1918-2018: O ISTORIE NECUNOSCUTĂ A CENTENARULUI

Unire sau anexare? Basarabia, 27 martie 1918 (X)

24 august, 2018 Dorin Dobrincu

Sfatul Țării, 1917-1918

Opțiunile exprimate în Sfatul Țării

În vreme ce toți membrii Blocului Moldovenesc susțineau Declarația de unire, unii

deputați din Fracțiunea Țărănească și din Fracțiunea Minorităților s-au exprimat
critic față de alipirea Republicii Democratice Moldovenești la România prin votul
Sfatului Țării. Ei au susținut că viitorul Republicii nu putea decis decât prin
consultarea tuturor locuitorilor țării.
Vladimir Țiganko, liderul Fracțiunii Țărănești, a insistat asupra faptului că doar
Adunarea Constituantă ar putut să se pronunțe în chestiunea unirii Basarabiei cu
România. Același deputat aprecia că singura formă acceptabilă de unire ar fost
intrarea într-o federație cu România, adică egalitate juridică între doi actori statali.
Ceea ce, desigur, elita politică de la vest de Prut nu concepea din motive de imaginar
politic centralist, de preluare și exercitare a puterii, de monopol politic. Țiganko avea
să anunțe că formațiunea sa urma să se abțină de la vot.

Minoritățile naționale au susținut că decizia de unire nu putea luată decât prin

consultarea „întregului popor al Republicii Moldovenești”, prin Adunarea
Constituantă sau prin referendum. S-au exprimat în această privință deputații
Arcadie D. Osmolovski, din partea ucrainenilor, Cristo Misirkov, din partea bulgarilor
și găgăuzilor, și A.F. Greculov, din partea rușilor. De altfel, cei mai mulți dintre
reprezentanții ucrainenilor și bulgaro-găgăuzilor aveau să se abțină de la vot,
invocând faptul că nu aveau un mandat în acest sens. Reprezentanții germanilor au
declarat, prin vocea lui Robert von Lesch, că se abțin și ei. Doar deputatul Felix
Dudkiewicz, din partea polonezilor, a spus deschis că avea să voteze pentru unire. În
acest context, nu este lipsit de relevanță faptul că unii dintre deputații din partea
ucrainenilor, bulgarilor și germanilor erau ei înșiși interesați de proiecte care vizau
includerea Basarabiei în alte structuri statale.
 Felix Dudkiewicz

Fracțiunea Țărănească era divizată în privința votului. După o scurtă pauză, deputații
moldoveni din Fracțiune au declarat, prin Teodosie Bârcă, că vor vota pentru unire.
Nu aveau să o facă toți, însă erau destui pentru a crea o majoritate confortabilă pentru
unioniști. Se pare că Stere a jucat un rol important în scindarea Fracțiunii Țărănești și
trecerea unora dintre membrii acesteia în tabăra celor care voiau unirea cu România.
Rezultatele votului

La propunerea ca votul să e secret, deputatul Ion Buzdugan, secretar al Sfatului

Țării, a cerut ca votul să e prin apel nominal și deschis. Această variantă le permitea
celor care aveau majoritatea vizibilă să controleze rezultatele, cum de regulă se
întâmplă atunci când se apelează la această formă de exprimare electorală. Această
propunere a fost supusă la vot: 82 de deputați au fost pentru vot deschis, 27 pentru vot
secret, 16 s-au abținut. În fața acestei situații, deputatul Țiganko a declarat că grupul
lui nu va vota deloc. Votul deschis și nominal a generat inhibiții, frică în rândurile
celor care – cel mai probabil – nu doreau unirea.

Dintre cei 138 de membri ai Parlamentului de la Chișinău, 101 erau moldoveni, 12

ucraineni, opt ruși, șapte bulgari, șase evrei, doi germani, un polonez și un armean.
Distribuția opțiunilor exprimate ne arată că votul din Sfatul Țării a avut un pronunțat
caracter etnic. Rezoluția de unire a Basarabiei cu România a înregistrat 86 de voturi
pentru, trei contra și 36 abțineri; 13 deputați au fost absenți. Deputații din Blocul
Moldovenesc au votat în totalitate pentru unire. Din Fracțiunea Țărănească, 14
moldoveni au votat și ei unirea. Alți moldoveni din formațiune, ca și membrii acesteia
proveniți din alte grupuri etnice, în total 15 deputați, s-au abținut. Deputații proveniți
dintre minoritățile etnice s-au abținut în cea mai mare parte. Dintre cei 86 de
deputați care au votat pentru unire, 83 erau moldoveni, alți trei aparținând unor
minorități, mai precis un ucrainean, un rus și un polonez. Cele trei voturi împotrivă
aparțineau unor deputați din rândul minorităților etnice, dintre care doi ucraineni și
un bulgar. S-au abținut 36 de deputați: 11 moldoveni, opt ucraineni, șase ruși, cinci
bulgari, patru evrei, doi germani. Cei 13 deputați absenți se împărțeau astfel: șase
erau moldoveni, doi bulgari, doi evrei, unul ucrainean, unul rus și unul armean. În
Sfatul Țării era și o femeie deputat, Elena Alistar, care a votat pentru unire. Conform
viziunii lui Alexandru Marghiloman, femeile nu aveau să aibă drept de vot în
România postbelică. Și nu au avut. Față de ceea ce urmăriseră basarabenii în 1917 și
începutul anului 1918, era un regres democratic evident.
 Alexandru Marghiloman în 1918 (Sursa: Lui Alexandru Marghiloman. Omagiu cu
prilejul unei îndoite aniversări, București, 1924)

Competiția meritelor
Marghiloman și ceilalți o ciali veniți de la Iași au așteptat „cu înfrigurare” terminarea
lucrărilor la Cercul Militar. Înștiințat de rezultatele votului, premierul român a
revenit în sală la ora 19:00, înconjurat de o ciali români, civili și militari, cu o gardă
de cavalerie. Urcat la tribună, Marghiloman a ținut un scurt discurs în care a făcut
referire la poporul român, la rege, la conducătorii Basarabiei, a luat act de rezoluția de
unire și a acceptat-o în numele guvernului. Independența Republicii Democratice
Moldovenești, mai degrabă formală, durase doar 63 de zile. Întrebat expres de Inculeț
în fața Sfatului Țării, Marghiloman a rea rmat că guvernul român acceptă condițiile
de unire integral, în literă și sens.

O ciali români la Chișinău, 27 martie 1918

La 19:30 a urmat un Te Deum la catedrala ortodoxă din Chișinău. Premierul român a

dat ulterior, la ora 21:00, la cazinou, un dineu la care au fost 220 de participanți,
membri ai Sfatului Țării, notabilități ale orașului, mari proprietari basarabeni, o ciali
români. Alexandru Marghiloman, Ion Inculeț și Daniel Ciugureanu au rostit
discursuri. Cu această ocazie, în cuvântarea sa, Marghiloman a spus că „Unirea
Basarabiei s-a făcut la București”, trimitere directă la negocierile cu Puterile Centrale
și la consimțirea de către acestea a extinderii României la est de Prut. Unii
participanți au considerat această exprimare ca „lipsită de tact și eleganță”, de față cu
membrii Sfatului Țării și cu alte o cialități basarabene. Potrivit unuia dintre
participanți (Ovid Țopa), la banchetul din acea seară ar fost de față, însoțindu-l pe
Marghiloman, și un o țer superior german.
 La dineul din 27 martie 1918, Chișinău (Sursa: Gh. V. Andronachi, Albumul Basarabiei în
jurul marelui eveniment al unirii, Chișinău, 1933)

Nu este mai puțin adevărat că și alte o cialități românești reclamau pentru instituțiile
lor meritele alipirii Basarabiei. Spre exemplu, generalul Gheorghe Istrati,
comandantul Corpului VI Armată, avea să înainteze Marelui Cartier General, la 29
aprilie/12 mai 1918, un raport în care, printre altele, declara: „Actul unirii din 27
martie, votat de Sfatul Țării, se datorește, într-o mare măsură, acțiunii armatei
române”.

Surse interne și externe reliefează că la Chișinău nu s-a manifestat vreun entuziasm

public față de acțiunea decisă de guvernul român și votată de Sfatul Țării. Liniștea
fusese asigurată de prezența Armatei Române. De altfel, criticii modului în care s-a
desfășurat acțiunea din 27 martie/9 aprilie 1918 insistau asupra faptului că în
Chișinău se găseau trupe române, avioane militare românești zburau deasupra
orașului, iar premierul român practic a deschis și a închis ședința Parlamentului
Republicii Democratice Moldovenești.

Imediat după miezul nopții de 27/28 martie 1918, Marghiloman a plecat spre Iași.
Pentru guvernul său, alipirea Basarabiei era un succes incontestabil. Regele
Ferdinand a fost înștiințat în aceeași zi de hotărârea Sfatului Țării. În contrapartidă,
pe 28 martie/10 aprilie 1918, suveranul a trimis o telegramă lui Ion Inculeț și Daniel
Ciugureanu, prin care saluta alipirea Basarabiei. Ideea de subordonare era subliniată
de oamenii politici români, inclusiv de regele Ferdinand, referirea ind la faptul că
Basarabia se unea „ca ică cu mama sa România”.
 Dorin Dobrincu
Istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D.
Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala
Iași (din 1995).
http://www.ssir.org.ro/ro/content/dorin-
dobrincu

Radio Free Europe/Radio Liberty © 2018 RFE/RL, Inc. Toate drepturile rezervate