe
suprafața planetei noastre, ar trebui să fie acoperită cu o
vegetație luxuriantă și nu ar trebui să existe neam de deșert
nicăieri pe uscatul terestru. Nu se-ntâmplă așa pentru că
procentul de bioxidul de carbon din compoziția atmosferei
terestre este insignifiant de mic în ciuda întregii activități
umane.
În istoria multimilenară a planetei noastre au fost
perioade mult mai calde, în care orbita pământului era mai
apropiată de soare, și când atmosfera terestra a avut un conținut
de sute de ori mai mare de bioxid de carbon decât are acum,
cea mai reprezentativă asemenea perioadă fiind carboniferul...
era geologică de acum vreo trei sute de milioane de ani în
urmă, când vegetația Terrei era atât de luxuriantă încât a lăsat
în urmă depozite uriașe de cărbune, pe care le exploatăm
78
industrial de vreo câteva secole, eliberând bioxidul de carbon

fixat în ele prin arderea lor și cu toate astea vegetația terestră
nu dă nici un semn că ar avea de gând să revină la o dezvoltare
luxuriantă, fie și pentru simplul motiv că depozitele de cărbune
consumate până acum nu sunt nici măcar jumătate din volumul
total al cărbunelui existent pe pământ și pentru că oricum, prin
arderea cărbunelui nu se eliberează aceiași cantitate de bioxid
de carbon care era în atmosferă la formarea lui.
Din contră... Pământul se deșertifică accelerat... Și nu se
întâmplă asta datorită încălzirii globale determinată de emisiile
de bioxid de carbon, ci datorită defrișărilor iresponsabile și a
poluării solului subsolului și apelor terestre cu otrăvuri chimice
lichide și solide care ucid tot ce e viu.
Încălzirea globală pe care o constatăm toți, căci toți știm
că iernile erau ierni în copilăria noastră, nu primăveri ca acum,
este consecință sinergică a două fenomene.
Unul este faptul că soarele nostru de vreo câteva decenii
trece printr-o perioadă de activitate solară mai crescută... Iar
cea de-a doua este însăși deșertificarea planetei, pentru că un
sol care nu are vegetație pe el, se încălzește excesiv absorbind
lumina solară și firește că cu cât suprafața deșertică e mai mare
cu atât această căldură degajată de solul deșertic are o influență
mai mare asupra climei la nivel global...
Ca urmare încălzirea globală nu e rezultatul poluării cu
bioxid de carbon, ci e rezultatul genocidului planetar pe care-l
face omul asupra biosferei terestre,
prin defrișări și otrăvire, care duce la
deșertificarea accelerată a uscatului
terestru.
Vinovații principali sunt cei
care controlează și impun o industrie
agroalimentară criminală care ucide
solul și viața din el și de pe el... Cine sunt ăștia ?... Corporațiile
industriei chimice și agroalimentare și mai precis directorii,
79
proprietarii și finanțatorii lor. Iar în plan secundar sunt toate

instituțiile de învățământ care predau o știință ruptă de
realitatea funcționări naturii, știință care duce la practici
criminale la adresa biosferei terestre.Întrebarea de final : de ce
am fi mințiți cu privire la încălzirea globală ?... Păi... cei care
ne-au convins că activitatea noastră, a fiecăruia dintre noi, e
vinovată de încălzirea globală, ne fac astfel să nu vedem
realitatea, că niște escroci de prin industrie și învățământ
distrug planeta din lăcomie și totodată, ne fac să acceptăm ușor
o creștere a facturilor de energie pentru așa zisele certificate
verzi, care ar fi o pedeapsă meritată pentru obrăznicia noastră
de a polua planeta... Și astfel nu realizăm că în felul acesta, în
timp ce culpa cade-n spinarea noastră, ei se-mbogățesc și mai
mult, pe lângă umflarea nejustificată a facturilor, prin banii pe
care-i plătim noi drept certificate verzi.... Această gogoriță
mincinoasă a efectului de seră aduce, la nivel global, în
buzunarul celor care o declară și susțin 1,7 triliarde de dolari
anual, după cum rezultă dintr-un studiu al revistei Forbes.O altă
minciună interconectată strâns cu minciuna efectului de seră
este...
80
Minciuna inundațiilor catastrofale

„Dacă Groenlanda și jumătate din ea sau jumătate din
Antarctica s-ar topi sau s-ar prăbuși și ar aluneca în ocean
nivelul apelor din întreaga lume ar crește cu până la șase
metri.” David King
1000 kg/m3 sau 1g/cm3 – densitatea apei lichide la 4 °C

917 kg/m3 sau 0,917g/cm3 – densitatea apei înghețate
1400 mil. Km³ – volumul total de apă de pe planetă
37,8 mil. Km³ – apă dulce ( 2,7 % din total )
Acest citat provine, ca și precedentul din cartea „Un
adevăr incomod” a lui Al Gore, devenită rapid bestseller
internațional... Întreaga carte se bazează pe premiza falsă a
efectului de seră despre care tocmai ce am vorbit și a
declaratului efect de încălzire globală determinat de acesta,
care ar duce printre altele la topirea ghețarilor lumii și minune
mare, la creșterea nivelului oceanelor lumii cu urmarea
catastrofală că o serie de terenuri costiere și majoritatea
insulelor din oceanul Pacific, ar fi acoperite de ape...
Tot acest scenariu apocaliptic este rostogolit ca un
bulgăre de zăpadă de întreaga presă internațională și de
cinematografia americană, până la saturație, dovedind fie că
ziariștii și scenariștii respectivi sunt analfabeți inculți, fie niște
ticăloși, fie ambele...
Căci nu poți fi decât ticălos să insiști aproape două
decenii cu asemenea scenarii apocaliptice menite să terorizeze
populația incultă a planetei când orice copil care a învățat ceva
școală serioasă știe că așa ceva e imposibil...
Așa cum efectul de seră inexistent al bioxidului de
carbon nu e sursa încălzirii globale nici topirea ghețarilor lumii
nu e sursă a unor prezumtive inundații catastrofice. Chiar dacă
s-ar topi absolut toți ghețarii, nu ar duce la creșterea nivelului
oceanului planetar decât cel mult cu vreo doi, trei centimetri...
81
O spun iarăși, cifrele de la început, pe care le cunoaște

orice copil care a învățat la școală proprietățile fizice ale apei...
Orice copil care a citit măcar o dată manualul de fizică și
chimie știe că densitatea maximă a apei e la temperatura de 4
°C și că la orice altă temperatură densitatea apei scade... Orice
cantitate de apă, când îngheață, devine cu 9 % mai ușoară și
tot cu 9 % mai voluminoasă.... De aceea o sticlă plină cu apă
uitată peste iarnă afară se sparge și tot de aceea, oricărui ghețar
i se vede deasupra apei doar exact 9% din volum, restul fiind
submers...
Și oricine cunoaște acest fapt știe că apa dezlocuită de

partea submersă a unui ghețar este exact aceiași cantitate de
apă pe care o are tot ghețarul în cuprinsul său.
Ca urmare topirea calotei glaciare arctice nu are absolut
nici un efect asupra nivelului oceanului planetar...
De fapt, așa cum am spus mai sus, nici chiar dacă toți
ghețarii de pe planetă indiferent că sunt cei montani, cei arctici
sau cei antarctici, s-ar topi și s-a scurge în ocean, nivelul
acestuia nu va crește decât poate cel mult cu vreun centimetru
sau doi...
De ce ? Simplu : pentru că întreaga cantitate de apă dulce
de pe planeta noastră, reprezintă doar 2,7 % din cantitatea
totală de apă iar din aceasta, toată apa cuprinsă în ghețari abia
reprezintă un procent mai mic 1 % din totalul apei de pe Terra.
82
Restul până la 2,7 % este apa continentală din pânza

freatică, lacuri și râuri și apa evaporată cuprinsă în sistemul
noros global...
Al doilea motiv important este că suprafața oceanului
planetar este de 71 % din suprafața globului terestru ca urmare
dacă acel 1 % din toată apa de pe glob, care e prinsă în ghețari
s-ar topi și vărsa în ocean, pe o suprafață atât de mare s-ar
obține același efect pe care-l obții când într-un bazin cu volum
de 2000 litri vii și mai torni 20 litri.... Nici nu se observă !...
Și atunci de ce minciuna asta ? Din același motiv pe care
l-am spus mai sus... culpabilizarea populației pentru efectele
dezastruoase ale poluării globale, culpabilizare care te
determină să accepți orice măsuri restrictive justificate de
pericolul catastrofei globale determinate de topirea ghețarilor...
și firește justifică cei 1,7 triliarde de dolari pe care-i plătește
toată populația globului, celor care manipulează și susțin
această minciună...
Următoarea minciună legată de activitatea distructivă e
omului este...
83
Minciuna protecției mediului

„Toate populațiile tradiționale consideră mediul în care
trăiesc drept sacru, inteligent, locuit de o putere mistică și
înzestrat cu o vitalitate supranaturală.” Patrick Drouot
„Alege un singur stăpân : natura !”
Rembrandt van Rijn
„Știința fără conștiință este ruina sufletului.”
François Rabelais
„Când distrugem ceva creat de om spunem că-i
vandalism dar când distrugem ceva creat de natură spunem
că-i progres” Ed Begley Jr.
Dialog :- Copii și animale... peste tot în lume... dincolo

de diferențe, aceeași poveste de dragoste...
- Și dup-aia vine școala și religia și copiii se transformă
în adulți diabolici...
Voi începe cu ce-i mai dureros și anume cu deșeurile

radioactive... Cantitatea aproximativă de deșeuri radioactive
existente în acest moment pe planeta
noastră este imensă. Și spun
aproximativă pentru că e destul de
greu să afli o cifră exactă căci
nimeni nu e interesat să spună
adevărul în acest domeniu... După
toate cercetările documentare făcute
pe net în ultimul timp am ajuns la
concluzia că această cantitate este de
aproximativ 35 000 000 de metri
cubi, reprezentând totalul deșeurilor
radioactive de orice fel ar fi ele,
volum care crește anual cu circa 30 000 metri cubi.
Periculozitatea deosebită a acestor deșeuri rezidă în
faptul că sunt „distilate”, adică formate din elemente
84
radioactive pure și din cantitatea lor mare concentrată în

volumele mici ale depozitelor respective... În natură, în scoarța
terestră, există de multe ori mai mult material radioactiv sub
forma minereurilor respective care însă nu prezintă pericol
pentru că sunt disipate și diluate în masa imensă a depozitelor
minerale respective...
Sursa principală a acestor deșeuri sunt centralele
atomoelectrice atât civile cât și militare, dezafectarea
armamentului nuclear și reactoarele nucleare științifice. Până
prin 1990, aceste deșeuri erau depozitate fie în incinta
centralelor atomoelectrice fie pe fundul oceanului planetar.
După 1996 acest lucru e interzis așa că deșeurile
radioactive sunt depozitate pe continent. Aceste deșeuri nu sunt
depozitate ca atare ci sunt încorporate prin topire în sticlă sau
ceramică care reduce mult emisia de radiație a deșeurilor
respective. Oricum, chiar și așa, timpul mediu în care se
consideră că cele mai periculoase din aceste deșeuri pot deveni
inofensive pentru mediu, este de peste zece milenii... Indiferent
cum am pune problema, deșeurile radioactive sunt o adevărată
calamitate, căci radiația ionizantă a acestora este absolut
incompatibilă cu viața, singurele ființe care pot supraviețui în
mediul radioactiv fiind gândacii de bucătărie și scorpionii. Într-
un scenariu pe cât de glumeț pe atât de trist, într-o lume
contaminată radioactiv, până și aceste gângănii ar dispărea
după ce scorpionii ar mânca toți gândacii și apoi ar deveni
canibali și s-ar mânca-ntre ei...
Cheltuielile de procesare a minereului radioactiv pentru a
fi folosit în centralele atomoelectrice, precum și cele de
procesare a deșeurilor rezultate și de administrare a depozitelor,
sunt uriașe, lucru care face ca electricitatea obținută prin
centralele atomoelectrice să fie nu cea mai ieftină așa cum
minte presa, ci cea mai scumpă dintre toate. Singurul mare
avantaj al acestei tehnologii este că asigură un monopol absolut
asupra producerii electricității în acest fel, căci nici un om
85
individual sau comunitate mică nu poate să-și producă

electricitatea prin această tehnologie.
Monopolul înseamnă firește, mulți bani care se scurg în
buzunarele celor care controlează această industrie.
Și pentru că tocmai am pomenit de acest monopol, acesta
e și cauza pentru care nu se renunță la aceste centrale. Căci
combustibilul nuclear ar putea fi folosit producând chiar mai
multă energie decât produce acum. Într-o centrală
atomoelectrică radiația ionizantă încălzește apa care se
transformă în aburi iar aceștia antrenează turbinele
generatoarelor electrice... Ca urmare electricitatea e obținută
după un șir de conversii care, firește că se petrec fiecare în
parte, cu un anumit procent de pierderi. Ceea ce nu se știe și nu
ni se spune, este faptul că această radiație a combustibilului
radioactiv se poate transforma direct în curent electric. Firește
că unii vor râde gândindu-se la bateriile atomice pe care le
vedem uneori anunțate în presă.
Da... Exact despre acelea e vorba... Doar că acele baterii
prezentate în presă sunt de dimensiuni foarte mici și sunt
limitate strict la utilizarea în aplicații care au nevoie de puteri
de ordinul microwaților...
Dacă însă aceste baterii ar fi construite la același standard
dimensional la care sunt toate bateriile pe care le cunoaștem, de
oricare din ele ar fi vorba, pornind de la cele de 1,5 V până la
cele de 12 V, ar furniza aceiași putere electrică dar pe o
perioadă de câteva sute de ani... Și asta s-ar putea face inclusiv
procesându-se actuala cantitate de deșeuri radioactive
existente... Asta ar face ca cea mai mare parte a consumatorilor
noștri electrici să nu mai aibă nevoie să fie alimentați la priza
din perete, ceea ce ar face ca centralele atomoelectrice actuale
să fie absolut inutile...
Ia să ne gândim puțin : dacă în lanterna noastră sau în
aparatul foto ori în orice alt aparat care merge cu baterii am
86
avea un set de baterii identice ca formă cu cele de azi dar care

ar funcționa vreo două sute de ani, nu-i așa că ar fi grozav...
Am putea să le lăsăm moștenire nepoților noștri... Și dacă
și tabletele, calculatoarele, televizoarele, aparatele de radio și
sistemele audio ar avea asemenea baterii nu-i așa că ar fi
grozav ? Nu am mai sta cu grija de a cumpăra alte baterii de
fiecare dată când cele din aparat s-au consumat... Aceste baterii
chiar se produc și au o perioadă de viață de aproape o mie de
ani, numai că abia sunt niște prototipuri care nu se știe dacă vor
ajunge vreodată pe piață pentru că interesul ca ele să nu existe,
iar lumea să nu știe de ele, e uriaș... Vedeți una în imaginea
alăturată.
O asemenea baterie are încorporată în ea o pastilă de
material radioactiv absolut inofensivă pentru că este prea mică
ca să afecteze mediul înconjurător și în plus este încastrată într-
o cămașă izolatoare pentru radiațiile
respective... Și ne întoarcem la situația lipsei de
pericol reprezentată de disipare caracterisitică
depozitelor naturale de minereuri radioactive...
Dacă am fi cei care controlează și trăiesc din
industria bateriilor nu-i așa că ne-am dori ca
lumea să schimbe bateriile săptămânal ? Că e
mai bine pentru mine să vând 40 de baterii pe
an în loc de una singură la un secol ! Păi ?... Și
atunci cum să doresc eu, să iasă pe piață o
baterie care ține o mie de ani ?... Nici măcar una care ține zece
ani, nu-mi doresc !... Și ne-ntoarcem la supraproducție și risipă,
căci toate aceste baterii pe care le cumpărăm noi săptămânal,
lunar sau cum le-om cumpăra, ajung fie la groapa de gunoi fie
direct în mediul înconjurător... de multe ori chiar și cele de la
groapa de gunoi tot în mediu se cheamă că ajung căci gropile
de gunoi tot în mediul înconjurător sunt amplasate, chiar nici
nu există căci sunt zone pe glob unde gunoiul se basculează
direct în ocean... Și nu spun prostii aici, căci cantitatea de
87
baterii care se reciclează anual la nivel mondial este de

maximum 5 – 10 % din producția globală anuală.
În felul acesta cei care controlează industria energetică
câștigă pe două căi : pe de o parte din energia furnizată de
imensele centrale atomoelectrice și pe de altă parte din
vânzarea permanentă a tot felul de baterii mici care se schimbă
la două trei săptămâni... Și tot pe două căi distrug mediul
înconjurător : pe de-o parte prin deșeurile radioactive, și pe de
alta prin zecile de mii de tone de baterii de tot felul care
poluează planeta...
Acum trecând mai departe, și pentru că deja despre
poluarea cu produse petrochimice și otrăvuri am vorbit deja,
am să mă întorc puțin acolo, doar pentru a vă pune o întrebare :
știți la ce greutate se ridică totalitate aparatelor de ras de unică
folosință folosite anual în întreaga lume ?... E uriașă... putem
face un calcul... Un asemenea aparat are vreo cinci grame. Și
majoritatea bărbaților îl folosesc cam o săptămână. Deci se
cumpără cam 50 de bucăți pe an... Asta înseamnă 0,25 kg.
Se consideră că jumătate din populația globului sunt
bărbați, din care maturi cam trei sferturi ajungem la 2,5
miliarde de bărbați din care să spunem că folosesc asemenea
aparate un miliard... Rezultă 250 000 de tone de asemenea
aparate...
Dacă vom încerca să aflăm cât din ele se reciclează, vom
constata că nu se reciclează absolut nici unul, pentru că se
consideră că sunt prea mici și e prea complicat să se separe
lamele din oțel de plasticul carcasei... Considerând că jumătate
din aceste aparate se distrug sau se depozitează la gropile de
gunoi bine organizate, tot rămâne ca măcar o sută de mii de
tone pe an de asemenea aparate să ajungă să polueze mediul
înconjurător... Adevărul e că aceste aparate pot fi reciclate
foarte ușor, doar că nimeni nu vrea să creeze o industrie
specializată pe așa ceva... Plasticul de orice fel ar fi el se
topește ( devine fluid ) la circa 300 de grade. În această stare o
88
cuvă prevăzută cu niște electromagneți puternici pe pereții ei ar

putea foarte bine să separe lamele din oțel.
După această separare plasticul se toarnă în lingouri iar
lamele se presează în calupi și se trimite totul la oțelării,
respectiv la fabricile de prelucrare a materialelor plastice... Iată
că tocmai am oferit soluția la imposibilitatea reciclării
aparatelor de ras de unică folosință... De fapt așa cum am mai
spus, e vorba de reaua voință de a înființa o industrie a
reciclării fiabilă... dacă o asemenea industrie ar exista, în cazul
concret al acestor aparate de ras, orice bărbat din lume ar
colecta aparatele folosite într-un container și le-ar vinde la
centrele de reciclare... Și așa ar sta treaba cu toate materialele
plastice pe care le aruncăm acum în jurul nostru cu nesimțire...
O facem pentru că cei care conduc societatea nu oferă
alternative de nici un fel...
La nivelul tuturor statelor lumii precum și al instituțiilor
și organismelor internaționale, se practică ipocrizia și
minciuna, declarându-se cu regularitate tot felul de proiecte și
programe destinate protecției mediului, proiecte și programe
care însă nu sunt niciodată puse-n practică sau dacă sunt puse
nu ajung la finalizare, ele fiind de fapt doar pretexte și
modalități de sifonare a tot felul de fonduri financiare care,
chipurile, au ca destinație protecția mediului. Toate statele
lumii au emis și continuă să emită legi și decrete menite
limitării poluării, dar nici unul din ele nu oferă o alternativă sau
o cale prin care aceste legi să fie respectate... Niciun stat din
lume nu a dus vreodată un proiect de protecție a mediului
serios și cu impact real, la bun sfârșit și nici nu a sprijinit real
vreo organizație civilă de protecție a mediului. Iar pe ici pe
colo pe unde se mai face câte ceva, acțiunile respective sunt
precum o picătură de apă-ntr-un butoi de cerneală... Realitatea
tragică este că, de cele mai multe ori, oficialii, justiția, armatele
și jandarmii îi protejează pe angajații trusturilor industriale care
distrug mediul și-i acuză sau chiar îi încarcerează ori îi împușcă
89
pe cei care, din calitatea de membri ai organizațiilor civile de

protecție a mediului, încearcă să se opună acțiunilor distructive
ale acestora...
În acest context, în toată lumea, au apărut și s-au
dezvoltat paralel cu organizațiile civile de protecție a mediului,
de bună credință, altele de tip mafiot, care sub pretextul
protecției mediului, fac trafic de deșeuri pe care le preiau din
țările industriale mari poluatoare și le depozitează sau le
distrug în țările din zonele sărace ale globului sau le ascund pe
fundul mărilor...
Deși asta pare incredibil, sunt articole și investigații de
presă precum și filme documentare făcute în toată lumea care
dezvăluie aceste aspecte... Iar aici ar fi cazul să subliniez faptul
că absolut nici un fel de organizație de tip criminal, de orice fel
ar fi ea, nu s-ar putea forma și dezvolta fără acordul tacit și
sprijinul activ al oficialităților statale din zonele unde
activează... Amintiți-vă ce spunea Borsellino !...
Exemplul aparatelor de ras de unică folosință, la fel ca și
cel al reciclării PET-urilor despre care am vorbit deja, sunt doar
două exemple definitorii.
Trecând acum mai departe hai să spunem câteva cuvinte
despre defrișări...
Un arbore, acolo la locul creșterii sale, în mijlocul
pădurii, crește de la sine fără ca cineva să cheltuie vreun leuț
sau să se preocupe de îngrijirea lui.
Dacă-l dobori și faci din el prefabricate sau mobilă...
scoți de pe urma lui cel puțin câteva sute de dolari.... Și-n orice
pădure sunt zeci de mii, sute de mii la fel ca el... Total
gratuiți !... Vă dați seama ce rată de câștig oferă o pădure !?...
Imaginea alăturată ne arată evoluția pădurii ecuatoriale
dintr-o țară asiatică, care în secolul trecut era acoperită total de
pădure : Borneo... Păi cum să nu iasă urangutanii înfometați, să
atace populația la drumul mare după o așa evoluție...
90
Aceiași ca și la noi... Criminalii de la butoanele țării

declară că sunt prea mulți urși, nu că e prea puțină pădure,
pentru că ei au vândut-o pe nimic,
termitelor austriece !... Așa că
degeaba se strofoacă activiștii de
mediu să ne spună că un hectar de
cânepă oferă același cantitate de
celuloză ca patru hectare de
pădure, pentru că cânepa trebuie
cultivată și îngrijită... Muncă și
cheltuială ! Și poate că tocmai de
aceea a și fost declarată ilegală...
Ca să existe o scuză !... Până ce nu
o să dispară de pe suprafața
pământului ultimul arbore, cei care trăiesc din defrișări nu or să
fie interesați de cânepă, neam de neamul lor ! Cine nu mă crede
ar trebui să se gândească serios la faptul că pădurile
amazoniene au început să ardă abia după ce triburile din zonă
au câștigat procesul împotriva celor care veniseră să defrișeze
jungla de acolo.La fel stă treaba și cu petrolul și toate celelalte
materii prime. Atât timp cât petrolul e gratis în pământ în
vreme ce reciclarea produselor uzate și degradate presupune
muncă și cheltuieli, nimeni dintre cei care controlează destinele
industriale ale omenirii, nu va fi interesat de reciclare și cu atât
mai puțin de protecția mediului...
Și aș mai putea continua în acest registru pe multe
pagini... Dar cred că deja m-am făcut înțeles... Deci degeaba
vorbim în presă, în conferințe, în prelegeri, la televiziuni și în
școli de protecția mediului, atât timp cât poluarea și distrugerea
mediului este politică de stat a tuturor statelor lumii...
Ajungând și aici la întrebarea de final... : cui folosește să
fim mințiți ?... Păi celor care duc această politică pentru că prin
această minciună, zvârlă culpa în spinarea noastră... De bună
seamă noi suntem de vină pentru toată poluarea, căci noi
91
suntem nesimțiții care aruncăm, ardem, vărsăm, împrăștiem în

jurul nostru tot felul de poluanți... nu ei care au făcut din
poluare o politică globală ! Se spală pe mâini de răspundere și
ne umflă taxele și impozitele cu majorări destinate protecției
mediului, sume care ajung oriunde numai la protecția mediului
nu.
Acum trecând mai departe să vorbim despre o altă
minciună care stă la baza fundamentului societății actuale...
92
Minciuna surselor regenerabile ca tehnologii „free

energy”
„Materia nu-i decât energie acumulată; și energia

poate lua toate formele, de la căderea unei pietre până la
gândirea omului. Materia și spiritul sunt două aspecte ale
aceleiași substanțe, ale aceleiași existențe, ale aceleiași
energii.” Niccolo Machiavelli
„Energia noastră este o expresie a energiei cosmice.”
Deepak Chopra
Văd adeseori, pe diferite surse de informații tehnologii

energetice regenerabile, prezentate ca fiind tehnologii ale
energiei libere. E o minciună menită să creeze confuzie în
mentalul public și să discrediteze tehnologiile energiei libere.
Ca să-nțelegem corect ce vreau să
spun aici :...Tehnologiile „free
energy” sunt toate acele tehnologii
energetice menite să asigure omului
accesul liber și neîngrădit la energia
generată de sistemul nostru solar și
de globul terestru în sine. Ca urmare
aceste tehnologii sunt tehnologii care asigură independență și
libertate celui care le folosește.
Din această perspectivă, tehnologiile energetice
regenerabile, sunt, din contră, tehnologii menite a menține și
întări dependența omului de sistemul energetic global și de
producătorii industriali de tehnologie energetică. Să
exemplificăm...
Eolienele se prezintă ca tehnologie într-o varietate de
modele tehnologice unele mai eficiente în zonele cu vânturi
puternice altele, din contră cu eficiență crescută în zone cu
vânturi slabe... și firește că sunt și modele care se situează în
această perspectivă între cele două... Ei bine, singurele modele
93
de eoliene produse industrial la scară largă sunt cele cu elice,

având dimensiuni cuprinse între 20 – 30 de metri și peste 120
de metri având puteri între 200 și 1000 KW, care introduc
energia creată direct în rețeaua globală. Din păcate asemenea
mașinării, prin tehnologia constructivă și prin dimensiunile lor,
sunt imposibil de realizat de către amatorul doritor de
independență energetică. În plus s-a dovedit că randamentul lor
e destul de scăzut iar impactul negativ asupra mediului e
devastator... De la păsările omorâte de palele acestor coloși,
pale care au viteze periferice de sute de km pe oră, până la
faptul că materialele din care sunt construite nefiind
degradabile se preferă îngroparea lor decât reciclarea și
ajungând la faptul pe care nu l-au preconizat constructorii și
comercianții lor, acela că un parc de sute de asemenea coloși
are automat eficiența scăzută pentru că intensitatea vântului
scade prin însăși faptul că energia lui este extrasă de imensele
elice... Una peste alta tehnologia este una de tip industrial, de
mari dimensiuni și putere, menită clar a menține monopolul
șmecherilor care controlează sistemul energetic și în nici un caz
să asigure independența energetică a cuiva.
Deși există și producători de eoliene de mici dimensiuni,
menite uzului casnic, acestea sunt exagerat de scumpe, au
eficiență redusă și necesită cheltuieli mari de întreținere care,
toate la un loc, le fac total neatractive pentru cei care au ceva
neuroni și știu să analizeze corect plusurile și minusurile
tehnologiei în sine.
Panourile fotovoltaice au fost inventate și construite
prima oară ca tehnologie energetică pentru sondele spațiale,
întru-cât sensibilitatea lor maximă este în domeniul radiației
ultraviolete... Ca urmare randamentul lor la suprafața solului
este extrem de mic comparativ cu cel de la sutele de kilometri
înălțime al spațiului cosmic circumterestru. Randamentul
acestei tehnologii este de asemenea micșorat drastic de
depunerile de praf, și de accidentele create de grindina cât oul
94
de găină, rezultat al războiului meteorologic actual, declarat

ipocrit, drept încălzire globală, care grindină poate să distrugă
în câteva minute investiții de milioane reprezentate de parcuri
de panouri fotovoltaice de mulți kilometri pătrați... Dar ele au
ajuns să cucerească piața mondială pentru că niște „băieți
deștepți” au sesizat potențialul monopol uriaș pe care-l
promit... Întru-cât monopolul e o practică care intră în sfera
criminalității economice, vorbim de profitul unei minorități, pe
spinarea imensei majorități, înșelată de promisiunile false ale
unei tehnologii ineficiente energetic dar, extrem de profitabilă
ca industrie.
Panourile fotovoltaice sunt realizate din cea mai
abundentă substanță chimică existentă pe pământ și anume din
siliciu. Siliciul este constituentul principal al nisipului. Deci o
celulă fotovoltaică e făcută din sticlă de siliciu în care sunt
introduși electrozi. Rata de profit a industriei
semiconductorilor, implicit a celei a panourilor fotovoltaice,
este incredibil de mare, valoarea componentelor electronice
active realizate din siliciu fiind de mii de ori mai mare decât a
nisipului din care au rezultat.
În același timp fiind vorba de o tehnologie care nu stă la
îndemâna oricui, sticla de siliciu fiind o sticlă specială, rezultă
că această industrie constituie un monopol industrial clar, care
asigură beneficii imense unei minorități, pe spinarea majorității
care cumpără aceste produse... De asemenea, industria pe
orizontală a tehnologiei panourilor fotovoltaice, aceea a
acumulatoarelor electrice, este tot o tehnologie de monopol
industrial cu o rată imensă de profit. Se desprinde deci ideea că
avem de-a face cu o situație de monopol, care nu țintește decât
profitul și în nici un caz libertatea și independența cetățeanului.
Monopolul acestei tehnologii rezultă și din faptul că nici
măcar nu are o alternativă, neexistând vreo tehnologie de
conversie directă a luminii în electricitate care să fie la
îndemâna omului de rând.
95
În privința centralelor hidroelectrice, situația se prezintă

la fel. Învățământul și presa ne învață că singura modalitate de
a extrage potențialul energetic al apei este construire barajelor
în spatele cărora mari acumulări de apă furnizează o curgere de
mare presiune care antrenează turbine și generatoare imense.
Cele mai mari centrale electrice din lume sunt construite
pe acest principiu... Cele mai mari !... Dar nici cele mai mici
nu-s accesibile omului de rând, fiind în fapt tot extrem de
mari... Numai gândind la milioanele sau sutele de mii de metri
cubi de betoane sau de acumulări de rocă pentru construcția
barajelor respective ne arată clar că avem de-a face cu un
monopol industrial... În plus, acest tip de hidrocentrală este
prin ea însăși o catastrofă ecologică. Pentru ca apa să se
acumuleze în spatele barajului, ecluzele acestuia reduc debitul
apelor curgătoare cu peste 90 % astfel că atât râurile cât și
fluviile devin, în aval de baraj doar niște pârâiașe amărâte...
catastrofa ecologică rezultată are două aspecte : cel al lacului
din spatele barajului care inundă suprafețe mari de teren
înecând ecosisteme întregi și cel al dispariției râului sau
fluviului în aval de baraj care de asemenea înseamnă dispariția
sau modificarea ecosistemelor respective, până la vărsarea
râului în mare sau în fluviul pe care-l alimentează... În plus
împiedicarea accesului faunei în amonte de baraj reprezintă o
altă mare problemă ecologică. Și nu trebuie să uităm aici faptul
că cele mai mari baraje din lume au un impact negativ însăși
asupra mișcării planetei pe orbita sa... Una peste alta e o
tehnologie total ineficientă prin proporțiile ei impresionante
raportate la cantitatea de energie pe care o furnizează, și e clar
că numai o întreagă industrie de stat sau un consorțiu de
industrii poate construi așa ceva... Ca urmare, vedem că avem
de-a face, din nou, cu un monopol al cărui scop unic este
profitul uriaș al unei minorități în dauna majorității....
În privința alternativei microhidrocentralelor promovate
de același sistem de învățământ și aceiași presă ticăloase, e
96
vorba de exact aceleași principiu al acumulării în spatele unor

baraje care asigură debite mari la turbine de mare turație, doar
că realizarea lor se face la scară mai mică... Există și tehnologii
hidroenergetice care nu necesită baraje și lacuri de acumulare,
ele instalându-se fie pe o deviație a albiei râului fie pur și
simplu în regim flotant direct pe râu, dar despre aceste
tehnologii nu ne spune nimeni, iar dacă nu știi, nici nu cauți să
procuri și să utilizezi... Și probabil că bomboana pe colivă aici,
ar fi să pomenesc de „microhidrocentralele de apartament”,
acele turbine auto antrenate despre care am pomenit în scrierile
mele precedente care sunt perfect capabile ca prin antrenarea
apei în circuitul închis al unui volum de câteva sute de litri de
apă să se poată produce energia necesară unei case...
În acest sens trebuie să-i pomenesc aici pe Viktor
Schauberger, James Hardy, Donnie Watts, sau chiar propunerea
pe care am făcut-o eu însumi de transformare a unui butoi de
două sute de litri într-o asemenea microhidrocentrală... În plus,
sectorul energetic în general, mai are un aspect infracțional,
acela al umflării abuzive și nejustificate a prețurilor, de către
cei care stăpânesc și controlează atât sectorul de producție cât
și pe cel de distribuție, tocmai datorită faptului că având
monopol nu pot fi împiedicați să facă asta... Și ca să răspundem
la întrebarea : de ce am fi mințiți în legătură cu tehnologiile
energetice ?... Răspunsul se deprinde clar în toate cele trei
cazuri de mai sus... : monopolul care asigură profituri uriașe
pentru o minoritate în dauna majorității. Acum să trecem la...
97
Minciuna învățământului gratuit

„Sistemul școlar e destinat să învețe obediența și
conformismul și să împiedice dezvoltarea naturală a
capacităților copiilor.” Noam Chomsky
„Cu cât este mai școlarizat cineva, cu atât este mai
refractar, mai îngust specializat și mai incapabil să înțeleagă
adevăruri simple! Școlarizarea naște UNELTE, nu MINȚI !
Hiper școlarizarea - tipică românilor ! - produce hiper-proști
specializați micrometric, iar în rest… pute după ei.”
Gabriel Lupan
„Progresul e imposibil fără devierea de la normal.”
Frank Zappa
„Oamenii se nasc ignoranți nu proști; ei devin proști
prin educație.” Bertrand Russell
„Încă învăț !” Michelangelo la 87 de ani
La începutul cursei spațiale dintre ruși și americani,

angajații NASA s-au confruntat cu faptul că în
imponderabilitate stilourile și pixurile nu funcționează...
Așa că au creat un departament de cercetare care să
rezolve problema... Iar pentru că aveau stringentă nevoie ca
problema scrisului în imponderabilitate să fie rezolvată cât mai
repede, au avut nevoie de un test
simplu prin care să determine pe loc
creativitatea celor pe care îi angajau
la departamentul de cercetare. Au
apelat la doi oameni de știință
George Land și Beth Jarman care, în
1968 le-au oferit testul respectiv ce
s-a dovedit a fi un succes și care a
făcut ca, după zece ani de activitate
și multe mii de dolari cheltuiți, departamentul de cercetare să
creeze un pix care scrie în imponderabilitate... Încântați de
succesul pe care l-au avut cu inginerii de la NASA, cei doi
98
oameni de știință, au luat hotărârea să efectueze testul și pe o

grupă extinsă de copii ca să determine cam care sunt
capacitățile creative ale copiilor... Așa că au format o grupă de
1600 de copii pe care i-au testat folosind o variantă simplificată
a testului conceput pentru NASA... Testul era incredibil de
simplu și anume se cerea copiilor să găsească altă întrebuințare
decât cea convențională, pentru o agrafă de birou... Copiii
testați erau copii de grădiniță cu vârsta de 5 ani și s-au
descurcat atât de bine că 98 % dintre ei au găsit cu ușurință nu
o altă ci multe alte întrebuințări unei agrafe de birou... Acest
rezultat arăta că practic cea mai mare parte a copiilor erau
adevărate genii... Așa că entuziasmați de rezultat, cei doi au
hotărât să repete testul peste alți cinci ani. Iar rezultatele au fost
și mai stupefiante.... De astă dată doar 30 % din copiii testați au
mai găsit altă întrebuințare unei agrafe.... Acest fapt i-a pus pe
cei doi psihologi pe gânduri... și urmare a fost că au repetat
testul peste alți cinci ani cu copiii ajunși la vârsta de 15 ani,
moment în care doar 12 % dintre ei au mai fost capabili să
sugereze o altă întrebuințare pentru agrafa de birou... În acel
moment experimentul a fost întrerupt căci cadrele didactice au
înțeles ceea ce trebuia să înțeleagă... Așa că următorul test pe
care l-au făcut cei doi, a fost pe un eșantion de adulți din care
numai 2% au fost capabili să-și imagineze că agrafa de birou
poate fi utilizată la altceva decât la fixarea colilor de scris...
Creierul nostru are două tipuri de gândire : cea divergentă
preponderentă în copilărie și tinerețe când căutăm soluții
independent de experiența de viață, și gândire convergentă,
care caută soluții bazându-se exclusiv pe experiența anterioară.
Școala și cu atât mai mult cea teoretică, încurajează și
dezvoltă gândirea convergentă în detrimentul celei divergente...
astfel că la maturitate, după terminarea școlii, adultul nu mai
folosește absolut deloc gândirea divergentă. În spațiul de presă
internațional găsiți cu greu referiri la acest experiment, și
numai dacă căutați cu numele celor doi oameni de știință sau
99
cu termenul „legătura dintre agrafă și creativitate”... Presa

românească tace mâlc... De fapt acest experiment este
definitoriu pentru faptul că școala ne ucide copilăria în fiecare
zi... Caracteristica definitorie a unui copil nu este inocența, ci e
un cumul de mai multe trăsături de caracter cum ar fi
creativitate, curiozitate, spirit critic, empatie și spirit de
dreptate... Toate acestea sunt de nedorit pentru societatea
modernă căci, așa cum spunea Jiddu Krishnamurti : „societatea
nu are nevoie de indivizi cu minți deschise, inteligenți și
revoluționari pentru că astfel de persoane nu se potrivesc
modelului social stabilit și pot crea probleme la vârful puterii
politice. Acesta e motivul pentru care societatea dorește să
mențină controlul minții conform modelului ei și de aceea
așa numita educație va încuraja imitația, spiritul de turmă și
conformismul.”
A, și era să uit : astronauții ruși au folosit, încă de la
primul zbor spațial, creionul.
Cu noțiunea de bine și de rău ne naștem. Fiecare copil
face instinctiv distincție netă între bine și rău... E o lege a
naturii care asigură supraviețuirea...
Acel bine și rău intrinsec, natural înscris genetic în
fiecare din noi, care e pervertit prin educație ( de orice fel ar fi
ea ) e dincolo de religii fie ele teiste sau a-teiste... Iar educația
științifică este și ea o religie în sine, doar că e ateistă... În fond
nu educația e de vină pentru nivelul moral al omului ci felul
cum este ea făcută și scopul pe care-l urmărește... Educați
suntem toți căci trebuie să fim, existând noi ca ființe sociale...
Depinde cum și-n ce scop... e la fel ca și cu tehnologia ...
nu e rea în sine... un pistol la fel ca și un cuțit sau o greblă, ori
la fel ca un motor, nu sunt rele în sine ci felul cum sunt utilizate
și scopul urmărit de utilizarea lor le stabilește caracterul
malefic sau benefic... Cu alte cuvinte nu fabricantul cuțitului
sau pistolului și nici cuțitul sau pistolul în sine nu e vinovat că
acestea au fost instrumentele crimei ci acela care le-a folosit ca
100
instrumente ale crimei... Din păcate de vreo două, trei mii de

ani și până inclusiv în prezent, educația maselor indiferent că
vorbim de cea religioasă sau ateistă e folosită de către cei care
conduc, preponderent, în scopuri criminale.
Majoritatea, când aud că eu nu agreez matematica, se
înfoaie tocmai pentru că confundă matematicile elementare din
ciclul primar, care-s indispensabile vieții în societate, cu
matematicile de liceu și facultate ( superioare ) care în peste 90
% din viața de zi cu zi sunt total inutile. Toți am fost obligați să
studiem în liceu, integrale și diferențiale... De învățat le-au
învățat numai unii, foarte puțini, dar de folosit nu le-a folosit
nimeni în viață decât cei care au ajuns să lucreze în domenii de
vârf ale științei teoretice... să spunem, cel mult 1% din
populație... Și atunci vine întrebarea : de ce am fost obligați să
le studiem toți ?... Oare nu cumva pentru ca cele cinci ore pe
săptămână din liceu și facultate, dedicate matematicilor
superioare să poată înlocui materii cu adevărat utile în viață și
în special protecției mediului și prosperității omului, care nu se
studiază nicăieri, cum ar fi astronomie, ecologie, protecția
mediului, medicină naturistă, nutriție, meteorologie,
astronomie, relații sociale, bun simț, diplomație, tehnologii
energetice, tehnologii agricole ori noțiuni elementare de
arhitectură, artizanat, etc., dând astfel impresia omului modern
că iese din școală un învățat în vreme ce el de fapt „e mai prost
ca noaptea” ?...
Învățământul global a dus la alfabetizarea unui procent
uriaș din populația lumii, dar acesta e singurul avantaj al
învățământului de mase, declarat adeseori ca fiind și gratuit...
De fapt dezavantajele învățământului generalizat sunt
uriașe comparativ cu avantajele... Singurul avantaj al
învățământului de mase este că toată lumea învață să citească și
să scrie... În rest... încă de pe băncile primilor ani de școală
imediat după ce am învățat alfabetul, încep manipularea și
prelucrarea noastră pentru a ieși din noi, după școlarizare,
101
„oameni demni ai societății”. Schepsisul e adevăratul înțeles al

acestei expresii... Oameni demni ai societății nu sunt ceea ce ni
se spune și suntem învățați începând cu acele ore... Și din
păcate extrem de puțini mai sunt capabili să înțeleagă
adevăratul sens al acestei expresii, după ce deja au terminat
ultima formă de școlarizare... Iată, în continuare, voi aduce în
atenția dumnevoastră și o pildă care să întărească tot ce am
„găvărit” pân-aici...
« Într-o zi un băiețel s-a dus la scoală. Băiețelul era mic,
iar scoală era mare, dar când băiețelul a văzut că intrarea în
clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte, a fost foarte
fericit, iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.
Într-o dimineața când băiețelul se afla în clasă,
profesoara le-a spus copiilor :
„Astăzi o sa facem un desen.”
„Grozav”, s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea mult să
deseneze. Știa să deseneze o mulțime de lucruri : lei și tigri, pui
și vaci, trenuri și vapoare… Și și-a scos cutia cu creioane
colorate și a început să deseneze. Dar profesoara a spus :
„Așteptați ! Nu începeți încă !” Și a așteptat până i s-a
părut că toți copiii sunt pregătiți.
„Acum o sa desenam flori”, a zis profesoara....
„Grozav”, s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să deseneze
flori. Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în
rosu, portocaliu și albastru. Dar profesoara le-a spus copiilor :
„Așteptați ! Vă voi arăta eu cum să colorați.” - și a
desenat o floare roșie cu tulpina verde. „Acum puteți începe”,
a zis profesoara. Băiețelul s-a uitat la floarea profesoarei, apoi
s-a uitat la floarea lui. A lui era mai frumoasă decât a
profesoarei, dar n-a mai spus nimic. A întors doar foaia și a
desenat o floare ca a profesoarei : era roșie cu tulpina verde.
Într-o alta zi, când băiețelul intrase în clasă prin ușa din curte,
profesoara le-a spus copiilor :
102
„Azi o sa facem ceva din plastilină.” „Grozav”, a spus

băiețelul, căci îi plăcea să lucreze cu plastilină : șerpi și
oameni de zăpadă, elefanți și camioane... Și a început să
frământe bucata de plastilină. Dar profesoara a zis:
„Stați ! Nu sunteți gata să începeți …” Și a așteptat până
când toți copiii au fost gata.
„Acum o să facem o farfurie”, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băiețelul, caci îi plăcea să facă
farfurii. Și a început să facă farfurii de toate formele și
mărimile. Dar profesoara le-a spus copiilor :
„Așteptați, vă arăt eu cum să faceți !” și le-a arătat cum
să facă o farfurie adâncă.
„Asa, acum puteți începe”, a zis profesoara. Băiețelul s-
a uitat la farfuria profesoarei, și apoi la ale sale. Îi plăceau
mai mult farfuriile lui, decât farfuria adâncă făcută de
profesoară, dar n-a spus un cuvânt. Și-a transformat farfuriile
lui într-o bilă mare din care a făcut o farfurie adâncă și mare
ca și cea făcută de profesoară. Și astfel, băiețelul a învățat să
aștepte, să privească... și să facă doar lucruri ca și cele făcute
de profesoară. Și foarte curând n-a mai făcut nimic de unul
singur. Și s-a întâmplat într-o zi că băiețelul și familia lui s-au
mutat într-o alta casă, într-un alt oraș. Și băiețelul a trebuit să
meargă la altă școală. Școala nouă era și mai mare, și nu avea
nici o ușa prin care să intre direct din curte în clasa lui.
Trebuia să urce niște trepte înalte și să meargă de-a
lungul unui coridor lung pana ajungea la clasa lui. În prima zi
de școală, Profesoara le-a spus copiilor :
„Astăzi o sa facem un desen”.
„Grozav”, și-a zis băiețelul, și a așteptat să-i spună
profesoara ce să facă. Dar ea n-a spus nimic. s-a plimbat doar
prin clasa. Când a ajuns lângă băiețel, i-a spus:
„Tu nu știi sa desenezi ?”
„Ba da”, a zis băiețelul, „ce desen sa facem ?”
„Nu știu până nu-l faci”, a zis profesoara.
103
„Cum sa-l fac ?”, zise băiețelul.

„Cum vrei tu”, a fost răspunsul ei. „Dacă toți ați face
același desen, și l-ați colora la fel, cum să știu cine l-a făcut ?”
„Nu știu”, zise băiețelul și, șovăitor a început să
deseneze o floare roșie cu tulpina verde… »
Ca orice pildă e poate puțin exagerată... Sau nu ?... Cine
știe ?!... Dar un lucru știu sigur : că eu, când am intrat la școală,
am avut exact același sentiment ca acest copil...
Eu voiam să învăț să citesc dar în loc de asta am fost pus
să desenez nesfârșite pagini cu liniuțe, puncte și bastonașe... Și
eu, asemeni copilului din pildă, știam să desenez și-mi plăcea
mult să desenez... Dar în loc ca desenul meu să fie apreciat am
fost suspectat de înșelătorie și am luat notă proastă pentru
primul meu desen la noua școală din oraș... Mi-l amintesc și
acum... Tema era „Punguța cu doi bani” iar eu am desenat cu
acuarelă cocoșul cu punguța-n cioc alergând după caleașca
boierului pe un drum prăfuit cu arbori pe margine... desen
căruia după colorare i-am trasat contururile cu tuș negru...
Pentru toată strădania mea de vreo două ore am primit un
patru și somația de a veni cu părinții la școală... Deși s-a
lămurit vorbind cu părinții mei, și ulterior văzând cu proprii ei
ochi, că desenul a fost făcut de mine și că-n general desenele
mele sunt făcute chiar de mine, profesoara nu a anulat acel
patru...
Drept răzbunare am început să desenez oră de oră
indiferent de materie, pe melamina băncii până o înnegream...
eu nu am acceptat ușor nedreptate și nici să tac, și practic chiar
dacă încet-încet m-am integrat turmei, am avut răbufniri de
revoltă de-a lungul întregii mele vieți de elev... Nici acum nu
pot să suport nedreptățile și ca urmare nu pot să tac și să le las
să se petreacă...
Atât din exemplul real de la început cât și din pilda care
i-a urmat, se desprinde clar, faptul că școala ucide genialitatea
și formează sclavi obedienți ai societății moderne. Ce e mai
104
greu de înțeles din tot ce am scris până aici, e faptul că

indiferent dacă vorbim de școli gratuite sau cu taxă, școala nu e
niciodată gratuită... Ea ne costă enorm căci o plătim cu prețul
uciderii genialității noastre.
De aceea consider că adevărata școală, educația, nu e cea
pe care o facem mergând și absorbind ca niște bureți tot ce ne
spun niște indivizi din spatele unei catedre, ci aceea pe care o
căpătăm punând la îndoială tot ce spun aceștia și căutând
permanent să verificăm orice informație primim, din orice
sursă ar veni ea... Și doar întrebându-ne permanent : „de ce
trebuie să fie așa și nu altfel ?”... vom reuși să ne păstrăm,
măcar în parte sămânța de genialitate cu care ne-am născut... Și
abia atunci, adultul care vom deveni, va fi un om liber, nu un
sclav... Un proverb african spune că „educația e ca erecția :
dacă o ai, se vede !”
Din păcate, trăim viitorul lui Alvin Toffler care spunea că
„analfabetul viitorului nu va fi cel care nu știe să citească ci
acela care nu înțelege ce citește”...
Când eram copil, veneau adeseori pe la mine colegii de
școală... Aproape toți, la prima vizită pe care mi-o făceau, erau
fascinați de cărțile din biblioteca pe care o aveam. Mi-amintesc
și acum cu drag exclamațiile și potopul de întrebări „Uau, ce de
cărți ! Asta cu ce e ? Da asta ? Asta despre ce e ? E interesantă
asta ?”... și alte asemenea. Le scoteau pe rând din rafturi și le
răsfoiau fascinați citind cu nesaț fragmente de text... Am și
acum câteva sute de cărți... Și din paște-n crăciun, mai calcă și
pe la mine câte cineva. În ultimii ani, au intrat în camera mea și
tineri aflați la vârsta liceului sau al facultății... Intră aici ca și
cum pereții ar fi complet goi... Chiar ieri a venit la mine o
tânără, eminentă elevă la școala ei, însoțind un vechi prieten...
Evident că nu era interesată de discuția tehnică dintre
mine și prietenul meu... A stat cu ochii-n telefon deși în jurul ei
erau vreo două sute de cărți... Și nu e prima oară când se-
105
ntâmplă asta. Pentru tinerii de azi, cărțile nu există... Nu

reprezintă nimic...
Nu au absolut nici un interes cu privire la aceste obiecte,
în care-s ascunși stropi de înțelepciune... Și tragic e că nu au
nici un interes nici pentru cele în format electronic cum nici
pentru imensa cantitate de informații care le stă la dispoziție
pe-ntreg spațiul internetului... Discutam cu patronul micului
magazin de unde-mi fac cumpărăturile zilnice... Îmi spunea că
nu-i vine a crede cum tinerii de azi sunt atât de obedienți a se
supune batjocurii acestei acțiuni teroriste numite covid... „Nu-
mi vine a crede că ei singuri aleg să poarte botniță și sunt chiar
mândri că fac asta. Par că nici nu relizează că li se încalcă
drepturile... Și de la tineri te-ai aștepta să fie mai agresivi mai
nesupuși mai revoluționari... De unde ?... Mai rău ca oile !”
De fapt tinerii de azi nu știu că au drepturi. Degeaba
există o întreagă legislație internațională și niște articole prin
constituție căci ei nu citesc și nu se informează. Ei nu știu că în
constituție nu există „stare de alertă” și nici că în țara lor pentru
ca o lege să intre-n vigoare trebuie să fie publicată-n Monitorul
Oficial al României... dincolo de faptul că acesta nu se mai
găsește pe la nici un chioșc de ziare și că oricum ei nu-l caută...
Și habar nu au că cineva-și bate joc de ei obligându-i prin
recomandări transmise televizat de zeci de ori pe zi, să poarte
botniță în baza unei legi care nu a fost încă publicată-n
Monitorul Oficial... Faptul că întreaga clasă politico-
administrativă a țării, acționând antinațional, pe principii
mafiote, a blocat accesul în spațiile comerciale și în instituții
prin afișe de genul : „în această instituție/acest magazin
( inclusiv în școala lor ! ) e obligatorie purtarea măștii” pentru
ei e suficient căci nu știu că de fapt au de-a face cu niște
ilegalități... Pentru ei e echivalent cu legea... Pentru că nu au
citit o lege-n viața lor iar în școlile pe care le fac, nu există nici
o materie de care să le spună despre însemnătatea cunoașterii
legilor...
106
Iar la întrebarea de final : de ce am fi mințiți ?... Cred că

răspunsul l-ați înțeles deja : dacă ni s-ar spune că vom învăța să
citim și să socotim în schimbul pierderii genialității, probabil
că am fugi de școală ca de dracu... Dacă minciuna gratuității
învățământului de mase ne păcălește să renunțăm la
genialitatea noastră în schimbul cititului și socotitului, școala
creează în mintea noastră o minciună și mai mare și anume...
107
Minciuna progresului tehnico științific

„Oamenii de știință din ziua de azi, au înlocuit
experimentele cu matematica și rătăcesc din ecuație în
ecuație, construind, în cele din urmă, o structură care nu are
nici o legătură cu realitatea”
„Toți anii pe care i-am petrecut în serviciul omenirii nu
mi-au adus decât insulte și umiliri.” Nikola Tesla
„Dacă Nikola Tesla nu ar fi fost cenzurat, acum am fi
călătorit deja printre stele.” Nassim Haramein
„Știința este o colecție de erori.” Karl Popper
„70% dintre studiile științifice sunt false.”
Corrado Malanga
Încă din primii ani de școală, suntem învățați că am

pornit pe calea progresului începând cu comuna primitivă,
epoca pietrei și a bronzului, cu pârghii și
frânghii, topoare și arcuri.... În paralel ni
se preamăresc realizările trecutului
apropiat și ale prezentului : centrale
hidroelectrice cu barajele lor imense,
centrale nucelar-electrice, marile poduri
cele mai înalte clădiri, combinatele
petrochimice, și oțelării, mașinile și
trenurile, avioanele și rachetele,
sistemele informatice și de
telecomunicații, etc., astfel că la
terminarea școlii chiar suntem convinși că trăim într-o
civilizație înalt tehnologizată și am ajuns la culmea
progresului...
Dar pe tot cursul școlilor pe care le facem, se omite cu
grijă și ipocrită rea intenție, să ni se povestească despre marile
realizări ale înaintașilor noștri, rase de oameni a căror structură
anatomică era radical diferită de a noastră, o tehnologie
incredibilă și încă neînțeleasă : marile piramide realizate din
108
milioane de blocuri de piatră a căror geometrie perfectă e

imposibil de atins, palatele realizate din blocuri masive de
piatră de sute și mii de tone, pe care nici o macara actuală nu le
poate mișca din loc și care sunt îmbinate fără mortar și fasonate
perfect, astfel că în îmbinarea dintre ele nu intră nici firul de
păr, toate astea având încăperi fără ferestre dar în care nu e nici
urmă de fum, ceea ce arată că au fost luminate electric,
sculpturile a căror geometrie perfectă arată că au fost fasonate
pe mașini de prelucrat comandate computerizat și multe, multe
altele... Imense vestigii care zac împrăștiate pe suprafața
solului și sub apele întregului glob terestru... dar despre care nu
știm nimic pentru că ni s-a spus că au fost construite pe vremea
înaintașilor noștri care lucrau cu pârghii, sfori și topoare de
bronz în eforturi colective de zeci de mii de sclavi lucrând ani
de zile într-o vreme când populația lumii abia atingea vreun
milion, două...
Vestigii ale unei civilizații mult superioare celei actuale,
care ne-a precedat și pe care ipocriții și infatuații științifici
actuali și le-au însușit, atribuindu-le actuale civilizații....
Firește că profesorii noștri, ai majorității, care facem o
școală primară și un liceu ca să ne descurcăm cât de cât în viața
care ne așteaptă, nu au nici o vină... Nu ei sunt ipocriții... ei
doar predau ceea ce prevede programa școlară și au învățat și ei
la rândul lor... Dar programa școlară, fiind ea, la nivel global,
remarcabil de similară, că de, trebuie să se potrivească
civilizației actuale, omite sumedenie de adevăruri, denaturează
altă sumedenie și spune altă sumedenie de minciuni... Toate
astea fiind opera escrocilor de la butoanele omenirii, care ne
ascund multe, nepermis de multe, despre lumea-n care trăim...
Cine folosea pumnalele, săbiile și topoarele lungi de trei
– patru metri care există prin unele muzee și despre care nu ni
se spune nimic ? Cine încălța cizmele de doi metri înălțime în
care încape un om cu totul ? Cine citea cărți cu paginile de un
metru pătrat și greutatea de două sute de kilograme ?... De ce
109
unele clădiri istorice au uși de zece metri înălțime și de patru

lățime ?... De ce, de fiecare dată când pe vreun șantier
arheologic se găsește scheletul vreunui uriaș, acesta dispare în
scurt timp ?
Cine folosea acum douăzeci de mii de ani,
transformatorul electric descoperit acum câțiva ani în
Kosovo ?... Cine a construit sumedenia de artefacte tehnice cu
vechime de sute de milioane și chiar peste un miliard de ani,
datări stabilite riguros științific prin mai mult metode de datare
de către diferite institute de profil, care au fost găsite pe toată
suprafața globului și pe care uneori le vedem prin unele muzee
fiind etichetate cu vechime de doar câteva zeci de mii de ani ?
Dar cele care nu sunt expuse și stau ascunse prin
depozitele muzeelor ? Există de trei, patru ori mai multe
vestigii istorice incomode ascunse prind depozitele muzeelor
lumii decât totalitatea celor expuse. Despre ele de ce nu se
spune nimic prin manuale școlare și universitare ?... De ce
toate aceste vestigii istorice nu se regăsesc în manualele de
istorie ?... Sunt doar câteva din zecile de întrebări fără răspuns
pe care și le pun cei care, chiar studiază istoria omenirii în
afara dogmei oficiale... Asta-i privind istoria lumii... Dar se
practică aceiași ipocrizie și secretomanie în toate domeniile
științei și tehnologiei.
Știința actuală a omenirii, mai ales în domeniul tehnic,
domeniu care se bazează pe fizică, este controlată de niște
șmecheri ai științei care emit tot felul de elucubrații teoretice,
care rezultă din calculele matematice fanteziste, și pe care apoi
încearcă să le valideze căutând în natură fenomenul pe care
tocmai l-au inventat. În același timp oamenii de știință actuali,
predând la catedrele lumii aceste fantezii pe care ei le numesc
știință, induc în mentalul colectiv al umanității false percepții
urmate firește de false înțelegeri legate de toate fenomenele
naturii... Ca un exemplu, omenirea folosește de peste un secol
electricitatea fără a ști ce este ea în realitate. Cei care nu
110
lucrează în domeniul electric, precum și mulți din aceia care

chiar lucrează în acest domeniu, dar a căror activitate practică
se limitează la aplicații teoretice și mai puțin la practică
consideră definiția electricității ca fiind corectă și clară...
Numai că practicienii, de-a lungul acestui secol au
constatat o serie de fenomene în comportarea circuitelor
electrice, care nu se supun definiție sau chiar o contrazic...
Un alt exemplu ar fi folosirea magneților... cam tot de o
sută de ani omenirea folosește magneți în foarte multe domenii
tehnologice... Magneții cu pământuri rare existenți acum sunt
de sute de ori mai puternici decât cei ai copilăriei mele. Cu
toate acestea nici un om de știință nu se obosește să ne spună
ce este magnetismul. Și să nu credeți cumva că nu știu... Există
chiar și un premiu Nobel acordat cuiva care a studiat emisia
naturală de radiație, emisie care stă la baza comportării
magneților. Cu toate acestea, atunci când a fost întrebat de un
reporter al unei publicații științifice : ce este fenomenul de
opoziție pe care-l simțim atunci când doi magneți se
resping ?... Richard Feynman, el e câștigătorul acelui premiu, a
fost suficient de șmecher și nesimțit să-l sucească și să-l
răsucească pe reporter prin tot felul de fraze ridicole care au
sfârșit cu o exprimare de genul, „eu ți-aș spune ce e, dar de ce
trebuie tu să știi asta că oricum ești prea prost ca să
înțelegi !?”...
Din păcate toată cunoașterea noastră e împănată cu
minciuni și jumătăți de adevăruri, situație agravată de faptul că
majoritatea profesorilor lumii au falsa impresie că știința se
termină la ce au învățat ei...
Ca să mă fac bine înțeles : eu nu contest progresul
tehnico – științific. El există și-l constatăm toți pe pielea
noastră mai ales că acum acesta, supunându-se legii lui Moore
și fiind de aceea, de sute de ori mai rapid decât pe vremea
bunicilor și străbunicilor noștri, e perfect vizibil... Ce contest
este secretomania celor care controlează sistemul tehnico
111
științific actual, secretomanie care pune piedici de natură

legislativă, financiară și administrativă dezvoltării tehnologiei
și mai ales utilizării acesteia în beneficiul întregii umanități...
Progresul tehnico științific al omenirii merge cu frâna
pusă și nu de azi de ieri ci cam de vreo două milenii, dacă nu
cumva de mai mult timp...
Asta se petrece pentru că, elitele societății noastre sunt
animate de o gândire psihopatică conform căreia ei trebuind să
fie deasupra celorlalți, aceștia le vor contesta ( și pe dună
dreptate ! ) poziția și ca urmare le sunt dușmani... de aceea de
când e lumea asta a noastră... nu cele trecute, ci asta în care
trăim noi acum, psihopații din vârful societății, prin însăși
poziția pe care o au, au putut controla progresul omenirii,
păstrând pentru ei cele mai noi și mai performanțe tehnologii.
Iar chestia asta are două fațete clare una militară și una
civilă... Ca să vorbim de fața civilă a acestui aspect...
simplificând un pic lucrurile : când noi populimea mergeam pe
jos, ei, șmecherii de prin palate, mergeau călare... Când am
ajuns și noi să mergem călare, ei deja mergeau în calești trase
de patru cai. Când am ajuns și noi la calești, ei mergeau cu
trenul... Când am ajuns și noi la tren, ei mergeau cu
automobilul personal, când am ajuns și noi la acesta, adică mai
acu-n vremea noastră, ei merg cu avionul și elicopterul
personal. Și nu e greu să ghicim ce urmează... Când noi vom
ajunge la elicopter sau dronă personală, ei vor merge cu
avioane supersonice, iar când vom ajunge și noi la alea, ei se
vor deplasa cu mijloace de transport gravitaționale...
Trist e că aici intervine și lăcomia psihopaților de la
putere în scopul acumulării de bogății, acumulare de bogății
care nu poate avea loc decât prin împiedicarea directă a
celorlalți de a avea acces la o viață confortabilă... Și astfel se
mai pune o piedică accesului maselor largi la progres... Spre
exemplu în domeniul auto numai în Statele Unite ale Americii,
în secolul ce a trecut, mai exact de la 1 ianuarie 1901 și până la
112
1 ianuarie 2001, au fost emise peste o mie de brevete de

invenție, privitoare la tehnologii de economisire a
combustibilului sau de motoare cu alți combustibili decât cei
petrolieri... Astfel, numai lui C. N. Pogue i s-au eliberat peste
250 de asemenea brevete, toate referitoare la carburatoare super
economice care permit ca o mașină să străbată o sută de
kilometri cu doar câteva zeci sau sute de ml de combustibil...
Nici unul din această mie de brevete nu a fost vreodată
luat în producție de către industria auto... Doar unele din ele, au
fost folosite experimental pe mașini unicat pentru verificarea
principiului sau uneori în industria automobilelor sportive...
Cam așa stă treaba... Și asta nu e în sine o frânare a
progresului căci acesta, totuși se petrece, doar că tot ce-i mai
nou e păstrat pentru elite ca instrument prin care acestea-și
asigură un ascendent important asupra maselor...
Tragedia stă în cealaltă față a acestui aspect, aceea
militară... Aici e tragic pentru că psihopații de la butoanele
lumii, în toată istoria umanității, au folosit cele mai noi
descoperiri științifice pentru a stârni și întreține războaie,
pentru a jefui și pentru a ucide... căci întreaga noastră
civilizație e edificată prin crimă și sprijinită pe crimă...
În mintea acestor bolnavi psihici, nu există conceptul
foarte bine ilustrat de expresia „ubuntu” a unora din triburile
africane : „numai dacă celor de lângă mine le e bine, îmi va fi
și mie bine”... Pentru ei nu există decât „mie să-mi fie bine, iar
ceilalți să piară”... Și asta, din păcate, nu e caracteristic doar
celor de la butoane ci și unei largi majorități a semenilor
noștri... și vine din caracterul concurențial al sistemului de
învățământ global. De altfel cineva, Karl Liebknecht, activist
de stânga al politicii germane de la sfârșitul secolului
nouăsprezece, spunea foarte frumos despre capitalism, care
este esența malefică a organizării sociale actuale : «legea de
bază a capitalismului este „tu sau eu” nu „tu și eu”»...
113
Așa că deși vedem că progresul există... și suntem

convinși că suntem culmea lui, realitatea e că o minoritate de
șmecheri ne mint și păstrează pentru ei tot ce-i mai bun.... și
ce-i mai trist aici, e că în felul acesta, mereu, în toată istoria
actualei civilizații, au împiedicat accesul majorității la
bunăstarea pe care o oferă acesta...
Și-n acest context, majoritatea semenilor noștri sunt
convinși că oamenii de știință lucrează pentru progresul
omenirii. Nimic mai fals !
Oamenii de știință nu posedă decât știința... Dar știința
lor nu face nici cât o ceapă degerată dacă nu e aplicată-n
practică... Iar ca să o aplice-n practică le trebuiesc bani... Așa
că oamenii de știință nu lucrează, nu au lucrat și nu vor lucra
niciodată pentru progresul omenirii ci numai și numai pentru
progresul celor care stăpânesc și emit banii, adică al celor care
le finanțează activitatea !... Ca urmare omenii de știință nu vor
lucra niciodată pentru progresul umanității decât într-o
societate în care nu există bancheri și elite...
Ceea ce vedem în jurul nostru ca fiind progres, sunt doar
tehnologii care slujesc interesele celor care conduc și
controlează omenirea, fie ei politicieni, bancheri, militari, trupe
de ordine sau clerici...
Vedem că în ciuda faptului că populația nu are dreptul să
posede și să folosească arme, industria militară a lumii
construiește mereu noi și noi arme,
tot mai sofisticate. Vedem că deși
omului de rând i s-a interzis
accesul la medicina tradițională,
industria farmaceutică mondială
inventează noi și noi medicamente
de sinteză, care niciodată nu
vindecă o boală ci doar
ameliorează simptome. Vedem că spitalele sunt dotate cu
echipamente tot mai scumpe care în loc să facă sănătatea din ce
114
în ce mai accesibilă omului de rând, maselor largi, din contră, o

fac din ce în ce mai costisitoare și mai inaccesibilă. Vedem că
mijloacele de transport ale omenirii sunt toate, fără excepție,
bazate pe utilizarea hidrocarburilor și că industria petrochimică
a inundat lumea cu ambalaje din materiale plastice a căror
perioadă de degradare este de sute și chiar mii de ani, deși
aceiași știință ne spune că poluarea a atins cote inadmisibile.
Vedem că presa lumii a devenit preponderent vizuală
transmițând numai și numai știri negative și creând panică în
mentalul public.... Vedem că că industria cinematografică
scoate pe bandă rulantă filme care induc în conștiința publică o
mentalitate agresivă și concurențială care distruge orice relație
interumană. Vedem că tehnologia care ne stă la dispoziție dând
falsa impresie de progres, este doar cea a tehnicii de calcul și
de supraveghere care deși ne facilitează nouă accesul la
informație, le asigură lor posibilitatea de a ne supraveghea și
controla mai acerb... Vedem cum toate invențiile a căror scop și
finalitate tind spre progresul maselor, după ce sunt bombe de
presă pentru câteva zile, dispar apoi și nu mai auzim nimic de
ele... Vedem că tehnologiile energetice se încăpățânează să
rămână tributare unui sistem centralizat și monopolist aflat în
mâna bogătașilor lumii în vreme ce orice tehnologie energetică
menită a asigura independența energetică și implicit libertatea
omului de rând este interzisă, nu poate fi brevetată iar
inventatorii sunt agresați, excluși social și chiar uciși de
societate și de autorități... Toată așa zisa dezvoltare tehnico
științifică a lumii slujește un unic scop : controlul, profitul și
puterea unei minorități infime în dauna majorității.Și de aici
apare și răspunsul la întrebarea firească : de ce am fi mințiți cu
privire la progresul tehnic și științific al omenirii ? Pentru
menținerea și perpetuarea paradigmei tehnico-științifice actuale
care asigură perpetuarea puterii „elitelor”.
Acum să trecem la cei cu ajutorul cărora sunt impuse și
susținute toate minciunile debitate de cei care ne conduc :...
115
Minciuna presei libere

„Dacă nu ești atent, știrile te vor face să urăști oamenii
care sunt opresați și să iubești pe cei care fac opresiunea.”
Malcolm X
„Jurnalism înseamnă să publici ceea ce alții nu vor să
fie publicat. Restul e PR...”
„Cu cât o societate se depărtează mai mult de adevăr cu
atât îi va urî mai mult pe cei care-l spun” George Orwell
„Nu poți să te numești jurnalist când aperi instituții și
corporații.” Dragoș Pătraru
„Adevărul există doar pentru cei care vor să-l
cunoască; pentru restul există televiziuni.”
Octav Bibere
Presa e liberă doar atât cât îi permit patronii ei !... De

aceea jurnaliștii, pentru a-și păstra slujba, preferă minciuna sau
jumătățile de adevăr... Într-o
societate normală dreptul la
libera exprimare care este
însăși esența unei prese libere
este garantat. Știți ? Degeaba
scrii în constituția unei țări că
cetățenii au drepturi dacă prin
legi neconstituționale și prin
acțiuni teroriste și tiranice le
anulezi. Atât timp cât un
ziarist e obligat să pocnească
din călcâie în fața unui patron
care-i interzice să pună adevărul și-i impune să publice
minciuni presa nu e liberă iar dreptul jurnalistului la libera
exprimare este anulat sau îngrădit... Dar totodată acest drept
este restricționat și anulat și cetățenilor de alte profesii atât
timp cât exprimarea lor este cenzurată sau ei sunt sancționați ca
urmare a opiniei pe care o au... Unii sperau ca odată cu apariția
116
și dezvoltarea internetului presa să dispară sau să-și reducă

drastic puterea... Din păcate, internetul a dat presei o putere
înzecită, dar nu în sensul benefic ci din contră, manipularea și
dezinformarea atingând cote tot mai mari odată cu cantitatea
crescută de informație disponibilă, informație pe care cei mai
mulți nu au timp sau nu știu cum să o verifice... Știrile vor fi
manipulate atât timp cât va exista presă, indiferent de stadiul
tehnologic al internetului sau de existența sau inexistența sa... E
în natura omului să mintă și cu cât va avea la dispoziție o
tehnologie mai avansată, cu atât va minți mai eficient... Și tot
din această cauză dreptul la opinie și la libera exprimare a
cetățeanului, drepturi fundamentale în orice societate liberă, va
fi anulat sau îngrădit prin cenzură și presiuni de natură teroristă
efectuate de organele de opresiune ale poliției și justiției.
În galaxie sau univers, adevărul poate fi relativ... dar aici
la noi, pe sfera albastră a micului nostru punct de trai, adevărul
e unul singur. Nu există un adevăr pentru unii și altul pentru
alții... Nimeni nu are dreptul să facă diferențieri pe criterii de
presupusă inteligență... ( sau, mă rog, lipsă a ei ) Fiecare om
are dreptul egal la a avea acces la informație. Cum se descurcă
să o acceseze și cât pricepe și ce folosește și cum din ea,
depinde de inteligența sa... dar asta o determină exclusiv
spiritul său, nu cel care oferă informația... Altfel este
discriminare pe criterii inventate...
Și așa e destul faptul că la nivel local, avem discriminări
determinate de factori obiectivi cum ar fi puterea financiară,
zonă geografică aflată sau nu sub influența benefică sau din
contră malefică a celor care controlează destinele omenirii
etc.... Nu mai e cazul să ne punem bețe-n roate între noi... doar
pentru că ni se pare nouă că cutare ar merita sau nu ar merita să
știe adevărul... TOȚI MERITĂM SĂ ȘTIM ADEVĂRUL.
Situația actuală a inechităților și suferinței datorată
războaielor și criminalității e urmare directă a faptului că de
milenii ni se ascunde adevărul și ni se servesc minciuni !
117
M-am născut în 1964, deci prin naștere sunt cetățean al

Republicii Populare Române, stat a cărui lege de constituire
este încă în vigoare. Au fost unii care mi-au reproșat că acea
lege este căzută în desuetudine, adică că nu s-ar mai aplica
pentru că e depășită... Hai nu mai spune ! Era căzută în
desuetudine, dacă prezentul stat avea lege de constituire dar
legiuitorul ar fi omis să precizeze în acea lege că odată cu
intrarea în vigoare a legii de constituie a noului stat precedenta
lege se abrogă. Doar și numai doar atunci legea aceea ar fi
căzută în desuetudine !... Deci nu e cazul.
Prin educație sunt cetățean al Republicii Socialiste
România, continuatoare al formei de guvernământ al RPR. Am
asistat, văzând cu proprii mei ochi, la ridicare patriei mele de la
statutul de țară agrară la cel de grânar al Europei și putere
economică mondială.
Nu pot spune dacă presa copilăriei mele era părtinitoare
în schimb pot spune cu absolută siguranță că nu mințea : de-a
lungul întregii mele copilării și tinereți am văzut, seară de seră
la jurnalele de actualități ( telejurnale ) sau am citit în ziare,
cum erau anunțate punerea în exploatare a tot felul de obiective
industriale și agricole. O dată la câteva săptămâni se anunța
darea la apă a unui nou cargobot, mineralier, șlep sau pescador
și s-a dovedit că cea de-a patra flotă a lumii, dispărută subit
după 1989 chiar a avut circa trei sute de nave...
Deci presa nu a mințit... săptămânal se anunțau predarea
la cheie a unor noi și noi blocuri de locuințe... Săptămânal se
anunțau intrarea în exploatare a unor noi obiective industriale
și agricole... Eu însumi am participat în calitate de muncitor
zilier, în copilăria mea, la ridicarea în orașul în care locuiam a
uneia din cele mai mari sere din țară, seră în care, după
terminarea liceului, am și lucrat...
Când am plecat din Moreni în 1974 mutându-mă în
Târgoviște, în cartierul în care am locuit și am crescut, existau
câteva zeci de blocuri... Am locuit într-un bloc cu 10 etaje nou
118
nouț... am fost primii locatari ai acelui apartament ( 41 al

blocului 26 de pe strada Tineretului )... De asemenea am
învățat la o școală nouă nouță, a căror dotări atingeau cele mai
înalte standarde ale vremii. Până am terminat eu liceul numărul
blocurilor din cartierul meu ca și cel din întregul oraș s-a
triplat... Am copilărit jucându-mă pe șantierele blocurilor în
construcție... În acea perioadă în Republica Socialistă
România, au fost construite peste patru milioane de
apartamente... Tot în acea perioadă au fost ridicate miile de
obiective energetice și industriale ale țării care au făcut din
România o putere industrial-economică mondială... Am văzut
cu ochii mei cum tatăl meu împreună cu colegii lui au ridicat
din țărână cel mai modern laminor de oțel inoxidabil din
Europa...
În copilăria mea am participat la câteva expediții
pionierești ocazie cu care am bătut cu propriile mele picioare
șoselele și toate frumusețile patriei, inclusiv obiectivele
energetice, și industriale de pe cuprinsul patriei și miile de
hectare de păduri virgine... Deci m-am convins cu proprii mei
ochi că presa nu spunea minciuni atunci când anunța ce
anunța...
Inclusiv despre arestarea și condamnarea lui Gheorghe
Ștefănescu zis Bachus am crezut că nu e minciună, pentru că pe
vremea aia, în fața fiecărui post de miliție din țară, exista un
„panou de onoare” în care erau prezentați cei care pe plan local
ajunseseră ca după arestare să fie condamnați de către justiție...
Acum poliția nu se mai mândrește cu așa ceva, pentru că
criminalii pe care-i prinde sunt eliberați de justiție... și ar fi și
greu în condițiile criminalității înfiorătoare de azi, căci
asemenea panou ar trebui să se-nșire pe o stradă-ntreagă...
Tot ce spunea presa pe vremea aia era considerat de orice
cetățean al țării adevărat, extrem de puțini fiind cei care se
îndoiau de presa vremii, pentru că ar fi fost și greu să te
119
îndoiești când vedeai în jurul tău cum țara crește sub ochii tăi,
confirmând ceea ce declara presa...
Nu sunt vreun nostalgic. Am văzut cum țara mea a
crescut odată cu mine, de la stadiul de stat agrar la cel de
putere economică mondială și grânar al Europei. Ce spun aici
am văzut cu proprii mei ochi și am trăit pe propria mea piele,
iar cultura generală pe care o am mă îndreptățește să spun cu
maximă obiectivitate că Nicolae Ceaușescu a fost pentru
România ce a fost Ramses al doilea, pentru Egiptul antic,
Ataturk pentru Turcia modernă, Tito pentru Iugoslavia și
Gadafi pentru Libia....
A fost un monument pe care nimeni nu-l va mai egala...
căci nimeni nu poate fi ce a fost el, și anume, părintele națiunii.
Și am ajuns să asist la prima și cea mai monumentală
minciună a presei atunci când după ce Nicolae Ceaușescu a
declarat că țara este sub asediul „agenturilor străine” și după ce
l-au asasinat, aceea că sunt 60 00 de morți în țară omorâți de
miile de teroriști comuniști care de fapt nu au existat, ei fiind
dovediți de diferite mărturii ca fiind doar vreo câteva sute de
agenți străini ai unor servicii secrete, israeliene, ungurești,
rusești, englezești sau americane infiltrați pe teritoriul țării,
pentru a crea haos și a regiza ceea ce unii, chiar și acum după
trei decenii, continuă să numească mincinos „revoluție” !
Nu ! Să fie clar : a fost o lovitură de stat organizată de
sistemul bancar internațional prin serviciile secrete ale marilor
puteri corporatiste și ai dușmanilor poporului român, cu largul
concurs mincinos al presei de atunci cumpărată sau șantajată...
Și apoi am ajuns să asist la a doua mare minciună a
presei românești... care din acel moment deja începuse să nu
mai fie românească : nea petre roman, evreu khazar urmaș al
unui bolșevic din timpul ocupației rusești de după război, după
ce a fost pus prim ministru de cei care au organizat totul, a ieșit
pe posturile de televiziune și a declarat că „industria
120
Românească e un morman de fier vechi”... Iar când liderul de

sindicat de la Tepro Iași s-a revoltat, l-au asasinat...
Asta cu mormanul de fier vechi, putea să o spună oricui
numai mie nu, care învățasem într-una din cele mai moderne
școli din țară, construisem una din cele mai moderne sere din
țară și văzusem cum tatăl meu construise în colaborare cu
muncitorii japonezi cel mai modern laminor de oțel inoxidabil
din Europa... Și atunci mi s-a întărit încă odată în plus, dacă
mai era nevoie ceea ce declarase Nicolae Ceaușescu... că țara e
distrusă de „agenturi străine”...
Dar convingerea încă nu era definitivă, căci ulterior
lucrând în secția sticlărie a Întreprinderii de corpuri de iluminat
„Romlux Târgoviște” aveam să constat că totuși ceva, ceva
adevăr era în mormanul de fier vechi... căci mașinile pe care
am lucrat în acea sticlărie erau vechi de peste douăzeci de ani...
Așa că atunci când presa a venit cu minciuna
retehnologizării susținută la fel de mincinos de conducerea
fabricii, am pus mâna pe pikhamer, alături de colegii mei, și am
dărâmat cu mâna mea sticlăria aia, convins că într-adevăr va fi
retehnologizată...
A fost prima și ultima oară când am mai crezut ceva din
afirmațiile presei și ale conducerii de după 1989... Pentru că
odată placat în șomaj tehnic, aveam să constat că după ce noi
am dărâmat sticlăria, nu a mai venit nimeni în urma noastră să
o retehnologizeze... iar noi am fost pur și simplu concediați...
Și de atunci am asistat an de an, cum puțin câte puțin,
aproape în același ritm în care țara fusese ridicată, de astă dată
era dărâmată și dată la fier vechi... în locul tuturor obiectivelor
industriale și agricole ale țării instalându-se ca ciupercile după
ploaie doar supermagazine străine...
Presa de după 1989 indiferent că vorbim de cea scrisă sau
de cea audio-video nu a spus decât minciuni... Singurul lucru
care s-a mai realizat de atunci au fost două tronsoane de
autostradă, unul prin Moldova și o continuare a autostrăzii
121
București – Pitești, altfel numai și numai obiective economice

străine sau jefuirea celor aparținând poporului român...
Iar de fiecare dată când s-a întâmplat ceva benefic în țara
asta, în toți acești treizeci și de ani care au trecut din 1989,
presa devenită între timp integral proprietate sionistă, nu a
binevoit să spună nici măcar un cuvințel...
Căci au fost... Autocamioane Brașov a supraviețuit și
produce camioane la standarde mondiale, Astra Arad a
supraviețuit și produce tramvaie la cele mai înalte standarde...
După ce Electroputere Craiova a fost desființată, a răsărit
prin strădania unor foști angajați ai ei Softronic-ul care produce
autotrenuri de cea mai mare calitate permisă de infrastructura
de căi ferate lăsate de izbeliște atât cât mai există, precum și
locomotive grele de mare putere - 6 MW – la standarde
moderne... și multe... Dintr-o industrie cu peste 1300 de fabrici
și mari combinate ar fi fost și imposibil să dispară absolut tot...
Presa actuală, proprietate integrală a dușmanilor
poporului român, nu suflă nici un cuvințel despre lucrurile
bune din țara asta, dar sprijină din greu corporațiile și firmele
străine care distrug și jefuiesc țara... Și totul culminând cu cea
mai monumentală minciună de presă care se putea imagina,
aceea a unei pandemii globale... care, vezi minune mare, nu
omoară decât pe cei din spitale, iar de oamenii de pe stradă, de
politicieni, de ziariști și de medici nici nu se atinge... În ce mă
privește, după ce am asistat cu ochii mei și am participat la
ridicarea țării mele, să recunosc autoritatea celor care, după
1989 mi-au distrus patria, ar însemna să fiu ultimul prost de pe
planetă... Încă nu am ajuns să fiu prostul cu care să se-
ntâlnească hoții care mi-au distrus patria... Și nici bătaia de joc
a nimănui nu sunt !
Înainte de a încheia... Pentru cei care se informează de pe
internet, a fost clar încă de acum un an faptul că așa numita
pandemie este o acțiune teroristă de nivel global, în care sunt
angrenate în egală măsură guvernele și presa mondială... Au
122
fost în anul ce a trecut, pe plan mondial inclusiv aici aproape

de noi, prin Europa tot felul de proteste atât ale asociațiilor
profesionale ale medicilor și juriștilor cât și ale maselor largi de
cetățeni ai diferitelor popoare, unele din aceste proteste de
amploare considerabilă, adică zeci de mii sau sute de mii de
cetățeni... Nu știu cât din presa de acolo a spus despre ele dar
cea din țara noastră a tăcut și continuă să tacă...
Priviți imaginea de alături... Despre protestul fermierilor
din India la care au participat peste două sute cincizeci de
milioane de oameni, o fi spus ceva vreo televiziune de oriunde
din afara Indiei ? Eu nu am
auzit nimic. Dumneavoastră
ați auzit ?... Deci cui
folosește o presă mincinoasă
?... Tuturor celor care o
controlează... Stăpânilor și
proprietarilor ei !... Frumos
scria pe o pancartă în fața
Casei Poporului confiscată
de unii din conducătorii
tâlharilor care distrug țara,
autointitulați parlamentari :
„guvernul e peștele iar
presa e curva !”
Știți ?... Pentru ca cineva să nu te mai creadă e suficient
să-i spui o singură minciună. Presa spune zilnic minciuni... Ca
urmare, oricât ar fi de important adevărul pe care totuși îl mai
spune, el nu mai are absolut nici o valoare. Cel puțin, nu pentru
mine !
O altă minciună propagată de toată presa internațională
este...
123
Minciuna holocaustului
„Aceasta este patria mea, nimeni nu mă poate da
afară.” Yasser Arafat
„Evreii sunt problema. Evreii sunt cauza tuturor
problemelor în lume.”
William G. Boykin – general locotenent american
„În România holocaustul nu a avut loc.”
Nicolae Minei – Grunberg – istoric evreu
Aici voi introduce un articol pe care l-am publicat deja,

căci e relevant și prin el am spus deja aproape tot ce era de spus
cu privire la acest subiect :
« Holocaustul și ghioceii
O știre din patru februarie anul acesta ( 2021) : „Vasile
Zărnescu, fost locotenent colonel în Serviciul Român de
Informații, a fost condamnat astăzi de Judecătoria Sectorului 3
la un an și o lună de închisoare, cu amânarea pedepsei, pentru
negarea Holocaustului... El a fost condamnat pentru două
articole publicate pe site-ul altermedia.ro, potrivit deciziei
instanței, ambele negând Holocaustul. Pe lângă cele două
articole incriminate de procurori, Zărnescu a publicat în 2016
și un întreg volum cu numele ”Holocaustul – Gogorița
diabolică – Extorcarea de „bani de holocaust”. Lansarea
cărții, care fusese programată pe 8 aprilie 2016 la Librăria
Mihai Eminescu, a fost contramandată, iar Vasile Zărnescu a
făcut obiectul unui denunț penal și al cercetării de către
124
Parchet, fiind trimis în judecată în 2020. Negarea

Holocaustului – inclusiv a celui din România – este
incriminată prin Ordonanța de Urgență 31/2002, ratificată de
parlamentul României prin Legea 107/2006 și modificată prin
Legea 217/2015.”
Cartea pomenită e una foarte bine documentată pe acte și
dovezi istorice. Dar firește pentru că a fost interzisă și retrasă
din librării nimeni nu are cum să vadă asta...
De altfel, orice istoric serios din România știe că pe
teritoriul țării noastre nu a avut loc nici un holocaust. Evreii și
țiganii români ajunși la Auschwitz au fost trimiși de regimul
hortist nu de conducerea României... De asemenea declarațiile
de recunoștință ale conducerii comunității evreiești prin gura
unor rabini vestiți au mulțumit în repetate rânduri poporului
român pentru protejarea evreilor în timpul celui de-al doilea
război mondial. Cu toate astea, prin aceste două acte legislative
și prin această condamnare, poporul român este înfierat oficial
și pe nedrept pentru neacceptarea unei minciuni gogonate... E
un fapt de o gravitate extremă, care dovedește pe față cine
conduce, de fapt, România de azi...
Acum vreo doi ani l-am contactat pe domnul Zărnescu
sugerându-i ca de vreme ce cartea i-a fost interzisă în librării să
o publice în format Pdf gratuit pe internet. A refuzat preferând
să o tipărească în regie proprie cu precomandă... Poate că dacă
cartea ar fi fost acum la liber pe internet... alta ar fi fost situația
sa juridică, sau dacă nu... măcar un mare procent dintre români,
cei interesați de adevărul istoric, ar fi citit deja cartea și de
asemenea orice român ar fi avut acces la adevăr, cartea tratând
nu doar minciuna românească actuală a holocaustului ci pe cea
de nivel global al acestui așa zis holocaust al evreilor... Există o
statistică interesantă din timpul celui de-al doilea război
mondial : conform Almanahului Lumii edițiile 1933 – 1949
populația evreiască mondială a crescut cu aproape patru sute de
mii, de la 15316359 în 1933 la 15713638 în 1949...
125
Deci e clar că în holocaust au fost exterminați peste șase

milioane de evrei, nu ?!? De fapt un lucru nu-l știe marea
majoritate a populației și din păcate e extrem de grav asta :
evreii exterminați în lagărele de concentrare erau adevărații
evrei anume cei semiți care actualmente nu mai există decât în
număr foarte mic în Palestina, fiind pe cale de dispariție
datorită atrocităților comise de statul Evreu acolo. Evreimea
care a împânzit omenirea actualmente, nefiind evrei adevărați
ci evrei convertiți proveniți, din imperiul Khazar... care după ce
i-au exterminat pe evreii semiți în cel de-l doilea război
mondial și în războiul nesfârșit din Palestina, le-au luat locul și
acum se pretind a fi evreii nedreptățiți de întreaga omenire, și
cer despăgubiri pentru asta de la toate țările lumii... Deși eu nu
am avut ocazia să o citesc, în esență cam asta e ceea ce cred că
dezvăluia cartea domnului Zărnescu...
Și de altfel sunt pline bibliotecile Europei de documente
și cărți care confirmă asta, domnul Zărnescu nici măcar nu a
făcut vreo descoperire scriind cartea sa... A spus doar un
adevăr... Din păcate în lume analfabeților funcționali ai lui
Toffler, în care din ce în ce mai puțini sunt cei care citesc, e
ușor să ascunzi adevărul și poate că și mai ușor să-i condamni
pe cei care-l spun și-l scriu, pentru că cititorii care ar putea să
le ia apărarea, nu mai există sau sunt prea puțini...
Frumos exprima asta George Orwell : „cu cât o societate
se îndepărtează mai mult de adevăr cu atât îi va urî mai mult
pe cei care-l spun”...
O altă știre însoțită de o filmare care a făcut deja valuri
pe internet ne aduce la cunoștință faptul că doi polițiști din
sectorul doi al capitalei au încătușat, după lupte vitejești, o
minoră care vindea ghiocei pe stradă, ca să supraviețuiască...
Uite de-aia îi dau dreptate domnului Șerban Derlogea
care și-ar fi dorit ca toți copiii țării să învețe Aikido... Dacă el
ar fi reușit să introducă-n școli, studiul acestei arte marțiale, așa
cum a visat întreaga sa viață, probabil că polițiștii cei „viteji” ar
126
fi rămas acolo pe străduța acea, încătușați de gard cu propriile

lor cătușe și cu un bilet lipit pe frunte : „du-te mă cre(ș)tinule,
și prinde-i pe ăia care scot pădurile țării peste granițe, nu pe
mine că vând ghiocei ca să supraviețuiesc !”...
Condamnarea unui ofițer superior de informații pentru
negarea holocaustului și arestarea unei minore care vinde
ghiocei, pot părea două întâmplări fără absolut nici o legătură
între ele... Legătura însă există și e una profundă și anume
faptul că atunci în 1989 forțele armate ale României, aflate în
serviciul activ la acel moment, nu și-au respectat jurământul
depus...
Din cauza asta un președinte a refuzat unirea țării cu
patria soră de peste Prut și tot din cauza asta același președinte
împreună cu primul lui ministru, în calitatea lor de gestionari ai
averii poporului au vândut pe nimic petrolul și gazele țării și au
dat de pomană pădurile unui infractor austriac... Da, infractor...
căci la el în țară are niște dosare penale... Au fost unii, în acești
ultimi treizeci de ani, care mi-au reproșat că nu-i adevărat că nu
cei care au condus țara au vândut-o, că e economie de piață și
alte abureli de-astea pentru proști. Să fie clar un lucru : nimeni
nu vine de peste granițe, să defrișeze pădurile unei țări dacă nu
are aprobarea conducerii acelei țări !...
Din cauză că forțele armate ale țării nu și-au făcut datoria
atunci când trebuia, un ministru al transporturilor în calitatea
lui de gestionar al parcului de transport al țării a vândut pe
nimic la propriu, a patra flotă maritimă a lumii... Pe nimic, căci
justiția a constatat minunea de pe lume : că nu există prejudiciu
!...
Pentru că forțele armate ale țării nu și-au făcut datoria, un
alt prim ministru a făcut să dispară în neant două reactoare
nucleare noi nouțe și șase sute de tone de combustibil nuclear...
asta după ce declarase că industria țării în care s-a născut și a
crescut, e un morman de fier vechi... și tot din cauza asta un alt
prim ministru a vândut tot pe nimic platoul Insulei Șerpilor cu
127
tot cu rezervele imense de petrol și gaze de acolo, taman când o

echipă de juriști abia reușise să-l recupereze în urma unui
proces internațional...
Nimic din toate astea și din multe altele nu s-ar fi
întâmplat dacă forțele armate ale țării și-ar fi făcut datoria
atunci când a trebuit... Cineva îmi exclama oripilat : „dar ar fi
fost o baie de sânge !” Și ? Ce dacă !... Uitați-vă la ruși ! Nu au
ezitat să tragă cu tancurile-n parlament atunci când a fost
nevoie ca să-și recupereze țara... La ei s-a putut ? La noi ar fi
fost „o baie de sânge” ! Da, poate ar fi fost „o baie de sânge”
dar acum am fi avut o justiție corectă care să-i încarcereze pe
toți „navalnâii” României...
Căci e inadmisibil să pui în capul țării niște infractori...
Să fie iarăși clar : niciodată un om normal, cinstit, moral
și cu „frică de Dumnezeu” nu ajunge să aibă zeci de dosare
penale... Și niciodată un om cu zeci de dosare penale nu
rămâne liber și nu ajunge în vreo funcție de conducere, dar-
mite tocmai la conducerea unei țări !
Dacă forțele armate ale țării indiferent că erau ele armată,
gărzi patriotice, miliție sau securitate, și-ar fi respectat
jurământul militar poate că ar fi fost „o baie de sânge” cum a
fost prin Rusia, sau poate că nu, dar am fi rămas în continuare
un popor liber, așa cum eram înainte de 1989 și acum nu am fi
fost sclavii unei haite de trădători și de criminali internaționali,
care-și bat joc la propriu de popor și jefuiesc țara... Așa, pentru
că nu am vrut „o baie de sânge”, ce-am ajuns ?
O turmă proastă de îmbotnițați de care-și bat joc toate
scursorile planetei !...
Cu stimă ! Cătălin Dan Cârnaru 7.02.2021
Post Scriptum : Domnul Vasile Zărnescu nu este „fost
locotenent-colonel” ci este un actual colonel în retragere ! »
Gata cu articolul...
Ar trebui să mai adaug aici ceva de importanță
fundamentală...
128
1 – În lagărele de muncă și camerele de gazare naziste nu

au fost uciși numai evrei ci și țigani, români, ruși, polonezi,
francezi și în general cam cetățeni ai tuturor statelor Europei...
2 – Pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, un criminal de
departe mai odios decât Hitler, de naționalitatea lui evreu
khazar, pe nume Genrikh Yogoda, a omorât peste zece milioane
de oameni în ceea ce e cunoscut drept „holodomor” și pentru
ăia nu se mai strofoacă nici o presă să acuze și să ceară
despăgubiri !
3 – Pe teritoriul Africii, mai exact în Congo, regele
Leopold al doilea al Belgiei a ucis circa cincisprezece milioane
de congolezi și a mutilat tăindu-le mâinile sau picioarele alte
câteva milioane... Cifrele exacte nu se cunosc nici până azi...
Oricum se pare că populația de atunci a republicii Congo
a fost redusă la jumătate în doar câțiva ani. Pentru milioanele
alea de congolezi nu a mai cerut nimeni nici o despăgubire iar
presa tace mâlc, astfel că cea mai mare parte a „lumii
civilizate” habar nu are de aceste orori.
4 – Numai pe continentul nord american, fără a-l mai
pune la socoteală și pe cel sudic, au fost uciși peste o sută de
milioane de oameni nu șase cât declară ipocritul holocaust, și
pentru ăștia nu mai sare nimeni de cur în sus și nu mai cere
nimeni despăgubiri !
5 – Să nu uităm de cei două milioane de cambodgieni
uciși de regimul lui Pol Pot și nici de cei două milioane
( probabil mult mai mulți ) practicanți Falun Gong uciși în
China... Chiar în acest moment în întreaga lume aici intrând și
Palestina, țările africane și o serie de alte zone unde
imperialiștii bancari și corporatiști ai lumii au interese murdare,
are loc un adevărat holocaust. Despre ăsta nici o presă nu spune
nimic !...
Așa că evreii khazari care au acum pretenție să fie
despăgubiți de întreg mapamondul pentru faptul că vreo câteva
milioane de evrei adevărați ( semiți ) au fost uciși în cel de-al
129
dilea război mondial, dac-or fi fost atâția, ar trebui să cam stea

la rând căci sunt mulți alții înaintea lor, mult mai îndreptățiți la
despăgubiri pentru genocid, asta cu atât mai mult cu cât ei, în
calitate de urmași ai imperiului Khazar, adică de evrei
convertiți, sunt tocmai cei care orchestrează toate relele ce se
petrec pe mapamond azi, inclusiv actuala exterminare a
ultimilor evrei semiți din Palestina.
Câtă răutate și tupeu nemărginit să ai ca să faci
următoarea declarație publică ? : „rasa noastră este rasa
supremă. Noi suntem dumnezei pe acest pământ. Suntem așa
de diferiți față de rasele inferioare cum sunt ei față de insecte.
De fapt, comparați cu rasa noastră, celelalte rase sunt
animale, bovine cel mult. Celelalte rase pot fi considerate
excremente umane. Destinul nostru este de a guverna peste
rasele inferioare. Regatul nostru terenal o să fie condus cu
pumn de fier. Populația o să ne lingă picioarele și ne va servi
ca niște sclavi.”...
Doar un psihopat ar putea face asemenea declarație
publică, nu ?
Știți cine a spus asta ?... Fostul prim ministru al Israelului
între 1977 și 1983 menachem begin... Și ca totul să fie foarte
clar cu privire la cine împarte răul pe planeta asta, acest
psihopat a primit și Premiul Nobel pentru pace în 1978....
În continuare ca să răspund la întrebarea : de ce ar minți
presa internațională și autoritățile lumii cu privire la
holocaust ? Din numeroase motive printre care cele mai
importante sunt : sistemul bancar mondial este creat și aparține
organizațiilor sioniste mondiale, adică evreilor. Ca urmare
guvernele lumii cântă cum le dictează acesta...
Patronii tuturor trusturilor de presă din întreaga lume sunt
tot evrei sioniști... deci indiferent dacă statul se supune sau nu
sionismului, presa va spune ce îi dictează patronii ei...
exemplul cel mai concret este situația lui Donald Trump și
acțiunea bioteroristă „covid”...
130
Un alt motiv important este că de când s-a declarat

minciuna asta monumentală de dimensiuni globale cu
holocaustul, s-au scurs în buzunarele sioniștilor și a sistemului
bancar mondial sute de miliarde de dolari drept despăgubiri
pentru „nedreptatea” făcută de toate statele lumii, comunității
evreiești...
Acum să trecem la altă minciună...
131
Minciuna drepturilor intelectuale

„Conceptul de „drepturi” nu are sens decât ca drepturi
de proprietate.” Murray Rothbard
„Hoția, când este dezvăluită, nu se dă niciodată bătută,
ci își adaugă cu îndrăzneală nerușinarea imposturii sale.”
Oliver Gordsmith
„În ochii pisicilor, toate lucrurile sunt proprietatea lor.”
proverb englezesc
Alături de dreptul la libera exprimare, un alt drept care

derivă direct din acesta și din dreptul la autodeterminare, este
dreptul intelectual, adică drepturile de proprietate pe care le ai
asupra propriilor tale creații, fie ele intelectuale sau fizice. În
acest sens am scris deja un articol referitor la dreptul de autor
drept reprezentând tocmai unul din drepturile intelectuale.
« Dreptul de autor și „pirateria de carte”
Sunt unii foarte
supărați, că alții se ocupă
ocazional, cu digitizarea
cărților tipărite și
răspândirea lor în mediu
virtual... Fiind de ceva
vreme scriitor, ar trebui să
fiu de partea primilor. Nu
sunt, și hai să vă explic de
ce.
Acum vreo o sută,
două și ceva de ani, când au
fost înființate editurile și
asociațiile artiștilor, precum și oficiile de brevete, au fost
înființate ca fiind niște instrumente prin care să se faciliteze
creatorilor intelectuali valorificarea muncii lor.
În cazul editurilor, că despre ele vorbim acum, rolul lor
era să publice cartea și să-i asigure scriitorului traiul de pe
132
urma muncii sale. În acest scop între editură și autor se încheia

un contract prin care editura se obliga să tipărească și să vândă
cartea în întreaga țară iar autorul să aducă editurii o carte pe an
sau ceva de genul.
Valoarea cărții vândute se împărțea egal între editură și
autor. Pentru că editura reprezenta mai mulți scriitori,
jumătatea care-i revenea ei din fiecare carte, era suficientă ca să
asigure venitul ( salariul ) angajaților editurii, plata tipografiei
și pe cea distribuitorilor, iar cealaltă jumătate revenea integral
scriitorului, fie sub forma unui cont în bancă fie sub forma unui
salariu lunar.
Astfel a fost posibil ca să existe scriitori care au putut trăi
exclusiv din munca de scriitori... ( cei mai vestiți dintre ei sunt
Dumas, Verne, Terrail, Asimov, etc )... Apoi au apărut niște
șmecheri de deasupra editurilor, mai precis politicienii, și au
decretat că numai 1 - 3% din valoarea cărții trebuie să ajungă la
autor restul intrând în fondurile uniunilor naționale ale
scriitorilor, sau ale ministerelor culturii, ori direct în buzunarul
editorilor dacă aceștia aveau relații suficient de mari în politica
acelei țări...
Se considera că 1 - 3% din întregul tiraj ajunge
scriitorului, el dacă vrea să câștige mai mult, fiind obligat să
muncească mai mult... Statul se obliga să asigure salariu
scriitorilor respectivi. Numai că salariul acesta, nu au ajuns să-l
aibă decât scriitorii care făceau parte din uniune, din structurile
politice, cei care scriau anumite subiecte manipulatoare în
interesul celor care controlează societatea, cei care ridicau
osanale sistemului, etc...
Adevărul celor scrise a început să conteze tot mai puțin și
odată cu el și moralitatea relației scriitor-editură-cititor. În felul
acesta capitalismul a pervertit instituția editurii din ajutor și
sprijin al autorilor în exploatatorul lor și totodată într-un mijloc
de control și cenzură a informației care ajunge la cititor...
133
Majoritatea scriitorilor trăiesc încă, cu impresia că ceea

ce primesc ei dintr-un contract cu editura, e valoare muncii lor.
În realitate e vorba doar de niște firimituri.
Sistemul acesta a funcționat bine doar în perioada de
început, și iată că acum pervertit fiind, e amenințat de apariția
internetului care oferă cititorilor posibilitatea de a sări peste
editură și peste politica de cenzură a celor care hotărăsc ce se
publică și ce nu, în anumite regiuni ale planetei.
În fond, scriitorul actual ar trebui să renunțe complet la
colaborarea cu editurile, pentru care el nu e decât un sclav fără
importanță prea mare, pentru că sunt mulți ca el și mai ales
sunt mulți care acceptă să scrie la comandă politică... Numai
că cei mai mulți scriitori, naivi și idealiști, nici măcar nu
realizează că sunt exploatați nemilos și imoral. Într-o lume
normală, ar trebui ca odată cu apariția internetului, scriitorii
care sunt refuzați de edituri și aleg să publice pe internet, să fie
remunerați prin cotă parte din abonamentele de internet ale
întregii populații, remunerație care să se constituie într-un
salariu asigurat de stat...
Nu se face, pentru că sunt interese ca adevărul să nu
poată ajunge la cititor... și astfel deși avem în nomenclatorul de
meserii, meseria de scriitor, nu există pe nicăieri un scriitor
plătit cu salariu pe baza unui contract de muncă ferm cu o
editură, și cu atât mai puțin cu cei care asigură accesul la
internet, decât în cazul celor care scriu beletristică ieftină de
genul Harry Potter, adică literatură menită să spele creierul
maselor, pentru ca acestea să nu înțeleagă că sunt sclavii unor
șmecheri... Din păcate în prezentul trist, anost și murdar în care
trăim, goana după profitul imediat a ucis orice respect.
Pe când terminasem primele cărți și căutam o cale de a le
publica, am contactat mai multe edituri și într-o culme a
nesimțirii, gândeam eu atunci, pur și simplu nu am primit nici
un fel de răspuns de la ele, iar cele care s-au obosit să-mi
răspundă m-au refuzat laconic cu expresii de genul „ceea ce
134
scrieți dumneavoastră nu face obiectul planului nostru

editorial.”
Dar au existat și două edituri care mi-au pus niște condiții
inacceptabile, ca spre exemplu să modific drastic textul, astfel
ca în final înțelesul lui să fie cu totul altul, sau să plătesc
integral din propriul buzunar tirajul respectiv și apoi să mă
ocup personal de distribuția și vânzarea lui...
Ba chiar un editor pe care l-am contat personal, într-o
exprimare de o prostie incredibilă, mi-a spus : „domnule
inginer, eu nu știu ce-i aia energie liberă, dar eu nu public așa
ceva, că nu se vinde !” Ce m-a frapat, era contradicția clară
dintre „nu știu ce-i aia” și „nu se vinde”, care-l dădea de gol că
de fapt acționa probabil ca urmare a unor condiții puse de cei
care i-au autorizat funcționarea...
Așa că, cei care consideră că răspândirea informației pe
internet e o amenințare la adresa scriitorilor și a creatorilor în
general, pe considerentul că ar scădea veniturile autorilor,
greșesc amarnic. Dacă veți căuta pe librăriile din internet veți
vedea că cele mai de interes cărți publicate în ultimii ani
figurează cu stocuri epuizate iar editurile respective nu au mai
scos suplimente de tiraj și nici nu au de gând s-o facă...
limitând astfel accesul cititorului la acele cărți...
Și atunci ce pierde scriitorul dacă una din cărțile astea cu
stoc epuizat, pe care editura nu mai vrea să le publice, va fi
digitizată și răspândită ? Nimic pentru că el deja și-a cules
firimiturile de la editură și doar cu acele firimituri a rămas...
Ce pierd cititorii de pe urma ne tipăririi suplimentelor de
tiraj ? Totul pentru că li se interzice accesul la cartea aceea de
interes, căci de cele mai multe ori, datorită faptului că nu se
mai găsește în librării, în scurt timp nu mai există nici prin
biblioteci, de unde, de regulă a fost deja furată de cineva cu
„inițiativă”...
135
Ce câștigă cititorul din răspândirea acelei cărți

digitizate ? Totul, inclusiv o creștere a respectului său față de
scriitorul respectiv.
Și ce mai câștigă scriitorul dincolo de firmiturile cu care
a rămas de la editura care refuză pe diferite considerente să-i
publice suplimente de tiraj ? Notorietate... devine mai larg
cunoscut, decât îi permit editurile.
Dincolo de activitatea de scriitor, orice activitate
intelectuală, care e recunoscută ca făcând obiectul drepturilor
intelectuale și de pe urma căreia omul care o desfășoară ar
trebui să trăiască decent, a ajuns să fie, în prezent, obiectul
furtului și cenzurii, nu atât din partea celor care răspândesc
informația respectivă benevol și fără pretenții, ci tocmai din
partea celor care ar trebui să respecte drepturile autorilor din
postura rolului existenței lor, de a sprijini munca intelectuală și
pe autorii ei, în calitate de instituții, așa cum sunt editurile și
oficiile de brevete, spre exemplu, și care nu o fac pentru că sunt
aserviți diferitelor interese murdare, care nu au nimic de-a face
cu progresul spiritual al omenirii.
Pericolul nu e al celor care răspândesc cărțile pe internet
după ce le-au digitizat ci al acelora care elimină semnătura
autorilor și preiau opera intelectuală integral sau parțial,
plagiind-o... Din păcate, cei mai mulți dintre aceștia, sunt
indivizi angajați în diferite instituții de stat sau private, inclusiv
prin edituri și oficii de brevete, care sunt chiar plătiți să fure
idei în beneficiul celor care controlează progresul omenirii...
Vedeți dumnevoastră ?... Textul scris indiferent că e
literar artistic sau științific, poate fi ușor extras și însușit de
oricine...
Pe de altă parte, mai ales acum, când oferta
informațională ce ne stă la dispoziție pe internet e imensă, de
multe ori e chiar greu să determini, dacă ceea ce găsești pe net,
este sau nu, supus drepturilor de autor... Teoretic ar fi ca
întotdeauna, ceea ce a supus drepturilor de autor să aibă un
136
semn specific. Din păcate, așa cum spuneam, când e vorba de

text, poți oricând să-l scoți din context și să pretinzi că acolo de
unde l-ai luat, nu era semnat sau nu se specifica nimic legat de
drepturile intelectuale... ori, dacă ești cu adevărat nesimțit, să
pretinzi cu nerușinare că îți aparține chiar și în fața autorului...
Eu însumi m-am confruntat de mai multe ori cu această
situație și chiar de curând cu cineva care a refuzat să specifice
că un text pe care l-a publicat integral ca fiind al lui era de fapt
al meu. Singura soluție pe care am avut-o a fost să-i blochez
accesul la contul meu de socializare... Ar fi fost prea complicat
să-l dau în judecată pentru o pagină plagiată. Și de fapt pe asta
mizează plagiatorii...
Eu spre exemplu, folosesc adeseori grafică găsită pe net...
inclusiv cele două imagini ale acestui articol.
Atât timp cât acolo unde le-am găsit nu se specifica că
sunt supuse dreptului de autor, se consideră firesc că sunt
oferite liber oricui... Altfel, orice om de bună credință când e
atenționat asupra încălcării drepturilor intelectuale ale cuiva, își
va cere scuze și va proceda la rectificare, sau mă rog, conform
dorinței autorului.
În altă ordine de idei, furtul intelectual, pe lângă faptul că
e destul de greu de dovedit prin natura volatilă a ideii, se
practică în societatea infracțională în care trăim, tocmai pentru
că societatea nu respectă drepturile creatorilor indiferent cine ar
fi ei, în contextul mult mai larg al realității tragice, că nu
respectă nimic, inclusiv omul și viața în general.
Ca urmare scriitorii, ar trebui să
se trezească și să înceapă să-și publice
singuri cărțile, dacă nu sunt mulțumiți
de faptul că tirajele pe care le-au tipărit
prin intermediul unor edituri,
nemaifiind tipărite, sunt digitizate și
răspândite pe net de „binevoitori”...
căci internetul le stă la dispoziție cu
137
generozitate. Astfel nu vor mai fi la discreția editurilor și vor

avea și o legătură directă cu cititorii lor, chiar dacă poate, la fel
ca mine, nu vor câștiga atât cât visează de pe urma cărților
scrise...
În fond rostul scriitorului pe lume, nu e neapărat acela de
a câștiga de pe urma cărților, chiar dacă așa ar fi normal de
vreme ce activitatea de scriitor e recunoscută ca meserie, ci să
aibă acces la cititorii care vor să-i citească cărțile.
Cu stimă ! Cătălin Dan Cârnaru 10. 10. 2020 »
Trecând acum la celelalte forme de drept intelectual și
anume cele care fac obiectul brevetelor de invenție, să le
analizăm pe scurt pe fiecare... Dar înainte să facem o mică
paranteză :...
Trebuie să subliniez că nici o fabrică din lume nu are voie
prin lege și prin minimul bun simț să introducă în producție o
idee sau un produs care nu a fost brevetat. Logica este că dacă
produci în serie ceva nebrevetat, te poți trezi că ești dat în
judecată și obligat ulterior să plătești despăgubiri de să nu le
poți duce, către autorul ideii care cu martori sau acte poate să
dovedească că ideea îi aparține și chiar dacă nu a brevetat-o,
atât timp cât nu a oferit accesul liber la ea nu ai dreptul să o
produci... În situația asta este, sau ar trebui să fie și orice idee
sau produs declarat deja „open source”...
Din câte știu eu, singura invenție nebrevetată care a fost
luată în producție și încă în întreg lagărul socialist a fost
pistolul automat Kalașnikov, a cărei producție, inclusiv în țara
noastră ( la Cugir ) s-a făcut pe baza cumpărării dreptului de
producție de la fabrica care l-a produs inițial în URSS, acest
pistol automat nefiind brevetat public, decât după 1990.
Dar situația asta, în care vreo fabrică să producă ceva
nebrevetat nu se prea întâlnește în practică ( bine, cu excepția
probabilă a producției piratate prin fabricile chinezești ! )
pentru că de obicei fabricile au suficientă putere financiară ca
138
să poată să breveteze orice idee sau produs înainte de a-l

introduce în producție.
Dreptul asupra ideilor tehnice este consfințit și garantat
numai dacă ideea tehnică respectivă a fost pusă-n practică,
adică dacă are un model funcțional și a fost brevetată, adică
autorul ideii tehnice respective a primit din partea statului un
certificat oficial care atestă că el e cel care a inventat acel
obiect/idee tehnică...
Până aici totul ar fi bine, dacă, oficiile de brevete și
invenții de pe întreaga planetă, nu ar avea niște reguli de
funcționare care le fac total inaccesibile oricărui inventator care
nu are un venit peste mediu și de asemenea tuturor celor care
au idei sau construiesc dispozitive a căror funcționare nu poate
fi explicată din perspectiva științei oficiale...
În primul caz e vorba de faptul că cei cu idei practice, în
orice societate și de când există omenirea, sunt tocmai cei mai
săraci dinte indivizii societății tocmai pentru faptul că sărăcia îi
obligă să fie mai adaptivi, mai creativi și ca urmare mai
inventivi... Ori taxele practicate de oficiile de brevete și mărci
din întreaga lume sunt inaccesibile acestor oameni, fapt ce
deschide larg ușa furtului intelectual...
Ei, inventatorii respectivi, vor fi obligați să rămână în
continuare săraci și să utilizeze invenția respectivă exclusiv în
beneficiul propriu, trăind toată viața cu frica și cu speranța că
poate nu se va găsi nici un „bogătaș șmecher” care să-i fure
ideea și să o breveteze în beneficiu său îmbogățindu-se și mai
mult de pe urma unui drept furat, sau... să apeleze la cei cu bani
cerșind ajutorul acestora în vederea brevetării ideii/produsului
tehnic respectiv.... Ori aici inventatorul ajunge iar la discreția
escrocilor căci de cele mai multe ori cei care au banii necesari
sunt indivizi fără scrupule, care vor pune condiții ce în final vor
deposeda pe inventator de cea mai mare parte a drepturilor sale
asupra invenției respective... Nu generalizez, dar având în
vedere structura și calitatea morală a societății în care trăim,
139
este mult mai probabil ca un inventator apelând la un

mecena/sponsor să dea peste un escroc decât peste un om de
bună credință.
Și există și o a treia situație în spatele căreia stă tocmai
acea „frică și speranță” a inventatorului despre care vorbeam
căci... există pe planeta asta indivizi, angajați ai diferitelor
corporații multinaționale sau ai diferitelor servicii secrete
statale, a căror activitate extrem de bine plătită, constă tocmai
în furtul de idei în scopul brevetării acestora de către patronii
lor. Iar odată cu dezvoltarea internetului și a tehnicii de calcul
această posibilitate a devenit tot mai facilă... Într-un asemenea
context, un inventator poate ajunge în situația incredibilă de a
face pușcărie pentru furtul propriei sale idei... căci cel care-i
fură idea o va breveta personal sau va fi brevetată de patronii
săi după care aceștia se vor adresa în justiție acuzându-l pe
inventator de furtul și utilizarea fără drept a acelei
idei/dispozitiv brevetate de către compania, concernul, hoțul
respectiv...
Acum câțiva ani chiar a făcut vâlvă în presă o asemenea
situație, mi se pare că era în industria auto, în care o firmă din
statele Unite a brevetat o idee sau procedeu tehnic ( nu-mi mai
amintesc exact ) puse la punct de angajatul unei firme din
Germania care lucrase invenția respectivă pe unul din
calculatoarele firmei, calculator care întâmplător, nu era corect
securizat...
Brevetul de invenție american sub egida unei firme
concurente mult mai bogate a fost publicat cu câteva ore sau
zile înaintea celui german...
Vedeți dumneavoastră ?... Atunci când s-au pus bazele
sistemului tehnico științific modern actual, cei care luau
hotărâri și impuneau standarde și reguli, erau o șleahtă de
criminali... cum sunt și acum de altfel, pe care nu i-a interesat
și nu-i interesează adevărul, morala și corectitudinea ci doar
140
avantajul lor material chiar și cu prețul suprem, pe care trebuie

să-l plătească oricine, în afara lor.
În acest context, cineva comenta, mai acum ceva timp, că
lumea actuală nu ar mai avea clipiri de geniu... E un nonsens,
mai ales că spre deosebire de perioada de efervescență tehnico
științifică de acum un secol sau două, populația globului
aproape că s-a triplat... Raportul dintre populația totală a unei
societăți oarecare și creatorii și inventatorii ei rămâne relativ
același în timp, indiferent de creșterea acelei populații...
Ca urmare acum sunt la fel de multe sclipiri de geniu cât
au fost dintotdeauna, raportat la populația totală a globului și
de vreo trei ori mai multe în valoare absolută a numărului de
indivizi decât au fost acum două secole... Dar nu se mai văd
pentru că nu le mai bagă nimeni în seamă și nu mai sunt
sprijinite... Sistemul tehnico-științific a ajuns atât de corupt,
încât oricine are o idee, este efectiv jefuit de ea fie pentru ca
ideea respectivă să fie trecută la secret în beneficiul vreunei
armate, fie pentru a fi brevetată în beneficiul jefuitorului, care
dacă are relațiile corecte, poate să acceseze diferite fonduri
grase în calitate de inventator, îmbogățindu-se și avansând pe
treptele sociale pe spinarea celor cu idei... De aceea, în prezent,
mulți dintre cei care au idei revoluționare, preferă să le ia cu ei
în mormânt.
Un alt aspect pe care trebuie să-l ating aici este cel a
inventatorilor care sunt pur și simplu jefuiți de dreptul asupra
ideilor și produselor proprii prin însăși procesul de brevetare a
acestora. În această situație sunt două categorii de inventatori.
Prima categorie este aceea a inventatorilor care au idei
sau realizează invenții tehnice în calitate de angajați ai unor
firme. De cele mai multe ori, chiar dacă pe brevetele de
invenție respective figurează numele inventatorului, brevetul
fiind cerut și emis de către firma respectivă, inventatorul nu va
avea voie prin lege, să utilizeze invenția nici măcar în scop
propriu... iar brevetul rămâne în proprietatea firmei respective
141
fiind secret accesului marelui public. În acest sens am fost

adeseori întrebat de ce nu se găsesc brevetele de invenție ale lui
Donald Lee Smith. Bănuiesc, de fapt am convingerea că,
tocmai de aceea nu se găsesc, pentru că brevetele sale deși
există, nu sunt publice, ele fiind emise pentru firma la care a
lucrat atunci când s-au emis brevetele.
A doua situație implică categoriile de clasificare a
tipurilor de brevete. Există brevete care sunt, prin însăși
obiectul lor, clasificate ca fiind secrete de stat sau militare, ceea
ce le face automat inaccesibile atât publicului cât și însuși
proprietarului lor...
Deci în această categorie intră inventatorii diferitelor
tipuri de arme, de echipamente științifice cu uz miliar, a unor
proceduri tehnologice, din domeniul chimiei, medicinei,
biologiei, geneticii, etc...
Tragedia, pentru ambele situații, este că multe din aceste
brevete, deși pot avea aplicații civile sau chiar ele în sine fiind
destinate de către inventatorul lor, uzului civil, sunt în felul
acesta, confiscate de firmele respective, de armate sau de
diferitele organizații statale și supra statale, mai mult sau mai
puțin secrete...
Și cel mai tragic este, pentru unele din aceste invenții, și
pentru inventatorii respectivi, imoralitatea jefuirii
inventatorului de dreptul asupra invenției sale, el fiind implicit
împiedicat nu doar să utilizeze invenția sau ideea respectivă ci
pur și simplu i se și interzice sub amenințarea pierderii libertății
sau chiar a vieții, să pomenească ceva vreodată despre invenția
respectivă.
Iată deci, un motiv în plus pentru care mulți preferă să ia
ideile cu ei în mormânt, decât să le facă publice în vreun fel...
Și firește că prin asta, însăși societatea, este lipsită de dreptul la
progresul reprezentat de invenția respectivă, totul în beneficiul
aceleiași minorități de criminali care controlează destinele
omenirii... Ca urmare, nici nu mai are rost întrebarea de final
142
legată de cauza pentru care s-ar minți în legătură cu drepturile

intelectuale....
Paradoxal însă, există și aici o rezolvare și este exact
aceiași pe care am recomandat-o scriitorilor : aceea de a face
publică invenția pe internet oferind-o la liber oricui vrea s-o
folosească. Niciun oficiu de brevete nu poate breveta o idee
care a fost declarată în mod public ca fiind „open source” adică
accesibilă oricui, pentru că nimeni nu poate să dea în judecată
întreaga planetă... Cel mult pe cel care a oferit ideea sau
planurile tehnice la liber, dar deja în acel moment orice
expertiză tehnică va putea dovedi că brevetarea s-a făcut
ulterior publicării ideii de către cel care a oferit-o liber întregii
planete...
Firește că, pentru ca această soluție, care ar pune pe
butuci controlul tehnico științific al ocultei asupra progresului
omenirii, să poată deveni realitate, ar mai trebui îndeplinită o
condiție esențială... : cea ca inventatorii să renunțe la iluzia că
se vor îmbogăți de pe urma invenției lor dacă o vor breveta...
Dacă lucrurile ar sta așa, toți inventatorii zecilor de mii
de brevete care există în baza de date „Google patens” ar fi
murit bogați... inclusiv Nikola Tesla căruia întreaga omenire îi
datorează civilizație electrică actuală...
143
Minciuna cererii și ofertei

„La români, legea cererii și a ofertei acționează
impecabil doar în cazul prețului la ridichi, primăvara.
Ridichiulos...” Constantin Ardeleanu
„Economia de piață presupune corectitudine
omenească nu și cinste omenească.” Ioan Teodosiu-Ioniță
„Marketing-ul este un diavol.” Billy Bob Thornton
„Sunt convins că jumătate din reclama pe care o face
compania noastră este inutilă. Problema e că nu știu care
jumătate.” John Wanamaker
„Omida face toată treaba, dar fluturele primește toată
publicitatea.” George Carlin
„Reclama este minciună legalizată.” H.G. Wells
„O regulă foarte bună ar fi că tot ceea ce are prea
multă reclamă nu trebuie cumpărat.” Andrei Laslău
Acum vreo trei decenii

nu cunoșteam aproape deloc
limba engleză, deși o
studiasem în școală vreo
patru ani... Din păcate
datorită faptului că am avut o
sumedenie de profesori la
această limbă, profesori care
se schimbau tot la câteva
luni, am rămas mereu în
stadiul de începător la studiul
acestei limbi, pentru că
fiecare profesor nou venit era
nemulțumit de ceea ce ne
predase precedentul... Ca urmare toată engleza mea se limita la
câteva cuvinte prinse din zbor de prin filme...
Așa că atunci când prin anii nouăzeci au apărut în librării
primele cărți despre marketing, am fost curios să le citesc
144
convins fiind că e vorba despre o știință economică referitoare

la comerț... Ba chiar am verificat termenul într-un dicționar
englez – român... primind de acolo fireasca confirmare... Deci
am cumpărat o carte de succes despre marketing... cartea
numită Guerrilla Marketing de Jay Conrad Levinson... convins
fiind că voi învăța ceva noțiuni de bază despre economia
comerțului... Am citit-o pe nerăsuflate, deși pe măsură ce o
citeam, se contura tot mai clar o mare dezamăgire...
În buna tradiție infracțională a capitalismului mondial,
cartea, de fapt, te învăța cum să determini pe semenii tăi să
cumpere lucruri de care nu au neapărată nevoie...
Ulterior aveam să mă mai lovesc în viața mea de
conceptul de MLM ( Multi Level Marketing ) – comerțul în
rețele sociale... : altă escrocherie uriașă construită pe același
principiu piramidal care a stat la baza „Caritas”- ului de care s-
au fript o sumedenie de români în primii ani după 1989... Așa
că în colegiu, când am ajuns să am un curs de marketing, la
prima oră din acest curs m-am dovedit a fi singurul care părea a
fi capabil să răspundă întrebării puse de profesoara respectivă :
știe careva ce-nseamnă marketing ?... Văzând că sunt singurul
care ridicase mâna profesoara a făcut cea mai mare greșeală din
viața ei căci răspunsul meu prompt a mers direct la esență :
„marketingul e știința de a înșela clienții”... Profesoara a rămas
perplexă și preț de vreo câteva secunde nu a fost capabilă să
spună nici un cuvânt, după care firește că m-a beștelit că
vorbesc prostii și să nu mai vin la cursul ei dacă mai afirm
vreodată așa ceva, etc... În timp ce femeia aia vorbea eu mă tot
întrebam de unde o cunosc, pentru că mi-era clar că o mai
văzusem undeva... Aveam să aflu după ora de curs că lucrase la
departamentul de vânzări al fabricii de becuri Romlux
Târgoviște în sticlăria căreia lucrasem și eu cândva...
Constatând că amândoi ne cunoaștem din vedere aveam
să cad la o înțelegere cu dumneaei... Eu nu mai calc pe la
cursurile ei, dar dumneaei îmi dă notă de trecere la terminarea
145
cursului, altfel am să frecventez cursul și am să mă ridic și am

să arăt colegilor mei, la fiecare oră de curs cum marketingul e
construit ca o știință care ușurează jefuirea banilor semenilor
noștri...
Așa s-au și petrecut lucrurile... Atunci nu aveam de unde
ști, urma să descopăr mai târziu în viață, că ceea ce i-am spus
eu în amfiteatrul facultății, profesoarei de marketing,
exprimase la fel de plastic ca și mine Marchizul de
Vauvenargues – Luc de Clapiers, cu două secole mai devreme,
spunând că „negoțul este școala înșelătoriei.”... Acesta e
capitalismul : esența lui e marketingul...
Comerțul... E o ideologie a lăcomiei de a te-mbogăți pe
orice cale indiferent cât ar fi ea de morală sau de imorală,
făcând comerț cu orice... Capitalismul a transformat absolut
totul într-o marfă care trebuie vândută sau cumpărată... Pentru
capitaliști totul e comercial... Acesta e zeul suprem la care se-
nchină capitaliștii... Comerțul a dus și duce la secătuirea, prin
risipă iresponsabilă, a resurselor planetei... Comerțul stă la
rădăcina tuturor războaielor, a sărăciei și inechității, a uciderii
populației cu alimente otrăvite și cu chimicale care tratează
pretinse boli... Acest comerț e însăși esența diabolică a
maleficului !...
Comercial e egal cu malefic : sunt sinonime ! Pentru
capitaliști, toată planeta e de vânzare ! Această ideologie a
comerțului e cea care a făcut ca în ultimii cincizeci de ani să se
înjumătățească numărul de specii vii de pe planetă, astfel că
asistăm senini și inconștienți la cea de-a cincea extincție... În
ultimă instanță comerțul se dovedește a fi un război de
exterminare, dus împotriva întregii planete de către o
minoritate, a cărei motivație e lăcomia, folosind ca armă
supremă banul. O fi bine, o fi rău ? Să judece fiecare ! Oricum
ar fi, moștenirea pe care o lăsăm copiilor și nepoților noștri, în
nici un caz, nu e un motiv de mândrie.
146
Revenind la dictonul suprem al economiștilor precum că

cererea și oferta ar regla piața, cred că nu există minciună mai
mare. Să mă explic. Eu spre exemplu, ca orice bun cetățean,
când merg să fac piața, cumpărăturile cum s-ar spune, firește că
dintre două produse identice la prețuri diferite îl voi cumpăra
pe cel mai ieftin, dar aici se oprește toată cererea și oferta
economiștilor lumii. Pentru că mie în calitate de cumpărător
trebuindu-mi să spunem... o pâine de secară amestecată cu
orz... Dacă căutând pe la toate brutăriile și magazinele
alimentare nu voi găsi, voi fi obligat să cumpăr un sort de pâine
care e cel mai apropiat de dorința mea... Dacă și în zilele
următoare situația se repetă, în scurt timp voi renunța să mai
caut... la fel și alți două trei sute de cumpărători care să spunem
că ar dori să cumpere același sort de pâine...
Deci cine reglează piața în acest caz ? Cererea noastră a
celor care vrem să mâncăm acea pâine dar nu o mai găsim, sau
lipsa ofertei ? Ca urmare : unde-i cererea care reglează oferta ?
Dacă prin politici de stat, suprastatale sau știu eu de ce
altă natură un producător este obligat să nu mai producă un
obiect oarecare, oricât ar dori cumpărătorii să continue să
cumpere acel obiect, cererea lor nu are absolut nici o valoare.
Pentru că piața, nu a reglat-o niciodată și nici în prezent
nu o reglează cererea, ci numai și numai oferta... Iar oferta
depinde de o multitudine de factori care, aproape niciodată nu-s
în sarcina producătorului, și nici a comerciantului. În altă
ordine de idei nici măcar oferta nu reglează piața pentru că
oricât ar fi piața de saturată cu produse, dacă sunt de proastă
calitate sau reprezintă lucruri de care omul nu are nevoie,
acesta nu le va cumpăra...
Ei !... Și aici intervine marketing-ul... Reclama ! De fapt
marketingul prin strategiile sale de reclamă, determină clientul
să cumpere orice, fie că e de proastă calitate, fie că e total
inutil... Iar asta în conformitate cu orice lege morală și de bun
147
simț, înseamnă înșelătorie... Adică exact ce i-am spus eu

profesoarei : știința înșelării clientului !...
Numai că așa cum spuneam mai devreme, comerțul fiind
însăși sufletul capitalismului, iar capitalismul fiind ideologia
economică conform căreia orice e de vânzare atât timp cât e de
câștigat, și în care nimic nu contează în afara profitului, e clar
că morala, corectitudinea, cinstea și dreptatea nu au nimic de-a
face cu asta... De fapt morala, cinstea și dreptatea, sunt
dușmanii de moarte ai capitalismului...
Și ca să mai dau un exemplu care să ne arate că reglarea
pieței nu are nimic de-a face nici cu oferta nici cu cererea, ci
numai și numai cu cei care dețin puterea și controlează piața
prin legislație și speculații financiare ori bursiere, să ne uităm
puțin la trecutul nostru apropiat...
Imediat după decembrie 1989, primele care au fost
„liberalizate” au fost comerțul și piața bursieră și bancară. Iar
servitorul devotat la lui Rothschild, nea isărescu s-a grăbit să-i
dea de pomană acestuia, banca națională a poporului român și
imediat după aceea prin speculații financiare a declanșat pe
piața economică românească o inflație galopantă care a dus la
devalorizarea accelerată a tuturor activelor și la destructurarea
fluxurilor economice ale țării. Prostimea „a pus botul” căci nu
toți suntem economiști și nu toți avem suficientă cultură
generală ca să înțelegem că într-o țară care are rezerve valutare
și de aur în valoare de peste o sută de miliarde și nu are absolut
nici o datorie, nu are cum să apară inflație, decât dacă e creată
artificial...
Și astfel... majoritatea fabricilor românești au ajuns
necompetitive economic și au fost distruse și date la fier vechi.
Urmare a acestui fapt... a dispărut toată oferta de produse
de calitate... sau poate nu neapărat de calitate, dar cu care
poporul român era obișnuit. Astfel că oricât de mult și-a dorit
poporul român să cumpere în continuare covoare de Cisnădie,
autoturisme Aro, tractoare U-445 și U650... și toată întreaga
148
varietate de produse românești, cele mai multe de calitate net

superioară porcăriilor capitaliste ce se găsesc acum, nu a mai
avut de unde...
I-a durut în gaura neagră din centrul galaxiei pe miniștri
instalați la butoanele țării, de cererea poporului român... Deci
unde și cum a fost reglată oferta de marfă, de către cererea
consumatorilor în acest caz, adică piața ?... Atât producătorii
cât și comercianții au fost puși în fața faptului împlinit, că niște
trădători de neam și vânzători de țară, s-au căcat pe voința unui
întreg popor și au distrus toate lanțurile și ciclurile comerciale
ale țării... Unde e cererea și unde-i oferta aici ?... Unde-i
reglarea pieței prin mult lăudatul binom cerere-ofertă ?!...
Să spunem că producătorul unor anumite mărfuri, poate
că ar dori să satisfacă cererea cumpărătorilor știind, prin
sondajele de piață pe care și le-a făcut, că există cerere, dar
dacă politica de stat interzice folosirea unei anumite materii
prime sau prin speculații bursiere, crește brusc prețul acelei
materii prime tocmai pentru a descuraja folosirea ei, sau chiar
mai grav, amenință producătorul cu anularea licenței de
funcționare, acesta va renunța să mai producă și să
comercializeze acel produs...
Această situație este definitorie, printre altele și pentru
produsele tehnice și medicinale din cânepă... Cânepa a fost
declarată la nivel global ca fiind canabis, adică drog și în
majoritatea țărilor lumii e interzis ca cetățeanul de rând să o
cultive..
Medicii care o foloseau, fie au renunțat sub amenințarea
că-și pierd dreptul de a-și practica meseria, fie chiar și-au
pierdut acest drept dacă nu au voit să renunțe la utilizarea
produselor medicale din cânepă... Oricum în scurt timp cei care
produceau medicamentele pe bază de cânepă au fost închiși sau
și-au reorientat producția sub imperiul acelorași amenințări și
presiuni legislativ-administrative. De asemenea facultățile de
149
medicină naturistă care existau până în acel moment, au fost

desființate...
Nu contează și nu a contat faptul că, era vorba de cea mai
veche plantă de cultură a omenirii și că de unsprezece milenii
omul a consumat-o drept hrană și medicament și și-a făcut din
ea țesături, haine și toate zecile de produse care constituiau
industria lumii până acum vreo sută de ani... Și de atunci, cu
toate că se știe că vindecă cancerul și că este net superioară,
atât ca plantă alimentară cât și medicală și tehnică, tuturor celor
cu care a fost înlocuită, ea și produsele ei, nu se mai găsesc pe
piață iar cine încearcă să o cultive, să o prelucreze și să o
comercializeze, ajunge la pușcărie...
Spuneți-mi și mie : cum e reglată oferta de către cerere
în acest caz ?... Păi cererea a fost anulată de lipsa ofertei și nu
invers !
Cred că exemplele pe care le-am dat sunt lămuritoare și
suficiente... Concluzia fiind simplă : niciodată cererea nu a
reglat oferta ci invers iar mecanismul atât de clamat și lăudat al
reglării pieței prin cerere și ofertă, nu are nimic de-a face cu
comerțul atât timp cât între producător/vânzător și client
intervine statul sau oricare altă entitate terță. De ce suntem
mințiți ? Pentru că, în felul acesta ne sunt adormite simțurile și
nu observăm că de fapt mecanismele „pieței libere” nu sunt
absolut deloc libere, ci din contră, sunt al dacului de strict
controlate și niciodată în sensul cel bun.
Acum să trecem la altă minciună monumentală și anume
la...
150
Minciuna forței de muncă

„Niciun cetățean nu trebuie să fie atât de bogat încât
să-l poată cumpăra pe altul, și nimeni atât de sărac încât să
fie silit să se vândă.” Jean Jaques Rousseau
„Adevărul e că întreaga viață a muncitorului este pur și
simplu o succesiune continuă și extenuantă a condițiilor din
iobăgie – voluntară din punct de vedere juridic, dar
obligatorie din punct de vedere economic – întreruptă
momentan de pauze scurte de libertate, însoțite de foamete;
cu alte cuvinte, este sclavie adevărată.” Mikhail Bakunin
„Cum dracu ar putea să-i placă unui om să fie trezit la
6:30 de alarma unui ceas, să sară din pat, să se îmbrace, să
mănânce forțat, să-și facă nevoile, să se spele pe cap și pe
dinți, să se lupte în trafic pentru a ajunge într-un loc unde
face bani pentru altul, și i se cere să fie mulțumit că are șansa
de a face asta ?” Charles Bukowski
„Legea de bază a capitalismului este „tu sau eu” nu „tu
și eu”.” Karl Liebknecht
„UBUNTU = eu sunt, pentru că tu ești” concept al
popoarelor Xhosa din sudul Africii
Aici sunt două aspecte... Unul e acela reprezentat de

angajatorii care se plâng, cu ipocrite lacrimi de crocodil, că nu
au pe cine angaja căci nu există
forță de muncă... Iar cel de-al
doilea e acela al celeilalte categorii
de angajatori, a celor care-i
șantajează pe viitorii angajați cu
formula „dacă nu-ți convin
condițiile du-te unde-i vrea că sunt
alți o sută care așteaptă la poarta
fabricii !”...
Ambele sunt minciuni
sfruntate născute din lăcomia
151
nemăsurată a capitaliștilor actuali... Dar ca să-nțelegem cum s-

a ajuns aici și de ce referitor la forța de muncă declarațiile
angajatorilor sunt minciuni sfruntate, hai să o luăm un pic mai
pe ocolite aruncând „o privire” spre trecutul mai îndepărtat sau
mai apropiat al dezvoltării industriale... Și voi începe
spunându-vă ceva din experiența proprie...
În tinerețe am lucrat în fabrica de Strunguri Automate
Românești, „SARO Târgoviște”. Era cea mai nouă fabrică de
mașini unelte din țară, iar producția sa era vândută pe tot
mapamondul. Strungurile construite în Târgoviște erau
strunguri automate și strunguri paralele. Strungul Multiax
construit acolo și care atunci funcționa cu comandă pe cartelă
ar putea foarte bine să funcționeze acum comandat de
calculator prin simpla adaptare la tabloul de comandă al său a
unei interfețe de legătură cu computerul... Din păcate marea
majoritate a producției acestei fabrici împreună cu fabrica
însăși a ajuns la fier vechi... iar strungul multiax nu cred că mai
există pe undeva prin țară... Poate prin vreo fabrică din
străinătate să mai existe vreunul...
Nu asta e important... Ci felul cum era organizată
producția... Inițial eu am lucrat la atelierul „Cutie de viteze”,
unde fiecare muncitor primea, la începutul lunii, carcasa cutiei
de viteze a viitorului strung și lucrând la postul său, începând
cu finisarea carcasei, trecând prin umplerea acesteia cu axele și
pinioanele care o compuneau și terminând cu probele pe
standul de probă și predarea către secția „Montaj general”,
muncitorul făcea totul... Și așa am făcut și eu : am montat cutii
de viteze de strung, singur – singurel, mai uitându-mă pe
desenele tehnice de pe pereții atelierului, mai întrebându-i pe
colegi atunci când aveam nelămuriri cu privire la o corectă
înțelegere a acestora... astfel că atunci când am plecat din acea
fabrică eram deja un lăcătuș capabil să abordez orice lucrare...
În general la începutul lunii era anunțat un plan de
producție care, pe parcurs era suplimentat cu circa un sfert
152
până la o treime. După ce am lucrat o perioadă la cutia de

viteze am sfârșit ca în final, înainte de pleca din acea fabrică să
lucrez în secția „Montaj general” unde organizarea muncii era
identică, în sensul că fiecare muncitor de înaltă calificare având
ca ajutor unul sau doi „ucenici” primeau la începutul lunii
batiul pe care urma să fie apoi montate toate componentele
viitorului strung. După terminarea montării, strungul definitivat
și trecut prin testele de anduranță era predat către vopsitorie,
unde era vopsit și ambalat pentru livrare... În anii cât am lucrat
acolo, nu am văzut niciodată vreun strung pe stoc, toate ieșind
pe poarta fabricii cel mult la câteva zile după ce erau ambalate.
De asemenea nu am văzut decât un singur strung venind
înapoi de la beneficiar cu o defecțiune majoră... A fost un
strung care s-a întors după vreun an de exploatare, cu axul
principal al cutiei de viteze rupt prin torsionare... Probabil că
încrezător în forța ce o sugera designul strungului, beneficiarul
a bruscat comenzile intrând prea adânc în materialul prins în
universal... Am plecat din acea fabrică la începutul anului 1990
prin transfer la secția „Sticlărie” a fabricii de corpuri de
iluminat „Romlux Târgoviște”. După plecarea mea fabrica a
mai funcționat până în 2004 fiind distrusă de noul director
numit după 1990 în complicitate cu cei care, din birourile lor
de la București, au vândut fabrica către niște „investitori”
americani... De fapt asta era ideea... : distrugerea industriei
naționale prin acțiuni dubioase care să aducă fabricile la
situație de faliment, pentru ca apoi să poată lua drumul fierului
vechi... Au existat chiar multe situații în care fabricile sau
numai anumite secții din ele au fost strămutate cu totul în
străinătate iar apoi clădirile dărâmate și restul utilajelor date la
fier vechi... Cum a fost spre exemplu noua „Secție de turnare
continuă” din Combinatul de Oțeluri Speciale ”COS
Târgoviște”, secție la construirea căreia am lucrat și eu.
Din câte știu eu, întreaga industrie națională, cu excepția
celei auto, lucra după același principiu organizatoric ca și
153
SARO, astfel că muncitorii de înaltă pregătire profesională,

montau de la zero până la final întregul ansamblu tehnic
reprezentat de producția fabricii respective... Acum, dincolo e
experiența personală...
În 1903, când a înființat fabrica sa constructoare de
automobile, Henry Ford nu a construit doar celebra sa mașină
„Model T” din care a produs cincisprezece milioane și jumătate
de exemplare, reprezentând jumătate din producția mondială
auto a momentului, ci a construit o industrie care funcționează
până în ziua de azi după conceptul și standardele trasate de el
atunci...
În industria auto se lucrează pe principiul benzii de
producție. Lucrurile se desfășoară astfel... : printr-un capăt al
secției intră șasiul mașinii respective și e mutat în lungul secției
de la un post de lucru la altul, fiecare post fiind deservit de unul
sau mai mulți muncitori care montează numai și numai o parte
anume din componentele care vor forma viitoarea mașină. În
celălalt capăt al secției iese mașina complet asamblată, gata de
a fi livrată cumpărătorului... Asta împreună cu standardizarea și
tipizarea componentelor, făcută tot de Ford, asigură o producție
continuă și de viteză crescută, la o calitate foarte bună și
permite scăderea costurilor de producție la minimum posibil...
În felul acesta, a fost posibil ca fabrica sa să producă
jumătate din producția mondială de automobile, în condițiile în
care muncitorii săi deși strict specializați pe una sau cel mult
câteva operații, erau cel mai bine plătiți din toată industria auto
a vremii... Iar automobilul său era cel mai ieftin de pe piață...
Deci Ford, lucrând numai cu muncitori a căror nivel de
calificare era chiar mai slab ca al unui ucenic din fabrica de
strunguri în care am lucrat eu în tinerețe, a reușit performanța
să producă la standarde înalte cu costuri minime și cu prețul
comercial cel mai atractiv.
Vedem că cele două sisteme de producție sunt radical
diferite... În vreme ce într-unul se lucrează cu muncitori cu
154
înaltă calificare, capabili să abordeze oricând orice lucrare

oricât ar fi ea de complexă, în celălalt se lucrează cu muncitori
slab calificați care nu fac decât câteva operații și care sunt
absolut incapabili să abordeze o lucrare complexă... Din
perspectiva aceasta a calificării... primii nu au nici o problemă
să se angajeze în orice moment în orice altă fabrică de cu totul
alt profil, sau chiar să trăiască pe cont propriu, pe când cei de
pe liniile de asamblare ale unei fabrici auto sunt incapabili să
lucreze în alt loc de muncă decât unul de tipul celui avut
anterior, iar dacă fabrica e închisă, rămân muritori de foame
căci nu cunosc altceva decât cele câteva operații pe care le
făceau obsesiv la banda de producție...
Oricum, indiferent de care din cele două moduri de
organizare a muncii vorbim, acestea erau capabile să absoarbă
întreaga forță de muncă pe care o pune la dispoziție
comunitatea pe teritoriul căreia se află fabrica respectivă... ba
chiar dacă într-o localitate se află mai multe fabrici acestea
atrag forța de muncă de pe o arie mult mai largă decât
localitatea respectivă... și astfel apar navetiștii care vin la lucru
din alte localități...
Făcând o comparație între cele două sisteme de
organizare a muncii, vedem că în vreme ce unul folosind
muncitori de înaltă calificare are nevoie ca aceștia să aibă o
solidă pregătire teoretică și practică în meseria lor, ceea ce nu
poate asigura decât un sistem de învățământ tehnic bine pus la
punct... cel de-al doilea sistem se descurcă cu muncitori slab
calificați care pot fi pregătiți la locul de muncă, căci orice prost
poate învăța un minim de câteva operații repetitive... Din
păcate... cele două modalități de organizare a muncii sunt
caracteristice unor sisteme socio-economice total diferite... :
socialismul și capitalismul...
Ori, din câte mi-am putut da și eu seama, după experiența
de viață și de studiu pe care am ajuns să le posed, în vreme ce
socialismul e un sistem în care conducătorii sunt preponderent
155
interesați de prosperitatea tuturor cetățenilor și a societății în

ansamblu, acționând prin politici și legislație în acest sens,
capitalismul e un sistem în care cei care conduc sunt interesați
exclusiv de prosperitatea proprietarilor de capital, adică a
bogătașilor... Și firește că acționează prin politici și legislație în
acest sens...
Observăm că avem de-a face cu două sisteme diametral
opuse : unul care tinde spre echitate, echilibru, normalitate și
respect, cel de-al doilea tinde spre dezechilibre, lipsă de
respect, consum fără măsură și risipă, toate rezultat al lăcomiei
proprietarilor de capital... Vedem că avem de-a face cu opoziția
clară dintre bine și rău.. Și din păcate de-a lungul întregii istorii
a omenirii, de cele mai multe ori, binele a fost perdant... Iar
acum atitudinea distructivă a lăcomiei capitaliste s-a
generalizat pe întreaga planetă...
De aici rezultă și atitudinea conducătorilor societății în
privința învățământului tehnico-științific și profesional și
disponibilitatea lor de a-l sprijini sau din contră de a-l lăsa de
izbeliște... În vreme ce capitalismul caută profitul cu cheltuieli
cât mai mici, ceea ce înseamnă inclusiv investiții minime în
pregătirea forței de muncă, ca și în respectul și sprijinirea
acesteia pe parcursul profesional, socialismul pornind de la
ideea că societatea nu poate prospera pe ansamblu dacă nu
prosperă toți indivizii ei va investi în pregătirea tehnico-
științifică și profesională a cetățenilor. Așa cum am mai spus,
cred, și cu alte ocazii, socialismul este, pe cât permite
societatea umană pe ansamblul ei, o aplicare a principiului
UBUNTU la scara extinsă a unui stat sau asociații de state...
Din păcate capitalismul, la nivel global, cel puțin pe
moment, este câștigător în această luptă dintre bine și rău și
trage societatea globală spre prăpastia autodistrugerii.
În contextul afirmațiilor pe care le-am făcut la începutul
acestui articol, atitudinea angajatorilor față de forța de muncă
este o reflexie la nivel individual a atitudinii capitalismului față
156
de forța de muncă... Și astfel se face că în vreme ce

socialismul, condus de ideea prosperității generale a societății
se preocupa de pregătirea profesională și tehnico științifică a
tineretului ca reprezentant al viitorului prosper dorit, prin
instituții de învățământ public de stat, conducătorii societăților
capitaliste lasă pregătirea profesională și tehnico științifică a
tineretului pe seama instituțiilor de învățământ private. Până
aici nimic grav...
În ambele societăți există premiza unei bune pregătiri
profesionale și tehnico științifice, numai că într-una costurile
acesteia sunt preluate de întreaga societate în vreme ce în cea
de-a doua sunt suportate exclusiv din buzunarul elevului sau
studentului... Gravă e situația în momentul în care tânărul ieșit
de pe băncile ultimei forme de învățământ dă piept cu
atitudinea de dispreț și lipsă de respect a angajatorului
capitalist care caută să angajeze o forță de muncă care să-l
coste cât mai puțin și ca urmare nu are nevoie de oameni
calificați și bine pregătiți care-și cunosc valoarea și drepturile,
ci de sclavi... Și aici sunt două tendințe : se caută oameni supra
calificați asupra cărora se fac presiuni să accepte salarii de
mizerie sau se caută din contră oameni slab pregătiți care
tocmai datorită slabei pregătiri nu pot avea pretenții la un
salariu normal și echitabil... Și în ideea aceasta, atât
angajatorul în propria lui fabrică cât și politicianul care-i
reprezintă interesele la nivelul conducerii societății/statului,
legiferează în acest sens... Și pentru că legislația rezultată
permite niște derapaje inadmisibile într-o societate echitabilă,
s-a ajuns ca angajatorii să prefere ca peste tot pe unde se poate
face asta, să utilizeze roboți în locul muncitorilor, pentru că
robotului nu trebuie să-i dai salariu, nici să-i asiguri asistență
sanitară și nici să-l folosești doar maximum opt ore pe zi...
Atitudinea asta e acum aproape generală la nivel global
în toată industria și ca urmare, s-a ajuns la paradoxul următor :
în vreme ce supraproducția asigurată de benzile de montaj
157
parțial sau total automatizate crește continuu, populația

globului crește la rândul ei datorită creșteri condițiilor de
confort social asigurate de această surpa producție, dar numărul
de muncitori care mai găsesc un loc de muncă este din ce în ce
mai mic... Și constatăm că într-o societate globală cu aproape
opt miliarde de oameni, nu are cum să fie adevărat faptul că nu
există forță de muncă. De fapt există un excedent imens de
forță de muncă numai că aceasta este din ce în ce mai prost
pregătită pentru că atât angajatorii cât și politicienii și în ultimă
instanță societatea pe ansamblu, investește din ce în ce mai
puțin în pregătirea lor...
Pe de altă parte nici afirmația că ar fi alți zeci sau sute, la
poarta fabricii, care-ți pot lua locul pe care nu-l accepți, nu e
adevărată, pentru că deși forța de muncă disponibilă e într-
adevăr excedentară, aceasta nefiind pregătită corespunzător fie
nu are competențele necesare pentru a se angaja, fie datorită
demnității și respectului de sine nu acceptă să se angajeze pe
un salariu care, nu-i poate sigura traiul...
Vedem deci că avem de-a face nu cu o criză a forței de
muncă ci cu una a locurilor de muncă, născută ca rezultat al
automatizării industriei globale.
Și ca să răspundem și întrebării : de ce ar exista această
minciună ? Pentru că ajută la manipularea forței de muncă în
interesul celor care câștigă de pe urma ei.
Lămurită fiind și această minciună să trecem la
următoarea...
158
Minciuna asistaților sociali și a pensiei plătite de cei

care muncesc
„Centenarii. Spaima caselor de pensii.”
Valeriu Butulescu
„Românul se naște bursier, trăiește slujbaș și moare
pensionar.” Petre P. Carp
„Educația e cea mai bună asigurare pentru bătrânețe.”
Aristotel
„Pensionarea ucide mai mulți oameni decât munca
grea a făcut-o vreodată” Malcolm Forbes
Observați ce scrie pe cuponul de pensie al acestei

bătrâne ? E cifra șapte. Șapte lei !... Atât era pensia ei, după o
viață de muncă la CAP. Și nu era singura din țară, ci erau o
sumedenie de bătrâni ca ea... De-atunci, din 2014 și pân-acum
lucrurile s-au mai îmbunătățit un pic... dar nu pentru că le-ar fi
crescut pensia ci pentru că pensionarii ăștia s-au mai rărit...
mulți din bătrânii ăia au trecut pe lumea cealaltă... În timp ce
asemenea bătrâni după o viață de muncă au pensii care, efectiv
sunt de batjocură, există pensionari de lux care nu au muncit
nimic în viața lor și care au pensii nemeritate de zeci de mii de
euro. Și-n condițiile astea există prin prejma noastră unii, mai
159
ales din rândul funcționarilor publici și a cățeilor lor de pază,

din poliție și justiție ( beneficiari ai altor pensii de lux ) care te
amenință cu procese și pușcărie când afirmi că statul actual e o
structură de crimă organizată...
Dar stați liniștiți că nu doar statul nostru e o asemenea
structură... În acest moment toate statele sunt asemenea
structuri... Altfel...
Nu știu cine a indus în mentalul colectiv ideea că asistații
sociali și pensionarii ar fi plătiți din banii reținuți prin taxe și
impozite pe salariile celor care muncesc, dar este o mare
minciună. Orice stat din lumea asta care plătește pensii, le
plătește din munca deja prestată a celui care primește pensia
respectivă. Principiul contributivității, exact asta înseamnă.
Banii reținuți mie din salariul pe care l-am avut cât timp
am muncit, parte din ei fiind destinați pensiei, nu merg la plata
celor aflați în pensie la momentul când eu muncesc. Acești bani
merg într-un fond de pensii care este fond de investiții bancare,
bursiere și de orice altă natură fiscală destinat multiplicării prin
dobânzi, capitalizări și investiții bursiere. Acest fond crește în
valoare absolută pe toată durata cât eu activez, pe două căi : pe
de o parte prin contribuția mea lunară și pe de altă parte prin
capitalizarea sa adică prin adăugarea la suma finală a
dobânzilor depozitului și a creșterii valorii sale în bursa sau
fondurile unde este investit de către stat, astfel că nici după
zece ani deja valoarea reală a părții mele din acest fond este
multiplicată de câteva ori față de cât am contribuit prin
depunerile care mi se rețin din salariu. Deci subliniez faptul că
pensia nu e un drept ci e o proprietate a actualului pensionar,
fost angajat.
Există pe net o demonstrație a acestui fapt, care
dovedește că sumele reținute din salariu peste vârsta de 30 de
ani a unui om care muncește toată viața, nu mai ajung la pensia
lui care e plătită în realitate din contribuțiile făcute în primii
zece ani de activitate... Dar se pare că tinerii de azi nu au aflat
160
de asta și „pun botul” la minciunile celor interesați să

învrăjbească populația care plătește impozite contra celei care
nu plătește.
Și asta se face tot de către statul actual, adică de către cei
care administrează fondurile de pensii, pentru a justifica
deficitul acestor fonduri și pentru a ascunde adevărul, care este
acela că ei fură din aceste fonduri, acest furt fiind adevărata
cauză a acestui deficit, furturi făcute pentru a plăti pensii
speciale și alte contribuții financiare nemeritate și ilegale...
Ca urmare nu sunt vinovați cu nimic nici asistații sociali
nici pensionarii fie ei de lux sau nu, pentru că primesc acești
bani căci prost nu este cine primește ci cel care dă... Ori cel
care dă, în cazul de față, nu este muncitorul căruia i se opresc
contribuțiile de pensie din salariu ci gestionarul acestor
fonduri, adică administratorii hoți ai fondurilor de pensii care
deturnează sumele respective spre alte direcții decât e legal,
moral și drept...
Acum, referitor strict la țara noastră, trebuie să știți că
fondurile de pensii pe care le avea România la data de 1
ianuarie 1990 erau suficiente pentru a scoate la pensie toată
forța de muncă a țării cu asigurarea pensiei fiecăruia până în
2030 sau 2050 ( nu-mi mai amintesc exact anul ! )...
Există anuarele statistice în biblioteci și un bun contabil
consultându-le poate să-și dea seama că ceea ce spun eu aici e
adevărat... Faptul că acum există deficit la fondul de pensii al
țării, este urmare a două cauze. O primă cauză e inflația
artificială creată de așa zisa bancă națională, în primii ani de
după 1990, care a dus la devalorizarea acestor fonduri, și a
multora altele, iar cealaltă cauză e că o parte din aceste fonduri
au fost furate de cei care au avut posibilitatea să le fure... Dar
chiar și nemaiexistând nici un ban în aceste fonduri, pensiile și
ajutoarele sociale nu se plătesc din impozitele cetățenilor ci din
împrumuturile pe care statul actual, incapabil și incompetent,
le face an de an, continuând să îndatoreze țara...
161
Indiferent care ar fi situația fondurilor de pensii și a

acestor împrumuturi, pensiile și ajutoarele sociale nu vor înceta
niciodată să fie plătite, pentru că sunt proprietatea pensionarilor
și-s consfințite de legislația internațională și internă privitoare
la drepturile omului, iar a nu le plăti ar însemna război civil,
căci numărul pensionarilor și al celor care au dreptul la aceste
ajutoare este imens.
Din păcate pentru acest stat și din fericire pentru poporul
român, aceste datorii, fiind făcute de un stat ilegitim și ilegal, și
fără acordul poporului român, sunt datorii odioase, care la un
moment în viitor, dacă poporul român va mai ajunge să fie
condus de niște patrioți, pot fi anulate, tocmai datorită
caracterului lor de datorii odioase...
Există legislație internațională în acest sens.
Înainte de a încheia, mai ales pentru că în articolul
anterior tocmai am lămurit că omenirea se confruntă cu o criză
a locurilor de muncă generată de lăcomia capitaliștilor, ar fi
cazul să spun vreo câteva cuvinte despre venitul minim
garantat.
Este un concept care circulă de câteva decenii, prin
mediul politic și administrativ al unora din țările vestice, care
spune că în virtutea dreptului natural la demnitatea umană
exprimat atât de frumos de zicerea lui Jean Jaques Rousseau -
„Niciun cetățean nu trebuie să fie atât de bogat încât să-l
poată cumpăra pe altul, și nimeni atât de sărac încât să fie
silit să se vândă.” orice cetățean al planetei ar avea dreptul la
un venit minim garantat de stat, care să permită acelui om un
trai la limita minimei decențe... Conceptul e aspru criticat de...
în special de, ghici cine ?!... - reprezentanții intereselor
corporațiilor multinaționale și în general al industriei
capitaliste, pe motivul fals că atunci omul, având un venit
asigurat, nu ar mai avea nici un motiv să accepte să muncească
ca angajat. Și e corect...
162
Nimeni cu scaun la cap care ar primi un venit minim

garantat de stat nu ar mai accepta să fie sclavul și bătaia de joc
al capitaliștilor... Acum vreo câțiva ani făcea vâlvă în presa
românească cazul unei croitorii din Iași unde angajatele erau
forțate de conducere să poarte pameprs fiindu-le interzis să
părăsească mașina de cusut fie și pentru a merge la toaletă...
Eu însumi în urmă cu peste un deceniu am întâlnit aici, în
județul meu, cazul unui patron de croitorie turc, care le
închidea pe muncitoare cu lacăt în incinta fabricii sale, incintă
care era prevăzută cu gratii la uși și la ferestre ținându-le pe
bietele femei, majoritatea tinere aflate la primul lor loc de
muncă, cu săptămâna închise acolo...
Situații de genul acesta nu sunt unice... Din păcate se
întâlnesc în multe locuri pe planetă... E arhicunoscut faptul că
producția marilor case de modă e obținută cu suferința copiilor
și tinerilor din China, că bateriile din telefoanele noastre sunt
obținute cu suferința copiilor mineri din Africa și multe
asemenea situații...
Pe de altă parte, tot arhicunoscut, e faptul că în vreme ce
industria de armament a lumii cheltuie anual mii de miliarde de
dolari iar cluburile de sport vând și cumpără jucători cu sute de
mii de dolari sau euro, în țări din Africa se moare de foame la
propriu... În ultimii ani, reprezentativă fiind sărăcia din Yemen.
Sărăcia globală ar putea fi eradicată cu o cheltuială globală de
o sută de miliarde de dolari anual, în vreme ce industria de
armament și sumedenia de proiecte secrete militare sau civile,
ori afacerile dubioase ale băncilor și mafiei globale, cheltuie
anual mii de miliarde...
E clar că cineva are interesul expres de a menține o mare
parte din omenire în sărăcie, indiferent la chinurile zecilor de
mii de oameni care mor efectiv de foame în fiecare an...
Deci venitul minim garantat este o necesitate atât din
cauza acestei situații a celor care mor efectiv de foame cât și
datorită automatizării industriei globale care a dus la criza
163
locurilor de muncă... Din păcate cei care controlează politica și

administrația globală, sunt tocmai acei criminali a căror interes
este profitul cu orice preț, chiar și cu prețul vieții a mii de
oameni care mor zilnic de foame ori de bolile induse de
sărăcie.
De aici se deprinde și răspunsul la întrebarea : de ce ar
minți cineva că pensiile și veniturile sociale se plătesc din
munca celor care muncesc ? Pentru a induce în rândul
populației o stare de discordie și ură împotriva celor care au
dreptul la aceste venituri și pentru a ușura astfel manipularea
maselor în interesul celor care conduc și care au ca singur scop,
maximizarea profitului... în conformitate cu dictonul străvechi
„divide et impera”...
Dialog :
A - Pensia nu este pomană. Este un drept câștigat prin
muncă !
R - Nu-i adevărat. Nu e un drept câștigat prin muncă ci
este o proprietate câștigată prin muncă !
Acum trecând mai departe să vorbim despre...
164
Minciuna calității
„Calitatea este mândria manoperei.”
W. Edwards Deming
„Contează întotdeauna calitatea și nu cantitatea.”
Seneca
„Democrația e sistemul social în care face fiecare ce
vrea și-n care numărul înlocuiește calitatea... Triumful
cantității împotriva calității.” Petre Ţuţea
„Nivelul de trai și calitatea vieții nu sunt același lucru.”
Dorel Schor
Marea majoritate a celor din jurul nostru, amăgiți de

ideea falsă pe care le-a creat-o în
special cinematografia, sunt ferm
convinși că calitatea vieții noastre e
net superioară celei a strămoșilor
noștri... Nimic mai fals !... Da, avem
un nivel de trai mai ridicat determinat
de o evoluție a confortului, dar
calitatea vieții noastre atât în plan
spiritual cât și în plan material e
execrabilă... Și am să încerc să mă
explic... Spre deosebire de bunicii și
străbunicii noștri, nu mai trăim în
bordeie ci în palate din beton și
cărămidă, nu ne mai luminăm cu
opaițul și lampa ci la becuri LED, nu
mai gătim la foc de lemne pe plită sau
la țest ci gătim la aragaze cu gaze sau la plite electrice, nu mai
arăm cu calul ci cu tractorul, nu mai cosim cu coasa ci cu moto
coasa, curțile noastre nu mai au fâneață cu flori și pomi
fructiferi ci gazon ca pe stadioane sau platouri de beton... Nu
mai privim cerul în fiecare zi ca să vedem cum va fi vremea
mâine ci stăm cu ochii-n televizor și-n telefonul mobil unde
165
prognoza meteo dată peste cap de manipulările războiului

meteorologic ne minte mai ceva ca „mama Omida”.... Aș
putea continua astfel pe o pagină-ntreagă... Ce e important este
că străbunii noștri, trăind în bordei și făcând focul cu lemne
erau încă conectați cu natura înconjurătoare.
Știau să iubească pământul pe care trăiau, cu toată roata
jurului plină de viață, din care-și trăgeau și ei seva vitală... Se
iubeau prin fânețe și livezi și creșteau copiii prin fânețe și
livezi... Noi... Ne e frică de natură că ne-mbolnăvim, ne e frică
de natură că acolo e ursul care ne atacă pentru că i-am distrus
casa, ne e frică de natură pentru că am defrișat pădurea și vine
muntele pe noi adus de ploile nesfârșite ale războiului
meteorologic... Iată, acum e început de iunie și abia de s-a oprit
o ploaie mocănească care a durat aproape o săptămână,
temperatura-n casă e de cincisprezece grade iar eu port izmene
și pulover în zonă de deal unde acum temperaturile ar trebui să
fie apropiate de treizeci de grade... Chiar acum, în acest prezent
malefic, până și prin pădurile de brad în care unii încă mai știu
că e cel mai curat aer ce poate să existe datorită uleiurilor
eterice emanate de rășinoase, umblăm iată, cu botniță și noi și
copiii noștri...
Ne-am cedat drepturile și libertățile în schimbul
confortului, pe care-l iubim animalic astfel că am ajuns să ne
urâm și să ne invidiem între noi pentru nimicuri copilărești și
ce e mai grav, este că ne urâm inclusiv proprii părinți pe care,
instinctiv, îi percepem ca pe o palmă peste obrazul lipsit de
demnitatea pe care am pierdut-o odată cu umanitatea din noi...
Ne-am îmbogățit în posesii și averi, dar am sărăcit
spiritual. Ne-am prostit congenital până la stadiul inteligenței
unei maimuțe și chiar dacă ne-am câștigat iluzoriul confort,
care aduce după el lupta sisifică pentru păstrarea lui, ne-am
pierdut sufletele... Trăim numai prin bani și pentru bani și am
devenit satane în piele de îngeri... S-a dus naibii de mult, orice
calitate a vieții pe care o trăim.
166
Din punct de vedere material nici confortul pe care-l

avem nu e unul de calitate... Spuneam că bunicii și străbunicii
noștri trăiau în bordeie, case din lut sau case din lemn. Indicii
de conductibilitate termică a lemnului și a lutului sunt apropiați
și situați între 0,15 și 0,35, deci cu o medie de 0,25. Noi trăim
în case construite din beton și cărămidă. Betonul are un indice
de conductivitate termică de 2 și chiar peste 2 iar pentru
cărămidă valoarea e 1. Practic pentru a obține același confort
termic pe care-l ai la o casă din lemn sau chirpici, folosind un
perete din beton, trebuie să faci acel perete de zece ori mai
gros, iar dacă folosești cărămida de patru ori mai gros.
Bordeiul nu necesită încălzire decât în iernile foarte reci,
cu geruri de peste minus treizeci de grade, pentru că sub nivelul
solului temperatura nu scade niciodată sub 10 grade celsius...
Ca urmare încălzirea unui bordei e asigurată de căldura
pe care o face soba la care gătim. Situația e asemănătoare și la
casele construite din lut și din lemn cu pereții groși de 30 – 50
cm. Altfel spus, dacă trăiești într-o casă din beton și cărămidă
cu pereții egali cu cei ai unei case din lut sau din lemn, 80 %,
dacă nu chiar mai mult, din căldura pe care o faci în casă iese
afară prin perete, încălzind aerul din curte...
De aceea spun eu, de mult timp, că palatele noastre din
cărămidă și beton sunt calorifere pentru curte... Deci unde-i
confortul termic al caselor noastre ?... Eu aș spune că nicăieri...
Trăim de zece ori mai prost decât străbunicii noștri din
două cauze : una pentru că avem casele de zeci de ori mai mari
decât ale străbunilor noștri, și a doua cauză e că sunt construite
din materiale care nu ne feresc de frigul de afară...
Ca urmare cheltuielile cu confortul termic pe care le
avem sunt imense constituind de fapt, mai ales pe timp de
iarnă, 90 % din cheltuielile noastre, pe câtă vreme străbunicii
noștri trăind în bordeie sau case din lut și din lemn, nici nu-și
puneau problema cheltuielilor cu încălzirea...
167
Dincolo de asta, ridicarea unei clădiri construite din

beton și cărămidă este extrem de costisitoare, datorită prețurilor
mari ale acestor materiale de construcție care fiind în întregime
materiale uzinate, sunt comercializate cu prețuri în continuă
creștere.
Am mai spus-o și mă repet aici. Există cartiere întregi și
chiar orașe construite din lut care stau în picioare de sute de
ani. Exemplul cel mai edificator fiind orașul Shibam din
Yemen, a cărui zgârie nori sunt construiți integral din lut...
De fapt, nebunia asta a construcțiilor fastuoase din
materiale industriale scumpe și prost izolatoare, a pornit odată
cu apariția industriei de profil, a căror patroni, în buna tradiție a
lăcomiei capitaliste, au făcut trafic de influență pentru a se
legifera o sumedenie de standarde care impun construcția din
aceste materiale.
O casă mare, construită după planuri impuse legal în
conformitate cu niște standarde de stat, înseamnă bani mulți în
buzunarul arhitecților care fac acele planuri.
O casă mare, din materiale scumpe și proaste, înseamnă
bani mulți în buzunarul celor care produc și comercializează
aceste materiale...
O casă mare, din materiale scumpe și proaste înseamnă,
de asemenea, bani mulți în buzunarul furnizorilor de servicii
energetice...
O casă mică din materiale naturale, ( lemn sau lut ) poate
fi construită cu materiale adunate din natura înconjurătoare,
asigură un confort termic incomparabil față de casele mari din
beton și cărămidă dar... Dar nu aduce nici un beneficiu nici în
buzunarul arhitecților, nici în cel al fabricanților și
comercianților de materiale de construcție, nici în cel al
furnizorilor de servicii energetice.
Vedem că în primele trei cazuri e vorba exclusiv de
câștigul unor șmecheri în detrimentul confortului celui care va
locui în casa respectivă.
168
Și pentru ca asta să se poată realiza, paralel cu legiferarea

unor standarde și reguli impuse de la nivel de stat, cei care
continuau să locuiască în case construite din materiale naturale,
au început să fie denigrați prin presă și sistemul de învățământ
inducându-se ideea că e rușinos să locuiești în asemenea case,
care au fost descrise ca fiind nesigure, insalubre, mici și
incomode, etc... Dar firește că s-a omis cu rea intenție faptul că
ele asigură confortul termic aproape fără nici o cheltuială...
De fapt ce vedem la al patrulea punct din înșiruirea de
mai sus ? Vedem că construcțiile din materiale naturale nu aduc
nici un ban în buzunarul celor care trăiesc de pe urma
construirii palatelor din beton și cărămidă. Deci confortul și
calitatea vieții noastre a fost anulat de lăcomia capitalistă a
profitului cu orice preț...
Acum trecând la cel de-al treilea aspect al calității vieții
noaste, aspect care ține tot de partea materială și anume
calitatea produselor de larg consum și de folosință îndelungată,
vom constata o situație asemănătoare ca și în cazul
construcțiilor. Mai precis, lăcomia industriei capitaliste, larg
răspândită la nivel global a impus conceptul de uzură
programată și consum programat.
Ca să-nțelegem la adevărata sa valoare distructivă acest
concept, ar trebui să vă povestesc ceva din propria mea
experiență. În copilăria și tinerețea mea am considerat ca pe
ceva normal, logic și de bun simț, conceptul de fiabilitate și
calitate a obiectelor și produselor ca fiind capacitatea acestora
de a-și menține caracteristicile fizice și funcționale timp
îndelungat, astfel ca și după multi ani de la achiziționarea lor,
acestea să se comporte la fel ca în ziua când au fost cumpărate.
Asta înseamnă în primul rând că atunci când cumperi un
lucru să dai banii pe ceva de calitate cu care să poți lucra nu
doar imediat după ce l-ai cumpărat ci la mulți ani după aceea.
Această idee mi-a fost confirmată în momentul în care
am învățat primele noțiuni tehnice în atelierele școlare de
169
tâmplărie și lăcătușerie, unde profesorii-maiștri ne-au învățat să

lucrăm cu simț de răspundere și să facem astfel ca lucrul ieșit
din mâna noastră, să fie nu doar aspectuos ci să aibă
funcționalitate maximă timp îndelungat, asta însemnând
fiabilitate și calitate...
Ulterior odată ajuns în fabrică, atât la fabrica de strunguri
cât și la cea de corpuri de iluminat, conceptul a fost nu doar
confirmat ci întărit ca pe o lege de bază a producției industriale
căci producția pe care o făceam acolo era foarte temeinic și
necruțător controlată de către departamentul de control tehnic
al calității pentru a se încadra în norme tehnologice stricte care
să asigure o funcționalitate perfectă timp îndelungat. Nimeni
nu vrea să i se strice strungul când începe să strunjească o
piesă-n el indiferent dacă asta se petrece a doua zi după ce l-a
cumpărat sau la două decenii mai târziu, după ce deja a strunjit
pe el mii de piese...
În această idee, toate piesele componente ale mașinii
unelte, sunt prelucrate cu toleranțe minime și sunt călite
corespunzător, pentru a rezista timp îndelungat la uzura
reprezentată de funcționarea lor pe toată perioada de exploatare
a lor.
Situația a fost identică și în cazul secției „Sticlărie” a
fabricii Romlux, unde eram obligat să mă prezint de trei ori pe
schimb la departamentul de control al calității, cu probe ale
baloanelor de sticlă suflate de mașina pe care lucram. Nimeni
nu vrea să i se spargă becul în mână ca să se taie în cioburile
respective în timp ce-l înșurubează-n fasung și nimeni nu vrea
să i se ardă becul la câteva ore sau zile după ce l-a cumpărat
sau chiar mai rău să explodeze sau să pună rețeaua în scurt
circuit provocând vreun incendiu sau cine știe ce altfel de
tragedie...
În industria dinainte de 1989 era omniprezent
departamentul de control al calității produselor iar produsele
realizate atunci erau fiabile și de calitate...
170
Până și cele mai neînsemnate obiecte produse atunci erau

controlate la sânge pentru a îndeplini normele de fiabilitate și
calitate... care oricum ar fi, trebuie să știți că nici nu era nevoie
să fie controlate, căci era o datorie de onoare a meseriașilor să
facă produse de înaltă calitate. Ca să vă dau un exemplu
referitor la calitatea și fiabilitatea produselor...
Ca lăcătuș în fabrica de strunguri dădeam undeva spre o
mie de găuri pe săptămână, cu burghie de diferite grosimi, în
materiale mergând de la plastic, textolit și fibră de sticlă până
la fontă albă sau gri și oțel normal sau înalt aliat, călit sau nu.
Burghiele respective după ce le luam de noi din magazie
le ascuțeam abia după o săptămână sau două. Și de obicei orice
burghiu pe care-l foloseam îl ascuțeam cel mult odată pe
săptămână... Sculele așchietoare cu care se lucra, fie că era
vorba de burghiele, frezele și alezoarele destinate lucrului cu
pistoale cu aer comprimat cu care lucram noi, lăcătușii, fie
cuțitele de strung sau frezele destinate mașinilor unelte de
prelucrare prin așchiere, cu care se lucra în fabrică erau
realizate în fabrică și treceau toate, pe la atelierul de tratament
termic condus de tatăl meu, unde erau călite în scopul de a li se
forma o duritate corespunzătoare acestei exploatări de care
vorbesc.
În acea perioadă locuiam la căminul de nefamiliști al
fabricii unde plecam și veneam îmbrăcat direct în salopeta de
lucru astfel că adeseori se întâmpla ca la terminarea turei de
lucru, când ajungeam la cămin și dădeam salopeta jos de pe
mine pentru a intra la duș descopeream uitate prin buzunare
unele din burghiele cu care lucrasem în ziua respectivă. Uneori
le scoteam din buzunar și le depozitam într-o cutiuță. Pentru că
burghiele erau considerate consumabile numărul de burghie pe
care le primeam de la magazie era destul de mare, dar uzura lor
depindea de grija cu care lucram cu ele, astfel că dacă lucram
îngrijit, puteam să stochez un număr considerabil de burghie.
171
Când am plecat din acea fabrică am luat cu mine cutiuța

cu burghie din dulapul de la cămin și trebuie să vă spun că am
și acum unele din acele burghie. Sunt treizeci și cinci de ani de
atunci și aceste burghie au dat sute de găuri cât le-am folosit în
fabrică și alte sute în acești treizeci și cinci de ani care au trecut
de atunci. Firește că burghiele pe care le mai am sunt din
categoria celor de grosime mai mare căci cele subțiri s-au uzat
sau s-au rupt în tot acest amar de timp...
La vreo cincisprezece ani după ce plecasem din Saro,
prin 2004, când locuiam deja la casă și am avut nevoie să dau o
gaură cu diametrul de 6 mm într-o tablă de la gardul metalic al
curții, am descoperit că nu mai am nici un burghiu de 6 mm și
am cumpărat unul din comerț... La prima vedere părea să fie
identic cu cele cu care lucrasem în SARO. Surpriza a venit în
momentul în care l-am introdus în mașina de găurit și am
început să lucrez cu el. Burghiul respectiv în loc să scoată șpan
din tabla pe care voiam s-o găuresc, s-a înroșit și s-a topit în
vârf... A fost un adevărat șoc pentru mine și m-am dus și m-am
certat cu vânzătorul de unde-l cumpărasem. Omul, s-a dovedit
a nu avea nici un fel de cunoștințe profesionale și și-a cerut
scuze spunându-mi că mi-ar da altul dar toate sunt la fel...
Ulterior m-am mai lovit și de situația în care în momentul
când m-am proptit în mașina de găurit să dau o gaură, burghiul
s-a îndoit la 90 grade ca o bucată de sârmă ordinară... La alți
vreo doi ani, când mă aflam la Morteni cineva mi-a venit să-i
lărgesc găurile la jențile unei biciclete căreia voia să-i pună
spițe mai groase. L-am trimis să cumpere burghie căci eu nu
aveam... Și pentru că deja eram pățit, i-am cerut să-mi vină cu
cinci burghie... Cu niciunul din ele nu am reușit să lărgesc nici
măcar una din acele găuri.
Pentru că janta era de calitate, a unei biciclete Tohan,
bine călită, iar burghiele din „fier mort”, acestea pur și simplu
se înroșeau și pătrundeau în gaură astfel că după zece secunde
172
de apăsare obțineam un burghiu topit în vârf al cărui capăt

devenea un cilindru mic de grosimea găurii din jantă...
Așa am învățat că marea majoritate a burghielor care se
găsesc în magazinele comerțului capitalist sunt făcute din oțel
slab aliat și nu sunt călite și că e un mare noroc să găsești un
burghiu de calitate cu care să poți da o gaură într-un oțel de
calitate.... nici nu poate fi vorba să dai o gaură într-un oțel călit
sau înalt aliat...
Și astfel a fost prima oară când m-am lovit personal de
uzura și consumul programat... De fapt nu era prima oară...
observasem de ceva timp că materialele și aparatura electrică
sau de instalații sanitare ca și restul materialelor de construcție,
în general, sunt de o calitate foarte proastă în comparație cu
cele cu care lucrasem înainte de 1989...
Cu niște ani în urmă cineva, un coleg de muncă, îmi
povestise un lucru pe care la vremea respectivă am fost tentat
să nu-l cred. Cumpărase de prin București un walkmen marca
Panasonic, cu carcasă metalică... O bijuterie de minicasetofon
care i-a funcționat perfect timp de vreo câțiva ani după care
brusc, de azi pe mâine, deși partea mecanică funcționa perfect,
electronica sa nu mai scotea nici un sunet. Așa că s-a dus cu el
la reprezentanță unde i s-a comunicat că nu poate fi reparat
pentru că are un cip pe placa sa electronică care, după un
anumit număr de ore de funcționare se arde, iar acel cip nu
poate fi înlocuit...
Ulterior, acum câțiva ani, m-am lovit eu însumi de
situația asta, cu un aparat de fotografiat care, de pe azi pe
mâine, mi-a transformat brusc toate fotografiile pe care le
făceam cu el, în niște cadre de culoare albastră uniformă...
Într-unul din articolele uneia din cărțile mele de acum
câțiva ani, povesteam despre becul din stația de pompieri a
localității Livermore din California. Am mai reamintit de el în
urmă cu câteva pagini... Acel bec incandescent, făcut într-una
173
din fabricile lui Edison, funcționează încă, având în prezent

vârsta de 120 de ani...
Dacă veți citi pe ambalajul becurilor incandescente de azi
veți vedea că au o garanție de funcționare de circa 1000 de ore.
Becul din Livermore, funcționând noapte de noapte timp 120
de ani, a adunat circa 500 000 de ore de funcționare. Ce s-a
întâmplat cu industria mondială între 1901 când a fost făcut
acel bec și prezent ?...
S-a dezvoltat continuu și ca o consecință a acestei
dezvoltări au apărut corporațiile industriale. Corporațiile sunt
clanuri industriale de tip mafiot formate din patronii diferitelor
industrii care au încheiat înțelegeri comerciale și de colaborare
între ei și au făcut presiuni asupra legislativelor lumii pentru a
se emite o legislație unitară la nivel mondial, cu scopul
exclusiv de a crește permanent profiturile afacerilor lor.
În acest scop după mai multe asemenea „întâlniri de
afaceri” au ajuns la concluzia că fiabilitatea și calitatea
produselor ar fi un dușman al profitului pentru că reduce
vânzările... Așa că s-au înțeles între ei ca controlul tehnic de
calitate să fie înlocuit cu departamente care să studieze
condițiile minime de funcționare ale produselor astfel ca ele să
cedeze la scurt timp după încheierea perioadei de garanție,
adică controlul tehnic de calitate pe care-l cunoșteam eu din
tinerețea mea, a fost înlocuit cu uzura programată. De
asemenea au impus prin trafic de influență reducerea sectorului
de reparații și întreținere și creșterea prețurilor acestei
activități, reducând sau anulând producerea și comercializarea
pieselor de schimb, astfel ca să oblige consumatorul ca odată
ce obiectul cumpărat s-a defectat să prefere să cumpere altul
nou decât să-l repare pe cel vechi. În felul acesta s-a asigurat
un flux constant de vânzări la nivel global... Și astfel a a apărut
cea de-a doua plagă a industriei actuale anume, consumul
programat.
174
Așa cum tragic și inconștient declara George Soros cu

câteva ocazii, pe acești indivizi care conduc sistemul bancar și
industrial al lumii, nu-i interesează ce impact social sau de
mediu au acțiunile lor, pentru ei contează numai profitul
imediat.
În felul acesta, s-a ajuns ca piața mondială să fie inundată
de produse proaste cu perioadă scurtă de funcționare, care sunt
permanent reînnoite, cu consecințe tragice asupra mediului
înconjurător, pe de o parte datorită consumului pantagruelic de
resurse minerale primare și pe de altă parte datorită poluării tot
mai accentuate, deoarece aceiași indivizi care au impus aceste
reguli au impus prin aceleași pârghii, desființarea sau reducerea
drastică a sectorului de reciclare, care de asemenea le afecta
câștigurile, căci e mai costisitor să organizezi o rețea eficientă
de reciclare decât să utilizezi numai materii prime... Ca urmare
poluarea cu produse industriale a crescut permanent căci
gropile de gunoi ale orașelor lumii nu mai fac față consumului
global de aparatură care se defectează cu regularitatea
programată și de multe ori ajunge gunoi oriunde, numai la
gropile de gunoi organizate, nu. Și astfel a apărut un alt sector
al economiei mafiote mondiale acela al traficului internațional
de gunoi, care preia gunoiul din țările așa zis civilizate,
dezvoltate, industrializate și-l duce fie pe fundul oceanelor
lumii fie în pustiurile nelocuite din țările slab dezvoltate... maia
ales ale Africii sau al unor țări distruse cum este actualmente
țara noastră...
Și iată cum crescând confortul, prin uzura și consumul
programat, omul distruge inconștient întreaga biosferă terestră
cu efecte catastrofale pentru viitor, nu doar pentru viitorul
nostru ca specie ci pentru viitorul întregii lumii vii de pe
planetă...
Și unde-i calitatea viții noaste comparabil cu cea a
strămoșilor noștri ? Iar răspund că nu e nicăieri. De ce se minte
în privința asta ? Pentru că dacă s-ar spune adevărul, cel mai
175
probabil, omenirea ar reduce ritmul cumpărăturilor permanente

și s-ar reorienta spre artizanat, ceea ce ar fi tragic pentru
profiturile imense ale industriei consumului și uzurii
programate...
Cine are de câștigat din minciuna perpetuată și întreținută
de presă și sistemul de învățământ privitor la creșterea calității
vieții noaste comparativ cu strămoșii noștri ?
Păi... toți cei care au de câștigat din consumul permanent
născut din uzura programată... începând cu patronii industriilor
respective, trecând pe la sectorul bancar mondial și terminând
cu clasa politică care beneficiază de șpăgi uriașe pentru orice
lege contrară interesului public și de mediu dar benefică
industriilor lumii, asta dincolo de faptul că în prezent, clasa
politică mondială se identifică cu patronii industriilor
respective.
Dialoguri :
A - Citesc că acest oraș are clădiri vechi, dar unele dintre
ele au fost distruse de o mare inundație. Probabil contează că în
zonă este climă foarte uscată și, probabil, nu prea sunt nici
cutremure.
R - Din păcate problema pusă de dumneavoastră vine din
necunoaștere : Clădirile de lut sunt aproape imposibil de
dărâmat de către cutremure... s-au făcut studii de rezistență de
către unele facultăți de arhitectură din lume și s-a ajuns la
concluzia că spre exemplu o clădire din lut cu peretele de 30
cm și latura de câțiva metri e afectată grav ( crăpături mari )
fără a fi dărâmată complet doar de un cutremur de peste 9
grade pe scala Richter... Doar umiditatea le poate afecta...
Acolo în Shibam, plouă rar, dar sunt zone pe glob unde
plouă bine cum ar fi zonele ecuatoriale și tropicale din Africa.
Acolo, clădirile construite tot din lut, sunt zugrăvite atât pe
interior cât și pe exterior, precum și podeaua, cu un macerat
dintr-o plantă (o specie de salcâm - dawadawa - Parkia
176
biglobosa ) care face stratul superficial de lut impermeabil și

dur ca betonul. Noi aici avem la dispoziție ceva mult mai
eficient : apa de sticlă ( silicatul de sodiu ).
A - Prezentați problema mult prea simplist. Mai întâi la o
construcție contează decisiv terenul de fundare; pe un teren
stâncos nu se construiesc structuri rigide pentru a nu intra în
rezonanță cu terenul de fundare iar pe un teren slab nu se
construiesc structuri flexibile din același motiv : rezonanta.
Dacă acele structuri din pământ flexibile se construiesc
într-o zona secetoasa stâncoasă ele vor fi afectate foarte puțin
pentru ca nu intra în rezonanță cu terenul de fundare.
Întâmplător am consolidat o construcție ( lângă
Intercontinental) și soluția proiectantului a fost de rigidizare a
construcției tocmai din cauza terenului de fundare aluvionar
care a făcut ca construcția să oscileze cu terenul de fundare. Nu
se poate da o rețetă universală în construcții. Spre exemplu în
Focșani se recomandă structuri înalte flexibile din cauza
terenului stâncos.
R - Un om sănătos la cap și normal la nervii din cutia
craniană nu construiește palate din cărămidă și beton ci o casă
simplă, cum zic arhitecții : parter plus acoperiș, ( eventual
mansardă ) care fiind construită din lemn și lut, datorită
caracteristicilor mecanice ale celor două materiale e indiferentă
la condițiile de fundare. Casa pe care și-au construit-o cu
mâinile lor bunicii mei la tinerețe, imediat după ce se
căsătoriseră, n-are nici un fel de fundație și iată că mai are un
pic și face suta de ani, e în continuare locuită și se prezintă în
aceiași stare ca la terminarea construcției, deși au trecut peste
ea două cutremure majore și mii de ploi și furtuni. Și specific
că bunicii mei au fost oameni simpli fără liceu el fiind cizmar
de meserie iar ea casnică, adică fără absolut nici un fel de studii
de arhitectură.
............................
Î - Când ne apucam de construit în mod natural ?
177
R - Atunci când vom deveni conștienți că suntem fraieriți

de corporațiile industriale și de guvernele aservite lor sau
atunci când acestea vor dispărea... Altfel... cei care construiesc
natural sunt o minoritate care, în unele locuri e ignorată de
autorități iar în altele e hărțuită că nu se supune legislației.
Acum să trecem la următoarea minciună și anume...
178
Minciuna sistemului de sănătate

„Știința medicală a evoluat atât de spectaculos încât rar
mai găsești un om sănătos.” Aldous Huxley
„Doctorul trebuie plătit pentru sănătate, nu pentru
boală. Și dacă pacienții lui sunt bolnavi, atunci salariul ar
trebui să fie redus. Interesul lui trebuie să fie în sănătatea
pacientului, nu în boala sa.” Osho
„Să-ți fie hrana medicament și medicamentul hrană !”
Hipocrate
„Majoritatea persoanelor își irosesc sănătatea pentru a
face avere, apoi își irosesc averea pentru a avea sănătatea
înapoi.” A.J. Reb Materi
„Bolile, factori patogeni, sunt peste tot în jurul nostru
însă se manifestă doar atunci când găsesc terenul fertil
pentru aceasta. Terenul este totul, germenii sunt nimic.”
Claude Bernard
”Cancerul a fost practic necunoscut până în momentul
în care s-a început vaccinarea împotriva varicelei. Am văzut
două sute de cazuri de cancer, dar nici unul nu era la vreo
persoană nevaccinată.”
W. B. Clark - New York Press - 26 ian. 1909
Voi începe cu o informație pe care am găsit-o de curând

pe una din rețelele de socializare : « Știți că în 1891 erau doar
7 boli ? Existau doar 12 medicamente și toate medicamentele
erau făcute din plante. Iată-
ne 120 ani mai târziu : avem
10 000 boli înregistrate legal
și se dezvoltă arme pentru
războiul împotriva acestor
boli. Cum am reușit să
ajungem de la 12
medicamente pe bază de
plante la 561 000 medicamente brevetate ? Cuvântul
179
„farmaceutic” provine de la cuvântul grecesc „farmacon”

care înseamnă toxic, veninos, otrăvitor... »
Orice există, indiferent că e material sau spiritual, viu sau
neviu, e supus perfecționării prin evoluție... Evoluția nu face
discriminări... și ca urmare există „bine” și „mai bine” și „rău”
și „mai rău”...
Și doar urmare a acestui fapt, s-a ajuns la adevărul celor
spuse în primul citat de mai sus. Societatea actuală, indiferent
despre care sistem administrativ al ei ar fi vorba, este așa cum
este, ca urmare a unei imperceptibile evoluții îndelungate.
La fel ca și-n cazul tehnologiei și industriei, tot datorită
presei și a învățământului, majoritatea celor care ne-nconjoară,
sunt ferm convinși că sistemul medical actual este net superior
celui al înaintașilor noștri. Nimic mai fals...
În „buna” tradiție a capitalismului, nici medicina nu a
scăpat de principiul consumului și uzurii programate... Din
perspectivă medicală, și în acest caz, capitalismul este o plagă
care roade planeta... Printr-o exprimare plastică și după părerea
mea foarte exactă, din această perspectivă, capitalismul e o
ciumă ecologică, o holeră economică și un cancer social...
Cum pentru capitalism totul este marfă și totul se vinde și
se cumpără, în conformitate cu acest concept, omul a devenit
din ființă, o marfă ca oricare alta... Și devenind noi marfă
pentru industria capitalistă a sănătății, consumul și uzura
programată s-au instalat cu deplină putere și-n acest sector...
Dacă pentru o marfă fizică uzura programată se stabilește
în fabrica producătoare, pentru om, conceptul e un pic mai
subtil... Ce vinde sistemul mondial de sănătate, format din
spitale și farmacii ?... Cei mai mulți se vor grăbi să spună că
vinde sănătate... Nu-i adevărat.
Sistemul mondial de sănătate numit adeseori „big
pharma” vinde doar iluzia și speranța sănătății... Dar pentru a
determina omul să cumpere trebuie să-l convingi că are nevoie
de această marfă... O butadă anonimă spune că prima directivă
180
a oricărei facultăți de medicină este că un om sănătos e un

client pierdut...
Deci legislația, impusă prin trafic de influență sau prin
infiltrarea politicului de către capii acestei industrii, a impus
normative care fac din omul sănătos un bolnav iar din bolnav
un om și mai bolnav.
Cum s-a făcut asta, la modul practic ? Foarte simplu.
Starea de sănătate a fost standardizată inițial prin adoptarea
unor valori specifice ale analizelor și controalelor medicale,
valori care treptat, de-a lungul timpului, au fost scăzute tot mai
mult astfel că un om care acum zece ani era perfect sănătos cu
valorile analizelor de la momentul acela, acum, având aceleași
valori ale analizelor, este considerat bolnav pentru că pragul de
normalitate a fost scăzut între timp. Astfel omul sănătos a
devenit bolnav iar cel bolnav, prin această metodă de lucru, a
devenit, firește, mult mai bolnav decât e în realitate. Dar așa
cum spuneam mai sus, nimic nu e de moment ci totul este
rezultatul unei evoluții îndelungate... Așa cum am ajuns la
tehnologia actuală pas cu pas, din aproape-n aproape, pornind
de la cal și căruță, trecând mai departe peste mașinile cu aburi
și acum cele electrice... tot la fel a evoluat și industria
medicală, în strânsă și indisolubilă legătură cu cea chimică...
Și cum orice evoluție are un punct de origine și nu face
discriminări, ea poate să se transforme din bine în rău și invers
în funcție de schimbarea de moment a punctului ei de origine...
Până acum un secol și ceva, medicina a evoluat bazându-
se pe tradiția multimilenară a strămoșilor noștri, care au cules
din natura înconjurătoare cele mai eficiente și benefice metode
de tratament a diferitelor maladii de care suferă omul de când
se știe el viu pe planetă... Până în urmă cu vreun secol și ceva,
existau la nivel mondial mai multe școli de medicină
tradițională. Noi cunoaștem doar tradiția poporului nostru cu
ceaiuri, ventuze și prișnițe, și unii mai citiți, au auzit de
medicina asiatică a acupuncturii și presopuncturii cu ale sale
181
meridiane energetice, de cea a chiropracticienilor cunoscuți

popular ca medici de oase, care-ți îndreaptă coloana și te
tratează prin masaje și gimnastică, de diferite boli
reumatismale și cea a homeopatiei care tratează bolile cu
ajutorul unor esențe de plante medicinale în dozaje și
combinații extrem de stricte... În realitate au existat multe
asemenea sisteme ale științei medicale, fiecare popor având
propriile sale tradiții specifice create de experiența sa
multimilenară... La nivel oficial existau nouă școli medicale
diferite, în care se puteau încadra sistemele științelor medicale
tradiționale ale omenirii, școli reprezentate de diferite
universități specializate pe profilele respective... Aceste nouă
școli medicale tradiționale străvechi au fost : medicina
egipteană, mesopotamiană, iudaică, indiană, persană, greacă,
romană, și firește cea a popoarelor americane și cea africană.
Asta se afirmă acum despre cele nouă școli, dar nu sunt
ferm convins că aceste nouă școli înșirate aici, sunt chiar
același lucru cu cele nouă școli despre care se știe că au fost
eliminate prin manevrele celor care au înființat medicina
alopată actuală... De aceea acum, aceste științe tradiționale ale
sănătății, sunt considerate atât de știința medicală oficială cât și
de o largă majoritate a masele largi, a fi tradiții învechite și
depășite, bazate pe superstiții și neavând nici o bază științifică.
Această atitudine este aprobată, susținută și întărită de
întregul aparat propagandistic al lumii moderne, începând cu
sistemul oficial de învățământ și terminând cu presa scrisă și
audio vizuală. Din păcate, deși ce am să spun acum poate fi
șocant pentru unii, în afara chirurgiei, tocmai medicina actuală
nu are nici o bază științifică, în vreme ce acele nouă școli
tradiționale medicale străvechi au pe lângă suportul experienței
multimilenare și pe acela al unei înțelegeri științifice profunde
a mecanismelor și relațiilor structural-funcționale ale lumii
vii...
182
Încă odată subliniez : medicina tradițională populară a

fost verificată practic pe cel puțin o sută de generații de oameni
dacă vorbim doar de istoria oficială a civilizației, adică de
ultimii două mii de ani. Dar realitatea e că această medicină e
mult mai veche. Astfel prima plantă de cultură a omenirii,
cânepa, care se cultivă de aproximativ doisprezece milenii, a
fost folosită atât ca plantă tehnică, cât și ca plantă alimentară și
medicinală în tot acest timp. Și deși medicina actuală oficială,
nu prea vrea să recunoască, e singura plantă medicinală care
vindecă toate formele de cancer... Deci, hai să vedem care-s
rădăcinile medicinei actuale și de ce s-a scos în afara legii o
medicină verificată practic de o istorie multimilenară.
Doi au fost factorii care, convergenți spre același punct,
și anume acela al profitului cu orice preț, au condus la actuala
situație. Primul a fost orgoliul unor oameni de știință, iar al
doilea oportunismul industriei petrochimice mondiale... Mai
exact lăcomia de câștig imediat al patronilor acestei industrii...
Hai să intrăm puțin în amănuntele istoriei pentru a
înțelege mai bine ce am spus aici.
În cea de-a doua jumătate a secolului nouăsprezece, în
efervescența avântului tehnico științific al revoluției
industriale, la puțin timp după așa zisa revoluție franceză, în
fapt o lovitură de stat care a mobilizat masele cu simbrie, în
mediul academic exista o rivalitate devenită încă de pe atunci
celebră, aceea dintre fizicianul și chimistul care a pus bazele
microbiologiei, Louis Pasteur și biochimistul (chimist și medic)
Antoine Bechamp. Subiectul acestei rivalități : cauza bolilor
noastre.
Inițial atât Pasteur cât și Bechamp erau de acord că atât
mediul în care trăim cât și însuși corpul nostru sunt populate cu
miliarde de specii de microorganisme invizibile cu ochiul liber,
care în afara corpului sunt organisme independente în vreme ce
în corpul nostru constituie parteneri de simbioză ai organelor
noastre interne.
183
Pasteur era convins că microorganismele care cauzează

bolile provin din exteriorul corpului nostru și boala apare
atunci când acestea, numite agenți patogeni, ne invadează
corpul...
Bechamp, pornind de la studiul drojdiilor de fermentație
a ajuns la concluzia că în dezvoltarea și proliferarea
microorganismelor rolul unic și esențial îl constituie terenul
microbilor, adică factorii de mediu. Ca urmare a acestei
concluzii rezultă că bolile sunt cauzate de microorganismele
simbionte din corpul nostru, atunci când mediul lor de viață,
adică bio-chimismul corpului nostru se modifică, prin
alimentație, stres, stil de viață, în sensul în care favorizează
dezvoltarea exagerată a unora din aceste microorganisme
făcând ca ele să nu mai fie prieteni ai corpului nostru ci
dușmani, adică devenind periculoase pentru organismul gazdă.
În conformitate cu aceste două idei științifice radical
diferite, s-au conturat două metode de tratament diferite... În
conformitate cu teoria lui Pasteur bolile sunt cauzate de
dușmani externi corpului nostru și ca urmare pentru a ne
vindeca trebuie să ducem un război de combatere a acestor
dușmani, în vreme ce în conformitate cu teoria lui Bechamp,
pentru a te vindeca era suficient să revii la un regim alimentar
și de viață care să asigure revenirea la normal a mediului
biochimic al organismului.
„Aceste microorganisme se hrănesc cu materialul toxic
pe care îl găsesc în organismul bolnav, pregătindu-l pentru
eliminare. Aceste minuscule organisme sunt derivate din alte
organisme și mai mici – microzime. Microzimele sunt
prezente în țesuturile și sângele tuturor organismelor vii,
unde rămân „în adormire” fiind inofensive. În momentul în
care sănătatea organismului este afectată de un material
dăunător are loc o transformare a acestor microzime. Ele se
transformă în bacterii sau virusuri care se pun de îndată pe
lucru și încep munca de eliminare a materialului dăunător.
184
După care, în momentul în care misiunea a fost

îndeplinită, respectivii „sanitari” revin automat la starea
anterioară, de microzime” – spunea Bechamp la un moment
dat.
Bechamp nu era singurul exponent al teoriei conform
căreia terenul – mediul de viață al microorganismelor le
transformă în agenți patogeni, iar aceștia nu provin din
exteriorul corpului ci dintre microorganismele simbionte în
corpul nostru. Teoria aceasta era destul de răspândită la acea
dată în lumea științifică fiind susținută de mulți alții printre
care și de Prof. Dr. Fiziolog Claude Bernard, fondatorul
medicinei experimentale. Pasteur era aproape un necunoscut,
comparativ cu Bernard și cu Bechamp, a cărui pregătire
științifică era vastă și care ocupa mai multe funcții înalte în
comunitatea academică franceză a timpului...
Această idee destul de larg răspândită pe atunci, provenea
de fapt din tradiția școlilor medicale străvechi care, toate, fără
excepție, tratează bolile ca fiind dezechilibre energetice sau
bio-chimice ale organismului și niciodată ca pe un atac
războinic al unui dușman exterior al ființei bolnavului...
Cu toate astea, tragedia pe care o trăim acum când vedem
că medicina nu face față unui număr imens de boli, de toate
tipurile începând cu obezitatea, bolile așa zis epidemice, și
terminând cu bolile degenerative, diabet, cancerele, etc., este că
teoria care a fost adoptată de sistemul medical internațional de
atunci a fost cea a lui Pasteur, sprijinit în acțiunile sale de a-și
impune teoria, de către cei care conduc societatea, care vedeau
și continuă să vadă lumea ca pe un permanent conflict, și ca
urmare, voiau neapărat să creeze un nou dușman....
De ce s-a întâmplat asta ? Pentru că teoria lui Pasteur
oferea terenul perfect pentru dezvoltarea unei industrii de
profil, aceea a medicamentelor cu care trebuie să luptăm cu
dușmanii invizibili care ne provoacă boli... Din păcate în modul
185
cel mai tragic pentru întreaga umanitate, teoria lui Pasteur era
( și este ! ) greșită, cel care avusese dreptate, fiind Bechamp.
De altfel pe patul de moarte Pasteur a afirmat că „Vina
pentru o boală o poartă terenul, și nu germenii.”,
recunoscând că de fapt mediul de trai al microbilor este cel
care declanșează transformarea acestora în agenți patogeni, și
dându-i astfel dreptate atât lui Bechamp cât și lui Bernard. Dar
deja era prea târziu... Azi aceștia sunt necunoscuți opiniei
publice internaționale în schimb Pasteur e ridicat la rang de
fondator al medicinei moderne...
Dacă mediul academic mondial ar fi îmbrățișat teoria lui
Bechamp, azi, spitalele ar fi fost altfel, farmaciile și industria
care le susține, nu ar fi existat iar omenirea în ansamblu și
fiecare dintre noi în parte, am fi fost cu adevărat sănătoși...
Și trebuie să subliniez, pentru cei care nu știu, faptul că
după complexul industrial militar, industria farmaceutică este
sectorul economic mondial cel mai profitabil... Abia apoi
urmează petrochimia carburanților, energetica, industria grea,
etc... Așa cum bine spunea o altă butadă anonimă : „cu oameni
sănătoși nu se fac bani, cu cei morți nici atât, câștigul este la
mijloc.”
Deci mai departe hai să vedem cum s-a ajuns ca sistemul
medical, adoptând teoria falsă a agenților patogeni a lui
Pasteur, să fie de fapt o fabrică de bani pentru niște șmecheri
care se-mbogățesc de pe urma bolii și suferinței populației...
Păi... oportunitatea fiind cuvântul de ordine al
sistemului speculativ capitalist, acesta a văzut imediat în
teoria lui Pasteur un alt război de purtat, de pe urma căruia se
poate câștiga la fel de mult ca din orice alt război... Numai că
spre deosebire de războaiele clasice care trebuiesc declanșate și
întreținute și care mai devreme sau mai târziu se vor termina,
războiul împotriva dușmanului invizibil care provoacă boli
poate fi un război fără sfârșit în care soldații sunt întreaga
populație a planetei... Deci ce pleașcă mai mare pe capul unui
186
capitalist inteligent decât o asemenea sursă de câștig perpetuă

și cu potențial imens ?... Nici măcar aurul nu poate fi vândut cu
un asemenea profit cu care se vând pastilele...
Iar capitalistul acela, cel care a pus bazele medicinei
alopate actuale și a desființat cele nouă școli de medicină
existente, a fost John D. Rockefeller. Dar el a fost numai cel
care a definitivat ceea ce au început alții
înaintea lui, culegând, cum se spune,
castanele din foc sau trăgând spuza pe turta
lui... Claude Bernard a murit în 1878,
Pasteur a murit în 1895, un alt mare
susținător al teoriei sale, germanul Robert
Koch a murit în 1910, în vreme ce Antoine
Bechamp murise cu doi ani mai devreme în
1908. În acel moment deja sămânța răului
fusese aruncată și începuse nu doar să încolțească dar se și
răspândea rapid subminând baza teoretică a științelor medicale
tradiționale... Pentru a lămuri cum am ajuns azi să fim cobaii
medicinei alopate create de clanurile Rockefeller și Carnegie,
ar trebui să înțelegem că capitalismul care prinsese rădăcini
adânci în majoritatea țărilor lumii așa zis civilizate, având ca
ideologie profitul, și care considera totul ca fiind produs
vandabil, nu putea accepta medicina tradițională a cărei
principală sursă de acțiune și funcționare erau însăși natura
înconjurătoare, natură care nu poate fi nici brevetată nici
vândută... fiind la dispoziția oricui... Ori Jonhn D. Rockefeller
care devenise miliardar din compania sa petrolieră „Standard
Oil” și care căuta noi surse de investiții și câștig considerând că
„concurența este un păcat” a pus ochii pe oportunitatea de a
crea o piață nouă a cărei potențiali clienți să fie constituiți din
întreaga populație a globului... Pentru asta însă, era necesar să
elimine concurența constituită din medicina tradițională, ale
cărei practici și tradiții nu puteau fi nici brevetate nici vândute
ca atare..
187
Fiind unul din cei mai bogați oameni ai timpului său, a

făcut trafic de influență și uz de mită în legislativul și
administrativul american al vremii, în vederea împlinirii
scopului pe care și l-a propus...
Trebuie să știți că clanul Rockefeller este una din
rădăcinile adânci și groase ale răului pe planeta noastră, căci ei
sunt cei care au înființat multe din actualele instituții politice
internaționale prin intermediul cărora controlează acum lumea,
alături de un alt clan vestit de psihopați avizi de putere și bani :
Rothschild.
Pentru că la acel moment de început de secol, John D.
Rockefeller controla întreaga industrie petrochimică a Statelor
Unite, adică nu doar producția de carburanți și solvenți ci și
restul industriei chimice, cum ar fi cea a firelor și fibrelor
sintetice care abia începea să se formeze, precum și cea a
produselor chimice de sinteză și pentru că interesul lui era ca,
atât pe piața internă cât și pe cea externă, să nu existe
alternative la produsele sale, în conformitate cu convingerea sa
că „concurența este un păcat”, de unde ar rezulta că el gândea
că monopolul e o virtute, scopul pe care și l-a propus atunci și
pe care a reușit să și-l îndeplinească a fost să distrugă toată
această concurență. Ca să fim mai clari... : pentru el era o
concurență nedorită atât automobilul electric care la acea dată
era foarte răspândit cât și cel care utiliza combustibili naturali
cum ar fi amestecul în diferite proporții de ulei și alcool
natural, cea mai mare cantitate a producției de ulei și alcool
natural, la acea dată, fiind obținută din cânepă și porumb... În
plus trebuie să mai știți că majoritate materialelor plastice care
ne înconjoară astăzi, pot fi realizate din uleiuri naturale, și în
această situație, sunt biodegradabile.
De asemenea tot o concurență nedorită era întreaga
industrie textilă a fibrelor naturale ( cânepă, în și bumbac ).
Până la acel moment fibrele sintetice erau practic
inexistente pe piață, cea mai mare cotă de piață în industria
188
textilă fiind ocupată de cânepă urmată de bumbac. Ambele

aceste două fibre naturale au niște avantaje absolut imposibil
de atins de către fibrele sintetice. Astfel țesăturile realizate din
fibre naturale permit eliminarea în atmosferă a vaporilor de apă
ai transpirației menținând astfel corpul uscat. În același timp
cânepa este capabilă să absoarbă o cantitate imensă de
umiditate înainte de a se uda efectiv și are proprietăți
antibacteriene, deci asigură și curățenia pielii. O lenjerie de
corp realizată din cânepă, chiar și în situația unui efort fizic
intens, care duce la transpirație puternică, nu oferă condițiile de
dezvoltare a culturilor bacteriene pe suprafața pielii. În plus
atât bumbacul cât mai ales cânepa, expuse la soare și la adierea
vântului se usucă la fel de repede pe cât de repede s-au
umezit... În contrast cu fibrele naturale cele sintetice nu permit
eliminarea transpirației și nu au proprietăți antibacteriene
favorizând astfel acumularea transpirației pe piele și creșterea
exponențială a numărului de bacterii în transpirația astfel
acumulată... De aceea un om îmbrăcat cu lenjerie de corp din
fibre sintetice are un miros dizgrațios atunci când transpiră :
pentru că în transpirația sa și în lenjeria umezită de această
transpirație se dezvoltă bacterii, care, în acel mediu, devin
agresive și toxice pentru organism.
Prin proprietățile pe care le are, cânepa este, astfel, cel
mai eficient izolator termic care poate exista și ne este pus la
dispoziție de natură total gratuit printr-o cultură cu producții
uriașe... Ca urmare este în același timp și un excelent material
de construcție. Trebuie să știți că un bloc realizat dintr-un
amestec de tocătură de fibră de cânepă cu var ( Betonul de
cânepă – în engleză Hempcrete ) cu grosimea de numai zece
centimetri e perfect capabil să izoleze total flacăra unui arzător
care bate direct în el.
Dar în același timp o amenințare la fel de nedorită pentru
afacerile lui Rockefeller, erau toate școlile medicinei naturiste,
orientate spre sănătate și prevenirea bolilor prin tratamente
189
provenite excluziv din natură. Și culmea, cea mai mare cotă de

piață a tratamentelor medicale la acea dată, era asigurată de
produsele din cânepă, pentru că ele, prin cele peste patru sute
de substanțe canabinoide, asigură tratamente eficiente, adică cu
rată de sută la sută de vindecare, pentru majoritatea bolilor
inclusiv pentru toate formele de cancer.
Ca plante de cultură, atât bumbacul cât mai ales cânepa
au o producție impresionantă greu de egalat de către industria
petrochimică... Spre exemplu, cânepa furnizează de patru ori
mai multă celuloză la hectar decât orice pădure și face asta doar
într-un singur an de cultură. De asemenea, menține terenul de
cultură curat și sănătos deoarece proprietățile sale împiedică în
mod natural dezvoltarea bolilor și dăunătorilor în solul sau pe
solul respectiv. O altă proprietate extrem de importantă a
acestei plante este aceea că reprezintă un foarte eficient
decontaminant al solului : un sol radioactiv sau poluat chimic,
revenind la normal după numai câteva cicluri de cultură de
cânepă pe suprafața lui, adică după maximum doi, trei ani...
Practic cultivarea cânepei pe solurile contaminate
radioactiv este singura soluție posibilă de decontaminare a
acestor soluri. Ca urmare războiul pornit atunci de John D.
Rockefeller a fost unul total, împotriva unui larg procent din
industria acelor vremuri și prin extensie împotriva întregii
umanități... Pentru a reuși asta, a fost suficient să mituiască
politicienii, astfel ca să legifereze scoaterea în afara legii a
cânepei și alcoolului. Cum a făcut asta ?...
Când ești cel mai bogat om din lume, poți face orice !
Iată cum !...
În primul deceniu al secolului trecut domnul Rockefeller
a angajat pe Abraham sau Avram Flexner, emigrant evreu de
origine germană, care ca toți evreii, era doritor să parvină în
societate, să viziteze toate școlile de medicină existente la acel
moment în Statele Unite și să întocmească un raport către
Congres, din care să reiasă că există prea mulți medici și
190
metode de vindecare, și că toate aceste metode tradiționale

funcționând de sute de ani, ar fi în marea lor majoritate,
șarlatanii. În paralel Rockefeller uzând de poziția de cel mai
bogat om al lumii în acel moment, a făcut trafic de influență pe
lângă conducători ca să aprobe standardizarea învățământului
medical din Statele Unite și înființarea unei agenții care să
vegheze la corectitudinea menținerii acestei standardizări.
Congresul a legiferat pe baza raportului Flexner și în felul
acesta s-a născut Agenția Americană a Medicamentului
( AMA ), care era singura ce avea dreptul să acorde școlilor
medicale licențe de funcționare. Și pentru că acest unic
standard prevedea că e adevărată doar medicina care
funcționează cu medicamente de sinteză, toate celelalte fiind
declarate șarlatanii, în scurt timp toate școlile medicale care nu
corespundeau standardelor AMA, au dispărut fie prin faptul că
neprimind licență de funcționare deveneau ilegale fie datorită
lipsei de finanțare, care finanțare firește că devenea la rândul ei
ilegală dacă sprijinea orice alt tip de școală sau studiu medical
neaprobat de AMA.
Din acel moment, tot ce era medicament sau metodă de
vindecare naturistă, a fost declarat ilegal, fiind catalogat drept
drog și șarlatanie și principalul afectat de asta a fost, firește,
cea mai utilizată și mai eficientă plantă medicală care fusese
folosită de peste zece milenii de omenire drept plantă
medicinală, alimentară și tehnică : cânepa.
Pe lângă ea, au pierit devenind ilegale, toate plantele
medicinale și toate școlile medicale naturiste. Nicio școală
medicală nu a mai pomenit vreodată despre vreo metodă de
tratament eficientă provenită din natură, toate fiind finanțate și
licențiate de AMA, aveau drept scop îndoctrinarea doctorilor
spre a folosi medicamentele chimice de sinteză, fabricate de
industria chimică stăpânită tot de Rockefeller, care cumpărase
în acest scop pe cel mai mare producător de medicamente de
sinteză și anume Concernul german IG Farben...
191
Și pentru că vedem caracteristici specifice și chiar

identice reprezentând un unic standard pe tot globul, în toate
școlile de medicină din lume, și la toate sistemele naționale de
sănătate, poate că sunt unii, care se vor întreba : cum s-a ajuns
însă ca acest standard unic să fie o caracteristică a întregului
sistem de sănătate global ?
Trebuie să nu scăpăm din vedere faptul că indivizii care
ajung să aibă averi uriașe, așa cum e clanul Rothschild,
Rockefeller, Morgan, Carnegie, etc., sunt psihopați avizi de
putere și de control. Nu poți deveni atât de bogat dacă nu ai
sămânța maleficului în tine... Asemenea indivizi, în lupta pe
viață și pe moarte pe care o duc pentru a-și atinge scopurile, se
aliază cu alții asemeni lor și împreună constituie o rețea de tip
criminal a cărei influență este suprastatală și tinde spre
globalism. Acești indivizi sunt la originea sistemului bancar
mondial, cum sunt și la originea sistemului corporatist global,
și de asemenea ei sunt cei care au înființat, ca instrumente care
să le slujească planurile, majoritatea structurilor politico-
economice mondiale cum ar fi Banca Internațională a
Reglementelor, Banca Mondială, Organizația Națiunilor Unite,
Organizația Mondială a Sănătății, Consiliul pentru Relații
Externe, Comisia Trilaterală, Grupul Bilderberg, Forumul de la
Davos, Uniunea Europeană ori Organizația Tratatului Nord
Atlantic, trusturile internaționale de presă, și organizațiile
secrete și semisecrete. De asemenea acești indivizi au reușit,
prin trafic de influență, șantaj, și cumpărare, să infiltreze toate
organizațiile mondiale civile ale oamenilor de știință, a căror
scop la origine era unul benefic, cum ar fi organismele
internaționale de protecție a mediului sau Clubul de la Roma,
precum și bună parte din structurile de securitate naționale ale
statelor lumii...
Trebuie să înțelegem că prin aceste organisme
internaționale, prin care controlează și / sau numesc șefi de
state și guverne pot impune orice doresc nu doar în țara în care
192
locuiesc ci la nivel global... În felul acesta s-a standardizat

învățământul și practicile dogmatice ale științei și tehnologiei
la nivel global.
Așa a procedat și David Rockefeller, acum vreo sută de
ani, aliindu-se cu Carnegie și punând bazele industriei
petrochimice și farmaceutice mondiale... Prin fundațiile lor,
scutite de impozite, la fel cum procedează acum un alt geniu al
răului – Soros, au finanțat și premiat numai școlile de medicină
și spitalele care respectau standardele impuse de AMA și care
se aprovizionau cu medicamente din fabricile lor... Din aproape
în aproape, industria farmaceutică mondială a devenit cea mai
puternică industrie de pe glob controlând acum „sănătatea” la
nivel global și având cele mai mari venituri anuale dintre toate
industriile lumii...
Și pentru că acest sistem s-a legiferat și generalizat la
nivel global, pentru a funcționa, a impus alte două minciuni în
mentalul public și anume minciuna bolilor incurabile și
minciuna epidemiilor...
Înainte de a spune câteva cuvinte despre aceste două
minciuni trebuie să aduc în atenție o serie de medici care au
fost ostracizați de societate sau de comunitatea profesională, au
ajuns să facă pușcărie ori chiar au fost uciși pentru că au
demonstrat că orice boală se tratează și se vindecă, dacă se
apelează la alte metode decât cele impuse de medicina clasică.
Nu voi insista pe amănunte. Internetul e mare iar
informații despre fiecare se găsesc cu prisosință... Nu-i voi da
nici în ordine alfabetică nici în ordinea temporală ci voi scrie
numele lor funcție de cum îmi vin în memorie : Royal
Raiymond Rife, Wilhelm Reich, Georges Lachovsky, Tullio
Simoncini, Matthias Rath, Harry Hoxsey, Rene Caisse, Max
Gerson, Ryke Geerd Hamer, Stanislaw Burzynski, Jason Vale,
etc.
Ca să le luăm pe rând și să spunem câteva cuvinte despre
fiecare din cele două minciuni, am să încep cu declarația unui
193
laureat al premiului Nobel pentru medicină în 1931, dr. Otto

Warburg, care tocmai pentru studiile a căror concluzie este
această declarație, a primit premiul. El a declarat că „nici o
boală, inclusiv cancerul, nu se poate dezvolta într-un mediu
alcalin”...
Asta spune totul... Ce nu știe marea majoritate a
populației globului, pentru că nu se-nvață-n școli și nici cei mai
mulți dintre medici, pentru că nu fac în facultăți cursuri de
nutriție, este că alimentația pe bază de proteină animală ( carne
și lactate) și prin preparare termică este o alimentație acidă,
nenaturală speciei Homo sapiens, și fiind nenaturală produce o
sumedenie de rele în organism, astfel că omul trăiește, întreaga
sa viață, în calitate de bolnav cronic... Omul fiind o specie
frugivoră prin natura sa, ar trebui să se alimenteze cu legume și
fructe crude, care asigură un mediu biologic alcalin și care prin
asta ilustrează și vestitul dicton, de acum mai bine de două
milenii, al lui Hipocrate : „să-ți fie hrana medicament iar
medicamentul hrană”.
În afară de asta, nici un medic și nici un profesor nu
spune elevilor și studenților săi ce importanță vitală au
vitaminele în viața omului și în special vitamina C a cărei
carență e responsabilă de toate bolile cardio – vasculare. Prin
faptul că nici în învățământul de mase nici în cel medical,
nicăieri pe planetă, nu se fac studii de nutriție, iar prin educație,
tradiții și presă omul e îndemnat să aibă o alimentație acidă,
aproape întreaga populație a globului este una de oameni
bolnavi, care sunt clienți permanenți ai farmaciilor și spitalelor
lumii. În ce mă privește, ca să dau un exemplu personal, pe cât
mi-a fost posibil, am căutat mai ales după ce am înțeles cât de
grav suntem mințiți în privința sănătății, să am o alimentație
cât mai sănătoasă și datorită acestui fapt, eu nu am călcat în
spital în calitate de pacient, decât de două ori în viața mea,
pentru niște probleme de sănătate pe care le-aș fi putut rezolva
194
foarte bine și acasă, anume în copilărie pentru o parazitoză iar

în tinerețe pentru o hepatită.
Hepatita am avut-o în 1986 și de atunci nu am mai călcat
niciodată într-un spital iar în farmacii intru odată la câțiva ani,
pentru a cumpăra pastile pentru rău de mașină sau pentru vreo
vitamină sau vreun ceai... Sunt perfect sănătos și sper să rămân
la fel până la moarte.
Altfel, înainte de a încheia subiectul minciunii bolilor
incurabile, încă odată afirm că nu există boală incurabilă. Toate
bolile declarate de medicina rockefelliană ( alopată ) drept
incurabile, sunt perfect tratabile prin tratamente naturiste,
alimentație corectă și eventual în cazul cancerului și prin post
negru între zece și patruzeci de zile în funcție de gravitatea
cancerului respectiv.
Trecând la minciuna epidemiilor ar trebui să-ncep cu un
citat edificator :
John Virapen, fost director al mai multor companii
farmaceutice, spunea că „pandemiile sunt create de om și
întreaga Organizație Mondială a Sănătății este plină de
escroci”. Și stăm și ne punem întrebarea retorică : oare de ce a
spus un director de companie farmaceutică așa ceva ?... E clar
că de pe poziția funcțiilor pe care le-a avut, știa perfect despre
ce vorbește... De altfel OMS-ul așa cum am spus deja, fiind
înființată de clanul Rockefeller, nu e o organizație dedicată
sănătății ci o organizație aservită intereselor companiilor
farmaceutice, în cadrul ei nu activează medici ci politicieni.
Mergând mai departe, trebuie să explic pe scurt un lucru
pe care l-am învățat încă de mic, atunci când, pasionat fiind de
biologie, am citit foarte multă literatură despre acest subiect,
printre cărțile studiate atunci fiind și unele legate de fiziologia
organismului, de diferitele boli ciudate de pe întregul glob,
etc.... Mi-au trecut prin fața ochilor atunci, cărți scrise de mari
biologi și medici ai lumii dar și ai țării noastre.
195
Și ceea ce am învățat atunci din acele cărți a fost că nu

există epidemii. Natura nu permite existența epidemiilor.
Niciun biolog, etolog sau vânător nu a văzut vreodată în natură
vreo turmă de animale răpuse de o boală contagioasă. Nu există
boli contagioase !... Sunt o invenție teoretică, permisă tot
teoretic, de teoria lui Pasteur, a agenților patogeni.
În realitate lucrurile stând așa cum le-a descris Bechamp,
bolile fiind determinate de mediul biochimic intern de tip acid
al organismului, bacteriile simbionte din organismul nostru, în
încercarea de adaptare la un mediu agresiv, suferă un proces de
mutații genetice și devin la rândul lor agresive... Legea de bază
a biologiei dictată de perpetuarea speciei, determină ca atunci
când mediul nu mai este propice dezvoltării, rata de înmulțire a
organismelor să crească pentru a putea compensa riscul crescut
de mortalitate al a unui mediu nefavorabil vieții. E o lege
generală în toată lumea vie și poate fi observată inclusiv în
cazul societății umane.
Uitați-vă că în țările cu un înalt nivel de dezvoltare și un
confort sporit oferit populației, familiile au un număr redus de
copii, unul, cel mult doi, extrem de rar trei sau patru în vreme
ce în țările sărace cu nivel de trai scăzut și condiții improprii de
viață și confort, familiile au în majoritate peste doi, trei copii...
De aceea până în prezent țările unde populația e cea mai
crescută din lume sunt două din țările în care nivelul de trai a
fost de sute de ani menținut la un nivel scăzut... Continentul
African pe de altă parte, care este zona de pe pământ cea mai
săracă, sărăcie menținută de istoria colonialistă a continentului,
nu are o populație atât de ridicată pentru că natura acestui
continent este încă pe largi suprafețe una sălbatică și asta face
ca rata mortalității să compenseze natalitatea crescută
determinată de sărăcie... Cu alte cuvinte acolo se moare nu
doar de foame ci și de boli determinate de condițiile de trai
precare dar în același timp și datorită atacurilor animalelor
prădătoare... Africa e singurul continent în care selecția
196
naturală în cazul omului nu e asigurată exclusiv de prostia lui

ci și de prădătorii naturali ai omului. În plus, pentru o lungă
perioadă, comerțul cu sclavi a fost un factor important al
reducerii forțate a populației, factor care nu putea să nu lase
urme...
Reîntorcându-ne la bacteriile simbionte din organismul
nostru, orice schimbare a mediului intern al organismului din
bazic spre acid, pentru o perioadă îndelungată, determină
creșterea exponențială a unora din populațiile acestor bacterii,
odată cu modificarea lor fiziologică și de comportament, care
duce la apariția bolilor. Acest lucru a fost verificat practic și pe
viu de primul om din lista mea de mai sus și anume de Royal
Raymond Rife, cu ajutorul microscoapelor optice cu prisme pe
care le-a construit. Un microscop electronic, în ciuda raportului
de mărire imens pe care-l are, nu poate arăta nimic viu, căci
radiația pe care o folosește, e mortală, omoară orice ființă. Ca
urmare tot ce vedem pe microscoapele electronice sunt
organisme moarte sau fragmente de organisme pe care ulterior
putem să le interpretăm cum dorim.
Microscoapele lui Rife, pe de altă parte, fiind
microscoape optice, și având aproape același ordin de mărire ca
și cele electronice, permit observarea pe viu a evoluției
organismelor unicelulare aflate sub obiectiv... Asta i-a permis
lui Rife să constate mecanismul real al apariției și dezvoltării
bolilor, prin modificarea fiziologică și de comportament a
organismelor simbionte din corpul nostru, proces pe care el l-a
numit „pleomorfism”, fapt ce a confirmat teoria lui Bechmp
dar a dat totodată o lovitură nimicitoare medicinei alopate
bazată pe teoria lui Pasteur. Asta a fost un afront de neiertat
pentru întregul sistem faramceutico-medical și Rife a plătit cu
cariera, cu decăderea morală și fizică, orbirea, și în final cu
propria lui viață, îndrăzneala de a dezvălui adevărul.
Deci bolile sunt determinate de mediu iar „agenții
patogeni” sunt un rezultat al acestor schimbări de mediu. Acești
197
agenți patogeni rezultați prin procesul de pleomorfism din

organismele simbionte din corpul nostru, pot să se înmulțească
necontrolat și să distrugă organismul adică să aducă moartea
bolnavului care nu se tratează corespunzător, adică care nu
readuce grabnic organismul său la un echilibru bazic propice
sănătății. În această situație aerul expirat de bolnav, fie el,
animal sau om, va conține miliarde de asemenea organisme
modificate genetic ca răspuns al mediului de viață agresiv, care
vor fi inhalate de cel sănătos, fie el animal sau om.
Numai că un organism sănătos având un mediul
biochimic bazic și prin asta „un sistem imunitar puternic”, va
învinge rapid invazia cu organismele modificate provenite de la
individul bolnav... Ca urmare o epidemie nu poate să se nască
decât într-o comunitate în care există un număr foarte mare de
indivizi care au un regim alimentar impropriu, și ca urmare un
mediu biochimic acid. Un regim alimentar incorect poate fi
determinat doar de doi factori : de tradiții și de sărăcie. Dar
chiar și așa, cei care se îmbolnăvesc în comunitatea respectivă
sunt doar în acea comunitate și doar un număr limitat de
indivizi datorită faptului că natura mai are și alte mecanisme
prin care învinge boala... Astfel în general, toate animalele,
atunci când se îmbolnăvesc, renunță pentru o perioadă, la hrană
și doar continuă să bea apă.
Postul negru, la care se supun instinctiv animalele
bolnave, determină apariția mecanismului biologic al
autofagiei. Autofagia înseamnă consumul resurselor proprii ale
organismului, în lipsa hranei. În acest stadiu organismul nostru,
pentru a supraviețui, consumă în toată perioada, orice celulă
care nu e necesară supraviețuirii aici intrând inclusiv toate
celulele bolnave și toate organismele simbionte modificate prin
pleomorfism, adică toate tumorile și toți așa zișii agenți
patogeni, și rând pe rând, în primele zile rezervele de zaharuri
și glucide, apoi din a treia zi pe cele de grăsimi iar la urmă
după terminarea acestora, începe să consume din rezervele
198
proteice pe care le avem. În acest fel în organismul nostru, se

petrece un lucru interesant : în primul rând, în lipsa
alimentației, se revine firesc la un echilibru biochimic bazic și
apoi, prin autofagie fiind consumate toate rezervele proprii sau
simbionte, se revine la o stare de sănătate perfectă pe care am
avut-o imediat după naștere... Practic postul înseamnă o
resetare a organismului la valorile sale inițiale.
Potrivit unui raport publicat într-o revistă medicală din
1972 omul care a ținut cel mai lung post negru din lume, a fost
scoțianul de origine italiană,
Angus Barbieri al cărui post
de 382 de zile ținut sub
supraveghere medicală, s-a
încheiat pe data de 22 iulie
1966. Acesta la intrarea în
perioada de post cântărea 208
kg și dorea să revină la o
greutate normală... Așa că, după mai bine de un an de zile, la
terminarea postului, ajunsese la greutatea pe care și-o dorea,
aceea de 81 kg.A existat și o grevă a foamei comparabilă cu
postul lui Barbieri, și anume cea ținută de Dennis Galer
Goodwin, care a durat 385 de zile, prin acare acesta și-a
susținut nevinovăția în cazul unei condamnări pe nedrept. După
cea de-a 385-a zi acesta a fost hrănit forțat prin intubare...
Prin post negru se vindecă toate bolile !... Și am pus
semnul exclamării pentru a sublinia acest „toate bolile”, asta
însemnând inclusiv cancerele, Sida etc... Ceea ce afirm aici
este documentat de specialiști, medici din cele câteva clinici
din lume, cum ar fi spre exemplu cele din Rusia sau Germania,
în care se utilizează postul ca metodă de tratament. De altfel,
biologul japonez Yoshinori Osumi, specializat în biologie
celulară a primit în 2016 premiul Nobel în medicină, pentru
studiul și clarificarea mecanismului autofagiei. Perioada de
post pe care o poate ține oricine, fără absolut nici un risc, este
199
de 7 – 10 zile... Perioada maximă de post negru care poate fi

ținută fără riscuri, dacă ești sănătos, dar supraponderal, este de
40 de zile...
Cum fiecare zi de post are ca rezultat pierderea a un
kilogram din greutate, putem să apreciem destul de ușor cam
care sunt limitele maxime ale perioadei de post pe care o putem
ține scăzând din greutatea corporală pe care o avem pe cea
minimă pe care o poate avea oricare dintre noi conform cu
înălțimea pe care o avem... Aceste 40 de zile se pare că au fost
stabilite prin tradiție și experiența multimilenară a omului și
poate de aceea e trecută pe undeva prin biblie și prin canoanele
religiei creștine...
De altfel toți specialiștii care au studiat cu seriozitate
problema postului au ajuns la concluzia că organismul nostru,
ca de altfel al oricărei ființe, se descurcă mai bine să gestioneze
lipsa de alimente decât surplusul de alimentație... Și e logic și
normal să fie așa, pentru că în natură nu-ți pune nimeni zilnic o
masă-n față la ore fixe iar procurarea hranei nu este niciodată
ceva ce se petrece cu regularitate...
Ca urmare, dacă într-o comunitate apare o boală, în cazul
animalelor, animalele bolnave și slăbite sunt rapid eliminate de
prădători. Deci se reduce rapid riscul contaminării restului
indivizilor, iar cei care nu cad pradă prădătorilor, prin
mecanismul de autofagie determinat de postul instinctiv, se vor
vindeca în decurs de cel mult 10 – 20 de zile... În cazul omului
boala poate să afecteze un număr mai mare de indivizi din
cadrul unei comunități, ceea ce ar putea fi interpretat drept
epidemie, dar acest fapt se petrece strict în cadrul acelei
comunități pentru că strict în cadrul acelei comunități mediul
de trai și comportamentul alimentar al indivizilor asigură
condițiile de proliferare a acelei boli.
Altfel boala nu se poate răspândi la alte comunități decât
dacă acestea au exact aceleași condiții favorabile. Ori nu există
nicăieri, nici măcar în cadrul comunităților umane, strict
200
aceleași condiții de mediu și comportament. În plus răspândirea

bolilor în natură mai este drastic limitată, până la
imposibilitatea răspândirii, de condițiile pedoclimatice... Orice
organism patogen supraviețuiește în interiorul bolnavului în
condițiile biochimice specifice acelei boli iar în exteriorul
organismului, niciodată mai mult de câteva ore și niciodată în
alte condiții climatice decât cele în care a apărut.
În plus toate organismele unicelulare, simbionte în corpul
nostru, nu supraviețuiesc în afara corpului datorită radiației
solare, în special datorită ultravioletelor, datorită temperaturilor
prea scăzute sau prea ridicate ori datorită umidității sau din
contră, a uscăciunii precum și datorită faptului că mediul
înconjurător e plin de tot felul de prădători mai mari sau mai
mici care se hrănesc cu microorganisme... Ca urmare existând
toți acești factori de mediu nefavorabili nici o boală nu se poate
transforma în epidemie la nivel mai larg decât a unei localități
sau cel mult câteva localități apropiate una de cealaltă.
În aceste condiții nici nu se mai pune problema
pandemiilor. Dacă epidemiile nu se pot dezvolta și extinde,
atunci pandemia e doar o scorneală teoretică sau cel mult
provocată prin acțiuni bioteroriste.
Pentru cei care au studiat cu atenție condițiile în care au
apărut și s-au dezvoltat epidemiile de ciumă, holeră, etc., din
evul mediu, în special cele din secolul al paisprezecelea, există
informații că boala a fost favorizată nu doar de condițiile
insalubre de trai ale localităților afectate ci și de niște
misterioase personaje care pulverizau o soluție în apropierea
acelor localități după care la scurt timp, termen de cel mult
câteva zile, întreaga localitate era afectată de boală... Din
această perspectivă putem spune că că-n acel secol avem de-a
face cu primele acțiuni de bioterorism documentate istoric...
Cine au fost misterioasele personaje care umblau cu
pompele prin localități în miez de noapte înaintea declanșării
epidemiilor, a rămas un mare mister al istoriei, dar ele sunt
201
documentate istoric în scrierile celor care au trăit și au scris

despre acele evenimente.
Mai nou, există deja documente și se recunoaște, că atât
epidemia de gripă spaniolă de la începutul secolului trecut cât
și cele de amploare mai mică ale poliomielitei, tifosului, etc, au
fost determinate de vaccinuri experimentale ale proaspăt
înființatei industrii farmaceutice a domnului Rockefeller...
Altfel, focarele de boli și gravitatea lor a scăzut drastic
cam în același timp cu apariția sistemului medical modern, nu
datorită acțiunii acestuia ci datorită creșterii nivelul de trai și a
igienei comunităților umane, determinate de progresul
tehnologic și de confortul oferit de acesta.
Și pentru că precis vor fi unii care vor contesta ceea ce
am scris până aici, spunând că virusurile sunt cele care
determină... bla, bla, bla... și care trebuiesc combătute și că
virozele se vindecă cu medicație, etc... Trebuie să le atrag
atenția că nici un laborator din lume nu a probat încă existența
virusurilor ca organisme întregi de sine stătătoare așa cum sunt
ele descrise de literatura teoretică, nereușind să treacă de
primul postulat al lui Koch, iar ceea ce se vede la
microscoapele electronice sunt doar fragmente de material
genetic mort, care de fapt provin de la bacteriile pleomorfice
distruse de organism și care poartă numele generic de exozomi,
fiind în realitate o consecință a luptei organismului cu boala, nu
o cauză a bolii. Pentru mai multe informații căutați și vă
documentați pe net căci dacă știi să cauți sunt sumedenie de
dovezi.
În privința acțiunii bioteroriste globale numită „covid19”,
pe care o trăim de un an și jumătate... am să mă mulțumesc să
prezint aici câteva declarații făcute în urmă cu foarte mulți ani,
care dovedesc clar că nu e vorba de nici o pandemie ci e doar o
acțiune bioteroristă cu scop multiplu : pe de o parte de reducere
a populației iar pe de alta de destructurare și destabilizare a
economiei globale astfel ca să ușureze instaurarea Noii Ordini
202
Mondiale, adică a controlului total asupra umanității, de către o

așa zisă „elită” de psihopați în fruntea cărora sunt clanurile
Rothschild, și Rockefeller...și alte vreo treisprezece clanuri de
super bogați... Nu vă lăsați înșelați...
Bill Gates, Fauci, Soros și toți ceilalți ca ei, de pe toată
planeta, sunt doar marionetele care îndeplinesc ordinele acestor
psihopați nevăzuți aflați la butoanele lumii.
„Viitorul va fi despre găsirea unei modalități de
reducere a populației. Începem cu bătrânii, pentru că de
îndată ce depășesc 60-65 de ani, oamenii trăiesc mai mult
decât produc și asta costă scump societatea. Apoi cei slabi,
apoi cei inutili care nu ajută societatea și, în cele din urmă,
proștii. Eutanasierea vizează aceste grupuri; Eutanasierea va
trebui să fie un instrument esențial în societățile viitoare.
Desigur, nu vom putea executa oameni sau construi
tabere. Dar ii facem să creadă că este pentru binele lor.
Suprapopularea este ceva care este prea costisitor din punct
de vedere economic. Și din punct de vedere social, este mult
mai bine atunci când mașina umană se oprește brusc, decât
atunci când se deteriorează treptat... Nici nu vom putea testa
milioane și milioane de oameni pentru inteligența lor, pariați
că vom găsi sau vom provoca ceva, o pandemie care vizează
anumite persoane, un virus care afectează bătrânii sau
oamenii grași, nu contează, cei slabi îi vor ceda, cei temători
și proștii vor crede în el și vor căuta tratament. Selecția
idioților are apoi grijă de ea însăși...” [Viitorul vieții - Jacques
Attali, 1981], membru Bilderberg, fost consilier al
președintelui Mitterrand.
„Îndată ce cireada va accepta vaccinarea obligatorie,
forțată, s-a terminat. Vor accepta orice, atunci, donare
obligatorie de sânge și de organe, spre binele suprem. Vom
putea modifica genetic toți copiii și prin asta îi vom steriliza
pentru „binele suprem”... Controlați mințile oilor și veți
controla cireada, masele. Producătorii de vaccinuri vor face
203
miliarde și mulți dintre voi, din camera aceasta, sunt

investitori. Va fi un câștig pe toate părțile. Rărim cireada,
depopulăm, și cireada ne plătește pentru aceste servicii de
exterminare. Deci ce avem astăzi la masă ?...” Henry
Kissinger, într-un discurs ținut la Consiliul OMS din 2009...
Kissinger e fost secretar de stat și consilier pe probleme de
securitate al Statelor Unite ale Americii, laureat al premiului
Nobel pentru pace... Ca să vedeți cine primește premiul Nobel
pentru pace !... Mai era unul begin, iar mai aproape de noi
unul... obama...
„...la baza destructurării biologice stau furtuni
organizate/manipulate ale câmpului electromagnetic. Ce va
urma este contaminarea sângelui umanității, creând infecții
intenționate. Această contaminare va fi impusă prin lege, lege
care va face vaccinarea obligatorie. Iar aceste vaccinuri vor
face posibil controlul oamenilor. Vaccinurile vor conține
cristale lichide, care vor fi introduse în celulele creierului,
celule care vor deveni micro senzori ai câmpurilor
electromagnetice. Apoi se vor transmite frecvențe/semnale cu
frecvență foarte joasă, și datorită acestor unde de joasă
frecvență, oamenii nu vor mai putea să gândească. Vor fi
transformați în zombi ! Să nu credeți despre aceasta ca fiind
o simplă teorie/conspirație ! Deja s-a făcut și mai înainte :
gândiți-vă la Rwanda.”
Declarația asta e parte dintr-un discurs ținut în 1995 de
profesorul de teologie francez Pierre Gilbert...
În afară de faptul că există un brevet emis pe numele
companiei Microsoft, privind controlul populației cu ajutorul
vaccinurilor și transformarea corpului uman în criptomonedă
prin injectarea cu substanțe bio-marker, brevet emis în martie
2020, exact odată cu declanșarea operațiunii „covid19”
( WO2020060606 ) unele reviste științifice au publicat articole
despre controlul ființelor ( inclusiv a omului ) prin asemenea
substanțe injectate prin „vaccinuri”... În 2016 revista The
204
Guardian a publicat un articol intitulat „Proteine de tip

magnetic create genetic, care controlează creierul și
comportamentul de la distanță” iar în martie 2020, revista
„Defense One” a publicat un articol despre cum anume,
biosenzori de hidrogel sunt gata pentru a fi injectați în corpul
oamenilor, finanțați de DARPA și Bill Gates. Remarcați
„coincidența” datei de apariție a acestui articol cu cea a
eliberării brevetului sus pomenit ! În plus cei doi mari
producători ai „vaccinurilor” au recunoscut în urma presiunii
opiniei publice și a organizațiilor de medici și biologi de pe
toată planeta, că de fapt nu e vorba de un vaccin ci de terapie
genetică experimentală... Ceea ce, să nu uităm că, e interzis
categoric de codul de la Nüremberg.
Ca să vedem încă odată în ce lume ticăloasă trăim, ar
trebui să fac aici câteva remarci... Cei care scornesc și duc la
îndeplinire asemenea acțiuni, știu că e vorba de încălcarea
codului de la Nüremberg, a Convenției de la Oviedo și a altor
tratate și coduri internaționale privind drepturile și libertățile
omului... Ei sunt conștienți că acțiunile lor se pot încadra cu
ușurință în categoria cea mai grea a faptelor penale și anume
aceea de crimă împotriva umanității și genocid... De aceea
recurg la tot felul de tertipuri diabolice ca să evite răspunderea
penală a faptelor lor.
Emiterea unui brevet de invenție pe numele unei
companii, firme etc., fără a fi desemnat inventatorul e o
strategie cel puțin imorală dacă nu cumva ilegală cu atât mai
mult cu cât asemenea brevete se emit, de multe ori, tocmai
pentru tehnologii criminale, care aduc atingere drepturilor
omului... O companie, o instituție, nu e persoană fizică... E
persoană juridică, adică un concept teoretic... e o construcție
formată din mulți oameni și în același timp din nici unul, care
oameni se cred și adesea chiar sunt la modul practic, scutiți de
răspunderea faptelor abominabile comise în numele acelei
205
instituții... E cazul cu orice instituție, inclusiv cele care

formează statele moderne...
O companie nu poate fi băgată la pușcărie și nici adusă în
fața plutonului de execuție. Cu atât mai puțin un stat !... O
companie poate fi cel mult, desființată... Și cu cât e mai mare și
mai puternică cu atât desființarea ei e mai puțin probabilă...
Puterea financiară și de influență a companiei Microsoft
este mult deasupra tuturor guvernelor lumii... Și astfel,
individul malefic care a conceput tehnologia brevetată în acest
fel, în numele companiei, rămâne nepedepsit... Trist și tragic
este că prin asemenea practici, funcționarii oficiilor de brevete
respective, se fac complici la crimă, prin faptul că acceptă să
emită asemenea brevete malefice, pe numele nimănui... Iar la
modul real, chiar dacă prin aceste mașinațiuni murdare, te
sustragi răspunderii penale față de semeni și de victimele
tehnologiei respective, asta nu înseamnă că ești mai puțin
răspunzător și mai puțin vinovat pentru crimele comise...
Un criminal rămâne un criminal, atât timp cât a acționat
cu rea intenție, dincolo de singura justificare permisă de natură,
aceea a autoapărării, chiar dacă el se consideră îngeraș...
De aceea există principiul elementar în dreptul
internațional al faptului că necunoașterea legii nu te scutește de
răspunderea faptei... Dar cât de malefic poți fi ca să apelezi la
asemenea procedee ticăloase pentru a evita răspunderea crimei
potențial sau real comise prin asemenea tehnologii ? Vedem
cum, dincolo de asemenea gândire ticăloasă, specifică tuturor
celor care de pe poziția socială, oferită de bogăție, sau de
funcție, controlează destinele omenirii, se ascunde răul absolut,
acela conștient de sine și care evită orice răspundere, prin
mașinațiuni murdare, la care nu s-ar gândi în veci, un om
normal...
În cazul acestei campanii „de vaccinare” cu o injecție
experimentală care s-a dovedit a fi criminal de periculoasă,
există două aspecte aici. Cel de natură penală, al cadrelor
206
medicale care execută această procedură medicală și cel

privind dreptul fiecăruia de a hotărî asupra propriei persoane.
Nu există vaccinare prin abuz. Dacă te vaccinezi o faci
pentru că ai ales s-o faci. Nu te pune nimeni cu forța pe scaunul
din cabinetul medical și nu te leagă nimeni de mâini și de
picioare ca să-ți injecteze prin abuz de forță, serul ucigaș.
Singur semnezi că accepți să fii injectat și tot singur te
lași injectat... Deci o faci pe propria răspundere. De ce alegi s-o
faci, e altă discuție și iar avem de-a face cu dreptul de alegere
și cu un aspect penal, acela al dezinformării sau informării
tendențioase și malefice de către oficialități, mijloacele de
presă și de către cadrele medicale, care îndemnă populația
incultă la acceptarea acestei injecții.
Dincolo de faptul că asta însemnă trădare și crimă la
adresa umanității, și într-o societate normală s-ar lăsa cu cel
puțin ani mulți de pușcărie, ce se-ntâmplă, relevă clar că statul
ca instituție cu toate structurile sale, inclusiv cea de sănătate
publică, nu mai reprezintă interesele populației ci s-a
transformat într-o organizație de sorginte criminală... Altfel...
Nu te împiedică nimeni să te informezi corect atât timp
cât internetul stă la dispoziție oferind cu prisosință surse și
oficiale și mai puțin oficiale de informare... Cel puțin pentru
cei care au acces la internet.... Tragedia mare e că cei mai
mulți, chiar dacă au acces la internet, nu vor să se informeze,
preferând să ia de bune minciunile oficialităților, ale medicilor
și ale presei corupte și chiar mai grav, nu vor să creadă, când
cei care le vor binele, încearcă să le deschidă ochii... Ca urmare
dacă nu ești capabil să te informezi și crezi orbește propaganda
penală a oficialităților, medicilor și presei corupte, e alegerea ta
și-ți meriți din plin soarta !...
Dar faptul că tu, prostul incapabil să se informeze singur
sau prostul încăpățânat care nu vrea să creadă decât ce
transmite presa, accepți să fii ucis, convins fiind că ți se va face
un bine, nu elimină natura penală a actului de injectare în sine,
207
căci orice medic care acceptă să utilizeze asupra pacientului un

medicament, procedură medicală etc., care prezintă riscul de
deces, mizând pe asumarea riscului de către pacient prin
semnătura dată și pe norocul pacientului de a nu suferi acel
efect advers, dincolo de faptul că-și trădează vocația
profesională, este în mod clar un criminal.
Știu că vor fi cadre medicale care vor spune că ei nu
răspund de conținutul „vaccinului” și nu au cum să știe dacă
conținutul e sau nu e periculos, ei doar urmând niște protocoale
și respectând recomandările superiorilor lor. Dar încă odată
subliniez : dacă pe prospectul acelui medicament, în speță
injecție, este fie și numai un singur efect advers care poate face
rău pacientului, utilizarea acelui medicament face deja să-ți
încalci jurământul depus și te transformă din medic în
criminal... Și da ! Probabil că se vor găsi și unii juriști care să
spună că pentru a acuza trebuie să dovedești intenția
criminală... Dar nu e cazul aici. Dacă eu sunt un soț gelos,
infidel, sau... mă rog... care i-a pus gând rău soției, ar fi
suficient dacă vreau să scap definitiv de ea, să-i pun puțină
cianură de potasiu în cafea... Toți știm că cianura e o sare cu
efect mortal imediat...
Însăși faptul că o pui în cafeaua cuiva dovedește intenția
criminală... Intenția criminală rezultă din însăși utilizarea
agentului letal... Păi e același lucru și în cazul injectării
pacienților cu o substanță experimentală numită de propagandă
și politicienii trădători „vaccin”. Utilizarea acestei substanțe
asupra pacientului, după ce ai luat la cunoștință, din prospectul
ei, că poate fi letală, dovedește deja intenția criminală... Iar
faptul că autoritățile, producătorii și medicii nu-și asumă
răspunderea și apelează la acordul semnat al pacientului
„vaccinat”, întărește și confirmă această intenție criminală...
Cea mai clară și mai exactă concluzia cu privire la
evenimentele globale din ultimul timp a tras-o o doamnă, pe
numele ei Clara Apostol care a spus :„Este cel mai aberant
208
război din istoria omenirii : o mâna de nebuni înarmați cu

seringi, împotriva întregii planete !”
Din tot ce am spus până acum se desprinde clar ideea
exprimată de butada anonimă care circulă pe net : „un pacient
vindecat este un client pierdut”...
Vedem deci că sistemul de sănătate mondial și prin el, al
tuturor statelor lumii, nu e despre sănătatea noastră ci doar
despre câștigul din suferința și
moartea noastră... Cât de criminal să
fii ca să trăiești din suferința celor de
lângă tine ?! Uite că exact atât cât ne
arată lume-an care trăim !... Și aici
nici nu mai are rost întrebarea : de ce
am fi mințiți cu privire le sănătatea
noastră ?... Răspunsul e clar ca lumina
zilei...Închei cu declarația doctorului
Sebi ( Alfredo Darrington Bowman ) :
„O societate care păstrează leacuri la
secret pentru a putea să vândă medicamente de sinteză cu
profituri imense, nu e o societate ci un uriaș azil de nebuni.”
Trecem la următoarea minciună, care e strâns legată de
medicină, căci ea determină majoritatea bolilor cu care se
prezintă pacienții la poarta unui spital...
209
Minciuna alimentației sănătoase

„Să-ți fie hrana medicament și medicamentul hrană !”
Hipocrate
„Viața este o tragedie de nutriție.“ Arnold Ehret
„Nimeni nu te învață nimic despre nutriție în școala
medicală.” Dr. Jeffrey V. Garrett
„A trăit sugându-și via / Tata Noe, după zvon, / Și-a
atins aproape mia, / Că n-a fost în România / Și-a băut fără
sifon.”
„Nu-i loc pentru estet să fie trist, / Căci și bucătăria e o
artă, / Atunci când bucătarul e artist.” Păstorel Teodoreanu
Din start trebuie să subliniez : răul cel mai mare, mai

insidios, pervers și ticălos pe care și-l poate face omul cu
propria lui mână este să se alimenteze necorespunzător, pentru
că efectele alimentației
incorecte apar după perioade
extrem de lungi. Primele și cele
mai neînsemnate efecte apar
abia după ani de zile de
alimentație nesănătoasă, iar cele
mai grave abia după decenii,
decenii când deja nu se mai
poate repara nimic. Sunt ani de
zile de când dictonul lui Hipocrate m-a pus pe gânduri și m-a
făcut să mă aplec asupra studiului alimentației... Nu am făcut-o
cu aceiași pasiune cu care am studiat tehnologiile energiei
libere ci doar ca un om preocupat de sănătatea sa... Concluzia
la care am ajuns este că dacă noi, occidentalii trăim în medie
70 – 80 de ani și rareori depășim o sută, în vreme ce oamenii
din valea Hunza trăiesc în medie 120 – 140 de ani și uneori
chiar peste 160 de ani, este exclusiv datorită diferenței majore
dintre alimentația noastră și a lor. Știu că sunt unii care
insinuează că ar fi o predispoziție genetică sau mediul de trai...
210
Nu e cazul ! Și ei sunt tot Homo sapiens sapiens ca și

noi... Nu e nici o diferență genetică între ei și noi...Dar în
vreme ce ei au un regim alimentar zilnic de tip frugivor din
care nu lipsesc caisele și sâmburii lor, noi avem un regim
alimentar preponderent carnivor și caise mâncăm la propriu,
din paște-n crăciun. Ori sâmburele de caise are în compoziția
sa o vitamină care e interzisă în toate farmaciile lumii, pentru
că e cel mai puternic anti cancerigen și regenerant : vitamina
B17... În afară de asta, ei țin post negru cam o lună în fiecare
an.
În școala primară, la primele ore de istorie, mi s-a spus că
lungul drum al omului în călătoria sa istorică, a pornit de la
descoperirea focului și prepararea termică a hranei, care ar fi
favorizat creșterea volumului creierului său asigurându-i un
ascendent evolutiv în competiția cu celelalte animale. O prostie
uriașă !
În același timp eu, copil de oraș, născut în oraș, crescut
într-un apartament la etajul zece al unui bloc nou, am copilărit
înconjurat de cărți și ajutând-o pe mama mea la bucătărie...
Deci am crescut cu ciorbe, tocănițe, sarmale, chiftele,
fripturi și tot ce se mai poate pregăti pe focul și-n cuptorul unui
aragaz... O altă prostie !
De asemenea, întreaga literatură clasică abundă de mari
și vestiți bucătari... Iar când scriitorii sunt bucătari iar bucătarii
sunt scriitori, cum ar fi cel mai reprezentativ exemplu, cel al lui
Păstorel ( Alexandru Osvald ) Teodoreanu, atunci această
convingere că mâncarea gătită de mama, mătușa și bunica, la
focul și cuptorul aragazului, e sănătoasă, se imprimă ca pe ceva
definitoriu ființei tale, pentru totdeauna... Iarăși o mare
prostie !
Întreaga tradiție alimentară a omului pornind din
antichitate și până în prezent este o greșeală, care are ca
urmare, favorizarea bolilor și scurtarea vieții...
211
Singurul text cu valoare de lege care ascunde în el

adevărul unei alimentații corecte, dar pe care imensa majoritate
a omenirii nu-l ia în seamă, este un verset din biblie : « Și
Dumnezeu a zis : „Iată că v-am dat orice iarbă care face
sămânță și care este pe fața întregului pământ și orice pom
care are în el rod cu sămânță : aceasta să fie hrana voastră.”
» Textul e în Geneza, cap 1, vers. 29. Oare să fie o simplă
coincidență acest dicton așezat pe cea de-a doua pagină a
bibliei ?...
Eu nu cred !
Și pentru că tot suntem la biblie, aici citim că patriarhii
biblici au avut vieți incredibil de lungi... Astfel, Adam a trăit
930 de ani iar fiul lui, Cain 910, Set 912, Enos 905, Mahalaleel
895, iar fiul său, Iered 962, Matusalem 969, Noe 950, și
Lemec, tatăl lui Noe 777...
Există chiar unele informații străvechi ( tablele de
smarald printre altele ) precum că Sarmis cunoscut și drept
Hermes Trismegistul ar fi trăit mai multe mii de ani... Toți au
fost vegetarieni... și anume vegetarieni crudivori... adică au
mâncat la fel ca și animalele, verdeața așa cum o dă natura, în
stare proaspătă și crudă...
Apoi după ei... omul a început să consume carne... și să
folosească focul la pregătirea hranei, și de atunci trăiește
maximum un secol, un secol și un pic...
Firește că vor fi acum, diferiți cititori care îmi vor reproșa
că altele erau condițiile astrofizice atunci când au trăit
patriarhii, că anul avea altă durată, etc...
Dacă acești patriarhi au avut, în termeni reali, o viață
egală cu a noastră, atunci înseamnă că anul pe vremea aceea ar
fi trebuit să fie de circa zece ori mai scurt decât cel actual, ceea
ce e o imposibilitate căci în acest caz Pământul ar fi trebuit să
aibă o perioadă de revoluție în juru soarelui de zece ori mai
scurtă, ceea ce l-ar scoate din zona propice vieții plasându-l la
o distanță de zece ori mai mică față de soare decât în prezent...
212
Asta dincolo de faptul că iar ar fi o imposibilitate căci ar

însemna să fi fost plasat chiar mult mai aproape de soare decât
este actualmente Mercur, ceea ce nu se poate, datorită masei
specifice a Pământului care e de circa două ori mai mare decât
a lui Mercur... Ca urmare argumentul cu diferența de lungime a
anului de atunci și de acum nu ține din considerente
astrofizice, iar astrofizica are niște legi imuabile stabilite de
raportul intre masa stelelor și a planetelor ce le orbitează...
Omul prin întreaga sa structură fiziologică și funcțională,
ca orice primată, de altfel, este vegetarian, mai precis frugivor,
adică consumator de fructe și legume ( legume care în fapt sunt
tot fructe ! ).
Știți ? Numai în Statele Unite ale Americii industria
zootehnică este una în care se învârt miliarde de dolari anual...
Nici nu vreau să mă gândesc la cât se ridică pe plan
global... Și o dovadă că ne hrănim prost este faptul că numărul
bolnavilor cronici crește de la an la an odată cu cel al
procentului de supraponderali...
Dacă aruncăm o privire critică în orice magazin alimentar
din lume, vom constata că sunt patru categorii mari de alimente
: 1 - vegetale – fructe, legume și cereale precum și derivate din
cereale, 2 - lactate și produse lactate, 3 - carne și produse din
carne... și firește 4 - raionul băuturilor.
Dacă le analizăm pe fiecare-n parte, vom descoperi că în
general, în toate aceste categorii de alimente, dar în special în
ultimele trei, procentul celor contrafăcute sau care au adăugați
aditivi și diferite alte substanțe necomestibile este simțitor mai
mare decât procentul celor care se găsesc în stare naturală...
Dacă de asemenea, vom arunca o privire la fel de critică
în coșurile clienților aflați în fața caselor de marcat, vom
constata că numai o mică parte din produsele pe care le-au
cumpărat sunt de natură vegetală, cele mai multe fiind produse
lactate, din carne și băuturi răcoritoare sintetice...
213
Cu alte cuvinte omul modern, deși este prin natura lui

frugivor, are un comportament alimentar de carnivor... Acest
comportament este indus prin educația și tradiția culinară a
societății care l-a format... Urmare a acestui fapt, la nivel
global numărul deceselor anuale datorate bolilor conice este de
circa 30 de milioane... Iar aceste boli cronice sunt determinate
fără excepție de ceea ce mâncăm... În fapt, peste trei sferturi
din pacienții spitalelor lumii, ajung acolo datorită hranei pe
care o consumă... Omul modern își pregătește minuțios, pervers
și perseverent sfârșitul, zi de zi, cu cuțitul și furculița.
Sunt multe minciuni legate de alimentație... Unele
preluate prin tradiție de la strămoși, altele induse de sistemul de
învățământ ori de presă, în interesul producătorilor și
comercianților din industria alimentară... Nu voi analiza aici
amănunțit toate aceste minciuni. Ar trebui să scriu o carte
întreagă numai pe acest subiect și tot cred că nu aș epuiza
subiectul. Mă voi mulțumi doar să dau câteva exemple
edificatoare și suficiente pentru a vă forma o idee referitoare la
marea minciună a alimentației tradiționale și sănătoase...
În afara faptului că fiind specie frugivoră, avem totuși
comportament de carnivori, suntem singura specie de mamifere
de pe planetă care consumă lapte și produse lactate după ce am
ajuns la maturitate... Și culmea culmilor e că, o facem
consumând laptele altor specii de mamifere.
În fond ce e laptele, dincolo de părerea unanimă că e un
aliment complet, gustos, benefic și bogat în calciu ?
Înainte de orice, laptele este un aliment sintetizat de
corpul nostru a cărui unic scop în natură, este să accelereze
creșterea și maturizarea puiului, pentru a-l ajuta să treacă cât
mai repede de faza în care este vulnerabil în fața prădătorilor...
O vacă, când este tăiată, adică când e considerată în mod
greșit de majoritatea, ca fiind matură, are câteva sute de
kilograme dar ea încă este abia adolescent la cei doi ani ai ei,
din cei douăzeci cât trăiește o vacă... Un vițel proaspăt născut
214
are câteva zeci de kilograme, nu cu foarte mult mai mult decât

puiul unui om, copil de 10 -15 ani, și cu toate astea în doi ani
ajunge la câteva sute de kilograme hrănindu-se cu lapte...
Laptele este un aliment gras, foarte bogat în hormoni de
creștere.
Acum vin și vă-ntreb ? Știți ce este o tumoare malignă
( canceroasă ) ? E o creștere accelerată și necontrolată de
țesut... Și noi, consumând printre altele, lapte de vacă, ne
mirăm că la un moment dat în viață ne-am îmbolnăvit de
cancer...
Deci laptele nu e nici pe departe benefic corpului. O altă
minciună care se spune despre lapte, în afara faptului că ar fi
un aliment complet este că acesta conține calciu... Da..
Conține, dar laptele este un aliment slab acid... Ca urmare
organismul nostru nu poate extrage acel calciu decât printr-o
creștere a acidității interne, peste cea a laptelui astfel ca să
poată absorbi acel calciu... Această creștere a acidității duce
însă la o slăbire a structurii oaselor... Deci, chiar dacă laptele
are calciu acesta nu aduce un aport de calciu în organism ci din
contră afectează grav structura oaselor...
E bine măcar că, un procent important din populația
globului și anume majoritatea asiaticilor, după ce ajung la
maturitate, au intoleranță la lactoză și ca urmare nu consumă
lapte și produse lactate... La noi ceilalți, această intoleranță nu
se manifestă, dar tocmai datorită acestui fapt avem de suferit
din consumul de lapte...
Vedeți dumneavoastră, laptele conținând hormoni de
creștere duce la dezvoltarea accelerată a organismului. În
copilăria noastră ficatul e capabil să sintetizeze o enzimă de
echilibrare și control a acestor hormoni de creștere astfel încât
ei să nu poată declanșa apariția și dezvoltarea exagerată a
celulelor canceroase... După adolescență însă, sinteza acestui
enzime de contracarare încetează și din acel moment, riscul
apariției și dezvoltării cancerului, datorită consumului de lapte
215
și produse lactate crește exponențial, mai ales dacă e favorizat

și de alți factori agravanți cum ar fi consumul exagerat zahăr,
de prăjeli, fumatul, etc.
Am crescut, așa cum v-am spus, în bucătăria mamei
mele... Și ca toți cei din jurul meu am fost convins că un om
sănătos pentru a fi activ și puternic trebuie să consume carne...
Am trăit cu convingerea că proteinele din carne sunt cele
ce ne asigură traiul de zi cu zi... Am trăit ca toți cei din jurul
meu, cu convingerea că omul este un animal omnivor, pentru
că asta am învățat la școală, atât la orele de biologie cât și la
cele de anatomie... Și în perspectiva timpului care a trecut de
atunci, constat că deși am citit foarte multă literatură despre
biologie, această convingere nu mi-a fost zdruncinată de
lecturile de atunci... Poate că nu am întâlnit pe nicăieri
afirmația că omul, în realitate, nu e omnivor ci e frugivor...
Poate că dacă am întâlnit-o nu era suficient de bine
subliniată, astfel încât să-i acord atenția cuvenită și să-mi
clatine cunoștințele de la școală, care erau întărite de tradițiile
alimentare ale poporului nostru. Nu știu ce s-a întâmplat... Dar
am trăit ca toți ceilalți, consumând multă carne, multe prăjituri
de cofetărie, multe prăjeli, în principal hrană preparată termic
și destul de puține fructe și legume crude...
Dar pentru că am fost totdeauna un om subponderal și
pentru că mi-au plăcut natural fructele și legumele, am
consumat totuși, mult mai multe decât compatrioții mei. În plus
pentru că la vârsta de 23 de ani m-am îmbolnăvit de hepatită,
urmare a fost că am început să consum mai mult fructe și
legume crude decât până atunci și să reduc alimentele „grele
pentru ficat”...
Dar totuși alimentele nesănătoase au rămas să aibă o
pondere importantă în alimentația mea până aproape de vârsta
de 40 de ani... A fost vârsta la care am procurat primul
calculator și am început să am acces la imensa sursă de
informații care este internetul...
216
Primul șoc pe care l-am suferit a fost fluorul din pastele

de dinți... A urmat zahărul... Despre zahăr știam de mic copil că
excesul în consumul acestuia e responsabil de deteriorarea
danturii, dar cum nimeni nu-ți spune ce înseamnă de fapt
excesul acesta.... nu am știut niciodată că eu de fapt consumam
prea mult zahăr rafinat... Al treilea șoc suferit a fost să aflu
compoziția îndrăgitei și mult consumatei băuturi „Coca Cola”...
Șocul acesta a fost poate cel mai puternic, căci aflând că
are aciditatea cu un grad mai mare decât acidul de baterie, și că
conține o cantitate de îndulcitor echivalentă cu peste un
kilogram de zahăr rafinat, am realizat că eu bând o sticlă de
cola, practic beau acid de baterie... A fost ca un pumn în
moalele capului, căci mi-am dat seama că deja după aproape
zece ani de când beam cola, pe mine scrie „osteoporoză
ambulantă”.
Dar aia nu a fost nimic !... Citind despre aspartam și
efectele lui, pumnul, pe care tocmi îl primisem în moalele
capului, s-a transformat în accident feroviar !...
Deci nu doar că acidul din băuturile răcoritoare-mi
distrugea oasele, dar aspartamul ucigându-mi masiv celule
nervoase din creier, mă pregătea ca în scurt timp să fiu lovit de
demență, parkinson sau alzheimer... Sumbră perspectivă !...
Apoi a venit momentul să aflu despre efectele
monoglutmatului de sodiu... Sarea umami de care-mi povestea
tatăl meu la reîntoarcerea din Japonia că e foarte mult folosită
în bucătăria asiatică... Lovitura pe care am primit-o din nou a
fost să aflu că monoglutamatul de sodiu nu e doar un
potențiator de gust dar contribuie la fel ca și aspartamul la
moartea masivă a celulelor nervoase din creier... Și mai ales
când am citit că amestecul aspartamului cu monoglutamtul,
care se petrece frecvent prin consumul alimentelor în care
acestea sunt utilizate, are efecte dezastruoase asupra creierului
căci ele se potențează reciproc, parcă mi-a fugit pământul de
sub picioare...
217
Practic studiul pe care l-am citit atunci spunea clar că

datorită faptului că creierul nostru e un organ foarte maleabil și
adaptativ, reușește să facă față la moartea masivă a celulelor
nervoase până în momentul în care rămân viabile doar în jur de
zece la sută din celulele nervoase din materia cenușie.. Și se
sublinia clar acolo că creșterea alarmantă a bolilor nervoase
degenerative și a demenței și incapacității de judecată logică,
mai ales în rândul populație tinere, este urmare directă a
consumului combinat de aspartam și monoglutamat de sodiu...
Ori, aproape toate alimentele procesate și mai ales
condimentele concentrate, conțin mari cantități de
monoglutamat de sodiu... și toate băuturile răcoritoare și mare
parte din dulciurile industriale sunt îndulcite cu aspartam...
Acum vreun an citeam un articol în care niște oameni de
știință se minunau că nu găsesc cauza scăderii accelerate a
nivelului mediu al inteligenței populației globului în ultimii 50
de ani... Păi explicația e simplă... creșterea exponențială a
consumului de alimente procesate care conțin monoglutamat de
sodiu și aspartam...
Practic numărul tot mai mare de tâmpiți din jurul nostru e
urmare directă a alimentației... Uitați-vă-n supermagazine, de
câte ori nu se întâmplă să vedeți cărucioare pline cu baxuri de
Coca Cola sau în care, printre alte cumpărături, sunt și câte
două, trei pungi de un kilogram de Vegeta și Delikat...
Dar informația care a pus capac și m-a determinat să fac
o schimbare radicală în regimul meu alimentar a fost cea
privind efectele temperaturii ridicate asupra alimentelor și
ulterior cea privind rolul vitaminei C în organismul omului...
Nu am fost un gurmand și nici un pasionat de bucătărie...
crescând în bucătărie, pe lângă maică-mea, am considerat că în
calitatea mea de bărbat, am învățat suficient de multe despre
cum se gătește ca să pot să mă descurc singur în a-mi pregăti
mesele.
218
Din perspectiva asta, sunt genul de bărbat care nu are

nevoie de femeie... Am întâlnit mulți bărbați care habar nu au
să gătească, habar nu au să spele, habar nu au să... multe !...
Sunt indivizi absolut incapabili să trăiască singuri și de aceea
sunt disperați să se „atârne ghiulea” de piciorul vreunei femei...
Eu nu am fost așa... Și pentru că nu am fost pasionat de
bucătărie, de-a lungul vieții mele de până-n acel moment,
răsfoisem fugitiv câte o carte de bucate, ne acordând mare
atenție informațiilor de acolo. Și cam în toate cărțile de bucate
pe care le răsfoisem găsisem că prin preparare termică
alimentele, legumele, carnea, condimentele, etc., cedează apei
cea mai mare parte din principiile vitale, hrănitoare și
gustative, de aceea mâncarea gătită are savoarea pe care o are...
Ori acum aflam că în realitate, ceea ce dă gustul specific
al mâncărurilor gătite este o infimă parte din enzimele,
vitaminele și celelalte elemente hrănitoare ale alimentelor
gătite, cea mai mare parte din ele fiind distruse după primele
cinci, zece minute de fierbere...
Practic aflam că orice fierbere mai îndelungată de cinci –
zece, minute, sau orice menținere la peste 95 de grade mai mult
de un sfert de oră, distruge iremediabil legumele
transformându-le în gunoi... iar carnea dezvoltă prin fierbere și
prăjire o serie de substanțe toxice care prin consum îndelungat
se acumulează și fac ravagii în organism...
Și pentru că veni vorba de carne... Prin tradiție și educație
trăim cu impresia că pentru a viețui și a fi puternici avem
nevoie de consum zilnic de proteine, de carne...
Nimic mai fals !... Nu proteinele sunt cele care ne asigură
energia zilnică ci zaharurile și glucidele ( carbohidrații )... Spre
exemplu o banană îți oferă energie suficientă ca să depui un
efort fizic susținut timp de câteva ore... Altfel să știți că mai
multe proteine sunt într-o sută de grame de leguminoase decât
într-o sută de grame de carne...
219
Și apoi mai de curând am aflat și despre rolul vitaminei C

în organismul omului și efectele devastatoare ale carenței
cronice a acestei vitamine, pe care organismul omului nu e
capabil să o sintetizeze... Practic am fost șocat ( din nou ! ) să
aflu că toate bolile cardio-vasculare sunt declanșate și agravate
de carența acestei vitamine și sunt supra agravate de dieta de
tip carnivor a omului modern...
Cam tot atunci am aflat și despre vitamina B17, prezentă
în majoritatea semințelor de fructe și mai ales în cele de caise,
migdale, piersici și prune, care este cel mai puternic
anticancerigen și cea care sigură viața neobișnuit de lungă a
locuitorilor din Valea Hunza din Pakistan.
Atunci am luat hotărârea să reduc consumul de alimente
de origine animală la sub 30 %, fiind conștient că după o viață
îmi va fi destul de greu să le elimin complet... De asemenea,
am renunțat complet la consumul de lactate și produse lactate,
la consumul de zahăr rafinat înlocuindu-l cu trei lingurițe de
miere pe zi, și de asemenea cacaua despre care am aflat că e
mare consumatoare de calciu, am înlocuit-o cu pulberea de
roșcove, care un conținut ridicat de calciu asimilabil... am
început să consum zilnic 2-3 g de vitamina C pulbere și
turmeric, tot pulbere... și de asemenea, consum zilnic fructe și
salate de legume pe cât de proaspete se poate...
Sunt aproape șapte ani de la această schimbare în regimul
meu alimentar și nu pot spune decât că deși am mai îmbătrânit,
mă simt mai bine decât mă simțeam înainte de a face această
schimbare... Ba chiar am pus și zece kilograme-n plus pe
mine !...
În privința alimentelor de origine vegetală... Am întâlnit
adeseori reproșul că atât timp cât le cumperi din magazine, nu
poți avea nici o încredere în ele, căci și acelea sunt tratate,
stropite, etc... Da.. Sunt de acord... Dar în calitate de
horticultor, care în tinerețea mea am mai și lucrat într-o seră,
știu că tratamentele fito-sanitare făcute asupra plantelor au o
220
perioadă de remanență și că oricum de la momentul recoltării

fructelor sau legumelor respective până în momentul când le
cumperi din magazin, au mai trecut câteva zile, uneori peste o
săptămână... perioadă în care substanțele de pe coaja lor au
avut timp să se evapore, disipe, etc... În privința faptului că
fructele și legumele ar fi recoltate înaintea coacerii depline sau
uneori chiar înainte de a începe să se coacă... Nu e nici o
problemă... Orice fruct, ( inclusiv legumă ) indiferent de stadiul
său de dezvoltare, are anumite proprietăți date de conținutul în
enzime, vitamine, etc și acestea sunt prezente atât la fructele
necoapte cât și la cele coapte, doar că diferă cantitativ și poate
și conținutul e diferit, unele enzime fiind prezente în fructul
necopt și altele în cel copt.. Oricum ar sta situația, datorită
faptului că omul e un animal frugivor, sistemul nostru digestiv
e perfect capabil să extragă tot ce e necesar din fructele și
legumele mâncate indiferent de cât sunt sau nu de coapte
acestea... În plus, în privința substanțelor de coacere forțată cu
care sunt tratate unele fructe... E vorba de fapt de o singură
substanță : etilena... Fiind un gaz foarte volatil el nu rămâne în
coaja fructelor decât o scurtă perioadă de timp doar cât să
inițieze o grăbire a coacerii... Ca urmare eu consider că nu
prezintă o toxicitate demnă de luat în seamă. Aici ar fi cazul să
mai adaug un lucru foarte important...
Toate fructele și legumele indiferent de starea lor de
maturizare sau coacere, au în diferite grade, proprietăți
antioxidante și de detoxifiere... Ca urmare cu cât consumi mai
multe fructe și legume chiar dacă ele au fost tratate înainte de a
ajunge pe masa ta, prin ele însele, au capacitatea de a detoxifia
organismul, inclusiv de eventualele toxine rămase în ele sau pe
coaja lor....
Acum, ajuns la finalul acestui articol pentru a răspunde la
întrebarea : de ce am fi mințiți cu privire la regimul alimentar
sănătos ?
221
Sunt mai multe aspecte aici... Pe de o parte e vorba de

tradiție... Mama mea, pe care am ajutat-o să gătească în toată
copilăria mea, și care gătea nu doar folosind cunoștințele pe
care le căpătase de la mama ei ci și după diferite cărți de
bucate, a fost la fel ca și toate celelalte femei ale generației ei,
păcălită de tradiție... Cu alte cuvinte logica ar fi că de vreme ce
așa au gătit zeci de generații de gospodine și bucătari înainte,
înseamnă că e sănătos...
Pe de altă parte în privința minciunilor debitate prin
reclame, de industria alimentară... să nu uităm că e vorba de o
industrie uriașă cu câștiguri imense...
Altfel... s-a ajuns aici parte și datorită nouă, a
consumatorilor... Supermagazinele din regiunile reci și
temperate unde se găsesc banane, portocale, curmale, caracatiță
și cine mai știe ce alte alimente provenit din zonele calde ale
globului, nu ar exista dacă noi consumatorii, nu am intra în ele
să cumpărăm... Deci parte a situației este globalizarea
comerțului alimentar care a impus ca alimentele să fie cât mai
puțin perisabile, cât mai rezistente pentru a putea să ajungă
nedeteriorate vizibil la mii sau zeci de mii de kilometri de locul
unde au fost recoltate... Asta nu se poate face decât prin
tratamente specifice pe care industria alimentară în colaborare
cu cea comercială le-au pus la punct în timp... Trebuie să
înțelegem însă un lucru evident pentru mine ca horticultor și
pădurar dar pe care puțini îl știu, nefiind de specialitate :
alimentele cele mai perisabile și care au cea mai mare nevoie
de tratamente și aditivi ca să reziste comerțului global, sunt
cele de origine animală... Fructele și legumele, marea lor
majoritate, prin însăși natura lor, sunt mai rezistente și pot fi
transportate fără probleme la zeci de mii de kilometri distanță
căci cele mai multe dintre ele sunt încă bune de consum, fără
nici un tratament suplimentar chiar și la o săptămână sau două
după recoltare... Pomicultorii de pe Valea Dâmboviței țin zeci
222
de tone de mere la beci luni de zile, iar merele respective sunt

aproape neschimbate după toată această perioadă.
Deci alimentația e sănătoasă, doar funcție de cât de bine
informați suntem noi... dacă în calitate de frugivor avem
comportament alimentar de carnivor, categoric alimentația
modernă nu e deloc sănătoasă...
Și pentru că unii s-ar putea să fi rămas cu o nedumerirea,
legată de patriarhii biblici eu consider că nu doar simplul fapt
al trecerii la un regim alimentar carnivor a scurtat drastic viața
omului ci și, după cum o spun
legendele străvechi de pe
tăblițele sumeriene și egiptene,
intervenția extraterestră în
genomul uman, începând din
urmă cu vreo două trei sute de
mii de ani și până acum vreo
patru cinci mii de ani în urmă...
Dar asta e altă discuție !... Acum să trecem la o altă minciună și
anume la cea pe care cei mai mulți o consideră motorul
economiei mondiale...
223
Minciuna sistemului financiar

„E bine că poporul nu înțelege cum funcționează
sistemul nostru bancar și monetar pentru că dacă acest lucru
s-ar întâmpla, ar începe o revoluție chiar mâine.”
”Lumea financiară este în spatele tuturor războaielor.
Sunt acești evrei internaționali, fie că sunt germani fie că
sunt francezi, englezi sau americani. Evreul este întotdeauna
o amenințare.” Henry Ford
Cunoașteți acele imagini cu text, care sunt realizate astfel

pentru a îngreuna cenzura ? Într-una din acestea am găsit cu
ceva timp în urmă acest text :« Cine produce banii, deține
puterea. Cine deține puterea,
stabilește adevărul. Cine
stabilește adevărul, controlează
trecutul. Cine controlează
trecutul, determină viitorul.
Cine determină viitorul,
produce banii. »
Suntem învățați încă de
mici, prin exemplul personal al
părinților noștri și prin însăși
funcționarea societății în care
trăim, că nu se poate fără bani,
că pentru avea hrană și adăpost
trebuie să muncești ca să câștigi
bani iar cu banii să cumperi
hrană și adăpostul necesar...
Nici o ființă de pe planetă, cu excepția omului, nu
plătește nimic nimănui pentru a-și procura hrana și a-și asigura
adăpostul ! Noi de ce trebuie s-o facem ? Pentru a înțelege asta
trebuie să ne întoarcem la istorie... Inițial acum câteva mii de
ani când au apărut primii bani, ei au acoperit o necesitate : de a
facilita schimbul de mărfuri peste timp și spațiu...
224
Din păcate, situația asta s-a schimbat. În prezent rolul de

mijloc de schimb al banului, este numai unul secundar...
Funcția de mijlocitor în schimburile comerciale a fost
pervertită de cei care conduc, într-un instrument de control și
acaparare a puterii față de semeni...
Sistemul financiar actual și prin el controlul și puterea
asupra întregii omeniri, își are originea în existența unui popor
sălbatic și necruțător care viețuia cândva pe teritoriul dintre
Marea Neagră și Marea Caspică, până în zona Kazahstanului
de azi...
Zonă aflată la granița dintre creștinii ortodocși și
musulmani era locuită de triburi numeroase de crescători de
animale nomazi, care de când se știau ei, erau războinici
necruțători și extrem de cruzi. Practic orice înțelegere ar fi
încheiat cei din jurul lor, cu regii lor, totul se sfârșea prin crime
în masă, violuri, jafuri, într-un cuvânt sânge și teroare...
Trebuie să reținem că pe vremea aceea, vorbesc de
primele secole ale erei noastre, perioadă când la noi se formau
primele cnezate și voievodate, în acea zonă nu prea existau
popoare ca atare, ci mai degrabă uniuni de triburi mai mult sau
mai puțin unificate temporar de diferiții conducători care se
ridicau dintre șefii acelor triburi...
Printre aceste triburi erau mongolii cei mai vestici,
triburile ungare, triburi turcmene, etc... popoare din care s-au
constituit de-a lungul primelor zece secole ale erei noastre așa
numitele invazii migratoare. Așa că făcând mențiunea că încă
nu ne referim la un popor în adevăratul sens al cuvântului,
vorbesc aici de populația Khazară, care își avea originea inițial
în zona Kazahstanului de azi... La un moment dat au fost
înglobați de crudul rege al hunilor, Attila, sub umbrela
imperiului său imens care însă a avut viață scurtă...
După destrămarea imperiului hun, cei care au dus mai
departe tradiția războinică de jefuitori nomazi ai hunilor au fost
nucleul dur al triburilor khazare. Deci chiar dacă istoricii ne
225
spun că hunii au dispărut din istorie, mai degrabă rămășițele lor

au fost înglobate, absorbite de celelalte triburi din zonă.
Pentru că erau ei nomazi cruzi și nemiloși și de asemenea
pentru că nu erau nici de rit musulman nici de rit creștin, nu te
prea puteai înțelege cu ei și au fost supuși permanent
numeroaselor presiuni venite asupra lor atât din sud cât și din
nord... Ba chiar cu câteva ocazii au fost împinși spre sud de
valuri de migrații ale ramurii Vikingilor care veneau dinspre
Scandinavia prin Ucraina de azi.
La un alt moment al istoriei lor zbuciumate, au fost la un
pas de a fi exterminați total, ca urmare a răzbunării slavilor și a
cazacilor ( care atenție își aveau originea în Moldova noastră )
ale căror teritorii erau jefuite adeseori de ei. Ulterior spre
sfârșitul existenței imperiului lor au fost împinși spre vest de
expansiunea imperiului mongol al lui Gingis Han, moment din
care nu mai auzim de ei...
În această zonă zbuciumată prin anul 740 regele lor de
atunci a luat hotărârea de a-i converti la iudaism pentru a-i
putea menține mai ușor într-o unitate spirituală diferită atât de
cea musulmană cât și de cea creștină...
Odată cu această convertire au trecut și la utilizarea
alfabetului iudaic... Dar atenție mare, că era vorba de o
convertire de natură politică, ei deși folosesc scrierea iudaică
nu vorbesc și nu au vorbit niciodată limba aramaică și nu au
absolut nicio legătură cu cele doisprezece triburi de evrei
semiți – adevărații evrei care-și au originea pe malurile Mării
Roșii...
Limba lor zisă idiș se înrudește mai mult cu maghiara,
mongola și turca decât cu limba vorbită de adevărații evrei.
Liderii spirituali ai lor au fost cum se spune, „mai catolici
decât papa” și au elaborat un cod de legi spirituale pe care le-au
amestecat în textul original al Talmudului și care spunea că
orice neevreu, numit „goim” - adică animal, este spurcat și
demn, fie pentru a le fi lor slugă fie pentru a fi menit morții...
226
Din aceste texte răzbate ura crâncenă atât împotriva

creștinilor cât și împotriva musulmanilor, poate și pentru că
evenimentul convertirii lor s-a petrecut la scurt timp după ce,
așa cum spuneam, au fost la un pas de a fi desființați de
răzbunarea crâncenă a populațiilor slave din nord. Și pentru că
spuneam că liderii lor au fost „mai catolici decât papa” le-au
indus convingerea că ei sunt adevărații urmași ai evreilor și că
lor le-a promis Iahve dumnezeul cel adevărat al lor, împărăția
întregii planete...
Această ură crâncenă a lor împotriva tuturor „goimi-lor”,
a crescut tot mai mult în cele câteva secole ulterioare până ce
au dispărut din istorie ca imperiu fiind spulberați sub presiunea
mongolilor lui Gingis Han.
Dar până în acel moment ei deja căpătaseră înțelegerea
faptului că, dacă vor să acceadă la împărăția promisă, nu vor
reuși niciodată cu arcul și paloșul, așa că împinși de mongoli s-
au retras spre Europa infiltrându-se subversiv printre popoarele
care i-au primit și cărora au început să le ocupe posturile de
conducere și control pentru a-și îndeplini scopul de a și-i face
slugi pe toți „goimii” între care trăiau... Și afară de ura
împotriva „goimilor” ei mai aveau un dușman de moarte : pe
adevărații evrei, urmașii celor douăsprezece triburi de evrei
semiți originari din bazinul Mării Roșii, care erau singurii care
le puteau contesta originea evreiască...
Și „au trăit fericiți până la adânci bătrânețe” adică până în
prezent numai că viața lor e foarte interesantă...
Odată infiltrați printre popoarele din vestul Europei au
devenit zarafi - comercianți de aur și diamante și cămătari –
pentru aristocrație și familiile regale, înlocuind arcul și paloșul
cu puterea pe care o aduce manipularea banilor și pietrelor
scumpe și infiltrarea în familiile regale ale marilor puteri...
Ca zarafi și mari comercianți, evreii khazari sunt cei care
au înființat sistemul bursier mondial, iar în calitate de cămătari
sunt cei care au înființat sistemul bancar mondial.
227
Astfel se face că în anul 1773, în casa baronului Mayer

Amschel Rothschild pe numele său real
Mayer Amschel Bauer, din cartierul
evreiesc din Frankfurt, s-au întâlnit
doisprezece din cei mai bogați evrei
cămătari ai vremii pentru a pune bazele
sistemului bancar mondial iar trei ani
mai târziu, pe 1 mai 1776 tot el, cu
sprijinul altor familii de evrei germani
bogați – Wessely, Moses, Mendelsson –
și a unor bancheri ( Itzig, Friedlander),
Weishaupt, fondează în secret societatea
„Vechii căutători de lumina din
Bavaria”, primul ordin francmasonic mondial, care ulterior va
fi numit Iluminatti, ordin care a fost urmat la scurt timp de alte
ordine masonice, care atenție mare, nu au absolut nici o
legătură cu organizațiile profesionale ale pietrarilor evului
mediu care au ridicat marile catedrale ale Europei...
Denumirea de francmasonerie al acestor ordine secrete
fiind tot o strategie de infiltrare subversivă și creare de
confuzie în mentalul publicului larg, confuzie care să împiedice
depistarea originii reale și a intențiilor malefice ale acestor
organizații secrete.
Tot atunci în 1773, alții afirmă că un secol mai târziu în
1897 la Congresul masonic mondial din Elveția, s-au emis cele
24 de procese verbale cunoscute sub numele de „Protocoalele
înțelepților Sionului” care, constituie practic, planul de înrobire
al planetei de către evreimea khazară, plan care este la originea
celei de-a doua denumiri întâlnite cu referire la ei, anume cea
de „evrei sioniști”... Un alt document care prezintă planurile
diabolice de acaparare a puterii globale este cel supranumit
„Noul testament diabolic” document ajuns întâmplător la
cunoștința publică după 1785 când curierul asupra căruia se
afla, a fost trăznit într-o furtună de vară...
228
Firește că așa cum francmasoneria afirmă că aceste

documente ar fi niște falsuri menite să-i discrediteze, vor fi unii
acum care „vor sări de cur în sus” că ceea ce spun eu aici este
teoria conspirației... Și nimic nu m-ar bucura mai mult decât să
le pot da dreptate, numai că mai există un monument imens în
Georgia – SUA în apropierea localității Elberton scris în opt
limbi care prezintă zece porunci din care prima ordonă ca
omenirea să fie redusă la sub jumătate de miliard... și mai
există, mai ales în ultimul timp, o sumedenie de statui uriașe
ale diavolului ( Bahomet ), ridicate prin marile capitale ale
lumii aflate sub influența directă a acestor organizații...
Și da, le-aș da dreptate că e teoria conspirației, dacă J. F.
Kenedy nu ar fi fost ucis la scurt timp după celebrul discurs în
care denunța puterea imensă a structurilor secrete de tip
francmasonic și industrial militar și dacă John Lenon nu ar fi
fost de asemenea ucis la scurt timp după ce a declarat că
întreaga societate e condusă de psihopați...
Și da, chiar le-aș da dreptate, dacă nu s-ar fi întâmplat, ca
mari bogătași ai lumii, cum ar fi Bill Gates și David
Rockefeller precum și unul din membrii Bilderberg – Jacques
Attali, să fi afirmat public cu subiect și predicat, că vor să
reducă populația planetei cu ajutorul vaccinurilor... Și chiar le-
aș da dreptate, dacă nu am vedea cu ochii noștri cum cazurile
de copii și chiar adulți nenorociți pe viață sau chiar asasinați
prin vaccinuri, nu ar fi din ce în ce mai multe, iar pe
prospectele majorității medicamentelor inclusiv al vaccinurilor,
contraindicațiile nu ar fi de zece ori mai multe și mai grave
decât beneficiile... în vreme ce nici un medic care-și ucide
pacienții nu e pedepsit nici măcar prin pierderea slujbei, în
timp ce acei medici care atrag atenția asupra acestor pericole
ajung în pușcării sau sunt asasinați.
Și le-aș mai da dreptate, dacă cumva, aceste documente
nu ar conține fraze ca cele de mai jos în care oricine poate
229
recunoaște ceea ce se-ntâmplă azi, în jurul nostru, pe întreaga

planetă:
„Primul secret privind felul în care se poate manipula
societatea este supremația asupra opiniei publice. Prin
aceasta, se poate semăna între oameni atâta sciziune, îndoială
și păreri contradictorii încât ei nu se mai pot descurca în
zăpăceala colectivă și sunt convinși că nu pot avea o părere
personală. Trebuie dezvăluite pasiuni în rândul maselor și
răspândite scrieri murdare și lipsite de spiritualitate. Menirea
presei este să dovedească neputința neiluminaților în domeniul
treburilor publice și în cel religios.”
„Al doilea secret este de a pune în mișcare toate
slăbiciunile și defectele omenești, patimile, greșelile până ce
oamenii nu se mai pot înțelege între ei. Trebuie combătută tăria
personalității; nimic nu este mai periculos pentru noi decât
aceasta.
Dacă această calitate este dublată de putere spirituală
creativă atunci ne poate dăuna mai mult decât milioane de
oameni la un loc. Prin invidie, ură, discordie și război, prin
foamete, lipsuri și molime, toate popoarele vor fi atât de
slăbite, încât nu vor ști cum să iasă din impas, decât dacă se
supun voinței noastre, a Iluminaților.”
„Un stat care este epuizat de prefaceri sau conflicte
interne va fi, în orice caz, o pradă ușoară pentru noi. Vom
obișnui popoarele să ia aparențele drept monedă adevărată, să
se mulțumească cu superficialități, să alerge numai după
plăceri, să se epuizeze căutând mereu ceva nou, pentru ca în
sfârșit să asculte de noi, Iluminații.
Iar noi vom răsplăti masele cu venituri adecvate pentru
supunerea lor. Prin degradarea morală a societății, oamenii
vor pierde credința în Dumnezeu. Prelucrate prin scrieri și
comunicări directe, discursuri, discuții, masele vor fi educate
în spiritul nostru, al Iluminaților.”
230
„Prin șarlatanii și vorbe goale, oamenii trebuie sustrași

pentru ca să nu poată gândi cu mintea lor proprie. Oratorii
politici instruiți de Iluminați trebuie să bată atâta monedă pe
conceptele de libertate și democrație, încât oamenii să fie
dezgustați de discursuri de orice nuanță politică ar fi ele.
Ideologia Iluminaților însă trebuie să le fie inoculată
necontenit. Masele sunt oarbe, nesocotite și lipsite de critică,
deoarece nu au ce căuta în treburile statului. Ele trebuie
stăpânite făcându-li-se dreptatea cuvenită, dar extrem de sever
și cu brutalitate.”
„Dominația mondială se obține numai pe căi ocolite,
prin subminarea selectivă a libertăților, prin legi, prin ordinea
electoratului prin presă, prin educație și metode de învățământ,
dar mai ales sub stricta ținere în secret a activităților noastre.
Guvernele trebuie hărțuite până când, de dragul liniștii,
să fie dispuse să cedeze puterea. Vom ațâța în Europa
contradicții individuale și naționale, rasiale și religioase, astfel
ca statele să nu mai găsească punți de înțelegere între ele. Nici
un stat creștin nu va căpăta sprijin adevărat din partea
noastră, a Iluminaților. Fiecare resort în stat să aibă o funcție
importantă și bine definită, astfel ca prin provocarea de
perturbări într-un resort, să poată fi stagnat întregul sistem
statal.”
„Președinții de stat vor fi aleși de noi, din rândul celor
care ne dau ascultare.
Fiecare dintre ei trebuie să aibă câte un punct negru,
vulnerabil în trecut, pentru ca să putem exercita presiuni
asupra lor, spre a putea da legilor sensul dorit de noi și pentru
a putea modifica constituțiile. Dându-i președintelui drepturi
depline, ca și dreptul de a declara război, vom căpăta influență
asupra armatei.”
„Pe aceia din guvern care încă nu au fost recrutați dintre
noi, îi vom invita politicos să primească alte însărcinări,
misiuni onorifice, spre a-i abate de la treburile statului. Vom
231
corupe înalții funcționari ca să sporească datoriile externe ale

statului, spre a deveni sclavii datornici ai băncilor noastre.
Vom provoca crize economice prin speculații de bursă, pentru
a distruge puterea monedei. Moneda trebuie să fie
atotstăpânitoare în industrie și comerț.
Societatea spre care tindem să fie alcătuită, în afară de
noi, dintr-o mână de milionari ce depind de noi, din poliție și
soldați, iar în rest din cetățeni lipsiți de avere. Prin
introducerea dreptului de vot general și individual, vom
instaura supremația absolută a maselor. Prin propagarea
dreptului de a dispune de sine însuși al fiecărui individ, vom
diminua importanța familiei și valoarea ei educativă. Printr-o
educație bazată pe principii false, ideologii mincinoase, vom
face ca tineretul să fie indus în eroare, ușor de condus și
depravat.”
„Întemeierea cât mai multor organizații cu nume diferite,
ademenirea cât mai multora în loji publice au ca scop să le
arunce la cât mai mulți nisip în ochi. Prin toate metodele
expuse, națiunile vor fi silite să cedeze Iluminaților dominația
lumii.”
„Noul guvern mondial va trebui să apară ca patronul și
binefăcătorul popoarelor. Dacă un popor se opune, trebuie
mobilizați vecinii și instigați la o acțiune armată.”
Citatele sunt din „Noul Testament diabolic”.... Oricine a
citit cu atenție aceste documente, după lecturarea lor va începe
să înțeleagă mecanismele ascunse care pun în mișcare
omenirea actuală... Și nu va mai putea fi manipulat nici de
profesori, nici presă, nici de politicieni, nici de prieteni ori de
rude... De nimeni !...
Ar trebui specificat că mai nou, adică în prezentul pe
care-l trăim toți, acești indivizi care conduc destinele omenirii
pe un drum care numai bun nu arată a fi, se ghidează și după
alte documente, și rezoluții cum ar fi rezoluțiile întâlnirilor
232
regulate ale grupului Bilderberg, protocoalele de la Toronto și

altele asemenea lor...
Cum spuneam, la acea întâlnire din 1773 s-au pus bazele
sistemului bancar mondial, Mayer Amschel Rothschild luând
hotărârea ca prin cei cinci fii ai săi să înființeze câte o bancă
centrală în fiecare din marile regate ale vremii. Mayer Amschel
Rothschild jr. va fi conducătorul băncii centrale a Germaniei,
urmând moștenirea tatălui său, iar ceilalți patru băieți din cei
zece copii ai săi vor fi cei care vor înființa băncile centrale ale
Angliei, Italiei, Austriei și Franței. Restul băncilor centrale
europene fiind înființate de o parte din cei doisprezece cămătari
bogați de care spuneam... Și astfel s-a pornit pe calea cuceririi
împărăției promise...
Istoria poporului khazar este complicată dar fascinantă...
Cine se apleacă fie și cu o minimă curiozitate asupra
studiului ei va descoperi cu surprindere că practic întreaga
lume este controlată de evrei khazari, ei fiind cei care au inițiat
și subvenționat toate marile schimbări sociale și toate
războaiele din ultimele trei secole, ei sunt cei care au înființat
toate statele centralizate europene moderne, precum și actualul
stat american care este în esență o mega-corporație, care le
aparține în întregime, ei sunt cei care au sovietizat tot lagărul
socialist în frunte cu Uniunea Sovietică, ei se se află în același
timp la originea exterminării evreilor și țiganilor în cel de-al
doilea război mondial în lagărele de muncă... și ulterior ca o
continuare a acestei acțiuni la originea exterminării ultimilor
evrei semiți din Fâșia Gaza după ce au înființat actualul stat
Israel.... și astfel au reușit să-și subjuge toată „goimimea”
planetei și în același timp să-i extermine luându-le locul, pe cei
care le-ar fi putut contesta originea evreiască...
Ce e foarte important din perspectiva articolului de față,
sunt implicațiile dezastruoase asupra societății umane pe care
le-au avut înființarea sistemului bancar și bursier mondial...
233
Firește că se vor găsi acum, mai ales dintre economiști,

unii care vor spune că e o prostie ce am afirmat acum. Adică
cum să aibă consecințe dezastruoase, că doar au organizat
comerțul și fluxurile financiare mondiale punând ordine în
economia planetară ?!... Și eu voi răspunde : oare chiar așa să
fie ?...
Pentru a înțelege corect cele ce le voi spune în continuare
și implicit și esența acestui articol trebuie să facem o analiză
succintă a ceea ce se numește economie mondială... Nu vă
speriați căci nu e nimic de speriat. Veți vedea că de fapt totul
este extraordinar de simplu și ceea ce vă voi spune acum, vă va
ajuta să înțelegeți la adevărata valoare, inclusiv diferența dintre
capitalism și socialism...
Vedeți dumneavoastră, întreaga economie indiferent că
vorbim de cea a unui oraș, a unei regiuni, țări sau chiar
mondială, toate fluxurile comerciale indiferent de mărimea și
amploarea lor geografică, se reduc în esență la relația dintre
producător și cumpărător. În funcție de cât de firească sau
nefirească este această relație, economia, inclusiv cea
mondială, funcționează bine sau prost. Ca urmare hai să vedem
ce este corect și moral și ce este incorect și imoral în relația
dintre producător și cumpărător.
Spuneam că, de-a lungul întregii antichități și a unei mari
părți din evul mediu, relația dintre producător și cumpărător a
fost una directă în care producătorul care era și vânzător al
mărfii sale avea o legătură directă de la om la om cu
cumpărătorul, fie la domiciliul unuia din cei doi fie în piețe și
târguri unde, principiul de bază al actului comercial era
negocierea... În acest mod mult clamatul, mai ales de către
capitaliști, principiu economic al cererii și oferte, chiar
funcționa și regla piața, pentru că indiferent cât ai fi ridicat tu
prețul ca vânzător, cumpărătorul dacă avea cu ce și era de acord
să-ți plătească, vindeai, dacă nu... erai obligat să lași la preț...
Și acest mecanism economic este unul normal și moral... În
234
afară de existența acestui tip de raport comercial între

producător și cumpărător, mai exista acela al intermediarului, la
noi numit în trecut, samsar, care cumpăra marfă en-gros de la
producător și dispunând de mijloace de transport o vindea en-
deatil într-un areal geografic limitrof... Samsarul uza de un preț
de vânzare cel mult dublu la mărfuri de valoare mare, sau triplu
la cele de valoare mică, față de cel de vânzare en-detail din
zona de unde a luat marfa. Și vindea marfa pentru că o aducea
clientului cumpărător „la botul calului” adică în zona lui sau
chiar la poartă, scutindu-l pe acesta de a face drumul până în
zona de proveniență a mărfii... Și această relație comercială
este normală și perfect morală și a stat și ea la baza comerțului
de-a lungul întregii istorii...
Deci existau două instituții comerciale care reglementau
relația producător – cumpărător, piața unde producătorul vindea
direct cu de-amănuntul marfa către cumpărător și samsarul...
care cumpăra en-gros de la producător și vindea cu amănuntul
cumpărătorului. În limba română acestuia, după răspândirea
limbajului englezesc în economia mondială, i se mai spune și
bișnițar... de la cuvântul englezesc „business”. Deci bișnițarul
cumpără en-gros și vinde en-detail...
În principiu există o relație normală și morală între
producător și cumpărător fie directă – față în față, fie printr-un
intermediar dacă aceștia se află al distanță mai mare unul de
altul. Ei bine, anormalitatea poate apărea doar în cea de-a doua
verigă a acestui lanț, acolo unde producătorul nu mai e
vânzător iar cumpărătorul nu mai are contact direct cu
producătorul și nu cumpără direct de la el ci de la un
intermediar... în situația în care intermediarul îngroașă obrazul
și crește prețul cu de-amănuntul imoral de mult... Asta nu prea
s-a întâmplat sute de ani la rând... pentru că partenerii
comerciali implicați în actul comercial nu au fost niciodată mai
mult de trei. Și a fost normal, moral și mai ales pentru că de-a
lungul acestei îndelungate perioade economia mondială s-a
235
bazat pe producția artizanală, ceea ce implica ca indiferent cine

era producătorul, intermediarul sau cumpărătorul, toți
cunoșteau și apreciau la justa ei valoare munca celui care
producea marfa.... indiferent că vorbim de opincarul de la
coarnele plugului sau de capetele încoronate din fruntea țării...
Doar că omenirea a evoluat și odată cu apariția marilor
imperii comerciale ( Spania, Portugalia, Franța, Olanda, Anglia
și ulterior SUA ) intermediarul a devenit imoral...
Cum ?... Păi... În afara relației comerciale care
reglementa comerțul cu amănuntul, a mai existat încă din
antichitate o a treia formă de comerț, cea care reglementa
numai comerțul cu marfă en-gros... Dacă piața și târgul sunt
puncte unde se adună producătorii dintr-un areal geografic
pentru a-și vinde marfa către cumpărători cu amănuntul, bursa,
căci despre ea vorbim, este un punct dintr-un areal geografic
mai larg unde se adună producătorii și comercianții ( samsarii-
bișnițari ) pentru a negocia vânzarea și cumpărarea mărfurilor
în cantități mari. Dacă în piață marfa este prezentă fizic și trece
din mâna vânzătorului-producător în mâna cumpărătorului la
momentul tranzacției, la bursă marfa nu există fizic ea
rămânând stocată în depozite urmând a fi transferată după ce
are lor tranzacția respectivă... În afară de tranzacția cu marfă
en-gros, bursa mai reglementează și prețurile și relațiile
comerciale între producători și comercianți pe o largă arie
geografică...
Deci așa cum spuneam deși au existat relații comerciale
de tip bursier încă din antichitate, se consideră că prima bursă
ar fi fost crâșma familiei Van der Beurze, „Huis ter Beurze” din
localitatea belgiană Bruges. Însă adevăratele burse au apărut și
s-au dezvoltat odată cu fondarea „Companiei Olandeze a
Indiilor de Vest” în 1602.
Ca și piața și bișnițarul, bursa are și ea latura ei benefică.
Și limitele acesteia sunt până acolo unde producătorii de
mărfuri veneau și negociau între ei direct vânzarea și
236
cumpărarea mărfurilor respective. Din momentul în care au

apărut intermediarii, numiți brokeri de bursă, relația firească
dintre producător și cumpărător se viciază începând să miroase
neplăcut sau cel mai adesea chiar să pută de-a binelea...
Spuneam anterior că deja prin secolele treisprezece –
paisprezece imperiul Khazar dispare, populația sa răspândindu-
se prin toată Europa... Și cum crezul lor era, așa cum am spus,
să-i aservească pe „goimii” printre care trăiau, în secolele
precedente celor ale apariției marilor imperii comerciale de
care spuneam, deja ei se infiltraseră în calitate de zarafi,
cămătari și în general comercianți mai mult sau mai puțin
bogați în toate statele și ca urmare s-au aflat firesc și în spatele
organizării acestor imperii comerciale, multe din vasele și chiar
linii comerciale întregi aparținându-le fie direct fie prin
interpuși... O foarte bună imagine a ceea ce povestesc aici ar
putea fi serialul englezesc „Linia maritimă Onedin” în care se
ating toate aspectele pe care le-am adus în discuție aici referitor
la burse și imperiile comerciale ale acelor vremuri. Și acum hai
să explicăm cum devine imorală și incorectă relația producător
– cumpărător prin intermediul bursei...
Bursa, ca de altfel orice altă relație comercială pe lumea
asta, funcționează după un principiu simplu : „cumpără ieftin și
vinde scump”. Ca urmare mecanismul de lucru ar reieși ca
fiind cel al cererii și ofertei. Cum s-ar petrece asta ?... Să
spunem că într-o zonă oarecare sunt trei mari producători de
grâu, alții vreo zece de dimensiuni mici și vreo zece, douăzeci
de intermediari.
Producătorii nu scot grâul pe poarta fermei lor la același
preț pentru că au mijloace de producție diferite și de asemenea
pentru că au și condiții pedo-climatice diferite... Ca urmare la
întâlnirile pe care le au în scopul reglării pieței în mod normal
ei ar trebui să cadă de acord asupra unui preț de piață care să le
asigure supraviețuirea tuturor... și totodată să asigure și
posibilitatea ca marfa să poată fi vândută integral către
237
cumpărători, prin intermediul intermediarilor. Dar problema

apare, acolo unde cei mai puternici dintre ei pot vinde pe
moment mai ieftin decât cei mai slabi și totodată, având și
silozuri mai mari își permit să păstreze o parte mai importantă
din marfă pentru a o vinde la preț mai mare în extrasezon în
timp ce micii producători nu-și permit asta... Și apare astfel un
mecanism firesc prin care cei cu putere financiară și tehnico-
materială mai mare vor fi cei care vor regla piața și urmare, vor
putea, fie voit fie nu, să ducă la falimentul celor mici care vor
fi obligați să vândă la un preț mai mic chiar decât costul de
producție, astfel că în scurt timp vor da faliment...
Toate astea se petrec în timp ce, în realitate cea mai mare
parte a mărfii deși pe bursă figurează ca trecând de la un
proprietar la altul fie el intermediar sau alt producător mare,
rămâne nemișcată în depozit, bursa permițând prin
mecanismele ei de funcționare vânzări și cumpărări de marfă
en-gros în avans. Toate-s bune și frumoase atât timp cât acest
mecanism are loc ca urmare a unei cereri reale din partea
cumpărătorilor de grâu din zonă...
Din păcate însă acest mecanism permite celor puternici
să facă jonglerii pe hârtie ( mai nou de la tastatura unui
calculator ) simulând o comportare ireală a pieței cu ajutorul
înțelegerilor cu brokerii și cu intermediarii... Astfel... să
spunem că cineva are interes să elimine de pe piață un
concurent. Va înființa niște companii fantomă, având
personalitate juridică și sediu social și cu minimum legal de
angajați, va mai face o înțelegere cu câțiva intermediari și cu
vreo doi trei brokeri, după care prinzând un moment în care
datorită unor diferite cauze concurentul pe care vrea să-l
elimine este strâmtorat financiar, va declanșa o vânzare masivă
de marfă către firmele fantomă și intermediari simulând astfel
că s-a declanșat o cerere mare, care stimulând vânzarea va forța
scăderea prețului pe piață. Cel care fiind în dificultate
financiară vede ce se-ntâmplă, ori riscă să rămână cu marfa pe
238
stoc în timp ce prețul scade rapid ducându-l astfel la falimentul

imediat, ori va accepta să vândă chiar dacă în dezavantaj,
sperând cumva să-și recupereze măcar o parte din cheltuielile
de producție... Și va vinde... Cui ? Celor care cumpără, adică
intermediarilor și firmelor fantomă ale celui care a declanșat tot
acest spectacol „de jocuri și lumini”...
În realitate, pe piață nu a cerut nimeni mai mult grâu, dar
cel vizat deja a vândut marfa în dezavantaj iar banii care i-au
rămas abia îi permit să-și acopere eventuale datorii și chirii dar
nu-i mai permit să mai pornească în primăvară, alt ciclu de
producție... și astfel după ce a fost eliminat de pe piață va fi
apoi eliminat și fizic pentru că în viitorul foarte apropiat
nemaiavând cu ce să plătească lucrările iar chiriile trebuind a fi
plătite va fi obligat să-și vândă din active și terenuri, deci
faliment real... Și totul doar de la calculatorul bursei prin ceea
ce se numește speculă sau speculație bursieră... Iar asemenea
speculații pot dura extraordinar de puțin... de la câteva ore până
la cel mult câteva zile...
Veți spune că nici o lege nu-ți interzice să vinzi și să
cumperi. Și așa este. Numai că deși nu e ilegal ( căci acesta e
însăși mecanismul de funcționare al burselor ) este totuși
profund imoral, pentru că eliminarea de pe piață a unor
concurenți poate fi pe calculatorul bursei dispariția unui nume
și a unor cifre dar în viața reală înseamnă că acel proprietar de
firmă s-a sinucis, a ajuns în pușcărie pentru datorii, sau cine
știe ce a mai ajuns să facă, iar muncitorii săi au rămas pe
drumuri căutându-și slujbă-n altă parte...
Vinovat real rămâne în egală măsură cel care a orchestrat
toată speculația bursieră respectivă dar și toți jucătorii
implicați, adică brokerii și intermediarii respectivi... Cândva
bursele aparțineau asociațiilor de comercianți pe care îi slujeau
iar agenții de bursă erau angajații acestora. În prezent bursele
sunt instituții de stat iar brokerii sunt angajați ai statului
( bugetari ). Numai că ei pot primi de la agenții comerciali care
239
acționează pe bursă, anumite comisioane așa că, de cele mai

multe ori, pe ei nu-i interesează ce se află în viața reală în
spatele cifrelor de pe calculatoarele bursei.
Am dat exemplul simplu al felului cum se poate petrece
un scenariu prin care, cu ajutorul bursei de mărfuri, cineva care
deja are putere financiară mare poate deveni și mai bogat în
vreme ce cei mici pot fi, nu doar eliminați de pe piață prin
aducerea la faliment ci chiar și eliminați fizic dacă cumva
ajung să se sinucidă... Și trebuie să știți că, în afara burselor de
mărfuri, mai există două categorii de burse, și anume bursele
de active, unde sunt listate și tranzacționate acțiunile agenților
comerciali și industriali precum și bursele financiare, unde se
tranzacționează valutele lumii. Și în principiu toate bursele
funcționează prin același mecanism „vinde scump, cumpără
ieftin” ce permite speculații bursiere care pot duce la falimente
bancare sau ai agenților comerciali și economici în vreme ce
șmecherii care orchestrează aceste speculații se îmbogățesc...
Și totul fără absolut nici o legătură cu realitatea...
Dacă fabrica în care lucrez eu este falimentată pe bursă
printr-un asemenea joc murdar și imoral, într-o zi anume,
mijloacele de producție, materiile prime și muncitorii ei nu
dispar peste noapte... practic fabrica putându-și urma
activitatea nestingherită. Numai că acest mecanism mârșav al
bursei face ca asemenea agenți economici să fie imediat închiși
prin acțiuni juridice și politice, dacă se declară oficial
falimentul lor ( caz nefericit ), sau pot fi preluați de cel care a
orchestrat preluarea prin speculație bursieră, caz fericit în care
fabrica respectivă va continua să funcționeze schimbându-și
doar proprietarul... Și în fond cine are puterea să facă asemenea
jocuri ? Cei mai bogați oameni ai planetei... Cine sunt ei
actualmente ?... În marea lor majoritate sunt stăpânii sistemului
bancar mondial și ale marilor corporații industriale ale lumii...
care sunt nimeni alții decât urmașii celor 13 familii de evrei
bogați care s-au întâlnit în taină în 1773 și ai celor care fac
240
parte din lojile masonice a căror naștere a fost la data de 1 mai

1776 odată cu Iluminții...
Vedem cum bursele au fost deturnate de către aceștia din
instrumente de reglare a pieței în instrumente de control al
fluxurilor comerciale mondiale... Iată cum bursele au un efect
dezastruos asupra societății...
Pentru cine nu știe, averea imensă a multimiliardarului
George Soros, care se află în spatele invaziei musulmane din
Europa și a multora din războaiele locale din lume, este făcută
exclusiv prin speculații bursiere... Unele dintre aceste
speculații ducând la un moment dat chiar la destabilizarea
economică de moment a unora din țările din Europa de vest
cazul cel mai vestit fiind Marea Britanie, acum vreo trei
decenii, dacă-mi amintesc eu bine. Ca urmare, speculația
bursieră, principalul factor care a pervertit funcția comercială a
bursei în funcție de control social al unor largi zone geografice,
este o acțiune profund imorală, ar trebui declarată ilegală și
pedepsită cu cele mai aspre pedepse...
Din păcate, pe lângă faptul că cei care acționează pe
burse fac parte dintre sponsorii principali ai clasei politice
mondiale, este greu de dovedit caracterul malefic și de rea
intenție a lor, de aceea prea rar s-a auzit ca vreunul dintre ei să
ajungă în fața vreunei instanțe de judecată, și de cele mai multe
ori verdictul a fost o amendă modică comparativ cu răul făcut
societății de acțiunea respectivului.
Deci prin speculație bursieră, niște șmecheri, fără să
mute un pai, fără să miște o lopată de marfă sau fără să
creeze un singur bănuț ( cent ) de plus valoare prin sudoarea
muncii, se fac stăpâni pe munca a miliarde de oameni doar
învârtind niște cifre în calculatoarele burselor... Oricât ai
vrea să fii de îngăduitor, asta e clar că nu e nici moral și nici
corect și categoric intră în sfera penalului... Doar că din
păcate... una din miasmele esenței societății capitaliste este că
permite tocmai asemenea, lucruri profund imorale...
241
Dar cine are timp să observe spre exemplu, și mai ales să

înțeleagă, că un producător auto apărut de nicăierea acum
câțiva ani, și mă refer aici la Elon Musk, este cotat la bursele
lumii, cu niște cote uriașe comparativ cu toți marii producători
de autoturisme ai lumii care au peste unul sau două secole de
când funcționează și există pe piețele mondiale ?...
Mulți naivi cred că societatea capitalistă oferă oricui
oportunitatea de a se îmbogăți, dacă vrea cu adevărat asta... Din
păcate, nimeni nu se poate îmbogăți, mai ales în decurs de o
singură generație, în absolut nici o societate, fie ea capitalistă
sau socialistă decât, dacă va fi dispus să facă compromisuri
grave de la morală, bun simț și dreptate, călcând uneori char la
propriu, pe cadavrele semenilor săi... Și chiar și atunci vedem
că de fapt cei care se îmbogățesc cu adevărat sunt extrem de
puțini, restul rămânând să fie „carnea de tun” a ridicării
acestora deasupra celorlalți...
Spuneam mai sus că două au fost evenimentele care au
dus la decăderea gravă societății. Până acum am vorbit doar
despre unul din ele. În continuare vom vorbi despre cel de-al
doilea aspect, anume înființarea sistemului bancar mondial și
pervertirea banilor, din mijloc de facilitare a schimburilor
comerciale în mijloc de control și înrobire a societății către...
cine alții decât stăpânii acestui sistem... care-s tot ăia din
paginile anterioare !...
Necesitatea existenței banului ca mijloc de schimb
comercial s-a impus încă de pe la-nceputurile antichității
datorită imposibilității de a se efectua trocul cu anumite
materiale și produse care nu se găseau local sau care, fiind
perisabile, nu rezistau perioade mai lungi de timp. Primii care
au emis monedă au fost, firește, regii... conducătorii societăților
respective... Asta s-a menținut până de curând... mai exact până
la înființarea sistemului bancar mondial și a statelor
centralizate, care state centralizate, fiind o realizare a
masoneriei, decurge pe cale logică că cei care au înființat
242
sistemul bancar fiind aceiași cu cei care au înființat statele

centralizate... au deposedat pe conducătorii supremi ai
societății de dreptul de a emite bani...
Da. Chiar așa s-a întâmplat. Spuneam mai sus că cei cinci
fii ai lui Mayer Amschel Rothschild au înființat băncile
centrale ale marilor imperii comerciale ale vremii în care au
trăit... Prin asta ei „i-au scutit” pe regi de obositoarea și
plicticoasa activitate de administrare fiscală a regatului care
devenind imperiu comercial punea probleme tot mai mari din
acest punct de vedere...
Și asta poate că ar fi fost benefic dacă ingineria pe care a
pus-o la punct atunci în 1773 nu ar fi fost perfecționată,
generalizată și ce e mai grav, legiferată la nivel mondial și dacă
atât structurile secrete masonice cât și întregul sistem bancar
mondial prin structurile lui de conducere, nu ar fi ajuns să fie
exclusiv o afacere de familie a urmașilor acelor 13 familii de
evrei de atunci... A rămas în istoria economiei mondiale
declarația lui Mayer Amschel făcută cu acea ocazie :
„Dați-mi controlul banilor unei națiuni și nu-mi mai
pasă cine îi face legile.”
Ulterior, prin 1912 un alt mare bancher, John Pierpont
Morgan, a declarat : „Aurul este bani. Orice altceva este
credit !”. Iar un altul, David Rockefeller, și mai de curând, nu
am reușit să aflu când anume exact, a scos alt „porumbel” pe
gură : „Masele pot vota pe cine vor, oricum tot pe noi ne vor
vota.”
Vedem cum acești bancheri nici nu se sfiesc să
recunoască public că sunt deasupra tuturor legilor și guvernelor
lumii... De fapt hai să vedem și aici : ce e moral dacă este ceva
moral și ce e imoral în sistemul bancar actual ?
Înainte de apariția statelor centralizate și de găselnița lui
Mayer Amschel Rothschild, pe care o voi explica în continuare,
emiterea de bani se făcea exclusiv în monedă metalică având
acoperire în aur și argint prin însăși faptul că erau bătute din
243
aceste metale, iar primele monezi din aur cunoscute oficial de

istoria actualei civilizații au fost bătute în urmă cu vreo trei
milenii ...
Orice monedă avea o greutate anume reprezentând exact
valoarea ei și era bătută și scoasă în circulație de către
conducătorul local al societății, duce, rege, împărat, etc.,
exclusiv cu scop de mijloc de intermediere a schimburilor
comerciale. Pentru cei care nu au prea călcat prin muzeele de
istorie trebuie să știți că de-a lungul celei mai mari părți a
istoriei omenirii, banul însemna moneda din metale prețioase :
cupru, bronz, argint și aur, raportul între ele fiind fără prea mari
variații de-a lungul timpului de aproximativ zece ori. Așa că o
monedă de aur de o anumită dimensiune și greutate era
echivalentă cu vreo zece monezi de argint și cu vreo o sută de
monezi de cupru, având fiecare aceiași greutate. Nu existau
înscrisuri matematice pe ele reprezentând valoare ci poate doar
uneori, anul emisiei iar pe fețele lor erau de obicei stema sau
blazonul celui care a emis moneda, sau uneori, un eveniment
important din viața comunității respective, iar pe revers era
portretul celui care a emis moneda. Ca atare moneda era
cunoscută după denumire care era de cele mai multe ori a celui
care a emis moneda... Astfel monezile din aur și argint erau
napoleoni, ludovici, sau crăițari ( de la monedă crăiască ), etc.,
denumiri venite de la efigia celui care a emis moneda sau
alteori de la elementele stemei de pe revers cum ar fi cazul
leului românesc a cărui denumire vine de la leul ridicat pe
picioarele din spate, din stemă... Leul de pe monezile europene
face referire nu la leul african actual ci la o rudă a lui, de
dimensiuni mai mici care a trăit cândva în Europa și care a
dispărut complet prin antichitate... Monezile de valoare mare
erau din aur sau argint numite așa cum am văzut după efigie
sau stemă sau mai simplu - galbeni și arginți... Mărunțișul era
moneda din argint sau din cupru ori din aliajele dintre ele sau
cu alte metale ( cum ar fi cupru și staniu, sau cupru și zinc ), de
244
dimensiuni mici și era folosite pentru cumpărături mărunte de

zi cu zi... fiind denumit bănuț, centimă, penny, etc., de la țară
la țară... Datorită funcției exclusive de intermediar comercial,
puțini erau cei care-și permiteau să tezaurizeze mari cantități de
monedă iar aceștia erau cel mai adesea aristocrați...
Oricum, stocarea unor cantități mari de monedă a fost de-
a lungul timpului descurajată sau pedepsită pentru că ducea la
retragerea de pe piață a monedei respective, și la modificarea
valorii celor rămase în piață, fapt ce vicia schimburile
comerciale și afecta economia regiunii. Firește că au existat
diferite variațiuni locale și temporale ale acestei situații
generale, dar în mare asta a fost situația timp de mii de ani, din
cele mai vechi neguri ale antichității și până mai aproape de noi
când... Vine secolul optsprezece și șmecherii de zarafi și
bancheri în frunte cu nea Mayer Amschel Rothschild, care deja
făceau afaceri de cămătărie cu casele regale și nobilimea
vremii, inventează bancnota și sistemul împrumutului
fracțional, după care creează băncile centrale ale imperiilor
comerciale ale vremii... Și acum să explic pe scurt ce înseamnă
fiecare din găselnițele astea două...
Dar înainte de asta ar trebui să spun câteva cuvinte
despre zarafi. Deși termenul este definit de dicționarele actuale
drept cămătar sau bancher, adevărul este că e o diferență ca de
la cer la pământ între ce făceau zarafii antichității și ai evului
mediu și ceea ce fac bancherii și cămătarii actuali.
Deci, zarafii au fost comercianți de valori, ei având pe
piața valorilor exact aceiași funcție pe care o are intermediarul
de pe paiața agricolă, care cumpără en-gros din Bărăgan cu
sacii ca să vândă la kilogram din căruță, în satele de la munte,
adăugând la prețul pe kilogram un comision care să-i acopere
hrana cailor și traiul propriu. În schimb cămătarii fac
împrumuturi cu dobândă lunară sau trimestrială egală cu
valoarea împrumutului astfel că e aproape imposibil să mai poți
plăti datoria căci deja din prima lună sau primul trimestru ai o
245
datorie dublă, iar la următoarea lună sau următorul trimestru

una de patru ori mai mare și tot așa astfel că vei pierde absolut
tot ce ai și adeseori drept pedeapsă pentru că nu au plătit
datoria la timp, cămătarul va trimite și vreun criminal să te
ucidă...
Bancherul e mai blând... el nu practică dobânda lunară
sau trimestrială egală cu valoarea împrumutului ci practică
dobânda anuală de 5 – 30 % capitalizată, adică pe fiecare lună
ce trece plătești o dobândă la valoarea totală a împrumutului
plus dobânda sa, astfel că în termenul de ani cât este perioada
de returnare a împrumutului prin ratele respective, să plătești o
sumă de circa două-trei până la cinci sau chiar zece ori mai
mare decât împrumutul efectiv, valoarea crescând odată cu
valoarea împrumutului inițial și cu perioada de returnare,
diferența fiind reprezentară de dobânda întregului împrumut...
Deci să fie clar că bancherul pentru că lucrează la
adăpostul legilor nu este cu nimic mai moral decât un cămătar
ordinar și ambele forme de returnare a împrumuturilor
reprezintă modalități de lucru profund imorale, de tip
criminal... Revenind la oile noastre...
Zarafii comercializau metale prețioase, bijuterii și
diamante uzând de un adaos comercial acceptat de cumpărător
ca fiind de bun simț. În cursul infiltrării de câteva secole a
populației khazare printre popoarele Europei, ei au sesizat
imediat meseria de zaraf ca fiind foarte profitabilă și mai ales
adecvată scopului lor de a se băga pe sub pielea aristocrației,
pentru a și-i putea aservi pe „goimii” printre care trăiau.
Ca urmare în momentul evenimentului care-l are în
centrul său pe nea Mayer Amschel Rothschild, deja majoritatea
zarafilor erau de-un neam cu el... În același timp zarafii mai
ofereau și serviciile de depozitare temporară a unor cantități de
monedă celor care călătoreau sau nu dispuneau pe moment de
mijloace sigure de depozitare... Ei... tocmai de aici a evoluat
bancnota... Ca garanție și dovadă a depozitului făcut la un
246
zaraf, acesta elibera clientului o chitanță consimțind cantitatea,

valoarea și în cazul bijuteriilor o scurtă descriere a acestora. În
schimbul acestei chitanței clientul putea să obțină banii depuși
de la oricare alt zaraf din Europa, care era asociat de afaceri cu
cel la care depusese suma de bani în discuție... În momentul în
care această activitate devenise destul de bine organizată,
locuința zarafului căpătând denumirea generică de bancă
chitanța eliberată e devenit „notă de bancă”.
Odată cu înființarea sistemului bancar mondial, prin
crearea de către cei cinci fii, a băncilor centrale ale celor cinci
imperii comerciale ale vremii, aceștia, prin funcționarii lor, au
început să colecteze cantități tot mai mari de aur și argint atât
în monedă cât și în bijuterii, de la aristocrația vremii, fie sub
motivul că e mai sigur să țină valorile la bancă fie prin diferite
inginerii speculative care-i determinau pe clienți să renunțe
definitv la o parte din averea cedată băncii, pentru a evita spre
exemplu falimentul... Vom explica imediat cum se putea ajunge
la asta... Urmare, s-a generalizat, mai ales după apariția și
formarea statelor centralizate, create de organizațiile masonice,
ideea că valoarea efectivă, adică aurul și argintul, să stea în
bancă, nemaifiind cărat de colo colo cu cufărul în spatele
caleștii sau cu punga atârnată de brâu prin tot locul, ci el să fie
înlocuit de astfel de note de bancă acoperite în felul acesta în
valoare efectivă existentă în depozitele și seifurile băncii...
La prima vedere este o mișcare inteligentă și chiar foarte
benefică care scutește pe client de grija de a nu fi furat ( căci
bancnotele erau nominale nu la purtător ).
Din păcate nimeni nu a sesizat adevărata intenție și
pericolul reprezentat de faptul că astfel, aurul și argintul
întregii Europe, trecea încet-încet din mâna cetățenilor
europeni de viță străveche, în cea a evreilor khazari proaspăt
stabiliți printre europenii pe care-i considerau animale
nedemne ( goimi)...
247
Până aici am văzut felul cum au apărut bancnotele... Dar

problema gravă este că din momentul în care evreimea sionistă
a preluat aproape total meseria de zarafi și bancheri, odată cu
înființarea primelor bănci recunoscute prin legi și decrete
regale, ei au început să îngroașe obrazul și căutând modalități
prin care să se substituie puterii aristocraților au început să facă
uz de ceea ce caracterizează pe oricare cămătar din ziua de
azi... anume dobânzi imposibil de plătit sau șantaj și
amenințări. Și astfel dacă zarafii autentici, care funcționaseră
pe piață din cele mai vechi timpuri până la ei, nu uzau
niciodată de dobânzi mai mari de câteva procente din valoare
întregului depozit, din acel moment acestea au apărut.
Și au existat, la început doar acei aristocrați mai
cheltuitori și mai puțin cumpătați, dar ulterior din ce în ce mai
mulți, care ajungând să se trezească la anumite momente ale
vieții lor în imposibilitate de a plăti anumite datorii sau de a
achita chiria asupra averii deținute în bancă, sub formă de aur
și argint, situația că au fost obligați de către zarafii deveniți
între timp cămătari și bancheri, de a accepta să ducă în
continuare o viață de lux, dar mai cumpătată, suficientă însă ca
să nu dea de bănuit ochiului public, după ce au cedat fie
integral fie parțial proprietatea supra acelui aur în contul
datoriilor, sau după ce li s-a permis să o păstreze în schimbul
unor avantaje de putere cedate evreului bancher, cum ar fi
angajarea lui în diferite funcții cheie sau înrudirea cu familia
aristocratului respectiv...
Vedem cum, încă din momentul apariției sale, bancnota
începe astfel să piardă din legătura constituită de acoperirea ei
în aur și argint... Mai trebuie să explicăm și care este
mecanismul prin care funcția de schimb comercial al monedei
devenită bancnotă este substituită de către funcția speculativă
cu rol de acaparare a puterii și valorii muncii celor care o
folosesc... În momentul în care s-au întâlnit cele treisprezece
familii de bancheri în frunte cu nea baronul neamț de origine
248
kahazară, ei au pus la punct ingineria speculativă care permite

asta... Astfel ei au gândit mecanismul de funcționare a băncilor
pe principiul împrumutului fracționar dublat de dobândă... O
găselniță criminal de imorală care a dus în iată... două secole la
situația că actualmente toate statele lumii au datorii imense de
ordinul sutelor de miliarde de dolari fiecare, datoria totală
globală fiind de circa 250 de trilioane de dolari. Asta înseamnă
că de fapt întreaga valoare a nuncii tuturor cetățenilor planetei
este acum, în proprietatea celor către care este această datorie !
Cine-s ei ?... Pălărie-ntr-un picior, ghici ciupercă, ce-i !?...
Evreii sioniști, proprietari ai sistemului bancar
mondial !... Ei, prin crearea acestei datorii, au devenit stăpânii
omenirii. Ce este de fapt principiul împrumutului fracționar ?...
Să ne imaginăm că la dumnevoastră, taman la sfârșit de
lună când mai aveți doar zece lei în buzunar, vine vărul Ghiță
să vă ceară cu împrumut o sută de lei. Firește că veți fi obligat
să refuzați să-l ajutați sau să-i oferiți întreaga sumă pe care o
aveți care este total insuficientă nevoilor lui. Ei bine, aflați că
în cazul unei bănci acest imposibil poate fi făcut ! Și cei mai
mulți veți exclama acum că „e imposibil, de vreme ce nu ai
bani, de unde să-i dai ?!
Tocmai aici e marea escrocherie a împrumutului
fracțional care culmea, este legală și sprijinită de toate
legislațiile lumii. Unei bănci i se permite în mod legal să
împrumute câte zece lei ( dolari, lire, etc ) pentru fiecare leu
aflat în depozitele sale.
Și asta face. Când vii să ceri cu împrumut o sumă mare a
cărei returnare are loc prin rate eșalonate spre exemplu pe zece
ani ( să spunem... un credit de casă în valoare de o sută
douăzeci de mii de lei ), funcționarul bancar va completa niște
hârtii și va introduce niște cifre într-un calculator, precum că ți-
a împrumutat acea sumă, după care va opera în același mod, o
plată în contul celui de la care cumperi casa.
249
Totul e fictiv. Nu există banii respectivi. Nu-ți sunt dați

nici ție nici celui de la care cumperi casa. Dar începând de luna
imediat următoare tu vei începe să plătești cele 120 de rate în
valoare de o mie de lei fiecare, plus... Aici e a doua mare
escrocherie criminală pe care o fac băncile, anume plus
dobânda care este socotită la întreaga sumă dar adăugată
fiecărei rate indexată cu rata inflației. Deci dobânda să spunem
că e 5 % pe an și ar trebui să plătești până la returnarea
întregului împrumut suma de 180 000 lei... Și așa este exagerat
de mult fiind cu mult peste suma pe care ai împrumutat-o dar
odată cu indexarea dobânzii cu rata inflației ajungi ca după
zece ani să plătești o sumă totală ce depășește dublul sumei
împrumutate și atenție, ratele efective le vei plăti abia după ce
vei plăti dobânzile adică abia în partea a doua a perioadei de
returnare a banilor practic undeva în ultimii 3 – 4 ani...
Și ceea ce face banca cu tine, face cu toți clienții pe care-i
are, adică încasează sume de circa douăzeci de ori mai mari
decât valoarea depozitelor pe care le are...
Acesta e un aspect al problemei și anume cel referitor la
relația bancă – cetățean... Dar așa cum o bancă comercială
procedează cu un cetățean, tot la fel procedează o bancă
centrală cu guvernul țării pe teritoriul căreia este, iar o bancă
internațională ( F.M.I, B.M., etc. ) cu guvernele tuturor țărilor
cu care lucrează.
Și aici ajungem la miezul și totodată soluția problemei.
Am spus că în toată antichitatea și cea mai mare parte a
evului mediu, emiterea de monedă era apanajul conducătorului
societății respective, fie el rege, împărat, duce, etc... Moneda
emisă în acest fel nu era purtătoare de dobândă. Păi ia să
vedem ce s-ar întâmpla dacă moneda unei țări ar fi purtătoare
de dobândă ? Să fim mai expliciți ar fi că moneda să spunem
argint de 10 grame ar avea valoarea de zece grame și l-ar costa
pe rege 1/10 din valoarea ei ( adică un gram ) ca să o bată
( toarne ). Astfel, după plata meșterilor care au turnat-o ar
250
însemna că moneda ajunge pe piață cu o valoare efectivă de

nouă grame. În realitate se băteau monezi de zece grame dar pe
piață intra numai o cantitate de 9/10 din totalul lor restul fiind
plata meșterilor. Și din acel moment moneda își îndeplinea
funcția de intermediar comercial.
Dacă regele ar fi avut tupeul și lăcomia să încerce să-și
recupereze cheltuiala cu turnarea monezii adăugând dobândă
acesteia, ar fi însemnat că cetățeanul care utilizează moneta ar
trebui să înapoieze cumva regelui cu 10 % mai mult decât este
întreaga valoare a emisiei monetare care circulă pe piață... O
imposibilitate. Și ca urmare e la mintea cocoșului că nimeni nu
ar fi gândit așa ceva.
Nimeni, nimeni, dar cei treisprezece cămătari sioniști în
frunte cu nea Mayer Amschel Rothschild au gândit-o și au și
pus-o în practică.
Astfel prin banca centrală a fiecărei țări din cele cinci în
care s-au dus fii săi, fiind de fapt banca privată a familiei
Rothschild, au înlocuit moneda cu bancnota, au adunat aurul și
argintul de pe piață ca depozit de acoperire a bancnotei, au
anulat valoarea reală a monedei transformând-o în mărunțiș
fără valoare, iar bancnota au vândut-o guvernelor acelor țări
astfel că acestea sunt obligate să cumpere bancnotele la
valoarea impusă de bancă cu dobânda respectivă. Lucrul acesta
este firește imposibil pentru că ar trebui să înapoieze o sumă
mai mare decât întreaga valoare a emisiei de bani de pe piață...
Și totuși de atunci și până acum se petrece. Avem de-a
face cu o infracțiune gravă la adresa umanității, în formă
continuată... de, iată, două secole și ceva..
Ca să înțelegem mai clar... Moneda bătută de regii
antichității și ai evului mediu, era bătută din aurul și argintul
care aparținea în egală măsură comunității cât și regelui
respectiv fiind purtătoare reală de valoare prin însăși metalul
din care era bătută iar singura cheltuială pe care o suporta
251
comunitatea sau regele la punerea în circulație a monedei era

suma cerută de meșterii metalurgi care o băteau.
Din momentul în care moneda a fost înlocuită de
bancnotă, care e emisă de o entitate privată, s-au schimbat
radical datele problemei. Astfel o bancnotă de... să spunem în
cazul nostru o sută de lei, este realizată din plastic la alții din
hârtie și valoarea intrinsecă a ei este valoare hârtiei sau
plasticului respectiv... adică să spume că o fi cel mult cincizeci
de bani... În același timp, tipărirea și tăierea ei în tipografiile
monetăriei să spunem că mai costă și ea încă pe atât. Cu toate
astea, criminalii care stăpânesc acea tipografie, care este parte
integrantă a băncii naționale, vând guvernului bancnota cu
valoarea înscrisă pe ea – 100 lei... adică cu un profit incredibil
de... 10 000 %...
Cum plătește guvernul acea bancnotă ? Prin munca
noastră a tuturor... căci orice ban scos pe piață, prin
mecanismul economic al sistemului bancar mondial, ajunge să
se întoarcă în bancă cu valoarea înscrisă pe bancnotă plus
dobânda aferentă.
Vedem deci că avem dea face cu o mega escrocherie, care
e posibilă prin complicitatea dintre guverne și proprietarii
băncilor...
Deci sistemul împrumutului fracțional purtător de
dobândă are efecte catastrofale asupra economiei acelei țări
pentru că orice client, de la guvern până la opincarul care cere
un credit pentru un tractor, va fi obligat să muncească pentru a
înapoia acel credit, muncă care-l va pune în situația de a
extrage din piață pentru achitarea împrumutului plus dobânda
aferentă, a unei sume mai mari decât a împrumutat. Astfel se
ajunge la situația că în vreme ce unii se luptă să-și achite
creditele cei care nu au credite sunt sărăciți pentru că sumele
respective în loc să ajungă să le asigure lor traiul, se vor scurge
înapoi spre bănci. Iar dacă asta ar fi ceva ce s-a petrece doar la
nivelul cetățeanului de rând nu ar fi cea mai mare tragedie, căci
252
acei cetățeni cărora nu le este plătită munca corect, ar pleca în

altă țară. Din păcate, situația se aplică, așa cum am spus, atât
cetățeanului de rând cât și guvernului țării sale. Deci însăși
guvernul este cel care are interes să-și sărăcească poporul ca să
poată să-și returneze creditul masei de bancnote de pe piață...
Și pentru că totul nu era suficient de grav încă de la
început, la circa un secol și ceva după înființarea sistemului
bancar modern, acoperirea bancnotei în aur și argint a fost
anulată, ea devenind fiduciară, astfel că valoarea ei oscilează
arbitrar după jocurile burselor lumii sau după diferitele
speculații bancare ale băncilor centrale sau ale Băncii
Reglementelor Internaționale de la Basel, ( turnul din poza de
la început ! ) care este banca tuturor băncilor, fiind entitate
privată înființată și aparținând... Ghici cui ?!... Clanului
Rothschild ! și care nu dă socoteală absolut nici unui stat din
lume pentru activitatea sa criminală.
Normal ar fi fost ca din acel moment aurul și argintul să
fi fost returnate posesorilor de drept, adică popoarelor. Firește
că nu s-a făcut asta, aurul și argintul rămânând în continuare în
posesia băncilor centrale iar actualmente s-a ajuns în situația că
singurii cumpărători de metale de valoare care contează pe
piață sunt băncile și stăpânii lor, ori bogații care-i servesc pe
aceștia, omul de rând neputând să cumpere aur decât în
cantități extrem de mici tocmai datorită devalorizării continue a
bancnotelor care circulă pe piață.
Și iarăși, lucru care este foarte grav, este că de la secolul
optsprezece până acum aproape toate băncile centrale ale
statelor lumii sunt bănci controlate direct sau indirect de
familia Rothschild și urmașii celor doisprezece asociați ai ei...
Ca urmare chiar dacă vrei să fugi de situația asta, nu ai
unde, căci situația este planetară...
În același timp, același procedeu de lucru este aplicat și
de băncile internaționale cu statele cu care lucrează, adică tot
pe principiul împrumutului fracțional cu dobândă lucrează și
253
ele... De aceea statul Român și conducătorul său de atunci

dinainte de 1989 a luat hotărârea să-și plătească integral datoria
și să nu mai apeleze la băncile mondiale. Pe data de 12 aprilie
1989 când Nicolae Ceaușescu a anunțat în plenul Marii
Adunări Naționale că România a terminat de plătit către FMI
datoria, plata efectivă a fost de douăzeci și două de miliarde de
dolari pentru un împrumut de numai unsprezece miliarde...
Vedem deci că împrumutul fracțional purtător de dobândă
duce la jefuirea și sărăcirea generală a populației, adică la
inflație și devalorizare monedelor naționale.
Prin ratele purtătoare de dobândă omul este jefuit de
valoarea muncii sale atât de către
banca la care s-a împrumutat, cât și
de către guvern, care pentru a
scoate pe piață banii cu care
cumpărăm produsele, i-a cumpărat
de la băncile centrale. Ca urmare
dacă nu vă jefuiește banca vă
jefuiește oricum guvernul țării în
care trăiți. Dar de ce ne jefuiește guvernul ? Pentru că e format
din criminali trădători de neam ( pe toată planeta, nu doar la
noi ! ) care au acceptat să cedeze emiterea monezii naționale
către entități private.
În prezent din totalul de aproximativ două sute de state
existente pe planetă, doar trei din ele mai au bancă centrală în
proprietatea guvernului sau a poporului : Coreea de Nord,
Siria, și Iranul
Și cum într-un asemenea mediu economic e imposibil ca
toți să-și poată plăti creditele, situația în care banca vine să-ți
confiște proprietățile în contul datoriei sunt obișnuite. Și asta se
întâmplă atât cu cetățeanul de rând, cât și cu guvernele lumii.
Ca urmare deși funcționarii bancari par naivului de pe
stradă funcționari obișnuiți, ei sunt, în realitate, armata prin
care evreimea sionistă duce o luptă pe viață și pe moarte cu
254
întreaga populație a planetei, pentru a-și însuși atât valoarea

muncii lor cât și proprietățile materiale pe care populația le
posedă...
S-a format astfel un imperiu global subversiv care
slujindu-se de asasinii economici, jefuiește planeta de
proprietățile private ori publice și de valoarea muncii omului...
Iar asasini economici nu sunt doar indivizi cum e John
Perkins care a lucrat ca agent de bancă la Fondul Monetar
Internațional ci sunt toți funcționarii bancari care te îmbie cu
credite în urma cărora riști să ajungi pe drumuri și fără slujbă.
Soluția este ca emiterea banilor să nu se mai facă de către
entități particulare, bănci centrale care sunt naționale doar cu
numele, ele nefiind ale ale poporului sau guvernului respectiv,
ci de către guvern, adică acele bănci centrale să fie cu adevărat
ale poporului...
Tragic este că de-a lungul acestor două secole și
jumătate, orice președinte de stat care a încercat să readucă
emiterea monedei naționale în proprietatea guvernului,
respectiv a poporului, a fost asasinat fie direct cu ajutorul unui
asasin plătit fie prin asmuțirea populației împotriva sa și
înscenarea unei „revoluții sângeroase” care s-a terminat cu
moartea președintelui ( vezi Bolivia, Ecudor, Libia, Iraq,
România, etc. ) și înrobirea și mai gravă a acelui popor.
În același timp prin programele de învățământ și prin
presă, reclame și cinematografie, imaginea omului de succes
nu este cea a meșterului care realizează cu mâna lui un obiect,
o tehnologie, o operă de artă, etc., ci aceea a celui care are mai
mulți bani, și a acumulat mai multe proprietăți, în general cu
ajutorul creditelor.
Dar nimeni nu spune că de fapt cei care ajung la
această situație sunt numai și numai cei care sunt dispuși să
calce la propriu pe cadavrele semenilor lor, căci, așa cum am
spus, pentru ca cineva să-și poată plăti un credit, datorită
faptului că banii existenți pe piață sunt cam de două ori mai
255
puțini decât datoria totală, trebuie ca altcineva să rămână pe

drumuri și efectiv să moară de foame. Și se-ntâmplă nu doar la
scara cetățeanului de rând, ci la scară globală, inclusiv statelor
lumii...
Sărăcia cruntă din unele state ale lumii, este plata luxului
imperiilor economice ale planetei, în frunte cu cel mai mare
criminal economic actual - SUA, care este un stat federal
numai de fațadă, el fiind în realitate o mega-corporație a
evreimii sioniste mondiale. Am ajuns astfel, întreaga planetă,
să trăim într-o societate sclavagistă infinit mai agresivă decât
cea a antichității, chiar dacă e poleită cu strălucirea noilor
tehnologii informaționale și marea majoritate a sclavilor nu
sunt conștienți de sclavia lor..
Vedem deci cum atât bursele cât și sistemul bancar sunt
instrumentele sclavizării și jefuirii popoarelor, fiind la fel de
imorale ca și cămătarii de pe stradă care te taie cu sabia dacă nu
ți-ai plătit o datorie imposibil de plătit. Instrumente criminale !
Cineva spunea undeva că „datoria este arma folosită
pentru a cuceri și înrobi societățile iar dobânda este
principala ei muniție”... Cred că într-unul din filmele
Zeitgeist. Și mai vedem cum datorită presei și sistemului
educațional controlat tot de... ghici cine !... creatorul, meșterul,
a ajuns în mentalul public un individ demn de dispreț, care
muncește ca prostul pentru un câștig infim, în vreme ce hoțul,
speculantul, criminalul, îmbrăcați la patru ace, dar care sunt
capabili de orice ca să-și plătească creditul la vilă, elicopter sau
iaht, sunt demni de admirația publică...
Deci prin speculațiile bancare numite împrumut
fracționar și dobândă, alți șmecheri care de fapt sunt aceiași,
fără să mute un pai, fără să miște o lopată de marfă sau fără
să creeze un singur bănuț ( cent ) de plus valoare prin
sudoarea muncii, se fac stăpâni pe munca a miliarde de
oameni doar învârtind niște cifre în calculatoarele băncilor...
256
Oricât ai vrea să fii de îngăduitor, asta e clar că nu e

nici moral și nici corect și categoric intră în sfera penalului...
Doar că din păcate... una din miasmele esenței societății
capitaliste este că permite tocmai asemenea lucruri, profund
imorale...
Pentru cei care ajung în situația de a fi deposedați de
bunuri de către bănci... există un precedent juridic ( cazul din
1969 al lui Jerome Daly, la Tribunalul din Minnesota ) bazat pe
un principiu juridic existent în orice jurisdicție din lume,
anume că orice contract se încheie între două părți care aduc în
schimbul care face obiectul contractului o formă legitimă de
proprietate - principiul posesiunii. Ori banii pe care îi
împrumuți din bancă în asemenea situație nu sunt existenți reali
înainte de a fi împrumutați ci sunt creați de bancă în momentul
împrumutului, nefiind astfel o formă legitimă de
proprietate/posesiune. Banca nu-i posedă pentru că ea face
împrumuturi în baza principiului împrumutului fracțional.
Atunci domnul Jerome Daly a câștigat procesul
păstrându-și casa datorită acestui fapt.
Oricum, e criminal în sine să fii deposedat de bunurile
tale pentru niște bani care nu au existat nici un moment, fiind
doar niște cifre pe hârtie sau într-un calculator și pentru care,
într-o culme a nesimțirii și tupeului criminal, ți se mai percepe
și dobândă la ei.
Spuneam că banca împrumută de zece ori mai mult decât
reprezintă depozitele sale. Aceste depozite sunt banii pe care îi
ține lumea la bancă plus aurul care constituie fondul fix care
asigură funcționarea legală a băncii. O parte din aceste
împrumuturi adică cam 80 – 90 % din depozitul depunătorilor
bănicii sunt reprezentate de sumele mici care sunt împrumutate
cheș, adică ca bani reali, extrași din depozitele băncii. Dacă
depozitele populației ar fi retrase brusc și în masă de către toți
depunătorii, cum se petrece în momente de crize economice
257
naționale sau globale, în mod normal, banca nu are de unde să-i

înapoieze și ar da faliment...
Ei bine, aici intervine o altă măgărie extraordinară a
sistemului format din complicitatea dintre guvernele trădătoare
și proprietarii băncilor, pentru că băncile sunt scutite prin lege
de a fi obligate să înapoieze sumele proprietarilor lor în
asemenea situație și atunci sunt ajutate de guvern, o parte din
depozite fiind garantate de stat... Dacă la criza din 2008
guvernul american nu ar fi injectat sume imense ( de fapt tot pe
hârtie ori din tastatură ) din bugetul constituit din munca
cetățenilor americani, atunci toate acele bănci ajutate de
guvern, ar fi trebuit să dispară de pe piață. Nu s-a întâmplat ...
pentru că „corb la corb nu-și scoate ochii”... Tot datorită
faptului că băncile nu au în depozit decât sume destul de mici,
restul fiind în circulație inclusiv depozitele clienților, atunci
când având un depozit foarte mare, de peste zeci de mii,
dorești să-l retragi, banca nu ți-l dă decât peste un anumit
număr de zile, zile de care are nevoie ca să adune suma
respectivă de pe piață sau de la alte bănci, căci depozitul tău nu
se află-n bancă... În plus datorită unor anumite legi emise în
ultimele decenii în unele țări, unele bănci vor evita pe orice
cale posibilă să-ți dea banii înapoi... adică se vor face stăpâni
pe banii tăi, cu tupeul și nesimțirea celui care știe că nu are
cum să fie tras la răspundere pentru acest jaf... ...
După cum vedem atât sistemul bancar cât și cel bursier
mondial se constituie împreună într-un foarte puternic
instrument prin care sioniștii de deasupra tuturor guvernelor
lumii stăpânesc și controlează întreaga umanitate.
Mi-e scârbă de lumea în care trăiesc și dacă aș ști că e
posibil aș striga : opriți planeta că vreau să cobor ! Mi-e scârbă,
pentru că omul, ca oricare altă ființă de pe planeta asta, și
probabil de pe orice planetă civilizată din univers, nu are
nevoie de bani ca să trăiască... Dacă mâine, prin absurd ar
dispărea brusc, toate băncile și toți banii, oamenii ar rămâne
258
aceiași, deci forța de muncă ar fi neschimbată, fabricile ar

rămâne la locul lor cu tot ce e-n ele, deci mijloacele de
producție ar fi neschimbate, mărfurile, materiile prime,
carburanții și culturile ar rămâne aceleași, iar mijloacele de
transport ar fi aceleași în porturi, aeroporturi, depouri, gări și
autobaze... Deci societatea pe ansamblul ei, atât din punct de
vedere social cât și economic ar rămâne neschimbată...
Șoferul poate să urce la volanul mașinii ca să care
materiile prime și hrana chiar dacă nu are nici un ban în
buzunar. Strungarul poate să lucreze pe strungul său făcând...
șuruburi, chiar dacă nu are nici un ban în buzunar, și la fel ca
șoferul de pe camion și ca strungarul, întreaga forță de muncă a
planetei poate să-și îndeplinească sarcinile de serviciu fără a
avea nevoie să aibă buzunarul prin cu bani... Pentru că
economia planetară, funcționarea lumii, nu de bani e dictată, ci
de producția și mișcarea mărfurilor... Banul nu e o cauză a
economiei mondiale ci e un mijloc de spoliere a muncii și
valorii ei...
Iar munca și plus valoare creată de ea pot exista și fără
bani... Și ca să-nchei într-o notă optimistă...
Se spune că directorul general de la Euro Exim Bank Ltd.
a pus economiștii pe gânduri când a spus:
„Un biciclist e un dezastru pentru economia țării: nu-și
cumpără mașină și nu economisește bani pentru a-și cumpăra
una. Nu plătește polițe de asigurare. Nu
cumpără combustibil, nu plătește pentru
a-și supune mașina reparațiilor sau
lucrărilor de întreținere. Nu plătește
parcare.
Nu produce accidente majore. Nu
are nevoie de autostrăzi cu mai multe
benzi. Nu suferă de obezitate. Persoanele
sănătoase nu sunt necesare sau utile economiei. Nu cumpără
259
medicamente. Nu merg la spitale sau doctori. Nu contribuie cu

mai nimic la PIB-ul țării.
De cealaltă parte, fiecare McDonald creează cel puțin 30
de locuri de muncă: 10 cardiologi, 10 dentiști, 10 experți
dietologi sau nutriționiști, bineînțeles, în afară de angajații
care lucrează în unitatea McDonald respectivă”...
Și aș mai adăuga eu că mersul pe jos e chiar mai rău !
Pietonii nici măcar biciclete nu cumpără !
Ca urmare răspunsul la întrebarea : de ce minciuna că
fără bani nu se poate ? E cât se poate de evident...
Și aș mai spune aici ceva interesant, extras din statisticile
anilor trecuți :
« Dacă averea ta este de 3500 de euro, ești mai bogat
decât jumate din planetă. Dacă averea ta este de 7800 de euro,
ești mai bogat decât 90% din planetă. Dacă ai peste 100.000,
ești printre cei „câțiva”. »
Vedem deci că într-adevăr, fără bani nu se poate fura
valoarea și rezultatul activității celui care muncește... De aceea
minciuna sistemului financiar...! Banii au fost inventați de
strămoși ca mijloc de schimb comercial dar au fost transformați
de paraziții sociali, în mijloc și instrument de parazitare a
societății. Acum să trecem la următoarea minciună...
260
Minciuna dușmanului de după colț

„Întreaga artă a războiului este bazată pe înșelătorie.”
Sun Tzu
„Eşti mai bun decât inamicul numai în măsura în care
îl omori tu primul.”
Edward Aloysius Murphy Jr
E imposibil ca cineva care a fost cât de cât pasionat,

măcar pentru o perioadă, de studiul istoriei, să nu fi realizat la
un moment dat, că întreaga noastră istorie, indiferent la care
popor de pe planetă ne referim, este plină până la refuz de
violență...
Sunt crime și războaie, toate datorate lăcomiei
conducătorilor noștri care au dorit dintotdeauna să trăiască în
lux fără să mute un pai, să fie stăpâni peste proprietatea altora,
să preia funcția altuia, să adune mai multă avere decât cei din
jurul lor și tot așa... Toate popoarele pașnice au dispărut din
istorie, mai devreme sau mai târziu, exterminate de violența
celor care i-au cotropit pentru a-i jefui...
Știți ce reprezintă harta aceasta ?... E o reprezentare a

distribuției bazelor militare americane... Ca un exercițiu de
informare, căutați să găsiți o hartă similară pentru bazele
261
rusești sau pentru cele chinezești !... Statele Unite ale Americii,
în lunga istorie a existenței lor de 245 de ani, au fost în
războaie de cotropire, pe alte teritorii, timp de vreo 225 de ani.
Și nu doar istoria noastră abundă de violență ci însăși
religiile și mitologiile noaste sunt pline de aceiași violență dusă
până la sălbăticie, căci de ce să ne ascundem după degete, după
gard sau oriunde am mai fi tentați s-o facem, am fost creați
„după chipul și asemănarea noastră”. În fapt expresia fiind
greșit înțeleasă și emisă, înseamnă că ne-am creat zeii după
propriul nostru chip...
Eu sunt un admirator al filmografiei științifico-fantastice,
am mai spus-o. Și-mi place acest gen de povești video, în nici
un caz pentru violența nelipsită din aceste filme, chiar dacă în
tinerețe am practicat pentru o scurtă perioadă o artă marțială,
ci pentru contrastul izbitor între ce imaginează scenariștii
acestor filme ca fiind potențialul viitor al omenirii și realitatea
noastră cotidiană... De aceea m-a fascinat serialul Stargate atât
pentru bogăția diversității civilizațiilor cotropite de Go-auld,
cât mai ales, pentru încercarea scenariștilor de a pune măcar o
parte din mitologia noastră agresivă, pe seama unor cauze
externe speciei noastre... deși să nu ne îmbătăm cu apă rece, că
în fapt violența zeilor noștri nu are nimic de-a face cu nici o
civilizație extraterestră, decât și numai decât, în măsura în care
aceia ar fi însăși zeii noștri... Dar mă îndoiesc serios de asta,
pentru simplul motiv că dacă ar fi așa, aceștia ar fi încă
prezenți aici printre noi, cu toată violența și mai ales cu
infatuarea lor. Vor spune unii că sunt, dar se ascund. Hai să fim
serioși. Nicio rasă, specie sau individ mâncat de invidie și
lăcomie nu are în sânge modestia anonimatului... Luxul orbitor
care apare în acel film este însăși expresia lăcomiei și violenței
și-și justifică existența pe care o lasă să se-ntrevadă toate
construcțiile megalitice ale istoriei noastre, numai dacă este
expus pentru a justifica puterea din spatele lui. Și chiar și-n
acest caz, că acei extratereștri violenți ar fi însăși zeii noștri,
262
„după chipul și asemănarea noastră” este întărit încă odată în

plus. Căci ce poate fi mai exemplar și edificator decât odrasla
și mai violentă decât părintele său violent...
Iar, cine a urmărit serialul Startrek va înțelege poate și
faptul că la un moment dat, urmărind acel serial, am realizat că
Federeația Planetelor Unite ( inspirată firește din scrierile lui
Isaac Asimov ) reprezintă un ideal pe care nu se știe dacă-l vom
atinge vreodată, căci noi nu suntem pământenii pașnici care vor
să exploreze din curiozitate, ci am fost suntem și probabil că
vom fi până la extincție, dacă nu ne vine mintea la cap, măcar
în cel de-al doisprezecelea ceas, klingonienii lacomi de averile
altora și violenți până la desființare, cu cei care nu sunt ca noi.
Suntem acea rasă de ființe bipede, pentru care războiul și
violența care-l declanșează, ne este imprimat în sânge printr-o
educație concurențială și încărcată de temeri încă de la cele mai
fragede vârste... Trădarea și teama că cel de lângă noi ne este
dușman, ne sunt imprimate în conștiință, încă din primii ani de
viață, însăși de proprii noștri părinți, chiar dacă ei nu sunt
conștienți de asta, în cei „șapte ani de acasă”...
Toate poveștile și basmele lumii abundă de zmei, balauri,
spiriduși zâne și eroi și deși în toate, fără excepție învinge eroul
care este purtător al unor idealuri de bine, în subconștientul
nostru, rămâne imprimată ideea că undeva în jurul nostru,
oriunde am fi, stă ascuns răul cu gândurile și acțiunile sale
malefice, gata să ne atace în orice moment. Și cei mai mulți
dintre noi, încă de la acea fragedă vârstă a copilăriei, ascultând
aceste basme, devenim conștienți că noi nu suntem eroii aceia
care înving întotdeauna, că noi suntem oameni normali
vulnerabili acestui rău care pândește de pretudindeni... Și
realitatea chiar asta este, pentru că omenirea se află prinsă-n
cercul vicios al perpetuării acestui tip de educație care scoate
din noi fie războinici fie lași...
În plus, majoritatea părinților, la rândul lor indivizi foarte
agresivi, își educă copiii încă din cei șapte ani de acasă, în
263
ideea că lumea e o junglă și că ei trebuie să fie agresivi ca să

răzbată în viață, că au tot dreptul să fie agresivi cu cei din jurul
lor și că cei care nu sunt agresivi sunt slabi și nu-și merită
viața... așa că încă de pe băncile grădinițelor vedem copii
foarte agresivi. Și să nu uităm că adevărata educație nu se face
prin vorbire ci prin imitație și exemplu. Deci copiii devin ceea
ce văd în jurul lor.
Această educație de tip agresiv-concurențial, dacă s-ar
opri la basme și legende, ne-ar mai oferi o șansă, dar întregul
ciclu educațional merge mai departe și din aproape în aproape,
pe nesimțite, întărește această convingere...
Astfel că ajunși în primul ciclu de învățământ, spuneam
de grădiniță, copiii agresivi sunt rareori cu adevărat descurajați
de societate. Chiar dacă educatorii neavând interesul de a avea
scandal cu părinții copiilor încearcă să reprime agresivitatea, de
cele mai multe ori o fac tot prin agresivitate, atât verbală cât și
fizică și astfel copiilor, li se întărește prin exemplu,
agresivitatea și odată cu ea exemplul care confirmă că în jur
nimeni nu le vrea cu adevărat binele...
În școală ulterior prin sistemul de notație și încurajare a
rezultatelor școlare ale celor mai capabili să se ridice deasupra
celorlalți, este practicată în continuare concurența iar faptul că
de cele mai multe ori, în orice colectiv, există și copiii unor
șmecheri cu situație socială ori funcții, care sunt favorizați de
către educatori și profesori din lingușire și interes, apare
frustrarea celorlalți copii, care înțeleg rapid că nimic nu e drept
în lume și că de fapt nedreptatea câștigă de cele mai multe ori
în fața dreptății și cinstei... Practica asta merge pe tot ciclul de
învățământ teoretic și practic până la gradele academice și
profesionale. Și astfel apare în subconștientul individului, ideea
că mereu va exista undeva în preajma noastră un individ sau
mai mulți certați cu morala, reprezentanți ai răului, care ne
urăsc și ar profita de orice ocazie să ne extermine, mergând de
la presiuni subtile de genul bârfelor și amenințărilor pentru a
264
părăsi colectivul lăsându-le lor locul nostru, până la agresiunea

fizică care poate ajunge chiar la crimă...
Aceasta este primul nivel al baubaului de după colț, nivel
real datorat educației pe care am primit-o fiecare din noi și care
este baza ce susține cel de-al doilea nivel, acela mult mai
profund și mai periculos, al dușmanului care ne pândește nu pe
noi ca indivizi ci întreaga noastră națiune, rasă, societate locală
și care stă real la baza manipulării politice și religioase, care ar
justifica toate măsurile rele, pe care guvernanți trebuie să le ia
împotriva noastră și a drepturilor noastre naturale...
Acest dușman de după colț, nu este ceva nou și nici
specific societăți moderne și are rădăcini foarte adânci în
istoria umanității...
Vedeți dumneavoastră ?... În orice societate, indivizii
imorali, sunt cei din rândul cărora se trag atât infractorii cât și
marii conducători... „Criminalul e o persoană cu instinct de
prădător, care nu are suficienți bani să formeze o corporație”
– spunea Clarence Darrow... Și aș adăuga eu : care nu are nici
suficienți bani să ajungă parlamentar... Toți sunt în esență
psihopați, căci un om normal, nu dorește funcții și putere, chiar
dacă a trecut printr-un sistem de învățământ de tip concurențial.
Ei bine toți acești psihopați, care sunt conștienți de
imoralitatea comportamentului lor, și totodată mai sunt
conștienți și de faptul că sunt minoritari în fața maselor
populare, au tendința naturală ca un element de autoapărare, de
a căuta să arunce vina faptelor lor asupra unui țap ispășitor, ei
acționând în concepția lor, din rațiuni mai înalte decât cinstea,
dreptatea și moralitatea, ca urmare a nevoii de adaptare,
apărare, etc, în fața acelui țap ispășitor...
Pe acest principiu au acționat de-a lungul istoriei toți, dar
absolut toți conducătorii omenirii, justificând măsurile pe care
le luau drept necesități din rațiuni strategice. Pe creștini îi
amenințau musulmanii, pe musulmani îi amenințau creștinii,
negrii erau dușmanii albilor, albii erau dușmanii negrilor, piele
265
roșii erau niște demoni însetați de sânge, etc... Și uite așa de-a
lungul istoriei, a fost trecută prin foc și sabie întreaga planetă,
într-un război perpetuu de mii de ani, iar cei care au îndemnat
și instigat la toate aceste războaie ale omului împotriva omului,
s-au ales cu un loc de eroi în posteritate în vreme ce crimele lor
au fost perfect justificate... Iar dincolo de posteritate, în
neînsemnata lor viață de o clipă la scara istoriei, ei au trăit în
lux și depravare, în vreme ce națiuni întregi au muncit și și-au
dat viața, pentru luxul și depravarea lor...
Iar chestia asta există și acum... Cele două blocuri turn
care au căzut la 11 septembrie 2001, oficial au fost dărâmate de
niște extremiști islamici ai așa numitei organizații Al-Qaida
care au intrat cu avionul în ele... New York-ul are nouă
milioane de locuitori... Există mii de martori care au afirmat că
nu a fost nici un avion. Dar nimeni nu a dat pe vreun post de
televiziune asemenea mărturii... Noi am văzut o animație cu
câte un avion care intră-n blocurile respective în momentul
primei explozii...
Și chiar dacă ar fi fost !... Hai să fim serioși ! Oțelul se
topește pe la 1500 de grade celsius iar benzina de avion arde pe
la 700. Dar turmele de proști
care formează grosul
populației globale „au pus
botul”... Între timp s-a dovedit
clar, există rapoarte tehnice și
științifice atât ale pompierilor
care au lucrat acolo, în acele
zile, cât și ale diferitelor
institute de cercetări, care au
descoperit că acele clădiri au
fost demolate prin explozii cu termit, într-o demolare controlată
la fel cum se demolează orice altă clădire ieșită din uz... Vedeți
alăturat dovada clară : stâlp tăiat prin topire după o direcție
care să asigure prăbușirea planșeului pe care-l susținea... De
266
altfel nici nu-ți trebuie pregătire de specialitate ca să îți fi dat

seama ce se-ntâmplă... În acele transmisiuni în direct care au
fost văzute de întreaga planetă, s-a văzut clar, în timpul
prăbușiri acelor clădiri, șirul de explozii succesive, care
coborau din etaj în etaj năruind clădirile...
Dar scopul a fost atins... Al-Qaida a rămas în conștiința
marii majorități a populației ca fiind făptașul, dușmanul de
după colț, iar adevărații criminali care au dărâmat acele blocuri
ucigând trei mii de oameni, nu au fost nici până azi pedepsiți...
Ba mai mult, de ceva vreme a apărut în spațiul public
informația că de fapt planeta nu ar fi condusă de pământeni ci
de niște extratereștri malefici, care-i obligă pe bieții noștri
conducători, să facă toate relele pe care le fac. Ce convenabil !
Nu-i așa că prin asta au găsit scuza supremă ?! Arunci
vina pe cineva la care masele nu vor avea niciodată accesul
pentru a putea afla adevărul...
În altă ordine de idei, orice patriot este, astăzi, declarat ca
fiind terorist și arătat cu degetul tot în virtutea aceluiași
principiu al „dușmanului de după colț” care ne amenință
statusul și confortul... Ca să declari pe cineva terorist îți trebuie
un pretext nu o dovadă... Dovada e o minciună, căci pe
minciuni se bazează și s-au bazat toate războaiele lumii, fie că
au fost religioase, economice sau mai nou asupra așa zisului
terorism... Războaiele se nasc din lăcomia celor de la putere și
se întrețin prin minciuni imposibil de verificat momentan... Un
anonim de prin lumea asta descria războiul foarte exact ca fiind
„o șleahtă de boșorogi lacomi care trimit niște tineri naivi să
ucidă copii inocenți”... Iar atunci când te afli pe poziții de
putere și deții controlul întregii prese, e floare la ureche să
transformi patriotismul în terorism...
Proștii cred orice, după ce o viață-ntreagă au fost mințiți
cu ideologii criminale împachetate-n ambalajul strălucitor al
dogmei oficiale... Și-n timpul acesta, adevărații criminali, cei
care se află la butoanele planetei și care nemaiavând loc de noi
267
pe planetă, din frica că ne vom răscula împotriva lor, ne tot

reduc drepturile și prin tot felul de acțiuni criminale, puse
mereu pe seama altora, reduc încet – încet și populația
globului.... Știți oare că termenul terorism a fost definit în
prima ediție a dicționarului Oxford a limbii engleze drept
guvernare prin intimidare ? Adică exact tot ce se petrece pe
planetă în orice stat al lumii !...
De ce am fi mințiți privind dușmanul care pândește ?...
Ca să acceptăm cheltuielile militare de orice fel ar fi ele,
să acceptăm îngroșarea aparatului represiv al statului și
reducerea sau anularea drepturilor noastre de către acesta,
precum și participarea noastră la războaiele prin care ei jefuiesc
averile popoarelor... Iar permanenta amenințare a patrioților și
naționaliștilor, ca de altfel a oricăror luptători pentru dreptate și
adevăr care se duce până la uciderea lor, merge mână în mână
cu o altă minciună cu care ne amenință conducătorii și anume
cu...
268
Minciuna anarhiei
„Anarhia e prima treaptă a puterii absolute.”
Napoleon Bonaparte
„Nimeni nu conduce dacă nimeni nu se supune.”
proverb taoist
Datorită educației pe care am primit-o dar și a mesajelor

transmise de mijloacele de comunicare în masă ale presei, eu
însumi am considerat până
aproape de patruzeci de
ani, că anarhia este ceva
foarte rău pentru societate.
Eram ferm convins că o
societate anarhică ar fi una
în care domnește haosul,
dezordinea, criminalitatea
și insecuritatea... Și asta,
firește că se datora, în special faptului că ziariștii folosesc în
exces și cu abilitate rău intenționată, termenul „anarhie” ori de
câte ori prezintă imagini sau transmit reportaje din zone în care
autoritățile statale, slăbite de corupție și criminalitatea
organizată din sânul lor, nu mai sunt în stare să mențină ordinea
publică și populația, sătulă de nedreptăți și imoralitate, se
revoltă.
Răscoalele, atât în lumea de azi cât și în cea care ne-a
precedat istoric au fost mereu prezentate de către conducători,
ca ceva periculos care aduc după ele insecuritate și un risc
crescut al criminalității de la baza societății, omițând
intenționat faptul că totul se datorează criminalității din vârful
societății, adică a lăcomiei și imoralității conducătorilor. Dar în
același timp prin îndoctrinări abile, încă din fragedă copilărie,
toată populația planetei a fost convinsă să creadă că a pleca la
război pentru a-ți da viața întru apărarea averilor celor care
conduc, e ceva nobil... Ar fi nobil să mori ca prostul pentru
269
apărarea paraziților sociali care se ceartă și se omoară între ei

cu mâna ta, dar e condamnabil să-i omori pe asupritorii care-ți
fac viața un iad, în scopul legitim și cu adevărat nobil de a-ți
apăra drepturile naturale în fireasca exercitare a autoapărării. Și
asta numesc ei anarhie...
Adevărul e că ne-ar fi mult mai bine nouă, tuturor, dacă
acești conducători nu ar exista... Și aici probabil că va fi careva
care să-ntrebe mirat : „cum să ne fie mai bine ? Păi fără
conductori ar fi haos”...
Edgar Cayce spunea cândva : „nu lumea, pământul,
condițiile ecologice, nici chiar influențele planetare, îl
conduc pe om. Mai degrabă omul poate, prin supunerea sa
față de legile divine, să facă ordine în haos, sau dacă nu ține
cont de legile divine, poate crea haosul.” Din păcate, marea
majoritate a semenilor noștri înțeleg prin legile divine, cele
impuse de capii diferitelor religii. Legile divine la care făcea
referire Cayce sunt moralitatea, bunul simț și simțul dreptății și
al cinstei : dreptul natural, care nu are nimic de-a face nici cu
justiția statelor nici cu vreo religie oarecare... Ca urmare eu
spun atât : oare chiar ar fi haos fără conducători, fără popi, fără
jandarmi și fără judecători ?... Ia să vedem ce-nseamnă de fapt
anarhie...
În vreme ce dicționarul definește anarhia drept „stare de
dezorganizare, dezordine generală, haos, indisciplină”, fiind
principala cauză a greșitei înțelegeri a termenului,
enciclopediile sunt mai clare și ne spun cam așa : «Anarhie,
conform originalului din greacă, αναρχία, este un concept care
se referă la existența unei societăți anarhice, societatea
oamenilor liberi. Anarhismul este denumirea unei filozofii
politice sau denuminarea unui termen generic pentru un grup
de concepții de natură filozofico – politică, care sunt mai mult
sau mai puțin legate una de alta, derivat din cuvântul din limba
greacă veche „an-archos”, care s-ar traduce în limba română
prin expresia „fără conducere” sau „fără conducători”. În
270
sensul cel mai general, „anarhismul este convingerea fermă că

toți conducătorii sunt în ultimă instanță opresivi și, ca atare,
trebuie eliminați/înlăturați. Deși aparent divergent sau
inconsistent, dar o persoană care este un teoretician și/sau un
practician al anarhiei, refuzând autoritatea politică, poate
totuși crede în conducerea bazată pe voluntariat.
Anarhismul nu neagă ordinea, ci legile așa cum au fost
făcute de om pentru guvernarea unor mase mari de alți
oameni. Anarhiștii susțineau că refuzul lor față de constituții și
guverne nu înseamnă promovarea „fărădelegii”. Ei susțineau
că justiția reală este naturală, inerentă, și se va afirma prin
dezvoltarea liberă a „socialității” omului : înclinația lui
naturală (atunci când nu este închistată de legi) de a trăi pe
baza principiilor și practicilor de „ajutor reciproc”. Tocmai
pentru că se bazează pe trei principii simple și universale
( libertate, egalitate și ajutor reciproc ), anarhismul a fost
îmbrățișat în Vest, Est, Nord și Sudul politic, dar și în artă
( poezie, proză, teatru, pictură și grafică etc. ). Anarhismul are
o influență predominantă în multe mișcări politice
contemporane, inclusiv în campaniile împotriva brutalității
poliției, pedepsei capitale, în mișcările pentru drepturile
homosexualilor, drepturile animalelor, vegetarianism, dreptul
la avort, abolirea penitenciarelor, legalizarea marijuanei etc.»
Citatul este din enciclopedia digitală Wikipedia.
Cu specificația că „an-arhos” nu înseamnă „fără
conducere sau fără conducători” ci mai exact înseamnă „fără
autoritate”, rezultă că de fapt anarhie înseamnă lipsa unei
autorități, adică libertate, pentru că oriunde există o autoritate,
omul nu mai e liber, nu mai are liber arbitru și capacitatea sa de
a hotărî pentru propria sa persoană este limitată sau chiar
anulată. În acest sens Jaque Fresco spunea foarte frumos : „În
minutul în care auzi cuvintele „libertate” sau „democrație”,
să ai grijă, pentru că-ntr-o națiune cu adevărat liberă nu e
nevoie să ți se spună că ești liber.”
271
Vedem deci că este o flagrantă și categorică contradicție

între definiția din dicționar și ce spune enciclopedia... Din
păcate, cei care stabilesc structura și conținutul manualelor, nu
doar la noi, ci pe plan mondial, sunt cei care conduc... adică
departamentele de resort ale ministerelor învățământului din
fiecare stat în parte, din lumea asta largă și totuși, atât de mică,
în care trăim. Toate statele lumii sunt conduse de o minoritate
de indivizi care au ca unic scop, controlul maselor largi,
nicidecum libertatea lor. Nu poți asigura supunerea față de legi,
ordine, trupe de opresiune și justiție, cu oameni liberi, care nu
sunt supuși și obedienți față de puterea care conduce...
Ca urmare, interesul primordial al oricărui sistem de
învățământ este să inducă încă din fragedă copilărie ideea că
anarhia înseamnă haos, dezordine, criminalitate și că e total de
nedorit să se-ntâmple pe undeva, prin orice societate...
Și astfel, încă de mic te lovești, chiar din primii ani de
școală, de situația în care un elev mai neastâmpărat sau mai
independent decât ceilalți, este aspru pedepsit și acuzat că
creează haos și anarhie în mica societate a clasei respective...
Amintiți-vă de câte ori în viață, mai întâi în colectivele
școlare și ulterior în cele unde ați lucrat, nu ați auzit expresii de
genul „eu nu am nevoie aici, de indivizi care să-mi creeze haos
și dezordine !” sau „Mie nu-mi trebuiesc anarhiști aici !”...
Ideea că anarhia înseamnă dezordine socială și e
periculoasă, se impune astfel, încă din primii ani de școală și e
întărită, de definițiile din dicționare ( care dicționare sunt
întocmite cam tot de aceiași indivizi care întocmesc și
manualele școlare ) și de, așa cum spuneam, folosirea abuzivă
și în conformitate cu definițiile dicționarelor a termenului, de
către toți jurnaliștii lumii. Deci, cum să nu ajungi, în acest
context social, să nu fii ferm convins că o societate anarhică ar
însemna o societate dezorganizată, lăsată pradă criminalității și
dezordinii ?...
272
Cineva îmi spunea de curând, parafrazându-l probabil pe

Bonaparte, că anarhia este cea mai înaltă expresie a ordinii. Și
avea dreptate căci vedem că anarhie nu înseamnă haos și crimă
ci înseamnă fără stăpân, adică societate non-ierarhică... Cred că
a venit timpul să înțelegem o dată, că nici justiția nici religia
societății în care trăim, nu ne salvează de prostia și lașitatea
noastră ! Cred că a venit timpul să înțelegem că situația în care
se află umanitatea acum este datorată ierarhizării, competiției și
divizării create prin religii și politică.
În cazul religiilor, care propovăduiesc supunerea și non
violența, există sumedenie de sclavi convinși că sunt liberi, iar
datorită religiilor care propovăduiesc lăcomia și lipsa de
respect față de viața aproapelui, există sumedenie de grupări
violente care ucid și distrug totul și se fac stăpâni pe aproapele
lor fără remușcări... Pe același principiu, datorită divizării
populației în sute de partide și asociații care urmăresc tot felul
de interese antagonice, nu mai există pe planetă decât
animozitate, ură, intoleranță, ceartă și război... Avem pe de o
parte religie contra religie iar pe cealaltă parte politicieni contra
politicieni și asociații civice contra administrații statale... Asta
înseamnă „divide et impera” dus la perfecțiune... Din toate
astea, profită cei care au creat aceste religii, și statele
centralizate conduse de politicieni, adică stăpânii lumii, exact
cei care orchestrează tot haosul actual, și care au în proprietate
inclusiv justiția planetară... Așa că... chemi la proces pe cine ?
Pe criminal, în tribunalul criminalului cu justiția
criminalului ca să-ți facă dreptate, cine ? Criminalul ?... Cred
că cei care vor dreptate de la justiție au o mare problemă de
logică... La fel ca și cei care așteaptă izbăvirea de la vreun zeu !
În acest context, e o datorie sfântă dincolo de dreptul
natural la autoapărare, al oricărei ființe, să-ți aperi viața, spațiul
și proprietatea, prin propriile puteri și cu propriile mijloace,
inclusiv cu prețul vieții, a ta sau a agresorului dacă e necesar...
273
Iar a nu voi să faci asta nu înseamnă altceva decât interes,

lașitate sau prostie.
De ce am fi mințiți cu privire la adevărata semnificație a
anarhiei ?... Pentru a accepta existența și acțiunile aparatelor
opresive ( așa zis de ordine publică ) ale statelor lumii și pentru
a accepta să fim conduși și controlați de minoritarii care se
constituie în structurile statale ale lumii...
274
Minciuna dreptului la autoapărare și autodeterminare

„Nu există creaturi pe pământ, nici măcar acele
animale pe care le-am numi lașe, care nu vor arăta curaj
atunci când trebuie să se apere.” Alexandre Dumas
„Oamenii care luptă pot pierde. Oamenii care nu luptă
au pierdut deja.” Bertolt Brecht
„Dacă e să limităm criminalitatea violentă numai
potențiala victimă o poate face. Infractorul nu se teme nici de
polițiști, nici de judecător sau de juriu. Prin urmare, trebuie
învățat să-i fie frică de victima lui.”
„Niciun bărbat nu poate, dacă are onoare, să se supună
amenințărilor sau violenței. Dar mulți oameni care nu sunt
lași sunt pur și simplu nepregătiți pentru sălbăticia umană.”
John Dean „Jeff” Cooper
„Dacă guvernul încearcă să restricționeze accesul la
arme al populației este, cel mai probabil, pentru că ei au de
gând să facă lucruri pentru care ar trebui împușcați.”
Tim Pool
În istoria omenirii, doctrina militară are două cauze... una

e aceea a cotropitorilor cărora le trebuie pretexte pentru a porni
cotropirile și cealaltă aceea a celor
cotropiți care voind pace sunt
conștienți că trebuie să se
pregătească de război ca să se
poată apăra... Ori marea majoritate
a populației globului e absolut
incapabilă să facă distincție între
aceste două aspecte esențiale... nu
doar la nivel macro ( între
popoare ) ci nici măcar la nivelul
micro al propriei vieți și al relației
lor și a vecinilor lor cu agresorii
din jur care sunt în primul rând
275
autoritățile care au interzis maselor dreptul la autoapărare și

abia în plan secund, infractorii mărunți certați cu morala și
bunul simț...Lașitatea e cel mai rușinos lucru în viața cuiva. Nu
vorbesc de lipsa curajului de a te apăra în fața cuiva care te
atacă fizic ci de acea de a te apăra în fața celor care-s mai lași
ca tine și care, de pe poziții sociale, politice și administrative
câștigate prin înșelăciune, trafic de influență și șantaj, te atacă
mișelește și subversiv restricționându-ți drepturile tale firești...
Lașitatea asta se traduce în nepăsare, nesimțire, lipsa
dorinței de a interveni pentru binele tău și al aproapelui tău, fie
el chiar membru al propriei tale familii... Jim Morrison,
conducătorul formației „The Doors” spunea că „dacă pentru a
trăi trebuie să te târăști, atunci, ridică-te și mori !”...
Ei bine, aici e ascunsă întreaga lașitate a maselor, pentru
că cei mai mulți preferă să se târască decât să-și riște viața și
confortul pentru drepturile lor. De aceea, unii dintre noi ne
întrebăm siderați, cum e posibil ca masele să accepte cu atâta
ușurință restricționarea și anularea drepturilor lor naturale și
cetățenești de către cei care conduc societatea. Datorită acestei
lașități și a faptului că în cadrul acestei largi mase de oameni
care ne înconjoară, există unii care pe lângă lașitate, mai sunt și
suficient de limitați mintal, ca să nu realizeze că trec prin viață
târâș...
Altcineva, Karl Krauss, spunea că „avem libertatea de
gândire, dar ne mai trebuie gândirea”... De-aia acceptăm cu
atâta ușurință : pentru că nu gândim. Pentru că dacă am gândi,
am realiza cât suntem de lași și ne-am scutura de toată lașitatea
care ne apasă... Dacă un conducător local sau un șef de trupe de
ordine e suficient de demn să refuze executarea unor ordine
imorale și care încalcă drepturile naturale ale concetățenilor săi,
oricând se va găsi în turma de proști din jurul nostru, unul care
să accepte să ducă la îndeplinire aceste ordine care se constituie
în crime împotriva societății respective... Iar partea interesantă
276
e că acel cretin obedient, este pe deasupra și foarte convins că

el e un om virtuos și care face tot ce face, în numele binelui...
Majoritatea noastră trăim clipa mațului, și nu ne privește
nici trecutul nici viitorul ci doar bunăstarea noastră de
moment... De altfel lașitatea face casă bună cu prostia pentru că
un om inteligent nu acceptă să fie dominat de niște trăiri atât de
degradante... Dar slavă domnului că lipsa inteligenței e ca
moartea... : nu ești conștient de ea...
Tragic este că lașitatea asta merge până acolo unde ne e
frică, ne temem cel mai mult, chiar de cei care luptă pentru
drepturile noastre ale tuturor, așa cum se pricepe fiecare din ei,
spunând adevărul, luând atitudine, semnând petiții și acțiuni
juridice sau punând mâna pe armă... Ne e teamă de ei mai mult
decât de cei care ne reduc drepturile din poziția de conducători
ai societății, pentru că ei sunt aici aproape de noi, palpabili... Și
fiind palpabili, îi atacăm percepându-i drept potențiale ținte
care ar putea face din noi pagubele colaterale ale represaliilor
celor care conduc... Și astfel, cei puțini care gândind, și-au
învins lașitatea, sunt obligați să trăiască întreaga lor viață,
calvarul de a fi tratați de cei din jurul lor drept dușmani
personali... De altfel atunci când întreaga societate este una a
prostiei și lașității, asta ajungând să fie definiția normalității,
cei care gândesc și au curaj vor fi anormalii, ciumații, paria,
ciudații care nu vor să intre-n turmă... Dar care nu vor să intre-
n turmă, nu doar pentru că nu sunt asemeni turmei din jurul lor
ci mai ales pentru că turma nu-i acceptă... E tragic să fii
ostracizat atât de semenii tăi cât și de cei de la conducerea
societății... Din păcate asta a fost dintotdeauna soarta celor care
luptă pentru dreptate... Și de aceea de obicei sunt singuri sau
rareori, trăiesc în grupuri mici de indivizi asemenea lor...
Spuneam în urmă cu ceva timp, cuiva, că nici acum după
un an de zile, nu-mi vine a crede cum se lasă oamenii
batjocoriți de niște lichele cocoțate-n funcții înalte.
277
Asta dovedește însă, un lucru de mult dovedit dar

niciodată recunoscut, că omenirea e doar o turmă de oi proaste
absolut incapabile de gândire critică și mai ales de autoapărare
împotriva agresiunilor venite din partea celor care își arogă
autoritate.
Din perspectiva asta, devine logică și chiar absolut
necesară și de înțeles existența formațiunilor paramilitare, care
să preia activ exercitarea dreptului suprem la autoapărare al
cetățeanului de rând, în fața organismelor și organizațiilor
statale și supra statale, de tip infracțional-terorist și criminal,
care conduc omenirea în prezent...
De aceea sunt de admirat și abia acum de înțeles,
valoarea și însemnătatea deosebită a prevederilor legale din
anumite state cum ar fi Statele Unite ale Americii sau Elveția
unde dreptul cetățeanului de a purta armă este stipulat în însăși
constituție și asigură ultima redută de apărare a familiei
împotriva agresiunilor excesive și imorale din partea autorității.
E drept că omul poate fi manipulat și poate, cum de fapt
se mai întâmplă ocazional, să ajungă să folosească arma din
dotare în scopuri infracționale de tip terorist, dar astea-s
excepții. În ziua de azi când adevăratul terorist nu sunt găștile
de extremiști religioși prezentate la știri ci însăși cei care ne
conduc, „aleșii noștri” în cadrul statului și formațiunile militare
de ordine pe care le controlează, devine clar că dreptul suprem
la autoapărare și autodeterminare al oricărei ființe vii este o
necesitate stringentă... În felul acesta chiar dacă dreptul de a
purta o armă poate duce la riscul de a-ți pierde viața utilizând-
o, asigură totodată respectul cuvenit pe care trebuie să-l aibă
statul și autoritățile lui față de cetățean, respect care în cele mai
multe cazuri la fel ca și pentru „biet român săracul” nu există.
Am spus-o nu odată, mă repet și mă voi repeta ori de câte
ori va fi nevoie : masoneria mondială fiind o creație a
sistemului bancar mondial, în esență a clanului Rothschild, prin
care s-a dorit infiltrarea conducerii tuturor societăților
278
planetare, a creat statele centralizate, tocmai cu scopul

controlului global al omenirii... Și din momentul în care statele
centralizate cu organizarea monopolistă a armatelor și trupelor
lor de ordine, s-a instituit, ducând la interzicerea purtării și
utilizării armelor, s-a dus pe copcă orice urmă de drept la
autoapărare și autodeterminare a cetățeanului de rând.
Iată o scurtă listă comparativă a datelor când au fost
înființate câteva state centralizate, cu momentele când acestea
au impus controlul armelor și a urmărilor imediate a acestor
acțiuni :
URSS s-a înființat ca stat centralizat după așa zisa
revoluție bolșevică din 1917 – 1918 și însăși cu acea lovitură
de stat organizată în fapt de sionismul mondial, bolșevicii fiind
de origine Khazară și în nici un caz ruși, a început prin
asasinarea familie țarului și a aristocrației fidele tradiției,
civilizației și culturii ruse, iar în 1929 s-a instituit controlul
armelor. Din 1929 până în 1953, 20 de milioane de dizidenți
incapabili de a se mai apăra au fost exterminați.
Republica Chineză a fost înființată în 1912 iar Republica
Populară Chineză în 1949. În 1935 s-a instituit controlul
armelor. Ulterior, din 1948 până în 1952, aproximativ douăzeci
de milioane de dizidenți, incapabili să se apere au fost
masacrați.
Cambodgia instituie controlul armelor în 1965, după
declararea independenței, devine republică în 1970 iar în
timpul regimului comunist de tristă amintire a lui Pol Pot, între
1975 și 1977 un milion de oameni incapabili să se apere sunt
exterminați.
Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie 1923 dar
instituirea controlului armelor a precedat înființarea statului
datorită poate și tradiției imperialiste a acestui popor de
luptători din tată-n fiu. Deci controlul armelor s-a instituit în
1911 iar ulterior, între 1915 și 1917 un milion și jumătate de
279
armeni creștini puși în imposibilitatea de a se apăra au fost

exterminați.
Germania a devenit republică în 1919 odată cu
proclamarea Republicii de la Weimar (1919–1933). Imediat
după, în 1919 a fost instituit controlul armelor iar din 1939
până în 1945, treisprezece milioane de oameni, incapabili să se
mai apere, au fost exterminați.
Guatemala, țară bogată, din America Centrală măcinată
de lungi războaie civile după eliberarea de colonialismul
spaniol, ca urmare a amestecului americanilor în treburile ei
interne, a instituit controlul armelor în 1964 iar din acel
moment, până în 1991 majoritatea cetățenilor de origine maya
care se opuneau diferitelor facțiuni militare și paramilitare din
zonă precum și corporațiilor americane care jefuiau resursele,
incapabili de a se apăra, au fost exterminați.
Uganda, peste ocean, în Africa, a avut parcă o soartă trasă
la indigo... În 1963 eliberată de colonialismul britanic, devine
republică iar trei ani mai târziu, prin uneltiri murdare în spatele
cărora au stat asasini economici americani, se instaurează un
regim dictatorial în care țara e târâtă într-un conflict cu
Tanzania vecină și situația se complică foarte mult... Instituie
controlul armelor în 1970 iar între 1971 și 1979 peste trei sute
de mii de creștini incapabili să se apere sunt exterminați. Și
sunt doar câteva exemple... care au răzbătut la suprafață
scăpate de cenzura presei obediente celor care controlează
lumea... Să nu uităm de Irlanda, Nicaragua, Argentina,
majoritatea țărilor africane, etc...
Totalul celor exterminați pe plan mondial, în decursul
secolului trecut, ca urmare a incapacității de a se apăra, impusă
de legislația privind controlul armelor este, oficial, de
aproximativ șaizeci de milioane... dar realitatea e că, cel mai
probabil, cifra reală e măcar triplă dacă nu cumva merge spre
un ordin de zece ori mai mare.... Și situația nu s-a îmbunătățit
de atunci și nici nu dă semne c-ar face asta... Războaiele locale
280
care izbucnesc cu regularitate pe tot globul datorită politicii

criminale duse de cei de la conducerea politică și industrial-
corporatistă planetară, continuă să aducă moartea celor
incapabili să se apere pentru că dreptul lor la autoapărare e
anulat de lipsa facilităților în care ar putea să-nvețe arte
marțiale și de interdicția de a purta și folosi arme.
Un tip cu nume predestinat... George Mason, un plantator
american unul din cei trei delegați care a refuzat să semneze
constituția, declara că „cea mai sigură cale de a înrobi pe
cineva este să-l dezarmezi”... Iar unul din foștii președinți ai
Statelor Unite, Thomas Jefferson, declara că „nici unui om
liber nu i se poate interzice folosirea armelor”. Orice
interzicere a utilizării armelor și prin asta a dreptului la
autoapărare și autodeterminare înseamnă de fapt, transformarea
omului liber în sclav.
În acest context se impune ca fiecare cetățean să devină
conștient că ultima redută în fața agresiunii celor de la putere la
fel ca și-n fața celor certați cu bunul simț, manipulați și
susținuți de cei de la putere, precum și a mulțimilor obediente
și proaste care se răzbună pe toți cei ce nu-s ca ele, rămâne
dreptul suprem la autoapărare și autodeterminare individuală
pe care-l are orice ființă de pe planetă prin însăși faptul că s-a
născut. Iar dacă dreptul de a purta arme ne-a fost confiscat prin
legi samavolnice care ne încalcă nu doar acest drept ci și multe
altele, nu ne rămâne decât o soluție...
Știți ?... În adolescență, am practicat pentru o scurtă
perioadă karate.... Nu suficient ca să devin vreun luptător, nici
măcar ca să mă descurc în cazul unui atac... deși antrenamentul
acela m-a ajutat de vreo două ori să scap cu viață din niște
atacuri foarte dure... În acea perioadă am fost foarte interesat
de latura spirituală și de istoria artelor marțiale și pentru că
întâmplător stilul de pe care l-am practicat era unul original din
Okinawa, am fost surprins să constat că la baza apariției și
dezvoltării stilurilor de luptă din acea insulă, au stat, pe lângă
281
importul unor procedee de luptă de pe continent, și nevoia

impusă de interzicerea portului și folosirii armelor...
Trebuie să nu uităm că în acea zonă a Asiei, tradiția
marțială era și este una străveche, atât civilizația chineză cât și
cea japoneză și cele înconjurătoare lor fiind adânc înrădăcinate
în istoria multimilenară a locului în care, nu doar aristocrații ci
și o bună parte din populația civilă erau deprinși de mici să
cunoască diferite procedee de luptă cu și fără arme...
La un moment dat în istoria ei, în 1609, insula Okinawa,
cea mai mare din arhipelagul Ryukyu, și capitală a regatului
independent cu același nume, ajunge odată cu tot arhipelagul,
sub ocupație japoneză, unde a rămas de fapt, până în prezent...
În momentul în care a fost ocupat de japonezi, în întregul
arhipelag s-a interzis portul și folosirea oricăror arme pentru
toate categoriile de cetățeni.
În acel moment s-a declanșat o mișcare de rezistență mai
mult au mai puțin fățișă iar populația, sub conducerea foștilor
aristocrați ostili ocupației, a început să dezvolte, pe ascuns,
tehnici de luptă fără arme sau folosind ca arme instrumentele
gospodărești și agricole ultilizate în viața de zi cu zi...
În felul acesta bastonul bătrânilor, mătura cu coadă,
cuțitul și satârul de bucătărie, secera, coasa, cazmaua, toporul,
lanțul, devin principalele arme ale localnicilor, înlocuind cu
succes sabia tradițională... În acest context până și cele mai
banale instrumente gospodărești devin arme... Puțină lume știe
că nunchakul făcut cunoscut pe plan mondial de Bruce Lee
care a dus mânuirea lui la perfecțiune, nu e o armă chinezească
tradițională stilurilor de Wushu, ci este banalul îmblăci care în
arhipelagul Ryukyu e mai mic decât cel cunoscut de noi, cu
care țăranii băteau cerealele pentru a desprinde boabele de
pleavă...
Din 1600 și până în prezent uneltele agricole și
gospodărești ale insularilor din acea zonă au ajuns să fie
redutabile arme cu care aceștia făceau față atacurilor de orice
282
fel și nu doar atât, dar au fost rapid adoptate de cetele de tâlhari

din toată Japonia ajungând a face parte din arsenalul clanurilor
de spioni și criminali plătiți, vestiții Ninja...
Dacă această transformare a uneltelor și sculelor de zi cu
zi a țăranului japonez a fost posibilă acolo, în insulele
extremului asiatic, e perfect posibilă oriunde în lume.
Și atât timp cât interzicerea portului și utilizării armelor
privează pe omul de rând de dreptul firesc și natural la
autoapărarea în fața oricărui tip de agresiune, deci inclusiv în
fața celei venite din partea celor care-și arogă autoritate,
consider că e o datorie de onoare a fiecăruia să învețe să
utilizeze sculele de zi cu zi, drept arme...
O glumă sinistră spune : „cât
de liniștitor e să vezi cât de bine se
echipează guvernul împotriva
propriilor lui cetățeni !” Priviți
echipamentul acestor trupe de
jandarmi... E clar că pentru acești
soldați și pentru șefii lor, omul de
rând, incapabil să se apere de orice
agresiune, este cel mai mare
dușman... Și e ilogic, jignitor și mai
ales acuzator la adresa oricărui
guvern de pe planetă, să-și echipeze
trupele de ordine în acest fel...
Cu toate astea, așa se-ntâmplă oriunde în lumea-n care
trăim, și o vedem adeseori, din păcate aproape zilnic, de-o
viață-ntreagă, la toate jurnalele de actualități... Ce șanse poate
avea un om simplu din popor, în fața acestor „țestoase” ?
Nici una... Dar asta pe lângă mesajul clar că nu ai șanse
să te pui cu autoritatea, indiferent dacă ea este sau nu dreaptă și
corectă, transmite un mesaj și mai clar : acela că conducătorii
sunt conștienți că, ceea ce fac împotriva popoarelor, e profund
283
imoral și e clar că se tem de masele populare și le consideră

dușmani...
Deci cum să accepți tu, om normal la cap, să te prezinți la
orice adunare publică, unde ai șanse să te întâlnești cu aceste
trupe, complet neînarmat sau eventual înarmat cu vreo piatră
culeasă pe moment de pe caldarâm ?... E inacceptabil și e clar
că la asemenea adunări în care cetățenii-și cer drepturile iar
autoritățile trimit asemenea criminali împlătoșați, doar o drujbă
sau un topor are șanse să-echilibreze situația...
Ca urmare dincolo de armele clasice care sunt mai mult
sau mai puțin accesibile civililor cum ar fi praștia, arcul și
arbaleta, e o datorie de onoare ca orice cetățean să știe să
utilizeze „corect” uneltele de zi cu zi : începând de la bastonul
cu care ne târâm bătrânețile, de la briciul și lama de ras din
baie, sau pixul și cuțitul de scrisori de pe birou, de la cuțitul,
furculița și satârul sau paharul cu picior, din bucătărie, ori
pistolul de cuie și bormașina din atelier, până la ciocanul,
secera, coasa, toporul și drujba, din curte, oricare din ele sunt
binevenite atunci când te confrunți cu o trupă de asemenea
asasini împlătoșați pentru care viața ta nu are absolut nici o
valoare...
Vedeți dumneavoastră ?... Dreptul la autoapărare și la
autodeterminare sunt cele două drepturi supreme ale oricărei
ființe, indiferent că vorbim de un vierme sau de om. Din
momentul în care aceste două drepturi îți sunt anulate, devii
victimă sigură a oricărui criminal, indiferent dacă e mai slab
sau mai puternic decât tine și mai ales, indiferent dacă e un
criminal de rând care te-njunghie la colț de stradă pentru banii
din portofel, unul care face parte din trupele de opresiune ale
statului sau unul îmbrăcat la costum, și ascuns în spatele
zidurilor unui birou, care instituind o falsă pandemie pune-n
operă un genocid la nivel planetar... Și omului, maselor largi,
unui procent imens de peste 90 % din populația globului,
aceste două drepturi i-au fost anulate de facto în momentul în
284
care s-au înființat statele centralizate... și s-a interzis portul și

utilizarea armelor.
Mi-amintesc acum o mică întâmplare cu tâlc de prin
îndepărtata Asie... Zice-se că un elev îl întrebă la un moment
dat pe maestrul său : „Sensei, mă înveți să mă lupt, dar
vorbești mereu despre pace și toleranță. Cum se împacă
noțiunile astea între ele ?” La care maestrul răspunde : „E mai
bine să fii un luptător într-o grădină, decât un grădinar în
război !”... Și-n încheiere să ne amintim străvechiul dicton
latin „Si vis pacem, para bellum !”... Dacă vrei pace,
pregătește-te de război...
Din păcate, marea tragedie a fiecăruia din noi, în
societate în general și în cea actuală în special, este că,
majoritatea celor din jurul nostru sunt lași și ipocriți... Dacă toți
ne-am exercita drepturile și libertățile în spiritul natural al
demnității umane, sistemul, prin criminalii de la butoanele
omenirii, și prin nesfârșitele turme de funcționari și trupe de
opresiune ai tuturor statelor lumii, nu ar avea cum să-și bată joc
de noi... De aceea sunt, nu de temut și nu de ocolit, ci de ajutat,
nu de disprețuit ci de urmat exemplul, celor care luptă pentru
drepturile lor și ale semenilor lor... Frumos spunea tot Jim
Morrison, : „sunt născut fără să o cer, voi muri fără să vreau;
lăsați-mă cel puțin să trăiesc așa cum doresc” iar Yasser
Arafat spunea că „oricine susține o cauză justă nu poate fi
numit terorist.”
Nimeni nu-ți hotărăște soarta decât tu însuți. Nu contează
cât de ticăloși sunt cei de la butoanele societății, atât timp cât
nu te supui ticăloșiei lor. Se spune că cei care conduc și
controlează lumea, sunt doar unu la sută din populația globului,
dar ei reușesc să ne controleze, pentru că majoritatea dintre noi
ne supunem lor recunoscându-le autoritatea. Când demnitatea
ta e-nlocuită de lașitate, oricine face ce vrea, din tine.
În ce mă privește pot spune doar că criminalii-ăia din
București pot să spună și să scrie pe hârtiile lor ce prostie vor
285
ei, pentru că eu nu am cum să-i împiedic... Dar asta nu

înseamnă că eu sunt obligat să mă supun lor doar pentru că ei
se declară peste țară, mari căcați cu ochi... sau mă rog... căcați
cu moț !... Niciun ordin și nici un text nu poate să te oblige să
faci ceva dacă tu însuți prin conștiința demnității tale de om, nu
vrei să faci ! Până una alta, atât cât mi-o mai fi să mișun pe
coaja pământului, eu sunt și rămân om, nu cârpă !...
Minciuna privind existența dreptului la autoapărare în
vreme ce el de facto, nu e permis, le asigură organelor de
opresiune posibilitatea să ne poată controla fără ca noi să
opunem rezistență și în același timp permite acceptarea de către
masele largi a abuzurilor autorităților statului și ale justiției ca
pe erori ocazionale nu ca pe o practică regulată de tip criminal,
ce sunt de fapt...
În ideea asta, iată răspunsul pe care l-am dat unuia din
patrioții actuali care făcea un apel la ieșirea din case a
poporului pentru a-și recupera țara :
„Îl tot văd pe Marian Motocu și pe alții ca el, făcând
apeluri disperate către popor să iasă din casă ca să-și apere și
să-și recupereze țara. Ce nu-nțeleg acești oameni cu suflet
mare dar îl știe instinctiv poporul, este că masele pot avea un
rol în istorie, numai și numai atunci când există un lider
capabil să le coalizeze și să le determine să lupte... Marea
majoritate a bărbaților din țara asta au făcut armata și știu ce
înseamnă să-ți aperi țara. Dar armata aia e absolut inutilă
dacă nu există un general și un corp de ofițeri superiori care să
înarmeze poporul, să mobilizeze masele și să organizeze
lupta... Atât timp cât lupta de apărare a țării nu va fi
organizată militar la nivelul întregii țări, de către un lider sau
un grup de lideri plasați pe același poziție de acțiune ca și cei
care conduc acum, poporul român nu-și va recăpăta nici țara,
nici libertatea și cu atât mai puțin demnitatea pierdută. Ce
spun aici e simplu și e o lege istorică universală : toate
schimbările sociale la nivel de state, popoare, civilizații, s-au
286
făcut, se fac și se vor face, numai și numai prin lovituri de

stat... Altă cale nu există !...
Poporul poate ieși în stradă dezorganizat, cu zecile de
mii, în orice localitate din orice țară, dar va fi imediat anihilat
de trupele de ordine, pentru că masele nu au dreptul să poarte
arme și ca urmare nu posedă și nu folosesc arme, în vreme ce
trupele de ordine sunt înarmate până-n dinți. Spunea cândva
unul din președinții Statelor Unite ale Americii, Thomas
Jefferson, că „nici unui om liber nu i se poate interzice
folosirea armelor”... Altcineva, un anume George Mason a
spus și mai pe șleau că „cea mai sigură cale de a înrobi pe
cineva e să-l dezarmezi.” Concluzia este că din momentul în
care ți s-a interzis folosirea armelor, nu mai ești liber. Pentru
ca poporul să-și poată hotărî soarta, e necesar ca cineva să-l
organizeze și să-l înarmeze, de la nivel înalt, iar asta nu
înseamnă decât un singur lucru : lovitură de stat. Nicio
„revoluție populară” din istorie nu a fost făcută de popor !
Toate, fără excepție, au fost precedate de o lovitură de stat în
urma căreia poporul a fost mobilizat.”
Și acum să trecem la altă minciună...
287
Minciuna libertății
„Un drapel ridicat deasupra unui lagăr de sclavi nu
arată independența lor, ci numai naționalitatea sclavilor”
Iuliu Maniu
,,Animalele îmblânzite sunt la adăpost, dar în robie.”
Publilius Syrus
„În lumea liberă, oamenii au o copilărie artificială și o
bătrânețe nesemnificativă. Între copilărie și bătrânețe,
oamenii sunt ocupați cu școala, ocupați cu munca, ocupați de
bancă, ocupați de regimul de pensii, de regimul de asigurări,
de regimul politic, de regimul sanitar, și de tot felul de alte
regimuri de ocupație. Cu toate acestea, oamenii se cred liberi,
pentru că așa li s-a spus la tembelizor !” Octav Bibere
„Omul crede că vrea libertate. În realitate îi e foarte
frică de asta. De ce ? Pentru că libertatea îl obligă să ia
decizii, iar deciziile presupun riscuri.” Erich Fromm
„Sunt născut fără să o cer, voi muri fără să vreau;
lăsați-mă cel puțin să trăiesc cum doresc.” Jim Morrison
,,Libertatea este primele cinci minute după ce te naști
plângând dezbrăcat, fără nume, fără păcat. La cinci minute
după nașterea ta, ei îți decid numele, naționalitatea, religia și
cultul, iar tu îți vei petrece viața luptând și apărând în mod
stupid lucrurile pe care nu le-ai ales”
Mihai Stefan
„Când cumperi lucruri, nu plătești cu bani, plătești cu
timpul pe care l-ai pierdut ca să câștigi acei bani”
José Mujica
Voi începe cu o pildă, care poartă titlul „Gratis”

« La o universitate, unul dintre studenți l-a întrebat pe
neașteptate pe profesor :
- Știți cum sunt capturați porcii sălbatici?
Profesorul a crezut că este o glumă și se aștepta la un
răspuns amuzant.
288
Tânărul i-a răspuns că nu e de glumă și a început serios

dizertația:
- Pentru a captura porcii sălbatici, mai întâi se caută un
loc în pădure unde merg de obicei porcii sălbatici, iar acolo se
pune zilnic puțin porumb pe pământ.
Așadar, porcii sălbatici vin în fiecare zi să mănânce
porumbul „gratis” și când se obișnuiesc să vină zilnic,
construiești un gard în jurul locului
unde s-au obișnuit să mănânce, câte
o parte pe rând... Când se
obișnuiesc cu o parte a gardului, se
întorc să mănânce porumbul, iar tu
construiești altă parte a gardului...
Se obișnuiesc din nou și
mănâncă din nou. Construiești
gardul în jur, puțin câte puțin, până instalezi patru laturi ale
gardului în jurul porcilor. În cele din urmă instalează o poartă
pe ultima parte. Porcii sunt deja obișnuiți cu porumbul gratis și
gardurile, astfel încep să vină singuri prin intrare. Atunci
închizi poarta și capturezi tot grupul. Atât de simplu, pas cu
pas, până în ultima secundă când porcii își pierd libertatea.
Încep să alerge în cerc în interiorul gardului, dar sunt deja
la închisoare. După aceea, încep să mănânce porumbul gratuit.
Se obișnuiesc atât de mult încât uită cum să vâneze
singuri și de aceea acceptă sclavia. Chiar și ei sunt
recunoscători răpitorilor lor și generații întregi merg fericiți la
abator. Nici măcar nu cred că mâna care îi hrănește este aceeași
care îi omoară. Tânărul i-a spus profesorului că este exact ceea
ce a văzut că se întâmplă în țara sa, în orașul din care provine.
Guvernele sau consiliile populiste, în proiectele lor
dictatoriale ascunse sub mantaua „democratică”, eliberează
porumb gratuit pentru suficient timp pentru a atinge supunere
sistematică. Și fiecare nou „guvern salvator” se deghizează în
„programe sociale”, dă pomană, dă bani pe care îi scot din
289
buzunarul muncitorului, îndeplinește misiuni, planuri,

indulgențe, legi, „protecție”, subvenții pentru orice, exproprieri
nejustificate, programe de „bunăstare socială”, petreceri,
târguri sau festivaluri, uniforme, pâine și circ, transport
gratuit... »
Dincolo de faptul că ne exercitarea dreptului la
autoapărare și la portul armelor interzise prin legi, spune clar
că de fapt omul modern nu e liber, mai sunt și altele semnele că
nu există libertate... Societatea în care trăim este o societate
sclavagistă ajunsă la perfecțiune, în care, de la cel mai umil
măturător de stradă până la președinții statelor, toți suntem
sclavii celor care stăpânesc și controlează sistemul financiar și
industrial mondial... Și pentru că-i o societate sclavagistă
perfectă aproape nimeni nu-și dă seama că este sclav și ca
urmare, cei extrem de puțini, care realizează asta, sunt priviți
de semenii lor drept niște ciudați, niște scrântiți revoltați și
agresivi care vor să distrugă societatea perfectă în care trăim...
Numai că perfecțiunea poate fi și în sens malefic nu doar
benefic... E suficient să te-ntrebi cât câștigă patronul sau
angajatorul tău de pe urma muncii tale ca să descoperi că
salariul tău fiind de cel puțin cincizeci, o sută de ori, mai mic
decât valoare muncii prestate, să devină clar că ești sclav...
Dacă vom încerca să analizăm sumar evoluția umanității
din ultimele două, trei secole, făcând o comparație între
evoluția monedei, a populației globale și a productivității
muncii, vom descoperi niște lucruri interesante... Astfel în
vreme ce masa monetară globală a crescut aproape exponențial,
odată cu creșterea tot aproape exponențială a populației, și cu
creșterea productivității muncii, puterea de cumpărare a
monedei a scăzut după curbă inversă simultan cu creșterea
șomajului și a inechităților sociale la nivel global...
Acum populația globului este de două ori mai mare decât
era când m-am născut eu și deși asta ar însemna că ziua de
muncă ar trebui să fie jumătate cât era atunci, forța de muncă
290
fiind împărțită pe patru sau chiar șase schimburi zilnice, pentru

ca fiecare să aibă un loc de muncă și să poată trăi decent, lucru
perfect posibil atât timp cât masa monetară a crescut în tot
acest timp devenind de peste zece ori mai mare decât era acum
o sută de ani, odată cu producția globală, omul modern, fie nu
lucrează de loc, fie lucrează zi lumină pe un salariu care nu-i
ajunge să-și satisfacă nici jumătate din nevoile vitale
comparativ cu muncitorul timpurilor când m-am născut eu...
Asta ne arată că plus valoarea muncii umanității este
confiscată și acumulată în beneficiul unei minorități, în vreme
ce majoritatea a ajuns să muncească din ce în ce mai mult
pentru din ce în ce mai puțin...
Societatea globală actuală este o societate de tip
infracțional, unde nimeni nu respectă drepturile nimănui, deși
acestea sunt foarte bine și clar legiferate în toate țările lumii.
Ca urmare, e cel puțin naiv, cel care crede că slujba lui e
altceva decât sclavie și are prostul obicei de a gândi că cei care
nu sunt angajații nimănui sau patroni peste câțiva semeni de-ai
lor, ar fi paraziți sociali. Am mai spus-o, și o repet : adevărații
paraziți sociali sunt tocmai cei care profită de pe urma muncii
noastre, muncă care prin sclavia instituită la nivel global nu e
altceva decât jefuirea vieții celui care muncește. Atunci când
muncești pentru îndeplinirea voinței altuia ești sclav indiferent
ce ai crede pentru că muncind pentru alții nu-ți mai trăiești
propria viață ci pe a altuia... Și asta se-ntâmplă pentru că
societate prin legile și regulile ei sociale condamnă drastic
libertatea și încurajează oriunde, exploatarea omului de către
om, pentru că altfel cei care trăiesc de pe urma acestei
exploatări nu ar mai putea exista.
Foarte frumos spunea Charles Bukowski : „cum dracu ar
putea să-i placă unui om să fie trezit la 6,30 dimineață, de
alarma unui ceas, să sară din pat, să se-mbrace și să
mănânce forțat, să-și facă nevoile, să se spele pe față și pe
dinți și apoi să se lupte în trafic pentru a ajunge într-un loc
291
unde face bani pentru altul și i se cere să fie mulțumit că are

șansa de a face asta ?!”
Ca urmare, singura soluție pe care o are individul care
dorește să fie liber, este tocmai să refuze să lucreze în interesul
altcuiva decât strict al său propriu și poate cel mult al familiei
sale... Asta înseamnă adevărata libertate... Așa cum am mai
spus și continui s-o spun libertatea omului nu stă în ce scrie pe
actele care-l identifică social ci în faptele și conștiința sa... Ori
nici un om conștient nu ar trebui să accepte să-și consume, nici
măcar 1 % din viața sa, pentru a îndeplini visul sau voința
altuia, indiferent cine ar fi acela.
Să ne amintim ce spunea Jaque Fresco : „În minutul în
care auzi cuvintele „libertate” sau „democrație”, să ai grijă,
pentru că-ntr-o națiune cu
adevărat liberă nu e nevoie
să ți se spună că ești liber.”
Încă din fragedă
copilărie suntem îngrădiți de
reguli și interdicții... : nu ai
voie să faci asta, nu ai voie
să faci aia, nu e civilizat să
vorbești astfel cu un om mai
în vârstă... e lipsă de respect
să nu asculți pe cel mai în
vârstă sau pe educator,
profesor... etc. În esență
școala cu toate gradele ei,
este o instituție în care se
impune sclavia... dacă am fi
cu adevărat liberi ar trebui să ni se permită să mergem la școală
când poftim și să plecăm de acolo tot când poftim, fără ca
cineva să ne ia la întrebări sau să ne-nchidă o ușă sau o poartă-
n nas...
292
Dacă am fi liberi, ar trebui să putem să ieșim și să intrăm

în țară oricând dorim iar capu-la-organul-de-sub-șapcă care ne
oprește la graniță cerându-ne actele, să nu existe... Dacă am fi
cu adevărat liberi, ar trebui să nu se sinchisească nimeni că ne
adunăm cincizeci de inși sau din contră, cinci sute de mii în
piața din fața guvernului sau a parlamentului...
Dacă am fi cu adevărat liberi, ar trebui să nu fim obligați
să plătim impozit pe casa în care locuim și care e proprietate
personală, dacă am fi cu adevărat liberi ar trebui să nu ne
oprească nimeni nici măcar 1 % din salariul pe care-l primim în
schimbul muncii, sub pretextul taxelor și impozitelor...
Dacă am fi cu adevărat liberi, paraziții sociali care
constituie întregul aparat de stat în orice loc de pe glob nu ar
trebui să existe...
Dacă am fi cu adevărat liberi, nu ne-ar înrola nimeni să
plecăm să purtăm războaiele în urma căror cei atacați sunt
sărăciți și distruși iar cei care ne-au pus arma-n mână
trimițându-ne la război, să se-mbogățească...
Dacă am fi cu adevărat liberi, ar trebui ca banul, dacă
există să nu aibă, în cel mai strict sens al cuvântului, decât și
numai decât, funcția de instrument de schimb comercial...
Dacă am fi cu adevărat liberi, nu ar exista religii, nu ar
exista aristocrați nu ar exista poliție, nu ar exista armată, nu ar
exista fisc, nu ar exista state centralizate...
Toate astea n-au fost sute de mii de ani în viața omului...
Până să apară primele formațiuni statale, omul era liber și
circula fără să dea socoteală nimănui, pe toată coaja
pământului...
Robert Kennedy Jr. spunea de curând într-un discurs :
„când eram copil, tatăl meu mi-a spus că oamenii și
autoritățile mint.”
Dacă am fi cu adevărat liberi, atunci nu ar exista
constituții, legi, tratate și coduri internaționale care prevăd
drepturile și libertățile omului în vreme ce autoritățile tuturor
293
statelor lumii își bat joc de cetățeni încălcându-le drepturile

cotidian, cu aceiași naturalețe cu care mint de-ngheață apele.
Chiar și în urmă cu vreo o sută de ani, omul era liber să
pescuiască sau să vâneze fără a fi obligat să plătescă pentru a
poseda un permis de pescuit sau de vânătoare, chiar și-n urmă
cu o sută de ani, omul nu plătea nimănui impozit pe
proprietatea sa, chiar și-n urmă cu o sută de ani, omul era liber
să construiască o casă sau din contră să o dărâme pe cea pe care
o avea pentru a face alta, chiar și-n urmă cu vreo sută de ani,
omul era liber să participe la adunări, să călătorească liber... și
câte și mai câte care azi, nu-i mai sunt permise... Azi am ajuns
aproape să avem nevoie de aprobare de la autorități și ca să ne
căcăm în propria noastră curte... Acum... Omul a ajuns o oaie
lașă căreia nu îi e frică, ci îi e cu adevărat groază, să-și exercite
libertatea...
Vremurile pe care le trăim, sunt rezultatul lașității
noastre. Așa se-ntâmplă când în loc de adevăr servești minciuni
care duc la crimă, război și inechități... Omul, în esența lui,
indiferent cât ar fi de obedient în masă, individual e o ființă
liberă care are niște limite pe care nu e bine să le-ncalci... Și
așa apar patrioții, sau pur și simplu indivizii care-și apără cu
disperare solitară libertatea... Nu contează că presa îi califică
drept teroriști... Ei nu sunt decât oameni liberi, care nu acceptă
să fie călcați în picioare și dat fiind că lupta cu monstrul
sistemului socio-politic e imens de inegală, recurg la măsuri
adecvate care par disperate, dar de fapt, sunt măsura
nedreptăților în care trăim.
Vedeți dumneavoastră ?... Faptul că avem un act de
proprietate și că „posedăm” în baza lui o casă, un teren, etc, e
doar o iluzie a proprietății. Dacă acelea ne-ar aparține cu
adevărat nu ar trebui să plătim nici un fel de impozit pe ele. I se
spune „impozit” ca să nu ne prindem că de fapt plătim chirie ca
să le utilizăm... De fapt nu suntem nici proprietari nici liberi.
294
Faptul că avem o mașină, un iaht, un elicopter, un avion...

cu care putem călători ne creează iluzia libertății... Călătorim
oriunde „vrea mușchii mei !” dar în fapt suntem sclavi ai
sistemului, prin toate cheltuielile rezultate din posesia acelui
mijloc de transport. Amintiți-vă că „biciclistul e un dezastru
pentru economia țării...” după cum spunea acel director de
bancă... De ce spunea asta tocmai un director de bancă ?...
Pentru că singurul om cu adevărat liber din perspectiva
posesiei unui mijloc de transport e biciclistul... și pentru că noi,
prin toate posesiunile noastre și prin munca noastră pentru a le
căpăta și păstra, suntem sclavii sistemului bancar mondial,
adică al proprietarilor acestui sistem.
Referitor la această mentalitate de slugă – victimă a
majorității semenilor noștri, comenta cineva foarte frumos, la
una din postările mele, pe una din rețelele de socializare :
„Libertatea se câștigă cu sânge și
nu așteptând ca acești criminali
fasciști corporatiști și stăpânii lor
din Ocultă să aibă crize de
conștiință și să înceteze să ne mai
distrugă destinele...”Iar faptul că
politicienii ne aruncă-n față cu
orice ocazie cuvântul „libertate”
mințindu-ne cu nerușinare,
dovedește cu prisosință că nu
suntem liberi, tocmai pentru ca ei,
cu întreaga șleahtă de paraziți
sociali care formează statele și structurile suprastatale, să poată
fi liberi... sau mă rog, mai liberi ca noi...
Acum să trecem mai departe la...
295
Alte minciuni
Șirul de minciuni pe care le-am analizat până-n acest
moment, sunt doar o mică parte din minciunile cu care ne
manipulează cei de la conducerea societății de câteva milenii...
Minciuni au fost, din partea „elitei”, încă de la apariția
omului pe coaja pământului. Iar pe măsură ce timpul a trecut și
omul a evoluat, minciunile conducătorilor s-au înmulțit, au
devenit tot mai sofisticate, s-au ramificat și s-au infiltrat în
toate aspectele vieții noastre... Ajuns la acest moment și văzând
că deja pagina la care sunt, fără ca încă să fi adăugat cărții și
fotografiile pe care doream să le adaug mi-am dat seama că
această carte va deveni mai mare decât mi-am dorit și că numai
această primă parte ar putea constitui în sine o carte distinctă...
Așa că de acum înainte voi aminti pe scurt alte câteva
din minciunile cu care sistemul ne „vrăjește”, fără a mai căuta
o motivație a existenței lor. Găsiți-o dumneavoastră.
Minciuna proprietății...
De sute de ani omul trăiește convins că dacă are un
acoperiș deasupra
capului, acest acoperiș
îi aparține și este astfel,
ferit de riscul de a nu
avea unde se adăposti,
de a fi la discreția
vicisitudinilor naturii și
ale semenilor săi... Până
la apariția statelor
centralizate, care, să nu
uităm că sunt creația
masoneriei, asta a fost
adevărat. Dar din acel moment, odată cu statele centralizate au
apărut notarii și fiscul iar actul de proprietate a devenit o
296
minciună căci omul a fost obligat să plătească chirie pe propria

casă, chirie numită de autorități cu numele de „impozit de
imobil”...
Nici chiar obiectele pe care le cumpărăm din comerț nu
sunt scutite de asta... așa că pentru autovehicul plătim impozit
anual, pentru barcă al fel... și în general pentru orice mijloc de
transport cu excepția bicicletei și căruței... Chiar și pe lucrurile
mărunte plătim impozit : la cumpărarea lor prin TVA-ul ce se
oprește din valoarea prețului de achiziție tot un impozit este,
numai că e unic. Născut și crescut la bloc, am visat mereu să
am casă pe pământ... Și la un moment dat în viață chiar am
ajuns să am casă... una bătrânească în marginea orașului, pe
care am mai aranjat-o și pus-o la punct, și după ce am vândut-o
cu un preț de trei ori mai mare decât o luasem, mi-am luat una
mai mare cu teren mai mult într-un sat din sudul județului, în
comuna Morteni... Acolo am rămas cu buzele umflate, căci
toate planurile mele, de a trăi la țară din resurse proprii, au fost
îngropate din fașă de politica criminală dusă de cei care conduc
de trei decenii această țară... Mai întâi au declarat pestă porcină
și au limitat creșterea porcilor concomitent cu interzicerea
comercializării lor... apoi am constatat că nici cu laptele nu e
nici o sfârâială căci prețul de achiziție al laptelui era mai mic
decât al apei minerale... iar furajele de zeci de ori mai
scumpe... mi-am dat seama că nici cu culturile agricole nu
merge pentru că în țara noastră, dacă nu ai propriile utilaje
agricole, la care majoritatea populației nu are acces pentru că
România nu mai produce așa ceva, iar cele de import sunt
exagerat de scumpe... ce scoți din culturile agricole respective
se duce pe plata lucrărilor agricole... Și apoi a venit „cireașa de
pe tort” când s-a declarat gripă aviară iar autoritățile au pornit o
acțiune teroristă de ucidere în masă a tuturor păsărilor din
comună... Și am înțeles că ceva nu e-n regulă cu lumea-n care
trăim...
297
Practic atunci au început să încolțească la propriu,

semințele cărții de față... Am înțeles că de fapt, nu știu cum o
fi-n alte părți dar, cel puțin în România, omul nu mai are
absolut nici un drept, nici măcar acela de a avea proprietate și
de a trăi din propria lui muncă pe propria lui proprietate... După
care a murit tatăl meu și înainte de a mă muta aici unde
proprietar este sora mea, mi-am vândut casa de la Morteni și
am renunțat complet la orice proprietăți care ar putea fi
impozitate altfel decât prin TVA.
Iar cui dorește să aibă un acoperiș deasupra capului care
să fie cu adevărat al lui îi recomand să apeleze la orice formă
de adăpost portabil/demontabil ( care nu e imobil ), deci care
poate fi demontat de pe amplasament în cel mult o oră sau două
( dom geodezic, iurtă, cort industrial, casă pe roți, etc. ) pe care
să și-l amplaseze pe un teren scutit de impozit ( există și
asemenea terenuri )...
În plus, pentru cei care au imobile, legislația fiscală
prevede ( cel puțin deocamdată ) că sunt scutiți de impozit cei
care nu au nici o sursă de venit, dar pentru ca această scutire să
se petreacă trebuie să faci an de an dovada că nu ai venituri
depunând la primărie un dosar cu actele doveditoare...
Minciuna justiției
Se spune că justiția e oarbă și că împarte dreptatea

nepărtinitor și necruțător.. De
aceea e reprezentată ca femeie
legată la ochi purtând o balanță
și o sabie. De fapt justiția nu e
oarbă, ci e chioară și îi vede
doar pe cei bogați în vreme ce
pe cei săraci îi taie necruțător
298
cu nedreptatea unei balanțe defecte... Avem nenumărate

exemple în ultimii treizeci de ani...
Câți bătrâni nu au ajuns în pușcărie pentru o legătură de
pătrunjel sau o găină în vreme ce criminalii din capul țării au
scăpat nepedepsiți după ce au omorât oameni nevinovați pe
trecerile de pietoni, sau au comandat asasinate, ori au dat la fier
vechi fabrici și uzine, și și-au pus semnătura pe contracte prin
care averea poporului a ajuns în proprietatea corporațiilor
străine, sau doar pur și simplu au furat zeci sau sute de
milioane de euro din buget sau din fonduri destinate dezvoltării
infrastructurii acestei țări... E o scriere foarte frumoasă a unui
scriitor american nativ de origine, care ilustrează ce-nseamnă
de fapt justiția...
„Înainte ca frații noștri albi să vină să ne civilizeze, nu
aveam închisori. Prin urmare, nu am avut niciun infractor.
Nu poți avea infractori fără pușcărie. Nu aveam
încuietori sau chei, deci nu aveam hoți. Dacă omul era atât
de sărac încât nu avea cal, tipi sau pătură, cineva i-a dat
aceste lucruri. Eram prea necivilizați să stabilim o valoare
mare pe lucrurile personale. Am vrut să avem lucruri doar
pentru a le da de pomană. Nu aveam bani și, prin urmare,
valoarea unui om nu putea fi măsurată prin asta. Nu aveam
lege scrisă, nu aveam avocați sau politicieni, deci nu puteam
să înșelăm.
Chiar eram într-un mod rău înainte să vină oamenii
albi, și nu știu cum am reușit să ne descurcăm fără aceste
lucruri de bază care, ni se spune, sunt absolut necesare
pentru a face o societate civilizată.”
Red Hawk - Căutătorul viziunilor
Și stau și-mi amintesc că băsescu a avut 68 de dosare
penale și iohannis are 47...
Francisco de Quevedo, scriitor spaniol din secolul
șaisprezece, spunea atunci de mult, când a trăit el, că „acolo
unde justiția nu funcționează este periculos să ai dreptate”
299
Minciuna fericirii și prosperității

La începutul acestui an scriam :
V-ați întrebat vreodată : de ce, fiecare din noi, în
momente aniversare, ne urăm și ne dorim unii altora, lucruri ca
„sănătate”, „prosperitate”,
„noroc” și „viață lungă” ?...
Pentru că aici, pe pământ,
în lumea asta în care trăim,
omului îi sunt interzise
toate astea. Mă rog, nu
tuturor, ci doar imensei
majorități ! Acestea
reprezintă, de mii de ani,
monopolul câtorva din semenii noștri, dacă pot fi numiți
„semeni”, care s-au cocoțat în capul nostru, al tuturor, și trăiesc
un „trai pe vătrai” de tip parazitar în vreme ce prin politici abile
de impunere prin șantaj, manipulare, persuasiune și crimă,
cărora ei le spun legi și regulamente, au impus tuturor
comunităților omenești de pe planetă, sărăcia, invidia, ura și
dezbinarea, care nasc crima, războiul și suferința... Astfel ei,
cei care trăiesc parazitar pe spinarea noastră, a tuturor, și-au
rezervat fericirea și prosperitatea și nouă ne-au lăsat sărăcia,
durerea și nefericirea... Pentru că tocmai s-a încheiat un an de
coșmar și pentru că azi e prima zi a noului an și a restului
vieților noastre, îmi doresc și vă urez tuturor, să scăpăm de
criminalitatea organizată reprezentată de cei care se cred
stăpânii lumii. Dacă rasa asta de indivizi nu ar fi existat,
omenirea ar fi fost acum cu cel puțin câteva secole mai
avansată moral și tehnologic. Orice om din lumea asta ar fi
avut acces neîngrădit la resursele planetei, nu ar exista
războaie, inechități și crime iar omenirea ar călători de mult
printre stele...
Prostia are scuze, pentru că poți accepta că prostul nu
înțelege ce i se-ntâmplă dar frica în schimb, nu are nici o
300
scuză... Când viața ta ajunge să fie controlată de frică... nu de

prostie, ci de frică, înseamnă că n-ai fost niciodată om ! O
asemenea ființă nici animal nu poate fi numită, pentru că nici
măcar animalele nu se lasă controlate de frică... Până și ele
resping instinctiv, orice factor de mediu care induce acest
sentiment degradant. Și ce poate fi mai degradant decât să-ți fie
frică de niște litere scrise pe o hârtie și de niște infractori aflați
la sute de kilometri distanță care se cred deasupra ta doar
pentru că ocupă o funcție sau care, mai aproape de tine, poartă
o uniformă ?!... Și când ajungem ca întreaga societate, fie pe
plan local sau mai la scara unui întreg popor, să fie controlată
de frică, cei care cunosc adevărul devin niște paria, respinși și
vânați în egală măsură de autorități și de cei din jurul lor...
Și atunci fericirea dispare !... Și fără fericire nu există
nici prosperitate... Frumos spunea un fin cunoscător al mintii
umane... : „Dacă un om știe mai mult decât alții, rămâne
singur” Carl Jung
Minciuna iubirii
Să ne reamintim un dialog :
- Copii și animale... peste tot în lume... dincolo de
diferențe, aceeași poveste de dragoste...
- Și dup-aia vine școala și religia și copiii se transformă
în adulți diabolici...
Fotografia alăturată este făcută în 2015 când un individ,
după ce și-a crescut cu iubire un taur ca pe prietenul lui, l-a
vândut pentru coridă. Aflat în
chinurile morții, taurul și-a
recunoscut prietenul în
tribună și a venit spre el
sperând ajutor... A primit de
la fostul stăpân un sărut după
care acesta, a asistat
301
impasibil, la uciderea taurului. Fotografia e cunoscută drept

„Sărutul lui Iuda”... Nu mai există iubire, nu mai există
prieteni. Omul prezentului, prin educație și presă, a fost
transformat într-un animal feroce... Oricare individ din jurul
nostru, este angrenat într-o luptă pe viață și pe moarte, pentru a
parveni într-o societate coruptă și criminală și ca urmare nu
mai are nici timpul nici dispoziția pentru iubire și cu atât mai
puțin pentru prietenie... Totul este bazat exclusiv pe interes... Ai
prieteni doar și numai doar, atât timp cât poți fi folosit... Nici
măcar familiile nu se mai bazează pe iubire... Și dacă rudele și
colegii nu-ți mai sunt prieteni, funcționarii și politicienii nici
atât... De la cel mai umil funcționar de primărie și până la
președintele statului, toți, dar absolut toți, urmăresc numai și
numai interese personale și-ți sunt dușmani de moarte. Sunt, la
modul cel mai categoric, dușmani ai cetățeanului prin însăși
antagonismul dintre interesul personal manifestat de ei și
interesul public al poporului... Și dacă nu ai prieteni printre
proprii concetățeni, atunci cu atât mai puțin vei avea printre
aliații strategici... Singura strategie a prezentului este jaful și
acolo unde există împotrivire, crima.
Se spune că „prietenul la nevoie se cunoaște”... În
tinerețea mea, în așa numitul „lagăr socialist” am asistat la
ridicarea țării de la stadiul de țară eminamente agrară la cel de
mare putere economică... Eram respectați, în universitățile
noastre se pregăteau specialiști de înaltă calificare, industria
exporta produse pe tot mapamondul agricultura noastră hrănea
jumătate din Europa, sportivii noștri aduceau în țară salbe de
medalii, am trimis chiar și un om în cosmos... Prietenii de
atunci ne-au ajutat să devenim puternici și respectați pe tot
mapamondul... Prietenii de acum și din ultimele trei decenii
„ne-au ajutat” să aducem țara înapoi la stadiul de țară
subdezvoltată, ne-au distrus locurile de muncă și ne jefuiesc
resursele...
302
Iar mai nou încearcă și chiar reușesc, prin manevre

mârșave și prin șantaj psihologic sau material, să ne impună
pervertirea iubirii, distrugerea celulei de bază a societății... și
respectul minorităților sexuale în dauna majorității normale...
În manualele de școală primară ale copiilor noștri s-au
strecurat pe neobservate expresiile vulgare și pornografia și au
apărut ore de educație sexuală la grădiniță...
Și mi-amintesc ce spunea Marin Preda în ultimul rând al
unei cărți și un vers dintr-un cântec al tinereții mele : „dacă
dragoste nu e, nimic nu e”... Mai multe nu mai spun căci nu
cred că mai are rost...
Raiul promis sau minciuna religiilor

„Nu dragostea față de Dumnezeu vă face să vă rugați ci
teama de focurile iadului !” spunea cândva iubitul nostru
domnitor Vlad Țepeș...
Știți ? Pe căldurile astea stând în casă și scriind, mi-a
fugit adeseori gândul la o bere rece... De altfel de un an și
jumătate de când lucrez la
prezenta carte, cred că am
băut câteva zeci de beri...
Cică berea a fost inventată
cu aproximativ șapte
milenii în urmă de
sumerieni... Iar mai târziu
cu vreo mie de ani, cum
stăteau ei în soarele
dogoritor al deșertului lor
și beau o bere rece, de
nicăieri, apare deodată Dumnezeu și creează pământul... Cred
că suntem cu toții de acord că în prezent, mijloacele de presă
scrisă și audio-video sunt cele care manipulează masele largi de
oameni, controlându-i până acolo încât pot induce în sufletul
303
lor o teamă irațională față de un virus inexistent, astfel că mulți

din ei merg și se vaccinează cu un vaccin experimental,
asumându-și orice risc, în ciuda faptului că vaccinul acela fiind
experimental poate fi și chiar s-a dovedit a fi, mortal... Până la
apariția tiparului și a presei scrise singura modalitate prin care
masele puteau fi controlate era aceea de a li induce teamă față
de o autoritate superioară chiar mai puternică decât aristocrația
și regalitatea... Ca urmare au apărut religiile... Deși toate
religiile au exact același scop, mă voi referi în continuare mai
degrabă la religia creștină decât la altele, pentru că fiind
european, religioșii care mă-nconjoară sunt creștini...
Și pentru că am fost adesea atacat de tot felul de
habotnici religioși, voi continua scriind mai puțin de la mine și
folosind mai degrabă citate din spusele unor oameni rămași în
memoria istoriei...
Ce e religia ?... Cum frumos spune Bertrand Russel...
„Religia se bazează în primul rând pe frică. Este parțial
teroarea necunoscutului și parțial dorința de a simți că există
un fel de frate mai mare, care ne va fi alături în toate
necazurile și conflictele noastre. Teama de misterios, teama
de înfrângere, teama de moarte. Frica este părintele cruzimii
și, prin urmare, nu e de mirare că religia și cruzimea au mers
mână în mână.” Pe undeva prin biblie se spune că Dumnezeu
l-ar fi făcut pe om după chipul și asemănarea sa... Păi dacă e
așa înseamnă că Dumnezeu e unul și același cu creația sa...
după cum spunea Richard Dawkins... „Dumnezeul Vechiului
Testament este, fără îndoială, cel mai groaznic personaj din
toată ficțiunea : un maniac al controlului, mărunt nedrept și
neiertător. Un vindicativ însetat de sânge, un purificator
rasial, un huligan misogin, homofobic, rasist, infanticidal,
genocidal, filicidal, pestilențial, megalo-maniac,
sadomasochist, capricios și malefic.”
Mai citiți odată cu atenție aceste rânduri și apoi
răspundeți-mi la întrebare asta : nu cumva această descriere se
304
potrivește mănușă pe caracteristicile aristocrației care conduce

omenirea de când sumerienii au inventat berea ?...
Giuseppe Garibaldi a fost mai direct : „Omul l-a creat pe
Dumnezeu, nu Dumnezeu pe om.”
Un alt om rămas în istorie, Napoleon Bonaparte, spunea
că „religia e cea care-i împiedică pe cei săraci să-i ucidă pe
cei bogați”... iar Paul Henri Thiry d'Holbach (născut Paul
Heinrich Dietrich von Holbach) – filozof german de limbă
franceză din secolul optsprezece era mai clar : „religia este
arta de a-i prosti pe oameni cu scopul de a le abate gândul de
la răul pe care-l pricinuiește pe această lume, puterea celor
avuți”... Steven Weinberg spunea că „omul bun va face fapte
bune iar cel rău va face fapte rele cu sau fără religie, dar e
nevoie de religie pentru ca omul bun să facă fapte rele”... Iar
filozoful și scriitorul sirian Abu Ala Al-Ma'arri spunea că
„lumea e formată din două categorii de oameni : omul
inteligent fără religie și omul religios fără inteligență.” În
vreme ce Mahatma Gandhi spunea că „Dumnezeu nu are
religie”... Eu voi încheia cu o butadă anonimă care circulă pe
net : „Care-i diferența între un creștin și o maimuță ?... Pe
maimuță nu o poți păcăli să-ți dea banana din mână cu
promisiunea că, pe lumea cealaltă, o să aibă grămezi de
banane.”
Drepturile omului – basme
„Tot ce vreau să spun este că nu le pasă de noi” spunea
Michael Jackson pe una din scenele lumii...
Voi începe cu o pildă :

« În prima zi de curs, profesorul „facultății de drept” a
intrat în clasă, și primul lucru pe care l-a făcut a fost să ceară
numele unui student care stătea în primul rând:
- Cum te numești?
- Numele meu este Nelson.
305
- Ieși din clasa mea și nu te mai întoarce niciodată ! a

strigat profesorul iritat.
Nelson era nedumerit. Când a văzut că se îndreaptă spre
el, s-a ridicat repede, și-a adunat lucrurile și a părăsit clasa.
Toată lumea era speriată și revoltată, dar nimeni nu
vorbea.
- Foarte bine ! Să începem, a spus profesorul.
Pentru ce sunt legile ? i-a întrebat profesorul. Studenții
erau încă speriați, dar încetul cu încetul au început să
răspundă la întrebarea dumnealui.
- Să avem o ordine în societatea noastră.
- Nu ! a răspuns profesorul.
- Pentru a le îndeplini.
- Nu !
- Pentru ca persoanele care greșesc să plătească pentru
acțiunile lor.
- Nu ! Știe cineva răspunsul la această întrebare ?
- Pentru ca să se facă dreptate, a vorbit timid o
domnișoară..
- În sfârșit ! Adică pentru dreptate.
- Și acum ce este dreptatea ?
Toată lumea a început să se enerveze de atitudinea
ticăloasă a profesorului. Cu toate acestea, ei au continuat să
răspundă.
- Pentru a proteja drepturile oamenilor ...
- Bine, ceva mai mult ? - a spus profesorul.
- Pentru a diferenția binele de rău, pentru a-i răsplăti pe
cei care fac binele ...
- Ok, nu-i rău. Dar răspundeți-mi la această întrebare,
am acționat corect când l-am dat afară pe Nelson din clasă ?
Toată lumea a tăcut, nimeni nu a răspuns.
- Vreau un răspuns în unanimitate !
Toți au răspuns într-o voce.
- Nu !
306
- S-ar putea spune că am comis o nedreptate ?

- Da !
- Și de ce nu a făcut nimeni nimic în legătură cu asta ?
De ce vrem legi și reguli, dacă nu avem voința de a le
practica ? Fiecare dintre voi are obligația de a vorbi atunci
când asistați la o nedreptate. Toți ! Să nu tăceți, niciodată !
- Du-te și-l caută pe Nelson, a spus el. La urma urmei, el
este profesorul, eu sunt un elev dintr-o altă perioadă. Să știți,
că atunci când nu ne apărăm drepturile, demnitatea se pierde,
iar demnitatea nu poate fi negociată. »
Orice ființă vie de pe planetă, prin faptul că s-a născut,

are dreptul la viață. Asta înseamnă acces liber, prin ofertă
gratuită din partea naturii, la
resursele esențiale necesare
traiului : hrană, apă, aer și
căldură... Orice ființă le
obține prin însăși traiul pe
care-l duce în mijlocul
naturii. Omul, pentru că s-a
rupt de natură, nu mai are
aceste drepturi. Și nu le mai are nu pentru că nu ar putea să și le
procure prin forțe proprii așa cum face orice ființă de pe
planeta asta ci pentru faptul că semenii lui i-au interzis prin
reguli, cutume sociale și legi, accesul la toate resursele
necesare vieții, fiind obligat prin șantaj sau chiar prin jaf, să le
plătească cu propria lui viață... Plătim totul, dar nu înțelegem
că fiecare ban pe care-l scoatem din buzunar este o bucată din
viața noastră... căci acei bani câștigați cu trudă, i-am câștigat
mai ales cu consum inutil din viața noastră, care ni se scurge
„printre degete” trecând pe lângă noi, ca să le oferim bani celor
care ne permit accesul la resurse numai contra bani, prin
șantajul social numit taxe, impozite și prețuri... Drepturile și
libertățile omului au fost abrogate de facto, începând cu dreptul
307
la autoapărare, odată cu înființarea statelor centralizate când s-a

interzis portul și utilizarea armelor iar armatele și forțele de
ordine au pus monopol pe utilizarea armelor devenind oficial
criminali plătiți, care acționează împotriva cetățeanului lipsit în
acest fel de dreptul la autoapărare.
Opusul lașității nu e curajul ci demnitatea... Opusul
curajului e frica... Curajul și frica sunt stări de moment și și se
pot înlocui reciproc, după voință... Demnitatea și lașitatea sunt
stări de trăire permanente care nu se pot înlocui una pe alta...
Cu demnitatea ne naștem și din ea rezultă firesc instinctul
de conservare al speciei și mai intim cel de apărare individual...
Demnitatea poate să dispară definitiv fiind înlocuită de
lașitate, prin educație. Demnitatea e naturală atunci când nu a
fost știrbită cu nimic, la cei născuți, crescuți și educați în
natură... sau poate e pervertită ori absentă complet, la cei
educați în buricul civilizației. Căci acolo, în buricul civilizației,
domnesc cei care controlează și stăpânesc omenirea iar ei nu au
nevoie de oameni demni. Ei au nevoie de sclavi obedienți și
lași... De aceea scopul principal al educației de mase nu e
alfabetizarea ci anularea demnității ființei umane... Nedemn
ajungi prin educație și așa rămâi pe viață... Există și excepții...
Puțini : cei refractari la educația fără dovezi și fără
exemplu personal ! Un fricos își poate învinge frica și poate
avea momente de curaj... Un laș nu va putea fi niciodată un om
demn, pentru că laș sau demn ești prin tot ceea ce gândești și
faci de-a lungul întregii tale vieți...
Da... Opusul demnității e lașitatea !... Iar atunci când nu
mai ai demnitate, oricât te-ai minți că ești un cetățean model,
nu ești altceva decât un laș, care prin lipsa sa de demnitate, este
sclavul și batjocura celor care conduc, fie ei un simplu șef de
atelier, un polițist, un parlamentar, un ministru sau un
președinte... Toți sunt oameni și nu pot fi mai presus de noi,
decât prin lașitatea noastră !
308
Marea tragedie a fiecăruia din noi, în societate în general

și în cea actuală în special, este că, majoritatea celor din jurul
nostru sunt lași și ipocriți... Dacă toți ne-am exercita drepturile
și libertățile în spiritul natural al demnității umane, sistemul,
prin criminalii de la butoanele lumii, și prin nesfârșitele turme
de funcționari și torționari ai tuturor statelor lumii, nu ar avea
cum să-și bată joc de noi...
Dar o fac pentru că imensa majoritate a celor din jurul
nostru, nici măcar nu știu ce drepturi și libertăți au, nu au citit
niciodată constituția țării lor și trec prin viață azvârliți de colo
colo de către autorități, cum e purtată o frunză-n vânt, fără să
înțeleagă pe ce lume trăiesc... E suficient să citim capitolul
„Drepturi și libertăți” din orice constituție și să analizăm cât
din ce scrie acolo putem cu adevărat să facem... și vom
înțelege...
Deci... așa cum am mai spus, drepturile și libertățile
omului au fost abrogate de facto începând cu dreptul la
autoapărare, odată cu înființarea statelor centralizate, când s-a
interzis portul și utilizarea armelor iar armatele și forțele de
ordine au pus monopol pe arme, devenind criminali plătiți în
slujba unor criminali mai mari ca ei, care ucid din spatele
pereților unor birouri...
Și mai sunt și altele
Societatea actuală este una a minciunii, căci numai prin
minciuni și acțiuni înșelătoare, adică pin manipulare
mincinoasă, e posibil ca minoritatea psihopaților care
controlează umanitatea, să poată să-și aroge drepturi asupra
restului populației...
Dacă până să citiți această carte nu ați fost conștienți de
minciunile astea, poate că acum după acest șir de minciuni
relevate de mine până aici, ați început să vedeți altfel lumea...
Și probabil că nu va fi greu să descoperiți mereu și mereu
tot alte și alte minciuni cu care ne manipulează sistemul... Iar
309
construcția unei noi societăți, a uneia mai bune, începe în

primul rând prin a nu mai acorda nici un credit, acestor
minciuni și a nu mai acorda absolut nici o încredere și mai ales
a nu te mai supune, celor care spun aceste minciuni... când ai în
fața ta un mincinos și crezi minciuna pe care ți-o spune, cazi
victimă manipulării lui... : te păcălește ! Dacă în schimb știi,
ești conștient că el minte, nu te va putea păcăli... Ăsta-i primul
pas în contracararea manipulării și totodată primul pas în
edificarea unei societăți libere și corecte.
310
E simplu
„Oamenii se nasc ignoranți, nu proști. Ei devin proști
prin educație.” - spunea Bertrand Russell...
Tot ce se-ntâmplă în societate începând de la comportarea
noastră, a fiecăruia, și terminând cu
comportamentul maselor și a celor
care le conduc, pleacă de la
educație.
Și pentru că nu o dată am spus
de-a lungul paginilor precedente că
planeta e condusă de o minoritate
parazitară de psihopați avizi de
putere, înseamnă că educația pe care
o primim noi, cei mulți a fost
stabilită de ei, iar cea pe care o primesc ei, nu e aceiași cu cea
pe care o primim noi. Și e normal, pentru că cei care conduc
fiind parazitari nu muncesc la fel ca noi ceilalți ca să-și câștige
banul traiului zilnic. Ei au născocit sistemul bancare care le
asigură traiul nemuncit...
Și pentru că traiul lor e nemuncit, au tot timpul din lume
să născocească intrigi și minciuni, să plimbe hârtii și să creeze
și să întrețină ură și suspiciune în societate... Fac asta, nu
numai că sunt neapărat malefici, ci mai ales pentru că acestea
sunt instrumentele principale prin care se conduce o masă mare
de indivizi. Interesul principal al oricărui conducător este ca
masele să nu se coalizeze împotriva sa, și ca urmare principala
lui grijă și preocupare este, să asigure fragmentarea societății...
De aceea spuneam că educația pe care o primesc ei e
diferită de cea pe care ne-o impun nouă. Educația care, din
totdeauna a fost rezervată celor care conduc, este cea științifică
pe când cea impusă maselor largi este cea de tip religios... Nu
vă grăbiți să strigați că spun prostii... Studiați istoria lumii și
veți ajunge la aceiași concluzie ca mine... Mai nou asta se
traduce prin aceea că maselor largi li se predă în sistemul de
311
învățământ o știință incompletă și eronată, de tip dogmatic, în

timp ce adevărul științific este ținut secret la dispoziția celor
care controlează omenirea... Dar aici e un schepsis... o chestie
interesantă ce se petrece în societate...
E o mare diferență între a studia și a primi cunoașterea...
Cu alte cuvinte, una e să studiezi prin propriile tale
mijloace, caz în care există riscul să descoperi adevărul, și alta
e să ți se ofere cunoașterea, caz în care vei primi numai acele
cunoștințe pe care doresc „cei de sus” să le ai, și astfel există
riscul, care de fapt e o certitudine, să nu descoperi niciodată
adevărul. De aceea spunea H. B. Lucy Dupre – „Cumpără o
biblie, nu o citi și ești un bun creștin. Cumpără o Biblie,
citește părți alese și vei deveni un nenorocit pios. Cumpără o
biblie, citește-o cu atenție și devii un ateu urât de toți
creștinii.” Și aș adăuga eu și de cei de la conducerea
societății... care inițial, au fost aristocrația și instrumentul lor
principal de manipulare al maselor, clerul... De fapt, toți cei
care au studiat cu atenție Biblia, au ajuns să devină atei sau
oricum... să nu mai creadă în Dumnezeul biblic. Pentru că au
înțeles ceea ce spunea pe șleau Giuseppe Garibaldi. Datorită
acestei diferențe dintre a studia și a primi cunoașterea, există o
schismă categorică între cei care au trecut prin sistemul de
învățământ primind cunoașterea și devenind slujbași sau
slujitori obedienți, dogmatici și fideli ai sistemului și cei care
studiind singuri au devenit răzvrătiți ai sistemului, omeni care-
și revendică adevăratele drepturi și libertăți... nu pe cele
proclamate și date cu picurișul de sistem.
Deci spuneam că, principala preocupare a celor care
conduc, nu e să muncească, ci să vegheze la crearea și
menținerea fragmentării societății... De aceea pe lângă șirul de
minciuni înșirat în paginile precedente ei au utilizat ca
instrumente și forța hârtiilor, adică a legii și forța brută adică
armata... Cu ajutorul acestor instrumente au aplicat străvechiul
dicton :
312
Divide et impera
„Marea noastră problemă nu e să fim fericiți, ci să fim
mai puțin singuri.” Octavian Paler
„Tăcerea este o limbă a înțelepților, singura limbă care
n-a fost amestecă la Turnul Babel.” Ioan Hapca
Orice societate are un anumit grad de fragmentare... E

diviziunea socială impusă de poziția naturală pe care o capătă
fiecare în societate respectivă, în virtutea calităților și
capacităților sale... Vorbim de o fragmentare socială naturală și
firească.
Acest tip de fragmentare socială nu afectează coeziunea
socială a grupului, societăți respective... Tragedia se-ntâmplă
atunci când fragmentarea socială este nenaturală, impusă
artificial din exteriorul acelei societăți și depășește procentul
unei fragmentări sociale naturale...
Vă amintiți de turnul Babel ?... Dumnezeu a luat
oamenilor unica limbă care le permitea să se-nțeleagă între ei și
le-a amestecat graiurile ca să
nu se mai înțeleagă între ei, ca
pedeapsă a nesupunerii lor...
Ce poate fi mai clar de
atât ?... Ca pedeapsă a
răzvrătirii lor, facilitată de
consensul social al acelei
societăți, Dumnezeu i-a
pedepsit, distrugându-le capacitatea de a se-nțelege între ei...
Dar de ce ar face Dumnezeu o asemenea ticăloșie !?...
Păi... dacă ar fi un Dumnezeu adevărat nu ar avea nici un
motiv, dar dacă ar fi acela al declarației lui Giuseppe Garibaldi,
ar avea toate motivele... Căci, în calitate de conducător al unei
societăți, preferi ca masele să fie divizate și fragmentate în
grupuri antagonice preocupate să se certe între ele, decât să se
313
unească și să se răscoale împotriva celui care trăiește parazitar

de pe urma muncii lor...
Acesta e motivul principal pentru care cei de la
conducere, l-au creat pe dumnezeu, adică au inventat religiile...
„Ca oameni avem doar două opțiuni : avem de ales între
discuție și război. Atât : dialog sau violență. Iar religia este o
piedică în calea dialogului.” - spune scriitorul american Sam
Harris
Din aceste două opțiuni nu poate rezulta decât consensul
și coeziunea socială în cazul dialogului sau războiul sau mai
corect cearta între noi în cazul violenței...
„Doi se ceartă și al treilea câștigă ” sau „Întărâtă-i
drace că și mie-mi place !” spun niște proverbe românești
străvechi... De aici și definiția războiului pe care am dat-o în
paginile anterioare... O șleahtă de boșorogi lacomi care trimit
tineri naivi să ucidă copii inocenți... Da... dar ce de mai
câștigă boșorogii ăia lacomi, de pe urma războaielor !...
Din momentul în care unul sau mai multe grupuri sociale
ajung la consens, nu va mai dura mult și vor descoperi
adevăratul inamic, care stă ascuns deasupra tuturor și câștigă
din cearta lor...
Și dacă la începutul istoriei fragmentarea societății era
destul de redusă... erau aristocrații, armată, clericii, pălmașii și
credințele religioase...
Acum... că progresul ne dă o sumedenie de posibilități de
colaborare și întrajutorare, adică ne pune la dispoziție o
sumedenie de mijloace de a
ajunge la consens, se impune ca
fragmentarea societății să fie
mai adâncă, mai greu de
învins... De aceea avem pe
lângă aristocrați, clerici, armată,
pălmași și religii, culte
religioase, politicieni, partide,
314
asociații civice, fundații și societăți, jandarmi, poliție, echipe

sportive cu galeriile lor, societăți economice, trusturi
comerciale și de presă, corporații industriale, grupări de crimă
organizată, mafii, găști de cartier, etc... Și toate se suspectează
între ele și se luptă să-și dovedească adevărul propriu și să
tragă spuza pe turta lor !Iar toată această fragmentare adâncă a
societății are un efect dezastruos, căci nu numai că împiedică
coeziunea socială împotriva celor care controlează umanitatea,
dar a dus la...
315
Teroarea socială sau antagonizarea și criminalizarea

societății
„Noi știm că nimeni nu pune mâna pe putere cu
intenția de a o mai preda vreodată altcuiva. Puterea nu este
un mijloc, puterea este un scop în sine. Nu instaurezi o
dictatură ca să aperi o revoluție, ci revoluția o faci ca să
instaurezi dictatura. Scopul persecuției este persecuția
însăși… Scopul puterii este puterea.” George Orwell,1984
„Avem suficientă religie pentru a ne urî unii pe alți dar
nu destulă pentru a ne iubi” Jonathan Swift
„Va veni un moment în care marile corporații prin
concentrarea capitalului, vor avea o putere mai mare decât
guvernele.” Karl Marx
„Oamenii se împart în trei categorii : - un grup
restrâns, care produce evenimente ; - unul ceva mai numeros,
care urmărește ducerea lor la bun sfârșit și supraveghează
modul de realizare a acestui lucru și, în fine, - o covârșitoare
majoritate, care nu află niciodată ce s-a petrecut în realitate”.
Nicholas Murray Butler (Premiul Nobel pentru pace,
1931), președinte al Fundației Carnegie și al Consiliului
Relațiilor Externe
Am să-ncep cu o mică povestioară cu tâlc...

« Când NASA se pregătea pentru „Proiectul Apollo”,
astronauții și-au făcut antrenamentul într-o rezervație indiană
Navajo. Într-o zi, un tânăr navajo și bunicul său îngrijeau
turma pe câmp și s-au întâlnit cu echipajul spațial. Bătrânul,
care vorbea numai navajo, și-a întrebat nepotul ce fac acei
bărbați în costume mari cocoțați pe scări. Un membru al
echipajului a răspuns că se antrenează pentru călătoria lor pe
Lună. Bătrânul a fost entuziasmat și i-a spus nepotului său să-l
întrebe dacă poate trimite un mesaj lunii. Astronauții au
acceptat cererea bătrânului și i-au adus un magnetofon. După
ce bătrânul și-a înregistrat mesajul, astronauții i-au cerut
316
nepotului să-l traducă. Nepotul a refuzat. Oamenii NASA au

dus înregistrarea ( caseta audio ) la rezervație, unde restul
tribului a ascultat mesajul și a râs. De asemenea, tribul a
refuzat să traducă mesajul bătrânului pentru lună. În cele din
urmă, echipa NASA a chemat un traducător oficial al
guvernului. Traducerea mesajului bătrânului a fost după cum
urmează : „Lună, fii atentă cu acești mocasini, vor veni să-ți
fure pământurile la fel cum au făcut-o și cu ale noastre !!” »
Lumea asta e condusă și controlată de psihopați... Orice

psihopat e cu atât mai periculos cu cât are mai multă putere...
Dă-i psihopatului o funcție înaltă
și de pe urma hotărârilor și acțiunilor
lui vor suferi milioane. Dă-i
psihopatului o armă și ca urmare a
faptului că o folosește fără scrupule,
vor muri zeci, sute sau mii... Iar dacă
psihopatul din funcții trăiește cu
conștiința curată că nu a omorât cu
mâna lui pe nimeni, unealta crimelor
sale, celălalt psihopat, cel cu armă, e
vinovat direct de crimele tuturor psihopaților lumii... Dacă n-ar
exista psihopați cu arme, psihopații cu cravată n-ar putea să
ucidă...Imensa majoritate a psihopaților sunt criminali
inconștienți... și nu e vorba doar de cei care conduc lumea pe
cele mai înalte funcții administrativ – politice, ci inclusiv
militari și funcționari mărunți din administrațiile centrale și
locale... de la poliție, jandarmerie, partide, primării, judecătorii,
fisc, etc... În general toată ciocoimea, pentru că un om normal
nu are dorință de parvenire și control... Astea-s caracteristici
specifice psihopaților... Și când eu afirm că trăim într-o lume
criminalizată, în care toți cei care au vreo funcție oarecare sunt
criminali, primesc amenințări cu procese și pușcărie...
317
În altă ordine de idei, dacă s-ar face o analiză fie și fugară

a cauzelor care au determinat crimele rămase în memoria
istoriei, până și cel mai nepriceput va observa că, cele mai mari
crime nu au fost niciodată înfăptuite de oameni ca mine, civili
obișnuiți care încalcă legile ci de către cei care se supun legilor,
fie ei indivizi înarmați sau nu.
Totul pleacă tot de la educație... Încă din fragedă
copilărie, în cadrul familiei, și mă refer la familiile normale nu
la cele cu părinți agresivi și copii prost crescuți, deprindem
supunerea și respectul față de cel mai în vârstă, față de cel mai
învățat, mai trecut prin viață... Dar totodată învățăm ce-
nseamnă concurența. Concurența dintre frați pentru iubirea
părinților sau pentru accesul la jucăriile dorite... Și mai ales
înțelegem de la părinții noștri prin propriul lor exemplu, că în
cadrul mai larg, al lumii din afara familiei, această concurență
capătă alte valențe...
Supunerea și concurența învățate în „cei șapte ani de
acasă” sunt naturale și sunt baza oricărei societăți.... dar cele pe
care le vom învăța din afara familiei deja nu mai sunt naturale
și cu atât mai puțin benefice, atât pentru societate în cadru mai
larg cât și pentru individul din care aceasta e formată, în cadru
restrâns... Și aflăm curând aceste alte valențe, atunci când
facem primii pași pe calea sistemului de învățământ...
Aici, dincolo de obiectivul declarat al alfabetizării și
culturalizării generale și tehnice, învățăm două lucruri majore...
Învățăm să ne supunem față de cei care-și arogă sau se
prezintă ca autorități și să ne luptăm între noi pentru poziția
socială și ulterior pentru resurse... Asta face de fapt școala...
transformă omul în „homo homini lupus”... Dar într-un lup
supus și obedient sistemului și agresiv cu cei care se află pe o
poziție socială inferioară sau cel mult egală...
Acest comportament deși apare încă din primii ani de
școală, el se rafinează și se agravează pe măsură ce înaintăm
prin sistemul de învățământ spre calea pe care ne-o alegem în
318
societate... Și să ne amintim că această societate este

fragmentată artificial de cei care o controlează... Deja deveniți
lupi cu cei din jurul nostru vom percepe instinctiv pe oricine ca
pe un concurent la tot ce ne dorim noi. Și astfel antagonismul
adâncește sau măcar contribuie la menținerea fragmentării
sociale...
În acest moment societatea, cu fiecare individ care o
compune, e intrată deja într-un cerc vicios, căci antagonizarea e
cea care naște și întreține ura, iar ura la rândul ei naște și
întreține antagonizarea indivizilor... Din momentul acela,
fragmentarea e asigurată și coeziunea socială imposibilă... Iar o
societate antagonizată, a cărei fragmentare merge până la
neantizarea societății, nu are nici un viitor sau în cel mai bun
caz, are un viitor sumbru...
Căci din momentul în care toți se urăsc și se suspectează
reciproc, nu fragmentarea societății e cel mai mare pericol, ci
faptul că ura și suspiciunea naște neîncredere și mai ales naște
violență... De aceea societatea actuală este una care prezintă un
înalt grad de criminalizare... elitele politice, aflate la vedere,
adică păpușile celor care controlează cu adevărat societatea,
sunt mânate-n luptă de interesele personale și de frica față de
„superiori”, nicidecum de interesul social al societății pe care o
conduc, și de aici totul devine de natură infracțională... Vedem
asta zi de zi, nu doar la conducerea țării noastre, din ultimele
trei decenii, ci la toate conducerile lumii...
Vedem cum politicul tuturor țărilor lumii, este adânc
interconectat cu crima organizată și cu afacerile necurate ale
corporațiilor și descoperim că în fapt, societatea nu mai e
demult condusă de clasa politică care slujește interesul popular
ci e controlată de o încrengătură foarte încâlcită de interese
necurate, de sus până jos...
Așa e posibil ca cei care ajung la conducerea instituțiilor
internaționale sau a statelor lumii să aibă dosare penale, să fie
dovediți ca infractori și totuși să rămână în funcțiile
319
respective... Pentru că în societatea actuală a fi șantajabil e o

condiție esențială pentru accederea la putere...
Deci una peste alta, constatăm că întreaga societate
actuală este construită pe o fundație putredă de minciuni și
teroare....
Unde e teroarea ?... Peste tot... Politicienii șantajabili,
trăiesc cu teroarea că dacă nu se supun infractorilor de
deasupra lor vor ajunge să răspundă pentru faptele lor...
Juriștii trăiesc cu teroarea că dacă nu favorizează
infractorul li se vor întocmi dosare false sau vor ajunge să facă
pușcărie ca orice infractor... Și ambele categorii trăiesc cu
teroarea că dacă nu se supun, își vor pierde privilegiile...
Toate celelalte categorii sociale trăiesc cu teroarea că
dacă nu se supun infractorilor care conduc societatea, vor
ajunge să plătească nedrept nesupunerea lor...
Teroare este în toate statele corupte actuale și toate statele
actuale sunt corupte... iar un stat cu cât e mai corupt cu atât va
emite mai multe legi în favoarea infractorilor și în defavoarea
maselor largi... Legile nedrepte sau aplicate prost și cu rea
intenție, constituie prin ele însele, o teroare... E teroarea
scrisă...
În afara terorii scrise și a celei a statului corupt, mai
există teroarea organelor de ordine și juridice care apără
infractorii „cu gulere albe” de masele largi formate în
majoritate din oameni cinstiți „și cu frica lui Dumnezeu”... și
de asemenea mai există teroare armatelor care, tot la ordinul
infractorilor „cu gulere albe” cotropesc teritorii și jefuiesc și
ucid popoare, a căror unică vină e că s-au născut și trăiesc pe
un teritoriu plin de bogății...
Și în afara acesteia mai există teroarea născută din frica
că orice ai face „vei fi dat în gât” pe drept sau pe nedrept, de
către conaționali, vecini, colegi, sau rude...
320
O societate terorizată de crima organizată care a acaparat-

o cu totul... O societate ajunsă în stadiul de metastază... Aceasta
e societatea în care trăim...
E o societate de un primitivism dus la extrem, fiind
rezultatul dezvoltării maxime a primitivismului. Decăderea
omenirii în primitivism a început odată cu renunțarea la
matriarhat și s-a accentuat secol după secol până-n prezent,
când a atins cote paroxistice... S-a petrecut asta ca urmare a
antagonizării și criminalizării societății în scopul exclusiv de a
permite elitelor lumii să controleze și să stăpânească totul. În
lăcomia lor supremă de-a avea, în loc de a fi, au contaminat
întreaga lume cu otrava agresivă a fricilor, invidiei și
suspiciunilor lor, instaurând un regim educațional și de viață,
concurențial și ilogic, care face din fiecare din noi, dușmanul
fiecăruia din noi...
Până aici am avut poate cea mai grea sarcină : aceea de a
dezvălui principalele rele care stau la temelia societății
actuale... Și cum nimic nu se poate construi pe o temelie
putredă... înainte de a începe să construim o altă societate, e
bine să încercăm să ne închipuim cum ar trebui să arate o
societate normală...
Căci... orice realizare pornește de la un vis... Ca urmare,
plecând din infernul prezentului, hai să începem să construim o
altă societate...
321
...visând paradisul
„Cei care nu pot visa, sunt pierduți.” proverb australian

„O singură datorie are omul : să nu fie prost.” Ioan Slavici
„Când puterea iubirii va depăși iubirea de putere, în lume va
fi pace.” Jimi Hendrix
„Nimeni nu conduce dacă nimeni nu se supune.”
proverb taoist
Din tot ce am scris până aici, sper c-ați remarcat, că se

observă un numitor comun al originii tuturor minciunilor și
manipulărilor prin care psihopații de la butoanele lumii
controlează planeta : lăcomia și egoismul lor.
Ca urmare calea eliberării este eliminarea din viața
noastră a acestora cu lăcomia și egoismul lor cu tot... Dacă nu e
posibil asta... putem măcar să ne eliminăm noi, din viața lor,
părăsind sistemul social economic, corupt și ticălos, pe care l-
au edificat pe întreaga planetă.
Pentru asta militez și am militat în toate scrierile mele...
Știți ? Un cioban e bogat și se crede plin de putere, atunci
când are o turmă mare... Dacă prin cine știe ce întâmplare,
rămâne fără turmă, toată puterea și bogăția lui dispar... E cazul
momentului când ajunge la finalul vieții... Cam la fel e și cu
psihopații de la butoanele planetei. Pentru ei, noi suntem turma
lor, iar bogăția și puterea lor vine din supunere noastră la toate
minciunile și manipulările lor. Dar noi nu suntem oi...
Suntem oameni și avem judecată și analiză critică... Deci
noi putem, în orice moment, să ne scuturăm de lașitate și să
alegem să nu mai ascultăm minciunile lor, putem să nu ne mai
322
supunem legilor lor, putem chiar să nu ne supunem armatelor

lor și chiar putem să-i părăsim ieșind de sub influența lor
malefică... Oricum am proceda, ei își pierd puterea, iar noi ne
recăpătăm libertatea. Nu trebuie decât să alegem iubirea în
locul urii, și demnitatea în locul lașități... Numai astfel, vom
lăsa moștenire urmașilor noștri, o lume mai bună !...
323
Înainte de a visa
„Toate nelegiuirile din lume au loc cu consimțământul
tacit al indiferenților.” Lev N. Tolstoi
„Lumea se schimbă prin exemplul tău, nu prin opinia
ta.” Paulo Coelho
Eu știu că vor fi unii care vor avea tendința să creadă că

ceea ce voi scrie în continuare se referă la patria și poporul
nostru. Nu, nu mă refer nici la România nici la români. Și nu
m-am referit decât ocazional la noi... Încă din momentul în care
am scris titlul acestei cărți și am elaborat planul ei, am făcut-o
gândind la întreaga umanitate. Ca urmare...
Voi începe această a doua parte a cărți cu un text
nesemnat, care circulă pe net atât pe unele rețele de socializare
cât și pe unele pagini de internet, și care bănuiesc că e al lui
Anatol Basarab. Din păcate încercarea mea de a-l contacta
pentru confirmare, nu a avut nici un rezultat, neprimind nici un
răspuns la mesajul pe care i l-am trimis :...
« În ultimii câteva sute de ani, acești ,,sălbatici”
amazonieni, indieni, australieni, șamani siberieni, ...etc –
etc... , au adunat foarte multe întrebări la care ei nu găsesc un
răspuns clar, pe înțelesul lor. Poate le răspunzi tu...
Aceștia întreabă, de exemplu :
De ce munciți atât de mult împotriva dorinței voastre ?
Voi sunteți ținuți de sclavi ? Sunteți pedepsiți dacă nu munciți
cât vor alții ? Noi muncim numai atunci și numai atât cât vrem,
cât ne face plăcere și foarte rar muncim mai mult, dacă chiar
este foarte, foarte important și urgent. Însă dacă nu vrem nu
muncim, deoarece lenea este un indicator al inutilității și
zădărniciei a ceea ce urmează să muncim. Noi ținem cont de
lene. Voi de ce munciți peste lene, fără să aveți chef, plăcere și
bucurie de a face ceea ce faceți ?
De ce femeile voastre merg la medic când sunt gravide ?
La voi graviditatea este o boală ? La voi de ce gravidele sunt
324
trecute în fișele medicale ca și paciente ? E boală să fii gravidă

? De ce femeile voastre merg să nască în spitale ? La voi
nașterea unui copil este un act medical și necesită intervenția
medicilor ?!
De ce imediat ce s-a născut copilul îi tăiați cordonul
ombilical și luați copilul de la mamă ? La voi se consideră
periculos ca mama să-și primească imediat copilul pentru a
avea primul contact și alăptare ?
De ce imediat ce se naște copilul voi îl vaccinați ? Chiar
atât de toxic și infectat este mediul în care apar copiii voștri ?
Noi nu îi vaccinăm niciodată. De ce să introducem în corpul
unui copil abia apărut, pur și curat tot felul de
spurcăciuni ???...
De ce aveți nevoie de o casă, pentru care trebuie să
lucrezi 20 – 30 de ani, apoi după ce o aveți, oricum plătiți
impozite și întreținere la ele ? De ce vă omorâți atât cu ceva
care oricum aici o să rămână și în timpul vieții vă trage în jos,
vă leagă de un anumit teritoriu ? De ce vă comportați cu
propriile voastre case de parcă acestea ar fi locul de unde vă
extrageți energia vitală ?
De ce, și la ce bun vă trebuiesc grădinițele și școlile,
locuri în care copiii voștri sunt dresați să se supună unui sistem
atât de absurd ?!?...
De ce cheltuiți atât de mult timp, energie și sănătate
pentru a câștiga bani, apoi cheltuiți acei bani pentru a vă
reface sănătatea, energia și viața care oricum nu se mai
reface ? La ce bun toată nebunia asta ? Câștig bani
distrugându-mi sănătatea ca să am cu ce plăti medicii care
oricum nu o să-mi refacă nici sănătatea, nici viața, nici
energia, nici timpul ? Voi nu gândiți logic chiar de loc ? La voi
gândirea elementară și logică nu este văzută bine ?
De ce apreciați ascultarea și supunerea băiețeilor și
cultivați puterea și independența la fetițe ? Nu trebuie să fie
invers ? Noi cultivăm puterea, curajul, explorarea, rezistența,
325
vitejia la băieței și instinctul de conservare, la fetițe. Voi de ce

faceți invers ? Care este sensul, scopul ? La noi băiețeii sunt
fiii cerului și fetițele – fiicele naturii. La voi nici măcar nu este
invers ci este nicicum. De ce ?
De ce învățați copiii formule complicate de matematică
și nu îi învățați proprietățile a o mulțime de plante terapeutice,
mai degrabă ?
De ce nu îi învățați meserii, deprinderi, abilități și de ce
nu le dezvoltați capacitatea de a supraviețui armonios și
echilibrat în natură, a înțelege natura și viața ?
De ce câștigați bani ca apoi să cumpărați tot felul de
jucării inutile copiilor voștri, care le dezvoltă acestora o
dependență măruntă și absurdă, în timp ce în orice poieniță
poți găsi o mulțime de peisaje cu plante și animale pe care să
le admire și să le dezvolte o gândire sănătoasă și complexă
despre ceva real nu virtual ?
De ce vă tratați cu medicamente scumpe, sintetizate
farmacologic, iar apoi vă mai tratați o dată de efectele
secundare ale acestor medicamente sintetice, după care încă o
dată vă mai tratați cu alte medicamente cu care sperați că o să
vă refaceți sistemul imunitar distrus aproape definitiv, exact de
primele două valuri de medicamente ?!? În general voi de ce
tratați simptomele ( efectele ) și nu cauzele bolilor ? Care este
logica voastră ?
Voi nu cunoașteți medicamentele lăsate de Mama Natură,
special pentru om ?
La noi, indienii aborigeni - așa cum ne numiți voi, există
zeci de remedii de a vindeca boala pe care voi o numiți cancer
în fazele incipiente în timp de o săptămână, și facem asta
absolut gratuit, fără să avem nevoie de bani pentru a dobândi
sucul plantelor necesare tratamentului. Avem impresia că
sunteți atât de anesteziați, încât nici măcar nu puteți presupune
că aceste lucruri sunt posibile, că vă puteți trata și altfel cu
medicamentele naturii și astfel preferați să munciți din greu ca
326
să aveți bani să cumpărați medicamente scumpe cu care să vă

tratați sănătatea pe care ați distrus-o în timp ce făceați bani.
În tot acest timp distrugeți pădurile și câmpiile, jungla cu
milioane de ierburi vindecătoare, lăsați fără de ,,case” mii de
insecte și animale, care locuiau aici cu mult înaintea venirii
voastre. De ce nu puteți trăi împreună, alături de ele ? Vouă
natura și tot ce deține Ea, vă este dăunător ?!?... Ce v-au făcut
de vă comportați atât de absurd și cu atâta cruzime ?!? Sunteți
roboți lipsiți de suflet, oare ?
Dacă ai cumpărat o parcelă de pământ, ți-ai făcut acolo
o casă, atunci de ce mai plătești impozite pe casă ? Nu e casa
ta ?
De ce vă alegeți un șef de trib, apoi după 4 ani îl
înlocuiți cu alt începător ? Voi de ce nu aveți sfatul
înțelepților ?
Care este sensul atunci când călătoriți dintr-o țară în
alta, când de fapt doar te muți dintr-un hotel în altul ? Care
este sensul să dai banii munciți ca să dormi pe banii tăi într-un
alt hotel ? Nu puteai să dormi gratis în patul tău de acasă ? La
ce e bună o călătorie ca aceasta ? De ce nu vizitați localnicii,
de ce nu învățați ceva de la ei ? De ce nu trăiți o perioadă cu
ei, lângă ei, ca ei ?
Voi de ce nu aveți sărbători pe care să le petreceți în
veselie, dans și bucurie cu toată natura și comunitatea ? De ce
tăiați pomii de crăciun și măcelăriți miliarde de animale
nevinovate în numele unui „zeu al iubirii”, când îl sărbătoriți
pe Acesta ?!?... Oare Acel Zeu ce spune despre acest
comportament total absurd și total împotriva spuselor
Sale !?!... Ce v-au făcut de vă comportați atât de absurd ?!?
La ce vă trebuie partidele politice ? Ce fac ele pentru
voi ? Partidele politice sunt deținătoare a diferitelor adevăruri,
taine despre viață ? Nu ! Și atunci la ce vă servesc ?
De ce tot timpul vă distrugeți mediul în care trăiți ?
327
De ce nu vă place Adevărul, mai ales cel spus direct în

față ?
Sunteți foarte ciudați și pentru asta spuneți că noi,
aborigenii suntem „primitivi” !? Sunteți foarte lipsiți de logica
elementară și totuși ne vedeți pe noi înapoiați. Sunteți foarte
sălbatici și cruzi în relație cu voi și cu natura și pentru asta
ziceți că noi suntem sălbatici.
Sunteți bolnavi sufletește și corporal ! Vă este imperativ
necesar să restabiliți legătură cu voi înșivă, apoi unii cu alții,
apoi cu natura, cu tot ce este în esență încă de la început.
Începeți această muncă interioară cât mai repede, altfel o să
vă pierdeți negreșit. Poate reușești tu să le explici, astfel încât
să înțeleagă.»
Iar eu nu spun decât : chiar, de ce ?! Firește că am văzut
încă din prima parte a cărții de ce... Ce observăm în acest text
este că el ne oferă și soluția alternativă : întoarcerea la matca
strămoșească, la legătura noastră ancestrală cu mama natură,
legătură care face total inutile toate acele minciuni înșirate în
paginile anterioare...
Și pentru că acest text ne oferă o soluție, hai să încercăm
să ne imaginăm o asemenea societate... O societate mai bună,
mai corectă, mai echitabilă, mai evoluată, o societate legată
intrinsec de natura înconjurătoare.
Firește că ceea ce visez eu pentru viitorul nostru al
tuturor, e doar un model... unul din multele posibile... Nu e unic
și nu e „bătut în cuie”... E perfectibil. Și pentru că nu e unic și e
perfectibile, este perfect posibil. Deci...
Am fost mereu omul lui „de ce ?” și „cum ?”... Al lui
„cercetează înainte de a crede !”... Și întreaga mea copilărie și
adolescență, până târziu la vârsta tinereții am crezut că așa e
normal...
De aceea am suferit un adevărat șoc, când am înțeles că
de fapt, semenii mei sunt mânați în viață de o nepăsare
suverană față de roata jurului, de o indiferență totală față de tot
328
ce nu e direct legat de egoista lor micime. Oameni ai lui „crede

și nu cerceta” luau totul de-a gata, fără să se-ntrebe dacă e bine,
dacă e adevărat, dacă e corect, drept sau moral... Pentru ei, ceea
ce spune cineva de pe poziția de învățător, profesor sau mai
târziu autoritate, jurnalist de televiziune sau simplă apariție pe
sticla televizorului, este literă de lege, adevărul absolut, care nu
poate fi contestat...
Șocul a fost provocat, nu de această constatare în sine, ci
de faptul că odată cu ea am înțeles cum de s-a ajuns ca lumea
să fie condusă și controlată de criminali, de la cel mai înalt
nivel al instituțiilor internaționale, până la cea mai amărâtă
primărie de sătuc pierdut în lume... Exact din motivul expus de
spusa lui Tolstoi...
Încă de mic am realizat că, raportat la sutele de mii de ani
de când există omul pe planetă, istoria de câteva milenii a
civilizației noastre actuale este doar un minut într-o zi, iar
ultimele două secole de când avem abur, petrol și electricitate,
este o secundă într-o oră... De aceea, am fost mereu conștient
că adevărata istorie a omului nu e cea descrisă-n manualele de
istorie din școli, ci aceea nespusă în aceste manuale... și poate
doar parțial relevată prin muzeele de istorie ale lumii și mai
ales prin clădirile monumentale rămase de la strămoși, clădiri
care, atât de trainice fiind, probabil că dăinuiesc de sute de mii
de ani...
Eu am voit mereu să înțeleg : cum au trăit oamenii
înaintea mea, înainte de a apărea actualele „beneficii” ale
civilizației ?... Cum oare s-au descurcat sutele de mii de ani
până acum două secole când a apărut aburul, petrolul și
electricitatea ?... De ce au procedat cum au procedat, ce
motivație a stat în spatele felului cum și-au desfășurat și
organizat viața ?...
Și când am început să înțeleg aceste lucruri, mi-am dat
seama că adevărata civilizație a omului nu e asta în care trăim
noi acum, tehnologică și informatică, ridicată-n slăvi de presă
329
și sistemul de învățământ... Adevărata civilizație umană e cea

de dinaintea manualelor de istorie...
Ne credem o culme a progresului, avansați și civilizați cu
structurile noastre din beton, oțel și sticlă... cu avioanele și
rachetele noastre, cu armamentul nostru nuclear... Dar când un
amărât de pe stradă vine și pune întrebarea simplă : „cum a fost
construit templul de la Balbeek cu ale sale pietre de peste 1500
de tone ?”... Atunci ne dăm seama că de fapt suntem nimic și
nu știm nimic... Și poate acesta e și motivul pentru care istoria
ascunde prin omisiune și ignorare aceste realizări.
Cum putem fi noi o culme a civilizației cu betonul și
oțelul nostru, când oamenii preistoriei construiau clădiri din
piatră cu blocuri de rocă de peste o mie de tone, pe care le
îmbinau atât de bine, încât nici măcar o lamă de ras nu se poate
băga între ele...
Cum putem fi noi o culme a civilizației, cu betonul și
oțelul nostru când marea piramidă de lângă Cairo construită cu
multe milioane de blocuri de piatră nici unul din ele mai mic de
o tonă dar unele din ele de peste o mie de tone, la cei 150 de
metri înălțime ai ei, are o abatere a proiecției vârfului pe
centrul bazei de numai șapte milimetri ? Nimeni nu poate
realiza așa ceva, astăzi !... Și ne credem culme a progresului și
civilizației !
Când înțelegi aceste adevăruri tehnologice, începi să
realizezi că suntem nimic atât pe scara istoriei cât și pe cea a
progresului tehnologic...
De aceea, în cele ce le voi scrie în continuare în această a
doua parte a cărții nu este ascunsă nostalgia primitivismului,
cum ar putea tinde să creadă unii... Viziunea pe care o am eu
asupra unei societăți normale vine din considerente practice și
din analiza temeinică a vieții omului în sutele de mii de ani de
când există pe planetă...
Să știți că un om civilizat nu e cretinul care coboară
dintr-o mașină cu motor de două sute de cai putere și care
330
locuiește într-un palat din beton și cărămidă legat de stâlpul

sistemului energetic global al șmecherilor planetei, pentru
încălzirea căruia plătește sute de euro pe lună și în care nu face
altceva decât să asculte manele la sute de decibeli din boxe de
sute de euro...
Omul civilizat nu e nici patronul care se suie-n elicopter
de la poarta fabricii personale pentru a coborî la poarta unei
vile ca a manelistului, cum nu e nici profesorului universitar
care a câștigat un premiu Nobel pe spinarea muncii studenților
săi și care când e întrebat de ziariști, nu știe să explice în ce
constă obiectul descoperirii pentru care a luat acel Nobel... cum
civilizat nu-i nici amiralul care are în subordine zece
portavioane care împart teroare pe planetă...
Adevăratul civilizat e omul care locuiește într-o casă
mică, din materiale naturale, pe care și-o încălzește cu energia
generată local și care este atât de bine integrat mediului
înconjurător că nici nu știi că el există acolo...
Și existând acolo neștiut de nimeni, preocuparea lui nu e
să stea cu ochii beliți în televizor sau să asculte manele la boxe
care deranjează toată roata jurului pe o rază de cinci kilometri,
ci omul acela, în liniștea perfect integrată naturii
înconjurătoare, lucrează pentru binele lui și al comunității și
pentru viitorul copiilor și nepoților lui, dorindu-le un trai la fel
de tihnit, în mijlocul raiului naturii, așa cum are și el...
Fiind pasionat de filmele fantastice, când am văzut
episodul șapte din sezonul unu al serialului Stargate SG1... mi-
am dat seama că Nox ar putea fi un exemplu al unei societăți
cu adevărat civilizate... Și nu cred că a fost o simplă întâmplare
faptul că scenaristul acestui film a plasat această civilizație în
primele episoade ale serialului.... Și tot în calitate de pasionat
de filme fantastice am realizat că o altă societate cu adevărat
civilizată, imaginată de industria cinematografică, este cea a
culturii Na-avi pe care ne-o prezintă filmul Avatar...
331
Și poate că nu știți, nu știu câți dintre dumnevoastră ați

înțeles, că Avatar e o parabolă : parabola genocidului
civilizației americane... a celor peste o sută de milioane de
amerindieni masacrați de emigranții europeni, veniți de peste
ocean, majoritatea dintre ei, criminali de care, Europa acelor
vremuri, nu știa cum să scape...
Mai mereu suntem amenințați de către șmecherii de la
butoanele planetei, prin intermediul presei, cu tot felul de
crize... : criza energetică, criza încălzirii globale determinate de
ipoteticul efect de seră al bioxidului de carbon, criza
epidemiilor și pandemiilor, criza alimentară... Numai minciuni
sfruntate !... Nu există nici o criză.
Toate sunt create de cei de la butoanele lumii, ca să-și
poată justifica planurile de depopulare forțată a planetei...
Probabil că puțini sunteți cei care știți că există o
tehnologie agricolă care poate asigura hrana unei familii pe tot
parcursul anului, folosind cel mult doi trei metri pătrați de
teren. Vorbesc aici de acvaponică care asigură producții
ecologice, perfect naturale de zeci de ori mai mari decât
tehnologiile clasice... Ca urmare, printr-o justă administrare a
resurselor, pământul poate susține lejer o populație maximă de
vreo sută de ori mai mare decât are în prezent...
Înțelegeți dragii mei ce spun ? De o sută de ori mai
mare ! Adică 700 de miliarde de locuitori... Singura condiție ar
fi să nu mai fie aglomerați în orașe suprapopulate, ci să fie
distribuiți uniform pe tot uscatul terestru și să nu facă risipă de
resurse... Nu se va ajunge niciodată la 700 de miliarde, dar la o
sută se poate ajunge, probabil peste câteva secole, și nu va fi
nici atunci suprapopulare...
Numai că bogătașii lumii în procent de vreo 5 % din
populația globului dețin deja peste 50 % din averea globală și
se simt amenințați de noi ceilalți, conștienți fiind de cât de
imorală este societatea pe care au instaurat-o pe planetă. De
aceea urmăresc atât de acerb depopularea planetei, pentru că le-
332
a intrat morcoveață-n poponeață, de frica noastră !... Nu mai au

loc de noi datorită lăcomiei lor nemăsurate.
Toți dorim să ne fie mai bine. Dar dacă pentru cei care
controlează destinele planetei „mai bine” înseamnă mai multă
avere și putere pentru ei și mai multă sărăcie și supunere pentru
restul în timp ce „mai bine” pentru restul ar însemna numai
libertate și un trai decent, societatea va rămâne neschimbată,
pentru că cei care au puterea să schimbe societatea, de sus în
jos, sunt tocmai cei care nu au nici un interes să o facă... De
aceea, cel puțin pentru o perioadă de timp mai lungă decât mai
am eu de trăit, aproape tot ce voi scrie în continuare va rămâne
un vis frumos...
Am spus totuși, aproape pentru că... nu chiar totul
depinde de cei de la butoanele lumii... Oricât ar fi aceștia de
puternici, să nu uităm că ei sunt doar o minoritate... Cei mulți
suntem noi, cei pe care ei îi vor proști, supuși și obedienți...
Dacă fiecare din noi, acolo în pătrățica vieții noastre
neînsemnate, vom gândi și acționa contrar tuturor celor dorite
și făcute de cei de la butoanele lumii, aceasta se va schimba.
Poate nu cu viteza cu care pot ei s-o schimbe de la
înălțimea puterii financiare imense pe care o au dar totuși, cu
pașii mici ai fiecăruia dintre noi, lume se va schimba într-una
mai bună... Și dacă asta nu va fi vizibil pentru noi, cei de azi,
cu siguranță nepoții și strănepoții noștri vor avea o altă viață
decât a noastră, întocmai cum noi acum avem altă viață decât
strămoșii noștri de acum câteva secole...
Există o lege enunțată de Gordon Earle Moore. Legea lui
Moore a fost emisă ca să descrie evoluția tehnicii de calcul și
spune că aceasta se dezvoltă exponențial....
Dar de fapt ea e valabilă pentru toată știința și tehnologia
lumii... Cunoașterea determină dezvoltarea tehnologică, care la
rândul ei determină, mai multă cunoaștere și se intră astfel într-
o spirală a dezvoltării care crește ca o tornadă... Am trăit sute
de mii de ani la lumina și căldura focului iar de la inventarea
333
primului motor cu aburi și până la sculele electrice care ne-

nconjoară și cu care lucrăm acum, n-au trecut decât două
secole și jumătate... Ca urmare, oricât ar vrea oculții să stopeze
sau să frâneze progresul tehnologic, nu pot face decât să
producă o oarecare întârziere în anumite domenii, dar și acelea
vor evolua trase la remorca progresului de ansamblu...
Mulți dintre cei care ne înconjoară, dorindu-și o societate
mai bună, așteaptă două minuni... prima ar fi reprezentată de
cineva, un personaj providențial care să aducă schimbarea-n
viața lui, fără ca el să miște un pai... iar a doua, ca acea
schimbare care se va petrece în viața lui să se petreacă prin
schimbarea societății actuale și dacă s-ar putea ca asta să se
facă fără să-i afecteze confortul lui minuscul și egoist...
Nu va exista nici un personaj providențial... Schimbarea
nu are cum să se facă în acest mod... Schimbarea o putem face
doar noi, fiecare din noi, acolo în pătrățica noastră de lume,
luptând cu cancerul societății actuale și eliminându-l din viața
noastră, fie părăsind sistemul, fie înlocuindu-l cu altul, fie prin
ambele metode... Nu există altă soluție !
Oricând putem să ieșim din sistem. Se poate trăi și în
afara marilor oraș, în sate și cătune, departe de așa zisa
civilizație... Iar soluțiile tehnice prin care se poate asigura
confortul, altele decât cele oferite de industria capitalistă, există
și ele, doar că nu prea știm de ele... Există soluții de obținere a
curentului electric local dacă vrei neapărat să te rupi de rețeaua
globală... Sunt atât soluții electrotehnice, cât și soluții
electromecanice sau soluții electronice. Există sobe extrem de
eficiente care ard doar 10 % din lemnele arse de o sobă
normală, există soluții de pompare a apei fără motor, cu pompe
berbec sau cu pompe cu absorbție, pompe care pot nu doar să
asigure alimentarea cu apă, dar pot să producă și electricitate
lucrând în parteneriat cu un alternator... Firește că mai trebuie
să știm de ele, să credem în ele și să le aplicăm...
334
Nu știu dragi cititori, dacă mi-ați urmat recomandarea de

la începutul cărții, de a încerca să vă imaginați cum ar putea fi
societatea noastră fără fiecare din minciunile devoalate în
paginile precedente... Poate că unii au făcut-o poate că alții nu,
dar nu e greu de înțeles din tot ce am scris până acum, că
societatea actuală este construită pe fundația putredă a
concentrărilor urbane create de monopolurile unor minorități
lacome, având ca principii morale minciuna și teroarea și ca
directivă de viață risipa și nepăsarea față de mediul
înconjurător. O asemenea societate nu are nici un viitor, pentru
că e una a distrugerii. O societate care să prospere și să se
perpetueze nu poate fi decât una care există...
335
Cu respect și fără risipă !

„Oamenii care au schimbat lumea au fost acei oameni
pe care lumea nu i-a putut schimba.” Emil Cioran
„Ai nevoie de putere doar atunci când vrei sa faci ceva
rău. Altfel iubirea e de ajuns ca să faci orice !”
Charlie Chaplin
„Nu vei schimba niciodată lucrurile luptându-te cu
realitatea curentă. Ca să schimbi ceva, creează un model nou
care să îl facă pe cel vechi să fie demodat.”
Buckminster Fuller
Dacă societatea în care trăim acum a fost edificată pe

minciună și teroare de către o minoritate de indivizi avizi de
putere și averi, care au impus omenirii un stil de viață
nepăsător, risipitor și lipsit de iubire, tot ce trebuie să facem
este ca în interiorul societății actuale să construim una în care
minciuna să fie înlocuită cu adevărul, teroarea cu iubirea,
nepăsarea și risipa cu respectul și cumpătarea...
Ar fi un proces asemănător celui prin care trece omida în
drumul său spre fluture... Puțini sunt cei care știu ce se-ntâmplă
cu adevărat în acest proces... pentru că acum majoritatea
fluturilor au dispărut, ca urmare a poluării electromagnetice și
mai ales chimice... Principalul vinovat pentru dispariția
fluturilor fiind tratamentele chimice din agricultură și dârele
morții lăsate de avioane...
În copilăria mea erau peste trei mii de specii de fluturi în
țara noastră și unele dintre aceste specii zburau în stoluri
imense de zeci de indivizi peste câmpiile pline de flori... flori
care au dispărut și ele parte tot datorită poluării chimice, parte
datorită dispariției însăși a fluturilor care erau polenizatorii
lor... nu rare erau primăverile și verile în care arborii rămâneau
complet fără frunze, înveliți, în schimb, în giulgii mortuare din
mătase cu care cohortele de omizi își construiau cuiburile.
336
Omida, ființă lacomă și distrugătoare, mănâncă

nesățioasă frunzele arborilor distrugându-i până la a-i desfrunzi
complet... căci are nevoie de o cantitate imensă de energie care
să-i asigure procesul de transformare radicală în urma căruia
iese una din cele mai delicate și frumoase ființe de pe planetă :
fluturele...
Dar procesul e unul radical... În cuibul său de mătase
omida se fixează definitiv de o ramură și acolo adoarme intrând
într-un somn vecin cu moartea... În timpul acesta, omida se
transformă inițial într-o pupă, un cocon alungit din chitină care
nu seamănă absolut deloc nici cu omida nici cu fluturele care
va ieși din pupă...
În acest cocon, omida aflată la limita dintre viață și
moarte, dispare complet, transformându-se într-o cu totul altă
ființă... Întreaga sa structură morfologică dispare... căci în
organismul ei crește de la zero, o altă ființă... fluturele care
începe să crească în omidă va avea o cu totul altă structură
biologică care se formează din organele interne ale omizii care
se topesc la propriu într-o supă de material biologic amorf din
care apoi, se formează și cresc de la zero, organele noii ființe :
fluturele...
Iar când fluturele este pe deplin format, învelișul de
chitină al pupei se despică și din ea răsare în locul târâtoarei
lacome și nesătule, o ființă superbă cu aripi imense multicolore
și delicate, care hrănindu-se cu nectarul florilor își va căuta
perechea menită, zburând în azurul senin al cerului, peste
câmpiile cu flori....
Prin acest proces de metamorfoză trec toate insectele...
toate omizile de pe planetă se transformă printr-un proces
similar, din vierme în fluture, muscă, albină sau gândac... Și
dacă pentru noi ca mamifere poate părea un proces
înspăimântător, pentru ele e ceva natural și normal la fel cum e
pentru noi sacrificiul de muncă și de dăruire perechii și copiilor
pe care-i creștem.
337
Procesul de metamorfoză al insectelor a stat la baza unor

filme fantastice de mare succes, cum ar fi Alien, Musca, Specii,
Mimic, etc. În general, regizorii bolnavi de frica
extratereștrilor, de pe la Hollywood, au un adevărat fetiș față de
presupuse specii insectivore de extratereștri...
Sistemul actual nu poate fi schimbat. Nu poți construi o
casă nouă, modernă solidă și frumoasă pe temelia unei
maghernițe putrede... Totul trebuie ridicat de la temelie, pe alte
fundații... Schimbarea lumii de care vorbesc mai sus, nu se face
prin dansul pinguinului în piețe și petiții prin care să cerem
celor care controlează actualmente lumea, să o schimbe...
Aceștia nu vor avea niciodată o criză de conștiință care
să-i facă să asculte doleanțele noastre. Schimbarea lumii se va
petrece prin strădania și lupta fiecăruia din noi de a construi o
altă societate. Una mai bună, care să o facă pe asta actuală atât
de neatractivă încât cei de la butoanele ei să rămână „fără
obiectul muncii”...
Ce e important, este că doar o metamorfoză radicală ca
cea a insectelor, poate aduce în existență o societate nouă cu
adevărat benefică mamei Pământ și nouă, copiilor ei... Căci
numai prin creșterea unei noi societăți mai bune și mai
sustenabile în însăși interiorul celei actuale, până când va
ajunge să o devoreze de tot pe cea actuală, se poate spera la o
societate cu adevărat mai bună... Pentru asta militez eu de ani
de zile prin scrierile mele despre energie... Actualmente suntem
legați de sistemul energetic global, care e stăpânit de niște
lacomi avizi de putere, care au impus prin felul cum se
comportă față de noi și de planetă, ca noi înșine la rândul
nostru să nu avem nici un respect față de mediul în care trăim...
Și ar cam fi timpul ca asta să se sfârșească... În loc ca
societatea actuală să devoreze planeta și prin asta umanitatea,
mai bine ar fi ca o nouă societate mai bună și mai fiabilă să
crească în interiorul celei actuale și s-o devoreze pe nesimțite
din interior... Prin acțiunea și lupta fiecăruia în parte de a ne
338
desprinde de „valorile” malefice ale actualei societăți și de a

construi, fiecare în parte, în pătrățica noastră de spațiu, o lume
mai bună... încet dar sigur lumea asta mai bună va crește și se
va întinde ca o molimă, înlocuind actuala societate prin însăși
faptul că va fi mai bună și mai sustenabilă...
Și cred că, la fel cum pentru regizorii și scenariștii
industriei filmului american, creșterea unui organism nou în
interiorul celui actual este ceva înfricoșător, cred că la fel ar fi
creșterea unei societăți mai bune în interiorul celei actuale,
pentru cei care controlează acum destinele planetei...
Metamorfoza insectelor odată pornită nu mai poate fi
oprită... La fel și-n societatea actuală, dacă metamorfoza
apariției unei societăți mai bune a pornit, nu mai poate fi oprită
de nimic... Și eu cred că a pornit...
Există pe planetă zeci dacă nu cumva sute de localități
independente, suverane sau semi-suverane, mai mici sau mai
mari, aflate la dracu-n praznic, departe de autoritatea statului
local... Amishi, țigani, aborigeni, locuitori ai unor sate din
creierii munților sau ai unor insule sau păduri ecuatoriale, sau
chiar orașe state independente cum e spre exemplu Auroville
sau localități înființate de miliardarii ruși în sălbăticia Siberiei.
Nu știm de ele pentru că nici un stat de pe planeta asta nu
are interes să facă reclamă unor asemenea comunități.
Toți visăm să fim liberi, independenți, suverani... să nu
mai plătim impozitele și taxele pe care le vedem că în loc să
meargă spre binele comun, întrețin o categorie de paraziți
sociali care își arogă autoritate asupra noastră. Toți visăm asta...
Dar prea puțini dintre noi au curajul să încerce să-și
îndeplinească visele, sfidând astfel sistemul. Deci nu suntem
liberi, nu pentru că nu se poate, ci pentru că suntem prea lași ca
să ne asumăm libertatea. Căci libertatea vine la pachet cu
răspunderea și asumarea riscurilor și eșecurilor... Dar niciodată
nu va câștiga cel care nu intră-n luptă, iar cel care intră-n luptă
și e doborât, va învăța din căderea lui și se va ridica mai
339
puternic și mai bine pregătit. Iar dacă cumva va fi doborât și a

doua oară, se va ridica mai repede și poate că nu va mai ajunge
să mai fie doborât și a treia oară... Dar numai cine acceptă lupta
are șanse să o câștige... Cine nu o acceptă, a pierdut-o înainte
de a o-ncepe, fiind „descalificat prin neprezentare”. „Ce nu te
omoară te face mai puternic !” spune un proverb... Deci hai să
vedem cum ar trebui să arate o altă societate, mai bună decât
cea actuală...
Dar pentru ca noi să trăim într-o societate mai bună,
trebuie să avem respect față de toată roata jurului cu toate
ființele ei... Nu poți viețui fericit într-o lume pe care o
distrugi... O societate fiabilă și prosperă trebui să acorde același
respect frunzei și melcului de pe ea ca și cel pe care-l acordă
vieții fiecărui om din societate... Actuala societate funcționează
pe același principiu... doar că nerespectând viața omului, nu
respectă nici viața jurului...
Deci dacă vrem o societate mai bună, trebuie să o
construim noi, fiecare în parte, prin respectul pe care trebuie
să-l acordăm jurului și semenilor noștri, indiferent că aceștia
sunt fluturii de pe flori, păsările din cer sau rudele noastre cele
mai apropiate... La urma urmei, animalele și plantele nu sunt,
decât frații noștri mai mici.
Și cum orice societate e formată din indivizi, iar indivizii
se nasc și mor, nașterea unei noi societăți trebuie să înceapă
cu...
340
Nașterea ta...
„Omul s-a născut liber.” Jean-Jacques Rousseau
„Ne-am născut pentru a acționa.”
Michel de Montaigne
„Eu m-am născut ca să iubesc, nu ca să urăsc.”
Sofocle
„Oamenii sunt născuți pentru a reuși, nu pentru a
eșua.” Henry David Thoreau
Este începutul vieții tale și al existenței societății în care

trăiești, căci pentru tine ca individ, acea societate există doar
din momentul în care tu ai deschis ochii asupra ei... Deci
societatea în care vei trăi depinde de nașterea și evoluția ta...
Ca urmare dacă vrei o societate mai bună, după ce te
naști, pune mâna și construiește o societate mai bună... Altfel...
Eu care am citit în tinerețe foarte multă literatură cu
subiect cinegetic și despre diferitele ramuri ale biologiei, și
ulterior am urmărit sumedenie de documentare despre viața
sălbatică a planetei pe care trăim, nu am văzut niciodată vreo
femelă de mamifer, să nască în poziția culcat pe spate... Nici un
animal nu face asta. Nici măcar leneșul din America Centrală și
de Sud... Toate animalele de pe planetă nasc în poziția naturală
a corpului, în care gravitația contribuie activ la naștere... Așa că
a apărut fireasca întrebare : cum oare de s-a ajuns ca femeile să
nască pe spate într-o poziție total nenaturală și clar foarte
periculoasă ? Mi-au trebuit foarte mulți ani ca să aflu asta... Și
ține și asta de natura imorală și infracțională a celor care au
pus bazele sistemului de sănătate modern... Practic acest obicei,
cutumă, obligație, tradiție din toate maternitățile lumii, a fost
impus pornind de la un rege pervers căruia îi plăcea să-și
privească amantele născând și de aceea după ce le lăsa gravide
le obliga să nască în această poziție total nefirească și
nenaturală.
341
Perversul cu pricina a fost Ludovic al paisprezecelea al

Franței, care a avut douăzeci și doi de copii, toți născuți astfel
și la a căror naștere a asistat cu o fascinație de om bolnav
psihic... De la el a pornit totul... și de la un medic obstetrician
din vremea lui, individul numit Francois Mauriceau... Ulterior,
or fi fost și alți perverși cu funcții de conducere prin sistemele
de sănătate, care au impus prin lege și protocoale, tuturor
maternităților lumii, să practice asta... Nicio femelă de mamifer
indiferent dacă este sălbatic sau domestic nu dă vreun semn de
durere la naștere, iar nașterea are loc destul de rapid printr-o
dilatare naturală a țesuturilor ajutate fiind și de gravitație care
trage fătul spre sol. O altă modalitate de naștere, verificată
practic de sutele de mii de ani de când femeile nasc singure, în
locul unde se întâmplă să fie, este nașterea în apă... Apa
ușurează și mai mult nașterea, prin dubla calitate de relaxant și
lubrifiant... Nașterea pe spate e o porcărie, o tortură fizică
inimaginabilă, pentru că bazinul femeii e construit să permită
nașterea în poziția naturală, în picioare sau aplecat pe vine. În
acest fel nașterea decurge normal și natural fiind ajutată de
elasticitatea țesuturilor și de faptul că greutatea fătului sub
imperiul gravitației ușurează nașterea... În cazul nașterii pe
spate, gravitația nu mai contribuie cu nimic la a ajuta gravida
să expulzeze fătul, din contră, se opune nașterii, iar faptul că
coccisul este curbat dinspre spate spre față pe sub pelvis
agravează și mai mult situația... Practic femeia culcată pe spate
este obligată să nască exclusiv prin contracții musculare ceea
ce blochează și împiedică dilatarea naturală a țesuturilor și
duce la dureri extreme... Și tot din cauza asta se ajunge și la
cezariene... Fătul devine conștient de ce se-ntâmplă în jurul
mamei sale și cu sine, încă de prin luna a șasea de sarcină... El
știe perfect în ce poziție și-n ce dispoziție se află mama lui.
Dacă refuză să se-ntoarcă cu capul în jos înaintea
nașterii, este tocmai pentru faptul că simte că mama nu e
pregătită pentru naștere, fie prin stresul la care e supusă, fie
342
prin poziția inadecvată, fie prin cine știe ce alt factor numai de
el perceput... Cum Dumnezeu, de toate animalele planetei nasc
fără nici un fel de complicații, iar omul prin cezariană ?...
Cezariana este alt rezultat al minții perverse a bărbaților
care au pus bazele obstetricii ca disciplină medicală !...
Firește că acum se vor găsi niște deștepți care să-mi
zvârle-n față chestia cu capacitatea craniană mărită, a omului
față de animale, și așa mai departe... Voi, ăștia care veniți cu
asemenea argumente : ați analizat cu atenție cum arată bazinul
unei femei comparativ cu cel al primatelor ? E de-a dreptul
uriaș.. Și are forma pe care o are tocmai pentru a facilita
nașterea unui copil a cărui cutie craniană are capacitate mare...
În plus oasele unui bebeluș sunt moi și elastice, astfel că
craniul său se deformează la trecerea prin colul uterin și prin
vagin făcând ca nașterea să se petreacă ușor și rapid, la fel de
natural cum se petrece la toate mamiferele de sex feminin de pe
planetă. Dar asta numai dacă femeia se află într-o poziție
naturală astfel ca gravitația să contribuie la naștere, nu să o
împiedice... Scorneala asta ireală cu capacitatea craniană
crescută, care ar îngreuna nașterea, e altă găselniță perversă a
unor bărbați care nu au ce căuta în actul nașterii ! Câți bărbați
au născut, în sutele de mii de ani de când există femei pe lumea
asta, ca să aibă ei dreptul să hotărască ceva, cu privire la
sarcină și naștere ?!...
Iar femeia gravidă nu are ce căuta într-un spital pentru a
naște ! E tot o perversitate imoral de criminală, faptul că
sistemul medical mondial actual tratează sarcina femeii ca pe o
boală, iar nașterea ca pe un accident... Pentru numele lui
Dumnezeu, fraților : nașterea e ceva natural iar gravida nu are
ce căuta în spital pentru asta !... Nu e bolnavă de nimic !!
Nașterea poate avea loc și trebuie să aibă loc, în cadrul
familiei, în propria casă a gravidei, eventual într-un bazin cu
apă, asistată de o altă femeie ( moașă ) așa cum s-a petrecu sute
343
de mii de ani, înainte de a se naște perversul de Ludovic al

paisprezecelea...
Deci într-o societate normală nu există femeie să nască
pe spate. Iar acela care se intitulează obstetrician, dacă obligă
femeia să nască pe spate nu e medic, ci un criminal sadic, a
cărui loc este după gratii pentru foarte mulți ani, nu lângă o
femeie care naște. Și trecând mai departe dincolo de felul cum
suntem aduși pe lume de mamele noastre, esențial e că am
venit... Și dacă am venit, apare fireasca întrebare : de ce am
venit pe lume ? Care-i scopul vieții noastre ? Ce urmărim să
facem în viața asta ? Ce căutăm noi în vița noastră ?
Sunt o parte din întrebările pe care, numai un infim
procent din populația lumii și le pune... Aceștia sunt o
minoritate, poate la fel de mică ca și maleficii de la butoanele
lumii. Firește că vor fi acum unii, care să spună că nu poți avea
un scop dacă viața ta e rezultatul voinței părinților tăi. Dar, oare
chiar așa stau lucrurile ? Știți că în anul 325 când Consiliul de
la Niceea a hotărât care scrieri străvechi să fie introduse în
cuprinsul bibliei și care să fie omise, printre cele omise au fost
toate scrierile străvechi care consfințeau posibilitatea și
existența reîncarnării ? Știți că majoritatea mitologiilor lumii
cuprind acest concept ?... Știți că însuși Nikola Tesla era
convins că suntem lumină, cu alte cuvinte că sufletul nostru e o
formă de radiație electromagnetică eternă... Ori tocmai asta
spun toate marile mitologii ale lumii : că suntem eterni prin
sufletul nostru, care experimentează un șir mai mult sau mai
puțin limitat de reîncarnări în scopul materializării iubirii în
lumea fizică ! Știți că există întâmplări fantastic de
inexplicabile, de incredibile, care confirmă lucrul acesta ? O
rusoaică pe nume Natasha Beketova, cunoaște încă de la
naștere câteva zeci de limbi pe care afirmă că le știe de la
precedentele ei zeci de reîncarnări.
Cum poți să cunoști zeci de limbi, de pe tot cuprinsul
planetei încă de la naștere ?... Au fost cazuri și nu puține, de
344
copii care, la scurtă vreme după naștere, au afirmat că în

precedenta viață au fost uciși sau au avut diferite accidente și
care, nu doar că puteau descrie în amănunt circumstanțele
acelor întâmplări tragice, dar cunoșteau topografia localităților
în care trăiseră anterior și pe rudele precedente...
Așa ceva nu poate fi explicat nicicum ca fiind posibil,
decât doar prin existența reală a reîncarnării... Și în afara
acestor întâmplări, pe care presa de scandal le consideră
șarlatanii, dar care au fost verificate cu rigurozitate de oamenii
de știință, mai există experiențele de moarte clinică,
decorporalizarea, călătorii astrale, ale yoghinilor, misticilor sau
a oamenilor simpli, în circumstanțe deosebite, care din nou,
mai degrabă pot fi explicate prin existența reală a sufletului
decât prin închipuiri ale imaginației creierului nostru, aflat în
stări de conștiință anormale... Deci se pare că reîncarnarea
chiar există... Și sunt cercetători care au ajuns la aceiași
concluzie, printre care sunt și doi oameni de știință români :
medicul Dumitru Constantin Dulcan și fizicianul Teodor
Săndulescu... Existența reală a sufletului deja este confirmată,
cam timid, ce-i drept, de aceea sunt puțini care au aflat asta, de
însăși unele din marile universități ale lumii științifice actuale...
În plus există și unele filmări care ar confirma asta,
filmări care deși pot fi suspectate a fi editări video, au în unele
cazuri o destul de mare marjă de realism... Deci, dincolo de
voința egoistă a părinților noștri de a-și perpetua neamul, noi
înșine, oare de ce ne-am născut ? De ce am venit pe lume ?
Care-i scopul ?
Oare nu așa cum afirmă cele două citate de la început, am
venit pe lume ca să acționăm ? Și acționând, scopul acelei
acțiuni nu e cumva să materializăm iubirea în lumea asta
malefică în care trăim ? Oare nu am venit pe lumea asta tocmai
ca să construim altă lume, mai bună și mai trainică pe temelii
de iubire și respect pentru toată roata jurului ? Deci, ne-am
născut !... Ce facem mai departe ?...
345
Cei șapte ani de-acasă

„Cel mai puternic factor educațional este conversația
din casa unui copil. William Temple
„Dacă nu ești capabil să explici ceva unui copil de șase
ani atunci nici tu nu ai înțeles.” Albert Einstein
„Dacă vrei să prosperi un an, atunci cultivă cereale.
Dacă vrei să prosperi zece ani, plantează copaci. Dacă vrei să
prosperi timp de o viață, crește oameni.” proverb românesc
„Toți oamenii mari au fost mai întâi copii. ( Dar puțini
dintre ei își mai aduc aminte ).”
Antoine de Saint-Exupery
O societate liberă presupune să fie formată din oameni

liberi și suverani pe viața lor... Și asta se face prin educație
începând cu cei șapte ani de acasă...
Psihiatrii și psihologii au confirmat de mult, faptul că
majoritatea infractorilor lumii, fie că e vorba de micii găinari,
fie de criminalii cu gulere albe ascunși prin birourile lumii,
provin din familii cu părinți agresivi sau din contră din familii
cu părinți care au făcut toate poftele copilului „ținându-l în
puf”...
Știința educației propriului copil, o înveți de la părinții
tăi, căci nu se predă în școli... Și de aceea, de multe ori
infractorii se trag dintr-un șir de mai multe generații de părinți
agresivi sau din contră prea blânzi...
În fapt trei sunt principiile unei educații sănătoase :
1 – Sfaturi și povețe, date cu blândețe,
2 – Câte o palmă dacă dai, deschizi poarta către rai,
3 – Exemplul personal e fenomenal...
Și-observați că fiecare are-n coadă câte-o rimă, să
formeze om de vază și privit cu multă stimă... Atât, foarte
simplu !... Dar a ști să combini armonios și corect aceste trei
principii fără a abuza de primele două dar utilizându-l din plin
pe cel de-al treilea, e marele secret...
346
Dacă observați părinții care-și țin în puf odraslele,

făcându-le toate poftele și capriciile, și folosind ca instrument
educațional, în exclusivitate, povețe date cu blândețe pe care
însă, nu sunt preocupați ca odraslele lor să le și pună-n
practică... vor oferi societății ori tineri absolut incapabili să se
descurce prin propriile forțe, care ajung drogați, cerșetori, ființe
decăzute moral, ori infractori care aleg calea cea mai ușoară a
supraviețuirii, cale care, adeseori e cea a violenței... În ambele
cazuri va fi vorba de o povară pentru societate.
În al doilea caz, părinții excesiv de violenți care nu
„cârpesc” ocazional palme la fund copilului, ci și mulți pumni
și multe picioare prin alte părți corporale, vor oferi societății
tineri plini de ură, care sunt ferm convinși că indiferent cum ai
acționa, te vei alege doar cu lovituri nedrepte de la cei din jur,
și care nu pot să vadă în lumea-n care trăiesc decât ură și
nedreptate... Și ură și nedreptate vor oferi și ei, la rândul lor,
societății...
O bună educație stă în cel de-al treilea principiu... Acesta
este cel de care orice părinte trebuie să facă abuz din plin fără
nici un fel de restricții... Din păcate și de obicei, cei care uzează
abuziv de primele două principii, sunt prea leneși sau prea
limitați mintal, ca să îl folosească pe al treilea și tot din păcate,
aceștia sunt destul de mulți...
Știu că sunt tot felul de „traineri de personalitate” care
condamnă o palmă sau o nuia pe poponeața copiilor... Dar
indivizii ăștia, cât or fi ei de „traineri” habar nu au că utilizarea
exclusivă a blândeții nu e întotdeauna o soluție... Unii copii
sunt mai rebeli din fire, provin din șiruri de experiențe karmice
care nu au făcut din ei niște îngeri... Dacă nu aplici la timpul
cuvenit și o corecție mai dură, e posibil să „scapi din mână”
acel copil pentru tot restul vieții... O corecție dură aplicată
însă, atunci când e necesară, și mai ales cu dreptate, va avea un
efect miraculos... Căci oricât ar fi copilul de rebel din fire, va
recunoaște că a făcut o prostie și că merita corecția respectivă,
347
dacă acea corecție e ocazională și e aplicată cu dreptate ne

constituind un obicei zilnic și nedrept.
Altfel adevărata educație se face prin exemplul
personal... Degeaba dai povețe cu blândețe dacă nu le confirmi
întărindu-le în conștiința copilului prin exemplul personal... La
fel și cu palma și nuiaua... Când copilul tău constată din viața
de zi cu zi, că nu doar gura e de tine și că... chiar și tu ca matur,
te autopedepsești dur pentru prostiile pe care le faci, va începe
să te privească altfel, respectul său va crește odată cu iubirea și
va lua exemplu de la tine până și din gesturile minore și fără
importanță pe care le faci zilnic... Și mai ales în calitate de
părinte, absolut niciodată să nu faci vreun compromis, cât ar fi
el de mic, de la cinste și dreptate... Doar în felul acesta vei crea
un om adevărat...
Societatea de azi este în cădere liberă ca rezultat al celor
șapte ani de acasă al majorității noastre... S-a ajuns aici pentru
că părinții părinților, părinților noștri... începând cu unii dintre
străbunicii noștri au început încet, încet, să facă câte un
compromis... Un compromis făcut aduce după sine alt
compromis iar acesta, altul și tot așa... Iar pentru că
compromisurile au prostul obicei nu doar să se-nmulțească în
comportamentul individual ci și în cel de masă, tocmai prin
exemplul personal, societatea, din aproape în aproape, devine
una în care compromisul ajunge să fie normalitate... Bunici,
părinți, educatori, profesori... toți făcând compromisuri,
compromitem societatea... căci compromisurile noastre, nasc
compromisurile copiilor, elevilor și studenților, adică
compromisurile viitorului...
Dacă exemplul personal al fiecăruia dintre noi acolo, în
pătrățica noastră de pe coaja pământului, va oferi copiilor
noștri imaginea unei comportări responsabile, respectoase și
iubitoare față de tot ce ne înconjoară, fără a face niciodată rabat
de la cinste și dreptate, copilul nostru va ajunge la rândul lui să
întemeieze o familie a căror valori morale vor fi identice...
348
Pentru că familia e celula de bază a societății... societatea

construită de copiii noștri va fi una diferită de cea actuală, mai
bună mai trainică, mai evoluată... Și pentru că lumea în care
trăim nu e formată doar din principii teoretice ci și din
deprinderi esențiale care formează omul și îi dau capacitatea de
a supraviețui și de a duce mai departe viața prin el însuși și prin
copiii lui, cam care ar trebui să fie deprinderile pe care orice
părinte ar trebui să le știe și să le predea copiilor săi ?...
Și aici ar mai trebui subliniat un lucru esențial... În afara
formării unui caracter integru, drept, cinstit și demn, părinții și
bunicii ar trebui să se preocupe constant pentru a forma în
caracterul copiilor și nepoților lor respectul pentru străbuni,
pentru sacrificiul suprem pe care aceștia l-au dat de-a lungul
întregii istorii a omenirii, căci dacă aceștia nu ar fi existat, noi
cei de azi nu am fi... Știu că se vor găsi acum ceva „progresiști”
care să-mi spună că naționalismul și patriotismul sunt depășite,
desuete, etc... Asta e propaganda imperialiștilor globali actuali
căci jefuirea resurselor care aparțin popoarelor lumii, nu se
poate face fără opoziție din partea proprietarilor de drept, dacă
aceștia sunt conștienți că existența și toate proprietățile lor sunt
acum ce sunt, tocmai datorită sacrificiului străbunilor. Dacă
străbunii nu și-ar fi apărat țarinile cu sânge în fața cotropitorilor
istoriei, noi cei de azi, urmașii lor, nu am fi existat...
De aceea, tocmai acest sacrificiu suprem al înaintașilor
noștri, nu ne permite să renunțăm la sentimentele patriotice și
naționale față de strămoși, de tradiții, de pământurile
strămoșești, pentru a ajunge să ne lăsăm jefuiți de cotropitorii
de azi... Așa cum nu s-au lăsat jefuiți strămoșii, nu trebuie să ne
lăsăm nici noi... Tocmai acei strămoși nu ne permit să face
asta !
Societatea de azi care are nevoie de sclavi obedienți și
dependenți de sistem, să muncească pe nimic, fără să pună
întrebări, pentru a crește valoarea conturilor celor care
stăpânesc monopolurile și butoanele lumii, are oroare de
349
indivizii care știu să-și poarte de grijă și să fie suverani pe viața

lor... Asemenea indivizi nu pot fi manipulați și controlați.
Asemenea indivizi ar putea să construiască o altă
societate, mai bună ca cea în care trăim acum !...
Deci asta trebuie să știe orice părinte... Cum să fie
autonom și suveran pe viața lui și să predea mai departe,
copiilor lui, aceste cunoștințe... Numai astfel se va forma o
societate de indivizi care nu pot fi aserviți nimănui, o societate
a iubirii, a respectului și a libertății...
Cocoțați în vilele și-n mașinile noastre scumpe, stivuiți ca
sardelele în zgârie norii marilor orașe sau încartiruiți în
cazărmile de puterea cărora suntem foarte mândri, niciodată nu
ne gândim că deși filmele catastrofice cu care ne sperie
cinematografia americană par doar ficțiune, nu sunt
imposibile... Oricât de improbabil ar fi, în orice moment, un
bolid cosmic de dimensiunea unui oraș sau chiar mai mare
poate lovi pământul... Oricât de improbabil ar fi, oricând poate
izbucni o furtună solară excepțional de puternică căreia să nu-i
facă față câmpul magnetic terestru și care să ne lase definitiv
sau pentru luni de zile fără curent electric, cel puțin pe mare
parte din suprafața planetei... Oricât de improbabil ar fi, acest
lucru, se poate întâmpla în orice moment, și ca urmare a unui
puls electromagnetic emis de vreun pulsar, care a luat-o razna
pe undeva prin galaxie...
Deși se spune că avionul e cel mai sigur mijloc de
transport, oricând se poate întâmpla ca tocmai acela cu care
călătorim în acel moment, să cadă... Și oricât de improbabil ar
fi într-o asemenea situație, oricând se poate întâmpla ca, dintre
toți pasagerii, să fii singurul care supraviețuiește... Vă
imaginați ce ar fi, să supraviețuiești ca prin miracol căderii
unui avion defect, de la zece kilometri înălțime, ca apoi, să
mori ca prostul de foame, de frig sau de deshidratare, pentru că
nu ești în stare să te descurci în sălbăticie ?... Cum ar fi să mori
ca prostul, după ce ai supraviețuit unei asemenea căderi, pentru
350
că nu știi să-ți procuri și eventual să-ți filtrezi apa de băut, sau

pentru că nu știi să faci un foc ca să te-ncălzești ori pentru că
nu știi să construiești un adăpost cu ce-ți pune mediul
înconjurător la dispoziție ?...
Deși cursele maritime de pasageri nu se mai practică,
oricând se poate întâmpla celui care se află la bordul unei
ambarcațiuni, fie ea mai mică sau mai mare, să naufragieze pe
vreo insulă pustie... Și dacă salvarea unui grup constituie prin
însăși forța grupului, o șansă în plus în favoarea supraviețuirii,
ce te faci dacă pățești ca Robinson Crusoe ?... Ar fi exact
aceiași ironie ca și cu avionul !... Scapi ca prin minune de înec
și de rechini și mori ca prostul pentru că nu ești în stare să
supraviețuiești în mijlocul naturii... Nu-i așa că ar fi culmea
culmilor ironiei !?... Dar știți care e partea cea mai interesantă ?
Peste 50 %, dacă nu chiar 70 % din populația actuală a
globului exact asta ar putea păți... Pentru că nu știm să facem
toate astea, pentru că nu avem voie să purtăm la noi un cuțit,
care în asemenea situații ne-ar salva viața, pentru că sistemul
ne vrea proști... Iar nouă ne place asta !...
Încrezători în supremația tehnologiei care a ajuns să ne
înconjoare, în interiorul orașelor crescute în jurul stâlpilor
sistemului energetic global, habar nu mai avem să ne
descurcăm fără tehnologie... pentru că nimeni nu ne mai învață
așa ceva... Părinții noștri nu o mai fac pentru că nu mai știu, iar
școlile pentru că sistemul nu are nici un interes să facă din noi
oameni independenți, încrezători în forțele proprii, care, în
orice moment pot părăsi sistemul, fiind de sine stătători,
suverani și capabili să-și poarte singuri de grijă...
De aceea consider că e absolut necesar, ca orice părinte
fie că-i vorba de mamă sau de tată, trebuie să știe să își învețe
copilul să cultive ceva legume, să crească animale, să aprindă
și să întrețină un foc prin mijloace naturale, să știe să-l învețe
să-și construiască un adăpost subteran, săpat într-un mal de
pământ dacă pământul e uscat sau construit deasupra din bețe,
351
și nuiele împletite, care apoi să fie tencuite cu pământ și

acoperit apoi cu snopi de paie, frunze sau alte materiale puse la
dispoziție de mediul înconjurător... Orice părinte trebuie să știe
să încropească o sobă din materiale naturale, ba chiar ideal ar fi
să știe să facă un sistem de încălzire prin pardoseală improvizat
din ce oferă natura... cu focarul sobei într-un capăt al casei și
coșul ieșind pe celălalt capăt după ce a străbătut pe sub lavița
din pământ pe care se doarme pe timpul nopții. Orice părinte ar
trebui să știe să-și învețe copilul să încropească din lut, plăci,
cărămizi, vase de gătit pe care apoi să le ardă într-un cuptor, de
ars lut improvizat, construit de asemenea tot din lutul de sub
picioarele noaste...
Orice părinte ar trebui să știe să-l învețe pe copilul său
să-și construiască un arc, și săgeți, niște capcane simple... să-și
învețe copilul să pescuiască... Dacă ar fi posibil prin mai mute
metode, cu ață și ac, cu furculița, cu vârșă, pe care să știe să și-
o construiască singur din nuiele... Orice părinte trebuie să știe
să-și învețe copilul să desalinizeze apa de mare și să filtreze
apa dintr-un iaz cu ajutorul plantelor de pe malul acelui iaz...
Ideal ar fi ca orice părinte să-și învețe copilul să înoate...
Eu nu am avut norocul să-nvăț să înot... Probabil că nu e
timpul pierdut... Așa cum am învățat să merg pe bicicletă abia
la 28 de ani... probabil că voi învăța să și înot înainte de a
muri...
Orice părinte, și consider că de fapt orice bărbat, ar trebui
să poarte permanent la el un cuțit, briceag mai mare ( cu lama
de 12 – 13 cm cât mai solidă... )
Nu e armă albă – stați liniștiți !... Legislația privind
regimul armelor și munițiilor descrie arma albă ca fiind orice
cuțit a cărui lamă este mai groasă de patru milimetri, mai lungă
de 15 cm cu tăiș dublu pe toată lungimea și solidară cu mânerul
care e prevăzut cu gardă... Deci nu e cazul unui briceag...
Briceagul e o unealtă a supraviețuirii... De asemenea
orice om ar trebui, pe lângă deprinderea de a aprinde focul cu
352
mijloace naturale, dacă nu e prea îndemânatic în asta, măcar să

poarte în permanență asupra lui alături de briceag, un amnar...
Se găsesc amnare moderne, din feroceriu, având diametrul de 6
– 10 mm și lungimea de 10 – 15 cm cu care se poate aprinde
focul foarte ușor de vreo două mii de ori, în orice condiții... Tot
un obiect nelipsit din buzunarul oricărui bărbat ar trebui să fie
un fir de ață de pescuit cu diametrul de 0,5 – 1 mm și lungimea
de câțiva metri având la unul din capete câteva ace...
Un briceag solid te ajută să tăi crengi, să încropești un
arc, o capcană, să meșterești câteva săgeți, să meșterești o vârșă
din nuiele de salcie sau răchită, să meșterești dintr-o bucată de
lemn mai lată o lopățică, să tăi plante fibroase, cânepă, urzică,
liane, din care să poți împleti sfori cu care apoi să legi crengile
din care să încropești scheletul adăpostului... Dacă nu porți la
tine un amnar și o ață de pescuit, măcar un briceag solid să nu
lipsească niciodată din buzunarul tău... El, la nevoie, va face
diferența între viață și moarte.
Și pentru că au fost unii de-a lungul timpului care m-au
întrebat care ar trebui să fie o trusă minimă de supraviețuire pe
care să o ai pregătită mereu, eu consider că aceasta ar consta în
zece obiecte nu prea voluminoase : o trusă igienică și de prim
ajutor ( care să conțină câteva ace chirurgicale, ață, un
dezinfectant și câteva role de feșe un aparat de ras un săpun, o
oglindă și câteva cutii de lame ) un cuțit sau briceag solid, unul
sau mai multe ( în caz de pierdere accidentală ) amnare, o
lopățică de infanterie, un fierăstrău mic ( de grădină ) un
sfredel manual pentru lemn, o cuțitoaie mică, o trusă de pescuit
( câteva cârlige o rolă de ață de pescuit, câțiva plumbi ) sau o
lansetă portabilă ( există unele foarte mici, cam cât o carioca
ceva mai mare ), zece metri de sfoară groasă ( 5-8 mm
diametru ) și o foaie de cort. Foaia de cort și sfoara îți permit
să-ți improvizezi pe loc un adăpost, iar lanseta sau trusa de
pescuit să-ți procuri prima masă... Restul sculelor te ajută să-ți
353
construiești un adăpost solid în eventualitatea că te afli departe

de civilizație...
Cel mai simplu mod de a construi un adăpost solid și
durabile este să construiești un dom din crengi împletite pe care
apoi să-l tencuiești pe ambele fețe cu lut amestecat cu paie, pe
care ulterior să-l acoperi cu snopi de paie (stuf papură, etc. )
care să îndepărteze ușor apa de ploaie. Va oferi căldură noaptea
și răcoare ziua, și va fi suficient de călduros chiar și în cele mai
reci ierni.
Toate acestea sunt abilități primitive, deci cu atât mai
simplu de învățat pentru omul modern de azi, care e atât de
sofisticat ( oare !? )... Aceste abilități or fi ele primitive, dar au
asigurat supraviețuirea rasei umane timp de sute de mii de
ani...
Aceste deprinderi ar trebui să fie învățate de copii,
începând cu vârsta de 5 – 6 ani și ar fi bine să constituie un
antrenament permanent rafinându-se, măcar pentru toată
perioada cât copiii sunt alături de părinții lor. Toate aceste
deprinderi de care vorbesc pot părea primitive și neimportante
în lumea în care trăim și poate că copilul nostru în calitate de
matur nu va ajunge să le practice niciodată sau le va practica
doar ocazional... Dar amintiți-vă de răspunsul maestrului către
discipolul său : „mai bine un războinic în grădină decât un
grădinar în război.” Mai bine să fii pregătit pentru neprevăzut
și improbabil, decât total incapabil să-i faci față...
Chiar dacă aceste deprinderi nu vor fi folosite prea des de
copiii noștri, ele le vor conferi ceva ce majoritate a oamenilor
de azi nu mai au și din cauza cărei lipse, ajung atât de ușor
sclavii patronilor, multinaționalelor și a semenilor lor certați cu
morala și bunul simț... Le vor conferi încrederea de a se ști
oricând capabili să se descurce în cele mai vitrege condiții de
mediu și asta le va mai asigura un avantaj, nu doar în fața
omului de azi, dar mai ales în fața sistemului... Știind că sunt
capabili să fie independenți, vor înfrunta oricând sistemul cu
354
demnitatea celui suveran și fără frica că dacă părăsesc sistemul

nu se vor putea descurca...
Părinții mei nu m-au învățat astfel de lucruri... dar am
învățat o parte din ele tot în copilărie, de la unchiul meu, Teofil
Purice, profesor de istorie, cu care am mers în câteva expediții
pionierești... De asemenea am avut exemplul suprem dat de
părinții lui și ai mamei mele, bunicii mei, care și-au construit
singuri, singurei, cu propriile lor mâini, de tineri proaspăt
căsătoriți, casa din lemn și lut, casă în care au crescut mama și
unchiul meu și în care locuiește acum unul din verii mei...
În plus faptul că în școala primară am învățat două
meserii, cea de tâmplar și cea de lăcătuș, au făcut ca să capăt
îndemânarea de a reuși să fac singur lucruri pe care le vedeam
la alții sau prin filmele documentare...
Și poate că iar vor fi unii care vor argumenta că
asemenea deprinderi te duc spre înapoi nu spre înainte... Nu
neapărat. Amintiți-vă că tehnologia și știința actuală, nu sunt
capabile să construiască monumentalele construcții din piatră
lăsate moștenire de strămoși... Și mai amintiți-vă ce spuneam
pe la începutul cărții... Societatea noastră, comparativ cu cea a
strămoșilor noștri și mai ales cu cea a insectelor sociale este
abia la începutul ei și deja dovedește că e cam falimentară...
De asemenea, poate vor fi unii care vor argumenta că ce
spun aici ar fi prea greu de înțeles și de executat pentru un
copil... Numai că nu uitați că un adevărat învățător, iar părintele
fiind învățătorul suprem, cu atât mai mult, trebuie să știe că
orice învățătură urmează un curs firesc și natural : se-ncepe de
la vârstă fragedă cu noțiuni elementare simple și se continuă
prin creșterea treptată a complexității deprinderilor, până ce
copiii părăsesc casa părintească... Dacă ai ratat startul, sau „te-
ai pierdut pe drum”... E „câștigul” tău... și al societății actuale !
A te ști capabil să te descurci în natură, departe de
confortul și facilitățile orașului, face din tine un om suveran pe
viața ta, pe care sistemul nu-l va putea controla... Și asta
355
înseamnă că poți, prin exemplul personal și dând mai departe

urmașilor demnitatea și cunoștințele tale, să construiești o
societate în care nimeni nu va mai încerca să înrobească pe un
semen al său, pentru că într-o societate în care toți sunt liberi și
suverani, nimeni nu va accepta sclavia... Acum hai să vedem
cum ar trebui să fie...
356
Școala primară
„Școala trebuie adaptată la copii și nu copiii adaptați
școlilor.” Alexander Sutherland
„La școală, elevii ar trebui să învețe cum să se orienteze
corect și să acționeze eficient pe câmpul de luptă al vieții!”
Elena Stan
„Cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara.”
Spiru Haret
„De mic am fost silit ca să-mi întrerup educația ca să
merg la școală.” George Bernard Shaw
„Școala să nu fie nimic altceva, decât ateliere pline de
activitate. Numai astfel vor putea să probeze toți, în propria
lor practică, adevărul că : învățând pe alții ne învățăm pe noi
înșine.” John Amos Comenius
„A educa un om doar din punct de vedere intelectual,
nu și moral, înseamnă a educa o amenințare pentru
societate.” Theodore Roosevelt
„Toate pe care nu le știu le-am învățat la școală.”

spunea Ennio Flaiano, scriitor, jurnalist și critic de artă,
italian... Această afirmație spune totul despre cum nu trebuie să
fie sistemul de învățământ. Menirea școlii este să
desăvârșească educația primită de la părinți. Dacă școala e
ruptă de realitatea socială a poporului, nu numai că nu va face
lucrul acesta, dar va distruge tot ceea ce părinții, ca
reprezentanți ai tradițiilor milenare ale unui popor, au construit
în spiritul copilului lor, înainte de a-l trimite la școală. Din
păcate, tocmai asta face școala pe întreaga planetă, în prezent,
sub presiunea celor care controlează destinele omenirii... Și nu
o face de acum... O face de vreo două milenii... Acum, cei de la
butoane sunt globaliștii și corporațiile, în trecut au fost
societățile secrete și bancherii și dintotdeauna în paralel cu
ăștia au fost aristocrații și casele regale... Niște lacomi, care nu
357
au înțeles care e menirea vieții și din cauza cărora suferă

întreaga planetă.
Eu am o gândire critc-analitică zic eu, foarte puternică,
care mi-a fost formată încă de mic, de cărțile pe care le-am
citit... De aceea nu am crezut decât o parte din cele ce mi s-au
predat la școală, dincolo de faptul că multe din cunoștințele
predate le știam deja din lecturile mele extrașcolare... De aceea,
cu excepția laturii practice și a câtorva materii, școala, pentru
mine, a fost în cea mai mare parte, o pierdere de timp și un
chin, căci am înțeles de mic, că majoritatea materiilor predate
sunt absolut inutile-n viața care mă așteaptă... Și acum, privind
din perspectiva celor aproape patru decenii de când am
terminat școala, realizez că am avut perfectă dreptate.
Încă din start trebuie să subliniez că, întreg sistemul de
învățământ actual având caracter concurențial iar aprecierea
performanțelor elevilor făcându-se tot pe baze concurențiale,
prin concursuri și examene, creează în mentalul și
subconștientul elevului și ulterior al adultului, convingerea că
cei din jur sunt dușmani, competitori și concurenți la resursele
pe care le percepem și le dorim a fi de drept doar ale nostre... și
duce la exacerbarea egoismului și a lăcomiei și în final la exact
societatea în care trăim acum... Concurența și banul, ca
instrumente ale manifestării egoismului, scot din sufletul
omului tot ce e mai rău, și așa, de sute de generații, ne
suspectăm și ne luptăm între noi pentru tot ce ne imaginăm că
trebuie să ne aparțină, în vreme ce șmecherii de la butoanele
lumii își freacă palmele fericiți și-și râd în barbă, jefuindu-ne
munca și resursele... Când venim pe lume, pornim pe calea
vieții, egali. Adică colegi de drum, parteneri, nu concurenți...
Viața noastră trebuie să fie despre colaborare și într-
ajutorare, nu despre ură, război, jaf și putere... De vreme ce
venim pe lume goi și nu luăm nimic cu noi, toată această
zbatere, pentru a avea averi și putere, e absolut inutilă și mai
358
ales prostească, cantonându-ne pentru tot restul vieții noastre,

în închisoarea morală a lăcomiei și egoismului.
De aceea școala, într-o societate corect întocmită, trebuie
să renunțe total și definitiv la mentalitatea concurențială...
Firește că vor fi unii aici, care să-mi reproșeze că nu ai
cum să apreciezi progresul elevului sau al studentului fără un
sistem concurențial... Și că, mai ales, fără un sistem
concurențial, nu se poate edifica o societate meritocrată : nu
poți să ocupi un loc de muncă pe drept și în conformitate cu
nivelul pregătirii tale, dacă nu există un sistem de selecție
concurențial... Corect... dar acest sistem de selecție nu trebuie
să fie la vedere iar elevii și studenții nici măcar nu trebuie să
știe de el. Pe toată perioada școlarizării, catalogul, carnetul de
note și examenele trebuie să dispară...
Un bun profesor este capabil să aprecieze nivelul elevilor
și studenților săi fără acest sistem primitiv și stresant de
evaluare... Într-o școală corect întocmită, profesorul poartă
discuții cu elevii și studenții săi... În felul acesta poate oricând
aprecia dacă aceștia și-au însușit sau nu, lecția, iar discuțiile
libere între profesori și elevi vor stimula creativitatea și
originalitatea acestora. De asemenea un sistem de învățământ
corect, trebuie să stimuleze pe lângă creativitate și originalitate,
colaborarea, întrajutorarea și iubirea față de aproapele tău, fie
el om, animal sau plantă...
Deci școala, în viziunea mea, ar fi formată din grupe de
elevi a căror componență se va schimba regulat astfel ca fiecare
elev și student să ajungă să lucreze de-a lungul timpului de mai
multe ori și pentru perioade destul de lungi, cu oricare din
colegii săi, indiferent de capacitățile și afinitățile afective ale
lor... În felul acesta elevii și studenții ajung să se cunoască cu
adevărat între ei, să învețe să colaboreze și să înțeleagă
valoarea acelei colaborări...
În acest fel, societatea care va rezulta din acest sistem de
învățământ va fi una a iubiri, întrajutorării și respectului
359
reciproc și față de mediu, în care libertatea fiecăruia va fi egal

apreciată de cei din jurul lui, iar acesta la rândul lui va aprecia
în egală măsură libertatea celorlalți... Nu ar fi altceva decât
conceptul UBUNTU ridicat la scara întregii societăți !... Acum
nu se practică așa ceva pentru că societatea de azi nu are nevoie
de omeni creativi și originali. Amintiți-vă pilda cu copilul
căruia îi plăcea să deseneze. Societatea de azi are nevoie de
sclavi obedienți și supuși care să crească conturile stăpânilor în
timp ce distrug mediul înconjurător prin nepăsare și supunere.
Alta este situația în cazul unei societăți formată din
oameni liberi și suverani pe viața lor. Acolo, creativitatea,
colaborarea, și iubirea e cea care contează, în primul rând,
pentru că acea creativitate va sluji atât comunității cât și
mediului înconjurător, zonei geografice în care se află
localitatea de reședință a fiecărui cetățean al acelei societăți. În
privința accederii pe principii meritocrate la locurile de muncă
și la posturi, într-o asemenea societate, se va face pe baza triplă
a aprecierii generale lăsate de profesorii din școală, combinat
cu o caracterizare rezultată dintr-o anchetă socială efectuată
discret de o comisie desemnată în acest sens și abia în ultimă
instanță pe baza unui examen practic și teoretic... Dar voi
explica în capitolele următoare că măcar o parte din acestea vor
deveni inutile prin însăși structura organizatorică și funcțională
a societății...
În altă ordine de idei, tot sistemul educațional al unei
societăți corecte, nu are voie să se bazeze pe memorarea
mecanică a informației, cum se practică acum, pentru că
memorarea mecanică este calea ideală pentru crearea idiotului
util, atât de necesar societății actuale. O societate normală la
nevii capului, cu omeni liberi și suverani nu are ce face cu
idiotul util de acum.
Școala primară fiind fundația clădirii unei societăți
corecte, iar liceul și facultatea fiind pereții și acoperișul ei,
360
clădirea acelei societăți va fi șubredă și nu va dăinui, dacă s-a

edificat pe bazele putrede și efemere ale urii și lăcomiei...
Dacă părinții i-au învățat pe copii cinstea, dreptatea,
demnitatea, respectul față de strămoși și de țarina străbună,
toate caracteristicile care construiesc un om adevărat și un
popor demn, școala trebuie să continue asta prin sublinierea în
cadrul fiecărei ore de curs, și al fiecărei discipline, a
caracterului național specific pentru fiecare disciplină în parte...
Majoritatea profesorilor pe care i-am avut, aminteau în în
treacăt și de cele mai multe ori numai la începutul sau la
sfârșitul anului școlar legătura intrinsecă dintre disciplina
predată și valențele tradiționale ale poporului nostru... Este un
exemplu de „așa nu !”... În fiecare oră de curs ar trebui, ca
profesorul să sublinieze legătura materiei respective cu
strămoșii... Și dacă la geografia și istoria patriei asta este ușor,
la geografia și istoria universală, la ecologie, și eventual
diferitele discipline aplicative, asta e puțin mai greu, adevăratul
spirit de dascăl devine vizibil atunci când profesorul de fizică,
matematică astronomie, tehnologie, etc., va ști să aducă vorba
mereu despre contribuția strămoșilor noștri la disciplina
respectivă...
Numai așa imprimi, elevului și studentului, dragostea de
tradițiile și strămoșii neamului său... Dar pentru ca acel din
spatele catedrei să facă așa ceva, trebuie să fie un adevărat
dascăl... adică pe lângă cunoștințele specifice ale disciplinei pe
care o predă, să aibă o bogată cultură generală și mai ales să
cunoască, cum de altfel fiecare om al poporului său ar trebui să
o facă, istoria și geografia patriei sale, patrie pe care trebuie s-o
iubească necondiționat... Nu poți transmite dragostea de
tradițiile poporului tău, dacă tu ai o admirație, fie și ascunsă,
față de străini. Mahatma Gandhi sublinia acest lucru spunând
că „o elită instruită de către colonizatori este principalul
dușman al poporului său.” Exact asta se-ntâmplă acum în
361
majoritatea țărilor lumii, iar colonizatorii sunt imperiile

corporatist-bancare.
Ce face școala în prezent, nu e altceva decât să
pregătească sclavi ai cotropitorilor, care să știe să pupe
condurul celor care le distrug patria... Nu doar la noi... Peste
tot !... Pentru că acești contropitori sunt ca niște termite
nesătule, care acționează transfrontalier și global. Acum,
încercând să visăm la cum ar trebui să funcționeze școala
primară într-o societate corect întocmită... cred că nu ar fi
diferențe majore... Tot despre o clădire construită din fondurile
comunității locale, în care se adună copiii pentru ca niște
învățători să le explice și mai ales să le arate practic, ce și
cum...
În privința curiculei școlare... nici aici nu ar fi diferențe
majore, numai că acelea care ar fi, ar fi esențiale și de o
importanță covârșitoare pentru crearea unui tip de om liber,
independent, suveran și demn care nu ar accepta sclavia,
servitutea, munca în beneficiul altuia, nici mort...
În afară de citire, aritmetică și geometrie, fizică și chimie,
geografia și istoria patriei, muzică, desen și sport, consider că e
necesar să existe o disciplină care acum există doar în Japonia :
„Calea spre bunul simț”, care să se studieze în exact aceleași
condiții în care se studiază în acea țară.
De asemenea două discipline pe care le consider absolut
indispensabile a fi studiate pe întreg parcursul școlii primare și
a liceului sunt „Nutriția” și „Medicina tradițională”. E
inadmisibil ceea ce se petrece azi, când în condițiile în care
încă de acum peste două milenii părintele medicinei, Hopocrat,
a decretat pentru posteritate : „să-ți fie hrana medicament iar
medicamentul hrană”, nutriția să nu se studieze în nici o
școală de pe planetă, ba nici măcar în facultățile de medicină.
La disciplina aritmetică, ar trebui să se studieze aplicații
practice ale calculelor aritmetice... și de asemenea să se învețe
calculul mintal așa cum se face în Asia, unde majoritatea
362
copiilor sunt mai rapizi decât calculatoarele în tot felul de

calcule aritmetice complexe.
Aici ar trebui să mai fac o remarcă... Să știți că
matematicile superioare care se studiază acum în liceele de pe
tot globul sunt absolut inutile în viață... Un procent imens de
peste 95 % din populația lumii nu rezolvă niciodată, în viță, o
integrală, o funcție, o problemă complexă de trigonometrie, sau
știu eu ce alte sofisticării matematice... Probabil că cei mai
mulți dintre dumneavoastră, dragi cititori, considerați că
matematica, și prin asta înțelegând inclusiv algebra, analiza
matematică și trigonometria, e absolut indispensabilă în viață.
Ei bine, aflați că nu.
Dacă ești marinar, ca să știi să navighezi pe mările și
oceanele lumii nu trebuie decât să cunoști geometria de ciclu
primar, pe care o aplici cu ajutorul busolei, sextantului,
echerului, compasului și riglei... La fel și dacă călătorești pe
continent.
Dacă ești pădurar, ca să cubezi masa lemnoasă, o faci tot
prin formule simple care țin de aritmetica și geometria de ciclu
primar. Dacă ești constructor, ca să construiești o casă nu
trebuie să știi decât aceiași aritmetică și geometrie de cilu
primar pe care le aplici cu ajutorul echerului, riglei și ruletei...
Nici chiar pentru calculele de rezistență a elementelor de
construcție nu ai nevoie de altceva decât de aritmetica de cilu
primar, pentru că densitatea betonului se cunoaște, rezistența la
încovoiere a fierului beton e dată-n fișa lui tehnică, deci ca să
afli câtă sarcină utilă poate suporta un planșeu sau o grindă nu
trebuie decât să faci niște adunări și niște înmulțiri... Și în
general, oricum materialele de construcție îndeplinesc toate
cerințele de rezistență prin însăși natura lor... Să nu credeți că
strămoșii noștri, care au construit milenii la rând tot felul de
clădiri care stau în picioare și azi, cunoșteau analiză, algebră
sau trigonometrie... Alea chiar dacă au fost inventate de mult,
au fost folosite numai de marii învățați ai momentului, pentru
363
calcule sofisticate teoretice sau astronomice ce vizau

determinarea unor parametri astrofizici ai corpurilor cerești, în
nici un caz de imensa masă de muncitori care construiau lumea
înconjurătoare a civilizației momentului, și nu au ajuns să fie
predate maselor largi, decât la sfârșitul evului mediu. Deci
chestia cu „matematica e indispensabilă” e o minciună ca tot
șirul de minciuni din prima parte a cărții...
În privința fizicii și chimiei, acestea trebuiesc axate pe
latura lor practică nu pe cea teoretică, adică trebuiesc predate
practic, nu teoretic. Dacă întrebi zece inși pe stradă în ziua de
azi orice chestie care reprezintă o aplicație practică a fizicii și
chimiei vei constata că nici unul nu știe. În schimb știm să
recităm definiții aride care nu au nici un sens pentru noi.
Suntem tobă de teoria fizicii împănată cu demonstrații
matematice dar nu suntem în stare să construim un
transformator sau un alternator și nu știm că orice roată e o
pârghie... iar constructorii români, vorbind de mangealâc, nu
fac nici o legătură logică și de cauzalitate între mangealâcul
turcesc, cu care lucrează pe șantier, și pârghia explicată acum
două mii și ceva de ani de Arhimede, pe care au învățat-o în
școala primară... Și se-ntâmplă asta pentru că nu e în interesul
celor de la butoanele lumii să avem asemenea cunoștințe...
Situația e identică și la chimie... Știm să facem țuică ( pe
alte meleaguri, alte tipuri de lichide alcoolice ) prin tradiție,
pentru că bețivii dintre noi și-au transmis din tată-n fiu
meșteșugul acesta, dar habar nu avem să extragem uleiurile din
plante, să prelucrăm uleiul pentru a-l transforma în vopsele,
combustibil sau mase plastice biodegradabile... Și iar se-
ntâmplă asta pentru că cei de la butoanele lumii nu au nici un
interes ca noi să avem cunoștințe practice în domeniul chimiei.
La disciplina „muzică” ar trebui ca fiecărui elev să-i fie
înmânat un instrument muzical mic ( Kalimba, ocarină, etc. )
pe care să lucreze. Numai așa se poate forma urechea și cultura
muzicală. Eu am studiat șapte ani de muzică exclusiv teoretic,
364
solfegiind fals, căci neavând un instrument care să-mi formeze

urechea prin cunoașterea corectă a notelor muzicale, niciodată
nu am putut să fac diferența între tonuri și cu atât mai puțin
între semitonuri.... Așa că după șapte ani de studiat muzică eu
am rămas pentru toată viața mea un semi-afon... ceea ce
dovedește că pentru mine muzica a fost o disciplină absolut
inutilă... Iar școala de azi, în societatea în care trăim, e plină de
materii și cunoștințe teoretice absolut inutile-n viață, în vreme
ce cunoștințele cu adevărat folositoare sunt ținute departe de
manualele școlare și de cunoașterea publică.
De asemenea la disciplina cunoștințe despre natură, care
ar trebui să se-ntindă pe tot parcursul ciclului primar, ar trebui
ca elevii să fie familiarizați atât la modul teoretic cât și la
modul practic, asupra relațiilor simbiotice din lumea vie,
insistându-se pe faptul că orice dezechilibru produs în natură
( poluare, defrișări, extincția vreunei specii prin vânătoare sau
pescuit excesiv, etc. ) va avea urmări grave nu doar asupra
ecosistemului respectiv ci asupra întregii vieți de pe planetă
inclusiv asupra omului. În cadrul acestei discipline copiii ar
trebui să îmbine armonios cunoștințele teoretice despre natură,
cu excursii în natură, în care să facă cunoștință cu speciile de
plante și animale, să vadă cu ochii lor și să învețe să cunoască
și să recunoască speciile văzute, să înțeleagă care e importanța
relațiilor armonioase dintre specii, atât în cadrul fiecărui regn
cât și între speciile din regnuri diferite... Să învețe să
recunoască formele de relief, tipuri de habitat normale, sau
degradate, etc...
Acum intrând în acea zonă în care curicula ar trebui să
difere radical de cea de azi ducând la formarea unui om liber și
suveran pe viața lui...
Sportul ar trebui să se bazeze pe studiul acelor sporturi
care creează omul, și mai ales care nu au nici o conotație
concurențială... Înot, canotaj, patinaj, schi, ciclism, gimnastică,
alpinism ( în cilul primar de sală iar în liceu și facultate de
365
teren ) tir cu arcul, arte marțiale și aici mă refer în special la

Aikido ca fiind singura artă marțială necompetitivă, în care nu
există atac, și e axată exclusiv pe autoapărare...
Un copil și ulterior un tânăr care a trecut printr-un
asemenea program sportiv va fi un om matur puternic având
deplină încredere în capacitățile și forța sa fizică și de aici
rezultă tendința de a fi suveran pe viața lui...
Sporturile de mase actuale nu sunt altceva decât o mașină
imensă de spălat bani murdari... și nu stau acum să intru-n
amănunte...
Studiul istoriei, geografiei și a literaturii clasice a
poporului respectiv, trebuie să se facă pe baza exclusivă a
adevărului istoric, nu cum e în prezent, când se minte enorm
prin omisiunea a sumedenie de adevăruri și dovezi istorice atât
de natură arheologică cât și de natură documentară... Nici nu
cred că e cazul să mai amintesc aici cazul poporului român cu
imensa falsitate a romanizării, cu faptul că se încearcă pe toate
căile posibile să se minimizeze vechimea de circa 20 000 de
ani a civilizației nostre, și a faptului că prima scriere din istoria
civilizației actuale e la Tărtăria nu în Sumer... Și atenție că am
folosit expresia „istoria civilizației actuale”, perfect conștient
de ceea ce spun, căci suntem a cincea civilizație care s-a
perindat pe planeta noastră... chiar dacă precedentele nu există
în nici un manual actual de istorie universală... Există două
feluri de a minți : a spune cu nerușinare o minciună, sau a
omite „nevinovat” adevărul... ambele cazuri duc la formarea în
mentalul și conștiința publică a unei imagini false a lumii în
care trăim.
De când am început să citesc, umblând prin librării și
biblioteci iar mai de curând pe internet am întâlnit adeseori, o
categorie anume de cărți clasificate în general ca fiind
„ficțiune” în titlul cărora există unul din cuvintele „secret/ă”
sau „interzis/ă”... : fizica secretă, istoria secretă, arheologia
interzisă, știința secretă sau interzisă, etc...
366
De ce trebuie să existe asemenea cărți ? Și de fapt de ce

există ele ?... Pentru că sistemul de învățământ minte cu
nerușinare, prin ambele metode, despre o sumedenie de lucruri
care constituie lumea-n care trăim. Dar atenție, asta nu-
nseamnă că pământu-i o tigaie !
Bun, trecând mai departe aș considera absolut necesară
existența unei discipline de învățământ numită... „Tradiții
artistice și artizanat” care să se studieze de-a lungul întregului
ciclu primar și liceal și care să trateze, teoretic și practic, printr-
o creștere graduală a complexității informației și deprinderilor,
folclorul artistic și meșteșugurile moștenite de la strămoși...
Inițial se va studia folclorul și arta grafică, apoi,
deprinderile legate de fabricarea diferitelor obiecte casnice,
cum ar fi pregătirea fibrelor și firelor naturale, crearea
țesăturilor și covoarelor, olărit, prelucrarea lemnului în vederea
realizării obiectelor folosite-n casă, tâmplărie măruntă,
lăcătușerie, etc., urmând ca la liceu să se treacă la
meșteșugurile tradiționale legate de construcția caselor, morilor
și obiectelor gospodărești de dimensiuni mari, tâmplărie,
fierărie, șindrilă, dogărit, căruțe, etc.
Firește că se va spune aici că sunt activități depășite
acum în era industrială și informatică... Păi tocmai pentru că
există această mentalitate indusă de cei care stăpânesc și
controlează învățământul și industria lumii s-a ajuns ca lumea
să gândească așa... și ca noi să fim atât de dependenți de
tehnologia actuală comercializată în marile lanțuri de
magazine, încât nu mai suntem capabili să ne descurcăm fără
ea... Asta nu însemnă nimic altceva decât sclavagism mascat.
Dar să știți că nu e semn de civilizație, și cu atât mai
puțin a uneia străvechi, a ști să butonezi aparatura electronică și
a nu ști să faci o lingură din lemn, un scaun, o masă, un butoi, o
curea, un mocasin ( la noi o opincă ), sau un papuc, ori un
metru pătrat de țesătură...
367
Vedeți dumnevoastră, eu am învățat încă din școala

primară două meserii : în clasa a cincia și a șasea am învățat
tâmplărie, cu tot de înseamnă ea, adică nu doar să prelucrez
lemnul cu scule manuale ( nu cele electrice de azi ! ) dar și să
întrețin reglez, ascut și realizez acele scule... Practic am
construit cu colegii mei, dacă-mi amintesc eu bine, câteva
fierăstraie încordate, multe suporturi de flori din lemn, câteva
seturi de scaune cu și fără spetează, vreo câteva mese și parcă
să zic că am apucat să lucrez și la un dulap din lemn. În același
timp am învățat să lucrez cu furnir, adică am învățat cum se
pregătește furnirul prin băițuire pentru al-l face de diferite
culori și nuanțe și ulterior cum se fac intarsiile... cum se
șlefuiesc corect piesele de lemn înainte de lăcuire... De
asemenea atunci am învățat cum se lucrează cu adezivii pentru
lemn, cleiul de oase, aracetul și cum se dă cu lac, toate cu
pensula, nu cu pistol...
Apoi în clasa a șaptea și a opta am învățat lăcătușerie –
adică prelucrarea fierului la rece. Când terminasem școala
primară făcusem din pilă două ciocane, multe suporturi de flori
din fier beton, garduri cu motive florale din fier beton, dulapuri
tip fișet, cutii de scule, etc... Singurul lucru pe care nu l-am
învățat atunci a fost să sudez... Și firește totul făcut cu
fierăstrăul de mână, cu pila, cu foarfeca de tablă manuală sau
de banc, cu patentul și cleștele, adică cu scule manuale... Chiar
gândeam vara trecută când am lucrat niște garduri metalice că
ceea ce fac acum cu flexul în câteva minute, făceam atunci cu
bomfaierul și pila într-o zi întreagă...
Dau aceste amănunte nu ca să mă laud și nici măcar ca să
arăt cât de performant era sistemul de învățământ dinainte de
1989, ci ca să arăt că plecând încă din școala primară cu
asemenea deprinderi mi-a fost foarte ușor apoi, întreaga mea
viață, să realizez tot felul de lucruri și obiecte din lemn sau din
metal, bazându-mă pe experiența proprie, fără ca cineva să-mi
fi arătat vreodată cum se fac...
368
Și stau și mă gândesc : pentru ce ? Ca într-un final, să

ajung să trăiesc într-un oraș distrus de multinaționalele
comerciale în complicitate cu oficialitățile locale și ale țării, în
care intră hoții peste tine cu nerușinare, și-n care poliția a cărui
sediu e la un kilometru distanță vine abia la două ore după ce ai
alungat hoțul din curte, iar capu-la-organul-de-sub-șapcă îți
comunică oficial că nu are cum să prindă hoțul dacă nu-l
cunoști, pentru că el nu vrea sau nu știe să ia amprente, dar că e
bine să depui plângere împotriva unui autor necunoscut ?... Ce
rost mai are ?... Și atunci cum să mai ai curajul să pleci de
acasă fie și câteva ore pe zi ca să mergi la un loc de muncă ?...
Pentru ce oare am învățat ce am învățat în școlile pe care
le-am făcut ?... Pentru a ajunge, om la peste cincizeci de ani, cu
opt calificări, să fiu blocat într-un oraș în care nu există nici un
loc de muncă, și din care nu pot pleca de frică că-n lipsa mea
îmi va fi spartă casa, de hoții care sunt mână-n mână cu poliția,
care poliție refuză să ia amprente de pe obiectele pierdute de
hoți ?...
Asta e societatea în care am ajuns să trăiesc : una a
crimei organizate care a înlocuit absolut orice instituție
publică !... Și unora le place asta... Din păcate mult prea
multora dintre noi ! Ei bine, mie nu-mi place !... Nu-mi place
deloc faptul că am ajuns la vârsta mea, cu atâtea calificări, să
fiu obligat să ridic pensia maică-mii pentru că nu pot pleca din
orașul în care nu găsesc nici un loc de muncă !... Credeți că-mi
place să văd cum țara mi-a fost distrusă, iar conaționalii mei,
cei care pot face asta, sunt nevoiți să plece din țară sau să
presteze munci mult sub nivelul pregătirii pe care o au, cu zece
doi-șpe ore de muncă pe zi și pentru care, banii oferiți se duc
cu totul pe navetă, taxe și impozite ? Pentru ce muncesc
oamenii ăia ?... Ca să-i îmbogățească pe infractorii care au pus
stăpânire pe toată țara ?...
Și măcar dacă situația ar fi locală... Dar e globală !...
369
Chiar dacă majoritatea celor care s-au bejenit prin lume

nu vor s-o recunoască, din mândrie, din rușine, din prostie, sau
mai știu eu din ce motive... Nu pentru asta ne-am născut ! Nu
ca să trăim într-o societate putredă, stăpânită complet de hoți și
criminali. De aceea trebuie, trebuie neapărat, să construim altă
societate !... Așa că, trecând mai departe, hai să vedem cam
cum ar trebui să fie...
370
Liceul și facultatea
“Bombele noastre sunt mai inteligente decât un elev
mediu de liceu. Cel puțin bombele pot găsi Kuweitul.”
A. Whitney Brown
„Vai de liceenii, unde profu-i praf...”
Constantin Ardeleanu
„Educația e cea mai puternică armă pe care o poți
utiliza ca să schimbi lumea.”
Nelson Mandela
„Un adevărat Maestru nu este cel care are cei mai mulți
studenți, ci cel care creează cei mai mulți Maeștri.”
Neale Donald Walsch
„Educația e ca erecția : dacă o ai, se vede !”
proverb african
Liceul ar trebui să continue firesc, educația începută în

școala primară, prin creșterea complexității materiilor predate
dar și prin adăugarea unora noi, de însemnătate vitală pentru
viitorul adult al unei societăți formată din oameni liberi și
suverani pe viața lor...
De fapt principiul de funcționare al școlii, indiferent de
ce tip de societate vorbim, este etern și rămâne neschimbat. Tot
ce diferă, atrăgând după sine și modul cum decurge în timp,
educația, este scopul urmărit de școala respectivă...
Ca urmare dacă în școala, liceul și facultatea de azi se
urmărește crearea unui sclav, om obedient și supus
necondiționat sistemului, pentru a crea un om liber, vei lucra pe
același principiu al predării treptate a cunoștințelor, dar acestea
vor fi radical și opus, diferite...
În locul inutilităților, omisiunilor, jumătăților de adevăr
ori a minciunilor sfruntate și a sublinierii supunerii față de
autoritate, înscrisuri și forța organelor de ordine, care se predau
în prezent, în toate formele de învățământ de pe planetă, se va
371
preda exclusiv adevărul și însemnătatea libertății individuale și

de grup social.
Niciodată, un om care știe adevărul, nu va putea fi
manipulat și nici aservit nici unor interese indiferent care ar fi
acelea... Iar o societate formată din asemenea indivizi va fi
invincibilă în fața oricui... nu doar a vremelnicelor imperii
locale de pe coaja planetei ci la nivel extins dacă întreaga
umanitate va fi formată din asemenea indivizi, nici măcar un
imperiu galactic nu o va putea supune... Da... Poate că o va
putea distruge, dacă diferența de nivel tehnologic e
substanțială... și atunci ar putea avea soarta amerindienilor în
fața gloatei de criminali europeni care au colonizat cu forța cele
două Americi... Dar, cel puțin în ce mă privește, consider că e
preferabil mort, decât sclav sau animal de laborator.
Trebuie să înțelegem că dacă acum trăim într-o lume
ticăloasă din punct de vedere moral, și pe o planetă poluată în
care primează consumerismul și risipa, este pentru că prin
educație, începând de mici, am fost învățați că așa e normal, că
asta e lumea în care trăim și așa trebuie să fie, și de aceea
acceptăm ca pe o normalitate să ne batem joc de mediu,
consumând resursele planetare și cumpărând mai mult decât ne
trebuie pentru ca apoi, jumătate din ce am cumpărat, să
aruncăm la gunoi, fără să ne intereseze unde ajunge și ce se-
ntâmplă cu acel gunoi... Uite că a ajuns să formeze plauri de
dimensiuni continentale în mijlocul oceanului planetar ! Pentru
că așa am fost educați, să nu ne pese de semenii noștri și nici
de frații noștri mai mici ( plantele și animalele ), de-aia
mergem acum în mod accelerat pe panta autodistrugerii.
Dezastrul ecologic, cea de-a cincea extincție care ni se
datorează direct și care se petrece de vreo cinci decenii, este
urmare directă a educației pe care am primit-o atât de la părinți
cât și prin școală și mijloacele de presă, pentru că în urma
acestei educații am ajuns să fim părtași inconștienți la această
extincție...
372
Mulți mi-au spus de-a lungul timpului : „și ce putem noi

face ? Nu e nimic de făcut !” Este ! Pentru că totul pleacă de la
educație, tot de acolo trebuie să înceapă și o schimbare radicală
de paradigmă.
Orașele în care trăim, construite în jurul nodurilor rețelei
energetice globale, au fost concepute, nu neapărat intenționat
dar finalitatea, rezultatul existenței lor e o realitate, ca mijloace
de aglomerare a populației, populație care fiind aglomerată
astfel în spațiu restrâns, poate fi ușor manipulată și controlată...
Spuneam în prima parte a cărții că toată populația actuală
a lumii încape lejer între granițele României, în condițiile în
care suprafața țării noastre este de doar 0,16 % din suprafața
totală a uscatului terestru. Asta însemnă că dacă populația
globului ar renunța să mai locuiască în orașe și s-ar răspândi
uniform pe suprafața uscatului terestru, impactul asupra
mediului ar ajunge să fie insesizabil... Pentru că în acel caz
trăind în localități mici integrate naturii înconjurătoare, omul ar
reveni la matca firescului, ar începe să înțeleagă și să respecte
iarăși natura, așa cum a făcut-o sute de mii de ani, înainte de
edificarea așa zisei civilizații actuale... și ar renunța aproape de
la sine la modul de viață criminal pe care-l duce acum... Iar
dacă asta ar fi ajutat și de un învățământ care să promoveze
respectul față de natură, față de semeni, și conștiința
permanentă că noi aparținem planetei, nu ea nouă, că așa cum
ne-am născut goi și murim fără a lua nimic cu noi, tot la fel se
vor naște și vor muri și urmașii noștri și deci vor beneficia de
întreaga planetă, dacă noi nu o vom distruge între timp.
Asta trebuie să promoveze învățământul, dacă vrem să
ajungem să nu ne autodistrugem. Asta trebuie să promoveze
învățământul, dacă vrem să ajungem vreodată o societate care
să poată să părăsească sistemul solar pentru a explora galaxia...
Și e perfect posibil asta. Așa cum a fost posibil ca situația
actuală să fie rezultatul acțiunii unei minorități de psihopați
care controlează totul, tot la fel e perfect posibil ca o situație
373
total opusă se se construiască în lumea-n care trăim prin voința

nu a unei minorități, ci a majorității... Pentru asta nu trebuie
decât să renunțăm la paradigma actuală... Să renunțăm să mai
credem minciunile și manipularea psihopaților de la butoanele
lumii, eliminându-i total din viața noastră... Și deși poate părea
greu, nu este, și dacă nu e greu, cu atât mai mult, nici imposibil
nu poate fi.
Ca urmare, curicula de studiu liceal ar trebui să nu mai
cuprindă absolut nimic din ce se studiază în prezent ca materii
care te formează a avea dubla calitate de susținător și sclav al
sistemului actual. Nu trebuie să se mai studieze nimic care
duce la credința oarbă și ilogică, în tot șirul de minciuni din
prima parte a cărții.
Toate minciunile pe care le-am relevat în prima parte a
cărții... puteam să le înșirui simplu pe câteva pagini. Dar nu ar
fi înțeles nimeni adevărata lor semnificație, anume că ele sunt
cele care au creat și susțin societatea actuală și dacă vrem o
societate mai bună, trebuie să renunțăm complet la ele, nu doar
la modul de a le clama și condamna public, ci mai ales prin a le
elimina din viața noastră eliminând cauzele care le-au declanșat
și le mențin...
Mulți mi-au spus de-a lungul vremii că nu se poate fără
economiști, că nu se poate fără burse și bănci, că nu se poate
fără justiție, că nu se poate fără politicieni, cu alte cuvinte... că
nu se poate fără structurile care compun actualele state... Păi
tocmai de-aia nu se poate : pentru că nu vrem să renunțăm la
ele !
Omul a trăit pe coaja pământului vreo patru sute de mii
de ani înainte de a inventa primul cod de legi, primul tribunal,
prima primărie, primul partid și primul polițai...
Cum dracu de a reușit să prospere în toate acele sute de
mii de ani și acum, brusc, noi nu mai putem fără toate aceste
structuri care fac din noi sclavii unui sistem criminal care, nu
374
numai că ne distruge pe noi înșine, dar distruge efectiv

planeta ?!
Deci învățământul liceal, ca de fapt și cel universitar,
urmând aceleași principii de evaluare, colaborare și
întrajutorare, pe care le-am expus anterior, ar trebui să cuprindă
în principal acele materii care să formeze un om capabil să
ducă mai departe societatea în care trăiește...
Practic gândesc că oricare din indivizii care ar forma
societatea ar trebui ca el, împreună cu familia lui, izolat de
societate și devenind un fel de „Adam” primordial, să fie
capabil să edifice prin munca lui și a urmașilor o societate
identică... Nu zic că acum nu or fi unii capabili să facă asta...
Dar ce societate ar edifica ei ? Nu cumva una a urii,
egoismului și lăcomiei ?...
Deci consider că curicula școlară de liceu ar trebui să
pregătească elevul pentru a fi capabil să contribuie activ, în
primul rând, la societatea locală în care trăiește, și abia apoi la
cea globală... Deprinderile practice și creativitatea sa ar trebui
să devină trăsătură fundamentală a societății în ansamblul ei...
Ca urmare se va continua studiul „nutriției” și a
„medicinei tradiționale”, alături de meșteșugurile a căror baze
elementare au fost deprinse în școala primară și care trebuie
aduse la final, fiecare elev fiind capabil la sfârșitul liceului să
aibă solide cunoștințe de nutriție și sănătate și să stăpânească
tot procesul tehnologic atât teoretic cât și practic al diferitelor
meșteșuguri indispensabile vieții...
Ca un exemplu : pentru femei – de la cultura cânepei
până la țeserea pânzei și a covoarelor, sau de la cultura florii
soarelui până la extragerea uleiului și prelucrarea lui pentru uz
alimentar sau tehnic, în cel de-al doilea caz însemnând
prelucrarea lui pentru a-l transforma în materii plastice
biodegradabile, lacuri și vopsele. Ori crearea săpunurilor
naturale din uleiuri vegetale, etc...
375
În cazul bărbaților, meserii ca tâmplărie, lăcătușerie,

fierărie, electrotehnică... precum și întregul proces tehnologic
de la cultura arborilor, silvicultura elementară, până la
prelucrarea lor în vederea obținerii cherestelei și ulterior
folosirii acesteia la construcția unei case, a unei mori, etc... sau
cunoașterea procesului tehnologic de realizare a cărămizilor
din materiale naturale, lut, hempcrete, etc., și până la
construcția cu ajutorul lor... Ori construcția uneltelor și
mașinilor unelte gospodărești, cum ar fi războaie de țesut, sau
scule agricole, care asigură o agricultură fiabilă capabilă să
producă nu numai pentru necesarul localității de reședință ci și
pentru exportul în alte localități sau pe plan național... Voi
explica mai târziu cum se poate face asta și ce relevanță are
pentru economia globală a întregii societăți... Aceste
meșteșuguri asigură edificarea unei societăți de tip rural
integrată naturii, în care localnicul este în primul rând membru
al comunității sale și abia apoi, membru al poporului, regiunii,
etc...
De asemenea consider că în licee trebuie să se predea,
atât teoretic cât și practic, principiile de funcționare ale
tehnologiilor energetice care să asigure alimentarea locală cu
energie a casei... Aceste tehnologii cărora acum le spunem
„free energy” ar trebui să stea la baza construcției oricărei case
și ar trebui să fie cunoscute de orice elev, indiferent de sex,
care termină un liceu... De ce indiferent de sex ? Pentru că
electricitatea face diferența între viață și moarte, în orice
condiții de mediu oricât ar fi ele de vitrege, și stă la baza
oricărei societăți evoluate.
În privința fabricilor... Firește că acestea nu au cum să
dispară, dar vor fi organizate astfel ca forța de muncă să nu mai
fie obligată să locuiască permanent în preajma lor așa cum se
locuiește în orașele actuale... Iar funcția primordială a fabricilor
nu va mai fi de sursă de profituri pentru minoritatea de
psihopați care le posedă și le controlează, ci vor fi bunuri ale
376
întregii societăți. Pregătirea profesională pentru lucrul în

oricare fabrică se va face tot în liceu prin materii specifice...
Vor fi unii care vor spune că ar fi cam multe de învățat...
Pe vremea mea, și cred că și acum, elevii de liceu studiau
circa douăzeci de materii, din care jumătate erau și sunt total
inutile viitorului adult... Într-o societate corect întocmită
materiile studiate vor fi strict de utilitate individuală pe de o
parte, pregătind individul ca cetățean al comunității sale locale,
iar pe de altă parte de utilitate publică, caz în care se va studia
o meserie practicabilă în fabricile din apropiere...
Cum se va desfășura concret viața social economică ?...
În alt capitol.
În afară de pregătirea profesională și meșteșugărească,
tinerii elevi vor continua studiul acelor discipline care le vor
întări naționalismul local și colaborarea, conștiința apartenenței
la grupul social din care fac parte, iar pe plan extins întăririi
conștiinței permanente a faptului că suntem parte integrantă a
naturii înconjurătoare...
Vedeți dumneavoastră ?... Eu deși văd societatea
viitorului ca una globală, nu o văd ca pe globalismul
supercentralizat actual la care tinde elita psihopaților de la
butoanele lumii cu scopul acaparării puterii absolute, ci din
contră, o văd ca pe un globalism care a renunțat total la
centralizare, în care populația e răspândită uniform pe suprafața
planetei ( chiar și a oceanului ! ) și unde comunitățile locale vor
utiliza excedentul producției prin colaborare economică care se
va extinde la nivel global...
Vom vedea în continuare cum se poate petrece asta la
modul practic.
În privința facultăților, ele vor pregăti super specialiștii
sectorului industrial global, precum și pe cei ai sectorului de
cercetare-dezvoltare al societății... cum de altfel, măcar la nivel
teoretic fac și azi... Diferența va fi făcută de însăși structura și
modul de funcționare al societății...
377
Trecând printr-o asemenea curiculă școlară tânărul, va

termina școala cu un adânc respect față de natura
înconjurătoare, față de strămoși și moștenirea culturală lăsată
de ei și mai ales având deprinderi care să-i asigure o încredere
deplină în forțele proprii, încredere din care rezultă firesc
demnitatea de a nu se lăsa folosit, batjocorit, înșelat sau aservit,
sub absolut nici o formă, în totă viața sa... adică un om suveran
pe viața lui.
Pentru a vedea cum ar fi structurată și ar funcționa o
asemenea societate a viitorului, căci numai a viitorului poate fi,
ar trebui, înainte de toate, să vedem dacă...
378
Poate exista o societate fără bani ?
„Toate sistemele din lume care folosesc bani, sunt în

principiu, corupte.” Jaque Fresco
„Banul este ochiul dracului.” proverb românesc
„Cu banii poți cumpăra un ceas, dar nu și timpul.”
proverb chinezesc
„Zeul la care se-nchină toți este banul.”
Honoré de Balzac
„Nici un fort nu este destul de bine întărit pentru a nu
fi cucerit cu bani.” Cicero
„Trebuie să iei banul de-acolo unde se găsește, adică de
la săraci. Sigur, de acord, nu au mulți bani, dar sunt mulți
săraci.” Alphonse Allais
„Fără bani am fi cu toții bogați” anonim
Dacă vă amintiți din prima parte a cărții, scopul

comercial al banului a fost deturnat, de către cei care au pus
bazele sistemului bancar mondial, în instrument de jefuire a
muncii și proprietății maselor largi... Așa că o societate ideală
ar fi una care ar face imposibil așa ceva... Și cum cea mai
simplă cale de a face asta, este să se renunțe la ceea ce face
posibil acest jaf, adică la ban, să încercăm să vedem cum ar
putea funcționa o societate fără bani...
Am să-ncep cu o pildă simpatică și plină de tâlc, a cărui
titlu e...
Datoria prostituatei
„Într-un orășel mic, afectat de criza comercială, toți
aveau datorii și trăiau pe baza creditelor. Din fericire, vine un
milionar plin de bani și intrând în micul și sigurul hotel al
locului, cere o cameră, pune o hârtie de o sută de euro pe masa
recepției și se duce să vadă camerele. Patronul hotelului ia
bancnota și fuge să-și plătească datoriile la măcelar.
379
Acesta, la rândul lui, ia bancnota și fuge și el, să-și

plătească datoria la crescătorul de porci, care urmând lanțul
evenimentelor, pleacă să plătească ceea ce datorează
morarului de la care a cumpărat pe datorie, hrana porcilor.
Morarul fuge cu bancnota în mână să-și lichideze datoria la
Maria, prostituata ( nici o aluzie la neprihănita, chiar dacă-i...
ace... ăăă... cea mai veche meserie din lume... doar o
coincidență nefericită !... ) pe care o lungă perioadă de timp
nu o plătise, caci deh, în vremuri de criză până și ea oferea
servicii pe datorie...
Prostituata, cu bancnota în mână se duce la hotel, unde
și-a adus clienții în ultimele dăți tot pe datorie, și îi dă
bancnota proprietarului hotelului. După plecarea Mariei,
milionarul care a terminat de cercetat camerele, se-ntoarce la
recepție, spune că nu-i place nici o cameră, ia bancnota și
pleacă. Morala : nimeni nu a câștigat niciun ban, dar acum tot
orașul trăiește fără datorii și privește viitorul cu încredere”...
Omul, multe milioane de ani, a trăit fără a avea nevoie de

bani, într-o economie... hai să-i spunem cu indulgență,
primitivă, bazată pe troc... Banul ca instrument de schimb
economic s-a născut din necesitatea firească de a putea înlesni
schimburile comerciale peste timp și spațiu în cazul în care o
anumită marfă nu era disponibilă trocului la un anumit moment
sau într-un anumit loc.
Aceasta este varianta oficială, istorică și economică, a
motivului care a stat la baza apariției banului. Așa ne spun și
istoricii și economiștii... Realitatea este alta : banul a apărut
datorită neîncrederii dintre oameni... Vedeți dumnevoastră ?...
Pilda de mai sus se termină în mod optimist cu fraza : „nimeni
nu a câștigat niciun ban, dar acum tot orașul trăiește fără
datorii și privește viitorul cu încredere”...
În fapt, nimeni dintre protagoniștii povestioarei de mai
sus nu a primit nici un ban pentru că în final bancnota a rămas
380
tot în buzunarul milionarului... Dar simpla ei existență efemeră,

în care timp a trecut din mână-n mână de la un cetățean la altul
al orașului, a făcut ca toți să renunțe la datoriile pe care le
aveau de încasat iar cei care aveau datorii să scape de povara
morală a îndatorării... iar orașul a rămas la fel de sărac dar...
plin de speranțe și bună dispoziție.
Bancnota a reprezentat de fapt dincolo de instrumentul
comercial de schimb, o valoare mai mare, și anume revenirea
încrederii dintre omeni în schimburile comerciale... Vedem că
în fapt, schimburile economice ale micului oraș au putut să se
desfășoare și fără existența banilor, doar pe baza unor
promisiuni de plată ulterioară a datoriei, iar atunci când în oraș
a apărut pentru scurt timp o bancnotă, simpla ei existență a
făcut să dispară orice datorie, chiar dacă nimeni nu a primit nici
un ban...
De aici se desprinde faptul că, în realitate, banul nu
reprezintă nici valoarea mărfii pe care o plătește, nici valoarea
metalului prețios care poate sau nu, exista ca acoperire a valorii
nominale a bancnotelor, nici valoarea hârtiei sau plasticului din
care e făcută bancnota și nici măcar valoarea unei promisiuni
de încredere pentru plata ulterioară a unei datorii...
În realitate, banul este doar un simbol al mișcării
mărfurilor. Subliniez asta : banul e doar un simbol al mișcării
mărfurilor.
De ce spun „doar un simbol” ? Pentru simplul fapt că
mișcarea mărfurilor se poate face independent de existența sau
inexistența banilor... Dacă eu vreau să încarc căruța cu fân ca să
o duc să i-o dau vecinului, nu am nevoie de bani pentru a face
asta ci doar de simpla existență a fânului disponibil și plăcerea
mea de moment, în a depune efortul încărcării căruței pentru a-
mi putea îndeplini dorința de a-i oferi vecinului o căruță de fân.
În spatele acestei dorințe poate sta sau nu, o obligație
morală cum ar fi recunoștința mea pentru o faptă bună pe care
mi-a făcut-o vecinul în trecut, poate fi faptul că și vecinul la
381
rândul lui la un moment dat mi-a oferit o căruță de fân când am

avut nevoie sau poate fi doar simpla dorință de a-i oferi
vecinului un cadou, adică o ofertă care nu are în spatele ei nici
o obligație morală... Oricum ar fi, întreaga acțiune a încărcării
căruței și a deplasării calului înhămat la căruță, până-n curtea
vecinului, este total independentă de existența sau non
existența banului, ca instrument de schimb comercial.
Acest lucru se poate extinde asupra oricărei mișcări de
marfă din întreaga lume, indiferent că vorbim de mărfuri fizice,
solide cum ar fi o ladă de legume, o cărămidă, un strung, o
mașină, o tonă de fier, un butoi de petrol sau un metru cub de
gaz... cum se aplică la fel și energiei electrice chiar dacă
aceasta nu mai e ceva fizic și palpabil...
Să vă-ntreb ceva : dacă de azi pe mâine, așa... printr-o
mișcare magică făcută de un vrăjitor cu puteri nelimitate, ar
dispărea toți banii din lume, ce credeți, odată cu acești bani ar
dispărea forța de muncă, materiile prime, mijloacele de
transport și mașinile unelte ori energia cu care acestea
funcționează ? Nu ar dispărea nimic din toate astea, nu-i așa ?
Deci oamenii ar fi liberi să cultive în continuare
câmpurile, să culeagă fructele din livezi, să producă utilaje și
mașini în fabrici și să transporte carburanții, materiile prime și
producția agricolă și industrială, de-a lungul și de-a latul
planetei... Vedem că mișcare mărfurilor nu are nimic de-a face
cu existența sau nu a banului, ca instrument palpabil de schimb,
fie el monetă sau bancnotă...
În schimb, așa cum reiese din articolele precedente, banul
fiind legat prin speculații bancare și bursiere de mărfuri, este
instrumentul prin care această mișcare poate fi stimulată sau
din contră, îngrădită... Trebuie să ne reamintim că așa cum am
spus mai sus, banul a apărut ca urmare a neîncrederii dintre
oameni, iar bancherii și agenții de bursă au dus această
neîncredere la cote maxime, astfel că prin speculații bursiere și
382
bancare se creează crize economice și se refuză plata la timp a

forței de muncă și a materiilor prime...
De fapt banii, mai ales de când a apărut sistemul bancar
mondial, nu mai sunt un mijloc de schimb economic menit a
facilita schimburile comerciale ci din contră, sunt principala
piedică în circulația liberă a mărfurilor pe suprafața planetei.
Sunt așa cum bine observa Jacque Fresco, tentația,
mobilul și motivul apariției și dezvoltării continue a corupției
la nivel planetar. Ca urmare, o societate lipsită total de bani, ar
fi liberă să se dezvolte la întregul ei potențial atât tehnico-
științific cât și artistic.
Și pentru că aici, precis vor fi unii, mai ales din rândul
economiștilor, care să mă-ntrebe : și cine reglează fluxurile
economice ? - răspunsul e simplu. O economie lipsită de bani
revine de la sine la o producție bazată pe calitate și fiabilitate
adică pe o viață lungă a produselor industriale și
manufacturiere, fapt care duce la scăderea drastică a presiunii
pe resursele planetare, iar fluxurile economice, în fapt
circulația și producția mărfurilor, abia atunci ar fi cu adevărat
reglate de cerere și ofertă...
O dovadă că banul nu are nici o legătură cu mișcarea
mărfurilor și cu mecanismul real de pe piață, al cererii și
ofertei, este tocmai ceea ce s-a întâmplat pe la începutul anului
2020 cu petrolul, al cărui preț a atins o cotă inimaginabilă și
anume un preț negativ de minus patruzeci de dolari pe baril.
Cum să fie valoarea unor mărfuri negativă !? E imposibil
așa ceva... Așa ceva nu poate fi decât rezultatul unor speculații
bursiere. Iar aceste speculații bursiere se fac pe fondul blocării
circulației petrolului la nivel mondial, provocată de scăderea
drastică a ofertei, provocată la rândul ei de închiderea unei
mari părți a industriei și transporturilor mondiale, datorită
crizei politice bioteroriste a așa numitei pandemii de
coronavirus. „Guvidul” acesta nenorocit, cum îi spun unii în
bătaie de joc, scornit de mințile schizoide ale criminalilor
383
psihopați de la butoanele lumii, a făcut inimaginabilul și

imposibilul : a făcut ca un preț să devină negativ.
Dacă asta ar fi urmare a unei realități economice
concrete, atunci ar trebui ca și prețul benzinei la pompele de pe
șoselele lumii să fie, dacă nu negativ, măcar zero...
În fapt nici un preț nu are cum să devină negativ. În
momentul în care prețul ar atinge cota zero, valoarea unei
mărfuri devenind practic nulă, nimeni nu ar mai avea interes s-
o achiziționeze și deci marfa respectivă s-ar transforma din
marfă în obiect inutil ciclurilor economice... Dar nu se-
ntâmplă așa ceva, căci iată că mașinile lumii, atât cât mai
circulă ele, continuă să funcționeze cu carburanți petrolieri,
cum la fel face și industria petrochimică și toate industriile care
folosesc petrolul drept combustibil... Deci iată cum banul și
specularea lui în instituțiile speculative ale ocultei sioniste
bancare, se dovedește a fi o frână în calea circuitelor
economice normale, la nivel planetar. De aceea spun că, într-o
societate care nu ar mai face uz de ban și nu ar avea nici măcar
noțiunea lui, situația ar fi radical diferită de ceea ce este azi
societatea planetară. Într-o societate fără bani, nimeni, dar
absolut nimeni, nu ar avea nici măcar noțiunea de stocuri
financiare în scop de stăpânire și control.
Într-o asemenea societate în care nimeni nu mai simte
nevoia lacomă de a acumula bani și nici alte produse materiale,
firescul posesiei strictului necesar devenind regulă generală,
știind că ai acces neîngrădit la orice produs care se
fabrică/cultivă/importă în regiunea în care locuiești nu ai de ce
să-ți dorești să-l posezi dacă nu-ți face trebuință imediată. O
asemenea societate ar fi organizată în facilități de producție
agricolă și industrială și în centre de depozitare-distribuire
locale unde oricine poate veni să predea produsele realizate și
oricine poate de asemenea veni să ia cât are nevoie pentru
traiul lui zilnic, în limita stocurilor, surplusul fiind disponibil
pentru export în alte regiuni. Dar aceste stocuri vor fi nu
384
nelimitate ci îndestulătoare pentru populația locală și chiar mai

mult, atât timp cât producția va fi una constantă acoperind
cererea... Într-o asemenea societate care firește că ar fi una net
superioară din toate punctele de vedere, celei în care trăim noi
azi, toate aceste depozite ar fi interconectate informatic la nivel
local, regional și planetar cam așa cum sunt azi conectate
magazinele marilor lanțuri comerciale corporatiste, astfel încât
ar exista, în orice moment un inventar clar al stocurilor
materiilor prime și materialelor iar importul sau exportul s-ar
desfășura în timpii cei mai scurți satisfăcând astfel cererea în
orice punct de pe planetă. O asemenea societate nu ar avea
paraziți sociali, căci neexistând tentația acumulării valorilor,
oricine va fi liber să-și manifeste creativitatea și talentul așa că
fiecărui cetățean, îi va fi asigurată natural și de la sine, poziția
meritată în societate... În plus într-o asemenea societate în care
neîncrederea lăcomia și invidia ar dispărea de la sine odată cu
dispariția banului, relațiile interumane ar deveni mai strânse,
mai firești și mai naturale, ceea ce ar constitui premiza
evoluției morale a societății dincolo de ce ne-am putea noi
închipui azi. Într-o asemenea societate omul ar avea în egală
măsură timp pentru producție cât și pentru știință și artă...
Ar fi o societate paradisiacă privită din perspectiva
dezastrului social în care trăim acum. Sincer să fiu, eu sunt
convins că așa a funcționat societatea sute de mii de ani până
ce a apărut banul... adică până acum vreo două mii șapte sute
de ani, dacă-mi amintesc eu bine, data apariției primelor
monede... Și înainte de încheia să amintim de ceea ce spunea
Benjamin Franklin : „nu uita : timpul înseamnă bani.” Sunt
puțini care pricep înțelesul real al acestei ziceri...
Banii se câștigă cu timp pierdut din viața noastră... Deci
„time is money”... înseamnă că fiecare ban pe care-l câștigăm
este un pas mai aproape de moarte !...
Și ca să aprofundăm puțin, hai să vedem, într-o societate
care a renunțat la bani, cum ar fi și cum ar funcționa...
385
Organizarea muncii
„Toate muncile plătite absorb și degradează mintea.”
„Plăcerea muncii aduce perfecțiunea acesteia.”
Aristotel
„Dacă vrei să trăiești fără a munci vreodată, trebuie să
fii profund îndrăgostit de o anumită activitate.”
Ray Bradbury
„Munca te face liber.” Adolf Hitler
„Meseria e brățară de aur.” proverb românesc
Pentru început, hai să analizăm felul cum funcționează

din punct de vedere economic și social o fabrică, ca celulă de
bază a întregii structuri social-economice a societății actuale :...
Deci să luăm un exemplu ipotetic, așa cum sunt
sumedenie pe planetă, al unei localități cu o populație de vreo
cincisprezece mii de locuitori, pe teritoriul căreia există o
fabrică deținută de un capitalist... Capitalistul, în „buna” lui
tradiție de capitalist veros, a structurat și organizat fabrica
pornind de la principiul uzurii programate și a consumului
permanent... De ce ?... Pentru că un obiect oricât ar fi el de
frumos, trebuie să se strice ca să cumperi altul pentru ca fabrica
să poată funcționa continuu astfel încât profitul de pe urma ei
să se scurgă continuu în contul patronului, care cont, crește la
fel de continuu... Nu contează că asta aduce după sine poluarea
și consumul fără rost al resurselor planetei prin risipa de
produse și materii prime ale fabricii...
În același scop și după aceiași logică, fabrica
funcționează cu o mie de muncitori care muncesc zece ore pe zi
timp de șase zile pe săptămână. În afara fabricii capitalistului,
pe teritoriul localității nu mai sunt alte obiective productive și
în afara muncitorilor din fabrică cei care mai au slujbe mai sunt
vreo două sute de inși care lucrează în administrația locală și
vreo o mie de inși care lucrează în comerț. Mai există vreo mie
de meseriași care trăiesc lucrând cu ziua pe la cei care au bani
386
sau în mici ateliere proprii, care nu sunt înregistrate ca societăți

comerciale sau productive...
Și de asemenea, mai există vreo două mii de pensionari
și... cam atât ! Din populația localității cam o treime sunt copii
și tineri de vârstă școlară...
Fabrica plătește salarii medii situate undeva spre media
pe economie... și de asemenea mai plătește impozitele pe
salarii, și cele pe profit și imobiliare, la administrația locală...
Din salariile muncitorilor, mai intră la administrația
locală impozitele pe proprietăți, și TVA-ul...
Acum hai să vedem de unde provin veniturile restului
localității...
Păi comercianții sunt plătiți din veniturile încasate ca
urmare a clienților care intră în magazin... care sunt cea mai
mare parte a lor angajații fabricii capitalistului, urmați de
angajații primăriei și de angajații celorlalte magazine, iar la
urmă sunt micii producători locali care trăiesc cum am spus,
din artizanatul făcut în atelierele din curtea lor...
Și la urmă ar mai fi, cei mai bogați oameni din localitate,
cei care au conexiuni politice cu capitala și lucrează în
administrația locală, căci aceștia au salarii mult mai mari decât
cele ale angajaților fabricii... Dar pentru că cel puțin o parte din
veniturile acestora sunt provenite din taxele și impozitele locale
sau de nivel național, veniturile lor provin în ultimă instanță tot
de la productivi, adică de la fabrica locală și angajații ei,
precum și de la celelalte fabrici din țară...
Cei care nu au nici o slujbă și lucrează cu ziua, în număr
de vreo cinci mii, lucrează la toți cei care au venituri constante
asigurate de salariu sau pensie. Dar în ultimă instanță toate
veniturile sunt provenite de la cei care produc ceva în fabricile
din localitate, județ sau țară...
Ca urmare, prin extensie, nu greșim prea mult, spunând
că fabrica este cea care întreține toată comunitatea locală, în
ciuda faptului că are doar o mie de angajați și un patron lacom
387
și egoist... Și tot ca urmare, observăm că în timp ce o mie de

inși au servici la fabrică, muncind toți până la epuizare și
ajungând acasă scârbiți de viață și de soartă cu sentimentul că
sunt sclavi pe plantația patronului, alți cinci mii de indivizi nu
au nici o slujbă și trăiesc cu stresul permanent de a-și câștiga cu
mare greutate traiul zilnic...
Deci vedem că, datorită corupție create de bani, a
proastei întocmiri a societății și a lăcomiei capitalistului,
practic, deși comunitatea locală trăiește de pe urma fabricii, o
treime din populația comunității, trăiește cu stresul permanent
al grijii zilei de mâine, iar angajații fabricii cu sentimentul că
sunt sclavi... Cam după același principiu funcționează întreaga
societate globală în acest moment. Nu vi se pare că e ceva în
neregulă aici ? Mie mi se pare, și mi se pare că e foarte, foarte
în neregulă...
Pentru că vedem că fabrica ar putea funcționa foarte bine
cu șase mii de angajați care să lucreze o singură zi pe
săptămână în loc de o mie care lucrează șase zile, și observăm
că nu se-ntâmplă asta datorită existenței banilor și a lăcomiei
patronului care nu e dispus să plătească șase mii de salarii,
chiar dacă mai mici, în loc de o mie...
Dar dacă banii nu ar exista, fabrica ar putea foarte bine să
funcționeze permanent cu muncitori care lucrează doar o zi pe
săptămână având aceiași producție și același impact social. Ba
chiar, impactul social ar fi mult mai important, pentru că toți
locuitorii care lucrează în fabrică ar avea restul săptămânii
liberă pentru a lucra oriunde altundeva, și a face orice altceva
doresc... Astfel un om ar putea lucra o zi la fabrică ca lăcătuș o
altă zi la administrația locală la întreținerea spețiilor verzi sau
la un atelier de mobilă, și patru zile în curtea proprie având
grijă de gospodărie...
Într-o societate care ar renunța la mentalitatea uzurii
programate și a consumului permanent, produsele fabricate ar
fi mult mai rezistente și fiabile și ar putea fi utilizate o perioadă
388
de cel puțin zece ori mai mare, astfel că fabrica ar putea ajunge
chiar să nu mai funcționeze decât câteva luni pe an, atunci când
cererea de produse ar fi mare... Abia într-o asemenea societate
și cu o asemenea organizare a muncii, meseria ar deveni brățară
de aur iar piața ar fi reglată de cerere și ofertă.
Iar după acest principiu poate funcționa întreaga
societate, oricât de mare ar fi populația globului și oricât de
multe ar ajunge să fie fabricile și mijlocele de transport care
mișună-ntre ele sau între localități, pentru a distribui materia
primă sau produsele...
În plus într-un asemenea sistem de organizare a muncii
nimeni nu ar putea ajunge să sufere de stresul provocat de
traiul zilnic pentru că fiecare cetățean ar fi liber să-ți manifeste
potențialul maxim în activitatea pe care o practică cu cea mai
mare plăcere... Nu-ți va mai cere nimeni să dai cu sapa dacă tu
vrei să scrii și nimeni nu te va mai obliga să-nveți matematici
superioare dacă ție-ți place să dai cu sapa...
Iar rezultatul activității tale va fi beneficiul societății de
pe urma existenței tale... pentru că atunci când lucrezi cu
plăcere, faci lucru de calitate și poți foarte ușor să produci mai
mult decât nevoile personale, surplusul fiind colectat într-un
depozit local de unde va porni spre alte localități, constituind
astfel motorul economiei mondiale...
Vor fi poate unii care să spună că asta ar fi o societate a
puturoșilor căci nimănui nu-i place să muncească... Fraților,
nimănui nu-i place să muncească pentru că azi se muncește
prea mult, fără măsură și fără rost, sau mai corect spus, cu
singurul rost de a îngroșa conturile celor de la butoanele
societății și ale patronilor de bănci și fabrici...
Altfel, trebuie să știți că nimeni nu e atât de puturos încât
să nu vrea să facă absolut nimic cu propriile lui mâini,
niciodată... Omul fiind inteligent, prin însăși natura lui, e
creativ și ca urmare indiferent ce va face, atunci când o va face
din plăcere, va fi creativ și va face calitate...
389
Dacă ție-ți place să umbli brambura pe câmp ca să caști

ochii după gâze și animale, aceea va fi contribuția ta la
societate... vei rămâne în amintire ca cel care a studiat cutare
sau cutare gâză... Căci oricât vei căsca gura, la un moment dat,
vei simți nevoie să împărtășești celorlalți descoperirile tale și
vei scrie un tratat sau vei face un film despre gâza aia...
Dacă îți place să pictezi, picturile tale vor ajunge să
împodobească pereții caselor din localitatea în care ai trăit, sau
poate chiar și ai caselor din alte localități... și aceea va fi
contribuția ta la societatea în care ai trăit...
Acum hai să vedem, într-o asemenea societate cum ar fi...
390
Organizarea socială
„Oamenii construiesc societatea și societatea
construiește oameni.” B.F. Skinner
„Societatea nu-i ceva abstract. Fără persoane fizice
concrete, cu necazurile și bucuriile lor, societatea n-ar
exista.” Nicolae Mareş
„Obiectivul este de a transforma societatea; numai
oamenii simpli pot face asta - nu eroii, nu celebritățile, nu
vedetele.” Huey Newton
Acum societatea este stratificată în super bogați, bogați,

clasă medie și săraci datorită existenței banului și setei de
putere pe care o generează... Din punct de vedere social avem
aristocrați nobiliari, bancari, politici, militari, sau aristocrați
proveniți din rândul clerului, oamenilor de știință sau
oamenilor de afaceri, și masele largi formate din așa zișii
oameni liberi, cetățeni ai lumii care de fapt sunt sclavii
moderni ai tuturor acestor aristocrați... Dacă vom arunca o
privire critică asupra tuturor acestor categorii sociale vom
remarca că stratificarea socială e determinată în ultimă instanță,
tot de bani și de rezultatul acumulării lor...
Asta duce automat cu gândul că într-o societate unde nu
ar mai exista bani, toată această stratificare socială ar
dispărea... Societatea într-o asemenea situație ar fi formată din
oameni liberi și suverani pe care nu i-ar diferenția decât
meseria și statutul profesional.
Ca rezultat al sistemului de învățământ, am spus că,
fiecare individ din acea societate, ar trebui să aibă multiple
competențe. Pe de o parte competențe profesionale individuale
sau locale, care-l fac capabil să trăiască în comunitatea locală,
cunoscând astfel toate deprinderile care-l ajută să construiască,
să întrețină și să transmită pe mai departe tot ce reprezintă
comunitatea respectivă, de la baza ei tehnico-materială până la
componenta umană a ei...
391
Iar pe de altă parte, competențe profesionale externe

comunității sau de tip național, care-l fac capabil să lucreze în
industria, știința sau tehnologia de vârf a societății respective,
competențe pe care le capătă, așa cum am spus, parte din liceu,
parte din facultate.
Întru-cât în acea societate averea personală se va reduce
la obiecte de uz gospodăresc și personal, de strictă necesitate și
nu va mai exista acumulare monetară, toți oamenii ar fi egali,
liberi și suverani.
Calificările profesionale probabil că nu ar fi diferite de
cele de azi dar numărul indivizilor calificați în fiecare din ele,
va fi, în conformitate cu modul de funcționare a societății
descris anterior, de șase ori mai mare, de vreme ce fiecare om
va lucra strict în folosul societății una, maxim două zile pe
săptămână...
Firește că nici munca în beneficiu individual nu va fi
strict de acest tip, de o parte din rezultatele acesteia beneficiind
în diverse grade și societatea, locală sau regională ori națională.
De altfel vor fi unele calificări de care, prin însăși natura
lor, va putea beneficia în egală măsură atât comunitatea locală
cât și cea regională... Mă gândesc aici la șoferi, marinari,
aviatori, profesori, diferite tipuri de oameni de știință, medici,
etc...
În privința problemelor sociale născute din proasta
întocmire a societății actuale, mă refer la infracționalitate, cred
că într-o societate în care nu mai există psihopații de la putere
și nici acel șir de minciuni născocite de ei, din prima parte a
cărții, precum nici tentația banului, infracționalitatea ar
dispărea complet fiind descurajată sau mai bine spus
împiedicată total prin însăși moralitatea societății, formată prin
sistemul de educație care am spus că ar constitui principiul
Ubuntu ridicat la scara socială a întregii comunități locale,
regionale și naționale...
392
În vizuina viziunii visurilor mele, văd concret, o familie

din acea societate în care, în vreme ce copiii merg la școală pe
raza comunei, părinții vor lucra fiecare din ei, o zi în cadrul
comunității, în administrație sau industria locală și o altă zi în
industria regiunii, deplasându-se la parcul industrial regional
fie prin mijloace de deplasare publice care fac legătura
permanent între comună și parcul industrial, fie printr-un
mijloc de deplasare individuală, un fel de mic vehicul
gravitațional la dispoziția familiei, pe care-l folosesc pe rând,
atunci când au nevoie de el, toți membri familiei. Să ne
imaginăm că tatăl lucrează la parcul industrial luni și în
comunitate marți, iar mama vineri în comunitate și sâmbătă în
parcul industrial.
În restul timpului, ei lucrând în propria lor gospodărie
sau fiind liberi pentru orice activitate doresc pe plan local.
Astfel părinții ar avea cu adevărat timpul necesar educării
copiilor preșcolari, prin exemplul propriu în timp ce se ocupă și
de gospodăria proprie... În acest fel, în privința mijloacelor de
transport, nu vor avea niciodată nevoie de mai mult decât acel
vehicul individual... Iar pentru necesități de urgență, gândesc că
comunitatea ar putea pune la dispoziție în afara mijloacelor de
transport publice care fac legătura cu parcul și cu centrul
regiunii, un număr limitat de vehicule cu mai multe locuri pe
care le pot folosi cei din comunitate atunci când au nevoie de
ele... În plus să nu uităm că bicicleta și trotineta, nu cred că vor
dispărea nicicând de pe fața planetei...
Cam așa văd eu o familie în societatea asta pe care o
propun... Acum mergând mai departe... oare cum ar fi...
393
Organizarea administrativ teritorială

„Veșnicia s-a născut la sat.” Lucian Blaga
„Satul este patria de la țară!” Girel Barbu
„Țăranii nu sunt proletari, nu sunt salahori, nu sunt
simplii chiriași pe moșiile noastre, ci sunt fiii țării !”
Mihail Kogălniceanu
„O căruță de țărani a ținut în șah imperii.” Petre Țuțea
Până aici probabil că deja ați început să întrevedeți vag

cam cum văd eu viitorul și poate că nu vă-nșelați prea mult...
Am spus că orașele de azi care sunt în fapt centre de
aglomerare a populației în jurul nodurilor energetice, la
dispoziția minorităților de psihopați ai puterii care controlează
și conduc lumea de azi, ar trebui să dispară.
Această dispariție a lor, ar fi urmare a dispariției
sistemului energetic global în momentul în care fiecare locuință
ar deveni de sine stătătoare energetic fiind dotată cu o sursă
locală de energie și ca o consecință directă a acestui fapt,
populația lumii se va disipa pe toată suprafața planetei.
În această situație văd țările de azi reorganizate din punct
de vedere administrativ și teritorial, în regiuni care să cuprindă
mai multe centre regionale și locale, iar radial fiecărui centru,
mai multe localități de tip rural de sine stătătoare...
Fiecare centru regional va avea caracter administrativ,
industrial și comercial și ar cuprinde un parc industrial cu
câteva fabrici, câteva depozite agricole și industriale de mare
capacitate un parc de mijloace de transport, un centru
administrativ-juridic, o universitate și eventual un institut de
cercetare... În centrul teritorial respectiv numărul celor care ar
locui acolo permanent ar fi extrem de redus el funcționând
chiar și la nivel de conducere cu personalul care va veni zilnic
din satele dimprejur.
Asta va oferi un avantaj strategic important în cazul
improbabil, dar nu neapărat și imposibil, al unei agresiuni care
394
ar ocupa acel centru. În acea situație satele dimprejur fiind

suverane și independente alimentar și energetic, ar înceta să
mai trimită forță de muncă la centru, astfel că centrul căzut în
mâna invadatorilor ar deveni inutil căci nu va avea cine să-l
opereze...
Ca funcționalitate centrul va colecta prin mijloacele de
transport gravitaționale, ( le văd eu ) atât forța de muncă și
studenții care fac naveta zilnic la centru cât și excedentul de
mărfuri agricole dinspre sate spre depozitele centrale și a
mărfurilor industriale dinspre depozitele centrale spre satele
dimprejur.
Nu îndrăznesc să-mi imaginez transportoare prin
teleportare, din simplul motiv că nu sunt absolut convins că
acestea ar putea fi operaționale decât într-un viitor extrem de
îndepărtat și chiar și atunci nu cred că ar funcționa pe distanțe
foarte mari.
Oricât ar fi de frumos și tentant Sartrek-ul, nu îndrăznesc
să-l transpun în realitate... încă !... Nici măcar în cea a visurilor
mele !...
Așa cum am mai spus deja, îmi imaginez fiecare din
aceste sate, din care e formată fiecare regiune, ca fiind
construite din materiale naturale, din mediul înconjurător, fiind
integrate și strâns interconectate mediului și funcționând ca
orice comunitate rurală, prin satisfacerea nevoilor alimentare,
și tehnice locale...
Deci industria rurală de tip artizanal ar realiza aproape
toate cele necesare traiului din culturi de plante tehnice, din
creșterea animalelor și din pădurile care ar înconjura satul în
timp ce agricultura care nu va mai fi de tip extensiv ci o
agricultură super intensivă de tip natural despre care voi vorbi
mai târziu, ar asigura alimentele pe tot timpul anului.
Singurul element netradițional din cadrul economiei
sătești respective ar fi sursele energetice locale ale fiecărei
gospodării și costrucții și firește mijloacele de transport.
395
Unii vor avea tendința să gândească ceea ce spun, ca

referindu-se exclusiv la satul românesc... Nimic mai greșit ! Eu
mă refer la economia și tradiția rurală a fiecărei țări din lumea
asta largă.. Toate țările au satele și țăranii lor... chiar dacă în
unele zone ale globului aceștia s-au mai dizolvat în tehnologia
orășenească...
Acum... pentru cei care se întreabă cum poate funcționa o
asemenea societate din punct de vedere administrativ...
Îmi imaginez că nemaiexistând bani nu vor mai exista
taxe și impozite, cu tot cortegiul de rele pe care-l implică ele...
altfel... fiecare sat va fi condus de un primar care poate, după
caz și după voința comunității, să fie pe viață sau să se schimbe
la o anumită perioadă de timp. Primarul va avea drept de vot
sau de veto în cadrul sfatului bătrânilor funcție de cum a
hotărât comunitatea locală, și întotdeauna, rol de validare a
hotărârilor luate de „sfatul bătrânilor” care va fi format
neapărat din cei mai înțelepți oameni ai satului, care de
asemenea pot fi aleși pe viață sau pentru o perioadă de timp...
Îmi închipui o asemenea situație... Un om înțelept din
comunitatea respectivă ajunge după o perioadă să fie cunocut și
apreciat de toată strada, tot cartierul sau toată comunitatea
sătească, pentru înțelepciunea sa... Așa că la împlinirea vârstei
de... să spunem 60 – 70 – 80 de ani... funcție de media de viață
locală și de voința obștei acesta devine prin propunerea obștei
membru al sfatului bătrânilor... Acest sfat poate avea un număr
fix sau variabil în limite stricte, de membri, care nu pot accede
în cadrul sfatului decât la propunerea majorității comunității
din care provine... dacă e propus de strada sau cartierul lui
propunerile să vină de la peste 80 % din populația locală...
Numai la moartea sau retragerea unui membru al sfatului
va fi propus un altul...
Cealaltă situație pe care mi-o imaginez ar fi aceea a
„sfatului obștei” în care pot accede toți cetățenii satului care au
depășit vârsta de ... să spunem 30 de ani și care nu sunt
396
cunoscuți de consătenii lor ca fiind săraci cu duhul... Aceștia

pot face parte din „sfatul obștei” prin rotație astfel ca în decurs
de câțiva ani absolut toți locuitori de peste 30 de ani ai satului
să fi ajuns să participe la conducerea satului...
Pentru hotărârile care vor afecta soarta copiilor
comunității, gândesc că în orice comunitate trebuie să existe un
„sfat al copiilor” care să fie constituit pe aceleași principii ca
cel al bătrânilor sau al obștei, adică un anumit număr de copii
cu vârsta între și între, propuși de majoritatea copiilor
comunității și care sfat al copiilor va fi convocat de către
primar să participe împreună cu „sfatul bătrânilor” la hotărârile
care vor privi viitorul copiilor comunității.
Acest sistem îl văd extins pe principiu fractalic până la
întreaga comunitate globală... caz în care „sfatul obștei”
regiunii sau țării va fi format din câte un delegat trimis de
sfaturile locale și regionale...
În aceste condiții trebuie să înțelegem că s-ar edifica la
nivel global o societate în care directiva supremă ar fi...
397
Administrarea corectă a resurselor

„Nu există vreo moștenire mai mare decât să le lăsăm
copiilor și nepoților noștri o lume pașnică și sigură.”
Ted Turner
„Rolul omului pe Pământ nu e acela de a consuma
toate resursele planetei și de a distruge ceea ce n-a consumat.
Ci de a lăsa copiilor săi o lume mai bună decât a primit.”
Daniel Goleman
Personajul Ștefan cel Mare din piesa „Apus de soare” de

Barbu Ștefănescu Delavrancea, strigă cu ultimele puteri, pe
patul de moarte : „Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a
fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a
urmașilor urmașilor voștri, în veacul vecilor !”
Nu știu sigur dacă Ștefan din neamul mușatinilor
( Mușat ) zis „cel Mare” domnul Moldovei, a lăsat scris în
vreun hrisov această declarație, astfel ca academicianul și
dramaturgul de mai târziu să fi avut-o ca inspirație pentru piesa
sa...
Mai degrabă tind să cred că această declarație e doar o
licență literară fără absolut nici o legătură cu realitatea istorică,
dar în fond nici nu contează asta... Ce contează cu adevărat,
este că această declarație este supremul comandament care ar
trebui să stea la temelia întregii civilizații umane...
Căci într-adevăr, prin faptul că suntem trecători pe lumea
asta, pământul cu toate resursele lui, aparține urmașilor noștri
și de felul cum îl îngrijim și-i administrăm resursele, depinde
viitorul copiilor și nepoților noștri. Așa că hai să-ncepem cu...
Materiile prime
În prezent industria mondială funcționează aproape în
totalitate cu materii prime extrase direct din mediul
înconjurător, adică cu minerale extrase din minereuri, cu petrol
din subsol și cu lemn din pădurile virgine ale planetei. Astfel că
398
omenirea consumă o cantitate uriașă de materiale plastice, fibre

textile, solvenți și vopsele realizate exclusiv din petrol iar
construcțiile folosesc numai cherestea obținută din arbori
seculari. Raportat la consumurile distructive ale capitalismului
mondial, încercările de reciclare sau de cultură a plantelor
tehnice și a pădurilor pentru materii prime sunt insignifiante...
De aceea consider că economia unei societăți viitoare,
care ar avea respect pentru mediu se va baza exclusiv pe
reciclare și pe culturi tehnice...
Nu avem voie și nici nu e necesar, să ne atingem de
rezervele minerale ale subsolului și nici de pădurile virgine ale
planetei ! Planeta e a urmașilor noștri !
Societatea responsabilă, care îmi place să cred că se va
naște în interiorul celei actuale, detronând-o definitiv pe
aceasta, are la dispoziție cantități imense de materiale
reciclabile. Capitalismul funcționează de trei secole numai din
materii prime naturale... Gândiți-vă numai câte materiale zac
nefolosite în uriașele cimitire de avioane, vapoare și mașini de
pe toată planeta, ori în zecile dacă nu cumva sutele de localități
de pe tot uscatul terestru care au fost părăsite din varii motive...
Gândiți-vă la câte materiale există în megaloposurile
actuale, care așa cum am spus, sunt convins că vor dispărea...
Gândiți-vă la cantitatea imensă de metal care este înșirată
pe tot globul formând rețelele energetice și de comunicații prin
cablu actuale...
Odată părăsite de oamenii care se vor răspândi prin zecile
de mii de sate de pe toată planeta, aceste rețele precum și
orașele pe care le alimentează, vor deveni surse de materii
prime pentru industria planetară reorganizată și reprofilată.
Dacă se renunță la mentalitatea consumeristă și la uzura
programată, cantitatea de produse realizate va fi de zece ori mai
mică pentru că viața produselor va crește de zece ori...
Nu știu mulți... Dar cândva în evul mediu războaiele se
purtau, printre altele, și cu săbii și tot felul de alte arme,
399
moștenite din moși strămoși, care fuseseră meșterite de fierarii

antichității... Un obiect, dacă e făcut cu simț de răspundere,
poate fi lăsat moștenire urmașilor.. Și așa trebuie să fie !... Asta
însemnă o societate responsabilă : una care folosește un obiect
din tată-n fiu, urmare a respectului pentru mediul înconjurător
și din logica simplă că obiectele de folosință îndelungată de-aia
sunt de folosință îndelungată, pentru că au în primul rând, rolul
practic de a fi folosite un timp cât mai îndelungat, și abia apoi
un rol estetic. Nu faci altul din lăcomia de bani sau din moftul
unei mode impuse prin schimbarea periodică a standardelor,
care se petrece tot din lăcomia de bani a unor psihopați !...
Spuneam în prima parte a cărții că atunci când
Rockefeller a pus bazele industriei mondiale, a declarat război
tuturor tehnologiilor naturale... Așa că hai să ne-ntoarcem la
cânepa căruia el i-a declarat atunci război, pentru că ea, oricât
ar părea de incredibil asta, poate susține toată industria
mondială.
Sunt puțini care știu că un hectar de cultură de cânepă
produce de patru ori mai multă celuloză decât un hectar de
pădure și face asta nu după 70 de ani de creștere ci numai după
câteva luni. Firește că unii naivi vor spune că din celuloza aia
se poate face cel mult hârtie, cânepa nefiind copac nu poți să
faci scândură din ea...
Total greșit !... Așa cum în prezent se fac din așchii de
cherestea plăci OSB și PAL, care sunt unele din principalele
materii de construcție pe plan mondial, tot la fel se pot face
plăci aglomerate din fibră de cânepă...
Firește că plăcile OSB mai au în compoziție rășini
epoxidice care sunt rezultatul prelucrării petrolului... Iarăși, ce
nu știu, marea majoritate a concetățenilor noștri, este faptul că
toate produsele realizate în prezent de industria petrochimică
pot fi realizate din uleiuri naturale... caz în care acele produse,
cu mici excepții sunt biodegradabile, deci fără impact asupra
mediului înconjurător... Și apoi să nu uităm imensele cantități
400
de materiale plastice care deja există și care vor continua să fie

reciclate la nesfârșit căci ele nu se vor consuma niciodată... Vor
fi doar re-turnate în noi și noi forme și în noi și noi obiecte într-
un ciclu perpetuu. De altfel întreaga industrie planetară poate,
și trebuie să lucreze în acest fel, folosind ca materie primă
reciclarea continuă a produselor actuale... În altă ordine de idei,
plecând de la exemplul plăcilor OSB, gândesc că acestea ca și
toată gama de produse primare cunoscute generic cu numele de
cherestea, pot fi realizate și din lemn de Paulownia, care e
arborele cu cea mai rapidă creștere de pe glob și care poate fi
cultivat, la fel cum se poate cultiva cânepa.
Acest arbore are o serie de avantaje de necontestat în
comparație cu rășinoasele și esențele tari exploatate acum din
pădurile virgine... E un lemn mai ușor decât rășinoasele, dar
mai tare decât majoritatea esențelor tari... Temperatura de
ardere a lemnului său e de circa 450 de grade nu ca la
majoritatea speciilor forestiere exploatate acum, care au
temperatura de ardere între 250 și 300 de grade. Crește foarte
rapid. Eu însumi am în curte patru exemplare pe care le-am
plantat în 2016, deci care au cinci ani și au deja înălțimea între
opt și zece metri și diametrul trunchiului între cincisprezece și
douăzeci de centimetri. La vârsta de zece ani vor avea circa
douăzeci de metri înălțime și grosimea trunchiului va fi de
aproape sau chiar peste jumătate de metru. Unui stejar sau unui
fag ca să ajungă al dimensiunile astea îi trebuiesc peste două
sute de ani de creștere iar unui brad ori unui molid circa o sută
de ani de creștere... Și după tăiere crește la loc din cioata
rămasă, chiar mai repede, decât după plantare, putând fi tăiat
de circa șapte ori la rând.
În ultimele decenii au devenit din ce în ce mai utilizate în
industria mondială de vârf, așa numitele materiale compozite,
care sunt, în principiu, aglomerări sau țesături din fibre de
sticlă sau de carbon, așezate în straturi consecutive cu orientări
diferite solidarizate și compactate prin rășini... Ceva cam cum e
401
betonul armat, dar la altă scară și cu alte materiale... Ce nu știe

aproape nimeni în prezent, este că aceste materiale realizate de
industria actuală, din fibre de sticlă sau de carbon au avut un
precursor cu materiale naturale și anume cânepa și soia... După
exact aceiași tehnologie, Henry Ford a construit în 1941 un
model experimental de mașină a cărei caroserie era realizată
dintr-un material compozit format din pânză de cânepă și rășini
obținute din ulei de soia. Motorul acelei mașini consuma un
combustibil obținut tot din cânepă... Dar ce folos ?!... Mașina
nu a intrat niciodată în producție pentru că patru ani mai
devreme, mașinațiunile murdare ale lui Rockefeller
interziseseră cultura cânepei...
La testele efectuate atunci asupra acelei mașini, a rezultat
că caroseria ei era de zece ori mai rezistentă decât o caroserie
similară, realizată din oțel... Păi cam aceiași rezistență o au și
materialele actuale pe bază de pânză din fibră de sticlă. Cele
din fibră de carbon sunt ceva mai rezistente și mult mai ușoare
decât fibra de sticlă.
În prezent totul a fost confirmat de un cetățean american
din Florida, pe nume Bruce Dietzen, care a refăcut caroseria
unei mașini moderne după aceiași tehnologie, fiind obligat să
lucreze cu materiale importate din China.
Și iar, ce nu știe imensa majoritate a noastră, pentru că
firește, nimeni nu are interes să ne spună asta, este că
tehnologia materialelor compozite este una atât de simplă încât
o poate deprinde și un copil de grădiniță... Practic să ne
imaginăm că vrem să construim o caroserie pentru tricicletă
sau un caiac... Facem mai întâi forma din materiale ușor de
prelucrat, lut, nisip, ipsos, etc. Forma respectivă, după ce s-a
uscat, o ungem cu un strat fin de vaselină care să împiedice
aderarea rășinii la formă, după care venim cu un strat de pânză
( se poate folosi orice fel de pânză nu doar cea din fibră de
carbon, fibră de sticlă sau cânepă )... Firește că pânza din fibră
402
de sticlă, fibră de carbon sau cânepă e mult mai rezistentă decât

pânza de cearceaf din fibre sintetice...
După ce am întins bine pânza pe formă, o ungem uniform
cu rășină folosind o pensulă. Și aici avem alternativă la rășina
epoxidică, putând folosi în locul ei un lac sau o vopsea de
calitate... Ambele fiind în esență tot niște rășini... După ce am
uns primul strat de pânză cu rășină venim cu un al doilea strat
pe care-l întindem peste primul, având grijă să-l așezăm cu
orinetarea fibrelor la 45 de grade față de stratul precedent.
După care ungem iar cu rășină... Se continuă astfel până
la obținerea grosimii dorite a peretelui caroseriei sau caiacului.
Urmează o pauză de câteva zile, timp în care rășina se
solidifică. La uscarea completă a rășinii se scoate caroseria de
pe formă și se procedează al finisarea ei cu șmirghel, urmată de
vopsire...
Pentru diferitele elemente de fixare cum ar fi în cazul
caroseriei, aripioare metalice cu găuri necesare montării pe
șasiul tricicletei, sau pentru piulițe filetate în care se fixează
banchetele caiacului și suporturile pentru vâsle se sudează
piulițele necesare ( preferabil piulițe de legătură care sunt mai
lungi ) pe aripi din tablă, care se înserează la construcția
caiacului sau caroseriei între straturile de pânză astfel că la
uscare acestea vor face corp comun cu caroseria sau carcasa
caiacului... de asemenea în acele zone straturile de pânză se
suplimentează cu petice montate peste piulițele respective ca
să dea o rezistență mai mare zonei de îmbinare.
Nu-i așa că-i simplu ?... Am dat aceste amănunte pentru
a sublinia ticăloșia sistemului de învățământ actual care nu
popularizează asemenea tehnologii atât de simple, în vreme ce
presa de specialitate, le învăluie într-o aură de mister care
creează impresia falsă, că materialele compozite actuale sunt
ceva super tehnologizat și inaccesibil nouă oamenilor de rând...
Știți câte ateliere de ambarcațiuni ușoare ar da faliment
dacă masele largi ar ști să-și relizeze singure bărci și caiace ?...
403
Într-o societate a viitorului consider că această tehnologie

ar trebui să facă parte din manualele de ciclu primar la fel ca și
realizare cărămizilor din cânepă și var ( hempcrete ). Dar cum
se fac astea ? Chiar și mai simplu decât coaja unui caiac... Nu
ai nevoie decât de un tocător de materiale vegetale și o
betonieră. Tulpinile de cânepă uscată se toacă mărunt și apoi
tocătura se azvârle în betonieră împreună cu puțină apă și niște
pastă de var... Se amestecă bine până la omogenizare
compoziția aceasta, după care se toarnă în forme și se lasă să se
usuce... Cărămizie de cânepă sunt cel mai bun izolator termic
din lume. Să ne imaginăm că temperatura afară este de 20 de
grade... dacă pe o parte a cărămizii bate flacăra unui arzător
puternic, temperatura celeilalte fețe a cărămizii e de... 20 de
grade... Și fiește, cărămida respectivă nici nu arde !
Am dat doar două exemple ale utilizării cânepei care pot
susține o largă parte din industria mondială... Despre avantajele
țesăturilor din cânepă am spus deja în prima parte a cărții.
Trebuie doar să reamintesc că până să se interzică cultura
cânepei, peste 80 % din producția mondială de țesături,
indiferent că vorbim de îmbrăcăminte, așternuturi de pat,
perdele, sau vele de ambarcațiuni se făcea din fibră de cânepă.
Și să mai reamintim că pe plaiurile noastre mioritice
aproape toate gospodinele aveau cândva în casă un război de
țesut... Dar războiul de țesut nu e un produs exclusiv al
industriei manufacturiere românești. El a existat în întreaga
Europă și chiar și pe celelalte continente... Acolo unde nu se
folosea războiul cunoscut de noi se foloseau gherghefuri
verticale cu sau fără mosoare pentru ițe...
Ca o concluzie aș spune că o corectă combinare a
reciclării cu culturile tehnice, ar face inutilă apelarea la
materiile prime din mediul natural, fie el solul sau subsolul
planetei. Iar cunoașterea de către toți, a tehnologiei materialelor
compozite și a cânepei în general ar dezlănțui pur și simplu
creativitatea umană... Acum să trecem la
404
Agricultură
Spuneam în paginile anterioare că văd societatea
viitorului ca una de tip agrar, în care omul și locuința lui este
integrată naturii înconjurătoare și în care agricultura de tip
intensiv practicată în orice localitate de pe glob, va fi suficient
de productivă ca să depășească necesarul local, surplusul fiind
disponibil pentru export în alte regiuni sau zone de pe glob. Eu
care am terminat un liceu de horticultură în 1983 am fost încă
de atunci familiarizat cu tehnologiile agricole cele mai
performante, astfel că în privința viticulturii și pomiculturii ca
o culme a tehnologiei horticole de atunci, se utilizau atât la noi
cât și pe plan mondial culturi super intensive de mare
productivitate cu pomi a căror înălțime nu depășea trei metri...
În legumicultură și floricultură culmea progresului tehnologic
de atunci era considerată cultura în sere în sistem hidroponic,
sistem care acum e larg răspândit pe plan mondial, atunci fiind
doar la începuturile lui, în stadiu experimental. De acolo, din
cultura hidroponică, provin legumele extraordinar de frumoase
pe care le găsim în supermagazine, legume care au rădăcinile
curate și fără nici o urmă de pământ...
Am întâlnit nu odată de-a lungul vieții necunoscători care
credeau că cineva stă să spele rădăcinile acelor plante... Acele
rădăcini sunt atât de curate pentru că ele nu au crescut pe
pământ ci în tăvi imense în care se află o soluție complexă de
săruri hrănitoare. Când s-a ajuns la această tehnologie de
cultură, se constatase prin cercetările efectuate de biologi și
botaniști, faptul că plantele au capacitatea de a transforma orice
complex de săruri în material vegetal... Așa că nu a fost mult
până ce s-a stabilit o compoziție de săruri capabilă să acopere
tot necesarul nutritiv al unei plante și s-au pus bazele culturii
hidroponice moderne... De altfel și plantele crescând pe sol, tot
cu săruri minerale trăiesc, căci ele extrag prin rădăcinile lor,
doar apa care, prin infiltrare în sol a dizolvat sărurile din
compoziția acestuia...
405
Din păcate, lucru observat de consumatori, plantele

crescute în sistem hidroponic nu au aceiași aromă specifică de
plantă crescută pe pământul îngrășat natural de la țară... Asta
pentru că complexitatea soluției saline extrase de plantă direct
din sol e mult mai mare decât a soluțiilor utilizate în cultura
hidroponică. Acest dezavantaj al lipsei de savoare a plantelor
crescute în sere prin sistem hidroponic, este compensat prin
producția uriașă, de peste zece ori mai mare, comparativ cu
cele mai productive culturi pe sol.
Un progres în legumicultura super intensivă care a apărut
în stadiu incipient cam la zece, cincisprezece ani după ce am
terminat eu liceul, este cultura acvaponică, cultură care are
aceleași producții uriașe ca și cea hidroponică, seamănă mult
cu aceasta, fapt pentru care mulți le confundă, dar nu folosește
soluții complexe de săruri ci apă provenită din crescătoriile de
pește... Orice acvarist știe că apa din acvariu necesită o filtrare
permanentă altfel se încarcă cu suspensii provenite de la
dejecțiile animalelor acvatice și devine în scurt timp improprie
vieții peștilor...
Ei bine, dejecțiile animalelor acvatice se dizolvă în apă,
soluția salină rezultată fiind o soluție la fel de complexă ca cea
reprezentară de apa de ploaie care a dizolvat solul în drumul ei
spre rădăcinile plantelor.
La modul cel mai simplu un sistem acvaponic constă într-
un bazin unde sunt crescuți pești, de unde apa este pompată
într-un sistem de tăvi sau jgheaburi pe care sunt crescute
plantele... Plantele extrag din apa provenită de la bazinul de
pești substanțele nutritive naturale filtrând-o, astfel că aceasta
revine înapoi în bazinul cu pești, curată și proprie vieții
acestora... Practic este un sistem care reproduce la scară mică
un ecosistem natural de mal de lac sau de râu... Productivitatea
acestui sistem este la fel de mare ca a unui sistem hidroponic
astfel că un bazin de un metru cub ( o tonă ) cu pește și un
rastel cu câteva etaje de jgheaburi care ocupă la sol un metru
406
pătrat, poate asigura hrana unei familii de patru persoane pe tot

timpul anului.
Avantajul este că plantele fiind crescute în acest fel
complet natural, nu mai sunt lipsite de gust și dispare
necesitatea preparării soluțiilor saline complexe prin dizolvarea
de săruri în proporții specifice stricte în apa care constituie
suportul culturii.
În sistem acvaponic se pretează a fi cultivate aproape
toate florile de cultură, aproape toate legumele și chiar și vița
de vie și unii pomi fructiferi precum și porumbul și probabil
dacă se va găsi o metodă de asigurare a stabilității rădăcinilor și
cerealele. În plus pentru cei care nu pot renunța la carne,
cultura piscicolă aferentă poate asigura și un consum minim de
carne de pește, care carne de pește e mult mai sănătoasă decât
cea de vită sau de porc...
Un alt mare avantaj al culturilor agricole în sistem
acvaponic, ca și în sistem hidroponic, este că plantele sunt
ferite de boli și dăunători, și ca urmare se poate renunța
complet la tratamentele fitosanitare...
Iată cum se poate ajunge să se practice o agricultură
performantă, fără a se prelucra cu tot felul de mașinării agricole
complicate și poluante zeci de mii de hectare de sol care e
distrus prin arături repetate și prin chimizarea intensivă.
Și să nu credeți cumva că sistemul acvaponic e vreo
invenție extraordinară, o culme a progresului tehnologic în
materie de agricultură !...
Acum vreo zece ani, la destul de scurt timp după ce am
făcut cunoștință cu sistemul de cultură acvaponic, am citit un
articol despre civilizația aztecă... Știți voi... indienii ăia de prin
America Centrală, în zona Mexicului de azi care la un moment
dat ajunseseră un imperiu și care au fost căsăpiți de
conchistadori...
Ei bine aflați că ei cunoșteau și practicau cultura agricolă
în sistem acvaponic utilizând două tipuri de tehnologii. Fie
407
făceau șanțuri lungi, paralele, mai largi și mai adânci decât

distanța dintre ele, în care creșteau pește și între care pe mal
cultivau plantele agricole, fie utilizau plauri, pe lacuri, plauri pe
care cultivau plantele agricole... Deci... nimic nou sub soare !...
În privința sectorului zootehnic al agriculturii îmi place
să cred că în viitor acesta ar putea să dispară cu totul, sau să se
reducă, cel mult la creșterea păsărilor pentru ouă, omul
întorcându-se la regimul lui natural de hrană, acela frugivor...
Acum hai să trecem la
Silvicultură
Lemnul este un material indispensabil atât sectorului
industrial al prelucrării sale în industria de mobilier cât și a
celei a construcțiilor. De aceea cred că exploatarea lemnului nu
va dispărea niciodată. Dar în acest domeniu, am convingerea că
va avea loc o schimbare radicală de paradigmă tehnologică...
Astfel, îmi imaginez că mare parte din terenurile
agricole, rezultat al defrișărilor din ultimele două, trei secole,
vor fi reîmpădurite, de vreme ce cultura agricolă se va reorienta
spre soluția acvaponiei și a culturii cânepei. Aceste păduri vor
fi parte cu specii forestiere autohtone fiecărei regiuni, destinate
refacerii și reparării, atât cât se va mai putea, a extincției care
are loc în prezent, iar o altă parte din aceste terenuri vor fi
utilizat pentru culturi silvice super intensive cu specii foarte
productive cu creștere rapidă, cum ar fi paulownia, platani,
arțari, plopi, diferite specii de salcâmi, cedru, etc. cultivate
pentru tăieri repetate ( tehnica japoneză „daisugi” sau lăstărirea
folosită la cultura răchitei pentru nuiele ) Așa cum se poate tăia
în mod repetat Paulownia, răchita sau cedrul japonez, se pot
cultiva majoritatea arborilor, prin tehnici de lăstărire.
Am ferma convingere că-ntr-o societate în care dragostea
și respectul pentru natură sunt insuflate din fragedă copilărie și
până la terminarea școlii, toți cetățenii acelei societăți ar
înțelege ca pe ceva firesc rolul esențial al pădurii pentru
408
întreaga viață a planetei și ca urmare, nimeni nu ar tăia

vreodată în ras vreo parcelă de pădure și toți ar planta măcar
doi, trei arbori în locul unuia sacrificat... Ca urmare, o
asemenea societate, nici nu cred că ar mai avea nevoie de
silvicultori, îngrijirea pădurii fiind în sarcina tuturor cetățenilor
care ar trata această activitate cu maximum de seriozitate, ca pe
o problemă vitală care-l privește personal pe fiecare...
Acum cred că a venit timpul să vedem, cam cum ar fi în
societatea visurilor mele,
Industria
Ca sector vital al activității umane, industria unei
societăți de tipul celei imaginate de mine, ar avea două paliere
distincte de activitate... Pe de o parte am vorbi de mica
industrie locală a fiecărui sat în parte cu specificul ei, fie
manufacturier sau semiindustrializat, și pe de altă parte ar fi
industria regională și națională și prin ele industria globală.
Luând în considerare faptul că îmi imaginez o societate
în care orașele de azi nu ar exista, iar singurele localități locuite
permanent ar fi o sumedenie de sate răspândite pe toată planeta
și integrate mediului înconjurător, industria locală ar fi una de
tip rural, care ar asigura tot ce e necesar traiului local asta
însemnând ateliere de încălțăminte, îmbrăcăminte, reparații
mijloace de transport și producție de surse energetice... Toate
aceste ateliere ar putea fi de sine stătătoare răspândite pe raza
localității sau ar putea fi integrate toate într-o mică fabrică
sătească cu profil mixt...
Industria regională și globală ar fi cea care ar construi
surse energetice de mare putere, mijloace de transport de mare
capacitate utilizate la naveta oamenilor și la transportul
materiilor prime, a mărfurilor și a produselor agricole între sate
sau între sate și centrele industriale locale. În aceste centre
industriale abia, industria ar fi de genul celei pe care o
409
cunoaștem azi, cu producție automatizată cu mașini unelte

controlate de calculatoare...
Și pentru că veni vorba de calculator, îmi imaginez că o
societate ca cea descrisă de mine aici, datorită integrării în
natură și a caracterului rural ar fi mult mai puțin dependentă de
tehnica de calcul decât e omul actual, calculatorul, telefonul
mobil și toate nimicurile IT de azi, printre care și laptopul pe
care scriu eu acum, în acea societate, ar fi percepute strict ca pe
unelte și nicidecum ca pe instrumente de distracție...
De altfel în închipuirea visurilor mele îmi place să cred
că într-o asemenea societate nu ar mai exista nimic din
industria cinematografică și de presă actuală, pentru că
manipularea și îndoctrinarea de azi ar fi dispărute de mult,
odată cu orașele, cu sistemul bancar și cu șmecherii care ne
controlează azi prin legi, propagandă și trupe de opresiune...
Așa cum am spus, în parcurile industriale s-ar aduna
zilnic muncitori din satele dimprejur, venind fie cu mijloace de
transport în comun fie cu mijloace de transport individuale,
gravitaționale pe care mi le imaginez a fi de natură electrică, și
construite în așa fel încât să se împacheteze devenind foarte
compacte și făcând posibilă depozitarea lor în spații de
depozitare de zeci de ori mai restrânse decât sunt parcările de
azi...
Firește că vor fi unii care vor strâmba din nas... Dar v-ați
gândit vreodată că atunci când sunteți blocat în trafic la volanul
mașinii dumneavoastră de care sunteți foarte mândru, că fiind
singur la volanul mașinii, la fel ca și ceilalți 85 % din
participanții la trafic, nu traficul e blocat ci dumneavoastră
sunteți blocajul ?...
Mașinile de azi, cu patru sau mai multe locuri, ocupând
fiecare o suprafață minimă de vreo cinci metri pătrați, și
cântărind juma de tonă, conduse de o singură persoană sunt o
uriașă prostie. Punct !
410
Și-mi mai place să cred că în acea societate a viitorului,

integrată cu mediul, mișcarea fizică ar fi o virtute astfel că
bicicleta și trotineta ar fi mijloace de transport la fel de comune
cum sunt acum în China sau în Olanda... cel puțin pe raza
localității și între două localități învecinate. În acea societate
rezultatul activității industriei ar fi distribuit echitabil tuturor...
Deci hai să vedem cum ar funcționa
Transportul persoanelor și distribuția mărfurilor
Am lămurit până acum cum văd mijlocele de transport
persoane : individuale și numai în cazuri speciale vehicule de
mai multe locuri care sunt luate în folosință doar pe perioada
necesității folosirii lor, în rest fiind parcate într-n parc de
mijloace de transport la dispoziția tuturor, parc aflat undeva pe
raza localității.
Mijlocele de transport de mare capacitate le văd a fi de
natură gravitațională, semănând mai mult cu niște dirijabile,
căci fiind gravitaționale aripile și elicele vor dispărea... Aceste
mijloace de transport vor asigura transportul mărfurilor atât
între localități cât și de la localități la centrele industriale sau
invers... Ele având programe fixe de circulație vor putea
transporta și navetiștii într-un compartiment special destinat
persoanelor... Tot același tip de mijloace de transport vor
transporta mărfurile și personalul între centrele industriale,
între regiuni și între state...
Știu că vor fi unii care vor spune că ar fi un trafic prea
complicat... Niciun trafic nu poate fi mai complicat decât cel de
azi care e bazat pe consumerism și risipă... În acea societate a
viitorului, uzura programată dispărând odată cu banii, și fiind
înlocuită cu fiabilitatea, traficul ar fi mult mai lejer decât astăzi
chiar dacă populația lumii ar putea fi de zece ori mai mare.
Acum traficul e foarte complicat pentru că are loc între
orașele suprapopulate... și majoritar pe suprafața îngustă a
șoselelor și căilor ferate... În aer, ai la dispoziție tot volumul
411
atmosferic până la înălțimea de câteva sute sau mii de metri,

deci între oricare două localități, pot exista mii de culoare de
zbor.
Industria fiind una a viitorului, chiar dacă viața se va
simplifica mult, prin reîntoarcerea la natură, tehnologia,
cunoștințele tehnico-științifice, vor evolua așa că...
Cercetarea
În societatea aceea a viitorului, va fi una la care nici nu
putem visa acum... și care, contrar a ceea ce încearcă să ne
inducă filmele fantastice de azi, nu va transforma omul într-un
cobai și nici într-un hidos hibrid om-mașină... Firește că
probabil că vor putea exista proteze super-inteligente, dar mai
degrabă cred că medicina reparatorie va avansa atât de mult că
acele proteze nu vor exista pentru că omul va avea capacitatea
de a-și crește organele bolnave din celule stem...
Dar dacă stau bine să mă gândesc, nici asta nu cred că se
va întâmpla, pentru că regimul alimentar și de viață al acelui
om al viitorului va fi de așa natură că el nu se va-mbolnăvi și
va trăi cel puțin de două ori mai mult ca cel de azi.
În aceste condiții, cred că cercetarea va fi orientată spre
cunoașterea spațiului, spre mijloace de transport interstelare
superluminice, spre o industrie a unor mașini de genul
replicatoarelor din Star Trek, a căror strămoși incipienți vor fi
fost imprimantele 3D de azi... spre tehnologii agricole tot mai
performante, și numai Dumnezeu știe spre ce altceva, ce acum,
în baza cunoștințelor pe care le avem, nici nu putem să ne
închipuim.
În privința organizării concrete, cred că vor exista
institute de cercetări în unele parcuri industriale mai
importante, alături de anumite fabrici sau de unele universități
și probabil că la nivel regional sau de țară vor exista unele
centre de cercetare mai mari care vor acoperi necesitățile
întregii regiuni sau chiar necesități planetare...
412
Altfel.. la nivel local orice profesor, medic, biolog sau ce

altceva va fi el, va putea fi un bun cercetător local... de pe
urma activității căruia va beneficia după caz comunitatea locală
sau regională... Acum hai să vă spun cum văd eu
Locuința viitorului
Acum, născuți și crescuți în și printre palate din beton,
oțel și sticlă, continuăm să construim cu oțel, beton, cărămidă
și sticlă... Dar asta se-ntâmplă, așa cum am mai spus, datorită
faptului că patronii industriei cimentului au impus standardele
astea în ideea consumerismului... Chiar acum cineva
construiește o casă peste drum de casa mea...
Chiar dacă nu e o casă cu etaj, fiind parter plus mansardă,
e casă tip vagon cu lungimea de vreo cincisprezece metri și
lățimea de vreo opt... O cantitate imensă de beton, în fundație,
stâlpi și grinzi, o cantitate la fel de imensă de cărămizi, și o
șarpantă uriașă care la coamă are patru metri... Nu doar
dimensiunile fizice sunt mari ci, datorită supradimensionării
elementelor de construcție, casa aia este uriașă și la propriu și
la figurat... chiar dacă nu e cu etaj...
Trag speranță... de fapt sunt ferm convins, că astfel de
monstruozități vor dispărea... Convingerea mea e că o
societatea a viitorului integrată naturii, va fi renunțat la
asemenea clădiri... Se va reveni la clădiri ușoare din lemn, lut
sau chiar tip cort, căci nimic nu justifică risipa de materiale
reprezentată de construcțiile actuale... decât lăcomia
capitaliștilor, stăpâni ai industriei de materiale de construcție și
a industriei constructoare.
Îmi închipui că vor exista sate construite din lut, sate
construite sub pământ, sate construite din corturi de genul
iurtei, sau sate construite din domuri geodezice, sate construite
din lemn a căror clădiri vor fi cel mult asemănătoare cu o
șarpantă a unei clădiri de azi... spre exemplu mi-ar palce foarte
mult să văd undeva un sat întreg construit numai din case de tip
413
„cadru în A”. Soluții constructive ușoare eficiente și călduroase

sunt numeroase.. Numai că datorită educație primite, cei mai
mulți dintre noi, nu avem cunoștință de ele...
Și poate că unii vor reproșa că asemenea clădiri nu oferă
confort... Cine te împiedică să ai cel mai modern confort ?
Nimeni. Confortul nu stă în tone de oțel și nici în metri
cubi de beton... Până și într-o iurtă poți avea confortul cel mai
modern...
Și iar vor veni unii și vor spune că într-un dom geodezic
sau într-o iurtă e frig că nu oferă confortul termic al unei clădiri
zidite...
Nimic mai greșit.. De fapt clădirile ușoare, fie ele dom
geodezic, iurtă, clădire din lemn în cadru A sau clădire din lut
pe structură din lemn, și nu mai vorbim de cele subterane, sunt
de câteva ori mai călduroase decât clădirile zidite...
Atât timp cât ai o sursă locală de energie poți locui și-ntr-
un cort bine amenajat și organizat, cum locuiești acum în
palatele pentru încălzirea cărora dai tot salariul...
Căutați pe net după firma „Pacific Yurts inc.”... Văzând
ce fac oamenii ăia, mai degrabă poți să crezi că e vorba de niște
hoteluri de cinci stele decât de niște iurte... Și nu e singura
firmă care face corturi de lux. Altfel... Hai să vedem cum ar sta
o societate a viitorului cu
Energia
Orașele și în general toate localitățile din ziua de azi, sunt
construite în jurul punctelor de transformare ale sistemului
energetic global... Adică sunt, toate, legate unele de altele, prin
cablurile înșirate pe stâlpi care aduc la fiecare casă
electricitatea...
O societate a viitorului, va fi renunțat de mult la tot acest
monstruos păienjeniș de stâlpi și cabluri metalice, care s-a
dezvoltat tot datorită lăcomiei bancherilor și capitaliștilor, care
stăpânesc și controlează sistemul energetic global.
414
În momentul în care fiecare casă va putea avea sursa ei

proprie de energie, la fel cum poate avea azi un frigider sau o
mașinăm de spălat, tot acest păienjeniș va începe să devină
inutil pentru că omul va prefera să plece și să se stabilească cât
mai departe de stresul și nebunia marilor localități... Și astfel în
scurt timp vor dispărea și orașele de azi și sistemul energetic
global...
Știu că vor fi unii care vor spune că „mai e mult până
departe” convinși fiind că cei care controlează destinele
planetei nu vor permite niciodată ca asemenea tehnologii să
ajungă pe piață...
În calitate de cercetător al tehnologiilor „free enrgy” vă
spun că de fapt deja s-a dat drumul cestor tehnologii... Nu doar
că acum unele din oficiile de brevetare a invențiilor, din lume,
au început să accepte asemenea cereri de brevete, dar pe plan
mondial există firme care produc asemenea dispozitive
energetice, ce-i drept la niște prețuri cam piperate dar există...
În plus, deja s-a introdus și pus în aplicare o politică și o
legislație clară de înlocuire a autovehiculelor cu combustie cu
cele electrice pe toată planeta până în jurul lui 2050... De ce se-
ntâmplă asta ?
Simplu !... Pentru că în ciuda faptului că industria petro-
chimică și stăpânii ei țin cu dinții de această tehnologie
energetică, deja în anumite cercuri de conducere de la nivelul
cel mai înalt, s-a ajuns cel mai probabil, la concluzia că
petrolul nu mai e chiar așa rentabil pe cât se credea... Ca să vă
dau un exemplu, de care nu cred că sunt mulți conștienți :
O sondă de extracție e antrenată de un motor electric
foarte puternic ( 15 – 20 KW ). Și sunt milioane de sonde pe
toată planeta.... O rafinărie funcționează de asemenea cu
electricitate, în interiorul ei fiind sute de motoare electrice la
fel de puternice...
Ei bine, aflați că curentul electric consumat la nivel
global pentru extracția și rafinarea petrolului ar putea alimenta
415
un parc de vreo două sau trei sute de milioane de vehicule

electrice la standardul actual al lor. Asta înseamnă cam între un
sfert și o treime din actualul parc global de automobile care e
de aproape un miliard...
Dacă automobilele electrice se vor mai moderniza
devenind mai eficiente, și sigur vor deveni, atunci nu ar fi
nerealist ca până în 2050 să se renunțe la petrol...
Problema cu care se confruntă omenirea, din această
perspectivă, este că actualmente se face multă risipă peste tot,
inclusiv în privința consumului de electricitate... Firește că
vehiculele electrice nu sunt o soluție energetică pentru casă...
Ele sunt un compromis făcut de stăpânii sistemului
energetic global pentru că ele trebuie să se alimenteze totuși
din priză adică de la sistemul energetic global...
În plus, deși legislația și politicile sunt active, deja se știe
că acumulatoarele folosite de mașinile electrice în acest
moment sunt ineficiente... Și nici producția globală de
electricitate s-ar putea să nu facă față la înlocuirea întregului
parc actual cu vehicule electrice... Ce-i bine, e că s-a pornit,
acum există tot mai mulți producători de mașini electrice și tot
mai mulți cei care le cumpără... La un moment dat când piața
va fi devenit destul de plină de aceste vehicule, se va ajunge în
situația că se va constata că nici sistemul energetic nici
acumulatorii folosiți nu fac față... Dar deja atunci petrolul va fi
din ce în ce mai puțin pe piață, nu neapărat pentru că s-ar
renunța la extracția lui ci pentru că extracția din ultimele
decenii a depășit capacitățile de regenerare ale rezervelor și pur
și simplu nu va mai fi suficient petrol... Și atunci vrei, nu vrei...
industria auto va fi obligată să meargă mai departe cu
autovehicule electrice căutând o modalitate de a surclasa atât
incapacitatea sistemului energetic cât și ineficiența
acumulatoarelor...
Ei bine aici se ajunge la soluția generării electricității la
bordul vehiculului cu ajutorul unor dispozitive energetice de tip
416
„free energy” care există, se cunosc, sunt probate, doar că

deocamdată sunt respinse atât de știința oficială cât și de
publicul larg care nu crede în ele...
Ce e important este că deja s-a pornit pe un drum fără
întoarcere și poate că... nu știu dacă în timpul vieții mele voi
apuca să văd pe piață surse energetice independente care să-mi
poată alimenta casa, dar sunt convins că copiii de azi vor
ajunge nu numai să le vadă dar le vor și folosi... Și din
momentul în care acestea vor începe să intre pe piață, atât
sistemul energetic global cât și orașele actuale sunt condamnate
la dispariție, pentru că atunci, monopolul energetic își va fi
aflat sfârșitul. Oricum, noi să fim sănătoși, că progresul își
vede de drum, neabătut... Și pentru că veni vorba, hai să vedem
cum văd eu, în viitor,
Sănătatea
Acum vreo doi ani scriam într-un articol :
„ ...industria farmaceutico-medicală actuală a fost
înființată de un consorțiu de industriași și bancheri care
stăpâneau industria petrolieră, pe cea chimică și mare parte
din finanțele lumii... Ei au desființat medicina de până la ei,
medicină veche de mii de ani și verificată de zeci de mii de
generații de bolnavi vindecați, sistemul medicilor de familie,
precum și cele șapte școli internaționale, tradiționale de
medicină... ( între timp am aflat că de fapt au fost nouă școli,
nu șapte ) Veți spune : cum, păi ce, nu există medici de familie
acum ?! Hmm... Poți să numești gândacul de bucătărie furnică,
dar el tot gândac rămâne ! Ia puneți mâna și studiați o țâr-de
filmografie despre viața omenirii de acum două secole. Ia
vedeți : cam ce era un medic de familie și cum acționa el pe
vremea aia ? Era un om care învățase medicină în general ca
ucenic pe lângă un medic mai bătrân, timp de mai mulți ani și
odată ajuns la maturitate, într-o școală medicală ( una din cele
șapte mari școli medicale naturiste care existau pe atunci ) și
417
care apoi, odată cu terminarea școlii, stabilit fiind într-o

localitate, când exista un caz de boală, se deplasa personal la
domiciliul bolnavului cărând după el o trusă de medicamente
( să știți că medicina naturistă oferă câteva remedii universale
care sunt extraordinar de eficiente asupra unui spectru foarte
larg de boli ) și îl vindeca pe bolnav la el acasă în propriul lui
pat. Și făcea asta la orice oră din zi sau din noapte în tot
cursul anului.
De aceea și pentru binele făcut, medicul fiind în
comunitatea de atunci, cel mai respectat om, chiar înaintea
preotului, primarului și a polițistului... Până și operațiile
chirurgicale erau efectuate de medicul de familie pe masa din
bucătăria bolnavului. Și așa a trăit omenirea bine sănătoasă,
mii de ani. Acasă la el medicul de familie de atunci nu avea
decât un telefon sau... până să apară acesta era anunțat de
urgență de vreo rudă de-a bolnavului... Și mai avea medicul la
casa proprie și un cabinet/laborator farmaceutic unde își
prepara cele câteva medicamente naturiste despre care v-am
pomenit mai sus.
Se compară cu medicul de familie de azi care este un
ciocoi nesimțit care nu-și mișcă curul din fața calculatorului
din biroul lui și la ușa căruia te căciulești după ore de stat la
cozi, indiferent că ești sau nu capabil să te mai ții pe
picioare ?...
Eu aș spune că nu... Dar pentru medicul de familie de azi
boala ta e o afacere, iar pentru cel de acum un secol, boala ta
era un război pe care-l ducea zilnic, întreaga lui viață, cu
pasiune și dăruire altruistă, pentru a învinge și ucide definitiv
răul din trupul semenilor săi... Medicul de azi câștigă din
boala ta, indiferent dacă trăiești sau mori, prin intermediul
sistemului statal de asistență medicală și eventual prin
intermediul băncilor, care vor pune poprire pe veniturile
familiei tale, pe când medicul de atunci câștiga numai dacă te
vindecai, pentru ca ulterior din munca pe care o depuneai să-i
418
poți plăti acea muncă. Nu mai spun aici că medicii din Asia
erau plătiți de stat/împărat, cu atât mai mult cu cât aveau mai
puțini bolnavi, medicina de acolo fiind una puternic axată pe
prevenție. E o diferență fantastică între cei doi medici, cel de
atunci și cel de acum și se vede clar care era și care nu e
medic. Încă odată subliniez : pentru medicul de acum boala ta
e sursa lui de trai pe când pentru cel de atunci sănătatea ta era
sursa lui de trai.”
Pentru cine vrea să citească tot articolul, acesta se
numește „Ucigașii propriilor copii” și se găsește în volumul
„Printre altele... și despre energie”.
Ei bine, convingerea mea e că societatea viitorului se va
întoarce la acea medicină în care medicul are în grijă să fii
sănătos, nu să fii bolnav... cu atât mai mult cu cât
nemaiexistând bani nu va mai exista nici tentația și lăcomia
generate de ei...
Asta înseamnă că, sunt convins că va dispărea sistemul
medial actual și se va reveni al medicina naturistă care, de ce să
nu recunoaștem, a fost probată pe mii de generații de pacienți
vreme de sute de mii de ani de când mișună omul pe coaja
planetei. Și acum... înainte e a încheia să vă spun și cum aș
vedea în acea viitoare societate...
Justiția
Să ne reamintim de micul eseu al lui Red Hawk din
„Căutătorul viziunilor”
„Înainte ca frații noștri albi să vină să ne civilizeze, nu
aveam închisori. Prin urmare, nu am avut niciun infractor.
Nu poți avea infractori fără pușcărie. Nu aveam
încuietori sau chei, deci nu aveam hoți. Dacă omul era atât
de sărac încât nu avea cal, tipi sau pătură, cineva i-a dat
aceste lucruri. Eram prea necivilizați să stabilim o valoare
mare pe lucrurile personale. Am vrut să avem lucruri doar
pentru a le da de pomană. Nu aveam bani și, prin urmare,
419
valoarea unui om nu putea fi măsurată prin asta. Nu aveam

lege scrisă, nu aveam avocați sau politicieni, deci nu puteam
să înșelăm....”
Cam așa cred că va fi... Pentru că tot răul lumii în care
trăim pleacă de la existența banilor... Un om care nu râvnește la
bogății și nici la avutul altuia, nu are nici un motiv să fure sau
să ucidă...
Singurele infracțiuni care vor mai exista probabil că vor
fi de natură afectivă... de genul doi băieți iubesc o fată sau
invers... Oricum sunt convins că justiția cea mai justă e cea
făcută de „sfatul bătrânilor” sau de „sfatul înțelepților” sau de
„curtea cu juri”... adică sunt ferm convins că justiția e mai
corectă atunci când nu există legi, dar există moralitate... Aici
se cam termină visul meu... și încep să mă trezesc întrebându-
mă ...
420
De ce nu ar fi posibil ?...
Practic nu ar fi nici un motiv, ca ceea ce am visat eu, în
această a doua parte a cărții, să nu se poată îndeplini... Sunt
mulți în jurul nostru, care realizează că societatea actuală e
putredă... Mai ales în ultimul timp, de când am început să scriu
această carte... Nu știu... eu nu cred în coincidențe... Dar am
început cartea acum un an și jumătate, puțin înainte de
declanșarea acestei acțiuni bio-teroriste globale numite fățarnic
și ticălos, „pandemie”...
Când descoperi că toată lumea ta se prăbușește pentru că
niște nemernici ascunși prin birouri, declară o epidemie
închipuită la nivel global, prin legi emise nelegal și contra
constituțional... Când constați că toate guvernele lumii încalcă
flagrant și cu nerușinare legislația internațională a drepturilor
omului și pacientului precum și pe cea privind bioetica... Când
descoperi că niște nemernici te obligă să porți pe față o cârpă
inutilă și degradantă, ba chiar periculoasă, nu numai prin
inutilitatea ei, dar mai ales prin faptul că reduce aportul de
oxigen în plămâni, și că fără a o purta, nu mai ai acces în
spațiul public, sau... Când descoperi că ești declarat bolnav de
un virus închipuit în vreme ce tu nu ai nimic sau ai doar o
banală gripă... Când descoperi că ești încuiat în propria casă
sau mai grav arestat fără proces și închis într-o cameră de hotel
pe motiv că ești bolnav de ceea ce de fapt nu ești, tu fiind
sănătos... Când vezi că pentru a se depista un virus „foarte
contagios ce se transmite prin respirație” ți se bagă cu forța pe
nas un bețișor când ar fi suficient să scuipi pe testul respectiv...
Când constați că cei declarați bolnavi mor pe capete în
spitale fiind întubați cu forța... Când constați că sunt interzise
autopsiile în urma acestor morți... Când constați că nimeni
dintre cei bogați nu ajunge vreodată în spital... Când constați că
nimeni nu moare acasă sau pe stradă ci numai și numai în
spitale... Când constați că după toate astea apare obligativitatea
sau șantajul de a te vaccina cu un vaccin experimental pe care
421
toți medicii de bună credință spun că e extrem de periculos

fiind terapie genetică și în plus având în compoziție substanțe
care distrug capilarele și coagulează sângele... Când constați că
sunt o sumedenie de medici deveniți peste noapte complici
criminali ai celor care au orchestrat și pus în practică toate
astea... Când descoperi stupefiat că ești înconjurat de cretini
lași care se supun lăsându-se batjocoriți și chiar uciși... E clar
că trăiești într-o lume criminală, putredă și nebună, într-un
regim fascist de proporții globale și îți iei catrafusele și fugi
departe de toată nebunia asta... Fugi la țară în satul bunicilor
tăi... îți vinzi casa de la oraș și-ți iei una în creierii munților...
Ei bine, această plecare a ta din toată nebunia asta, e
primul pas spre viitorul pe care l-am descris... Ați remarcat că
partea a doua a cărții e de trei ori mai scurtă decât prima parte ?
Pentru că dacă eliminăm din viața noastră toate acele
minciuni și pe cei care le debitează și ne obligă să le ascultăm,
viața noastră devine nesperat de simplă...
Deci nu e greu să construim o lume mai bună, pentru că
totul se simplifică !
Până la următoarea carte, vă doresc toate cele bune !
Cu stimă ! Cătălin Dan Cârnaru 24.08.2021
Post scriptum
În acest moment, soarta pământului e incertă, ca a unei

picături de apă ce stă să cadă de pe o frunză, după ce a trecut
ploaia. Nu de cei de la butoanele lumii depinde viitorul planetei
albastre, ci de noi toți... de felul cum vom alege să trăim de-
acum înainte, supuși pe mai departe criminalilor de la
butoanele lumii, sau ignorându-i și alegând libertatea. În fond
să nu uităm că : „nimeni nu conduce dacă nimeni nu se
supune” !...
422
423
424

CCD - 23 - ... Visand Paradisul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CCD - 23 - ... Visand Paradisul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cătălin Dan Cârnaru

motto : „Cei care renunță la libertate pentru o fărâmă de siguranță, nu

Tehnoredactarea, coperta și prelucrarea ilustrațiilor :

Restul cărților mele pot fi citite sau descărcate de la următorul link:

Cărțile, indiferent de formatul lor, sunt rezultatul muncii celui

Din infernul prezentului............................................................6

Din infernul prezentului...

Această carte nu-i pentru prietenii mei, nici măcar pentru

Am să-ncep adresându-mă direct ție, dragă cititorule, ca

a furat și se fură. ( - și deci lupta asta dintre ei, este pentru

Până la începutul acestui an, nu credeam că conducătorii

ar avea și puțină conștiință legată de suferințele pe care le

interzic medicilor să facă autopsii, iar judecătorul nu acceptă

Nu. Se referea la evreii sioniști, urmașii imperiului

Nu vi s-a întâmplat niciodată să aveți sentimentul că v-ați

copleșește pornografia care pătrunde ușor, ușor în orice

faptul că cei cu bun simț, intenții și acțiuni benefice, sunt de

le ocoli.” - spunea Platon în urmă cu vreo douăzeci și trei de

întreaga viață, încă din primele luni de la naștere și până în

Batjocura și risipa, constituie normalitatea unei societăți

adult, este total lipsit de curiozitate și creativitate și constată în

Prin cutume sociale, minciuni, jumătăți de adevăr și

Un banc tragic spune că, la un moment, dat prin

Legile false ale societății și minciunile care le susțin

Lupta pentru supraviețuire este un concept inventat de

nici confruntare nici luptă... Situația e perfect similară în toată

energie în firescul și naturalul schimb energetic care se petrece

depărtat din radiația și mai difuză care provine de la celelalte

Minciuna statului – tătucul care ne vrea binele

Cei mai mulți dintre semenii noștri

În schimb de când există regi, guverne și legi scrise,

ceea ce spune. Căci într-adevăr, dacă este să ne luăm după

Galaxia noastră, având diametrul mediu de circa 170 000

civilizații cel puțin egal cu numărul raselor umane dacă nu

care ține de structura socială... Ca urmare nu contează dacă

multe categorii de state : anume cel unitar, cel federal și cel

tip de structură care permite societății să funcționeze ca un tot

societății și nu exista minoritate care să aibă pretenții în

că indivizii din preajma lui nu mai cunosc tehnici de

practicarea artelor marțiale, creând monopolul acestor activități

transfere plus valoarea celui productiv în buzunarul celui

dus la explozia demografică ci acumularea bogățiilor planetei

pentru bunurile ce urmează să fie furate.”... Amintiți-vă ce

toate statele centralizate au fost înființate prin decrete sau legi

care nu are lege de constituire, sau de angajat al unei instituții a

sunt exact ceea ce le spune numele și funcția : legi de

organele sale de ordine, împotriva cetățenilor născuți pe

R - Nu mai întreba că așa e... Așa e din 1 ianuarie 1990...

conducere politică a societății, bazată pe principiul exercitării

vot direct care-l privește personal pe candidat sau alegeri pe

bogați sau/și foarte influenți care înainte de a ajunge pe acele

poziția de candidați, prin același „proces tehnologic corupt” al

căci în ultimă instanță greșeala fiind omenească e inevitabilă,

structurile de conducere ale societății, la nivel global, sunt

articolul trecut : convinși că democrația e spre binele nostru, nu

Asemenea afirmații sunt comune din partea elitelor

din populația lumii ocupă 1 % din suprafața uscatului,

Suprafața uscatului terestru este de 148 940 000 km 2 în

într-o garsonieră... Și cum știm din proprie experiență că într-o

una din revistele de popularizare a științei, care dovedea cu

Minciuna crizei energetice

La nivelul anului 2019, consumul energetic global a fost

jurul nostru, și în același timp vor restricționa accesul la cea