Vasile Voiculescu sau doctorul –înger

Prof. Nicoleta Florean

Colegiul Național Pedagogic ”Ștefan cel Mare”, Bacău

Motto :
”Îndemnul îngerului adevărat e întotdeauna lupta. Numai satana e ispita, vrajă de câștig ușor
asupra a tot ce cuprinzi cu ochii.” ( Vasile Voiculescu)

Despre Vasile Voiculescu s-au scris tomuri reliefându-se, de fiecare dată, dimensiunea
ortodoxistă a imaginarului său artistic și trecându-se în penumbră drumul spiritului voiculescian
spre armonia interioară pe care a propovăduit-o ca artist și ca medic.
”Ceea ce izbea în persoana lui Vasile Voiculescu era bunătatea serafică pe care ştia să o
arate orişicui: nici nu critica pe nimeni, nu găsea defecte nimănui şi nu blama pe nimeni, aflând
întotdeauna scuze şi înţelegându-l pe fiecare” mărturisea doctorul Constantin Daniel.
Locul de baștină îi este Buzăul lui Ion Andreescu, al Adinei-Paula Moscu sau al lui
Nicolae Leonard, Ion Caraion, Laurențiu Ulici ori laureatul Premului Nobel pentru Medicină,
George Emil Palade, oameni care au făcut cinste României. Vine pe lume ca al șaptelea copil la
familiei Costache și Sultana Voicu, oameni cu stare din comuna Pârscov. Numele de Voiculescu
îi e atribuit în foile matricole de la Școala din Pleșcoi, unde urmează cursurile primare pentru ca
mai apoi să studieze la Liceul „Alexandru Hâjdeu” din Buzău şi apoi la Liceul Gheorghe Lazăr
din Bucureşti.
În 1902–1903 viitorul scriitor începe “Facultatea de Litere şi Filosofie” din Bucureşti,
apoi trece la “Facultatea de Medicină”, loc în care rămâne mult timp marcat de orele petrecute în
sălile de disecţie, unde, alături de colegii săi, studiază "pe trupuri de prostituate asasinate sau
culese de pe calea ferată sau pe trupuri de cerşetori, adunaţi de pe sub podurile Dâmboviţei".
Căsătoria cu Maria Mittescu, studentă și ea la Medicină îi va aduce ”doctorului fără
arginți” cele mai scumpe comori : cei cinci copii de care s-a bucurat cât a putut : Sultănița,
Marta, Gabriela, Ioan și Radu.
După terminarea facultății devine medic la Tătărani și apoi la Buftea, unde avea
domiciliul temporar familia regală a României. Astfel a cunoscut-o pe Alteța Sa prințesa Nadejda
Știrbei, o apropiată a Reginei Maria. Devenind medicul familiei Știrbei, Nadejda îl va recomanda
Alteței Sale Regale spre a-l consulta pe prințul Mircea, însă, din păcate, prea târziu. Regina
Maria a fost recunoscătoare tânărului medic și i-a trimis un ceas de buzunar pe care erau gravate,
pe lângă însemnele Casei Regale, şi câteva cuvinte.
În timpul primului război mondial este medic militar la Bârlad, unde participă la serile
culturale ale lui Vlahuţă. Editorial debutează cu volumul Poezii (1916). Din acelaşi an
colaborează la Flacăra lui C. Banu, în urma unei recomandări date de Macedonski. Ia Premiul
Academiei pentru volumul Din ţara zimbrului şi alte poezii (1918).
Dar interesant este faptul că în 1935, Vasile Voiculescu publică "un dicționar de leacuri",
după cum mărturisește încă din "Cuvântul de lămurire", intitulat "Toate leacurile la îndemână".
Cartea "ne deprinde cu mânuirea buruienilor și florilor de leac, cum și când trebuiesc folosite,
după felul bolilor și vârsta bolnavului". ”Toate leacurile la îndemână”, ”scoasă de Fundaţia
Culturală Regală Principele Carol”, este prima carte medicală de Vasile Voiculescu și a fost
pusă sub o copertă cu o reproducere după Mama şi copilul de Luchian.
Autorul subliniază importanța folosirii plantelor în terapie, mărturisind că: "aceste
buruieni de leac apucate din moși, ne vin ca o zestre a trecutului, care nu e bine să fie lepadată,
înainte de a fi înlocuită cu ceva mai bun". El este conștient de proprietățile terapeutice ale
plantelor medicinale ("multe medicamente din farmacie sunt scoase din plante"), dar și de
importanța economică pe care o pot prezenta ele: ”dacă sătenii ar deprinde să le cultive ori să le
strângă din sălbăticiunile codrilor și ale câmpului, ei ar putea face un negoț frumos, vânzându-
le farmaciștilor”.
Ordonată alfabetic, ca dicţionarele, explicația științifică din carte se întinde de la ABUR,
ACID FENIC, ACID BORIC, până la ZAH|R, ZER, (OXID DE) ZINC. Iar în final un indice al
bolilor, de la Acreală în stomac la Zăbale şi Zâmbre, te trimite direct de la suferinţă la remediu.
Scrisă într-un limbaj simplu, cu grija de a folosi numele popular, cel ştiut la sat, al bolii sau al
plantei de leac, cartea e ca o mică trusă de prim-ajutor. Strădania de a obliga oamenii la reguli de
igienă şi la o hrănire cumpătată pe termen lung e dublată de cea de a-i face să se descurce pe loc
când sunt în suferinţă.
Pentru că a fost o viață preocupat de salvarea semenilor, OMUL Vasile Voiculescu a fost
aspru pedepsit : a fost condamnat la cinci ani de muncă silnică pentru “crimă de uneltire”. În
penitenciarul de la Aiud se descoperă că este inapt de muncă pentru că avea “distrofie în gradul
III cu un ţesut muscular foarte redus dezvoltat", “colită cronică, tahicardie sinusală”, “boli
infecto/contagioase: febră tifoidă, tifos exantematic, febră recurentă, hepatită epidemică, T.B.C.
pulmonar stâng; sindrom cardio-vascular, colită cronică de fermentaţie, cistită cronică,
apendicită cronică. Starea prezentă: greutate 57 kg ”.
Epuizat de lupta cu un sistem ce l-a condamnat doar pentru că a creat și publicat ”poezii
duhovnicești”, medicul care și-a dăruit harul și priceperea celor mulți se stinge la 79 de primăveri
în anul grațierii sale cu teama de a nu fi ispitit să mai trăiască.