Versiunea în limba română a Tratatului de la Trianon

Un articol de: B1.ro - 23 Noi 2018, 15:18

Interviu cu posesorul singurei versiuni în limba română a Tratatului de la Trianon,
considerat actul de naștere al României: Tot ce sărbătorim anul acesta se datorează
acestui document

Marea Unire de la 1 decembrie 1918 a fost recunoscută din punct de vedere juridic,
la nivel internațional prin semnarea Tratatului de la Trianon, la 4 iunie 1920.
Documentul a fost semnat în clădirea Marelui (palat) Trianon din Versailles, pe de o
parte de puterile aliate și asociate, printre care și România, și, pe de altă parte, de
Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul
Război Mondial. Prin acest tratat au fost stabilite frontierele noului stat Ungaria cu
vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior
Iugoslavia), România și Cehoslovacia.Singurul exemplar în limba română al acestui
document, considerat actul de naștere al României, nu este deținut de statul român,
ci îi aparține lui Haralambie Vochițoiu.Acesta a intrat în posesia Tratatului în urma
unei licitații, iar până la 1 decembrie, documentul este expus publicului la Muzeul
Municipiului București.
versiuni în limba română a Tratatului de la Trianon
B1.ro: De când ați intrat în posesia acestui document?
Haralambie Vochițoiu: Din februarie 2016. Este vorba despre actul de naștere al
statului unitar român, al României dodoloață, a României în forma pe care noi o
cunoaștem astăzi. Acest document este singurul document original în limba română,
tipărit și apărut imediat după ce s-a
semnat în Palatul Trianon din Paris.
Fiecare țară și-a făcut tratatul în limba
ei, după care comisia respectivă a
studiat exemplarele din fiecare limbă
și a dat aprobare, pentru că fiecare
virgulă a fost studiată, și abia după
aceea a intrat în vigoare. Au fost șase
luni pentru aplicarea ad litteram a ceea ce se scria în acest tratat.Dacă la 1
decembrie 1918 a fost o mare explozie de bucurie și de determinare pe Câmpia de la
Alba Iulia, în fața Catedralei, sigur că a doua zi nu s-a întâmplat mare lucru. Nu în
seara aceea s-a întâmplat Unirea. În seara aceea doar s-a citit acea declarație, toată
lumea a luat act de determinarea noastră de a ne uni și a purta același nume. A
urmat un lung proces, de vreo 20 de luni de negocieri, cu suișuri, cu coborâșuri.
B1.ro: Cum a ajuns în posesia documentului?
Haralambie Vochițoiu: Eu sunt un colecționar în limita bugetului personal. În 2016
am aflat despre o licitație publică în care familia lui Corneliu Vadim Tudor, după
decesul lui, a scos la licitație o parte din lucrurile lui personale, lucruri foarte
importante. (...) Principalul obiect care era licitat atunci era un steag de luptă care îi
era atribuit lui Avram Iancu. Eu vin din județul Hunedoara, Țebea este în județul meu
și anual are loc acolo o mare sărbătoare, acolo se află și gorunul lui Horea, și
mormântul lui Avram Iancu. Sigur că atunci când am auzit despre steagul acesta, am
fost interesat și am încercat să particip la licitația aceasta pentru a-l achiziționa, într-
un sens de a-l recupera, pentru a nu ajunge pe mâini străine. Licitația a început pe la
ora 19 și când am ajuns acolo deja era foarte multă lume, printre care câțiva oameni
îmbrăcați în niște țundre din acelea de blană, erau primarul, viceprimarul și câțiva
consilieri de la comuna Avram Iancu, și care îmi spuneau că ”tot bugetul comunei îl
dăm dacă e nevoie, ca să recuperăm steagul Crăișorului”. Mi-am dat seama că,
probabil, bugetul meu nu va permite să achiziționez acest steag, când am văzut atâta
determinare de la o administrație publică locală. Ne-a anunțat casa de licitație că
steagul era ultima piesă scoasă la licitație și probabil asta se va întâmpla pe la ora
22-23. Lumea a ieșit afară, la o țigară, la discuții, și eu am rămas acolo și m-am uitat
cu mai multă atenție la catalogul acelei licitații și am văzut acolo Tratatul de la
Trianon.

Efectiv m-am blocat și am zis că, de fapt, asta este piesa de rezistență a acestei
licitații. Era acum vreo doi ani, nu era încă Centenarul, lumea nu vorbea, scria simplu
„Tratatul de la Trianon” și atât, poate că nu toată lumea știa despre ce era vorba. Nu
a fost decât un pas de licitație. Când s-a ajuns la documentul acesta, am licitat eu un
singur pas, a mai fost cineva care a licitat peste mine, iar la a doua mea licitare, l-am
adjudecat.

B1.ro: Ce ați simțit în momentul în care documentul a intrat în posesia

dumneavoastră?
Haralambie Vochițoiu: Eu am simțit în momentul acela că am făcut un gest pe care
ar trebui să-l facă orice român care înțelegea lucrurile acestea. Într-adevăr, suma, la
vremea respectivă nu a fost o sumă fabuloasă, nu a fost un efort pe care să nu mi-l
pot permite. Așa cum mi l-am permis eu, putea să și-l permită altcineva care putea
să-l distrugă.Am adjudecat documentul, l-am ridicat de acolo și a rămas în
proprietatea mea privată.Acest document mi-a inspirat foarte multe lucruri. Am
avut ocazia să-l arăt unor oameni interesați, prieteni, cunoscuți, profesori
universitari, studenți la istorie care s-au bucurat de el în regim privat. Dar am zis că
dacă tot este An Centenar, cred că documentul acesta trebuie să fie văzut de cât mai
multă lume.
B1.ro: Statul român a fost prezent la licitație?
Haralambie Vochițoiu: Nu a fost.
B1.ro: Documentul este trecut în patrimoniu? Aveți obligații față de statul român?
Puteți face orice cu el, să-l distrugeți chiar?
Haralambie Vochițoiu: Fiind proprietate privată, da. Etic nu este (să-l distrug – n.r.),
dar legal, nu mi se poate întâmpla nimic. Nu l-aș da cuiva care să-i facă rău. Eu sunt
conștient de valoarea acestui document. Și eu cred că este certificatul de naștere al
statului român. Tot ce sărbătorim anul acesta se datorează acestui document. El
trebuie să fie protejat, trebuie să avem grijă de el și trebuie să ne bucurăm de el, toți
românii.Acest document nu a stat nedeschis în biblioteca cuiva. Este exact cel pe
care s-a lucrat. Există, pe el, un scris cu pana de la vremea respectivă. Experții
statului român, la vremea respectivă, efectiv au lucrat pe acest document.
B1.ro: Cine a semnat pentru România Tratatul de la Trianon?
Haralambie Vochițoiu: Ioan Cantacuzino și Nicolae Titulescu. Ei sunt semnatarii
efectivi, dar nu am fi corecți dacă nu l-am nominaliza pe Ionel Brătianu, unul dintre
negociatorii cei mai importanți ai acestui tratat.Vreau să vă spun că au fost foarte
multe state invitate să adere la pactul acesta și au semnat alături de celelalte țări. Au
fost Siam (în prezent, Thailanda – n.r.), Uruguay, Honduras, Haiti, Salvador.
B1.ro: Puteți citi, la întâmplare, un fragment din acest tratat?
Haralambie Vochițoiu: Da. De exemplu, ”repatrierea prizonierilor de război și
internaționalilor civili va avea loc cât mai curând posibil, după punerea în vigoare a
tratatului de față și se va efectua cât mai neîntârziat”.A fost cel mai amplu act
semnat pe planetă până la momentul respectiv, în care se fac referiri de la capetele
de bovine date despăgubiri, până la soarta oamenilor, teritorii, bunuri. (...) Au
stabilit inclusiv cum se codifică ceața, cum se codifică vânturile, cum circulă
avioanele, unde parchează, lucruri care au rămas valabile de 100 de ani. (...) Acest
document, pe lângă granițele statului român, reglementează foarte multe lucruri, de
la dreptul muncii, până la despăgubirile de război, și tot ceea ce s-a implementat în
România, ca stat, după 20 iunie 1920. Conține foarte multe lucruri despre aviație,
despre navigație, despre transporturi rutiere, feroviare. Vreau să scot în evidență
lucruri pe care nici eu nu le-am știut înainte să intru în posesia acestui tratat și care
cred că merită studiat nu doar de istorici, ci și de inginerii români.
B1.ro: De când ați intrat în posesia acestui document vi s-a oferit, vi s-a cerut să
negociați cu statul român întoarcerea lui în patrimoniul țării?
Haralambie Vochițoiu: Nu, dar vreau să vă garantez că este în maximă siguranță. Am
avut așa o inspirație, am vizitat una din cele mai mari arhive privată din România și
omul respectiv se mândrea și ținea la loc de cinste certificatul de naștere al unui
general al lui Carol al II-lea. Și mi-a zis ”la baza arhivei mele stă acest document și
tuturor celor care vin să viziteze arhiva mea le arăt această chestiune”. Așa m-am
împrietenit eu cu acel domn director al arhivei, arătându-i acest tratat. I-am spus că
și eu am un document. Și eu mi-am deschis, de un an și ceva sunt autorizat de
Arhivele Naționale, mi-am deschis o arhivă privată.
B1.ro: Ce a spus directorul Arhivelor când a aflat că sunteți în posesia acestui
document inestimabil?
Haralambie Vochițoiu: A avut o reacție... ”pot să pun mâna?”. Omul realizează cât de
important este.
B1.ro: Dacă statul român v-ar face o ofertă, ați negocia întoarcerea cărții la stat sau
ați păstra-o pentru familie?
Haralambie Vochițoiu: Cred că acest document aparține statului român. Trebuie să
aparțină statului român. Însă nu mi-am pus problema și nu știu ce aș face dacă aș
primi o ofertă sau s-ar deschide o dezbatere. Spun asta și din faptul că eu am făcut
oferta Ministerului Culturii, să vin să expun acest document. Reacția a fost pozitivă,
au fost receptivi.În 7 noiembrie, l-am expus și la Alba Iulia și am avut bucuria să
participe la această manifestare membri ai unor asociații care au venit pur și simplu,
cu lacrimi în ochi. Au venit studenți de la Universitatea de la Alba Iulia, profesori și
cred că este o sursă din care să ne alimentăm emoțional, să fim conștienți de ceea ce
suntem și să ne bucurăm de ceea ce suntem. Anul Centenar eu așa îl văd, ca un an al
bilanțului și nu un al discordiei. Poate și acest document să ne apropie și să ne atragă
atenția oarecum că înaintașii, unii cu prețul vieții, alții cu prețul sănătății sau al unor
sacrifici materiale, umane, au reușit să ne facă să ne numim cu toții români astăzi,
pentru că altfel nu eram în această situație.
B1.ro: Ce v-a impresionat cel mai tare din ce ați citit în Tratatul de la Trianon?
Haralambie Vochițoiu: Cel mai tare m-a impresionat abilitatea comisiei noastre de
negociatori. (...) Politicienii români și mai ales experții români au fost foarte abili și
foarte rezistenți pe pozițiile lor, au muncit mult pentru că acolo săptămânal veneau
rapoarte contra. Națiunea română a fost bombardată de tot felul de studii, de
statistici care spuneau că românii nu se vor putea guverna, că totul va fi haos,
centrul și estul Europei vor rămâne în continuare un teren în care se vor dezvolta tot
felul de mișcări naționaliste, că nu va fi liniște niciodată și că această Unire să se
amâne încă doi-trei ani. Experții români și delegația română în ansamblu, asta m-a
impresionat, că au avut o capacitate extraordinară de efort și de muncă și au reușit
să traseze granițele pe unde s-au trasat aici.
B1.ro: Între copiii dumneavoastră și copiii României pe care ați prefera să îi
îmbogățiți? Pe ai dumneavostră, în sensul în care să păstreze Tratatul de la Trianon
acasă, sau pe copiii României, în sensul în care documentul să fie expus într-un loc în
care, cu școala, să meargă și să-l vadă?
Haralambie Vochițoiu: Copiii mei sunt și copiii României. Și m-ar plăcea să poată
vedea și ei, ca toți ceilalți, acest tratat aproape oricând, la orice oră. (...)
Eu m-am gândit că acest document în original trebuie păstrat foarte bine, dar ar
trebui făcute anumite copii sau scoase și studiate pentru că noi vorbim foarte puțini
despre el, dar foarte multă lume nu știe concret ce conține și el e de o mare valoare
în sine.Acum, la o sută de ani de la înființarea statului român, ar trebui să luăm ca
model acest document, să studiem. Lumea nu începe cu noi, nu suntem noi cei mai
deștepți, au fost și alții deștepți înaintea noastră, poate mai aplicați decât noi și
avem de învățat.