Costin CLIT, O autobiografie din 1907 a folcloristului Tudor Pamfile

în „Cadențe peste timp”.

Revista cadrelor militare în rezervă și a veteranilor de război din județul Vaslui, Huși
Anul VII, nr. 1 (13) / 2019.
 O AUTOBIOGRAFIE DIN 1907 A FOLCLORISTULUI TUDOR PAMFILE

Costin CLIT

Tudor Pamfile, folclorist și etnograf, uitat în timpul regimului comunist, „albina harnică a
poporului românesc‖ (V. Bogrea), „un clasic al etnografiei și folcloristicii românești‖ a îmbogățit
incontestabil literatura etnografică românească și a coordonat revista „Ion Creangă‖, publicație de „limbă,
literatură și artă populară‖, apărută la Bârlad (august 1908-iunie 1921). Revista a fost întemeiată de G. T.
Kirileanu, T. Pamfile, C. Rădulescu-Codin, Șt. Șt. Tuțescu și își propune să contribuie la „cunoașterea
minunatelor produceri ale poporului, adevărate comori de gândire și de simțire, de credință și de datorii
gospodărești, în care se oglindește sufletul și viața neamului nostru‖1. Revista „Ion Creangă‖ și Tudor
Pamfile au constituit și obiectul unei teze de doctorat a conjudețeanului nostru, jurnalistul Dumitru V.
Marin, publicată în perioada postdecembristă 2. O ediție anastatică a revistei „Ion Creangă‖ a fost tipărită
de Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui.
Tudor Pamfile indică în autobiografia sa întocmită în 1907 3, anul răscoalei declanșate la
Flămânzi, ziua de naștere în 9 iunie 1883, deși unele surse sugerează ziua de 10 iunie 1883 4. S-a născut în
satul Țepu, județul Tecuci, ca fiu al lui Costache I. Pamfile și a Vasilcăi, răpusă de tifos la 27 august
1899. A avut trei frați: Vasile, căsătorit în 1906, Leon și Neculai, decedat. Își descrie periplul desăvârșirii
școlare, marcat și de sărăcia părinților, de la școala primară din satul natal la gimnaziul din Tecuci, școala
fiilor de militari și în fine la cea de ofițeri, absolvită în 1906 când devine ofițer de cavalerie. În 1907 avea
gradul de sublocotenent în Regimentul 3 Roșiori Bârlad, „șef‖ al unui pluton din Escadronul II.
Atobiografia de față este întocmită la 6 mai 1907 în Cazarma Regimentului 7 Călărași din Iași.
În autobiografie, Tudor Pamfile menționează lucrările tipărite și colaborarea la „Șezătoarea‖,
revistă fondată în 1892 de Arthur Gorovei (19 februarie 1864, Fălticeni-d. 19 martie 1951, București). În
autobiografia de față, Tudor Pamfile apreciază: „Am lucrat cu dragoste la Șezătoarea din Fălticeni a lui
Artur Gorovei, bună revistă de literatură populară care a pierit din pricina relei administrații ...
Îndemnul d-lui N. Iorga, călcat de 2 ori, de a nu mai colabora l-am ascultat, de îndată ce revista a trecut
sub altă direcție. La Neamul Românesc am notițe și articolașe, dar asupra asemănărei, tac‖5.
Tudor Pamfilie mărturisea: „De la d-l Gorovei avem un spor şi tot de la d-sa a pornit dragostea
nebună – însumi mărturisesc pentru dânsa – care a contopit pe atâţia bătrâni şi tineri de la ţară. „Ion
Creangă‖ (revista de la Bârlad) este un fruct al acestei îndrăgostiri şi cu smerenie se pleacă astăzi
înaintea celui mai sârguincios al ei părinte sufletesc, Artur Gorovei6. La rândul său, Arthur Gorovei scria
în 1928: „Înzestrat cu o putere de muncă neobişnuită, Tudor Pamfile a scris mult, şi a dat la iveală o
comoară nepreţuită de cunoştinţe despre sufletul poporului nostru, care poate că ar fi rămas pe veci
pierdute, dacă nu ar fi răscolit el toate ungherele ţării ca s-o descopere /.../ Moartea lui aşa de timpurie a
lăsat un gol simţitor şi a umplut de mâhnire pe toţi cei care l-au cunoscut şi l-au apreciat‖7.

1
Dumitru V. Marin, O prestigioasă revistă de folclor: „Ion Creangă”, în „Cronica‖, 1973, nr. 41; I. Hangiu,
Dicționarul presei literare românești 1790-1990, Ediția a II-a revizuită și completată, București, Editura Fundației
Culturale Române, 1996, p. 239; vezi și Barbu Lăzăreanu, Tudor Pamfile, în „Cultura poporului‖, București, Anul
VIII, nr. 235 din 24 iunie 1928, p. 1.
2
Dumitru V. Marin, Tudor Pamfile și revista Ion Creangă din Bârlad, Cuvânt introductive de prof. univ. dr. N.
Constantinescu, Vaslui, Editura „Cutia Pandorei‖, 1998.
3
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 641/18.
4
Dumitru V. Marin, op. cit., p. 2.
5
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 641/18.
6
„Ion Creangă‖, nr. 9/1912).
7
http://acadbd.3x.ro/pamfile.htm

91
 Tudor Pamfile a murit la 17 octombrie 1921 la Chișinău unde era încartiruit, „cuprins fiind de o
boală neînvinsă‖, iar rămășițele sale au fost strămutate la Tecuci în 1923. Regretul decesului său a fost
exprimat de Academia Română în ședința din 15 mai 1922. Marele istoric Nicolae Iorga afirma:
„Moartea lui așa de tânără a fost o perdere de neînlocuit; rare ori am avut un suflet așa de îndrăgostit de
muncă și de ajutorare ca al lui. În Basarabia a dovedit o inimă de frate, cum n-a fost alta mai caldă‖
(Revista „Tudor Pamfile‖, număr festiv, p. 35)8. În 1926 se constituie la Tecuci „Comitetul de inițiativă
pentru ridicarea unui bust Lt. col. și scriitor Tudor Panfil‖, prezidat de Iacov Antonovici, episcopul
Hușilor, din care făceau parte scriitorul Al. Lascarov Moldovanu, prof. Ion Dianescu, președintele
Societății Culturale „Tudor Pamfile‖ din Tecuci, protoiereul Nicolae Conduratu, Traian Corodeanu,
președintele Ligii Culturale, avocatul Vasile Radu, președintele Ateneului Cultural9 și alții (a se vedea
mai jos).
Căpitanul invalid Ion Dica, licențiat în drept, mulțumea la 27 mai 1926 episcopului Iacov
Antonovici: „Înalt prea sfinte, / Suntem în posesia ambelor sfinției Voastre scrisori, prin care consimțiți a
lua președenția Comitetului de inițiativă pentru ridicarea bustului iubitului nostru dispărut Tudor Panfil.
/ Vă mulțumim din inimă atât pentru primirea președenției cât și pentru donația sumei de lei 1000. / În
ceea ce privește, Comitetul de inițiativă se alătura lista‖10.
Același căpitan scria la 31 mai 1926 unui ierarh/mitropolit: „Înalt Prea Sfinte, / Un comitet sub
președenția Prea Sfinției Sale Episcop Iacov al Hușilor, și ca membri – între alți scriitori, avocați,
profesori, etc. – și d-nii General N. Sinescu, Inspector General al Cavaleriei, Ștefan Ciobanu, Director al
Liceului Chișinău, Colonel Verra, Comandantul Garnizoanei Tecuci și Al. Lascarov Moldoveanu, au luat
inițiativa facerei unui bust def. scriitor Lt. Col. Tudor Pamfile în Tecuci, iar pentru a-l face cât mai
cunoscut, dorim a tipări fie o cărticică, fie un număr de ziar, cu părerile asupra sa a tuturor marilor
scriitori ce l-a(u) cunoscut în viață, care va fi împărțită în Tecuci înainte de 15 August, data sfințierei
bustului. De aceia, vă rog respectuos, să binevoiți a ne trimite și Dvs. Care l-ați cunoscut, un articol
asupra def(unctului) Tudor Pamfile”11.
Bustul a fost realizat de sculptorul bârlădean Ion C. Dimitriu și a fost dezvelit la 17 iunie 1928. În
seara zilei de 16 iunie 1928 s-a desfășurat o șezătoare în sala teatrului din Tecuci în amintirea lui Tudor
Pamfile, la care participă scriitorul Al. Lascarov-Moldovanu12 și episcopul Iacov Antonovici, care susține
o alocuțiune, iar a doua zi o cuvântare în fața bustului, încheiată astfel: „Fie ca bustul de față, ce
reprezintă figura în veci regretatului Tudor Pamfile, să aducă mângâere și sufletească întărire familiei
sale, iar tinerilor, din generația de față și din cele viitoare, învățătură și nestrămutată convingere: că
numai munca sârguincioasă și voința tare, ajutată de harul lui Dumnezeu, poate să învingă și să pună
coroana strălucitoare pe creștetul celui ce stăruește în adâncirea și pătrunderea tainelor firii și a
feluritelor cunoștinți ce sunt de trebuință în viață. Și aceasta spre binele și fericirea fiecăruia tânăr în
parte, cum și spre luminarea și propășirea României întregite‖13.
Soarta bustului lui Tudor Pamfile a fost una tristă. În 1948 a fost smuls de comuniști de pe soclul
din Grădina publică din Tecuci cu cabluri de oțel cu ajutorul unui tractor14.

DOCUMENT

Sublocotenentul Tudor Pamfile din Reg(imentul) 3 Roșiori Bârlad

1. Anul 1883, 9 iunie, într-o vineri, dinaintea moșilor.

8
„Buletinul Episcopiei Hușilor‖, Anul V, nr. 13-16, 1 iulie-15 august 1928, p. 147.
9
http://www.tecuci.eu/zona-cultura/patimile-unei-statui.html
10
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 641/148.
11
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 641/149.
12
http://www.tecuci.eu/zona-cultura/patimile-unei-statui.html
13
„Buletinul Episcopiei Hușilor‖, Anul V, nr. 13-16, 1 iulie-15 august 1928, p. 146-148.
14
http://www.tecuci.eu/zona-cultura/patimile-unei-statui.html

92
 2. Satul Țepu, jud(ețul) Tecuciu.
3. Creștin ortodox. Român.
4. Pe tata îl chema Costache I. Pamfile și trăiește cam bolnav. Mama, Vasâlca, o femeie cât șăpte
bărbați de vrednică, a murit de tifos luat de la mine, și de mari supărări familiare, în ziua de 27 August
1899. Frați: Vasile, pe care l-am însurat în toamna lui 906 și pe Leon. Mort e Neculaiu, venit pe lume
după mine și de care-mi amintesc; cum îl scălda pentru data din urmă. A murit de junghiu.
5. Școala primară am făcut-o în Țepu: două clase în trei ani (clasa I, partea I un an, clasa I, partea
II, un an, clasa II un an). Clasa III și IV primară în Tecuciu, deci 1890-1895. Gimnaziul în Tecuciu 1895-
1899; corigent de franceză în clasa I, al 4o în cl(asa) II, al 3o în a III ți II în IV. Reușit la esamenul de
școala fiilor de militari din Iași ca bursier în 1899, am zăcut vara de tifos. Am fost întâiul în clasa I (V) și
II (VI), pe urmă am scăpătat. Am fost fruntaș furier, nimic și-am (i)eșit caprar din clasa VII. La școala de
ofițeri am intrat în 1904 după ce dădusem concurs la Școala de Artilierie și geniu unde căpătasem un
număr până la care s-a primit exclusiv.
În 1 iulie 1906 am (i)eșit ofițer de cavalerie, după ce râvnisem să mă fac rând pe rând: telegrafist,
preot, învățător, profesor și călugăr în niște ani de decepție.
7. Greutăți la învățătură câte poate suferi un om fiind cu părinți săraci și fără ajutor din partea
tatei. La Tecuciu am fost la gazdă pentru o plată mică la un țigan muzicant căruea-i căram apă, îi tăeam
lemne și-i purtam de la jidan la jidan lucruri din casă spre a le pune amanet. Cu școala mergeam prost
(5,05 media de absolvire în clasa III primară cu 7 la purtare; 5,91 cu 8 în clasa IV). Dam lecții pe hrană și
locuință mai târziu prin familiile bogate și făceam târgueală. Mai încoace, vara, preparam corijenți și
concurenți pentru școala militară.
8. Mi-aș dori să scriu amintitrile copilăriei și cele din școală aici, fiind că acuma am alte treburi;
ca să le rezumez nu se poate.
14. Sunt șeful plutonului 4 din Escadronul II; am avut un timp școala gradelor inferioare din
escadron.
16. Am scos, ca elev al sco(a)lei militare din București în 1906, Jocuri de copii, adunate din
Țepul meu, în ediția Academiei Române, în schimbul a 50 de exemplare, pe cari le-am împrăștiet
prietenilor. În 1907 cu doi învățători, prieteni de inimă curată și dor pentru luminarea celor din cari
suntem, am scos la tipografie lui C. D. Lupașcu din Bârlad, în editură proprie Carte pentru tineretul de la
sate. Acum tipăresc tot la Academie, Jocuri de copii, memoriul II, și-s gata să pun sub tiparniță un
rezumat de Istorie română pentru soldații mei.
19. Am medalia jubiliară Carol I, dată la 10 Maiu 1906.
20. Am lucrat cu dragoste la Șezătoarea din Fălticeni a lui Artur Gorovei, bună revistă de
literatură populară care a pierit din pricina relei administrații. Am tipărit nuvele, schițe și poezii în ziarul
Cronica în anul 1906 sub numele de P. Tudor, povești și legende în Viața literară sub numele meu, P.
Tudor și I. Ținteș. Îndemnul d-lui N. Iorga, călcat de 2 ori, de a nu mai colabora l-am ascultat, de îndată
ce revista a trecut sub altă direcție. La Neamul Românesc am notițe și articolașe, dar asupra asemănărei,
tac.
21. Asupra persoanelor cari au contribuit la înaintarea culturei în jud(ețul) Tutova, mă pot
pronunța gândindu-mă la:
- I. Popescu, care a lucrat pe tărâmul școlar.
- Stroe Belloescu, donatorul și sprijinitorul de școli.
- Păr. Ec. I. Antonovici, adunătorul de științi vechi, autorul de cărți istorice și naționale, prietenul
meu ajutător.
- G. Tutoveanu, înstitutorul și poetul.
- D. Clodeanu, institutorul pensionar.
- Em. Gârleanu și D. Nanu, scriitorii prin lucrările lor și revistele scoase.
- Ghe. Cațafani prin tipografia sa veche, tipărind cărți, deși mediocre, dar tot aducând folosul
obișnuitei de a citi.
- Munteanu, editorul naționalistei foi: Vocea Tutovei.
- Librarul N.A. Petroff, care prin dorul de câștig, indirect a contribuit la răspândirea de cărți.

93
 Iar din județ, apăs cu încredere pentru arătarea D-lor M. Lupescu și Leon Mrejeru, prietenii mei,
harnicii și pricepuții învățători de la Orfelinatul agricol din Zorleni, părinții copiilor fără părinți.
Și mi-i rușine – nu de mine – că nu pot înșira mai mulți.
În timpul turburărilor anului 1907
6 Mai
Cazarma Regim(entului) 7 Călărași
Iași
Sublocotenentul Tudor Pamfile

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documnete, 641/18, original.

Bustul lui Tudor Pamfile, Tecuci-1928

94