ROLUL MANAGEMENTULUI CLASEI ÎN CREŞTEREA EFICINŢEI

PROCESULUI DIDACTIC

MICU ELENA VERONICA

INSTITUTOR, ŞCOALA CU CLS. I-VIII NUCŞOARA DE JOS, PRAHOVA
MORARU MIHAELA CORINA
INSTITUTOR, ŞCOALA CU CLS. I-VIII BĂTRÂNI, PRAHOVA

Şcoala reprezintă o organizaţie socială care vizează optimizarea permanentă a structurilor sale
de planificare a activităţilor, la nivel global şi sectorial, de orientare metodologică a procesului de
învăţământ, de perfecţionare şi inovare a acţiunilor şi instrumentelor educative şi didactice in sensul
creşterii acestora.
Managerul şcolar este un cadru didactic care pune în funcţiune programul managerial, conduce
personalul didactic, preşcolarii şi şcolarii cooptaţi în sistemul de învăţământ, precum şi personalul
administrativ, în scopul creşterii eficienţei procesului instructiv-educativ.
Managementul şcolar se poate structura şi la un nivel inferior. Se distinge astfel un
management al clasei de elevi,care poate fi considerat şi un semiagent sau un management parţial,
fiindcă în acest plan predomină activităţile de predare- învăţare- evaluare. Activitatea profesorului la
clasă cuprinde nu numai operaţii de predare şi de evaluare, ci presupune şi culegerea de informaţii
despre elevi despre modul cum aceştia înţeleg lecţiile, cum se pregătesc, despre relaţiile dintre elevi
etc., de unde rezultă posibilitatea profesorului de a identifica mai multe posibilităţi de intervenţie şi de
luare a deciziilor.
Pentru educator, cunoaşterea şi stăpânirea artei manageriale este esenţială,deoarece cunoaşterea
managementului ca pe un proces complex nu înseamnă ,,dirijism”, iar managerii nu asigură imediat
succesul unei acţiuni.
Din punct de vedere al educaţiei, managementul este un sistem de concepte, metode,
instrumente de orientare şi conducere, coordonare, utilizat în realizarea obiectivelor educaţiei, la
nivelul performanţelor aşteptate.Managementul, în maniera lui actuală de abordare îşi găseşte o
aplicare specifică şi în domeniul conducerii educaţiei, ca acţiune complexă de dirijare , proiectare şi
evaluare a formării , dezvoltării personalităţii fiecărui individ, conform unor scopuri
formulate. Managerul
este reprezentat de persoana care exercită funcţiile managementului în virtutea obiectivelor, sarcinilor,
competenţelor şi responsabilităţilor specifice funcţiei pe care o ocupă. Managerul are un statut social
bine definit, ce prevede o serie de drepturi şi obligaţii, prin care managerii se deosebesc de celelalte
categorii de profesionişti.
Definiţiile managementului clasei diferă ca grad de generalitate:
- realizarea de către profesor, a tuturor funcţiilor manageriale recunoscute, atât pe dimensiunea
„sarcină”, cât şi pe dimensiunea „umană”;
- întreaga activitate a cadrului didactic, de proiectare, aplicare şi evaluare a influenţelor educaţionale;
- tot ceea ce gândeşte şi face cadrul didactic împreună cu un anumit colectiv de elevi;
- utilizarea concretă şi coordonarea ( la nivel formal şi informal) a resurselor umane şi non- umane
(materiale, informaţionale, de timp, de autoritate şi putere) , în vederea aplicării planului stabilit şi
obţinerii rezultatelor scontate.
John Dewey considera şcoala un spaţiu privilegiat, care trebuie să ofere o densitate mare de
oportunităţi, apte să potenţeze ” creşterea” elevului.
Acest lucru nu este posibil dacă- aşa cum nota Wragg- cele mai multe reguli sunt decise de
către adulţi, iar conţinutul lecţiilor, de asemenea, este ales de profesori. Parteneriatul şi negocierea sunt
necesare nu numai pentru a asigura un control eficient al clasei, dar şi pentru implicarea elevilor într-
un exerciţiu esenţial al democraţiei: alegerea şi acceptarea responsabilităţii pentru alegerea facută.
În acest sens, o problemă esenţială este aceea o comunicării. Thomas Gordon, care s- a
ocupat de problema stabilirii unor relaţii pozitive între profesor şi elev, credea că utilizarea unor
modalităţi de comunicare precise şi relativ neutre contribuie la reducerea comportamentelor negative
din partea elevilor.
Ideea este de a-l ajuta pe elev să găsească singur calea de rezolvare , oferindu-i drept suport
simpatia profesorului. În Ştiinţa rezolvării conflictelor se recomandă câteva elemente care susţin
ascultarea activă:
- Nu vorbiţi despre dumneavoastră.
- Nu schimbaţi subiectele.
- Nu vă gândiţi înainte la ceea ce veţi spune.
- Nu ignoraţi şi nu negaţi sentimentele celuilalt.
- Nu pretindeţi că aţi înţeles ce vrea să spună elevul dacă, de fapt, nu l- aţi înţeles.
- Confirmaţi că l- aţi înţeles.
Managementul clasei depinde hotărâtor şi de imaginea pe care elevii şi- o formează despre
profesorul eficient. Plecând de la rezultatele unor interviuri şi observaţii H. Gannaway a ajuns la
concluzia că profesorii sunt supuşi în mod sistematic unor teste, care configurează următoarea
succesiune: a) poate profesorul să menţină ordinea?
b) ştie să râdă?
c) îi înţelege pe elevi?
Managementul şi controlul clasei vizează nu numai problemele minore care pot apărea într- o
clasă, ci şi- cu precauţiunile deja amintite- probleme serioase de comportament şi disciplină. Pentru
rezolvarea acestora un bun manager urmăreşte: intervenţia directă, admonestarea elevilor care creează
probleme de disciplină şi folosirea tehnicilor interviului.
Un management eficient al situaţiilor şcolare presupune prezenţa unor reguli. În acest sens,
Kenneth Moore scria: ”Elevii au nevoie şi vor reguli. Ei vor să ştie ce se aşteaptă de la ei şi de ce.
Profesorii care încearcă să evite fixarea unor reguli şi a unei structuri vor descoperi adesea că
rezultatul este haosul, mai ales când se ocupă de copiii mici.”
Regulile pot fi impuse de către profesor sau pot fi negociate cu elevii; ele pot funcţiona în
favoarea profesorului sau îi pot submina autoritatea, obligându-l să recurgă la acte care ţin de sfera
puterii. Ansamblul regulilor dominante dintr- o clasă caracterizează, în acelaşi timp, ceea ce profesorul
consideră ca fiind un comportament deziderabil, dar şi corelativul negativ al acestuia.
Un număr prea mare de reguli atestă o situaţie anomică, explozivă, uneori generată tocmai de
numărul exagerat de mare al acestora (avem in vedere mai ales reguli cu caracter punitiv) : „ Fiecare
clasă trebuie să aibă reguli. Orice clasă are nevoie de câteva reguli, niciuna nu are nevoie de prea
multe; prea multe reguli creează confuzii în rândul elevilor şi pot deveni imposibil de impus. Câteva
reguli bine definite, care să convină atât elevilor cât şi profesorului, se vor dovedi ideale”( K.Moore)
Un bun manager al clasei trebuie să fie capabil să realizeze schimbări profunde în cultura,
climatul şi instrucţia tuturor copiilor, indiferent de naţionalitate, în direcţia fundamentării tuturor
demersurilor didactice pe principii democratice, să introducă noi strategii instrucţionale care să
încurajeze colaborarea, toleranţa si sporirea încrederii în forţele proprii.

Bibliografie :

1. R. M. Iucu, Managementul şi gestionarea clasei de elevi, 2000, Ed. Polirom, Iasi

2. Joiţa Elena, Managementul educaţional: Profesorul-manager: roluri si metodologie, Ed. Polirom, Bucureşti, 2000
3. Tudorică Roxana, Managementul educaţiei în context european, Ed. Meronia, Bucureşti 2007
4. Emil Stan, Managementul clasei, Ed institutul European 2009