Scrierile apocrife al Vechiului și Noului Testament

Sunt numeroase textele apocrife religioase, adică nerecunoscute de canonul Scripturilor

ebraice și creștine, și pretind un conținut sau atribuire pseudoepigrafică Vechiului Testament.
Pentru a le identifica mai sunt numite și Apocrife iudaice, însă termenul este impropriu
deoarece nu toate au ieșit dintr-un ambient ebraic, dimpotrivă, multe asemenea screiri provin
de la scriitori creștini sau care au adus adăugiri importante din ambientul creștin. Data
redactării acestor texte este variată. Cât despre geniul literar, apocrifele Vechiului Testament
aparțin la diferite genuri literare, în particular distingem numeroase apocalipse și testamente.
Termenul „apocalipsă“ este o transcripție din grecescul ἀπōκάλυψις ce înseamnă literar
înlăturarea unui văl, iar sens figurat înseamnă „revelație“ sau „descoperire“ a ceva ce era
ascuns. Unele texte apocaliptice fac parte din Biblie: cartea lui Daniel și Apocalipsa Sfântului
Ioan, primită în canonul Scripturilor creștine foarte târziu. Întâlnim unele elemente comune la
toate textele de conotație apocaliptică:
- revelația descrisă de autor se înrădăcinează pe o viziune, un vis sau o călătorie cu
trupul în spațiul universului, prin ceruri și/sau infern;
- autorul este ghidat în viziunea sau în călătoria spațială de un înger și întâlnește alți
îngeri, diavoli sau suflete ale morților;
- autorului îi sunt revelate proiecte divine asupra istoriei referitor la viitorul apropiat
sau îndepărtat, uneori vorbesc chiar cu Dumnezeu, cel mai des prin viziuni alegorice;
- asemenea proiecte se referă la victoria finală a dreptății, deseori în contrast cu un
context istoric dificil în care se află autorul pseudoepigrafic și cititorii: lucrurile merg
acum rău, însă nu trebuie să se instaleze panica, Dumnezeu va restabili pacea.

Apocalipse ale Vechiului Testament

Titlul Autorul Limba Data Conținutul Note

În prima parte (circa 1/3) este

descrisă convertirea lui
Prototextul Abraham de la politeism la
Pseudoepigr
semitic monoteism. În partea a doua, Originea
aful lui sfărșitul
Apocalipsa lui pierdut specific apocaliptică, iudaică și unele
Abraham sec.
Abraham a ajuns la Abraham este martorul interpolări
(sec. XVIII I d.Ch.
noi daor în încredințării demonului creștine
î.Ch.
paleoslav Azazel infernul purificării
templului din Ierusalim de
cultul adus idolilor.

La vârsta de 700 de ani Adam

povestește lui Set, al treilea Originea iudeo-
Apocalipsa lui secolele fiu, cum a ajuns Eva la gnostică sau
- coptă
Adam I-II d.Ch. desăvârșirea cunoașterii lui creștino-
Dumnezeu înaintea căderii în gnostică
păcat

Apocalipsa lui Pseudoepigr prototextul sfârșitul Baruc deplânge căderea

Baruc sau aful lui semitic sec. Ierusalimului și distrugerea Origine iudaică
Baruc 2, sau Baruc, pierdut I d.Ch. Templului (587 î.Ch.). Un
 Apocalipsa „secretarul“ ajuns la noi înger îl însoțește într-o
siriacă a lui lui Ieremia în siriacă, călătorie în ceruri unde
Baruc în timpul grecește, întâlnește demoni și îngeri,
exilului paleoslavă printre care și pe Mihail, și
Babilonian regăsește Templul ceresc
(sec. VI
î.Ch.)

Pseudoepigr
aful lui Baruc deplânge căderea
Baruc, sfârșitul Ierusalimului și distrugerea
Apocalipsa „secretarul“ sec. I Templului (587 î.Ch.). Un
greacă a lui lui Ieremia d.Ch. – înger îl însoțește într-o
grecește Origine iudaică
Baruc sau în timpul începutul călătorie în ceruri unde
Baruc 3 exilului sec. II întâlnește demoni și îngeri,
Babilonian d.Ch. printre care și pe Mihail, și
(sec. VI regăsește Templul ceresc
î.Ch.)

2 părți: 1. aventurile lui

Daniel în exilul din Babilonia
(sec. VI î.Ch.); 2. Vedenii
Apocalipsa lui prototextul apocaliptice ce revelează Origine iudaică.
prima
Daniel sau Pseudoepigr aramaic viitorul cu supunerea față de Urmărește stilul
jumătate
Apocalipsa aful lui pierdut un conducător (alegoria lui și conținutul din
a sec. IX
persană a lui Daniel ajuns la noi Mahomed) însă cu ispășirea Cartea lui
d.Ch.
Daniel în persană care vine prin Mesia, fiul lui Daniel
David, care va inaugura
o Împărăție până la judecata
finală

Coptă,
Apocalipsa lui Pseudoepigr probail după Origine
3 părți: 1. îndemn; 2. vedenie
Ilie aful lui prototext sec. III creștină. Ajunsă
apocaliptică; 3. legenda
(coptă) sau Ilie Ilie (sec. IX ebraic d.Ch. la noi în
despre Antichrist
I î.Ch.) pierdut în fragmente
sec. I î.Ch.

sec. III Revelația lui Mihail despre

secolo viitor și despre Antichrist.
Apocalipsa lui Pseudoepigr Origine iudaică
î.Ch. (?) Călătoria lui Ilie în paradis,
Ilie (ebraică) aful lui cu referințe la
ebraică cu Mesia, cu umele Winon va fi
sau Ilie 2 sau Ilie (sec. IX războaele
interpolă invingător împotriva lui Gigit
Cartea lui Ilie î.Ch.) romano-persane
ri în sec. și va inaugura Împărăția lui
III d.C. Israel
 Origine creștină
Călătoria lui Esdra în paradis (sau iudaică
unde îi cere lui Dumnezeu de prelucrată de
Pseudoepigr
sec. II- ce există păcatul omului, însă creștini).
Apocalipsa lui aful lui
grecește IX d.Ch. nu obține nici un răspuns, și Urmează Cartea
Esdra Esdra (sec.
(?) infernul, însoțit de Mihail și lui Neemia și
V î.Ch.)
Gavril unde îl vede pe are asemănări
Antichrit cu Apocalipsa
lui Sedrah

Origine
creștină, poate
Călătoria lui Sedrah în Paradis
preluată dintr-
= Anania în grecește (sec. VI
un text iudaic
Apocalipsa lui sec. III- î.Ch.) și dialogul cu
- grecește precedent (sec.
Sedrah IV d.Ch. Dumnezeu care îi spune că
II d.Ch.?) cu
permite răul în lume din iubire
substituirea lui
față de libertatea omului
Isus în locul
îngerului Mihail

Varianta
grecească
Descrie viața lui Adam și a textului
Apocalipsa lui
- grecește - a Evei de când au fost alungați apocrif iudaic
Moise
din Eden până la moartea lor. Viața lui Adam
și Evei (sec. I
d.Ch.)

Origine iudaică,
Pseudoepigr pierdută, au
aful sec. I ajuns la noi
Călătoria lui Sofonia în
Apocalipsa lui profetului ebraică î.Ch. – scurte citate
paradis și în infern. Sofonia
Sofonia Sofonia, (sfâ (pierdut) sec. I patristice și
este preschimbat într-un înger.
rșitul sec. d.Ch. fragmente ale
VII î.Ch.) textului în
coptă.

Testamente apocrife ale Vechiului Testament

Gegul literar „testament“, în semnificația lui obișnuită, are caracteristica enuțării din partea
unei persoane muribunde ale ultimilor sale dorințe. Deseori este vorba despre îndemnuri
morale pe care muribundul le lasă urmașilor săi.
 Testamente apocrife ale Vechiului Testament

Titlul Autorul Limba Data Conținutul Note

Este o apocalipsă ce nu
trebuie confundată cu textul
Testamentul sfârșitul sec. Apocalipsei lui Abraham, Origine
- gecește
lui Abraham I d.Ch. descrie călătoria lui Abraham iudaică
în ceruri însoțit de îngerul
Mihail.

Pseudoepig
Redactor final
raful lui
redactare Ultimile cuvinte ale lui Adam creștin,
Testamentul Set, fiul lui
definitivă către fiul său Set căruia în probail
lui Adam sau Adam care
Siriacă sec. VI vestește, printre altele, venirea dezvoltarea
Cartea lui adună
d.Ch. lui Mesia ce va fi răstignit și unui nucleu
Adam cuvintele
(la Edessa?) prevestește potopul universal. deja existent
spuse lui de
ebraic?
tatăl său.

Origine
Testamentul Îndemnurile lui Iacob
sfârșitul sec. iudaică, apoi
celor 12 - ebraică muribund către cei 12 fii ai săi
II î.Ch. prelucrări
Patriarhi (sec. XVIII î.Ch.)
creștine

O dezvoltare a testamentului
Testamentul lui Iacob din cartea Genezei Origine
- coptă ?
lui Iacob 47, 29-50,26 cu intervenția iudaică
arhanghelului Mihail

Reia personajele și discuția

referitoare la originea răului
Origine
Testamentul sec. I î.Ch. – pentru omul drept din Cartea
- grecește iudaică sau
lui Iob sec I d.Ch. lui Iob. Iob dă dovadă de o și
creștină
mai mare încredere în
Dumnezeu.

Origine
ajuns la noi
iudaică,
în coptă,
Dialogurile lui Isac (XVII sec. prelucrări
Testamentul prototextul, sec. II-V
- î.Ch.) muribund și călătoria sa creștine.
lui Isac probabil în d.Ch. (?)
în ceruri. Derivă din
grecește, s-a
Testamentul
pierdut
lui Abraham
 Prescripțiile lui Moise
muribund (sec. XIII î.Ch.)
către Iosue cu profeții
referitoare la viitorul națiunii
ebraice până la domnia
Regelui Irod. Un manuscris
latin incomplet din sec. IV.
Testamentul la origine în prima
Izvoare patristice ne revelează
lui Moise sau grecește, jumătate Origine
- o dezbatere violentă între
Înălțarea lui ajuns la noi a sec. I iudaică
Mihail și Satana referitor la
Moise în latinește d.Ch.
trupul lui Moise, dezbatere
prezentă în Înălțarea lui
Moise însă absentă din
Testamentul lui Moise. Poate
în cea de-a doua parte era
descrisă de asemenea și
înălțarea cu episodul citat.

Solomon, Regele lui Israel

sec. I d.Ch. (sec X î.Ch.) pe patul de Prelucrare
(nucleul), moarte își amintește cu durere creștină al
Testamentul ebraică și
- sec. III propria sa idolatrie pe care unui text
lui Solomon grecește
d.Ch. o atribuie influențelor originar
(prelucrarea) demoniace și se prelungește ebraic
într-un tratat de demonologie

Alte apocrife ale Vechiului Testament

Titlul Autorul Limba Data Contținutul Note

3 părți eterogene Origine creștină

referitoare la profetul (probabil este
Isaia (sfârșitul sec. VIII dezvoltarea și
Grecește
începutul sec. VII î.Ch.): amplificarea unui
(prima
1. Martiriul lui Isaia tăiat nucleu existent deja
secțiune
redactor în două din ordinul lui în ebraică referitor
probabil
Înălțarea final Manase, Regele lui Iuda; la martiriul lui
- prelucrată
lui Isaia începutul 2. Vedenia lui Isaia sau Isaia. Cele trei părți
dintr-un
sec. II d.Ch. Testamentul lui Ezechia; din cauza
prototext
3. Înălțarea lui Isaia prin eterogenității lor au
semitic
descrierea călătoriei lui circulat în trecut, și
pierdut
prin cele șapte ceruri și astăzi considerate
viața, moartea și învierea de unii specialiști
Domnului ca fiind autonome
 pseudoepi
graful lui
Baruc,
secretarul Descrie lucrarea lui
Baruc 4 sau Origine iudaică,
lui Ieremia jumătatea Ieremia și Baruc în
Omisiunile grecește apoi prelucrări
în timpul sec. II d.Ch. favoare deportaților în
lui Ieremia creștine
exilului timul exilului Babilonian
Babilonian
(sec. VI
î.Ch.)

6 întrebări adresate de
Întrebările
- armenește ? Esdra „îngerului lui Origine creștină
lui Esdra
Dumnezeu“

Origine iudaică,
5 părți eterogene, poate la
Ajuns la noi apoi revizuit de
origine autonome,
integral într- tradiția creștină.
referitoare la Enoh: 1.
un dialect Fundamentală
Cartea lui Cartea celor vigilenți (cap.
etiopean, pentru angeologia și
Enoh sau redactor 1-36); 2. Cartea
prototextul în demonologia
Eno 1 sau - definitiv în parabolelor (cap. 37-71);
aramaică este iudaico-creștină.
Enoh sec. I î.Ch. 3. Cartea celor iluminați
pierdut, s-au Prezentă în canonul
etiopianul (cap. 72-82); 4. Cartea
găsit creștin copt.
visurilor (cap. 83-90); 5.
fragmente la Conține pasaje din
Scrisoarea lui Enoh (cap.
Qumran apocrifa pierdută
91-108)
Cartea lui Noe.

ajuns la noi în
2 Enoh sau
paleoslav redactor Descrie o călătorie
Enoh slavul
dintr-un text original a Patriarhului Enoh prin
sau
pseudoepi grecesc sfârșitul sec. cele șapte ceruri ce
Apocalipsa
graful lui pierdut, care I d.Ch., culmină cu întâlnirea cu Origine iudaică
lui Enoh
Enoh la rândul său redactor Dumnezeu și
sau
venea dintr-un paleoslav transformarea lui Enoh în
Secretele
text semitic sec. XI îngerul Metatron.
lui Enoh
pierdut

Pseudoepi
sec. V-VI 4 părți: 1. Înălțarea lui
graful lui
3 Enoh sau d.Ch. rabbi Ismael ben Elisha;
rabbi Isma
Apocalipsa probabil pe 2. Ismael îl întâlnește pe
el ben ebraică Origine iudaică
ebraică un nuvleu Enoh-Metatron; 3.
Elisha
a lui Enoh din sec. II- Descrierea îngelirlor; 4.
(sec.
III d.Ch. descrierea paradisului
I d.Ch.)
 O parafrază a istoriei
Cartea lumii de la creație până la
Origine iudaică.
jubileelor exod (ieșirea evreilor din
- ebraică sec. II î.Ch. Prezentă în canonul
sau Mica Egipt), subdivizând-o în
creștin copt
geneză jubilee (perioade istorice
de 49 de ani)

Conținutul este
necunoscut. Imaginând
o convertire la iudaism
a doi magi egipteni care s-
Fragmente indirecte
Cartea lui au întâlnit cu Moise,
citate de scriitori
Iannes și - grecește ? povestită în Targum, pe
creștini. Origine
Iambres care tradiția ebraică i-a
iudaică sau creștină
numit Iannes și Iambres,
era vorba probabil de
o rugăciune sau de un
psalm penitențial.

Cartea lui
Origine iudaică în
Iosif și Descrie căsătoria între
sec. I î.Ch. – diaspora Egipteană,
Asenet sau - grecește Iosif și Asenet (Egipt în
sec. I d.Ch. prelucrare creștină
Căsătoria sec. XVIII î.Ch.)
în sec. V d.Ch.
lui Asenet

Origine iudaică.
Menționat ca text
Conținea detalii autonom în alte
Cartea lui începutul referitoare la căderea apocrife, astăzi
- grecește
Noe sec. II î.Ch. îngerilor, la potop, la pierdut, însă se află
nașterea lui Noe. parțial în 1 Enoh. S-
au găsit fragmente
la Qumran.

Arabă Descrie evenimente

probabil la istorice referitoare la
origine un sfârșitul sec. Iudeea între 186-6 î.Ch.
5 Macabei - Origine iudaică
prototext în I d.Ch. suprapuse în parte cu
ebraică descrierile din 1-2
pierdut Macabei cu adăugiri.

Pseudoepi
grecește
graful lui
Odele lui probabil pe un 42 scurte compuneri
Solomon sec. I d.Ch. Origine creștină
Solomon prototext poetice
(sec. X
siriac
î.Ch.)
 Nucleul, cărțile 3-5,
de origine iudaică
14 cărți eterogene ce în diaspora
conțin diferite profeții Egiptului, sec. II
Oracolele grecește în sec. I î.Ch. –
- referitoare la evenimente î.Ch., apoi
sibyline hexametre sec. I d.Ch.
istorice din trecut și prelucrate și
viitoare, eshatologice. completate de un
redactor creștin
(sec. I-VI d.Ch.)

Origine iudaică.
În unicul fragment ajuns
Rugăciunea sec. I-II Avem doar un
- grecește până la noi Iacob-Israel
lui Iosif d.Ch. fragment, poate
vorbește despre sine
anticreștin.

Istoria lui Achikar, marele

vizir al Asiriei în timpul
domniei lui Sennacherib
și Esarhaddon (sec. VII
î.Ch.). Fiii lui fiind răpiți,
îl adoptă pe Nadab, fiul Origine iudaică.
Istoria lui sorei sale, ca să-i Prelucrări succesive
- aramaică sec. V î.C.
Achikar succedeze pe tron. creștine (sec. II
Nerecunoscătorul Nadab d.Ch.)
însă complotează
împotriva unchiului, iar în
final dreptatea învinge și
Achikar revine pe tron iar
Nadab este condamnat.

Text complex. Tratează

sec. VI
despre lupta lui Isus cu
d.Ch. (pe un Origine iudaică.
Istoria diavolul în timpul celor 40
- grecește text originar Prelucrări succesive
Recabiților de zile în pustiu și de
dni sec. I creștine.
istoria Recabiților din
d.Ch.?)
timpul lui Ieremia.

Descrie viața lui Adam și Origine iudaică. În

grecește și Evei de la alungarea lor trecut era numită
unele variante din Eden până la moartea Revelația sau
Viața lui fiecăruia dintre ei.
bazate sfârșitul sec. Apocalipsa lui
Adam și - Prezintă lămuriri referitor
probabil pe un I d.Ch. Moise, fiind, prin
Eva la greșeala lui Eva și
prototext tradiție, atribuită
ebraic păcatul originar în care Cartea Genezei lui
aflăm noi detalii față de Moise.
cele prezente în cartea
 Genezei (de pildă, șarpele
are mâini și picioare,
copacul cu pricina este un
smochine, etc).

latin, probabil
Origine creștină.
Pseudoepi după un Călătoria lui Esdra în
Inspirație din
Vedenia lui graful lui prototext grec sec. XI paradis unde vede răsplata
Apocalipsa lui
Esdra Esdra (sec. pierdut din d.Ch. celor drepți și pedeapsa
Esdra și din Cartea
V î.Ch.) sec. IV-VI celor păcătoși.
lui Neemia.
d.Ch.

grecește,
Conține texte complexe și
probabil după Origine iudaică,
Viețile legende de proveniență
- un prototext în sec. I d.Ch. interpolări
profeților extra-biblică despre viețile
ebraică sau succesive creștine.
unor profeți biblici.
siriacă pierdut

Apocrife ale Vechiului Testament prezente în Septuaginta

Titlul Autorul Limba Data Conținutul Note

Paralele al cărților lui

Esdra, Neemia, 2 Cronici. Conține mai multe
După o paranteză erori istorice. În
Esdra în
recapitulativă despre Septuaginta este 1
grecește sau 1
istoria Iersualimului între Esdra, în tradiția
Esdra (pentru sec. I î.Ch.
609-530 î.Ch., descrie protestantă; 2 Esdra
protestanți) anonim grecește – sec. I
întoarcerea evreilor la în tradiția catolică
sau 3 Esdra d.Ch.
Ierusalim din robia pre-tridentină; 3
(pentru
Babilonului (538 î.Ch.) și Esdra în tradiția
catolici)
reconstruirea așa-zisului, catolică post-
al doilea Templu (în jurul tridentină.
anului 515 î.Ch.).

Colecție de 14 imnuri fără

rugăciunea lui Manase Probabil este vorba
Ode sau
- grecește - prezente în Vechiul și de un compendium
Imnuri
Noul Testament cu ușoare în uzul liturgic
variații textuale.

Rugăciunea pseudoepig sec. II-I O scurtă rugăciune (15 În versiunile

raful lui grecește versete) înălțată Domnului actuale ale
lui Manase î.Ch.
Manase și creator și cârmuitor al Septuagintei este
 a regelui poporului (vezi 2 Cronici inclusă în Ode
din Iuda 33,18) capitolul 12
(687-642
î.Ch.)

Descrie persecuția suferită
de iudeii din comunitatea
din Alexandria Egiptului
sub tiranul greco-egiptean
Cartea a treia sfârșitul
anonim grecește Ptolemeu IV (222-205
a Macabeilor sec. I î.Ch.
î.Ch.), descriind unele
intervenții salvatoare
miraculoase ale lui
Dumnezeu în ajutorul lor.
Conțunutul este
independent de
istoriile povestite în
1-2 Macabei, chiar
dacă există afinitate
stilistică, ce ne
amintesc de ele.
Persecuția descrisă
nu are argumente
credibile în alte
izvoare istorice.

O omilie care arată

primatul rațiunii
anonim,
credincioase asupra
unii Părinți
sec. I î.Ch. pasiunilor, făcând
Cartea a patra ai Bisericii
grecește – sec. I referință la exemplele Influență stoică
a Macabeilor o atribuie
d.Ch. oferite de martiriul lui
lui Flavius
Eleazar și a celor șapte
Iosif
frați ai săi povestit în
Macabei 2.

Un psalm scurt, 7 versete,

pseudoepig Traducere în
intitulat: „Acesta este
raful lui grecește a doi
grecește psalmul autobiografic al
David psalmi în ebraică,
plecând de lui David, în afara
Psalmul 151 regele - numiți convențional
la texte numărului, când l-a
evreilor 151a și 151b, găsiți
ebraice combătut pe Goliat“.
(sec. XI în manuscrisele de
Reamintește evenimente
î.Ch.) la Qumran.
din viața lui David.

Titlurile: 152 "Rugăciunea

lui Ezechia când dușmanii
l-au înconjurat“; 153
"Când poporul a obținut Sunt prezenți în
conservați în
permisiunea lui Cirus să Paschitta și în
Psalmii 153- siriacă sau
- - se reîntoarcă în țară“; 154 manuscrise al
155 grecește din
"Spusă a lui David când Septuagintei din
texte ebraice
a luptat cu un leu și un lup Qumran.
care atacau o mioară din
turma sa“; 155 "Spusă
a lui David când se
 întorcea, aducând
mulțumire lui Dumnezeu,
care l-a eliberat de leu și
de lup, ucigându-i pe
amândoi“.

Pseudoepig Accente mesianice,

raful lui anti-romane,
grecește din
Solomon anti-macabei,
Psalmii lui texte sfârșitul
regele 18 psalmi anti-saducei. Au
Solomon originare sec. I î.Ch.
evreilor fost pierduți, însă
ebraice
(sec. X regăsiți în sec.
î.Ch.) XVII.

Scrierile apocrife ale Noului Testament

Sunt texte religioase necanonice atribuite pseudoepigrafilor Noului Testament. Criteriile după
care Biseric din antichitate recunoștea un text religios ca fiind canonic sunt:
- paternitatea apostolică: învățăturile sunt atribuite fie scrierilor directe ale apostolilor
fie celor mai apropiați discipoli ai lor;
- uzanța liturgică: erau texte folosite la celebrarea cultului liturgic în primele
comunități creștine;
- orthodoxia: texte ce respectă adevărurile dogmatice ale credinței: Unitate și Trinitate
în Dumnezeu, Isus Christos, adevărat om și adevărat Dumnezeu, etc...
Printre apocrifele Noului Testament putem evidenția în particular o multitudine de:
Evanghelii Apocrife: un grup eterogen de textece au un caracter religios în referință la figura
lui Isus Christos și care, cu timpul, au fost excluse din canonul Scripturii creștine. Aceste
evanghelii au văzut lumina zile în perioada patristică. Deseori aceste scrieri au fost atribuite
unui pseudoepigraf apostolic sau discipoli apropiați ai acestora. Evangheliile apocrife au fost
excluse de la citirea lor publică în cadrul liturgiilor deoarece erau considerate ca fiind
purtătoare ale unor tradiții misterioase sau chiar ezoterice. Termenul „apocrif“, „a ascunde“
sau „ceva rezervat unui mic număr“ a fost inventat de primele comunități creștine. După ce
a trecut prima generație de creștini, următoarea generație a simțit nevoia de a avea informații
suplimentare despre Isus Christos pe pământ, acesta fiin unul din motivele ce a condus la
noile forme literare stabilite în jurul textelor biblice ce astăzi fac parte din Noul Testament.
Printre obiectivele acestei producții literare putem enumera: un obiectiv istoric, unul
apologetico-doctrinal, unul devoțional-liturgic, dar și acela al răspândirii unor noi învățături,
deseori în contrast cu cele oficiale ale Bisericii, inspirându-se din scrierile literaturii creștine
vechi. În Dicționarul de teologie, vorbind despre semnificația apocrifelor, Bergier scrie:
„Creștinii au dat o semnificație diferită apocrifelor față de cea a păgânilor și evreilor. Prin
apocrif ei numeau o anumită carte ce avea un conținut mai dubios, un autor mai incert, pe
credința căruia nu se puteau sprijini“. Codexul apocrif al Noului Testament stabilit de J.C.
Thilo, vol I, Leipzig, 1832, reorganizează materia în funcție de genurile literare ale Noului
Testament: evanghelii, fapte, scrisori și apocalipse. Delimitarea riguroasă a structurii Noului
Testament și individualizarea unei forme textuale bine definite pentru fiecare lucrare a fost
precizată în primele ediții critice ale lui E. Hennecke (1904 și 1924) Scrierile apocrife ale
Noului Testament. Acesta definea apocrifele ca fiind scrieri neacceptate în canon, însă care,
datorită titlului sau altor enunțuri, aveau pretenția că ar conține o valoare echivalentă
scrierilor cnaonice și că, din punctul de vedere al istoriei formelor prelungeau și dezvolatu
genurile literare adoptate de Noul Testament, chiar dacă introduceau în ele și elemente străine
scrierilor canonice. O asemenea definiție, preluată de Luigi Moraldi și Mario Erbetta, a fost
îndelung criticată de Eric Junod din cauza legăturii strânse ce poate instala o asemenea
definiție între scrierile apocrife și cele canonice, ce limitează, printre altele, excesiv arcul
cronologic al producerii apocrifelor (sec. I-III). Junod propune chiar substituirea desemnării
„apocrife ale Noului Testament“ cu cea de „apocrife creștine antice“. Willy Rordorf propune
substituirea termenului „apocrife“ cu expresia „literatura creștină extrabiblică“. Literatura
apocrifă a exercitat o infuență deosebită în domeniulartistic, devoțional și liturgic și se referă
la unele „goluri“ din viața lui Isus pe care dorește să le umple: copilăria lui Isus, figura
Fecioarei Maria, pătimirile lui Isus, perioada imediat următoarea învierii lui Isus, etc...
Apocrife de origine iudeo-creștină sunt texte produse de primele comunități creștine care
proveneau din grupul celor care observau legea lui Moise ca un element discriminatoriu:
credeau în Isus Christos și aparțineau Bisericii Mame din Ierusalim. Aceste texte creștine
exprimă gândirea lor folosindu-se de categoriile iudaismului târziu. Printre aceste lucrări
putem enumera: Didahia, Epistola lui Clement romanul către corinteni, Păstorul lui Hermas.
În această categorie, de regulă, unii specialiști includ și unele texte sub titlul de „evanghelii“,
a căror cunoaștere o datorăm citatelor aflate în scrierile patristice: Evanghelia evreilor,
Evanghelia nazireilor și Evanghelia ebioniților. Nici un manuscris original nu a ajuns la noi.
Există însă o tendință a specialiștilor de reconstituire a Evangheliei evreilor, considerată de
unii ca fiind „proto-matei“ sau Evanghelia care a stat la baza inspirației mateene, din care
lipsește partea inițială, genealogia lui Isus. Astăzi însă mai există încă două tendințe: prima
dorește să identifice în Evanghelia evreilor și așa-numita Evanghelia nazireilor, iar în
Evanghelia ebioniților vor să vadă așa-zisa Evanghelia celor Doisprezece. Din citatele
Părinților Bisericii pare dificil totuși susținerea unei asemenea ipoteze, cu atât mai mult cu cât
acești autori afirmă că Evanghelia ebioniților ar fi fost compusă cu ajutorul celor trei
evangheliști cnaonici, Luca, Marcu și Matei; a doua ipoteză face o distincție clară între cele
trei evanghelii: a evreilor, a nazireilor și a ebioniților. Este dificilă datarea lor, chiar dacă unii
specialiști au avansat ipoteza jumătății secolului al doilea.
Apocrifele gnostice sunt scrierile creștine de tendință gnostică. Gnosticismul se răspândește
în sec. II-III, iar textele acestui fenomen sincretist religios se prezintă ca fiind „secrete“, ce
provin din învățăturile ezoterice ale lui Isus sau ale apostolilor rezervate doar celor inițiați.
Printre aceste scrieri putem menționa: Evanghelia egiptenilor, Evanghelia lui Matia,
Evanghelia lui Maria Magdalena, Apocrifa lui Ioan, Înțelepciunea lui Isus, Evanghelia lui
Toma, Evanghelia lui Petru. În aceste texte, învățătura gnostică transpare datorită unor
accente extreme. Majoritatea acestor texte au văzut lumina zilei în ceontextele unor curente
teologice considerate eretice de Biserica din antichitate. Printre asemenea scrieri se mai află și
Protoevanghelia lui Iacob și Faptele lui Paul și Tecla, a căror citire era considerată folositoare.
Părinții Bisericii și reacția lor față de scrierile apocrife
Biserica de la începuturi s-a ridicat împotriva scrierilor apocrife, făcând apel neîncetat la
tradiția publică transmisă din generație în generație prin succesiune apostolică în Biserică.
Astfel s-a ajuns la stabilirea unui consens asupra cărților creștine reținute autentice și
inspirate. Foarte repede, termenul „apocrif“ a devenit sinonim de „fals“, chiar dacă prima listă
oficială ce conține lucrările respinse de Biserica primitivă nu urcă mai departe de sec. IV, în
așa numitul Decret Gelasian. Totuși, Biserica și-a exprimat punctul de vedere asupra acestor
texte mult mai devreme, după cum află din mărturia Părinților Bisericii. După Sfântul Irineu
de Lyon, gnosticii au compus o vastă masă de lucrări apocrife și prefăcute, forjate de ei înșiși;
astfel el atacă pretenția lui Basilide de a poseda discursuri apocrife pe care apostolul Matei le-
ar fi primit de la Domnul. Tertulian, fără să stea prea mult pe gânduri, acordă termenului
„apocrif“ echivalentul de „fals“. Origen numește apocrife scrierile iudaice necanonice, fără
a le condamna totuși, afirmând că tot ceea ce se află în apocrife nu este de respins. Același
Origen, citat de Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească 6,25, distinge scrierile creștine
admise de toți, cele ce sunt unanim respinse și cele ce sunt subiect de discuție. Sfântul
Atanasie de Alexandria, în Scrisoarea Pascală 39, din anul 367, stabilind scrierile canonice,
în indice enumeră și unele scrieri apocrife, invenții ale ereticilor, copuse târziu și condamnate
de Biserica primitivă. Consolidarea canonului Scripturilor în Occident și în Orient a condus la
devalorizarea definitivă a apocrifelor și asocierea lor cu apelativul „eretice“, după cum stau
mărturie unele scrieri ale Sfântului Augustin, Împotriva lui Faust 11,2, și Sfântului Ieronim,
Comentarii la Isaia, 17.
Excluzderea scrierilor apocrife și tentative de restabilire a lor
Binomul Scriptură-Tradiție, susținut de Bisericile care se refereau la fundamentul apostolic,
a stat la baza selectării scrierilor cnaonice de cele necanonice, în interiorul unei vaste
producții literare ce imita genul literar al Noului Testament, cu intenția de a explicita mesajul
și a umple lipsurile. Astfel, scrierile apocrife au fost excluse fără prea mari dificultăți din
screirile cnaonice creștine. Totuși, în Evul Mediu și în antichitate nu a existat o voce unanimă
pentru selectarea textelor. În unele scrieri, de pildă, s-au descoperit fapte istorice ce umplu
goluri din evangheliile canonice și care au aflat veracitate în diferite tradiții locale. De aceea
unii autori, precum episcopul Ioan de Tesalonic (+630), au elaborat teoria conform căreia
scrierile apocrife au fost compuse de autori de bunăcredință, însă contrafăcute de autori
eretici, provocând astfel refuzul lor de autoritatea bisericească primitivă. Datorită acestei
teorii unele scrieri apocrife au jucat un rol deosebit de important în doctrina, învățătura și
iconografia creștină de la începuturi. Exemplul cel mai evident este cel al Protoevangheliei
după Iacob, compus probabil la jumătatea sec. II, din care află numele părinților Sfintei
Fecioare Maria, Ioachim și Ana, precum și originea sărbătorii liturgice a nașterii Sfintei
Fecioare. Aceeași lucrare a contribuit la promovarea învățăturii referitoare la fecioria perpetuă
a Mariei și a influențat reprezentarea tradițională a ieslei nașterii Mântuitorului. În ciuda
condamnărilor bisericești repetate, unele scrieri apocrife au jucat un rol primordial pentru
reflecția teologică, pentru începutul unor devoțiuni și au avut un succes enorm în mediul
orthodox, devenind foarte repede un patrimoniu comun al religiozității populare. Sfântul
Augustin, care s-a ridicat deseori împotriva apocrifelor, în predicile sale de Crăciun se inspira
deseori din ele: pentru a vorbi despre Fecioria Mariei in partu (Ser. 184,1; 186,1), despre
măgarul și boul din jurul ieslei, cu citatul din Is. 1,3, ca și în Evanghelia lui Pseudo-Matei
(Serm. 189,4; 204,2). Chiar și Sfântul Ieronim, un zelos adversar al apocrifelor, revine uneori
asupra unor teme dezbătute de apocrife (Epist. 108,10). Printre scrieril apocrife ale Noului
Testament, un interes deosebit îl prezintă evangheliile apocrife: unele scrise de autori creștini
în comuniune cu Biserica, altele scrise de autori aparținând comunităților schismatice sau
eretice. Primele nu conțin elemente disparate străine credinței apostolice, pe când celelalte
sunt revendicate de unii autori eretici pentru a expunde învățătura lor punând-o pe seama unui
pseudo-apostol sau discipol apropiat apostolilor. Multe alte evanghelii au fost scrise însă de
persoane cărora le lipseau comptențele necesare tratării unei asemenea materii și care nu
putau oferi dovezi suficiente în favoare învățăturii creștine sau a veracității faptelor narate.
Datarea scrierilor apocrife și istoricitatea lor
În general, Evangheliile apocrife nu sunt primite de cercetători ca fiind fidabile mărturii ale
lui Isus istoric, dată fiind redactarea lor destul de târzie, începând cu jumătatea sec. II, iar
unele sunt scrise chiar mai târziu, sec. III-IV. Discuțiile pentru datarea acestor scrieri sunt
subisct de ne-acorduri majore între specialiști. Totuși, există aproape o unanimitate printre
studioși pentru a spune că Proto-evanghelia lui Iacob, Evanhgelia lui Toma și Evanghelia
greacă a egiptenilor pot fi datate de la jumătatea sec. II, iar unii afirmă chiar că am putea afla
în aceste scrieri unele infuențe din evangheliile canonice. Proto-evanghelia lui Iacob și
Povestirile copilăriei Domnului Isus pot fi datate din jumătatea a doua a sec. II, însă unii
propun chiar sec. IV sau V, iar alții văd în aceste scrieri texte care ar fi stat la baza redactării
evangheliilor canonice după Matei și Luca.
Folosirea și difuzarea evangheliilor apocrife au fost variate: evangheliile copilăriei,
necanonice, s-au bucurat de un anumit succes, cel puțin la nivel artistic: de pildă, localizarea
nașterii lui Isus Christos într-o grotă provinde din Proto-evanghelia lui Iacob, pe când
prezența unui măgar și a uni bou lângă iesle, asociate figurărilor nașterii lui Isus în antichitate
și în Evul Mediu, provin din Evanghelia lui PseudoMatei; evanghelile gnostice s-au dezvoltat
în interiorul mișcării religioase ezoterice, gnosticismul, care s-a răspândit în jurul sec. II d.Ch.
în medii creștine, ce au stat la baza majorității tendințelor eterodoxe. Unele povestiri din
apocrife au fost folosite în artă pentru a prezenta anumite aspecte din viața lui Isus și ale
persoanelor lui mai apropiate, descrise în evangheliile canonice. Asemenea reprezentări sunt
des întânite îm bisericile și sanctuarele noastre, fără a provoca numaidecât discuții doctrinale.
Evangheliile copilăriei prezintă detalii din viața pre-ministerială a lui Isus, mai ales din
copilărie, necunoscute pe alte căi nouă, deoarece sunt trecute sub tăcere de evangheliile
cnaonice. În general, aceste scrieri prezintă un caracter de abundență și miraculos ce uneori ne
conduc spre magie-fabulă, în contrast evident cu evangheliile cnaonice. Caracteristica
omniprezentă este ce a impreciziei de natură istorică sau geografică ce invalidează valoare lor
istorică. Niciuna dintre aceste scrieri nu a fost reținută de textele biblice considerate inspirate.

Evangheliile apocrife ale copilăriei

Titlul Autor Limba Data Conținutul Note

Proto-
Nașterea miraculoasă a
evanghelia lui Iacob Înalță firea
Fecioarei Maria;
Iacob sau apostolul și feciorelnică a Sfintei
jumătatea copilăria ei în templul
Evanghelia primul grecește Maria; prezintă unele
sec. II din Ierusalim; căsătoria
copilăriei sau episcop de afinități cu scrierile
miraculoasă cu Iosif;
Evanghelia Ierusalim gnostice.
nașterea lui Isus
după Iacob

Codicele Nașterea Fecioarei

Arundel 404: Maria; copilăria ei în Variantă târzie
Cartea - latinește sec. XIV templul din Ierusalim; a Proto-evangheliei
copilăriei căsătoria miraculoasă cu lui Iacob
Mântuitorului Iosif; nașterea lui Isus.
 Evanghelia
copilăriei
a lui Toma
Toma jumătatea Diferite minuni săvârșite Prezintă afinități cu
sau grecește
apostolul sec. II de Isus între 5 și 12 ani unele scrieri gnostice
Evanghelia
lui Pseudo-
Toma

Nașterea miraculoasă a
Prelucrarea unui
Fecioarei Maria;
Evanghelia Matei material prezent în
copilăria ei în templul
lui Pseudo- apostolul și Proto-evanghelia lui
din Ierusalim; căsătoria
Matei sau evanghelist Iacob și în
latinește sec. VIII-IX miraculoasă cu Iosif;
Evanghelia ul, tradus de Evanghelia copilăriei
nașterea lui Isus; fuga în
copilăriei Sfântul a lui Toma cu un
Egipt; diferite minuni
după Matei Ieronim adaos specific: figa
săvârșite de Isus între 5
în Egipt.
și 12 ani

Prelucrarea unui
material prezent în
Proto-evanghelia lui
Nașterea lui Isus; fuga în Iacob, în Evanghelia
Evanghelia Caiafa,
arabă și sec. VIII-IX Egipt, diferite minuni lui Pseudo-Matei și
arabă Marele
siriacă (?) săvârșite de Isus între 5 în Evanghelia
a copilăriei Preot
și 12 ani copilăriei a lui Toma.
Întâlnim elemente
magice specifice
fabulelor populare

Prelucrarea unui
material prezent în
Nașterea miraculoasă a Proto-evanghelia lui
Fecioarei Maria; Iacob, în Evanghelia
Redactor
copilăria ei în templul lui Pseudo-Matei
definitiv sec.
Evanghelia din Ierusalim; căsătoria a copilăriei, în
XIX
armeană - armeană miraculoasă cu Iosif; Evanghelia copilăriei
folosind un
a copilăriei nașterea lui Isus; fuga în a lui Toma și în
material
Egipt; diferite minuni Evanghelia arabă
precedent
săvârșite de Isus între 5 a copilăriei. Întâlnim
și 12 ani. afinități cu
învățăturile
monofiziților.

Cartea despre Tradus de Nașterea miraculoasă a Prelucrare, rezumând

nașterea Sfântul latinește sec. VIII-IX Fecioarei Maria; primele 11 capitole
Fecioarei Ieronim copilăria ei în templul ale Evangheliei lui
 Maria din Ierusalim; căsătoria Pseudo-Matei.
miraculoasă cu Iosif;
nașterea lui Isus.

Prima parte este

o prelucrarea
a materialului
Căsătoria Sfântului Iosif
ajuns la existent în Proto-
Istoria lui cu Sfânta Fecioară
noi în sec. V-IX evanghelia lui Iacob
Iosif - Maria; nașterea lui Isus;
coptă și (?) și în Evanghelia
tâmplarul descrierea detaliată
arabă copilăriei a lui toma,
a morții Sfântului Iosif.
iar partea referitor la
moartea Sfântului
Iosif este originală.

Trei Evanghelii iudeo-creștine

Titlul Autorul Linmba Data Conținutul Note

Probabil era o formă diferită Pierdută, ne este

a Evangheliei după Matei din cunoscută doar
Evanghelia
Ebioniții aramaică? sec. II care lipsea partea inițială: citatelor aflate în
ebioniților
nașterea feciorelnică a lui unii Părinți ai
Isus. Bisericii.

Probabil era o formă diferită Pierdută, ne este

Evanghelia
a Evangheliei după Matei din cunoscută doar
nazireilor sau
nazireii aramaică? sec. II care lipsea partea inițială: citatelor aflate în
nazarenilor sau
nașterea feciorelnică a lui unii Părinți ai
nazoreilor
Isus. Bisericii.

Probabil era o formă diferită Pierdută, ne este

Iudeo- a Evangheliei după Matei din cunoscută doar
Evanghelia
creștinii aramaică? II secolo care lipsea partea inițială: citatelor aflate în
evreilor
din Egipt nașterea feciorelnică a lui unii Părinți ai
Isus. Bisericii.

Evangheliile gnostice

Titlul Atribuită Limba Data Conținutul Note

 Rivelația secretă a lui
Isus înviat făcută
evanghelistului Ioan,
Apocrifa lui descriind creația, căderea
Ioan sau omului în păcat, Lucrare gnostică.
Cartea lui Ioan răscumpărarea omenirii. Citată de Sfântul
evanghelistul Conține elemente Irineu. Considerată
Iaon, apostol sec. II
sau Cartea gnostice: împărțirea pierdută până la
și coptă până în
secretă a lui trimpartită a oamenilor: descoperirea a trei
evanghelist anul 185
Ioan sau pământeni, psihici, versiuni distincte în
Revelația spirituali; creația Codicile de la Nag-
secretă a lui Demiurgului; cei 7 eoni, Hammadi.
Ioan dihotomia
lumină/întuneric;
dumnezeirea întrupată în
omul muritor.

Dialogul între
Lucrare gnostică.
Dialogul Mântuitorul Isus
Considerată
Mântuitorului Christos și unii discipoli,
pierdută până la
sau Dialogul - coptă sec. II în care expune
regăsirea ei printre
Răscumpărăto- cosmologia gnostică, cu
maniscrisele de la
rului unele insistențe
Nag-Hammadi.
antifeministe.

Lucrare gnostică.
Cartea secretă Considerată
a lui Iacob sau Iacob Revelația secretă a lui pierdută până la
coptă sec. II
Apocrifa lui apostolul Isus Înviat lui Iacob. regăsirea ei printre
Iacob maniscrisele de la
Nag-Hammadi.

Lucrare gnostică.
Cartea lui Considerată
prima
Toma, Iuda, Toma Revelația secretă a lui pierdută până la
coptă jumătate
Concurentul apostolul Isus Înviat lui Toma. regăsirea ei printre
a sec. III
sau Atletul maniscrisele de la
Nag-Hammadi.

Lucrare gnostică.
Revelația secretă a lui Pierdută în negura
A doua
Pistis Sofia sau Isus Înviat discipolilor și vremii, este
'noi' jumătate
Cartea coptă exagerarea rolului Marie descoperită și
discepolii a sec. III
Mântuitorului Magdalena, care este studiată începând
sau sec. II
întruparea Înțelepciunii. cu 1795 datorită
unui manuscris,
 Askew. S-au găsit
și unele variante
printre codicele de
la Nag-Hammadi.

Citat de unii Părinți

probabil trebuie
identificată cu
Evanghelia lui Apellus, sec. jumătatea lucrarea Cuvintele
- -
Apellus II, gnostic sec. II lui Apellus sau
Cugetările lui
Apellus ale
gnosticului Apellus

Pierdută, citată de
unii Părinți. Poate
Bardesan fi inspirată din
Evanghelia lui (sec. II-III) Evanghelia lui
- - -
Bardesan gnostic Ioan, parțial sau în
siriac integralitate, sau cu
Diatesaronul lui
Tatianus.

Basilide, Pierdută, cunoscută

Evanghelia lui
sec. II, - - - doar din citate
Basilide
gnostic patristice.

Evanghelia
Lucrare gnostică.
coptă Isus este întruparea lui
Considerată
a egiptenilor Set, al treilea fiu al lui
pierdută până la
sau Sfânta - coptă sec. III-IV Adam, pentru a elibera
regăsirea ei printre
carte sufletele divine din
codicele de la Nag-
a Duhului temnița trupului.
Hammadi.
Sfânt invizibil

Dialogul lui Isus Înviat Lucrare gnostică.

Evanghelia începutul lângă mormânt cu una Gnostico. Pierdută,
grecească - grecește sec. II în din femeile piose, însă cunoscută doar
a egiptenilor Egipt Salomeea. Ascetismul din citații
sexual gnostic. patristice.

Eva încearcă să atingă Lucrare gnostică.

Evanghelia lui sec. II-III cunoașterea, deci Pierdută, însă
- - mântuirea, mâncând din cunoscută nouă din
Eva (?)
fructul pomului citațiile patristice.
cunoașterii binelui și Probabil influențată
 răului. Exagerarea de Evanghelia
coitusului întrerupt și perfecțiunii.
înghițirea spermei ca un
act religios.

Diferite afirmații ale lui

Isus referitor la
sacramente. Christos și Lucrare gnostică.
coptă,
Maria Magdalena sunt Pierdută, nu este
probabil o
căsătoriți, însă într-un menționată de
prelucrare ultima
Evanghelia Filip, sens spiritual: sunt Părinții Bisericii,
a unui parte a sec.
după Filip apostolul întrupări ale eonilor, însă a fost
prototext în II
emanații ale lui redescoperită în
grecește
Dumnezeu, Christos și codicele de la Nag-
pierdut
Sofia, care au dat naștere Hammadi.
din veșnici tuturor
îngerilor.

Lucrare gnostică.
coptă,
Însuși Isus îi cere lui Pierdută, însă
probabil jumătatea
Iuda să-l trădeze. Astfel cunoscută nouă din
Evanghelia lui Iuda după un sec. II,
se va putea realiza planul citatele patristice,
Iuda Iscarioteanul prototext în până cel
mântuirii. Descrie manuscris regăsit la
grecește, târziu 180
cosmologia gnostică. Minya, Egipt, în
pierdut
1978.

Exagerează rolul
discipolei Maria Lucrare gnostică.
coptă,
Evanghelia Magdalena în primele Pierdută, însă
probabil
după Maria comunități creștine. cunoscută nouă din
după un jumătatea
sau Evanghelia - Mișcările feministe citatele patristice,
prototext în sec. II
Mariei revendică argumentația s-au gasit unele
grecește,
Magdalena lor pentru accesul fragmente în
pierdut
femeilor la preoție din grcește și în coptă.
această carte gnostică.

Matia, Lucrare gnostică.

Evanghelia lui
apostolul Revelația secretă a lui Folosită de
Matia sau jumătatea
care l-a grecește Isus făcută lui Matia Basilide, cunoscută
Tradițiile lui sec. II
înlocuit pe după înviere. nouă datorită
Matia
Iuda Iscariot citatelor patristice.

Lucrare gnostică.
Evanghelia Pierdută, însă
- - - -
perfecțiunii cunoscută nouă
datorită citatelor
 patristice. Probabil
este una și aceeași
lucrare cu
Evanghelia lui Eva.

Lucrare gnostică.
Evanghelia
Pierdută, însă
celor patru
- - - - cunoscută nouă
Împărății
datorită citatelor
cerești
patristice.

Lucrare gnostică.
coptă,
Păstrată în
Evanghelia probabil Dialogul între
fragmentarul
Mântuitorului după un Mântuitorul Isus
- sec. II-III papirus din Berlin,
sau Evanghelia prototext în Christos și discipolii săi
22220, ce poate fi
de la Berlin grecește, după învierea din morți.
datat din sec. IV,
pierdut
studiat din 1999.

Lucrare gnostică.
Înțelepciunea
Dialogul dintre Isus Pierdută, însă
lui Isus sau
- coptă sec. II-III Christos înviat și unii redescoperită în
Sofia lui Isus
dintre discipolii săi. codicele de la Nag-
Christos
Hammadi.

Evanghelia lui coptă,

Colecție de afirmații ale Lucrare gnostică.
Toma, sau probabil
lui Isus Christos, Pierdută, însă
Evanghelia lui Toma, după un
sec. II probabil asemănătoare redescoperită în
Toma Didimul apostolul prototext în
loghiilor evanghelice codicele de la Nag-
sau A cincea grecește,
canonice. Hammadi.
Evanghelie pierdut

Lucrare gnostică.
Pierdută, însă
coptă, cunoscută nouă
probabil O disertație ce prezintă datorită citatelor
Evanghelia după un jumătatea anumite aspecte patristice: Irineu
-
adevărului prototext în sec. II fundamentale ale o atribuie lui
grecește, învățăturii gnostice. Valentin. Regăsită
pierdut printre
manuscrisele de la
Nag-Hammadi.

Interogatio Ioan, sec. XII Revelața secretă a lui Se inspiră din

Johannis sau apostol și lainește sau puțin Isus făcută lui Ioan în erezia medievală
Cina secretă evanghelist înainte timpul ultimei cine. bulgară dualistă
sau Cartea lui a bogomililor, are
Ioan afinități cu
evanghelistul mișcarea
occidentală
a catarilor.

Origine islamică.
Conform unor
Îl descrie pe Isus ca un
specialiști
Evanghelia lui Barnaba, om adevărat, nu și ca
spaniolă sec. XIV musulmani,
Barnaba apostolul Dumnezeu, precursor al
lucrarea preia un
lui Mahomed.
text apostolic
existent.

5 părți eterogene: 1. Isus

Înviat îi povestește lui
Bartolomeu coborârea
lui în infern; 2. Maria îi
povestește lui
Bartolomeu buna vestire;
grecește, cu
3. Isus arată apostolilor
variante
infernul; 4. Isus vorbește
Evanghelia lui Bartolomeu, dezvoltate în sec. III-V
despre Beliar, Satana, și- -
Bartolomeu apostolul latinește, (?)
l îndeamnă pe
paleoslavă și
Bartolomeu să-i pună
coptă
diferite întrebări
diavolului; 5.
Bartolomeu îi cere lui
Isus explicații referitor la
păcatul împotriva
Duhului Sfânt.

Pierdut, regăsit în
Evanghelia lui Iuda Tadeul,
grecește sec. II - 1997 la Tel-al-
Tadeu apostolul
Faron, în Egipt.

Evangelii apocrife ale pătimirii

Titlul Attribuire Limba Data Conținutul Note

Evanghelia Gamaliel, coptă, Descrie evenimentele din Lucrarea prezintă

lui probabil sec. IV duminica Paștelui ce au originea exagerării
ilustrul
Gamaliel prelucraea urmat învierii Domnului și creștine a lui Pilat și
învățător
unui exagerează figura lui Pilat și a soției sale Procla,
 evreu material în a soției sale Procla, care i-a considerați sfinți în
grecește, cerut soțului, conform caledarele Bisericilor
pierdut Evangheliei după Matei, să-l grec-ortodoxe și copte.
elibereze pe Isus ce drept,
dat pe mâna lui din cauza
răutății evreilor.

Evanghelia Nicodim, Descrie pătimirea lui Isus

lui discipol al grecește sec. II Christos, disculpându-l pe -
Nicodim lui Isus Pilat.

Lucrare pierdută,
cunoscută nouă dor din
Descrie pătimirea lui Isus câteva citate patristice;
Evanghelia Petru, jumătatea
grecește Christos, disculpându-l pe un fragment destul de
lui Petru apostolul sec. II
Pilat. lung a fost găsit în
1887 în Egipt, la
Akhmim.

Iosif din Descrie pătimirile lui Isus,

Declarația
Arimateea, înaintea dând multe detalii
lui Iosif din grecește -
discipol al sec. XII referitoare la cei doi tâlhari,
Arimateea
lui Isus Dismas și Gestas.

Evanghelii apocrife pierdute sau omonime

Titlul Atribuție Limba Data Conținutul Note

Predica lui
pseudoepigraf Argumente apologetice
Petru sau Pierdută, cunoscută nouă
lui Petru grecește sec. II în favoarea
Kerigma lui din citate patristice.
apostolul creștinsimului.
Petru

Evanghelia pseudoepigraf Coincide probabil cu

- - Citată de unii Părinți.
lui Andrei Andrei Faptele lui Andrei.

Pierdută, cunoscută nouă

din citate patristice.
Cerintus, Probabil este
Evanghelia începutul sec. o prelucrare după
- - -
lui Cerintus II, ebionit- Evanghelia lui Matei sau
gnostic Evanghelia lui Ioan, sau
poate chiar un
compendium între cele
 două evanghelii
cnaonice.

Pierdută, cunoscută nouă

Evanghelia
din citate patristice.
celor 12 - - sec. II -
Probabil coincide cu
Apostoli
Evanghelia ebioniților.

Pierdută, cunoscută nouă

Evanghelia Mani, sec. III,
persană sec. III - din fragmente citate de
lui Mani eretic
Sfinții Părinți.

Pierdută, cunoscută nouă

din fragmente citate de
Evanghelia Marcion, sec.
- - - Sfinții Părinți. Probabil
după Marcion II, eretic
este o prelucrare
a Evangheliei lui Luca.

Pierdută. Citată într-un

Cele două pasaje manuscris din sec.
fragmentare care au XVIII. Raportează
ajuns până la noi o scrisoare atribuită lui
descriu învierea unui Celement de Alexandria,
sec. II
Evanghelia pseudoepigraf tânăr de către Isus, iar 150-215, găsită în
secolo?
secretă a lui Marcu grecește un text mai scurt mănăstirea din Mar
(fals din
Marcu evanghelistul vorbește despre Saba, lângă Ierusalim.
sec. XX)
Salomeea, amândouă Probabil era o scriere
evenimentele nu sunt gnostică inspirată din
prezente în evanghelia Evanghelia lui Marcu,
canonică a lui Marcu. iar alți specialiști susțin
că este un fals istoric.

Pierdută, cunoscută nouă

Evanghelia din citate patristice.
celor 70 de - - - - Probabil este un text ce
discipoli coincide cu Evanghelia
lui Mani.