Pe Care Lucrez Eu

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
COLEGIUL NAȚIONAL ”IANCU DE HUNEDOARA”

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ HUNEDOARA
PROIECT DE CERTIFICARE
CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
COORDONATOR: ABSOLVENT:
AS.MED. PASCAL SIMONA OANCEA ANCA TEREZIA
1
Page
2019
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
COLEGIUL NAȚIONAL ”IANCU DE HUNEDOARA”
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ HUNEDOARA
INGRIJIREA BOLNAVULUI CU INFECTII ALE APARATULUI RESPIRATOR
COORDONATOR: ABSOLVENT:
AS.MED. PASCAL SIMONA OANCEA ANCA TEREZIA
2
Page
2019
COLEGIUL NAŢIONAL “IANCU DE HUNEDOARA”
ŞCOALA POSTLICEALA SANITARĂ HUNEDOARA
Nr.......... /........
INGRIJIREA BOLNAVULUI CU INFECTII ALE APARATULUI RESPIRATOR
EXAMEN
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE
A ABSOLVENȚILOR ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
POSTLICEAL NIVEL 5
Îndrumător de proiect Prof. PASCAL SIMONA

Candidat OANCEA ANCA TEREZIA
Clasa III B AMG TAXA
Formă de învăţământ zi
Profil
Domeniu Sănătate şi asistenta Pedagogică
Calificarea profesională Asistent Medical Generalist
Anul absolvirii 2019
3
Page
Cuprins:
I .Motivatie.....................................................................................................................................................5
II.Introducere................................................................................................................................................6
III. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIEA APARATULUI RESPIRATOR………………..8
IV. INFECTII ALE APARATULUI RESPIRATOR………………………………………………….18
V. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ASIGURAREA CONFORTULUI SI CONDITIILOR DE
MEDIU.........................................................................................................................................................61
VI. ROLUL ASISTENTEI IN SEMIOLOGIE....................................................................................62
VII.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN DIAGNOSTICARE.........................................................67
VIII. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN MONITORIZAREA FUNCTIILOR VITALE..........74
IX. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ADMINISTRAREA TRATAMENTULUI....................79
X. STUDIU DE CAZ
A. Ingrijirea pacientului cu BPOC............................................................................................................81
B. Ingrijirea pacientului cu bronsita acuta...............................................................................................90
C.Ingrijirea pacientului cu pneumonie acuta...........................................................................................102
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................107
4
Page
I. MOTIVATIE
Motto :
„Eu nu te întreb de ce rasă eşti , nici de religie ori
origine , ci numai de suferinţele tale ... trebuie să dau ajutor
oricărei fiinţe în suferinţă , fără să mă intereseze
rangul ,averea , vârsta , frumuseţea , inteligenţa sau dacă este
chinez ori barbar , prieten sau du șman.”
SUEN SEU MO ( SEC.AL VII-LEA)
Lucrarea de faţă am intocmit-o pe baza cunoştinţelor acumulate in timpul stagiilor şi din literatura
de specialitate.
Am ales să expun in această lucrare subiectul in cauză,avand ca suport următoarele motive:
• primul motiv constă in implinirea dorinței de informare personală corectă, bazandu-se și pe sintagma: “un
om informat este un om prevenit !” . De aceea doresc să știu exact simptomele, modurile de tratament și
profilaxia bolii;
• al-doilea motiv este faptul că direct sau indirect, foarte mulți oameni au fost afectați de aceste infectii ale
cailor respiratorii și orice individ trebuie să fie conștient că datorită viciilor, neglijenței sau indiferenței
contribuie la agravarea bolii și implicit la prelungirea duratei de vindecare și a perioadei de convalescență;
• ultimul motiv ar fi acela al informării societății, lucrul acesta poate reuși doar in măsura disponibilității
celorlalți de a afla cat mai multe despre boală.
Dificultatile in controlul acestor imbolnaviri sunt determinate de:
-numarul impresionant de agenti infectiosi fata de care nici un regim terapeutic unic nu poate fi útil ;
-imposibilitatea limitarii semnificative a transmiterii interumane a agentilor infectiosi cu tropism
respirator;
-demografia modificata prin cresterea contingentului de varstnici si gazde imunosupresate;
-emergenta unor noi patogeni respiratori ( Hantavirusuri) ca si de cresterea ingrijoratoare a rezistentei
la antibiotice a agentilor infectioso clasici ( Streptococcus pneumoniae);
-participarea sinérgica in determinismul infectiilor respiratorii a factorilor de risc de mediu ,
ocupationali si ai fumatului;
II . INTRODUCERE
Respiratia este functia prin care se asigura continuu aportul de oxigen din aerul atmosferic pana
la nivelul celulelor care il utilizeaza. Astfel, plamanii si caile aeriene sunt expuse puternic agentilor externi:
bacterii, virusuri, praf, fum de tigara. In mod normal, corpul se apara de agentii infectiosi prin intermediului
sistemului imunitar si cel al mucoaselor.
Sistemul imunitar capteaza si elimina bacteriile, fungii si virusurile. Mucoasele, care au rol de
tapetare a cailor respiratorii, capteaza cele mai mici particule si le transporta prin intermediul cililor,
eliminandu-le din corp prin tuse si expectoratie.
Atunci cand sistemul imunitar este slabit, organismul nu se mai poate apara atat de eficace
impotriva agentilor infectiosi, prin urmare infectiile apar mult mai usor.
5
Page
Cele mai frecvente infectii respiratorii
Infectiile respiratorii afecteaza cel mai frecvent caile aeriene superioare: nasul, sinusurile, faringele si
laringele.
Caile aeriene inferioare, traheea si bronhiile, sunt mai putin expuse bolii, insa in cazul unei infectii, evolutia
simptomelor este mai grava.
Infectiile acute ale cailor aeriene superioare sunt:
- rinita;
- sinuzita;
- otita medie;
- faringita;
- amigdalita;
- laringita.
Infectiile acute ale cailor aeriene inferioare sunt:
- bronsita acuta;
- pneumonia;
- emfizem pulmonar acut.
Infectiile respiratorii cronice sunt:
- bronhopneumonie obstructiva cronica (BPOC);
- astmul bronsic;
- emfizemul pulmonar cronic;
- bronsita cronica;
- bronsita obstructiva cronica.
Cauzele infectiilor respiratorii

Principala cauza a infectiilor respiratorii este contactul direct cu agentul patogen. Acest contact presupune
inhalarea picaturilor Flugge, picaturi de secretie nazofaringiana ce contin germeni patogeni, expulzate in aer
prin tuse, stranut, conversatie si care se reduc in particule foarte mici, uscate, ce pot ramane in aer pentru
perioade lungi de timp.
De asemenea, un sistem imunitar slabit, in urma unor infectii recente sau diverse tratamente
(antibioterapie, chimioterapie, radioterapie, corticoterapie) poate favoriza instalarea infectiilor.
Capacitatea de a depasi aceste infectii depinde de factori precum varsta, cu cat varsta este mai inaintata
( peste 60 de ani) sau mai frageda ( 0 - 3 ani), cu atat organismul se apara mai putin; prezenta sau absenta
altor boli de fond ( SIDA, tuberculoza) si daca esti fumatoare sau nu.
Bolile cronice obstructive au multiple cauze. Inflamatia cronica a tesutului pulmonar, caracteristica
astmului, de exemplu, poate fi generata de polen, substante iritante sau efortul fizic.
Distrugerea tesutului pulmonar, care este rezultatul emfizemului, este provocata de fumatul excesiv sau de
un deficit enzimatic ereditar.
Bolile pulmonare profesionale sunt generate de hipersensibilitatea unui individ la unele substante de la
locul de munca sau de inhalarea de corpi straini sub forma de particule, precum fibrele de azbest, praful de
carbune si praful de piatra (care provoaca silicoza).
Simptomele infectiilor respiratorii

Simptomele infectiilor respiratorii sunt:
- respiratie suieratoare sau dificila;
- tuse, eventual cu expectoratie;
- frisoane si febra;
- secretie nazala;
- dureri in gat;
- stranut;
- oboseala;
- stare de rau general.
Diagnosticul de infectie respiratorie

Diagnosticul infectiei respiratorii se pune atat in urma discutiei dintre medic si pacient, cat si in urma
6
Page
testelor si tehnicilor specifice:

- radiografia toracica;
- tomografie computerizata;
- analiza probei de sputa (secretia cailor respiratorii rezultata in urma tusei);
- teste functionale respiratorii;
- analiza gazelor din sangele arterial ce masoara cantitatea de oxigen si dioxid de carbon;
- biopsie pulmonara.
Tratamentul infectiilor respiratorii

Multe infectii respiratorii dispar, de obicei, de la sine, intr-o saptamana cu termen prelungit pana la 10 zile
(rinita, sinuzita, faringita, amigdalita, laringita).
In situatia unei infectii respiratorii bacteriene, medicul va administra antibiotice adecvate tipului de
infectie.
In caz de guturai, sinuzita si bronsita acuta, repaus la pat, multe lichide, medicamente pentru febra si
durere.Trebuie renuntat la fumat.
Medicamentele administrate pe cale inhalatorie pot fi de ajutor in bolile obstructive cronice ca astmul si
emfizemul.
In ceea ce priveste bolile profesionale ca azbestoza si silicoza, nu exista un tratament mai eficient decat
evitarea expunerii la factorii iritanti respiratori, inclusiv fumatul pasiv.
Terapiile alternative sunt utile in ameliorarea simptomelor bolii respiratorii:
- masaje;
- inhalatii cu aburi;
- acupunctura;
- presopunctura.
Vitaminele A, B, C, E si minerale precum zincul si seleniul, in dozele zilnice recomandate, intaresc sistemul
imunitar si ajuta la combaterea naturala a infectiilor.
III. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIEA APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator este alcătuit din

totalitatea organelor care contribuie la
realizarea schimburilor dintre oxigenul
din aerul atmosferic și bioxidul de
carbon, rezultat din procesele
metabolice din organism. Aparatul
respirator este format din: căile
respiratorii și cei doi plămani, drept și
stang. Căile respiratorii sunt
reprezentate de un sistem de conducte
prin care aerul pătrunde in plămani
diferențiindu-se :
 -căile respiratorii superioare(cavitatea
nazală);
 -căile respiratorii inferioare(faringe,
laringe, trahee, bronhii);
7
Page
Fig. 2 Cavitatea nazală
C ăile respiratorii :
Cavitatea nazală cuprinde două etaje:
-unul superior, olfactiv, invelit de mucoasa olfactivă;

-unul inferior, respirator, invelit de mucoasa nazală de tip respirator;
Fig. 3 Faringele
Faringele, al doilea organ al căilor respiratorii, este un organ cu

dublăfuncție, respiratorie și digestivă
Fig. 4 Laringele
Laringele, este situat in partea anterioară a gatului, sub osul hioid,
deasupra traheei, predominand sub piele.

Are un schelet cartilaginos, format din trei cartilaje neperechi (cartilajul tiroid, cricoid, epiglotic) și trei
perechi (cartilajele aritonoide, corniculate și cuneiforme).
8
Page
Fig. 5 Traheea
Traheea, este un organ al căilor respiratorii inferioare și are forma unui conduct cilindric in lungime de 10-
12 cm. Peretele traheei posedă un schelet format din 15-20 inele cartilaginoase, in formă de potcoavă.
Peretele traheei este format din 2 tunici:
- externă - se află țesutul conjuctiv
- interna - se află mucoasa traheală, formată dintr-un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat, avand și celule
care secretă mucus.
Bronhiile principale (primare), sunt ultimele segmente ale căilor respiratorii inferioare. Sunt reprezentate
prin două ramuri care provin din bifurcația traheei și se intind de la pintenele traheal pană la hilul plămanilor,
ele fac parte din pediculul pulmonar.
Cele două ramuri, dreapta și stanga, sunt inegale ca lungime și calibru.
Bronhia principală dreaptă
Se indreaptă spe hilul plămanului drept, este mai scurtă decat cea stangă, are o lungime de 2-3 cm, fiind
formată din 4-7 inele cartilaginoase și un calibru mai
mare, iar traiectul ei spre plăman este mai apropiat de verticală.
Corpii străini pătrunși accidental in căile respiratorii intră mai frecvent in bronhia dreaptă.
Bronhia principală stangă
Se indreaptă spre hilul plămanului stang și este mai lungă, avand o lungime de 4-5 cm, cu un număr de 7-13
inele, calibrul său este mai mic, iar traiectul ei spre plăman este mai apropiat de orizontală.
Bronhiile principale intră in componenta pediculului pulmonar:
Bronhiile au raporturi cu vasele mari de la baza inimii.
La nivelul pedicului pulmonar ele vin in raport cu artera pulmonară, cu venele pulmonare, cu vasele
bronșice și cu nervii care formează plexul pulmonar.
Ținand seama de faptul că bronhiile fac parte din pediculul pulmonar, vom deosebi două feluri de raporturi:
comune cu pediculul ;
proprii fiecărei bronhii.
1. - Raporturile comune: vor fi urmărite in afara hilului și in hil.
- in afara hilului: bronhilile deci și pediculul pulmonar sunt in raport cu artera pulmonară, venele pulmonare,
arterele bronșice.
- in hil : trunchiurile bronșice din plămanul drept sunt insoțite de trei ramuri ale arterei pulmonare și de
venele pulmonare, formand trei perechi de pediculi secundari(lobari).
2. - Raporturile proprii fiecărei bronhii: se referă numai la organele din vecinătatea acestora, făcand
abstracție de elementele pediculului pulmonar.
Bronhia dreaptă vine in raport :
- in partea anterioară, cu vena cavă superioară;
- posterior, cu marea venă azygos;
- superior, cu carja mare a venei azygos;
- inferior, cu pericardul și atriul drept.
Bronhia stanga vine in raport :
9
- in partea anterioară, cu elementele pedicului pulmonar;

Page
- posterior, cu aorta, esofagul și cu nervul vag stang;
- superior, cu carja aortei și nervul recurent stang;
- inferior cu pericardul și atriul stang.
Vascularizație :
Bronhiile sunt vascularizate de arterele bronșicale aortei toracice. Venele sunt reprezentate prin venele
bronsice, care se varsă in marea și mica venă azygos.
Limfaticele merg la ganglionii traheobronsici.
Inervatia: este realizată de firișoare nervoase, provenite din plexul pulmonar posterior.
Fibrele excitatoare(bronhoconstrictoare)ale mușchilor de la acest nivel provin de la nervul vag 10, iar cele
inhibitoare (bronhodilatatoare) de la simpatic.
Fig.6 Traheea și Bronhiile
Arborele bronșic reprezintă totalitatea bronhiilor pulmonare care rezultă din ramificarea bronhiilor
principale.
Fig.7
Arborele
bronșic
10
Page
Bronhiile principale
Bronhiile principale se ramifică in:
• Bronhii lobare - care se distribuie la lobii pulmonari
• Bronhii segmentare - care se distribuie la segmentele pulmonare;
• Bronhiolele terminale;
• Bronhiolele respiratorii;
• Ductele alveolare terminate cu alveole;
Bronhiolele respiratorii impreună cu formațiuni derivate din ele formează
acini pulmonari.
Acinul pulmonar este unitatea morfofuncțională a plămanului.
Plămanii
Alcătuiesc organele repiratorii propiu-zise, unde au loc schimburile de gaze dintre organism și aerul
atmosferic . Ei sunt in număr de doi, unul stang și altul drept, așezați in cavitatea toracică, avand fiecare o
cavitate pleurală proprie.
Ocupă aproape intreaga cavitate toracică, cu excepția părții mijlocii, numită mediastin.
Mediastinul este o regiune a toracelui, cuprinsă intre stern (anterior),coloana vertebrală toracală posterior și
pleurele mediastinale.
Pleura prezintă o foiță parietală, care aderă la pereții viscerelui și o foiță viscerală care aderă la plăman. Ele
delimiteaza o cavitate pleurală, in care se găsește lichid pleural, secretat de celulele epiteliului pleural. Acest
lichid are rol in mecanica inspirației. Greutatea plămanului reprenzintă, indiferent de varstă , a cinzecea
parte din greutatea corpului, plămanul drept fiind mai greu decat cel stang.
La adulți, plămanul drept are medie 700 g iar cel stang 600 g. Forma plămanilor este asemănătoare unui
trunchi de con cu baza spre diafragmă.
Fig.8 Plămânii
Capacitatea totală, exprimată prin volumul de aer pe care il conțin cei doi plămani, este de aproximativ,
4500-5000 cm3. Culoarea plămanului diferă cu varsta.Ea este roz-pal, la copii iar la adulți, din cauza
depunerii in spațiul periilor lobulari a particulelor de praf și cărbune din aerul inspirat, culoarea devine albă
cenușie, cu mici pete negricioase.
11
Page
Un acin pulmonar este format din toatalitatea
bronhiolelor respiratorii și a canalelor
alveolare, care provin dintr-o bronhiolă terminală, plus alveolele corespunzatoare. Peretele sacilor alveolari
este perforat de orificii microscopice, ostiolele alveolare.
Vascularizația și inervația plămanului
Plămanul are o dublă vascularizație :
- una funcțională;
- alta nutritivă.
Vascularizația funcțională: pusă in slujba schimburilor gazoase dintre aer și sange, formează ceea ce se
numește mica circulație a organismului . Acesta incepe cu artera pulmonară, care pleacă din ventriculul
drept al inimii. Artera pulmonară aduce de la inimă sange venos, incărcat cu oxigen.
După realizarea schimbului gazos, sangele oxigenat pleacă din rețeaua capilară a alveolei prin vene, care in
drumul lor spre hilul pulmonar, formează trunchiuri tot mai mari și in ultimă instanță cate două vene
pulmonare (superioară și inferioară )pentru fiecare plăman. Acestea după ce străbat pediculul pulmonar,
ajung la baza inimii unde se deschid in atriul stang.
12
Page
Inervația plămanului
Este realizată de sistemul nervos vegetativ printr-un plex pulmonar anterior și altul posterior.
Ramurile vegetative parasimpatice ale acestora provin din nervul vag iar cele simpatice din ganglioni
simpatico-toracali și din nervii cardiaci.
Plămanul este alcătuit din două formațiuni anatomice distinse: arborele bronșic și alveolele pulmonare.
Alveolele pulmonare: au forma unor săculeți cu pereții subțiri adaptațischimburilor gazoase. Epiteliul
alveolar are dublă funcție, fagocitară șirespiaratorie. Suprafața totală a acestora este de 20 m2.
In jurul alveolelor se găsește o bogată rețea de capilare.
FIZIOLOGIA RESPIRATIEI
Respiratia face parte dintre functiile vegetative,de nutritie.Se compune din 2 etape fundamentale:
-procesul de respiratie externa sau pulmonara prin care se face schimbul de O2 si CO2 la nivel pulmonar
-procesul de respiratie interna sau celulara,prin care se face schimbul de gaze la nivel celular.
Procesul de respiratie este continuu.Oprirea lui duce la scurt timp la moartea celulelor,deoarece organismul
nu dispune de rezerve de O2,iar acumularea de CO2 este toxica pentru celule.Oprirea respiratiei precede
oprirea cordului.
Ventilatia pulmonara
Aerul atmosferic este introdus in plamani prin procesul de ventilatie pulmonara,prin carfe se mentine
constanta compozitia aerului alveolar.
Mecanica respiratiei
Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza datorita succesiunii ritmice a 2 procese:
-inspiratia
-expiratia
13
Page
Inspiratia este un proces activ care este rezultatul contractiei muschilor inspiratori,ducand la marirea tuturor
diametrelor cutiei toracice.
Inspirul normal dureaza 1 secunda.
In timpul inspirului fortat intervin si muschii inspiratori accesori(sternocleidomastoidian,pectoralul
mare,dintatul mare si trapezul).
Expiratia normala este un proces pasiv,care urmeaza fara pauza dupa inspiratie.Dureaza aproximativ 2
secunde la adult.In timpul expiratiei,cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute anterior.
In timpul efortului fizic sau in caz de obstacol pe caile aeriene,expiratia poate devenii activa prin interventia
muschilor expiratori.Contractia lor comprima viscerele abdominale,care deplaseaza diafragmul spre cutia
toracica si apropie rebordurile costale,reducand volumul toracelui.
In inspiratie,prin cresterea volumului pulmonar,alveolele se destind so volumul lor creste.Ca urmare
presiunea aerului in regiunea alveolara scade-1,5mmHg.Se creaza astfel o diferenta de presiuneintre aerul
atmosferic(unde presiunea ramane neschimbata)si presiunea intrapulmonara(care scade).In felul acesta aerul
patrunde prin caile respiratorii pana la alveole,pe baza fortei fizice.
In expiratie,prin retractia plamanului si revenirea la forma initiala a cutiei toracice,se intalnesc 2 faze:
-prima,in care revenirea cutiei toracice se face pe baza elasticitatii cartilajelor si ligamentelor ei
-a doua in care plamanul elastic,in tendinta de a se retracta spre hil exercita o presiune de aspiratie asupra
cutiei toracice.
In felul acesta volumul alveolelor se reduce,presiunea aerului intraalveolar creste,devenind superioara
presiunii atmosferice+1,5mmHg.
Diferenta de presiune,face ca aerul din plamani sa fie expulzat in exterior,prin mecanism pur fizic.
Ciclul respirator(=1 inspiratie+1 expiratie)are o durata de 3 secunde ceea ce revine la aproximativ 14 miscari
respiratorii/minut(normal aprox.12-14)=frecventa respiratorie.
In efort fizic,feecventa respiratorie poate ajunge la 40-60/min,de asemenea si in conditii
patologice:febra,hipertiroidism,hipercapnie,hipoxie(=tahipnee)
Volumele respiratorii
Volumele de gaz care se gasesc in plamani in timpul respiratiei sunt:
14
1.Volumul respirator curent=cantitatea de aer care intra si iese din plamani in timpul unei
Page
respiratii normale
2.Volumul inspirator de rezerva=cantitaea de aer care mai poate patrunde in plamani la
sfarsitul unei expiratii normale
3.Volumul expirator de rezerva=cantitatea de aer care poate fii expirata fortat la sfarsitul unei
expiratii normale
4.Volum rezidual =cantitatea de aer care ramane in plaman dupa o expiratie fortata
(VR=1000-1500ml)
Volumul respirator/minut=ventilatia pulmonara,reprezinta cantitatea de aer respirata intr-un minut
VC*FR=500*12=600ml.
Capacitatile respiratorii reprezinta suma mai multor volume susamintite:
1.CPT=cantitatea de aer care se gaseste in plaman la sfarsitul unei inspiratii si expiratii fortate:
CPT=VIR+VC+VER+VR=CI+CRF=CV+VR=5500-6000ml
CPT=capacitatea pulmonara toatala
CI=capacitatea inspiratorie
CRF=capacitatea reziduala functionala
CV=capacitatea vitala
2.CV=volumul expirat fortat dupa o inspiratie fortata
CV=VC+VIR+VER=CI+VER=4000ml
3.CI=volumul inspirat fortat la sfarsitul unei expiratii normale.
CI=VC+VIR=3000ml
4.CRF=VER+VIR=2500ml(CRF este volumul de aer continut de plaman dupa o respiratie linistita.
Valoarea fiziologica a capacitatii vitale pulmonare este de aproximativ 3600-4000ml.CV creste in timpul
efortului fizic si scade in timpul sedentarismului.
Volumele si capacitatile pulmonare sunt importante pentru stabilirea diagnosticului si prognosticului
diferitelor boli pulmonare,totusi ele nu dau indicatii directe despre functia ventilatorie.
Schimbul de gaze la nivel alveolar
Aerul atmosferic ajuns in plamani prin ventilatia pulmonara este condus in alveole,unde are loc schimbul de
gaze intre aerul alveolar si sange,la nivelul memebranei alveolo capilare.
Schimbul de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare se face prin difuziune,in functie de presiunea
partiala a gazelor respiratorii-oxigen si CO2-de o parte si de alta a memebranei alveolo-capilare.
Ventilatia pulmonara normala sau normoventilatia se realizeaza la concentratii alveolare ale:
 CO2 de 5-6%
 O2 de 14%
Mentinute la o frecventa respiratorie normala,de repaus(12-16/min).
Cand ventilatia pulmonara creste peste nevoile metabolice apare hiperventilatia:CO2 alveolar scade si O2
creste.Procesul este compensat reflex prin apnee si bradipnee.
Invers,prin cresterea CO2 alveolar si scaderea O2,apare hipoventilatia care este compensata reflex prin
polipnee.
Schimbul de gaze intre aerul alveolar si sangele venos se face datorita diferentei de presiune partiala a
gazelor de o parte si de alta a memebranei alveolo-capilare.
Presiunea partiala a unui gaz in amestec(legea lu Dalton)este proportionata cu concentratia gazului in
amestec si este egala cu presiunea pe care ar exercitao asupra peretilor recipientului,unui gaz,daca acesta ar
ocupa singur recipientul.Aceasta inseamna ca prin difuziune un gaz aflat la presiune ridicata intr-o regiune
se deplaseaza spre o regiune cu presiune mica.Miscarea moleculelor de gaz este continua pana la egalizarea
presiunilor.
Deci,datorita diferentei de presiune CO2 trece din sangele venos in aerul alveolar,iar O2 trece din aerul
alveolar in sangele venos.Este respiratia pulmonara.Procesul este invers la nivelul tesuturilor.
Schimbul de gaze se face cu viteza foarte mare.
Daca memebrana alveolara este ingrosata(edem pulmonar,emfizem),schimbul de gaze este alterat,mai ales in
ce priveste O2 si se instaleaza hipoxemia.
15
Page
IV. INFECTII ALE APARATULUI RESPIRATOR
Infecţiile tractului respirator sunt un grup de afecţiuni frecvent întâlnite la oameni. Cele mai
multe infecţii sunt de natură virală, caz în care terapia este, în principal, simptomatică sau de natură
bacteriană, când pe lângă terapia simptomatică se asociază şi antibioterapie.
Tractul respirator este împărţit în:
- tract respirator superior (sinusuri, ureche medie, faringe, epiglotă, laringe);
- tract respirator inferior (bronhii, bronhiole, alveole).
Cu toate că există diferenţe funcţionale şi anatomice între segmentele tractului respirator,
infecţiile nu respectă strict aceste limite. Conveniente clinice şi bacteriologice stabilesc distincţia între
infecţiile tractului respirator superior şi infecţiile tractului respirator inferior.
Afecţiunile aparatului respirator sunt codificate în capitolul X - Bolile aparatului respirator (J00-
J99) din Clasificarea Internaţională a Maladiilor (The International Classification of Diseases ICD-10),
instrument standard de diagnosticare utilizat în epidemiologie şi managementul sănătăţii, întocmit de
OMS [ICD-10, 2010
Infecţiile aparatului respirator se pot clasifica în funcţie de localizare (căi respiratorii inferioare
sau superioare) şi de formă (acute sau cronice)
I. Infecţii ale tractului respirator superior

a) la nivelul rino-sinusurilor: rinosinuzita acută, rinita cronică, sinuzita cronică;
b) la nivelul faringelui: faringita (faringo-amigdalita acută), amigdalita cronică;
c) la nivelul laringelui: laringita acută, epiglotita, laringita cronică;
d) la nivelul laringelui şi a traheei: laringo-traheita acută (crup)
e) pot afecta orice segment al aparatului respirator superior: răceala banală (răceala comună), gripa.
II. Infecţii ale tractului respirator inferior

a) la nivelul bronhiolelor: bronşiolita acută;
b) la nivelul bronhiolelor şi al bronhiilor: bronşita acută, bronşita cronică, bronhopneumopatia cronică
obstructivă (BPOC), astmul;
c) la nivel alveolar: pneumonia
A . INFECŢII ALE CĂILOR RESPIRATORII SUPERIOARE (ICRS)
AFECŢIUNI ALE RINO-SINUSURILOR

Infecţiile acute ale căilor respiratorii au determinat moartea a 3,9 milioane de persoane în anul
2002, conform datelor OMS. Ele constituie una dintre principalele cauze de mortalitate la copii mai
mici de 5 ani (aproximativ 2 milioane decese anual). Chiar dacă afecţiunile respiratorii pot provoca
morbiditate şi mortalitate semnificative la nivel populaţional, majoritatea cazurilor sunt minore şi au o
durată limitată [WHO, 2009]
I.1. Sinuzita acută (rinosinuzita acută)

Informaţii generale
Sinuzita reprezintă inflamarea şi/sau tumefierea mucoasei care căptuşeşte interiorul cavităţilor
sinusale, putând fi cauzată de alergii sau infecţii virale, bacteriene şi rar fungice. Termenul de
rinosinuzită este folosit deoarece de cele mai multe ori inflamaţia cuprinde şi mucoasa nazală.
Sinusurile paranazale (Fig.1) sunt 4 cavităţi umplute cu aer situate în interiorul oaselor feţei, care
comunică cu cavitatea nazală. Acestea sunt:
16
- Sinusurile frontale
- Sinusul sfenoid
Page
- Sinusul maxilar
- Sinusurile etmoide
Aceste cavităţi sunt acoperite de celule ciliate, producătoare de mucus, care este drenat în cavitatea
nazală printr-un orificiu de mici dimensiuni. Inflamarea mucoasei sinusale duce la blocarea orificiului,
acumularea de mucus determinând o presiune negativă, resimţită ca o durere la acest nivel.
Etiologie
Majoritatea sinuzitelor sunt de natură virală .
Sinuzitele bacteriene sunt de cele mai multe ori declanşate de o infecţie virală a căilor
respiratorii. În cursul unei astfel de infecţii, dacă vacuumul creat de acumularea de mucus este
menţinut, un transudat produs de membrana mucoasei umple sinusurile, devenind un mediu propice
pentru proliferarea bacteriană.
Tabelul nr. II - Agenţii bacterieni responsabili de colonizarea sinusurilor [Chow A.W şi colab., 2012]
Sinuzitele virale au tendinţa de a se vindeca în 7-10 zile. O durată mai lungă a simptomelor indică o
infecţie bacteriană. Este estimat că doar 0,5%-2% din sinuzitele acute virale se complică cu o
17
infecţie bacteriană. La copii riscul creşte pană la 5%-13%. Sinuzita bacteriană acută durează mai putin
de 30 zile, cu vindecare completă.
Page
Sinuzite acute fungice
Sinuzite severe, chiar fatale care apar la pacienţii diabetici cu cetoacidoză sau la cei
imunodeprimaţi: pacienţi cu neutropenie, leucemie, SIDA, în tratament cu citotoxice. Dintre acestea
cele mai importante sunt:
mucormicoza - micoză datorată fungilor din ordinul Mucorales (Rhizopus, Mucor, Absidia),
caracterizată prin apariţia de escare negre în fosele nazale şi prin semne neurologice.
- aspergiloza
- candidoza
Diagnosticul ese stabilit prin evidenţierea histopatologică a hifelor, iar tratamentul constă în
administrarea i.v. de amfotericină B [Beers M.H. şi colab., 2002; Fauci A.S. şi colab., 2002].
Simptome şi diagnostic
Simptomele sinuzitelor acute bacteriene includ: mucoasa nazală roşie şi turgescentă, congestie
nazală, rinoree purulentă, hiposomnie sau insomnie, presiune facială şi durere, agravate de aplecarea
capului sau decubit dorsal, febră, indispoziţie, tuse productivă. Localizarea durerii faciale diferă în
funcţie de sinusurile afectate. Astfel sinuzita frontală produce durere la nivelul frunţii, deasupra
sprâncenelor; sinuzita maxilară produce durere la nivelul obrajilor şi dentalgie; sinuzita sfenoidală
produce durere retrooculară şi la nivelul tâmplelor iar sinuzita etmoidală produce o durere retro- şi
intraorbitală, descrisă ca o explozie.
Diagnosticul de sinuzită acută bacteriană poate fi pus dacă:
□ □ simptomele unei afecţiuni respiratorii sunt prezente de cel puţin 7 zile şi pacientul prezintă
cel puţin 2 din următoarele simptome:
- rinoree galbenă sau verde (doar acest simptom nu indică o sinuzită bacteriană,
culoarea depinde de numărul de celule din secreţia nazală şi nu de etiologia afecţiunii) răspuns slab la
tratamentul cu decongestionante
- durere facială sau sinusală agravată de aplecarea capului sau manevra Valsalva o
durere frontală sau la nivelul obrajilor , afecţiune „bifazică" în care simptomele răcelii comune au au
dispărut după 710 zile şi au reapărut în 1-2 săptămâni.
Următoarele simptome apar mai devreme de 7 zile:
• Febră > 39°C
• Durere dentară superioară (fără afecţiuni stomatologice) şi oricare din simptomele enumerate mai sus
Tratamentul sinuzitei acute bacteriene Măsuri nefarmacologice:

□ □ Hidratare adecvată (cel puţin 3 l lichide/ zi pentru fluidificarea mucusului)
□ □ Efectuarea de inhalaţii, umidificarea aerului din locuinţă
□ □ Aplicarea de comprese calde pe faţă
□ □ Evitarea fumului de ţigară şi a aerului foarte rece sau foarte uscat
□ □ Evitarea poziţiei de decubit dorsal în timpul somnului prin ridicarea capului
□ □Odihnă Tratament simptomatic:
- Analgezice antipiretice (paracetamol, acid acetilsalicilic, AINS)
- Corticosteroizi inhalator
- Irigaţii intranazale cu apă sărată sau folosirea de spray-uri cu apă de mare
- Expectorantele sunt utilile în sinuzită deoarece reduc vâscozitatea mucusului şi permit astfel drenarea
mai uşoară a sinusurilor (vezi ANEXA III, Expectorante).
O analiză a 34 de studii randomizate care comparau expectorantele din grupul acetilcisteinei (ca
monoterapie sau asociate) cu placebo, în tratamentul simptomatic al infecţiilor căilor respiratorii
superioare, a arătat siguranţa administrării acestora la copii mai mari de 2 ani. Prea puţine date sunt
valabile pentru a evalua siguranţa administrării în cazul copiilor mai mici de 2 ani [Duijvestijn Y.C.M.
şi colab., 2009].
Antibioterapie
Se realizează o antibioterapie empirică (Tabelele III şi IV), împotriva celor mai frecvente bacterii
patogene. Puncţia sinusală nu este indicată în cazurile banale, iar culturile din secreţiile nazale nu sunt
18
concludente. Puncţiile sinusale sunt indicate în sinuzitele nosocomiale, pentru ajustarea terapiei,
Page
datorită ratei mare de rezistenţă a agenţilor patogeni frecvent implicaţi în aceaste afecţiuni:
Staphylococcus aureus şi bacilii gram-negativi [Fauci A.S. şi colab., 2002].
Tabelul nr. III - Tratamentul empiric al rinosinuzitei bacteriene acute la adulţi

19
Page
Recomandări ale ghidului IDSA Clinical Practice Guideline for Acute Bacterial
Tratamentul chimioterapic
Tratamentul chimioterapic empiricempiric trebuie
trebuie început
început imediat
imediat ce
ce diagnosticul
diagnosticul de de sinuzită
bacteriană acută a fost pus;
Asocierea amoxicilină – acid clavulanic este preferată amoxicilinei simple atât în
cazul adulţilor cât şi al copiilor, datorită apariţiei de tulpini de Haemophilus influenzae
şi Moraxella catarrhalis secretoare de β-lactamază;
Doze mari dechimioterapic
Tratamentul amoxicilină –empiricacid clavulanic sunt recomandate
trebuie început pacienţilor din
imediat ce diagnosticul de zonele
sinuzităcu
obacteriană
rată mareacută
de infecţii (≥10%)
a fost pus; cu Streptococcus pneumoniae, cu infecţii severe (febră
≥ 39ºC, posibile
Asocierea complicaţii
amoxicilină supurative),
– acid cu este
clavulanic vârste < 2 ani amoxicilinei
preferată sau > 65 ani,simple
recent atât în
spitalizaţi, trataţi
cazul adulţilor câtînşiultima lună cu
al copiilor, antibiotic,
datorită imunocompromişi;
apariţiei de tulpini de Haemophilus influenzae
şi Moraxella catarrhalis secretoare de β-lactamază;cu asocierea amoxicilină – acid
Se recomandă începerea tratamentului empiric
clavulanic,
Doze mari nu cu
nu de oo fluorochinolonă
cu amoxicilină – acid „respiratorie”;
fluorochinolonă clavulanic sunt recomandate pacienţilor din zonele cu
Macrolidele şi asocierea trimetoprim
o rată mare de infecţii (≥10%) cu Streptococcus – sulfametoxazol
pneumoniae,nu sunt recomandate
cu infecţii ca terapie
severe (febră
empirică a sinuzitei
≥ 39ºC, posibile acute bacteriene
complicaţii datorită
supurative), ratelor< mari
cu vârste 2 anide
saurezistenţă
> 65 ani,arecent
unor tulpini
de Streptococcus pneumoniae şi Haemophilus
Haemophilus influenzae;
influenzae;
spitalizaţi, trataţi în ultima lună cu antibiotic, imunocompromişi;
Levofloxacina
Se este recomandată
recomandă începerea ca alternativă
tratamentului empiric pentru copii alergici
cu asocierea la antibiotice
amoxicilină – acid β-
lactamice în ciuda absenţei studiilor pe
clavulanic, nu cu o fluorochinolonă „respiratorie”; termen lung privind siguranţa administrării de
fluorochinolone copiilor;
Macrolidele şi asocierea trimetoprim – sulfametoxazol nu sunt recomandate ca terapie
Nu este
empirică necesară acute
a sinuzitei folosirea în antibioterapia
bacteriene empirică
datorită ratelor maria de
chimioterapicelor
rezistenţă a unoractive pe
tulpini
Streptococcus aureus (în special cel meticilinorezistent);
de Streptococcus pneumoniae şi Haemophilus influenzae;
Durata tratamentului
Levofloxacina sinuzitei bacteriene
este recomandată necomplicate
ca alternativă pentru
pentru copii adulţilaeste
alergici de 5-7 zile;
antibiotice β-
Durata tratamentului sinuzitei bacteriene pentru copii este de 10
lactamice în ciuda absenţei studiilor pe termen lung privind siguranţa administrării de- 14 zile;
Pacienţii a căror
fluorochinolone simptomatologie nu s-a îmbunătăţit sau chiar s-a agravat după 3-5
copiilor;
zileNu
de este
tratament empiric
necesară folosirea cu antibiotice, trebuieempirică
în antibioterapia trataţi cuaachimioterapicelor
doua linie de antibiotice.
active pe
Atunci când şi aureus
Streptococcus acestă (înstrategie
specialnucel dămeticilinorezistent);
rezultate, se
se intervine
intervine chirurgical
chirurgical pentru
pentru drenarea
drenarea
sinusurilor, de obicei, prin metode endoscopice. Se recoltează probe de
Durata tratamentului sinuzitei bacteriene necomplicate pentru adulţi este de 5-7 zile; secreţie
sinusală
Duratapentru identificarea
tratamentului agentului
sinuzitei patogen
bacteriene şi secopii
pentru efectuează
este deantibiogramă.
10 - 14 zile;
Pacienţii a căror simptomatologie nu s-a îmbunătăţit sau chiar s-a agravat după 3-5
zile de tratament empiric cu antibiotice, trebuie trataţi cu a doua linie de antibiotice.
Atunci când şi acestă strategie nu dă rezultate, se intervine chirurgical pentru drenarea
sinusurilor, de obicei, prin metode endoscopice. Se recoltează probe de secreţie
sinusală pentru identificarea agentului patogen şi se efectuează antibiogramă.
Recomandări ale ghidului IDSA Clinical Practice Guideline for Acute Bacterial Rhinosinusitis in
Children and Adults, 2012 [Chow A.W. şi colab., 2012]:
Tratamentul chimioterapic empiric trebuie început imediat ce diagnosticul de sinuzită bacteriană acută a
20
fost pus;
Page
Asocierea amoxicilină – acid clavulanic este preferată amoxicilinei simple atât în cazul adulţilor cât şi al
copiilor, datorită apariţiei de tulpini de Haemophilus influenzae şi Moraxella catarrhalis secretoare de β-
lactamază;
Doze mari de amoxicilină – acid clavulanic sunt recomandate pacienţilor din zonele cu o rată mare de
infecţii (≥10%) cu Streptococcus pneumoniae, cu infecţii severe (febră ≥ 39ºC, posibile complicaţii
supurative), cu vârste < 2 ani sau > 65 ani, recent spitalizaţi, trataţi în ultima lună cu antibiotic,
imunocompromişi;
Se recomandă începerea tratamentului empiric cu asocierea amoxicilină – acid clavulanic, nu cu o
fluorochinolonă „respiratorie”;
Macrolidele şi asocierea trimetoprim – sulfametoxazol nu sunt recomandate ca terapie empirică a sinuzitei
acute bacteriene datorită ratelor mari de rezistenţă a unor tulpini de Streptococcus pneumoniae şi
Haemophilus influenzae;
Levofloxacina este recomandată ca alternativă pentru copii alergici la antibiotice β-lactamice în ciuda
absenţei studiilor pe termen lung privind siguranţa administrării de fluorochinolone copiilor;
Nu este necesară folosirea în antibioterapia empirică a chimioterapicelor active pe Streptococcus aureus
(în special cel meticilinorezistent);
Durata tratamentului sinuzitei bacteriene necomplicate pentru adulţi este de 5-7 zile;
Durata tratamentului sinuzitei bacteriene pentru copii este de 10 - 14 zile;
Pacienţii a căror simptomatologie nu s-a îmbunătăţit sau chiar s-a agravat după 3-5 zile de tratament
empiric cu antibiotice, trebuie trataţi cu a doua linie de antibiotice. Atunci când şi acestă strategie nu dă
rezultate, se intervine chirurgical pentru drenarea sinusurilor, de obicei, prin metode endoscopice. Se
recoltează probe de secreţie sinusală pentru identificarea agentului patogen şi se efectuează antibiogramă.
I.2. Rinita cronică

Rinita cronică reprezintă inflamaţia cronică a mucoasei nazale, ce este favorizată de un arbore respirator
fragil.
Clasificarea rinitei cronice:
- rinita cronică banală: catarală, hipertrofică, atrofică
- rinita cronică specifică din bolile infectocontagioase
- rinita cronică micotică.
Rinita cronică catarală apare prin cronicizarea unei rinite acute, în condiţiile persistenţei factorilor
favorizanţi (infecţii, care determină inflamaţia mucoasei nazale, deviaţia de sept nazal, polipoză nazală,
adenoidectomie) [NHS Choices, 2012].
Se va efectua tratamentul tuturor focarelor infecţioase care au determinat inflamaţia mucoasei nazale,
tratamentul deviaţiei de sept nazal, polipozei nazale, adenoidectomiei, etc. [Desrosiers M şi colab., 2011].
Simptome:
- rinoree permanentă sau intermitentă, variabilă cantitativ,
- obstrucţie nazală,
- rinolalie închisă,
- mucoasa nazală congestionată, edemaţiată, acoperită de secreţii mucopurulente [NHS Choices, 2012].
Tratament:
- eliminarea secreţiilor nazale,

- aspirarea secreţiilor,
- dezinfecţie nazofaringiană cu antiseptice locale,
-administrare de vasoconstrictoare, inhalaţii, aerosoli cu vasoconstrictoare, corticosteroizi,
antibiotice, mucolitice (vezi ANEXA nr III).
21
Rinita cronică hipertrofică este o etapă evolutivă a rinitei cronice catarale.[NHS Choices,
2012]. Simptome:
Page
- obstrucţie nazală unilaterală, bilaterală sau "în basculă",

- sforăit,
- respiraţie orală,
- tulburări de miros,
- rinoree.
- mucoasa nazală congestivă, violacee, îngroşată, acoperită de secreţii [NHS Choices,
2012].
Tratament profilactic:
- aer curat,
- evitarea schimbărilor bruşte de temperatură, a umezelii, a aerului uscat şi supraîncălzit,
- evitarea consumului de tutun şi alcool,
- evitarea utilizării excesive a vasoconstrictoarelor locale şi corticosteriozilor. Tratamentul
farmacologic:
- vasoconstrictoare locale sau sistemice,
- aerosoli cu corticosteroizi,
- vitamina PP,
- raze ultrascurte.
Dacă evoluează pană la rinită cronică hipertrofică conjunctivă, tratamentul este exclusiv
chirurgical, constând în retracţia chirurgicală a cornetului inferior. Tratamentul farmacologic este de
primă intenţie în rinita cronică. [Desrosiers M şi colab., 2011].
I.3. Sinuzita cronică
Sinuzita cronică este consecinţa episoadelor repetate de infecţii acute sinuzale, cu durată de peste
3 luni, insuficient tratate, întreţinute de factori anatomici, de teren atopic, de factori de mediu (poluare,
fumat), infecţii care determină în timp modificări ireversibile la nivelul mucoasei [Rosenfeld RM,
2007].
Atât în Europa cât şi în SUA, se preferă utilizarea termenului de rinosinuzită cronică în loc de
sinuzită cronică, deoarece rinita precede sau acompaniază sinuzita [Brown C., 2008]
Etiologie
Etiologia este complexă: infecţie bacteriană, rinită alergică sau non-alergică, factori anatomici,
imunodeficienţe, afecţiuni ciliare (fibroză chistică), infecţii fungice [Brown C., 2008]
Sinuzita cronică infecţioasă poate fi determinată de agenţi patogeni comuni: anaerobi,
streptococi, Staphylococcus aureus, sau agenţi patogeni rari: bacili gram-negativ Pseudomonas
aeruginosa, Moraxella sp., sau de fungi [Benea EO şi colab., 2005; Waikato DHB, 2008].
Sinuzita cronică poate fi asimptomatică, cu perioade de acutizare, în care există:
- rinoree purulentă anterioară sau mai ales posterioară,
- tuse,
- expectoraţie matinală,
- disfagie.
- posibilă febră prelungită [Brown C., 2008; Desrosiers M şi colab., 2011].
Diagnosticul se pune cu ajutorul examenelor radiologice care arată o opacitate la nivelul
sinusului respectiv sau prezenţa unui nivel lichidian [Brown C., 2008].
Tratament Tratamentul include: -corectarea factorilor favorizanţi,
-tratament simptomatic: mucolitice, antialergice, corticosteroizi intranazal, -antibioterapia este
recomandată numai în exacerbări [Benea EO şi colab, 2005] (vezi ANEXA nr I.)
22
Tratamentul antibacterian în sinuzita cronică cu etiologie infecţioasă este prezentat în tabelul V.

Page
Tratamentul chirurgical are drept scop drenarea sinusului maxilar; acest lucru se poate face pe
cale endoscopică (meatotomie medie) sau pe cale clasică în funcţie de pacient [Brown C., 2008]
AFECŢIUNI ALE FARINGELUI

I.4. Faringita acută (roşu în gât, angina)
Faringitele sunt inflamaţii ale faringelui ce afectează întreaga histostructură a organului
asociindu-se de multe ori şi cu inflamaţii ale amigdalelor (foliculi limfatici izolaţi situaţi la nivelul
faringelui), determinând astfel apariţia amigdalitei [Sarafoleanu D, 2010].
Etiologie [Dipiro J.T. şi colab., 2008; Shulman S.T şi colab., 2012; Bisno A., 2001] Majoritatea faringitelor
acute sunt cauzate de virusuri. Acestea sunt:
❖ virusuri respiratorii:
- rinovirusuri (20%) şi coronavirusuri (>5%) responsabile de răceala comună (vezi
Răceala comună)
- adenovirusuri (5%) responsabile de faringoconjunctivite
- virusurile paragripale (2%) responsabile de diverse afecţiuni respiratorii precum:
răceala banală, pneumonia pseudogripală şi crupul febril
- virusurile gripale responsabile de gripă (2%) (vezi Gripa)
- virusul sinciţial respirator
❖ alte virusuri:
- herpes simplex (4%)
- virusul Epstein-Barr (<1%) responsabil de mononucleoza infecţioasă
- virusul coxsackie(<1%) responsabil de herpangină
Faringitele bacteriene sunt cauzate de:

- Streptococcus pyogenes (streptococul beta-hemolitic de grup A) (10-15%)
- Streprococi de grup C and G (5%)
- Arcanobacterium haemolyticum (□ 1%)
- Corynebacterium diphtheriae (□ 1%)
- Neisseria gonorrhoea (□ 1%)
- Mycoplasma pneumoniae (D1%)
- Chlamydia pneumoniae (□ 1%)
- Diferiţi anaerobi care pot determina angina Vincent
Există şi cazuri rare de angină dată de Candida albicans, complicaţie a unei candidoze bucale.
Faringita acută dată de streptococul beta-hemolitic de grup A

Faringita acută dată de streptococul beta-hemolitic de grup A este întâlnită în rândul copiilor de 5-
15 ani şi este mai puţin frecventă în cazul copiilor < 3 ani şi a adulţilor. Cel mai adesea apare iarna sau
la începutul primăverii. Se transmite prin contact direct între persoane, de aceea riscul de îmbolnăvire
este mai mare în colectivităţi şi familie. Perioada de incubaţie a bolii variază între două până la cinci
zile. Simptome şi diagnostic
Simptomele caracteristice sunt [Bisno A., 2001]:
- Instalarea bruscă a durerii în gât
- Febră
- Cefalee
- Greaţă, vomă, dureri abdominale
- Inflamaţie şi eritem amigdalofaringian
- Exudat amigdalofaringian neuniform
- Peteşii palatine
- Adenopatie cervicală anterioară (ganglioni limfatici dureroşi)
- Inflamaţia şi eritemul uvulei
- Erupţie scarlatiformă
Simptomele mai puţin caracteristice (comune cu unele afecţiuni virale) sunt:
- Rinoree
- Răguşeală
- Tuse
- Diaree
23
- Conjunctivită
- Stomatită ulcerativă discretă
Page
Diferenţierea faringitelor bacteriene de cele virale doar pe baza examenului clinic este dificilă
deoarece în ambele cazuri mucoasa este congestionată sau inflamată şi poate fi acoperită de o
membrană sau un exudat purulent [Beers M.H. şi colab., 2002].
Atunci când examenul clinic nu este foarte concludent, natura infecţiei se determină cu ajutorul
unor teste rapide de determinare a antigenilor pentru streptococul de grup A. Acestea sunt preferate
examenului microbiologic al exudatului deoarece permit obţinerea unui rezultat în aceeaşi zi.
Rapiditatea punerii diagnosticului de faringită streptococică este importantă pentru a evita răspândirea
bolii şi apariţia complicaţiilor supurative (abces periamigdalian, mastoidită, otită medie, sinuzită) şi
nonsupurative (reumatism articular acut, endocardită, glomerulonefrită) [Shulman S.T şi colab., 2012].
În cazul copiilor şi al adolescenţilor, un rezultat negativ al testului rapid trebuie confirmat prin
efectuarea unui examen microbiologic al exudatului. În cazul adulţilor, rezultatul negativ al testului nu
trebuie confirmat datorită riscului scăzut de infectare şi de apariţie a complicaţiilor. Un rezultat pozitiv
în ambele cazuri nu necesită efectuarea de culturi.
Copiii mai mici de 3 ani au şanse foarte mici de a fi infectaţi cu streptococ de grup A, motiv pentru
care testarea acestora nu este recomandată decât dacă au intrat în contact cu o persoană infectată.
24
Page
I.5. Amigdalita cronică
Amigdalita cronică este inflamaţia cronică a tonsilelor palatine ce se manifestă prin episoade
repetate de angină [MSRM, 2011]
Anginele sunt cauzate de agenţi microbieni (bacterii, virusuri, fungi). Etiologia amigdalitei
cronice poate fi mixtă: streptococ beta-hemolitic şi un alt agent patogen: Haemophilus influenzae,
Moraxella, Prevotella, Bacteroides. Tratament
-antibioterapie: clindamicină, amoxicilină/acid clavulanic, pencilină + rifampicină. Dacă
tratamentul cu antibiotice este ineficient, atunci se poate lua în discuţie oportunitatea amigdalectomiei
[Benea EO şi colab., 2005]. Se recomandă tratament chirurgical în:
- infecţia amigdaliană recurentă cu > 3 acutizări infecţioase pe an în ultimii 3 ani sau > 5
episoade infecţioase fiecare din ultimii 2 ani sau 7 acutizări în ultimul an, fără efect al tratamentului;
- abces periamigdalian acut sau recurent;
- complicaţii la distanţă: reumatism, glomerulonefrită, septicemie.
AFECTIUNI ALE LARINGELUI
Laringele un organ al aparatului respirator care realizează legătura între faringe şi trahee. Este
alcătuit din 9 cartilage unite prin ligamente şi muşchi. Cel mai mare cartilaj este cartilajul tiroidian sau
mărul lui Adam. Epiglota este un cartilaj elastic, spre deosebire de celelate care sunt cartilaje hialine.
Are formă de frunză cu partea sa inferioară (peţiolul) ataşată de cartilajul tiroidian, iar cea superioară
are rol de protecţie, închizându-se atunci cand înghiţim şi oprind întrarea alimentelor în laringe.
Laringele prezintă în porţiunea mijlocie două perechi de pliuri. Pliurile superioare se numesc
benzi ventriculare sau corzi vocale false (care nu produc sunete prin vibrarea lor), iar cele inferioare se
numesc corzi vocale (adevărate) [Seeley R.R şi colab., 1999].
I.6. Laringita acută

Laringita este o inflamaţie a laringelui. Inflamarea laringelui produce modificarea caracterului
vocii, cu aparaţia răguşelii.
Etiologie
Laringita poate fi de natură infecţioasă sau non-infecţioasă. Printre cauzele laringitei non-
infecţioase enumerăm: suprasolicitarea vocii, reacţii alergice, refluxul gastroesofagian, bulimia,
inhalarea substanţelor iritante (fumul de ţigară, anumite medicamente aerosolizate).
Laringita infecţioasă este frecvent un simptom asociat infecţiilor virale ale tractului respirator
superior (vezi Răceala comună şi Gripa).
Laringita bacteriană este rară. Bacteriile implicate cel mai frecvent în această patologie fiind
Streptococcus pyogenes şi Moraxella catarrhalis. Dacă este prezentă o membrană trebuie suspectată
infecţia cu Corynebacterium diphtheriae (vezi Faringita difterică) [Beers M.H. şi colab., 2002].
Infecţiile fungice care produc faringita includ histoplasmoza (agent patogen- Histoplasma
capsulatum), blastomicoza (agent patogen- Blastomyces dermatitidis) şi candidoza (agent
patogen- Candida sp.). Tratamentul constă în administrarea i.v. de amfotericină B. Candidozele
răspund şi la tratamentul cu antimicotice din grupa azolilor [Fauci A.S. şi colab., 2002].
Inflamarea laringelui produce:
- modificarea caracterului vocii cu răguşeală,
- volum scăzut în vorbire, chiar afonie,
- apare nevoia de a tuşi şi de a curăţa rapid gâtul mai ales în laringitele virale Simptomele pot
varia ca intensitate în funcţie de severitatea inflamaţiei. Febra, letargia,
durerea în gât pot să apară în cazul infecţiilor severe.
Tratament
Tratamentul este simptomatic, exceptând cazurile în care culturile din gât sunt pozitive. În acest
caz tratamentul se individualizează în funcţie de rezultatele antibiogramei.
Tratamentul simptomatic include analgezice-antipiretice, antiinflamatoare nesteroidiene şi
expectorante. Expectorantele (acetilcisteina, carbocisteina, erdosteina) scad vâscozitatea secreţiilor,
restabilind consistenţa fiziologică, esenţială pentru lubrefierea corzilor vocale.
25
Page
I.7. Epiglotita (supraglotita) Informaţii generale
Epiglotita este o infecţie şi inflamaţie rapid progresivă a epiglotei şi a ţesuturilor adiacente, care
poate duce la obstrucţie respiratorie subită şi deces.
Etiologie
Cea mai frecventă cauză de epiglotită este Haemophylus influenzae de tip b. Mai puţin frecvente
sunt infecţiile bacteriene cu Streptococcus pneumoniae (Pneumococcus), Staphylococcus aureus,
Haemophylus influenzae, Streptococcuspyogenes şi rare cele virale.
În ultimii ani, datorită răspândirii vaccinului anti Haemophylus influenzae de tip b (Hib) incidenţa
acestei afecţiuni a scăzut.
Este o afecţiune frecventă a copiilor cu vârste cuprinse între 2 şi 5 ani. La adulţi este mai puţin
întâlnită, este de obicei de origine virală şi are manifestări clinice mai puţin fulminante.
Debutează ca o inflamaţie a spaţiului dintre baza limbii şi epiglotă, împingând epiglota posterior.
Ulterior epiglota devine şi ea tumefiată, ameninţând căile aeriene. Apariţia simptomelor este
fulminantă, la un copil în plină sănătate, cu:
- febră,
- dureri în gât,
- răguşeală,
- hipersalivaţie,
- dispnee
- iritabilitate.
Greutatea în respiraţie determină copilul să se aplece înainte şi să îşi extindă gâtul. Diagnosticul
se pune pe baza semnelor clinice, în special epiglota de culoare roşie ca cireaşa.
Tratament
În scop profilactic trebuie administrat sugarilor vaccinul anti Haemophylus influenzae de tip b
(Hib), cu eficacitate înaltă.
Epiglotita reprezintă o urgenţă medicală. Copilul trebuie intubat nazotraheal iar la primele semne
de obstrucţie a căilor respiratorii sau alternativ, trebuie efectuată traheostomia. De obicei tratamentul
este îndreptat către Haemophylus influenzae de tip b.
Se administrează timp de 7 - 10 zile [Barlett J.G, 2007]:

> Cefalosporine de generaţia a IIIa - cefotaxim, ceftizoxim, ceftriaxona, cefuroxim
> Ampicilină cu inhibitor de p lactamază - ampicilină + sulbactam
> Pentru alergici: clindamicină + co-trimoxazol
În cazul în care pacientul cu epiglotită cu Haemophylus influenzae a avut contacte familiale ce

includ un copil nevaccinat sub vârsta de 4 ani, toţi membrii familiei, inclusiv pacientul trebuie trataţi
profilactic cu rifampicină 20 mg/kg (max. 600 mg/zi) 4 zile, în scopul eradicării stării de purtător de
Haemophylus influenzae [Gompf S.G., 2011].
Adrenalina, corticosteroizii şi simpatomimeticele bronhodilatatatoare nu şi-au dovedit eficacitatea
în tratamentul simptomatic al epiglotitei [Gompf S.G., 2011].
I.8. Laringita acută obstructivă (laringo-traheo-bronşita acută, crupul) Informaţii generale

Crupul este o inflamaţie majoritar virală a căilor respiratorii superioare şi inferioare, care
produce un edem subglotic important, fiind cauza cea mai frecventă a obstrucţiei căilor respiratorii
superioare la copii.
Este specifică copiilor cu vârsta între 6 luni şi 3 ani. Poate apărea mai rar şi la copii mai mici de
6 luni sau mai mari de 15 ani şi la adulţi. Este mai frecvent la băieţi decât la fete.
Etiologie
Cel mai frecvent agenţii patogeni sunt virusurile (90%):
- Virusul paragripal 1 şi 3 (cauză principală)
- Virusul gripal A şi B,
- Adeno-, entero- şi rinovirusuri
- Virusul respirator sinciţial,
26
- Metapneumovirus
- Virusul rujeolic
Page
Foarte rar pot fi implicate şi bacterii:
- Mycoplasma sp.
- Moraxella catharalis
- Haemophylus influenzae
- Streptococcus aureus
- Corynebacterium diphtheriae
Simptomele specifice ale crupului sunt:
- tusea lătrătoare
- stridorul (inspiraţia şuierătoare - expiraţia şuierătoare apare doar în cazurile severe).
Crupul poate fi precedat de o tuse nespecifică, rinoree şi febră (chiar şi 40° C). Infecţia produce
inflamarea laringelui, traheei, bronhiilor şi bronhiolelor. Tumefierea mucoasei şi exudatul produs la
locul inflamaţiei determină obstrucţia respiratorie care este mai accentuată în regiunea subglotică.
Tusea lătrătoare care poate fi spasmodică se produce cel mai frecvent noaptea, uneori putând apărea şi
răguşeala. Copilul se poate trezi din somn cu detresă respiratorie şi tahipnee. Ralurile respiratorii pot fi
prezente, indicând afectarea căilor respiratorii inferioare. Starea copilului netratat se ameliorează
dimineaţa, dar se înrăutăţeşte seara.
Simptomele obstructive se rezolvă de la sine în 48 de ore; doar puţini copii sunt simptomatici
până la 5-6 zile
Crupul trebuie deosebit de epiglotită, care de obicei are o evoluţie mai rapidă şi produce o stare
mai toxică (Tabelul VIII).
Tratament
Copilul cu afecţiune uşoară poate fi tratat la domiciliu.
Spitalizarea este necesară când apar detresa respiratorie persistentă, tahicardie, oboseală
respiratorie, cianoză sau deshidratare. Tratamentul include:
- Odihnă (plânsul poate agrava starea generală)
- Hidratare
- Folosirea de dispozitive de umidificare, deoarece ameliorează uscarea căilor aeriene
- Inhalaţii cu ajutorul nebulizatoarelor, prin care este redusă vâscozitatea secreţiilor
traheobronşice. Administrarea de adrenalină inhalator produce temporar ameliorarea simptomelor
- Terapie cu corticosteroizi parenteral, oral sau inhalator, în special pentru pacienţii
internaţi.
I.9. Laringita cronică

Laringita cronică este definită ca inflamarea cronică nespecifică a mucoasei laringiene.
Clasificare
Laringita cronică catarală constă în inflamaţia congestivă, catarală a mucoasei, preponderent pe
corzile vocale, care apar uşor hipotonice, îngroşate. Este vorba de inflamaţie incipientă, care
interesează doar stratul superficial al mucoasei, reversibilă sub influenţa tratamentului [MSRM, 2008].
Laringita cronicăpseudomixomatoasă: apare frecvent la fumători şi constă în inflamaţia cronică
difuză, cu edem organizat, în submucoasa spaţiului Reinke, pe faţa superioară a corzilor vocale. De
regulă, este bilaterală, rar unilaterală sau circumscrisă [MSRM, 2008].
Laringita cronică hipertrofică roşie reprezintă o inflamaţie cronică a mucoasei laringiene cu
hipertrofia şi hiperplazia epiteliului şi inflamaţia edemaţioasă a corionului, difuză sau circumscrisă,
27
fără hipercheratoză. Este o stare precanceroasă [MSRM, 2008].

Page
Laringita cronică hipertrofică albă reprezintă o inflamaţie difuză a mucoasei laringiene cu
hiperplazie şi metaplazie cornoasă ale epiteliului în grade variate, care nu permit vizualizarea
vascularizaţiei subiacente, membrana bazală este întreagă. Este o stare precanceroasă [MSRM, 2008].
Agenţii etiologici în dezvoltarea laringitei cronice [MSRM, 2008]:
• factori nocivi: fumatul (activ si pasiv); consumul abuziv de alcool; contactul de lungă
durată cu substanţe chimice.
• refluxul gastroesofagian
• abuz vocal şi malmenaj vocal (la profesionistii vocali)
• afectiuni cronice ale rinofaringelui (rinosinuzita, faringita şi amigdalita cronica)
• afectarea corzilor vocale în cadrul bolilor specifice ale căilor respiratorii superioare
(tuberculoza, sifilisul, sarcoidoza, sclerom)
• Infecţiile cu agenţi patogeni:
- bacterii (Staphylococcus aureus);
- fungi (frecvent la pacienţi cu imunodeficienţă ori ca urmare a tratamentului antibacterian);
- virusuri asociate infecţiei bacteriene (Haemophilus influenza)
• în cadrul bolilor sistemice autoimune (granulomatoza Wegener, amiloidoza,
policondrita recidivantă etc.)
• în cadrul bolilor neurologice cu afectarea nervilor cranieni Tratamentulfarmacologic
Tratamentul infecţiilor bacteriene sau fungice din laringita cronică este prezentat mai jos
[MSRM, 2008]:
Tratamentul simptomatic include corticosteroizi de uz sistemic, antialergice, mucolitice,

antitusive (vezi ANEXA nr.III). Tratamentul chirurgical se recomandă în cazul:
- hipertrofiei mucoasei laringiene de diferite grade;
- dispneei laringiene;
- în cazuri neclare - microlaringoscopia suspendată cu scop de diagnostic şi
tratament.
INFECŢII CARE POT AFECTA ORICE SEGMENT AL APARATULUI

RESPIRATOR SUPERIOR
I.10. Răceala banală (răceala comună, coriza acută, guturaiul)

Infecţie virală acută, de obicei afebrilă, a tractului respirator, cu inflamaţia uneia sau a tuturor
căilor respiratorii, incluzând fosele nazale, sinusurile paranazale, faringele, laringele şi uneori traheea
şi bronhiile.
Este una dintre cele mai frecvente afecţiuni pentru care pacientul se adresează medicului şi una
dintre cauzele principale ale absenteismului şcolar.
Etiologie
Virusurile implicate în răceala banală sunt:
- Rinovirusuri (50%) - cu aproximativ 100 de serotipuri
28
- Coronavirusuri (10%)
- Adenovirusuri
Page
- Virusuri paragripale
- Enterovirusuri
- Virusul respirator sinciţial
Răspândirea bolii se realizează prin contact direct cu secreţiile infectante, mai ales cu picăturile
respiratorii [Fauci A.S. şi colab., 2002].
Infecţia cu rinovirusuri este mai frecventă la sfârşitul toamnei şi începutul primăverii. Rata generală
a infecţiei cu rinovirusuri este mai mare la sugari şi copiii mici şi scade odată cu creşterea vârstei
deoarece aproape fiecare individ adult prezintă anticorpi neutralizanţi pentru diferite serotipuri [Tolan,
R.W., Nguyen, M.N., 2007; Fauci A.S. şi colab., 2002].
Răcelile din timpul verii au drept cauză infecţiile cu coronavirusuri sau virusuri paragripale [Tolan,
R.W., Nguyen, M.N., 2007].
Perioada de incubaţie este de 24-72 de ore, apărând apoi simptome clasice precum:
- durerea în gât,
- strănut,
- rinoree,
- obstrucţie nazală.
- posibilă apariţia cefaleei şi mialgiei
- tuse moderată; poate dura până în a doua săptămână.
Temperatura corpului este normală când infecţia e provocată de rinovirus sau de coronavirus.
Secreţiile nazale sunt apoase, în cantităţi mari în primele zile, dar apoi pot deveni mucopurulente;
acest fapt nu indică o suprainfecţie bacteriană
Durata simptomelor variază în funcţie de agentul patogen şi de vârsta pacientului, dar cazurile
uşoare se vindecă de la sine în 4-10 zile.
Complicaţiile sunt rare, dar uneori rinofaringita acută poate fi urmată de sinuzită sau otită medie, iar în
cazul bolnavilor care suferă de astm sau bronşită cronică se produce exacerbarea acestor afecţiuni
[Fauci A.S. şi colab., 2002]
Diagnosticul de răceală comună se face pe baza simptomelor clinice. Deşi este posibilă determinarea
virusurilor implicate, această procedură se utilizează rar, datorită caracterului benign şi autolimitat al
bolii [Purushothama V. D., Chien L., 1996].
Receptivitatea gazdei la infecţia virală din guturaiul comun nu este influenţată de expunerea la
temperaturi scăzute, de regimul alimentar sau de anomaliile tractului respirator (amigdale, glande
adenoide mărite). Apariţia infecţiilor simptomatice este influenţată de starea fiziologică a gazdei.
Oboseala excesivă, tulburări emoţionale, afecţiuni alergice nazofaringiene, faza de mijloc a ciclului
menstrual pot agrava simptomele.
Profilaxie şi tratament
Imunitatea faţă de virusuri este specifică pentru un serotip sau tulpină. O expunere la un virus
determină apariţia anticorpilor neutralizanţi în ser, care poate oferi o protecţie parţială pentru virusul
respectiv sau la unul înrudit.
Nu este disponibil pe piaţă niciun vaccin pentru profilaxia răcelii comune.
Restricţionarea activităţilor zilnice pentru a nu infecta alte persoane şi spălarea mâinilor au un rol
important în reducerea răspândirii infecţiilor.
Măsuri nefarmacologice: _ repaus la pat în cazul celor cu simptome severe _ aport crescut de
lichide
_ inhalaţii, aerosoli pentru curăţarea foselor nazale _ umidificarea aerului din locuinţă
Tratament simptomatic (vezi ANEXA III):
_ analgezice antipiretice ( paracetamol, acidul acetislsalicilic este CI în cazul copiilor) _
antiinflamatoare (ibuprofen, ketoprofen) _ antitusive (codeina, dextrometorfan)
_ expectorante (acetilcisteina, carbocisteina, erdosteina, ambroxol, bromhexin) _ decongestionante
nazale topice (xilometazolina, nafazolina) _ decongestionante nazale sistemice (pseudoefedrina,
fenilefrina) _ comprimate de supt cu dezinfectante, antiinflamatoare, anestezice
Concluziile unui studiu retrospectiv Cochrane, MEDLINE, EMBASE în ceea ce priveşte utilitatea
antihistaminicelor în tratamentul guturaiului comun sunt următoarele: ca monoterapie la copii şi adulţi,
antihistaminicele nu au eficacitate clinică pentru tratamentul simptomatic al congestiei nazale, al
rinoreei sau al strănutului; combinaţia antihistaminic- decongestiv este ineficientă la copii mici, dar
29
prezintă efecte benefice asupra stării generale şi asupra simptomelor nazale la copiii mari şi adulţi. Nu
este clar stabilit dacă efectele sunt semnificative clinic [De Sutter A., 2009].
Page
I.11. Gripa
Infecţie respiratorie acută virală cu virusul gripal, maifestată prin febră, coriză, tuse, cefalee, stare
generală alterată şi inflamaţie a mucoaselor respiratorii.
Epidemii de gripă apar aproape în fiecare an şi se manifestă printr-o morbiditate generală
semnificativă în cadrul populaţiei şi o mortalitate crescută în special la pacienţii vârstnici şi cei cu
riscuri, de obicei datorită complicaţiilor pulmonare.
Conform unui studiu efectuat în Statele Unite ale Americii, în acestă ţară sunt estimate 20-50
milioane de cazuri pe an, care au drept consecinţă 150000-200000 spitalizări şi 3000040000 decese
[Grijalva C.G. şi colab., 2006]
Etiologie
Gripa este o infecţie virală cauzată de virusul gripal A, B sau C (Influenza A, B sau C).
Cele mai frecvente îmbolnăviri sunt date de virusul gripal A. Acesta prezintă două subtipuri
importante pentru om: A (H3N2) şi A (H1N1), celui din urmă fiindu-i atribuit cel mai mare număr de
decese. Modificările genetice frecvente în structura virusului determină apariţia de noi subtipuri ce
impun anual reformularea vaccinului antigripal. În ultimul secol, virusul gripal A a suferit modificări
genetice care au generat 5 pandemii gripale: gripă spaniola (1918-1919), gripă asiatică (1957), gripă
Hong Kong (1968) gripă aviară (1997 şi 2003) şi gripa porcină (2009) [WHO, 2009; Cao B şi colab.,
2009].
Gripa este foarte contagioasă şi se transmite prin intermediul aerosolilor generaţi prin tuse sau strănut,
prin strângerea mâinilor sau contactul cu obiecte contaminate. Porţile de pătrundere în organism sunt
nasul şi gâtul. Perioada de incubaţie este de 1-4 zile. Persoanele infectate sunt contagioase începând cu
o zi înaintea instalării simptomelor şi până la ziua a şaptea a bolii.
Spaţiile aglomerate favorizează răspândirea virusului, iar aerul rece şi uscat conferă o rezistenţă
crescută virusului; de aceea epidemiile apar în zonele temperate în timpul iernii. [WHO, 2009].
Infecţia cu virusul gripal A sau B durează o săptămână şi se caracterizează prin:
- debut brusc cu febră (până la 39°C- 41 °C) şi frisoane,
- mialgie, artralgie,
- durere de cap intensă, adesea cu fotofobie,
- letargie severă,
- durere în gât,
- rinită,
- tuse la început uscată ce poate deveni productivă
Simptomele gastrointestinale (greţuri, vărsături, diaree) pot fi prezente la copii mai mici de 5
ani.. În cazuri foarte grave sputa devine sanguinolentă şi se asociază cu dispnee, putând duce la edem
pulmonar şi deces. Febra poate să nu fie un simptom pregnant la copii mai mici de 5 ani. Slăbiciunea,
transpiraţiile şi fatigabilitatea pot să persiste până la câteva săptămâni. La persoanele care prezintă
imunitate parţială, se aseamănă cu răceala banală.
Majoritatea pacienţilor îşi revin în 1-2 săptămâni fără a necesita tratament farmacologic [Bowles S.,
2007]. La copii foarte mici, la bolnavii cu diabet, cancer, insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă,
infecţia gripală poate fi un factor de risc important, determinând complicaţii ale bolii de bază şi
necesitând spitalizarea.
Persistenţa simptomelor mai mult de 2 săptămâni poate indica o infecţie secundară a bronhiilor sau
a plămânilor, de obicei pneumococică sau stafilococică [Beers M.H. şi colab., 2002].
Alte complicaţii pulmonare asociate gripei includ agravarea bolii pulmonare cronice obstructive,
exacerbările bronşitei cronice şi astmului. La copii infecţia gripală se poate prezenta ca un crup.
Miozita, rabdomioliza şi mioglobinuria sunt complicaţii rare ale infecţiei gripale. [Fauci A.S. şi colab.,
2002]
Deşi este rareori necesar, diagnosticul specific de gripă poate fi pus prin izolarea virusului în spută,
secreţii nazofaringiene, exsudat faringian şi prin teste serologice.
Profilaxie
Imunizarea
Principala măsură pentru prevenirea gripei este utilizarea vaccinurilor cu virus inactivat. Aceste
vaccinuri sunt preparate din virusuri gripale de tip A şi B ce au circulat în sezonul precedent. Dacă
tipul de virus circulant în momentul vaccinării este strâns înrudit cu cel din compoziţia vaccinului, se
realizează o protecţie de 50-80% faţă de infecţie.
Date colectate din Japonia şi Rusia indică faptul că vaccinarea şcolarilor este corelată cu scăderea
ratei de boli respiratorii, la toate grupele de vîrstă. Acest lucru sugerează că imunizarea pe scară largă
în copilărie ar putea afecta în mod favorabil epidemiile de gripă [Ghendon Y.Z, 2006].
30
Vaccinarea se realizează şi se efectuează anual, pentru a menţine imunitatea faţă de cele mai
frecvente tulpini de virus gripal. Este recomandată vaccinarea tuturor persoanelor cu vârstă mai mare
Page
de 6 luni şi mai ales categoriilor care prezintă risc de apariţie a complicaţiilor gripale. Această
categorie include:
-indivizii cu afecţiuni cardiovasculare şi pulmonare cronice (inclusiv astmul)
-cei care locuiesc în cămine sau alte instituţii de tratare a unor boli cronice
-persoanele sănătoase mai mari de 65 ani _persoanele cu afecţiuni renale, diabet, hemoglobinopatii
-persoanele imunocompromise (inclusiv pacienţii cu HIV) şi bolnavii de cáncer
-persoanele care îngrijesc pacienţii cu risc crescut sau care intră frecvent în contact cu astfel de
pacienţi
-persoane obeze (IMC >40)
- femeile gravide
Medicamente antivirale
În profilaxia gripei se pot folosi şi medicamente antivirale active pe virusul gripal. Acestea au o
eficienţă profilactică postexpunere asemănătoare cu administrarea vaccinurilor, dar costuri mult mai
ridicate [Benea E.O., 2005]
Folosirea antiviralelor este recomandată în următoarele cazuri:
 Persoanele cu risc mare de a dezvolta complicaţii, care nu pot fi vaccinate
 Persoanele cu risc mare de a dezvolta complicaţii, care au fost vaccinate de mai
puţin de 2 săptămâni, motiv pentru care concentraţia serică de anticorpi nu este suficient de mare
pentru a căpăta imunitate
 Persoane nevaccinate care intră des în contact cu bolnavi de gripă
 Cei care locuiesc în cămine sau alte instituţii de tratare a unor boli cronice,
indiferent dacă s-au vaccinat sau nu, atunci când apar cazuri de gripă in instituţie.
Dacă vaccinarea se realizează în timpul unei epidemii, antiviralele se pot administra simultan cu vaccinul
inactivat, deoarece nu interferă cu răspunsul imun la vaccin. Medicamentul antiviral poate fi întrerupt 2-3
săptămâni mai târziu. Dacă vaccinul nu poate fi administrat, tratamentul trebuie continuat pe toata perioada
epidemiei (1-6 săptămâni).
Se folosesc inhibitorii proteinei M2 virale -adamantani (amantadina, rimantadina), active pe virusul gripal A
şi inhibitori ai neuraminidazei virale (oseltamivir, zanamivir), active pe virusul gripal A şi B [Cristea A.N.,
2006].
Rezistenţa la adamantani apare frecvent şi este încrucişată între reprezentanţi. Virusul gripal dezvoltă mai
puţin frecvent rezistenţă la inhibitorii neuraminidazei virale, motiv pentru care sunt consideraţi terapia de
primă alegere atât în profilaxie cât şi în tratamentul gripei [Bartlett J.C., 2007; Dipiro J.T. şi colab., 2008].
Dozele folosite în profilaxia gripei se regăsesc în tabelul IX.
Rezistenţa la adamantani apare frecvent şi este încrucişată între reprezentanţi. Virusul gripal dezvoltă mai
puţin frecvent rezistenţă la inhibitorii neuraminidazei virale, motiv pentru care sunt consideraţi terapia de
primă alegere atât în profilaxie cât şi în tratamentul gripei [Bartlett J.C., 2007; Dipiro J.T. şi colab., 2008].
Dozele folosite în profilaxia gripei se regăsesc în tabelul IX.
Tratament
Tratament simptomatic
În cazul gripei necomplicate se instituie un tratament simptomatic (vezi tratamentul Răcelii banale).
Pacienţilor li se va recomanda odihnă şi hidratare masivă în faza acută de boală, reluarea activităţilor
cotidiene fiind permisă numai după remisiunea bolii şi gradat, în special în cazul formelor severe de boală.
Tratament antiviral
Dacă simptomele gripei sunt severe sau pacienţii fac parte din grupe cunoscute de risc, se recomandă
folosirea de antivirale.
Se folosesc aceleaşi clase de medicamente folosite şi în profilaxia gripei: inhibitorii proteinei M2 şi
inhibitori ai neuraminidazei virale.
Prin metaanaliza rapoartelor publicate, Cooper N.J. şi colab. au demonstrat că tratamentul cu inhibitori de
neuraminidază virală determină în medie o diminuare cu 1-2 zile a simptomatologiei şi o reducere a folosirii
antibioticelor pentru tratamentul complicaţiilor bacteriene [Cooper N.J. şi colab., 2003].
Medicamentele antibacteriene se utilizează numai în tratamentul complicaţiilor bacteriene ale gripei acute,
cum ar fi pneumonia bacteriană secundară.
31
Page
Tabelul nr. IX - Antivirale folosite în profilaxia şi tratamentul gripei [Benea E.O şi colab., 2005;
Bartlett J.C., 2007; RCP Tamiflu; Dipiro J.T. şi colab., 2008; Bradley C.P.
32
Page
B. INFECŢII ALE CĂILOR RESPIRATORII INFERIOARE
Conform informaţiilor OMS, infecţiile căilor respiratorii inferioare (ICRI) se numără printre afecţiunile
care ucid cei mai mulţi oameni la nivel global (între 3,8-11,3%, în funcţie de zona geografică şi gradul de
dezvoltare socio-economic al regiunii în cauză) [WHO, 2011].
Cele mai frecvente infecţii ale ICRI sunt bronşiolitele, bronşitele şi pneumoniile. De asemenea, prezintă o
importantă componentă infecţioasă, exacerbările acute ale unor boli cronice de la nivelul căilor respiratorii
inferioare: bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) şi astmul bronşic.
AFECŢIUNI LA NIVELUL BRONHIOLELOR
II.1. Bronşiolitele
Bronşiolita acută este o inflamaţie a bronhiilor mici care apare cel mai frecvent la copiii mici, cu un maxim
de frecvenţă la vârsta de 3-6 luni [GPSZ, 2005]. În emisfera nordică, majoritatea cazurilor apar în mod
obişnuit între lunile octombrie şi mai, cu un vârf în lunile ianuarie şi februarie. Bronşiolita apare mai
frecvent la băieţi, raportul băieţi/fete fiind de aproximativ 1,5/1. La copiii mai mari, wheezingul atribuit
infecţiilor virale este mai frecvent tot la populaţia masculină (raportul băieţi/fete= 1,35/1). După vârsta de 9
ani, incidenţa devine egală pentru ambele sexe [Feigin R.D., 2009].
Etiologie
Bronşiolita acută are etiologie aproape exclusiv virală, virusul sinciţial respirator (VSR) fiind responsabil de
peste 50% dintre cazuri. Restul cazurilor recunosc drept agenţi etiologici majoritari virusurile paragripale,
unele adenovirusuri, mycoplasme, ocazional şi alte virusuri. Infecţia cu adenovirusuri poate fi asociată cu
unele complicaţii pe termen lung, de exemplu bronşiolită obliterantă. Ocazional, bronşiolita acută poate fi
confundată cu bronhopneumonia bacteriană, dar nu există vreo dovadă concludentă a etiologiei bacteriene a
bronşiolitei [Ciofu E., 2002].
Tabelul nr. X - Agenţi infecţioşi asociaţi cu bronşiolita acută*
33
Simptomatologie şi diagnostic
Page
Majoritatea sugarilor afectaţi au un istoric de expunere la infecţie, prin contact cu fraţi mai mari
sau cu adulţi cu boală respiratorie minoră, în săptămâna precedentă debutului bolii. Simptomele sunt:
- secreţie nazală seroasă (coriză)
- strănut
- posibil diminuarea apetitului,
- febră 38-39°C (temperatura poate varia de la normală la foarte ridicată) Aceste simptome
durează, de obicei, câteva zile. Apar apoi:
- tuse frecventă, uneori paroxistică,
- polipnee,
-wheezing (semn cardinal al bolii) cu dezvoltarea progresivă a dificultăţilor de respiraţie,
- iritabilitate,
- alimentaţia la sân sau cu biberonul poate deveni deosebit de dificilă, din cauza ritmului
respirator rapid, care stânjeneşte suptul şi deglutiţia.
În formele uşoare de boală, simptomele dispar în 2-3 zile. La cei sever afectaţi, simptomele se
agravează în câteva ore.
Examenul fizic relevă pe lângă polipnee şi wheezing, un sugar cu:
- torace destins
- semne de insuficienţă respiratorie: număr de respiraţii de 60-80/min., cianoză
- dilatarea inspiratorie a aripilor nasului
- retracţii intercostale si subcostale prin efortul musculaturii respiratorii accesorii
- hipersonoritate difuză, predominant bazală, datorită hiperinflaţiei pulmonare
- raluri fine crepitante şi subcrepitante diseminate, predominant la sfârşitul inspirului
- expir mult prelungit
În cazurile cele mai severe, murmurul vezicular este abia perceput, din cauza obstrucţiei aproape
complete a căilor aeriene şi hiperinflaţiei alveolare accentuate. Hiperinflaţia pulmonară determină
coborârea ficatului şi splinei, care sunt palpabile sub rebordul costal. [Ciofu E., 2002]
Investigaţii paraclinice
Radiografia toracică relevă hiperinflaţia pulmonară: transparenţă pulmonară crescută, coaste
orizontalizate, spaţii intercostale lărgite, aplatizarea cupolei diafragmului şi creşterea diametrului
antero-posterior în proiecţia laterală. La 30% dintre bolnavi se evidenţiază şi opacităţi diseminate de
dimensiuni variabile, determinate de atelectazii asociate obstrucţiei bronşiolare sau de procesul de
alveolită. Un studiul prospectiv care a luat în evidenţă copii cu vârste cuprinse între 2-23 de luni care
s-au prezentat la unităţi de primiri urgenţe cu bronşiolită, a demonstrat că radiografia de rutină
efectuată pentru diagnosticul bolii nu aduce date suplimentare, ba chiar poate avea efecte nedorite. Din
265 de copii cu bronşiolită „simplă" (definită prin coriză, tuse şi dificultate în respiraţie, însoţită de un
prim episod de wheezing, la un copil fără alte afecţiuni asociate), cu ajutorul radiografiei de rutină
doar 2 cazuri nu au fost consistente cu diagnosticul de bronşiolită. Mai mult, managementul terapeutic
al crizei acute nu s-a schimbat datorită datelor radiologice obţinute, nici în aceste 2 cazuri. Un efect
nedorit al efectuării radiologiei de rutină în diagnosticul bronşiolitei este acela că, după examinarea
radiografiei, medicii au prescris mai frecvent antibiotice, deşi datele radiologice nu susţineau acest
tratament (înainte de radiografie doar 7 copii, adică 2,6%, ar fi primit antibiotice, în timp ce după
examinarea radiografiilor 39 de copii, adică 14,7%, au primit tratament antibiotic) [Schuh S., 2007].
Din 82 de anchete (dintre care 17 sunt articole privind diagnosticul bronşiolitei şi 65 sunt
rapoarte despre tratament şi prevenţie), multe au demonstrat că testele rapide de identificare a virusului
respirator sinciţial (izolarea virusului în secreţiile nazofaringiene) au sensibilitate şi specificitate
acceptabile, dar nu există dovezi că această identificare ar afecta în vreun fel evoluţia clinică în
cazurile tipice de bronşiolită. În ceea ce priveşte radiografiile, s-au putut observa modificări patologice
în proporţie de 20-96%. Nu există date suficiente pentru a demonstra că radiografiile ar putea face
diferenţa între etiologia bacteriană sau virală sau că ar putea determina severitatea bolii. Zece dintre
aceste studii au inclus ca metodă de diagnostic hemoleucograma completă, dar majoritatea nu au
prezentat rezultate specifice. Într-unul din studii, formula leucocitară s-a corelat cu categoriile de
bronşiolită definite radiologic [Bordley C.W., 2004].
Prevenţia bronşiolitei acute
a) Prevenţia prin imunizare activă
Trialuri cu tulpini mutante sensibile la temperatură sunt în curs de desfăşurare.
Un alt posibil vaccin este reprezentat de un preparat purificat din proteina de legare a VSR,
proteina responsabilă pentru legarea dintre virus şi membrana lipidică a celulelor epiteliale ale gazdei.
Acest vaccin este aparent eficient la copiii mai mari de 18 luni care au fost infectaţi în trecut, dar nu
este eficient, sub această formă, la copiii mai mici de 18 luni. Numeroase alte vaccinuri posibile au
mai fost dezvoltate, inclusiv cele formate din subunităţi de proteine, din acizii nucleici ai VSR, din
tulpini VSR bovine şi din tulpini umane cu deleţii de genă sau administrate cu adjuvanţi imunologici.
Multe dintre ele sunt în trialuri clinice, dar dezvoltarea unui vaccin de succes nu este iminentă.
34
Prin contrast cu răspunsul în mare parte negativ al dezvoltării vaccinurilor, s-a realizat protecţia
împotriva îmbolnăvirii serioase, cu ajutorul unui preparat din ser uman obţinut de la donatori cu titru
Page
foarte ridicat de anticorpi împotriva VSR. Cînd acest compus este administrat sugarilor şi copiilor mici
cu istoric de prematuritate sau displazie bronhopulmonară, în timpul
sezonuluiVSR sau lunar, cauzează o reducere marcată a severităţii bolii şi a ratei spitalizării legată de
infecţia cu VSR. Un beneficiu similar nu a putut fi demonstrat la pacienţii cu boală cardiacă
congenitală şi s-au observat anumite efecte potenţial dăunătoare la sugarii cu boală cardiacă cu cianoză
[Feigin R.D., 2009].
b) Prevenţia prin imunoprofilaxie
Până când un vaccin eficient împotriva VSR devine disponibil pe scară largă, imunoprofilaxia pasivă
cu preparate de anticorpi este folosită pentru a proteja copiii cu grad ridicat de risc împotriva
îmbolnăvirii severe cu VSR. Un anticorp monoclonal umanizat (palivizumab) împotriva proteinei de
legare a VSR oferă o protecţie moderată prematurilor, care constituie o categorie ridicată de risc.
Preparatul reduce riscul spitalizării cu 41%, durata internării cu 53% şi durata internării în secţia de
terapie intensivă cu 44%. Palivizumab se administrează lunar, sub forma unei singure injecţii
intramusculare de 15 mg/kg, o dată pe lună, în timpul sezonului VSR; durata terapiei şi indicaţiile
pentru profilaxie sunt dependente de vârsta gestaţională şi de prezenţa sau absenţa bolii pulmonare
cronice. Asociaţia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă ca imunoprofilaxia să fie luată în
considerare pentru grupurile de copii care au grad înalt de risc pentru infecţia severă cu VSR. Acestea
includ sugari şi copii mici cu displazie bronhopulmonară, prematurii şi cei cu boală cardiacă
congenitală semnificativă hemodinamic. Pe lângă aceste condiţii patologice, alţi factori care
influenţează decizia de administrare a imunoprofilaxiei includ prezenţa altor patologii care predispun
la suferinţă respiratorie (de exemplu boală neurologică), distanţa până la şi disponibilitatea îngrijirii
spitaliceşti în caz de boală respiratorie severă, dificultăţi logistice de administrare lunară şi costul.
Administrarea la domiciliu trebuie încurajată, întrucât poate creşte complianţa şi aderenţa la orarul de
administrare.
Tratamentul bronşiolitei acute

Tratamentul bronşiolitei este controversat; o meta-analiză a studiilor despre bronşiolită a arătat că
intervenţia cu bronhodilatatoare, corticosteroizi şi ribavirină nu are efect, dar este de notat că aceste
studii nu au luat în considerare criterii importante cum ar fi durata şi necesitatea spitalizării. Un raport
din 2004 al Agenţiei americane pentu Cercetare şi Calitate în Sănătate a analizat studiile despre
ribavirină, epinefrină, bromură de ipratropiu, corticosteroizi inhalatori şi orali, p2 agonişti şi
antibiotice; acesta a concluzionat că nu au fost identificate dovezi importante şi convingătoare pentru
niciunul dintre aceste tratamente. Totuşi câteva intervenţii cu aceste medicamente au potenţialul de a fi
eficiente, iar profilaxia bronşiolitei cu anticorpi anti-VSR, spre deosebire de tratament, are o eficienţă
clară [Burg F.D., 2006].

35
Page
Deşi nu există studii clinice care să susţină cu certitudine eficienţa terapiei cu mucolitice în caz
de bronşiolită acută, pot exista pacienţi care să beneficieze în urma administrării acestora.
Acetilcisteina, unul dintre cele mai utilizate mucolitice, pe lângă efectul fluidificant al secreţiei
bronşice, reduce capacitatea bacteriilor de a adera la celulele epitaliale (deseori, în urma infecţiilor
virale apar suprainfectări bacteriene). Acetilcisteina poate fi administrată copiilor mai mari de 1 an.
Efectul mucolitic este favorizat de hidratare adecvată.
Folosirea fără discriminare a bronhodilatatoarelor la sugarii cu bronşiolită nu este recomandată,
dar există un număr mic de sugari cu bronşiolită care a demonstrat un răspuns semnificativ la
bronhodilatatoare. Până când rolul terapiei bronhodilatatoare la sugarii cu bronşiolită nu este pe
deplin înţeles, este acceptabil să se dea tuturor sugarilor cu bronşiolită un trial de tratament cu p2
adrenergic pe aerosoli, pentru a vedea măcar dacă simptomele se ameliorează [Kellner J.D., 2000].
Efectul adrenalinei nebulizate asupra duratei spitalizării la sugarii cu bronşiolită a fost examinat de
către Wainwright C. şi colab., pe pacienţii din patru spitale australiene. Ancheta randomizată, dublu-
orb, controlată cu placebo a admis sugarii sub 12 luni care s-au internat într-unul dintre cele patru
spitale cu un prim episod de wheezing şi cu diagnosticul clinic de bronşiolită. Cele două efecte
principale urmărite au fost durata spitalizării şi timpul până cînd sugarul a fost gata de externare. Doi
parametri secundari au fost urmăriţi, modificări ale componentelor scorului clinic înainte şi după
nebulizare şi administrarea de oxigen suplimentar.
Tratamentul cu adrenalină nu a avut nici un efect semnificativ asupra duratei spitalizării sau
asupra timpului până când sugarul a fost gata de externare. Nu a existat o diferenţă semnificativă între
cele două grupuri în ceea ce priveşte timpul administrării de oxigen suplimentar sau necesitatea
îngrijirilor de terapie intensivă ori a ventilaţiei mecanice. Administrarea corticosteroizilor în
tratamentul bronşiolitei acute este de asemenea controversată. Studiile analizate de ghidurile AAP
(American Academy of Pediatrics) au arătat că această clasă de medicamente nu a fost asociată cu o
reducere semnificativă a scorurilor clinice, a frecvenţei sau duratei spitalizării. [AAP, 2006]
Aceste date au fost dezvoltate mai apoi de studii ample. Un trial realizat de către Reţeaua de Cercetare
în Terapia Intensivă Pediatrică Aplicată (Pediatric Emergency Care Applied Research Network), care
a înrolat 600 de sugari aflaţi la primul episod de bronşiolită acută, a arătat că o singură doză orală de
dexametazonă nu a oferit beneficii terapeutice semnificative comparativ cu placebo în ceea ce priveşte
rata spitalizării sau scorurile clinice. [Corneli H.M., 2007]
Aceste observaţii au fost confirmate de către studiul Canadian, cu tratament de 6 zile cu
dexametazonă, arătând în plus că nu au existat îmbunătăţiri în evoluţia bolii.
Deoarece virusurile sunt agenţii primari ai bronşiolitei, teoretic antibioticele nu ar trebui să
modifice evoluţia bolii şi nici nu există dovezi care să justifice folosirea antibioticelor în cazul
bronşiolitei induse viral. Riscul unei infecţii bacteriene serioase concomitente la sugarii cu bronşiolită
este mic (<2%). Tratarea infecţiei bacteriene ar trebui restricţionată la acei sugari cu factori ridicaţi de
risc (boală pulmonară cronică, imunodeficienţe) şi/sau aceia care prezintă simptome atipice (de
exemplu reapariţia sau persistenţa febrei, dezvoltarea unui infiltrat radiologic, suferinţă respiratorie
prelungită). [Wheeler D.S., 2007]
Rolul tratamentului antiviral pentru infecţia cu VSR rămâne nesigur, deoarece unele studii
efectuate nu au reuşit să arate o corelaţie între încărcarea virală şi severitatea bolii, în timp ce altele
sugerează că reducerea nivelului viral se corelează cu beneficii clinice.
Ribavirinul este actualmente sigurul agent antiviral disponibil pentru tratamentul copiilor
infectaţi cu VSR. Deşi ribavirinul este o nucleozidă analogă cu o acţiune bună asupra VSR in vitro,
studiile clinice care au examinat efectul său asupra copiilor au oferit rezultate contradictorii. Pe
deasupra ribavirinul este scump, greu de administrat şi trebuie administrat chiar la debutul bolii pentru
a avea vreun beneficiu terapeutic.
Ribavirinul se administrează sub formă de aerosoli, dozele recomandate sunt de 20 mg/mL timp
de 12-18 ore/zi. O variantă alternativă de tratament, cu 60 mg/mL timp de 2 ore de 3 ori pe zi, a fost
bine tolerată, dovedind o eficienţă similară. Durata sugerată a tratamentului este de 3-7 zile, ea putând
varia în funcţie de răspunsul clinic [Burg F.D.].
AFECŢIUNI LA NIVELUL BRONHIOLELOR ŞI AL BRONHIILOR

II.2 Bronşita acută
Bronşita este o afecţiune caracterizată prin inflamaţia acută a mucoasei bronşice, cu evoluţie, în
general, autolimitantă şi localizare la nivelul bronhiilor mari şi mijlocii. Incidenţa raportată a fost de
aproximativ 5% anual la pacienţii adulţi (vârste peste 16 ani), mai crescută toamna şi iarna (82% dintre
îmbolnăviri sunt înregistrate în acest interval) [F. Dusemund, 2012].
Este de obicei precedată de o infecţie a căilor respiratorii superioare sau face parte din tabloul clinic al
unor afecţiuni precum rujeolă, varicelă, febră tifoidă, tuse convulsivă, mononucleoză infecţioasă
36
[Macfarlane J., 2001].

Page
Etiologie
Este acceptat în unanimitate faptul că principalii agenţi patogeni implicaţi în etiopatogenia
bronşitei acute sunt agenţii virali [Lee G.,2012].
Bronşitele acute bacteriene apar, în general, în urma unei bronşite virale şi sunt produse de bacteriile
care populează normal nazofaringele: pneumococi, streptococi, Haemophilus influenzae, etc. Într-o
mare parte dintre cazuri, etiologia bronşitei acute este mixtă. Astfel, datele unui studiu efectuat în
Marea Britanie în 2004 pe 80 de pacienţi, incriminează următorii agenţii patogeni (tabelul XII) [Creer
D.D, 2006].
În majoritatea cazurilor a fost identificat un singur agent microbiologic, dar au existat cazuri în care au fost
identificaţi 2 sau 3 agenţi cauzativi.
Simptome şi diagnostic:
Bronşita evoluează în trei faze:
 fază de catar rino-faringian, cu o durată de 1-3 zile, cu:
- uşoară stare febrilă,
- jenă la deglutiţie,
- arsură sau înfundare a nasului;
 fază uscată, cu o durată de 2-3 zile, caracterizată prin
- tuse uscată, spasmodică,
- durere substernală cu caracter de arsură,
- uneori febră moderată
 fază de cocţiune sau productivă, cu:
- tuse însoţită de expectoraţie mucoasă (bronşite virale) sau muco-purulentă (bronşite bacteriene)
- raluri bronşice ronflante şi sibilante (bronşita bronhiilor mari) şi raluri sibilante fine şi/sau subcrepitante
sau crepitante fine, uscate (bronşita căilor aeriene mici).
Tusea este simptomul primar al bronşitei şi durează 2-3 săptămâni. În cazul în care acest simptom durează
4-6 săptămâni, cel mai probabil patogen responsabil este B. pertussis.
Sindromul obstructiv al căilor aeriene şi epiglotita acută sunt asocieri întâlnite frecvent la copii (cea
37
din urmă apare mai rar peste vârsta de 5 ani şi se datorează infecţiei zonei epiglotice cu Haemophilus
influenzae, realizând un sindrom obstructiv al CRS, febril)
Page
Debutul gradual al afecţiunii (2-3 zile) sugerează cauze bacteriene. Un debut rapid, cu febră ridicată şi
frisoane indică o etiologie bacteriană.
Investigaţii paraclinice
Explorările paraclinice sunt utile mai ales pentru diagnosticul unei boli asociate sau al unei complicaţii:
- examen radiologic pulmonar - este absolut necesar pentru diagnosticul diferenţial cu pneumonia
interstiţială. În cazul bronsitei acute, examenul radiologic nu trebuie să evidenţieze modificări.
- examen bacteriologic al sputei - este necesar dacă bronşita apare în cursul internării sau dacă se suprapune
peste o bronşită cronică sau dacă se diagnostichează la un bolnav cu afecţiune cronică gravă.
- hemograma nu aduce date diagnostice importante; uneori este prezent un sindrom inflamator minor
(leucocitoză, trombocitoză,VSH crescut, fibrinogen crescut)
- probele funcţionale respiratorii sunt indicate la bolnavii cu obstrucţia căilor aeriene sau la cei cu dispnee şi
cianoză.
Diagnosticul etiologiei virale se face prin metode virologice şi serologice. În cursul epidemiilor virale cu
virus cunoscut, diagnosticul etiologic al bronşitei acute virale se pune cu probabilitate de 70% numai pe
bază de date epidemiologice.
Tratamentul bronşitei acute
Tratamentul bronşitei acute implică trei tipuri de măsuri:

Măsuri terapeutice generale:
- Repaus,
- Evitarea fumului de ţigară şi a poluanţilor,
- Rehidratare,
- Umidificarea aerului din locuinţă.
Tratament simptomatic
- decongestionante nazale, când sunt prezente simptomele ICRS (ex. decongestionante topice:
oximetazolină, xilometaxolină sau sistemice: pseudoefedrină, fenilefrină)
- analgezice antipiretice (ex. paracetamol, acid acetilsalicilic)
- antiinflamatoare nesteroidiene (ex. ibuprofen, ketoprofen, etc),
- antitusive urmate de expectorante mucolitice (cele mai utilizate mucolitice sunt cele din clasa
acetilcisteinei. În afara efectului mucolitic, care determină fluidificarea secreţiei bronşice, favorizând
eliminarea acesteia, studii preclinice [Blesa, S., 2003] au demonstrat un efect antiinflamator pentru
acetilcisteină. Atât hipersecreţia bonşică obstructivă cât şi inflamaţia reprezintă două componente
majore în patologia bronşitei acute).
- bronhodilatatoare (ex. agonişti beta-2, parasimpatolitice, metilxantine).
Tratament etiologic:
Antibioticele nu sunt indicate la pacientii cu bronşită bacteriană acută necomplicată, deoarece
90% dintre cazuri sunt nonbacteriene.
Tratamentul este rezervat pacienţilor cu exacerbare acută de natură bacteriană a bronşitei cronice şi
BPOC şi pacienţilor vârstnici, cardiaci şi imunodeprimaţi.
38
Page
II. 3 Bronşita cronică
Bronşita cronică reprezintă inflamaţia căilor respitarorii de la nivel pulmonar, cu durată lungă şi
repetabile [A.D.A.M. Medical Encyclopedia].
Cauza principală este fumatul activ, pe măsură ce fumatul este mai frecvent şi de durată creşte
posibilitatea apariţiei bronşitei cronice. Cauze secundare: fumatul pasiv, poluare, infecţiile şi alegenii
[A.D.A.M. Medical Encyclopedia].
Bronşita cronică este una din formele de manifestare ale bronhopneumpatiei cronice obstructive
(vezi BPOC).
Bronşita cronică, astmul şi emfizemul pulmonar sunt un grup de afecţiuni respiratorii, care
reprezintă o cauză primcipală a decesului în SUA [A.D.A.M. Medical Encyclopedia].
Bronşita cronică se caracterizează prin secreţie excesivă de mucus bronşic, recurentă sau
cronică. Inflamarea cronică a bronhiilor determină o tuse persistentă care se produce zilnic, cel puţin 3
luni pe an, în cel puţin 2 ani succesivi. Tusea este productivă, cantităţile de spută şi aspectul acesteia
fiind variabile [A.D.A.M. Medical Encyclopedia].
Bronşita cronică nu trebuie confundată cu alte boli asociate cu secreţie exacerbată de mucus ca:
sinuzita cronică, astm, cancer pulmonar, tuberculoză sau bronşiectazie. De asemenea, este important să
se diferenţieze bronşita cronică simplă de BPOC (în cazul primei, la testul de spirometrie nu se
constată obstrucţia căilor aeriene, în timp ce în cazul bronşitei cronice obstructive se reduce volumul
expirator maxim pe secundă [Miron B., 2010]).
Exacerbarea acută a bronşitei cronice se manifestă prin wheezing şi episoade de intensificare a
39
tusei şi expectoraţiei (1-2 ori/an). Cauza e de obicei o infecţie virală sau bacteriană [Miron B., 2010].
Page
Tratament
Bronşita cronică nu se poate vindeca. Scopul terapiei este reducerea simptomelor şi a
complicaţiilor. Este importantă renunţarea la fumat, precum şi evitarea agenţilor iritanţi la nivel
respirator [A.D.A.M. Medical Encyclopedia].
Farmacoterapia include:
-bronhodilatatoare (simpatomimetice sau parasimpatolitice)
-corticosteroizi administraţi inhalator pentru reducerea inflamaţiei şi obstrucţiei;
-antibiotice, la nevoie.
Managementul bronşitei cronice include măsuri generale precum educarea pacientului, dietă,
exerciţii fizice [A.D.A.M. Medical Encyclopedia].
O meta-analiză asupra utilizării profilactice a acetilcisteinei în bronşita cronică, a arătat că
administrarea orală de acetilcisteină (400 mg, 600 mg sau 1200 mg/zi sau 600 mg x 3/ săptămână, pe
durată de 3, 5, 6 luni) a redus exacerbările acute din bronşita cronică, reducând astfel morbiditatea şi
costurile tratamentului [Grandjean EM şi colab., 2000].
Unii dinte pacienţii cu bronşită cronică simplă pot evolua spre forma obstructivă. Atât bronşita
cronică obstructivă cât şi emfizemul pulmonar se încadrează în tabloul bronhopneumopatiilor cronice
obstructive analizate mai jos.
Tratamentul bronşitelor cronice acutizate
Agenţii patogeni etiologici ai exacerbării acute a bronşitei cronice: virusuri, pneumococ,
Haemophilus influenzae; Haemophilus parainfluenzae, Moraxella catarrhalis, mai rar
Enterobacteriacee, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia, stafilococ [Benea EO şi colab, 2005].
Tratamenul se stabileşte în funcţie de valoarea VEMS (volum expirator maxim în prima
secundă), de tipul germenilor şi de simptomatologia clinică (vezi tabelul nr. XIV).
40
Page
II.4. Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)
Definiţie
Bronhopneumopatia obstructivă cronică este numele dat unui ansamblu de boli pulmonare ce include
bronşita cronică obstructivă şi emfizemul pulmonar, boli caracterizate prin obstrucţia ireversibilă a căilor
respiratorii, clinic manifestându-se cu tuse şi dispnee în proporţii variate.
Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este o boală care pot fi prevenită şi tratată, ce prezintă
unele manifestări extrapulmonare semnificative, care pot contribui la gravitatea stării pacienţilor [GOLD,
2011].
Componenta sa pulmonară este caracterizată prin limitarea fluxului de aer, limitare ce nu este complet
reversibilă. Limitarea fluxului de aer este de obicei progresivă şi asociată cu un răspuns inflamator anormal
al plămânilor, la particule nocive sau gaze [GOLD, 2011].
Prevalenţă
La nivel mondial se estimează peste 600 de milioane de pacienţi cu BPOC. La nivel european această
patologie afectează în acest moment 2,5% din populaţia cu vârsta de peste 30 de ani. Prevalenţa BPOC la
nivel global este în continuă creştere. BPOC a fost considerată multă vreme o patologie a vârstnicului. Date
recente arată o prevalenţă crescută si în rândul adulţilor tineri (20 - 44 ani), cu o rată accentuată de creştere
în rândul femeilor [Miron B., 2010].
În România, BPOC constituie o problemă de sănătate publică, ţara noastră aflându-se pe locul 3 în Europa,
după Ungaria şi Irlanda ca rată a mortalităţii cauzată de BPOC la bărbaţi, cu 60 de decese la 100 000 de
locuitori. În majoritatea cazurilor BPOC-ul este diagnosticat corect doar în stadii avansate ale bolii, deşi
pacienţii prezintă simptome clare [Miron B., 2010].
Factori de risc în BPOC sunt fumatul activ sau pasiv, poluarea, expunerea la alergeni, infecţiile
respiratorii recurente în copilărie, expunerile ocupaţionale la praf şi diverse substanţe chimice [GOLD
2011].
Cauze
Fumatul este principalul factor de risc, reprezintă 80% -90% din cauzele BPOC [ICSI,
2011].
Alţi factori [NICE, 2010]:
- vârsta peste 35-40 ani;
- factori genetici (enzimă antiproteolitică (deficit de a-1-antitripsină);
- expunere pasivă la fumul de ţigară sau de tutun;
-expunere la praf, noxe sau substanţe chimice iritante, volatile.
Simptome
Diagnosticul de BPOC se consideră la pacienţii peste 35 ani, care prezintă factor de risc (fumător) şi
care prezintă unul dintre următoarele simptome [NICE, 2010]:
- dispnee de efort (progresează lent, în ani; apare iniţial la eforturi mari, apoi chiar şi la
eforturi minime: la vorbit sau în repaus)
- tuse cronică (minim trei luni pe an, doi ani consecutiv = diagnostic de bronşită cronică)
- producere regulată de spută, uneori mucopurulentă, predominant matinală ("toaleta
bronşică") - mucusul bronşic este datorat hipertrofiei şi hiperplaziei celulelor mucosecretoare.
- bronşite frecvente, în special iarna
- wheezing
Fumătorii au tendinţa de a minimaliza simptomele şi de a le considera normale pentru un fumător de o
anumită vârstă [Miron B., 2010].
Adesea apar episoade de acutizare a acestor simptome. !!!Dispneea nu este proporţională cu gradul
afectării funcţiei ventilatorii (spirometrie) [Miron B., 2010].
Tusea cronică şi producerea de spută deseori preced cu mulţi ani limitarea fluxului de aer, dar nu toţi
cei care prezintă aceste simptome ajung să prezinte BPOC [GOLD, 2011].
Urmările patologice ale BPOC sunt inflamarea mucoasei bronşice, cu prezenţa neutrofilelor şi
obstrucţia ireversibilă a căilor aeriene. Episoadele de exacerbare a BPOC sunt reprezentate de infecţii ale
căilor respiratorii inferioare, etiologia fiind cel mai frecvent bacteriană, impunându-se instituirea terapiei
antibiotice empirice înaintea obţinerii rezultatului antibiogramei [Katzung B., 2009] Investigaţii paraclinice
Spirometria este necesară stabilirii diagnosticului, dar şi severităţii BPOC (tabelul XV). Spirometria
este investigaţia standard pentru identificarea şi evaluarea severităţii BPOC. Parametrul cel mai important
este volumul expirator maxim în prima secundă (VEMS).
Atunci când VEMS < 80% din valoarea teoretică prezisă, se poate pune diagnosticul de
41
BPOC.
Page
Examenul spirometric va fi repetat cel puţin anual pentru evaluarea evoluţiei clinice şi a răspuns
ului la tratament.
Stadiu
I-
uşoar
ă
Stadiu
II -
moder
ată
Stadiu
III -
severă
Alte investigaţii adiţionale [GOLD, 2011]: radiografia toracică, electrocardiograma, hemograma,

examenul bacteriologic al sputei, măsurarea gazelor arteriale, dozarea alfa-1- antitripsinei, testul
reversibilităţii la bronhodilatator.
Examenul bacteriologic al sputei în cursul acutizărilor este rareori concludent, în primul rând datorită
metodelor deficitare de colectare a sputei.
Într-un studiu clinic care a inclus 29 de pacienţi diagnosticaţi cu BPOC, doar la 15 pacienţi (51,7%) s-
au găsit următorii agenţi patogeni: Haemophilus influenzae (53,3%), Streptococcus pneumoniae (33,3%),
Haemophilus parainfluenzae (20%), Branhamella catarrhalis (20%), Pseudomonas aeruginosa (20%)
[Patel IS şi colab., 2002].
Testul reversibilităţii la bronhodilatator este util în momentul diagnosticului pentru a diferenţia
[GOLD, 2011]: - pentru BPOC = bronho-obstrucţie fixă
- pentru astmul bronşic = bronho-obstrucţie reversibilă (creşterea VEMS >15% după administrarea unui
bronho dilatator pe cale inhalatorie).
Tratament
Deoarece principal factor de risc este fumatul, se impune renunţarea la fumat a pacienţilor
diagnosticaţi cu BPOC.
42
Page
Pentru a reduce simptomele sindromului de abstinenţă în urma renunţării la fumat şi pentru
a face ca această perioadă să fie mai uşor suportată de pacient se poate utiliza [GOLD, 2011]:
- terapia de subtituţie cu nicotină (gumă, spray, plasturi)
- farmacoterapia cu vareniclină, bupropionă sau nortriptilină.Un alt scop al terapiei este
stabilizarea BPOC. Farmacoterapia pentru reducerea obstrucţiei cuprinde:
- -bronhodilatatoare (simpatomimetice, parasimpatolitice, metilxantine, inhibitori de
fosfodiesterază),
-glucocorticosteroizi (vezi tabelul XVII).
Bronhodilatatoare cu durată scurtă de acţiune se administrează la nevoie pentru
ameliorarea simptomelor şi regulat în exacerbări [GOLD 2011].
Bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune (anticolinergice şi beta 2-adrenomimetice) se
administrează regulat pentru reducerea simptomelor, a exacerbărilor şi cresc calitatea vieţii.
Se preferă tratamentul regulat cu bronhodilatatoare de lungă durată, deoarece este mai
eficient şi mai convenabil comparativ cu bronhodilatatoarele de scurtă durată. Dintre
bronhodilatatoare, teofilina prezintă toxicitatea cea mai mare, toxicitatea fiind doză dependentă
[GOLD 2011].
Deoarece teofilina prezintă un indice terapeutic scăzut şi poate necesita monitorizarea
concentraţiilor plasmatice se recomandă utilizarea ei numai după ce bronhodilatatoarele
inhalatorii nu mai aduc beneficii terapeutice.
Se pot asocia mai multe bronhodilatatoare cu mecanisme diferite de acţiune, pentru a
obţine un sinergism de potenţare cu efecte terapeutice superioare, dar şi reducerea efectelor
adverse. Asocierea de bronhodilatatoare (salbutamol + ipratropiu) a produs o mai mare creştere a
volumului expirator maxim în prima secundă (VEMS) comparativ cu administrarea individuală a
bronhodilatatorului şi nu s-a înregistrat tahifilaxie până la 3 luni de tratament [GOLD 2011].
În studiile clinice pe termen lung, glucocorticosteroizii au fost administraţi în BPOC în
doze medii şi mari. Efectul corticosteroizilor asupra inflamaţiei de la nivel pulmonar şi sistemic
este cotroversat. Utilizarea cortocosteroizilor în BPOC stabil este limitată la indicaţii pecise
[GOLD 2011].
Tratamentul regulat cu corticosteroizi inhalatori reduce simptomele, îmbunătăţeşte funcţia
pulmonară, creşte calitatea vieţii, reduce frecvenţa exacerbărilor la pacienţi diagnosticaţi cu
BPOC [GOLD 2011].
Se recomandă tratament regulat cu glucocorticosteroizi inhalatori la pacienţii simptomatici
cu BPOC cu VEMS < 50%, care au exacerbări repetate (ex. 3 exacerbări în ultimii 3 ani).
Tratamentul pe termen lung, cu glucocorticoizi orali nu este recomandat [Miron B., 2010].
Asocierea dintre un bronhodilatator simpatomimetic cu durată lungă de acţiune şi un
glucocorticosteroid inhalator, s-a dovedit mai eficientă decât administrarea în mono terapie a
componentelor în reducerea exacerbărilor, îmbunătăţirea funcţiei pulmonare şi a calităţii vieţii
[GOLD 2011].
Conform evidenţelor recente, combinaţia dintre salmeterol şi fluticazonă propionat
reprezintă una dintre opţiunile terapeutice pentru pacienţii cu BPOC moderat spre sever cu
VEMS </= 60% din valoarea prezisă, care rămân simptomatici sub tratament cu
bronhodilatatoare şi cu istoric de exacerbări [Miron B., 2010].
43
Page
Page 44
Alte clase farmacologice utilizate în BPOC
a) Vaccinuri
Prevenirea infecţiilor virale la pacienţii cu BPOC prin vacccinare reduce semnificativ apariţia de infecţii
respiratorii la nivel inferior precum şi rata mortalităţii.
Se recomandă vaccinare antigripală (Influenza) anuală, în special la pacienţii vârstnici diagnosticaţi cu
BPOC. Ghidul GOLD 2011 recomandă vaccinarea pacienţilor tineri sau vârstnici peste 65 de ani care
prezintă şi afecţiuni cardiovasculare ascociate.
b) Terapie de creştere a α-1-antitripsinei
Este recomandată bolnavilor tineri care prezintă deficienţă ereditară de α-1-antitripsină şi risc crescut de
apariţie a emfizemului pulmnar. Această terapie este foarte scumpă şi nu este recomandată bolnavilor la care
nu este prezent deficitul de enzimă antiproteolitică [GOLD 2011].
c) Antibiotice
Nu sunt recomandate de rutină. Îsi găsesc utilitatea în cazul exacerbărilor infecţioase sau a
altor infecţii bacteriene [Miron B., 2010].
Utilizarea profilactică pentru prevenirea infecţiilor respiratorii la pacienţi cu BPOC nu a condus la
rezultate concludente [GOLD 2011]
d) Mucolitice (acetilcisteina, carbocisteina, ambroxol, erdosteina)

Eficacitatea mucoliticelor în BPOC a fost evaluată în numeroase studii clinice, iar rezultatele au fost
controversate. Mucoliticele sunt utile la pacienţii care prezintă spută vâscoasă, dar beneficiile sunt reduse,
astfel utilizarea pe scară largă nu se poate recomanda [GOLD 2011].
Dintre acestea, pentru acetilcisteină, pe lângă efectul mucolitic, s-a demonstrat şi un efect
antioxidant, cu rol benefic la pacienţii cu BPOC. Există numeroase studii clinice [Stey C., 2001; Poole P.J.,
Black P., 2003] care demonstrează că administrarea de acetilcisteină pe o perioadă mai lungă de timp
(aproximativ 12-24 de săptămâni, în cazul administrării pe cale orală) reduce riscul apariţiei exacerbărilor
BPOC, la pacienţi care nu au primit tratament cu corticosteroizi inhalator [GOLD 2011] şi atenuează
simptomele la pacienţii cu bronşită, fără a creşte riscul reacţiilor adverse. Aceasta poate fi şi consecinţa
faptului că acetilcisteina reduce încărcătura bacteriană la nivelul căilor respiratorii, probabil prin reducerea
capacităţii bacteriilor de a adera la celulele epitaliale [Riise G.C., 1994; Riise G.C., 2000].
e) Antitusive
Susea, simptom frecvent al BPOC, poate ajunge supărătoare, dar prezintă un rol protector [GOLD
2011]. De aceea, utilizarea regulată de antitusive este contraindicată la pacienţii cu BPOC [Miron B., 2010].
f) Morfinomimetice
Administrarea orală sau parenterală de morfinomimetice reduce dispneea la pacienţii cu BPOC, care
prezintă boli grave asociate. Nu sunt date suficiente pentru stabilirea eficacităţii morfinomimeticelor în
administrare inhalatorie. Sunt studii clinice care arată că reacţiile adverse ale morfinei utilizate pentru
reducerea dispneei, limitează utilizarea la un număr redus de pacienţi [GOLD 2011].
Măsuri non-farmacologice
Reabilitarea pulmonară, oxigenoterapia de lungă durată la domiciliu şi indicaţia chirurgicală sunt
modalităţi terapeutice speciale care necesită o evaluare complexă a pacientului, costuri ridicate şi uneori
riscuri [Miron B., 2010].Exacerbările BPOC-ului şi bronşitei cronice sunt date de agenţi patogeni comuni:
virusuri, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae; mai rar Moraxella catarrhalis .
45
Page
II.5. Astmul bronşic
Definiţia astmului bronşic
Astmul bronşic este o boală pulmonară cronică caracterizată prin obstrucţia variabilă şi
reversibilă a căilor respiratorii, inflamaţia căilor respiratorii şi hiperreactivitatea bronşică.
Factorul patogenic central îl reprezintă inflamaţia cronică a căilor aeriene care determină, la
indivizii susceptibili, episoade recurente de wheezing şi tuse, în special nocturnă, acestea fiind
asociate cu obstrucţie difuză a căilor aeriene, care este adesea reversibilă spontan sau cu
tratament. [Ciofu E, Ciofu C, 2002]
Denumiri precum, bronşită astmatiformă, traheobronşită spastică, wheezing recurent, tuse iritativă
cronică, sindrom disfuncţional reactiv al căilor aeriene, etc. pretează fie la confuzii, fie nu acoperă realitatea
astmului bronşic, şi de aceea nu se recomandă a fi folosite. La copil, diagnosticul de wheezing recurent
poate fi acceptat [GAMA, 2008]. Epidemiologia astmului
Prevalenţa astmului şi a alergiei, definite ca hipersenzitivităţi mediate imunologic, este în creştere. Se
estimează că mai mult de 20% din populaţia globului suferă de boli alergice mediate de IgE, cum ar fi
astmul alergic, rinita alergică, conjunctivita alergică, eczema/dermatita alergică sau anafilaxia. Astmul, de
origine alergică la mai mult de 50% dintre adulţi şi la cel puţin 80% dintre copii, apare la aproximativ 5 -
15% din populaţia pediatrică [WHO, 2011].
Conform estimărilor World Health Organization (WHO), în prezent 235 milioane de oameni suferă de
astm, fiind cea mai răspândită boală cronică în rândul copiilor. Factorul de risc cel mai important îl
constituie substanţele inhalatorii iritante şi particulele care pot provoca reacţii alergice ale căilor respiratorii
[WHO, 2011].
Etiologia astmului bronşic
Deşi cauza exactă a astmului pediatric nu este încă definită cu certitudine, studiile contemporane
sugerează o interacţiune între factorii genetici şi cei de mediu. Puternica asociere a astmului pediatric cu
alergii recurente sugerează că factorii de mediu influenţează dezvoltarea sistemului imun către un fenotip
astmatic la indivizii susceptibili [Kliegman RM şi colab., 2007].
Factori genetici
Este recunoscută natura ereditară a astmului, însă transmiterea acestei predispoziţii nu este mendeliană.
Predispoziţia genetică a astmului este sugerată de agregarea cazurilor de astm în anumite familii. Cu toate
acestea, genetica astmului este complicată de caracterul său poligenic şi de interacţiunea între factorii
genetici şi cei de mediu.
Având în vedere datele oferite de studii importante realizate pe gemeni, privind genetica astmului şi
ereditatea, contribuţia factorilor genetici la variabilitatea astmului a fost estimată între 48 – 79%. Câteva
locusuri par a fi influenţa susceptibiliatea la astm. Gene localizate pe cromozomul 5q (ADRB2, IL13 şi IL4)
şi gena ORMDL3, recent identificată, localizată pe cromozomul 17, par a fi determinante în etiologia
astmului infantil [Pinto LA şi colab., 2008].
46
Page
Factori de mediu
Infecţiile virale ale căilor respiratorii, cum este cea cu virusul sinciţial respirator (VSR) pot induce
bronşiolita căilor aeriene mici. VSR este o cauză frecventă a bronşiolitei severe şi/sau pneumoniei în primii
2 ani de viaţă. Este de asemeni un factor precipitant al exacerbărilor astmului la orice vârstă. În timp ce
aproape toţi copiii prezintă dovezi imunologice ale prezenţei infecţiei cu VSR până în 2 ani, doar 12-40%
dintre cei infectaţi prezintă simptome de bronşiolită. Acest fapt demonstrează că trăsăturile gazdei
influenţează gradul injuriei căilor aeriene cauzate de patogeni virali. De asemenea, infecţiile virale ale căilor
respiratorii (manifestate ca pneumonie şi/sau bronşiolită care necesită spitalizare) sunt factori de risc pentru
astmul persistent în copilărie [Kliegman RM şi colab., 2007].
Alergenii din aerul atmosferic (care sunt inhalaţi) sunt declanşatorii cei mai frecvenţi ai exacerbării
astmului. Alergenii sensibilizează subiecţii atopici, prin stimularea dezvoltării clonelor specifice de limfocite
Th2 şi producţia de IgE specifice. Reexpunerea la acelaşi alergen induce un proces inflamator alergic al
căilor aeriene şi exacerbarea manifestărilor astmatice. Asocierea apariţiei şi exacerbării astmului cu gradul
expunerii la alergeni şi ameliorarea bolii după scăderea sau încetarea expunerii sunt argumente pentru
implicarea alergenilor în etiologia astmului [Bogdan MA, 2008].
Mecanisme patogenetice
Înţelegerea fiziopatologiei astmului s-a schimbat în ultimul deceniu. Deşi mecanismele exacte ale
dezvoltării inflamaţiei căilor aeriene la pacienţii cu astm nu este pe deplin definită, descoperiri recente în
domeniul modelelor experimentale au ajutat la înţelegerea mecanismelor de bază care au loc în astm.
Astmul alergic este o boală caracterizată de obstrucţia intermitentă a căilor aeriene care determină
dificultate în respiraţie şi, în cele mai severe cazuri, moarte prin asfixiere. În final, obstrucţia căilor aeriene
este mediată de hiperreactivitatea muşchilor netezi bronşici, de secretarea în lumenul bronşic de
glicoproteine şi detritusuri inflamatorii produse de celulele glandulare ale mucoasei bronşice şi de alte
celule, şi de edemul peretelui bronşic [Barrios R J. şi colab., 2006]. Fiziopatologie
Elementul funcţional central în astm este limitarea fluxului de aer în căile aeriene, predominant în
expir, apărută pe fondul hiperreactivităţii bronşice.
Mecanisme multiple contribuie la producerea obstrucţiei:
■ Bronhoconstricţia (pe fond de hiperreactivitate bronşică)
■ Hipersecreţia de mucus, cu formarea de dopuri mucoase intraluminale (contribuie în mare măsură la
47
obstrucţia din astmul sever)

Page
■ Exsudat inflamator intraluminal; acesta modifică proprietăţile peliculei lichidiene care tapetează epiteliul
bronşic, cu creşterea tensiunii superficiale şi favorizarea colabării (închiderii) căilor aeriene mici în expir.
■ Edemul peretelui bronşic
■ Remodelarea peretelui bronşic (alterarea structurii căilor aeriene determinată de prezenţa procesului
inflamator cronic)
Ultimele două componente (în special remodelarea peretelui) determină îngroşarea semnificativă a
peretelui bronşic, cu diminuarea lumenului. Efectul este amplificat în condiţii de bronhoconstricţie, când
reducerea lumenului este mult mai importantă, decât în cazul unui grad similar de bronhoconstricţie pe o
bronhie fără remodelare semnificativă.
Caracteristicile obstrucţiei din astm sunt reversibilitatea (care poate fi demonstrată prin ameliorarea
după bronhodilatator) şi variabilitatea în timp (cel mai bine pusă în evidenţă prin monitorizarea PEF)
[Bogdan MA, 2008].
Hiperreactivitatea (denumită uneori şi hipersensibilitate) căilor aeriene este caracteristica funcţională
a astmului, rezultând din îngustarea căilor aeriene la un pacient cu astm ca răspuns la un stimul care ar fi
inofensiv la o persoană sănătoasă. Se produce o limitare variabilă a fluxului de aer şi apariţia cu intermitenţă
a simptomelor. Hiperreactivitatea căilor aeriene este corelată atât cu inflamarea, cât şi cu repararea căilor
aeriene, fiind parţial reversibilă prin terapie. Mecanismele implicate sunt contracţia excesivă a musculaturii
netede, decuplarea contracţiei, îngroşarea peretelui căilor aeriene, sensibilizarea nervilor senzoriali [GAMA,
2008].
Episoadele de exacerbare în astm sunt în majoritatea cazurilor de natură virală; astmaticii pot prezenta
spută cu aspect purulent, dar aceasta este de cele mai multe ori o pseudopurulenţă (degradarea eozinofilelor)
generată de inflamaţia bronşică intensă şi nu de o suprainfecţie bacteriană [GINA, 2006].
Farmacoterapia astmului
Farmacoterapia astmului este în trepte şi se stabileşte în funcţie de severitatea astmului.
Clasificarea astmului se bazează pe frecvenţa simptomelor astmatice, severitatea obstrucţiei căilor aeriene şi
consumul de medicaţie de criză (vezi tabelul XIX). Clasificarea este utilă pentru managementul iniţial al
pacientului înaintea administrării unei medicaţii de control al astmului [GAMA, 2008].
Medicaţie de fond (“controller”) este cea care se administrează cronic, zilnic, în doze stabilite de medic în
funcţie de nivelul de severitate al bolii şi care are drept scop obţinerea şi menţinerea controlului bolii, de
obicei prin tratarea inflamaţiei din căile aeriene. Aceste medicamente de obicei nu au un efect sesizabil
imediat după administrare.
Medicaţia de criză (“reliever”), de ameliorare, de uşurare, de depanare este cea care se administrează
atunci când apar simptomele astmului: dispnee, wheezing, tuse, senzaţie de constricţie toracică etc. Aceste
medicamente produc ameliorarea imediată a simptomelor, fără însă a trata condiţia de bază a bolii. Ele
trebuie folosite la nevoie, cu ocazia apariţiei simptomelor, şi nu preventiv (excepţie face astmul indus de
efort, în care este utilă administrarea unui bronhodilatator înaintea efortului).
Medicaţia de fond 1. Corticosteroizii inhalatori (CSI).

Reprezintă cea mai eficientă medicaţie antiinflamatoare în astmul bronşic persistent.
Corticosteroizii inhalatori reduc simptomele astmului, ameliorează calitatea vieţii, ameliorează funcţia
ventilatorie, scad hiperreactivitatea bronşică, controlează inflamaţia bronşică, scad frecvenţa şi
severitatea exacerbărilor şi reduc mortalitatea prin astm. Prin urmare, CSI sunt în prezent pe primul loc
în medicaţia de control a astmului [GAMA, 2008]. CSI nu vindecă astmul. Prin urmare, trebuie
utilizaţi pe termen lung, de multe ori toată
viaţa.
Principalele preparate disponibile in România sunt: Beclometazona 50, 250 ^g/puf, Budesonid
100, 200 ^g/puf, Fluticazona 50, 100, 125, 250, 500 ^g/puf, Ciclesonid 80, 160 ^g/puf
Reacţii adverse
- Locale: candidoză orofaringiană, disfonie. Utilizarea unui spacer reduce aceste efecte. Clătirea gurii
după administrare previne apariţia candidozei orale. CSI cu activare intrapulmonară (ex: ciclesonid)
au mai rar asemena efecte.
- Sistemice: CSI se pot absorbi în sânge de la nivelul plămânului. Se consideră că la doze
mai mici de 400 ^g budesonid (sau echivalentele) absorbţia sistemică este neglijabilă [GAMA, 2008].
48
Pe termen lung şi în doze mari, CSI pot fi asociaţi cu efectele adverse obişnuite ale corticoizilor
(vezi corticoizii sistemici) [GAMA, 2008]. 2. Bronhodilatatoarele cu acţiune prelungită
Page
Acestea produc bronhodilataţie prelungită (8-12/24 ore), reduc simptomele nocturne, scad
necesarul de medicaţie de criză, ameliorează funcţia ventilatorie.
Beta-2 adrenomimetice cu durată lungă de acţiune (BADLA)
- cu efect ce se instalează rapid: Formoterol, 6^g/puf
- cu efect ce se instaleză lent: Salmeterol, 25^g/puf
Nu se administrează în monoterapie, ci doar în asociere cu corticosteroizi. Această asociere este
preferată atunci când nu se poate obţine controlul astmului doar cu o doză medie de CSI [GAMA,
2008].
Dezvoltarea preparatelor cu combinaţii fixe CSI + BADLA permite un sinergism al efectelor celor
două preparate, dar mai ales o mai bună complianţă a pacienţilor. Combinaţia budesonid-formoterol,
datorită instalării rapide a efectului bronhodilatator al formoterolului, a permis utilizarea sa nu numai
ca medicaţie de control, ci şi de criză, ducând la o altă abordare în managementul astmului: utilizarea
aceluiaşi preparat şi în doză zilnică constantă şi în plus pentru tratarea simptomelor [GAMA, 2008].
Efectele adverse sunt reduse la administrarea inhalatorie: stimulare cardiacă, tremor al
musculaturii scheletice, hipopotasemie.
Combinaţii de corticosteroizi inhalatori şi BADLA [GAMA, 2008].
- Fluticazonă/Salmeterol 25/50, 125/50, 100/50, 250/50, 500/50 ^g/puf. Se foloseşte ca medicaţie
de control a astmului.
- Budesonid/Formoterol 80/4,5,160/4,5, 320/9 ^g/puf. Se poate utiliza atât ca medicaţie de control
cât şi ca medicaţie de criză.
Parasimpatolitice cu durată lungă de acţiune
Tiotropium bromură prezintă durată lungă de acţiune (24 ore). Efectul bronhodilatator maxim se
instalează în a treia zi, după administrarea inhalatorie, o doză zilnică 18 ^g/puf.
Reacţii adverse anticolinergice reduse, apar doar la doze mari: uscăciunea gurii, constipaţie, retenţie
urinară, tahicardie. Se administrează cu precauţie în glaucom şi hipertrofie de prostată [Cristea AN, 2005].3.
Antileucotriene
Antileucotrienele prezintă efect bronhodilatator limitat, reduc simptomele, ameliorează funcţia
ventilatorie, reduc inflamaţia bronşică şi frecvenţa exacerbărilor [GAMA, 2008].
Sunt indicate în astmul cu componentă alergică sau ca alternativă în formele uşoare de astm. În
monoterapie, efectul este mai redus decât al dozelor mici de CSI. În asociere cu CSI, permit scăderea
dozei acestora, însă au eficacitate inferioară asocierii BADLA la CS [GAMA, 2008].
Ex: Montelukast, cp. de 4, 5 şi 10 mg.
4. Metilxantinele cu eliberare prelungită

Prezintă acţiune bronhodilatatoare şi antiinflamatoare medie.
Metilxantinele cu eliberare prelungită trebuie utilizate în doze de 600-800 mg/zi, ca terapie de
asociere la CSI sau CSI+BADLA [GAMA, 2008]. Recomandăm prudenţă în utilizarea acestora,
prezintă indice terapeutic mic.
Ex: Teofilina retard, cp. de 100, 200, 300, 350 mg
Reacţiile adverse pot fi adesea importante, limitându-le utilizarea: simptome gastrointestinale
(greaţă, vărsături), cardiace (aritmii), neurologice (convulsii).
5. Corticosteroizii sistemici
Pot fi necesari pe termen lung în unele cazuri de astm sever, necontrolat de medicaţia inhalatorie.
Pe termen lung însă, efectele adverse devin semnificative. Se preferă preparatele orale celor
injectabile, datorită efectului mineralocorticoid redus şi efectului biologic mai scurt, ce permite
flexibilitatea dozajului [GAMA, 2008].
Corticoizii sistemici îşi păstrează valoarea în exacerbările astmului, când administrarea pe
termen scurt (10-14 zile) este benefică în managementul exacerbărilor [GAMA, 2008].
Ex:
- Prednison, cp. de 1 sau 5 mg.
- Metilprednisolon, cp. de 1, 4, 16 şi 32 mg si injectabil f. de 20, 40 250 mg.
49
- Hemisuccinat de hidrocortizon f. de 25 sau 100 mg.

Page
- Dexametazonă f. 8 mg.
Reacţii adverse: osteoporoză, hipertensiune arterială, diabet cortizonic, obezitate, supresia axului
hipotalamo-hipofizar, cataractă, glaucom, afectare a pielii (subţire, apar echimoze cu usurinţă), atrofie
musculară sau miopatie cortizonică, depresie imună şi favorizarea infecţiilor (inclusiv tuberculoză)
[GAMA, 2008].
6. Antiimunoglobulinele E (AntilgE)
Opţiune exclusiv pentru pacienţii cu nivel crescut de IgE. Util la pacienţii cu astm alergic sever
necontrolat de CSI [GAMA, 2008].
Ex: Omalizumab, anticorp monoclonal, scade legarea IgE de receptorii specifici de la nivelul
bazofilelor şi macrofagelui. Se recomandă în astm persistent sever [MAWG, 2009].
Se administează subcutanat la 2 sau 4 săptămâni interval, în doza ajustată în funcţie de greutatea
pacientului şi de nivelul seric de IgE [GAMA, 2008].
7. Alte medicamente
Antihistaminice H1 prezintă efect antiastmatic limitat, util ca tratament simptomatic în astmul
asociat cu rinită alergică [GAMA, 2008].
În cazul suprainfecţiilor bacteriene, pacienţii pot beneficia de tratamentul cu mucolitice (de
exemplu, acetilcisteina, care, după cum s-a precizat anterior, pe lângă efectul mucolitic, are efect
antioxidant, reduce capacitatea bacteriilor de a adera la celulele epitaliale iar studii preclinice au
demonstrat şi un efect antiinflamator). [Riise G.C., 1994; Riise G.C., 2000].
Medicaţia de criză
1. peta-2 adrenomimetice cu acţiune rapidă (BAR)
Reprezintă medicaţia de elecţie pentru reducerea bronhospasmului din criza de astm şi pentru
prevenţia astmului indus de efort. Se folosesc de cele mai multe ori pe cale inhalatorie, la nevoie şi în
doza cea mai mică necesară. Creşterea necesarului de BAR semnalează lipsa de control a astmului şi
necesitatea reevaluării schemei de medicaţie de control [GAMA, 2008].
Preparatele injectabile i.v./s.c. (salbutamol) sunt utilizate în tratamentul exacerbărilor severe ale
astmului. Preparatele orale se utilizează atunci când pacienţii sunt incapabili de a-şi
administra tratamentul inhalator, însă riscul apariţiei reacţiilor adverse este mult mai mare [GAMA,
2008].
Ex: Salbutamol, 100^g/puf, Fenoterol, 200^g/puf, combinaţie Fenoterol/Ipratropium 50/20^g/puf.
Reacţii adverse: tremor al musculaturii scheletice, tahicardie
2. Corticosteroizii sistemici
Pot fi folosiţi ca medicaţie de criză în exacerbările severe ale astmului, deoarece pot reduce
necesitatea spitalizării, pot preveni recidiva după tratamentul iniţial al unei crize severe, reduc
morbiditatea [GAMA, 2008].
3. Anticolinergicele
Sunt bronhodilatatoare cu acţiune rapidă, mai puţin eficiente decât BAR. Reprezintă o alternativă
pentru cei cu reacţii adverse importante la BAR [GAMA, 2008]. Ex: ipratropium bromură, 20 ^g/puf
Reacţii adverse: uscăciunea gurii, gust amar.
4. Metilxantinele
Metilxantinele cu acţiune de scurtă durată, cum este aminofilina nu trebuie recomandate ca
tratament de fond al astmului. De asemenea, aminofilina administrată intravenos are o eficacitate
similară utilizării BAR, având însă efecte adverse suplimentare. Reacţiile adverse pot fi severe
(tahicardie, aritmii, convulsii). Aminofilina i.v. nu trebuie folosită la pacienţi care deja primesc
teofiline oral [GAMA, 2008].
50
Page
Măsuri nefarmacologice
Cel mai nou ghid de management al astmului, SIGN din 2012, prevede 2 tipuri de măsuri
profilactice:
- măsuri primare: sunt măsurile ce trebuiesc luate înainte de apariţia afecţiunii şi care reduc incidenţa
bolii;
- măsuri secundare: sunt măsurile introduse după apariţia bolii, menite să reducă severitatea bolii
[SIGN, 2012].
Se recomandă ca profilaxie primară [SIGN, 2012]:
- evitarea expunerii la aeroalergeni, praf de casă, acarieni;
- evitarea alimentelor cu potenţial alergizant;
- se recomandă alăptarea copiilor cu lapte matern;
- dietă bogată în acizi graşi polinesaturaţi omega-3.
- Se recomandă ca profilaxie primară [SIGN, 2012]:
- evitarea expunerii la praf de casă şi la alţi factori cu potenţial alergizant;
- imunizarea subcutanată sau orală;
Modificări în dietă pot influenţă astmul [SIGN, 2012]:

- creşterea aportului de sodiu a fost asociat cu creşterea hiperreactivităţii căilor respiratorii;
- scăderea aportului de magneziu creşte prevalenţa astmului;
- consumul de acizi graşi polinesaturaţi omega-3 reduce factorul inflamator implicat în astm;
- aportul crescut de probiotice reduce apariţia reacţiilor alergice (afectarea florei intestinale este
asociată cu un risc crescut de reacţii alergice).Infecţiile de natură virală pot exacerba astmul. Infecţiile
de natură bacteriană au fost supraapreciate în etiologia crizei de astm. Nu se recomandă prescrierea de
antibiotice în astmul acut [SIGN, 2012].
AFECŢIUNI LA NIVEL ALVEOLAR
II.6. Pneumonia
Termenul de pneumonie se referă la inflamaţia alveolelor pulmonare însoţită de alveolită exsudativă
şi/sau infiltrat inflamator interstiţial [Corrin B., 2011]. În cazul în care acumularea exsudatului are localizare
lobară se utilizează termenul de pneumonie lobară (segmentară). Bronhopneumonia reprezintă o formă de
pneumonie lobară în care inflamaţia este extinsă la nivelul bronşiolelor aferente lobulilor. Dacă procesul
inflamator este dispus interstiţial, se utilizează termenul de pneumonie interstiţială [Gherasim L, 2003].
Pneumonia reprezintă una dintre principalele cauze de mortalitate la nivel global. Incidenţa
pneumoniei este mai mare în cazul vârstelor extreme (copii sau vârstnici). Conform OMS, pneumonia este
responsabilă pentru decesul anual a aproximativ 1,4 milioane de copii cu vârste sub 5 ani - mai mult decât
SIDA, malaria si tuberculoza la un loc [WHO, 2012]. În Europa, mortalitatea variază între 15-45 la 100.000
locuitori, în funcţie de zona geografică şi nivelul socio-economic. România, Bulgaria şi Macedonia au o
mortalitate extrem de ridicată (111,67, 47,55 respectiv 13,66 la 100 000 locuitori). [Mladovsky P., 2009]
Plecând de la datele epidemiologice, s-au identificat mai multe tipuri de pneumonie. Astfel, conform
ghidului Merck, pneumonia poate fi clasificată în:
- Pneumonie nosocomială,
- Pneumonie comunitară,
- Pneumonie la pacienţi imunocompromişi
- Pneumonia de aspiraţie
Etiologie
Agenţii etiologici care induc pneumonia comunitară sunt diverşi. Cel mai frecvent incriminaţi pentru
această patologie sunt agenţii bacterieni Streptococus pneumoniae, Legionella pneumophila, Haemophillus
influenzae, dar pot fi implicaţi şi agenţi virali, precum virusul gripal A. În tabelul XX sunt prezentate date
statistice privind agenţii patogeni implicaţi în etiologia penumoniei comunitare la adulţi.
51
Page
Aceste procente diferă în cazul pneumoniilor nosocomiale, în etiologia cărora sunt implicaţi
predominant bacilii G-: Pseudomonas aeruginosa, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus sp.
[Gherasim L, 2001], SAMR, Citrobacter sp, Acinetobacter spp, Legionella pneumophila, anaerobi, fungi
[Walter R, Whittlesea C, 2003].
În cazul pacienţilor imunocompromişi, pneumonia este provocată, în special, de către fungi iar în
etiologia pneumoniei de aspiraţie, un rol important îl joacă bacteriile anaerobe.
Pneumonia pneumococică se caracterizează prin:
- debut brusc cu frison, de obicei unic, cu o durată de 30-40 de minute, poate fi însoţit de cefalee şi
vomismente şi este urmat de creşterea temperaturii. Repetarea acestuia indică o pneumonie severă sau
complicaţii asociate.
- febră (39oC-40 oC); cedează după primele 24 de ore de tratament cu antibiotic,
- tuse iniţial uscată, iritativă, care devine productivă, cu spută roşiatică sau purulentă şi aderentă,
- rigiditate pulmonară cu dispnee,
- diminuarea amplitudinii respiratorii, matitate/submatitate, suflu tubar, raluri crepitante,
- starea generală alterată cu letargie, confuzie sau chiar delir,
- junghi toracic. Pneumonia stafilococică prezintă:
- debut insidios,
- febră moderată care creşte progresiv,
52
- frisoane,
tuse cu expectoraţie mucopurulentă sanguinolentă,
Page
-
- dispnee.
Pneumonia cu bacterii atipice are simptome similare celei pneumococice. Există diferenţe radiologice (în
general, în penumonia cu bacterii atipice, nu apar condensate). Pneumonia cu M. pneumoniae este frecvent
asociată cu erupţii cutanate caracteristice. Spre deosebire de celelalte tipuri de pneumonie bacteriană,
pneumonia produsă de bacterii atipice prezintă şi manifestări extrapulmonare. În funcţie de organul afectat,
se poate identifica agentul patogen responsabil de infecţie.
Pneumoniile cu germeni G- au:
- simptome similare pneumoniei pneumococice,
- tuse care progresează rapid spre productivă.
- spută gelatinoasă, cu aspect ciocolatiu care poate produce obstrucţie bronşică.
În cazul infecţiei cu Pseudomonas aeruginosa, sunt caracteristice dispneea severă şi cianoza progresivă.
Infecţia pulmonară cu anaerobi are
- debut progresiv,
- se caracterizează prin lipsa frisonului,
- febră,
- tuse productivă cu expectoraţie mucopurulentă, uneori cu miros fetid. Pneumonia virală primară
se manifestă clinic prin:
- debut gripal tipic,
- dispnee progresivă,
- tahipnee, expectoraţie spumoasă sanguinolentă,
- detresă respiratorie,
- tahicardie,
-cianoză şi hipoxemie severă care nu cedează la administrarea de oxigen. Investigaţii paraclinice
Au ca scop precizarea localizării şi extinderii procesului infecţios, a gravităţii acesteia şi identificarea
agentului infecţios. De asemenea, oferă informaţii privind natura şi gravitatea complicaţiilor.
- leucograma indică leucocitoză (peste 12000 celule/ mm3) şi valorile VSH-ului, fibrinogen- ului, proteinei
C reactive crescute.
- teste bacteriologice, virusologice, micologice, parazitologice din diferite materiale biologice
- examen radiologic care indică modificări pulmonare variabile
Măsuri terapeutice generale:
Pentru pacienţii nespitalizaţi:
- Repaus
- Hidratare corespunzătoare (cel puţin 3 l lichide/zi pentru fluidificarea mucusului)
- Umidificarea aerului
Pentru pacienţii spitalizaţi:
- Oxigenoterapie cu monitorizarea saturaţiei de oxigen (SaO2 94-98%).
- Terapie de substituţie a fluidelor şi nutrienţilor când este cazul.
- Aplicarea unor tehnici de clearance al căilor respiratorii trebuie luată în considerare dacă pacienţii prezintă
dificultăţi în expectorarea sputei sau în cazul unei afecţiuni pulmonare preexistente.
- Este recomandată administrarea de heparine fracţionate pacienţilor imobilizaţi, pentru profilaxia
tromboembolismului venos.
Măsuri farmacologice specifice (antibioterapie):
Terapia cu
antibiotic este
pornită empiric;
există pacienţi la
care agenţii
patogeni nu pot fi
identificaţi.
53
Page
Page
54
54
Pneumonie nosocomială (PN)
O terapie promptă şi corectă cu antibiotic este critică pentru tratamentul PN. Regimul de
terapie se stabileşte în funcţie de prezenţa/absenţa factorilor de risc care să indice prezenţa
patogenilor cu multirezistenţă la AB.
Aceşti factori de risc sunt:
- tratament cu antibiotice cu 90 de zile înainte de spitalizare
- internarea actuală în spital s-a făcut de 5 sau mai multe zile
-frecvenţă crescută a rezistenţei la antibiotice în comunitatea sau în unitatea spitalicească
respectivă
- prezenţa unei afecţiuni/administrarea unui tratament, care să inducă imunosupresie,
- internarea în spital indiferent de cauză pentru 2 sau mai multe zile cu 90 de zile înainte de
55
spitalizarea actuală
Page
55
- pacientul este rezident într-o instituţie de îngrijire, a primit o perfuzie la domiciliu
(inclusiv cu AB), dializă în ultimele 30 de zile, răni îngrijite la domiciliu sau membri ai
familiei cu infecţii date de patogeni multirezistenţi (PMR)
Existenţa unuia dintre aceşti factori de risc impune o terapie de asociere cu antibiotice cu
spectru larg.
56
Page
56
Pneumonia la pacienţii imunocompromişi
Imunosupresia este consecinţa neutropeniei (număr de neutrofile < 500/mm3), a
imunodeficienţei celulare (CD4 < 200/mm3) sau a imunodeficienţei umorale. Pacienţii
imunocompromişi sunt predispuşi infecţiilor, iar plămînul este unul dintre cele mai afectate
organe. Agenţii patogeni implicaţi în etiologia pneumoniei la aceşti pacienţi sunt mai ales
fungici (Asspergillus sp, Candida sp. Strongyloides, Pneumocystis, Mucor, Cryptococus,
Nocardia), dar şi bacterieni (S. pneumoniae, S. Aureus, H. Influenzae, Mycobacterium sp.,
bacili G-) sau virali (Herpes simpex, Citomegalovirus) [Nacchace J.M., 2011].
Pneumonia de aspiraţie
Reprezintă inflamaţia parenchimului pulmonar şi a arborelui bronşic datorită pătrunderii
unui corp străin în arborele bronşic.
Pneumonia de aspiraţie apare prin inhalarea unor substanţe care produc obstrucţie bronşică,
infecţii sau leziuni la nivelul tractului respirator (cel mai frecvent particule alimentare,
salivă, lichide, vomă).
Este posibilă contaminarea aspiratului cu floră din cavitatea bucală (frecvenţa este mai
57
mare la pacienţii cu afecţiuni dentare cronice, netratate sau tratate inadecvat). În cele mai
Page
57
multe cazuri, pneumonia de aspiraţie are o etiologie mixtă fiind implicate bacterii aerobe şi
anaerobe (Bacteroides sp., Fusobacetrium sp., Peptostreptococcus sp.)
Pacienţii din secţiile de anestezie şi terapie intensivă sunt predispuşi contaminării cu
germeni Gram-negativ.
Tratamentul variază de la pacient la pacient, în funcţie de gravitatea stării clinice şi de
gradul leziunii pulmonare.
Măsuri nefarmacologice
- oxigenoterapie,
- administrare de fluide şi soluţiii electrolitice pe cale intravenoasă (în cazul în care acest
lucru este necesar),
Măsuri farmacologice
- antibioterapie (vezi tabelul XXIX)
Profilaxie: - Evitarea factorilor de risc care pot favoriza aspiraţia (consumul excesiv de
alcool şi droguri) sau care interferă cu mecanismele de clearance proprii organismului
(fumatul reduce motilitatea cililor);
-Evitarea unei poziţii care poate favoriza aspiraţia: capul trebuie ridicat la 30-45 de grade; -
Hrănirea parenterală a pacienţilor internaţi cu afecţiuni neuronale care afectează deglutiţia;
- Se pot folosi antiacide şi blocante antihistaminice 2 pentru a reduce aciditatea gastrică şi
metoclopramid pentru a reduce presiunea sfincterului esofagian inferior.
58
Page
58
V. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ASIGURAREA
CONFORTULUI SI CONDITIILOR DE MEDIU
Asistenta medicala este un cadru sanitar cu o pregatire pluridisciplinara , cu
responsabilitati in pastrarea si restaurarea sanatatii , prevenirii imbolnavirilor, inlaturarea
suferintei .
Bolnavi cu boli contagiaoase se amplaseaza in saloane separate , in functie de boala
.
Bolnavi contagiosi trebuiesc spitalizati in saloane mici de 1-2 maximum 4 paturi .
Paturile trebuie sa fie comode , camerele bine luminate si aerisite .
Asistenta medicala asigura toaleta zilnica a bolnavului si lenjerie de pat si de corp
curata si uscata .
● SALONUL
- va avea ferestrele indreptate spre nord pentru ca bolnavul sa beneficieze de
luminozitate intensa si permanenta ;
- temperatura optima a saloanelor sa fie de 18-19oC , eventual mai scazuta cu 1-
2oC;
- salonul sa fie aerisit ori de cate ori este necesar ;
- in sezonul rece , se vor plasa pe calorifere vase cu apa calda care vor emana vapori
umezi ;
- curatenia se va efectua zilnic : dimineata si dupa-masa .
● PATUL SI ACCESORIILE SALE
- patul , de preferinta deplasabil pe rotile , rabatabil , prevazut cu rezemator mobil
fiind necesar asigurarii confortabilitatii in pozitie sezanda , pentru a favoriza respiratia ;
- salteaua poate fi confectionata din cauciuc sau din material plastic si umpluta cu
apa sau aer , pentru a preveni escarele la bolnavii imobilizati ;
- perna trebuie sa fie moale si elastica ;
- patura trebuie sa fie confectionata din lana moale ;
- lenjeria trebuie sa fie alba , din bumbac , cu cat mai putine cusaturi , continand :
doua fete de perna , un cersaf de pat si un cersaf plic ;
- musamaua din cauciuc sau material plastic va fi asezata pe saltea pentru a o
proteja de dejectii ;
- o aleza din panza fina , ce acopera musamaua .
● TOALETA BOLNAVULUI
- in functie de starea generala a bolnavului , asistenta medicala va efectua toaleta
pacientului pe portiuni , respectand intimitatea acestuia si masurile de igiena ;
- se insista asupra toaletei bucale , dupa aspirarea prealabila a secretiilor , clatindu-
se apoi gura cu apa boricata , ungand apoi mucoasele in buzele crapate cu glicerina
boraxata ;
- daca pacientul este independent , i se vor asigura conditiile necesare in vedearea
efectuarii unei bai generale sau a unui dus ;
- deasemenea se insista asupra zonelor inghinale pudrandu-se apoi cu talc pentru a
preveni escarele ;
- unghiile si parul vor fi curatate regulat , avand in vedere faptul ca la acest nivel
59
stagneaza un mare numar de agenti microbieni ;

Page
59
- ingrijirea mucoasei nazale in scopul mentinerii permeabilitatii cailor respiratorii
superioare , prevenirea escarelor , infectiilor nazale in cazul in care pacientul prezinta sonde
pe aceasta cale ;
● ALIMENTATIA
Organismul uman are nevoie de hrana in cantitate suficienta si de buna calitate
pentru a-si mentine starea de sanatate si homeostazie .
In cazul pacientului , este vital stabilirea regimului alimentar pentru a asigura
aportul caloric necesar sustinerii fortelor fizice , recuperarii si vindecarii acestuia .
In perioada febrila - regim hidrozaharat , bogat in vitamine mai ales vitamina C ,
sucuri de fructe, siropuri , ceaiuri calde , lapte . Treptat , dupa scaderea febrei , se va trece
la regim lacto-faino-zaharat si apoi la o alimentatie mai substantiala , hipercalorica , usor
digerabila .
Cantitatea de lichide ingerate va fi de 2000-2500ml/24h , adaugand cate 500 ml la
fiecare grad de febra .
VI. ROLUL ASISTENTEI IN SEMIOLOGIE
Asistenta medicala are obligatia de a semnala toate modificarile aparute in starea
bolnavului , avand obligatia de a cunoaste fiecare semn si interventiile specifice acestora .
I. FRISONUL
Este un fenomen clinic caracterizat prin faptul ca bolnavul prezinta , in mod brusc ,
o senzatie de frig insotita de termuraturi inegale si neregulate cu caracter progresiv , ce
cuprinde intreg corpul si devine foarte puternic . Precede sau insoteste febra .
● Interventiile asistentei medicale constau in :
- inveleste pacientul in paturi ;
- scade temperatura cu mijloace fizice si medicamentoase (Paracetamol , Aspirina) ;
- administreaza lichide calde cu precautie (ceaiuri, compoturi) ;
- supravegheaza pacientul pentru a vedea daca frisonul este unic sau se repeta ,
lucru important pentru diagnostic .
II. FEBRA SAU HIPERTERMIA
Este o manifestare frecventa in bolile infectioase . Are un rol important in apararea
organismului in infectii cu microbi si virusuri .
Este considerata o reactie de necesitate , prin febra organismul impiedica
multiplicarea unor virusuri si ajuta la omorarea virusurilor si microbilor .
In mod normal temperatura corpului se situeaza intre 36-37oC , temperatura
centrala (cea a organelor interne) fiind mai ridicata decat cea periferica .
Hipertermia cuprinde :
- subfebrilitate - mentinerea temperaturii corpului intre 47-38oC ;
- febra moderata - mentinerea temperaturii corpului intre 38-39oC;
- febra ridicata - mentinerea temperaturii corpului intre 39-40oC ;
- hiperpirexie - mentinerea temperaturii corpului peste 40oC .
Hipotermia reprezinta scaderea temperaturii corpului sub 36oC . Este mai putin
nociva decat hipertermia .
In cazul pneumoniei pneumococice temperatura se ridica brusc la 39-40oC ,
mentinandu-se astfel in platou (febra continua) , timp indelungat .
60
● Interventiile asistentei medicale in cazul pacientului febril , sunt :

Page
- administreaza antitermice conform prescriptiilor medicului ;
60
- aplica comprese calde , realizeaza impachetari reci ;
- incurajeaza cresterea aportului hidric si monitorizeaza bilantul hidroelectrolitic ;
- mentine integritatea tegumentelor prin stergerea transpiratiilor si realizarea unei
toalete corespunzatoare ;
- efectueaza , la indicatia medicului , recoltari sanguine in puseu febril
(hemocultura);
III. JUNGHIUL TORACIC
Este o durere de cauza pleurala ce apare prin inflamarea pleurei in contextul unei
dureri corelabile cu miscarile respiratorii . Apare imediat dupa frison , intens, are sediul
submamar . Se accentueaza in inspir profound , tuse , stranut .
● Interventiile asistentei medicale asupra durerii pacientului :
- va asigura confortul maxim al pacientului ;
- va indemna pacientul sa stea intr-o pozitie antalgica , care sa favorizeze respiratia ;
pozitia pacientului cu pneumonie pneumococica sa fie, de regula , pe partea pulmonului
afectat ;
- va administra analgezicele prescrise de catre medic , cu 30 de minute inainte de
culcare ;
- va explica tehnicile de relaxare ce cresc efectul medicamentului .
IV. TUSEA
Este un act reflex sau voluntar care are drept rezultat expulzarea violenta a aerului si
in unele cazuri a corpurilor straine din caile respiratorii .
● Tipuri de tuse :
- tuse uscata (neproductiva , fara expectoratie) : iritativa , cu timbru aspru - intalnita
in pleurezie , faringita , laringita ;
- tuse umeda (productiva , cu expectoratie) prezenta in leziuni acute si cronice , in
bronhopneumonie . Alte tipuri de tuse :
- tuse cvintoasa ;
- tuse bitonala ;
- tuse latratoare ;
- tuse surda , ragusita , voalata ;
- tuse emetizanta urmata de varsaturi alimentare .
Dupa orar tusea mai poate fi :
- tuse matinala (in bronsiectazii , bolnavul isi face “toaleta bronhiilor”) ;
- tuse vesperala (apare seara in TBC) ;
- tuse nocturna (apare in afectiuni cardiace) ;
- tuse continua (in bronhopneumonie) .
● Interventiile asistentei medicale in ingrijirea pacientului care prezinta tuse :
- supravegheaza pacientul pentru a observa caracteristicile tusei si simptomele care
o insotesc ;
- noteaza observatiile facute pentru a informa medicul cu privire la frecventa , orar ,
prezenta sau absenta expecoratiei ;
- in prima etapa cand tusea este neproductiva si frecventa trebuie sa fie calmata prin
administrarea de antitusive prescrise de medic ;
61
Page
61
- hidrateaza pacientul printr-o administrare de lichide intr-o cantitate crescuta ,
administrand concomitent si mucolitice , expectorante , fluidifiante pentru a lichefia
mucozitatile aderente la bronhii si a favoriza eliminarea lor ;
- indeparteaza cauzele care au favorizat iritatia faringiana prin asigurarea unor
conditii de mediu corespunzator si eliminarea unor factori nocivi (fumatul) ;
- aplica pe pieptul pacientului comprese calde cu scopul de a favoriza circulatia la
acest nivel ;
- educa pacientul sa-si stapaneasca voluntar tusea iritativa printr-o inspiratie ampla
cu apnee fortata ;
- sa invete pacientul sa tuseasca cu batista la gura , pentru a nu imprastia germeni in
jur , prin intermediul picaturilor Pflὕgge ;
- daca pacientul prezinta secretii , asistenta medicala va pozitiona bolnavul in asa fel
incat sa-i favorizeze expectoratia , folosindu-se la nevoie provocarea tusei artificiale .
V. EXPECTORATIA (SPUTA)
Expectoratia este procesul prin care se elimina produsele formate in caile respiratorii in
mod curent . Prin expectoratie se inteleg atat actul de expulzie , cat si produsele eliminate
(sputa). Expectoratia reprezinta , materialul patologic cel mai periculos, fapt pentru care
trebuie luate masuri de asepsie riguroasa .
Expectoratia are o valoare fundamentala din punct de vedere diagnostic , mai ales
daca este recenta . Trebuie precizate intotdeauna cantitatea , aspectul , culoarea si mirosul .
1. Cantitatea : in mod obisnuit nu se elimina dupa fiecare tuse mai mult de 5 ml . In
unele boli (dilatatie bronsica , abces si gangrena pulmonara , tuberculoza pulmonara
avansata) , cantitatea creste , uneori chiar pana la 300 – 400 ml/24 de ore . O varietate
speciala de expectoratie este vomica . Prin acest termen se intelege expulzarea brutala a
unei colectii purulente situate in parenchimul pulmonar sau in vecinatate , prin deschiderea
in caile respiratorii .
2. Culoarea : poate furniza de asemenea unele indicatii . Astfel , sputa din cancerul
bronho-pulmonar este rosie-gelatinoasa ; in infarctul pulmonar , negricioasa ; in pneumonie
, ruginie ; in tuberculoza pulmonara si unele dilatatii bronhice , hemoptoica .
3. Mirosul : poate fi fetid in abcesul pulmonar si in dilatatia bronsica si putrid ,
respingator, in gangrena pulmonara .
4. Aspectul expectoratiei este uneori foarte revelator . Sputa mucoasa este vascoasa ,
aderenta si aerata . Se intalneste in bronsita acuta si in astmul bronsic . In aceasta ultima
afectiune , sputa poate fi perlata , numita asa din cauza dopurilor mici si opalescente de
mucina din care este constituita . Sputa purulenta este cremoasa , alcatuita exclusiv din
puroi . Sputa muco-purulenta este netransparenta , galbena-verzuie si o intalnim in infectii
ale cailor aeriene (bronsite , dilatatii bronsice) . Sputa sero-muco-purulenta se deosebeste
de precedenta prin adaosul de serozitate .
Sputa pseudomembranoasa contine multa fibrina sub forma de membrane. Se
intalneste in unele bronsite .
VI. DISPNEEA :
62
Respiratia dispneica este un act reflex , constient , voluntar in care pacientul simte
“sete de aer “ , iar obiectiv miscarile respiratorii sunt fortate cu modificarea frecventei
Page
respiratorii , amplitituduni si ritmului respirator .
62
●Dupa circumstantele de aparitie se deosebesc :
- dispnee permanenta ;
- dispnee de efort ;
- dispnee de decubit ;
- dispnee paroxistica .
● Dupa ritmul respirator se disting :
1. Bradipneea –respiratie cu ritm respirator rar , frecventa respiratorie scazuta , 8-12
respiratii/minut , amplitudine crescuta ,inspiratiile sunt profunde insotite de tiraj si cornaj .
2. Tahipneea – respiratie cu cresterea frecventei miscarilor respiratorii peste 40 pe

minut , amplitudine scazuta , respiratie superficiala si ritmica .
● Dupa timpul respiratiei exista :

1. Dispnee inspiratorie (edem glotic , tumori laringiene) ;
2. Dispnee expiratorie (astm bronsic , emfizem pulmonar) ;
3. Dispnee mixta (pleurezii cu lichid mult , pneumonie masiva) .
● Alte tipuri de respiratie :

1. Respiratie de tip Cheyne-Stokes - respiratiile cresc pregresiv in amplitudine si
frecventa , ating un apogeu apoi descresc pana inceteaza , fiind urmate de o perioada de
apnee
63
Page
63
2. Respiratie de tip Küssmaul - este o respiratie in patru timpi : inspir – pauza – expir –
pauza , cu miscari respiratorii profunde si zgomotoase
3. Respiratie de tip Biot - caracterizata prin cicluri de respiratie intrerupte de perioade

de apnee .
Asistenta medicala trebuie sa poata deosebi o respiratie defectuoasa de una normala pentru
a putea relata medicului schimbarile intervenite in starea bolnavului .
● Interventiile asistentei medicale in favorizarea respiratiei pacientului :
- va dezobstrua caile respiratorii aeriene superioare ;
- va administra la nevoie O2 in doza de intretinere ;
-va asigura pacientului pozitia semi-sezanda ridicand extremitatea cefalica sau sprijinand-ul
de perna ;
- umidifica aerul din incapere pentru a evita uscarea mucoaselor ;
64
- invata pacientul exercitii de respiratie ;

Page
Respiratia profunda :
64
- favorizeaza oxigenarea si ventilatia adecvata a pacientilor anxiosi ;
- creste volumul curent si diminueaza spatiul mort ;
- pacientul efectueaza o inspiratie profunda si o expiratie prelungita cu buzele stranse ;
- este de preferat sa se execute in pozitie sezanda .
Respiratia diafragmatica :
- pacientul este asezat in pozitie semi-sezanda , cu genunchii flectati , sustinuti in regiunea
poplitee cu o patura rulata ;
- mainile pacientului sunt plasate cu fata palmara pe abdomen sau coaste ;
- pacientul va inspira adanc pe nas , cu gura inchisa ;
- in timpul expiratiei pacientul isi va contracta muschii abdominali , va tine buzele stranse
si se va concentra asupra coborarii abdomenului ;
- timpul acordat exercitiului va creste progresiv , de la 5 la 10 minute ;
VII.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN DIAGNOSTICARE

Diagnosticul si tratamentul afectiunilor respiratorii necesita o anamneza foarte atenta , un
examen fizic sistematic , un examen radiologic , examene complementare (teste functionale
pulmonare , analiza gazelor sanguine , teste chimice microbiologice sau investigatii
speciale) .
Rolul asistentei medicale consta in pregatirea pacientului pentru executarea investigatiilor
paraclinice si chiar efectuarea unora dintre acestea precum si asistarea medicului .
In cadrul vizitei medicale , asistenta medicala are indatorirea :
- de a explica pacientului in ce consta aceasta , a-l sprijini , a-l linisti si ai explica cele ce se
vor petrece ;
- de a dezbraca pacientul pentru consultatie - daca este necesar , in functie de starea sa
fizica si psihica ;
- de a pozitiona pacientul conform etapei de investigare ;
- de a prezenta medicului evolutia starii pacientului si interventiile efectuate .
I. ANAMNEZA : - reprezinta un interogatoriu la care este supus pacientul in vederea
depistarii cauzelor ce au dus la imbolnavire , momentul aparitiei primelor simptome si tipul
acestora , a atitudinii adoptate de pacient in aceste circumstante .
Cativa parametrii necesita o abordare inevitabila , ei influentand posibilitatea stabilirii
diagnosticului :
1.Varsta :
- la copii apar mai frecvent infectii acute ale cailor respiratorii superioare , ce afecteaza mai
rar plamanii ;
- la pubertate riscul maxim este al infectiilor pleuro-pulmonare de etiologie bacilara;
- adultul si varstnicul se confrunta cu boli cronice ce afecteaza mai des parenchimul
pulmonar .
2. Sexul : poate determina particularitati , ca de exemplu , barbatii fac frecvente boli toraco-
pulmonare cronice ;
3. Antecedentele heredo-colaterale : explica existenta unei predispozitii ereditare ;
4. Antecedentele personale patologice : trebuie cunoscute , existand posibilitatea
sensibilizarii locale , ca in cazul pneumoniei lobare , ceea ce favorizeaza repetarea
65
pneumoniei in acelasi loc ;

5. Conditiile de munca : pot induce, favoriza sau agrava bolile pulmonare;
Page
65
6. Conditiile de viata : privesc salubritatea locuintei , numarul de persoane ce locuiesc intr-
o incapere , cantitatea si calitatea alimentelor , consumul de alcool , tabagismul ;
7. Conditiile psiho-sociale : vizeaza existenta problemelor morale , familiale sau
profesionale .
Pentru realizarea planului de ingrijire , asistenta va purta o discutie similara cu pacientul ,
denumita “culegere de date” , insistand asupra sferei socio-familiale .
In timpul anamnezei asistenta va indemna pacientul sa vorbeasca deschis medicului , il va
incuraja si sustine .
II. EXAMENUL FIZIC - este realizat de catre medic bazandu-se pe date obiective
furnizate de metodele utilizate in acest scop .
1. Inspectia – are drept scop depistarea modificarii conformatiei toracelui ce poate
reprezenta substratul cauzal al bolii pulmonare sau consecinta afectiunii respiratorii .
Uneori in pneumonie se poate observa o deformare toracica asimetrica , unilaterala , mai
exact dilatarea unilaterala a toracelui insotita de bombarea spatiilor intercostale .
2. Palparea ofera date privind :
- continatorul (cutia toracica cu toate elementele sale constitutive : tegumente , tesut celular
subcutanat , coaste , stern , vertebre, articulatii) ;
- continutul cutiei toracice (pleura , plamanii , mediastinul , cordul si vasele mari) .
Prin palpare se pot percepe unele fenomene toracice precum :
- vibratii vocale ;
- frecaturi pleurale sau pericardice ;
- sufluri cardiace ;
Tehnica consta in amplasarea suprafetei palmare a unei maini pe fata anterioara iar cealalta
pe fata posterioara a hemitoracelui examinat , palpand sistematic si succesiv intreaga
suprafata .
Pentru determinarea vibratiilor vocale se roaga pacientul sa pronunte un cuvant cu multe
consoane: “33” .
3. Percutia toracelui - este o metoda de examen fizic care consta in lovirea unor regiuni ale
corpului cu degetele pentru a obtine sunete din a caror interpretare sa reiasa informatii
asupra procesului patologic din regiunea explorata . Percutia toracelui trebuie sa respecte
anumite reguli:
- se face de sus in jos si dinspre medial spre lateral ;
- se face pe toate fetele : anterior , posterior , lateral ;
- se face o percutie generala si una comparativa , topografica pe aceeasi regiune .
Sunetul rezultat din percutia toracelui poarta denumirea de “sonoritate pulmonara” .
Modificarile sonoritatii pulmonare privesc intensitatea , timbrul si tonalitatea sonoritatii sau
privesc intensitatea si limitele sale .
La percutia toracelui , in stari patologice se observa :
- sonoritate diminuata (submatitate) ;
- sonoritate abolita (matitate) - pneumonie ;
- sonoritate crescuta (hipersonoritate) - emfizem pulmonar ;
- sonoritate inlocuita de sunet timpanic .
4. Auscultatia - permite sesizarea si interpretarea diverselor zgomote care se produc in
timpul respiratiei , a tusei sau in timpul vorbirii .
66
Auscultatia se poate realiza :

- direct cu urechea pe torace ;
Page
- indirect prin intermediul stetoscopului aplicat pe cutia toracica ;
66
Pozitia pacientului trebuie adaptata :
- in picioare sau semisezand cand starea pacientului o permite ;
- pozitia in care se afla pacientul .
Auscultatia se face in ambii timpi ai respiratiei (inspir/expir) , inclusiv dupa tuse .
Murmurul vezicular rezulta din trecerea undei fluide sonore din bronhiole in spatiul largit al
alveolelor .
a. Suflurile sau zgomotele respiratorii rezulta din inlocuirea murmurului vezicular cu
zgomotul laringo-traheal , modificat . Ele pot fi :
- suflu tubar ;
- suflu pleuretic ;
- suflu cavitar .
b. Ralurile sunt zgomote patologice care iau nastere in alveole sau bronhii si se modifica
prin respiratie sau tuse . Ele pot fi umede sau uscate .
Dintre ralurile umede intalnim :
- raluri subcrepitante (bronsite , TBC , supuratii pulmonare) ;
Dintre ralurile uscate intalnim :
- raluri crepitante (pneumonii , edem pulmonar) ;
- raluri ronflante ;
- raluri sibilante .
c. Frecaturile sunt zgomote patologice care iau nastere intre cele doua foite pleurale, cand
se produce o inflamatie la acest nivel . Ele nu se modifica dupa tuse sau repiratie .
● Asistenta medicala :
- trebuie sa cunoasca etapele examenului clinic , pentru a putea explica pacientului in ce
constau tehnicile ;
- asigura confortul psihic si fizic al pacientului ;
- pozitioneaza pacientul conform indicatiilor medicului sau etapei de executie ;
- asigura instrumentarul necesar efectuarii tehnicilor .
III.RADIOGRAFIA PULMONARA :
Este o metoda statica de examinare si reprezinta fixarea imaginii radiologice pe filmul
radiologic la un moment dat cu scopul de a studia morfologia si functionalitatea plamanilor
.
Acest examen ofera certitudinea diagnosticului de pneumonie lobara datorita imaginii
radiologice specifice de opacitate cu topografie lobara sau segmentara , uneori triunghiulara
cu varful in hil .
●Asistenta medicala realizeaza pregatirea fizica si psihica a pacientului in vederea
examenului ce va fi efectuat .
1. Pregatirea psihica :
- asistenta medicala anunta pacientul , explicandu-i conditiile de obscuritate in care va fi
efectuat examenul ;
- conduce pacientul in serviciul de radilologie ;
- instruieste pacientul cu privire la caracterul inofensiv al tehnicii si asupra necesitatii
efectuarii ei .
2. Pregatirea fizica :
67
- se dezbraca complet regiunea toracica ;

- se asaza pacientul in pozitie ortostatica , cu mainile pe solduri si coatele aduse inainte fara
Page
a ridica umerii ;
67
- pacientul va sta in spatele ecranului cu pieptul apropiat de caseta ce poarta filmul;
- cand pozitia verticala este contraindicata , se asaza pacientul in pozitie sezanda sau in
decubit ;
- se explica pacientului necesitatea apneei in timpul radiografierii , dupa o inspiratie
profunda ;
- dupa terminarea examenului , pacientul va fi ajutat sa se imbrace si va fi condus la salon ,
la pat ;
- se va nota in foaia de observatie examenul efectuat si data .
Plamanii , organe pline cu aer , contrasteaza cu opacitatea inimii si a vaselor cutiei toracice
, oferind o orientare relativ usoara medicului . Imaginea plamanilor aparuta pe filmul
radiologic , va fi in functie de continutul lor in aer , sange sau lichid .
IV. RECOLTAREA SPUTEI :
Sputa este un produs ce reprezinta totalitatea secretiilor ce se expulzeaza din caile
respiratorii prin tuse . Se recolteaza pentru examinari: macroscopice , citologice ,
bacteriologice , parazitologice in vederea stabilirii unui diagnostic .
In pneumonia pneumococica , sputa are un aspect particular ruginiu iar prin examinarea
frotiului si a examenului bacteriologic este pus in evidenta agentul cauzal , diplococcus
pneumoniae .
Pentru recoltarea sputei se folosesc mai multe metode :
1. Recoltarea sputei in cutia Petri dupa expectoratie spontana sau provocata :
a. Pregatirea materialelor :
- cutie Petri , pahar conic ;
- scuipatoare speciala (sterilizata) ;
- pahar cu apa ;
-servetele sau batiste de unica folosinta .
b. Pregatirea psihica a pacientului :
- i se anunta si i se explica tehnica ;
- se instruieste sa nu inghita sputa si sa nu o imprastie ;
- sa expectoreze numai in vasul dat ;
- sa nu introduca in vas si saliva .
c. Executia tehnicii :
- i se ofera paharul de apa sa-si clateasca gura si faringele ;
- i se ofera vasul de colectare in functie de examenul cerut ;
- se solicita pacientului sa expectoreze dupa un efort de tuse ;
- se colecteaza sputa matinala sau pe 24 de ore .
d. Pregatirea produselor de laborator :
- se acopera recipientele ;
- se eticheteaza ;
- se trimit la laborator .
e. Reorganizarea locului de munca si notarea in foaia de observatie a tehnicii effectuate .
2. Recoltarea sputei prin frotiu faringian :
a. Pregatirea materialelor :
- apa distilata ;
- port-tampon ;
68
- eprubeta ;
- abeslang ;
Page
- servetele sau batiste de unica folosinta ;
68
- pahar cu apa .
b. Pregatirea psihica si fizica a pacientului :
- i se explica tehnica si necesitatea ei ;
- este instruit sa nu inghita sputa ;
- pacientul este asezat in pozitie sezanda , cu capul usor aplecat spre spate .
c. Executia tehnicii :
- i se ofera paharul cu apa pacientului , pentru a-si clati gura ;
- se umezeste tamponul cu apa distilata sterila ;
- se apasa limba cu abeslangul ;
- se introduce tamponul in faringe cerand pacientului sa tuseasca ;
- sputa eliminata se prinde pe tamponul de vata , care se introduce imediat in eprubeta
sterila .
d. Pregatirea produselor pentru laborator ;
e. Reorganizarea locului de munca si notarea in foaia de observatie a tehnicii efectuate .
3. Recoltarea sputei prin spalatura gastrica :
- se introduce sonda Einhorn sau Faucher in stomac dimineata pe nemancate ;
- lichidul recoltat se trimite imediat la laborator , deoarece germenii cautati pot fi distrusi
daca stau mai mult timp in contact cu mediul acid al sucului gastric ;
- daca recoltarea se face pentru insamantare si lichidul trebuie trimis la alt laborator, sucul
obtinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de sodiu .
4. Recoltarea sputei prin spalatura bronsica :
- se utilizeaza la pacientii ce nu expectoreaza in cazuri speciale ;
- se pun in recipientul cu aerosoli 5 ml de ser fiziologic sau 4 ml solutie teofilina 3% cu 1
ml solutie de stricnina 1 ‰ ;
- pacientul inhaleaza de cateva ori prin inspiratii adanci , repetate urmate de expiratii scurte
;
- se face o pauza scurta de 4-5 secunde si se executa pana la aerosolizarea intregii cantitati
de lichid ;
- dupa aspiratii , pacientul incepe sa tuseasca , chiar daca nu a tusit niciodata ;
- sputa expectorata se recolteaza intr-un vas steril , recoltarea repetandu-se zilnic , in
urmatoarele 4 zile , in vase separate .
5. Recoltarea prin aspiratie traheala cu cateter ;
6. Aspiratie prin executarea unei punctii traheale prin cartilajul cricoidian si cateterism.
Ultimele tipuri de recoltari se utilizeaza foarte rar si doar in cazuri speciale : bolnavi in
stare grava , coma profunda , tuse ineficienta .
Astfel , prin examenul bacteriologic al sputei va fi precizata etiologia infectiei iar examenul
citologic va preciza modificarile produse la nivelul parenchimului pulmonar .
V. RECOLTAREA SANGELUI :
Punctia venoasa reprezinta patrunderea cu ajutorul unui ac , atasat la seringa sau la holder ,
in lumenul unei vene , in scop explorator sau terapeutic .
Sistemul Vacutainer de recoltare a sangelui venos constituie si prezinta o tehnica simpla ,
sigura , mentinand insa precautii generale ca :
- spalarea mainilor cu apa si sapun , dezinfectarea lor ;
69
- echipament de protectie : manusi , halat , sort , ochelari ;

- evitarea expunerii la contaminare cu agenti infectiosi ;
Page
- mentinerea securitatii personalului medical.
69
In functie de codul de culoare al dopului , tuburile Vacutainer sunt :
- rosu - vacutainer pentru chimie clinica ;
- verde - vacutainer cu litiu heparina , pentru analize bio-chimice ;
- galben - vacutainer SSTTM , pentru chimie clinica ;
- mov - vacutainer EDTA-K3 , pentru analize hematologice ;
- albastru - vacutainer , pentru determinari de coagulare ;
- negru - seditainer pentru determinari VSH .
Recoltarea sangelui prin punctie venoasa pentru investigatii de laborator se practica
dimineata pe nemancate , in timpul frisoanelor sau la indicatia medicului la orice ora .
1. Pregatirea materialelor :
- ac special vacutainer ;
- tampoane de vata ;
- solutie dezinfectanta ;
- eprubete vacutainer ;
- holder ;
- garou .
2. Loc de electie :
- plica cotului;
- antebrat ;
- fata dorsala a mainilor ;
- vena maleolara interna ;
- vena jugulara ;
- venele epicraniene la sugari si la copii .
3. Tehnica :
Inainte de efectuarea punctiei , asistenta medicala pregateste pacientul din punct de vedere
psihic si il aseaza in decubit dorsal cu antebratul in extensie si supinatie .
Asistenta se spala pe miini cu apa si sapun si apoi monteaza acul la holder . Executa o
miscare de rasucire , avand loc astfel ruperea benzii de siguranta a acului , apoi
indeparteaza carcasa protectoare de culoare alba si insurubeaza capatul liber al acului in
holder .
Se aplica garoul deasupra plicii cotului , mentinand bratul pacientului inclinat in jos cu
pumnul strans . Se allege vena si se dezinfecteaza vena cu policele de la mana stanga , iar
cu acul fixat la holder , intr-un unghi de 45 ̊ se punctioneaza , micsorand unghiul si
inaintand 1-1,5 in lumenul venei .
Se introduce tubul Vacutainer in holder , apucand aripioarele laterale ale holderului cu
indexul si mediusul , iar cu policele impingem tubul . Presiunea de impingere se efectueaza
numai asupra holderului , nu si asupra acului aflat in vena . Cand sangele nu mai curge in
tub , acesta va fi scos din holder printr-o usoara impingere a policelui asupra aripioarelor .
Dupa ce s-au recoltat analizele , se scoate acul si se comprima locul punctiei 3-5 minute cu
un tampon steril in solutie antiseptica .
4. Accidente :
- producerea de hematoame sau sufuziuni sanguine prin perforarea venei si infiltrarea
sangelui in tesutul perivenos ;
- stare de lipotimie ;
70
- colaps .
Page
70
ANALIZA VALORI NORMALE MOD DE PRELEVARE
FEMEI BARBATI
Hemoleucograma Hematii 4- 4,5-5,5 Se recolteaza 2 ml singe pe
5ml/mm³ ml/mm³ EDTA
Hemoglobina 12-15 g 14-16 g %
%
Hematocrit 40-45±5 g %
Leucocite 4000-8000 / mm³
VSH 5-10 la o ora Se recolteaza 1,6 ml sange
10-20 la doua ore pe citrate de sodium 0,4 ml
.
Glicemia 80-120 mg % -2 ml sange pe florura de
sidiu ;
- 2 ml sange pe heparina ;
- sange simplu .
Colesterol 120-250 mg % 2 ml sange simplu
Trigliceride 50 mg %
Uree 20-40 mh % 2 ml sange simplu .
Acid uric 3-5 mg %
Creatinina 0,6-1,3 mg%
VI. HEMOCULTURA reprezinta introducerea sangelui pe un mediu de cultura pentru

examen bacteriologic in scopul depistarii unei bacteremii sau septicemii .
1. Pregatirea materialelor :
- masca de tifon ;
- manusi sterile ;
- flacoane de hemocultura cu mediu sub vacuum ;
- holder ;
- ace pentru punctie venoasa ;
- alcool iodat , alcool 70 % ;
- tampoane si comprese sterile ;
- tava medicala , sapun , prosop
2. Pregatirea psihica a pacientului se face explicand tehnica si necesitatea ei .
3. Pregatirea fizica :
- locul punctiei se dezinfecteaza pe o arie mare , cu un tampon cu alccol 70 % si se aplica
prin frecare tinctura de iod lasand sa actioneze dezinfectantul cel putin 2 minute ;
- aria dezinfectata nu se recontamineaza ;
4. Executia tehnici :
71
- asistenta medicala isi spala mainile cu grija si imbraca manusi sterile .

- sterge capacele flacoanelor de recoltare cu alcool iodat ;
Page
- se insurubeaza acul pentru punctie in holder ;
71
- se aplica garoul deasupra plicii cotului , mentinand bratul pacientului indreptat in jos cu
pumnul strans ;
- se alege vena si se dezinfecteaza ;
- se fixeaza vena cu policele de la mana stanga si se punctioneaza ;
- se introduce flaconul pentru hemocultura in hoder ; cand sangele nu mai curge in flacon ,
se scoate din holder si se rastoarna flacoanele de hemocultura pentru a asigura
omogenizarea fara a produce spuma ;
- se scoate acul , se dezinfecteaza locul punctiei si se aplica un pansament compresiv ;
- se aseaza pacientul in pozitie comoda ;
5. Pregatirea produsului pentru laborator :
- se noteaza pe flacon : numele pacientului , data si ora recoltarii , curba termica , medicatia
antibiotica ;
- se trimit imediat la laborator si se pun la termostat , la o temperatura de 37oC ;
- se noteaza in foaia de observatie data si numele persoanei ce a recoltat ;
VIII. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN MONITORIZAREA

FUNCTIILOR VITALE
I. RESPIRATIA – functia si capacitatea vitala a organismului de a asigura oxigenul

necesar metabolismului celular si eliminarea dioxidului de carbon rezultat din acest
metabolism .
●Factorii care influenteaza respiratia :
1. Biologici : varsta , sexul , statura , somnul , postura , alimentatia , exercitiul fizic .
2. Psihologici : emotiile .
3. Sociologici : mediul ambient , climatul , locul de munca .
● Calitatile respiratiei :
1. Frecventa : reprezinta numarul respiratiilor pe minut
- nou-nascut : 30-50 R/min ;
- 2 ani : 25-35 R/min ;
- 12 ani : 15-25 R/min ;
- adult : 16-18 R/min;
- varstnic : 15-25 R/min .
2. Amplitudinea : este data de volumul de aer ce patrunde si se elimina din plamani la
fiecare respiratie . Poate fi :
- profunda ;
- superficiala .
3. Ritmul : reprezinta pauzele dintre respiratii .
4. Simetria : ambele hemitorace prezinta aceeasi miscare de ridicare si coborare in timpul
inspiratiei si expiratiei .
72
- numara respiratiile fara a anunta in prealabil pacientul , cand acesta se relaxeaza sau in
Page
timpul somnului ;
72
- observa folosirea muschilor accesori respiratori ;
- observa aspectul unghilor maini ;
II. TEMPERATURA reprezinta necesitatea mentinerii constante a temperaturii corpului

intre 36 ̊ C si 37 ̊ C , datorita procesului de termoreglare .
● Termogeneza este rezultatul proceselor de oxidare a factorilor de nutritie ce au loc in
special in muschi si ficat .
● Termoliza este procesul de eliminare a caldurii realizat prin piele, pamani si rinichi .
Pierderile se realizeaza prin :
- evaporare ;
- radiatie ;
- conductie ;
- convectie .
Masurarea temperaturii se face cu ajutorul termometrului in cavitati inchise sau semiinchise
, care sunt : axila , cavitatea bucala , rect , vagin .
- are obligatia de a masura temperatura de cel putin doua ori pe zi : dimineata si seara;
- va nota valorile obtinute in foaia de observatie ;
- va raporta medicului modificarile intervenite .
III. TENSIUNEA ARTERIALA reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant
asupra peretilor arteriali .
●Factorii ce determina tensiunea arteriala sunt :
- debitul cardiac ;
- forta de contractie a inimii ;
- elasticitatea si calibrul vaselor ;
- vascozitatea sangelui .
73
Page
73
Tensiunea maxima este obtinuta in timpul sistolei ventriculare , iar cea minima in timpul
diastolei .
Valorile tensiunii arteriale

Varsta Tensiunea maxima (mm Hg) Tensiunea minima (mm Hg)
1-3 ani 75-90 50-60
4-11 ani 90-110 60-65
12-15 ani 100-120 60-75
Adult 115-140 75-90
Varstnic Peste 150 Peste 90
●Tehnica de masurare a tensiunii arteriale :

Se pozitioneaza manseta tensiometrului la nivelul 1/3 inferioare a bratului , se deceleaza
pulsul la nivelul arterei brahiale si se aplica membrana stetoscopului . Apoi se inchide
ventilul si se comprima manseta prin introducerea aerului cu ajutorul pompei pana la
obtinerea unei tensiuni superioare celei din artera .
Se decomprima usor prin deschiderea ventilului si urmareste cadranul manometrului pentru
vizualizarea primelor oscilatii , ascultand totodata prima bataie , ceea ce reprezinta
tensiunea maxima . Se urmaresc oscilatiile si bataile pana la incetarea lor completa , ultima
bataie reprezentand tensiunea minima .
Se deschide complet ventilul si se decomprima aerul .
●Asistenta medicala :
- va nota tensiunea arteriala in foaia de observatie ;
- va cunoaste semnele hiper si hipotensiunii si metodele de interventie in aceste cazuri ;
- va raporta medicului orice schimbare semnificativa ;
- va indemna pacientul sa se relaxeze timp de 10-15 minute inainte de luarea tensiunii
pentru a nu se inregistra valori eronate .
IV. PULSUL - reprezinta expansiunea ritmica a arterelor ce se comprima pe un plan osos
si este sincrona cu sistola ventriculara . Pulsul ia nastere din conflictul existent intre sangele
aflat in sistemul arterial si cel impins in timpul sistolei . Acest conflict se exteriorizeaza
prin destinderea ritmica a arterei .
74
●Calitatile pulsului :
Page
- Frecventa - reprezinta numarul de pulsatii pe minut .
74
- nou-nascut : 130-140 P/min ;
- copil mic : 100-130 P/min ;
- 10 ani : 90-100 P/min ;
- adult : 60-80 P/min ;
- varstnic : 80-90 P/min .
- Ritmul - pauzele trebuie sa fie egale intre pulsatii .
- Amplitudinea - este determinata de cantitatea de sange existenta in vase .
- Tensiunea - este determinata de forta necesara in comprimarea arterei pentru ca unda
pulsatila sa dispara .
- Celeritatea - reprezinta viteza de ridicare si coborare a undei pulsatile .
Pulsul poate fi masurat in orice artera accesibila palpatiei :
- radiala ;
- temporala ;
- carotidiana ;
- humerala ;
- femurala ;
- pedioasa ;
- poplitee ;
- apical : la varful apexului in spatiul V intercostal .
- sfatuieste pacientul sa se relaxeze timp de 10-15 minute inaintea masurarii pulsului ;
- sprijina bratul pacientului pentru ca muschiul antebratului sa se relaxeze ;
- se repereaza artera palpand cu varful indexului , degetului mediu si inelar , urmarind
75
cadranul ceasului timp de un minut si numarand in gand pulsatiile ;

- va trece in foia de observatie valorile inregistrate ;
Page
- va sti sa deosebeasca pulsul normal de cel :
75
- bradicardic (mai putin de 60 de batai pe minut la adult) ;
- tahicardic (puls accelerat) .
- va raporta medicului neregulile observate .
V. DIUREZA – reprezinta cantitatea de urina eliminata in 24 de ore prin actul mictiunii .
● Caracterele urinii :
- Culoarea - galben deschis , ca paiul , pana la brun inchis , in functie de concentratie , de
regimul alimentar si de lichidele ingerate ;
- Mirosul - de bulion in stare proaspata , amoniacal datorat fermentatie alcaline ;
- Reactia ph normala este de 6,5 ;
- Densitatea este de 1015 – 1020 ;
- Cantitatea eliminata in 24 ore variaza intre 1400 -1800 ;
- Emisiunile urinare sunt de 4-5 in 24 ore .
Eventualele modificari provenite in cursul actului mictional , in constitutia urinii ,
schimbarile calitative sau cantitative pot indica o modificare patologica : suferinte renale ,
infectii urinare sau pot fid doar o consecinta a starii generale alterate sau a unei alte
suferinte organice .
- supravegheaza diureza prin colectarea urinii in recipiente speciale si masoara cantitatea

eliminata ;
- realizeaza bilantul ingerarilor si eliminarilor de lichide ;
- in cazul unei urini hiperconcentrate recomanda un aport crescut de lichide ;
- pentru golirea completa a vezicii urinare si evitarea infectiilor prin staza urinii, invata
pacientul pozitia corecta de mictiune :
- pentru femei : pozitia sezanda pe closet , cu bustul aplecat inainte si crearea unei
compresiuni cu ambele fete palmare la nivelul vezicii urinare ;
- pentru barbati : pozitie ortostatica usor aplecat spre spate .
VI. SCAUNUL – reprezinta forma sub care se elimina reziduurile in urma procesului de
digestie , impreuna cu celulele descuamate de pe suprafata tubului digestiv , produsele de
excretie ale glandelor anexe si un numar mare de microbe .
● Calitatile scaunului :
- Frecventa : 1-2 scaune pe zi sau un scaun la doua zile ;
- Orarul - ritmic la aceeasi ora a zilei ;
- Cantitatea - zilnic 150-200 grame ;
- Consistenta - pastoasa , omogena ;
- Forma - cilindrica , cu diametrul de 3-5 cm si lungime variabila ;
- Mirosul – fecaloid , difera de la individ la individ ;
- Culoarea :
- adult : bruna , datorita stercobilinei ;
- nou-nascut : verde , brun inchis ( meconiu ) .
- va observa eventualele modificari ale calitatilor scaunului ;
- va nota in foaia de observatie numarul scaunelor si felul lor ;
76
- va educa pacientul sa-si formeze un orar de defecatie prin stimularea reflexului de

defecatie zilnica , la aceeasi ora ;
Page
76
- va indemna pacientul sa faca exercitii fizice , plimbari in aer liber pentru a favoriza
tranzitul intestinal prin solicitarea muschilor abdominali ;
- va indemna pacientul sa consume o alimentatie bogata in fibre cand nu exista
contraindicatii .
IX. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ADMINISTRAREA

TRATAMENTULUI
DEFINITIE : Medicamentele sunt substante extrase sau sintetizate din produse de origine
minerala , vegetala sau animala cu scopul de :
- profilaxia imbolnavirilor ;
- ameliorarea bolilor ;
- vindecarea bolilor .
In functie de doza administrata acelasi produs poate actiona ca aliment , medicament sau
toxic . Astfel se pot diferntia :
- doza terapeutica – doza administrata in scop terapeutic fara efect toxic ;
- doza maxima – doza administrata in cantitatea cea mai mare fara actiune toxica asupra
organismului ;
- doza toxica – doza administrata care provoaca fenomene toxice grave pentru organism ;
-doza letala – doza care duce la decesul pacientului .
Medicamentele sunt prescrise de medic si notate in foaia de observatie a pacientului
internat sau pe retete in cazul pacientului ambulator .
Asistenta medicala trebuie sa cunoasca si sa controleze :
- medicamentul prescris de medic sa fie administrat pacientului respectiv ;
- doza corecta de administrare ;
- timpii de executie ;
- actiunea farmacologica a medicamentelor ;
- frecventa de administrare si intervalul de dozare ;
- efectul ce trebuie obtinut ;
- contraindicatiile si efectele secundare ;
- interactiunea intre medicamente .
Inainte de administrare , asistenta medicala verifica si identifica urmatoarele :
- calitatea medicamentelor ;
- integritatea medicamentelor ;
- culoarea, decolorarea sau supracolorarea medicamentelor ;
- sedimentarea , precipitarea sau existenta flocoanelor in solutii ;
- lichefierea medicamentelor solide ;
- opalescenta solutiilor .
La administrarea medicamentelor trebuie respectat :
- calea de administrare prescrisa de medic ;
- dozajul prescris , orarul de administrare si somnul pacientului ;
- incompatibilitatea de medicamente ;
77
- administrarea rapida a medicamentelor deschise ;

Page
77
- oridinea de administrare a medicamentelor ( tablete , solutii , picaturi ,injectii ,
supozitoare , ovule vaginale
Asistenta medicala efectueaza administrarea medicamentelor in conditii de igiena , asepsie ,
dezinfectie , sterilizare si mentinere a masurilor de supraveghere si control a infectiilor
nozocomiale sau intraspitalicesti .
Medicamentele se pot administra pe mai multe cai :
- calea orala ;
- calea respiratorie ;
-calea percutanata ;
-calea parenterala .
- hemoragie intraalveolara ;
- atelectazie ;
- distensie abdominala in cazul patrunderii gazului in esofag .
Pacientul este prevenit pentru efectele secundare sau reactii adverse al anumitor
medicamente .
Nu se folosesc aceleasi instrumente pentru mai multi pacienti in administrarea
medicamentelor ( pahare , linguri ,lingurite ) .
78
Page
78
CAPITOLUL X
STUDIUL PE CAZURI
1. CAZ I INGRIJIREA PACIENTULUI CU BPOC

1. CULEGEREA DATELOR
a) Date relativ stabile :
Nume: A
Prenume: M
Vârsta: 53 de ani
Sex: masculin
Religie: ortodoxă
Domiciliu: Hunedoara
Stare civilă: căsătorit
Ocupaţie: Vopsitor
Condiţii de viaţă: corespunzătoare
Grup sanguin: OI
Rh: pozitiv
Obiceiuri: - somn: 8h/noapte + 2h/ziua.
- alimentaţie: 2 mese principale/zi +1 gustări.
- eliminare: 5-6 micţiuni/zi, 1 scaun/zi.
- igienă: cavitatea bucală: 3/săptămână, duş: de 3 ori/zi, baie generală: de 2
ori/zi.
- consumă alcool: 100 ml vin/săptămână, 100 ml ţuică/săptămână, o cană
de cafea/zi.
- fumător de 20 de ani şi fumează 10 ţigări/zi.
AHC: - mama boală ischemică, tatăl TBC pulmonar;
APP: BPOC din 2010 ,bronşită acută în 2001
Deficite senzoriale: nu prezintă.
b) Date variabile:
TA: 120/80mmHg.
AV: 78 b / min.
Temperatura: 39 °C.
Greutatea: 70kg.
Talia: 1, 65 m
Stare psihică: anxietate din cauza spitalizării.
Data internări: 21.05.2019.
Manifestări de dependenţă ( semne şi simptome) :
- tuse seacă
- dispnee de effort
- febră moderată (39°C)
- transpiraţii
79
- fatigabilitate
- anxietate
Page
79
Analize de laborator
EXPLORAREA VALORI DETERMINATE VALORI NOLMALE
TGP 48 U/ l 7-56 U/ l
TGO 39 U/ l 5 - 40 U/ l
VSH 11 mm / h 3 - 10 mm / h
VEMS / CV 65 % 70 – 80 %
PaO 98 mm Hg 80 - 100 mm Hg
PaCO 40 38 - 42 mm Hg
UREA SANGUINĂ 38 / mg / dl 14 – 45/ mg / dl
Ht 52 % 42 – 52 %
Hb 18 g % 14,18 – 16,1 g %
Alte explorări: Radiografie toracică, EKG, Radiografie pulmonara
2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR (Diagnostice nursing).
Nevoi afectate Diagnostice nursing

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună Respiraţie anevoioasă din cauza BPOC manifestată
respiraţie. prin dispnee la efort, tuse seacă.
2. Nevoia de a menţine temperatura corpului Hipertermie din caza infecţiei respiratorie

în limite normale. manifestată prin febră moderată (39°C).
3. Nevoia de a elimina. Diaforeză din cauza febrei.

4. Nevoia de a evita pericolele. Vulnerabilitate faţă de pericole din cauza boli
manifestată prin fatigabilitate.
5. Nevoia de a comunica. Comunicare ineficientă la nivel senzorial din cauza
bolii, a spitalizări manifestată prin anxietate.
3. PLAN DE ÎNGRIJIRE
PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING
DEPENDENŢĂ - AUTONOME ŞI DELEGATE EVALUARE
1. Respiraţie Pacientul să - educ pacientul să renunţe la fumat şi ajut la 02.05.2019
anevoioasă prezinte o stimularea tusei; Pacientul
respiraţie - asigur o poziţie şezândă sau semi şezândă prezintă
80
adecvată pe pentru ameliorarea dispneei; dispnee.

perioada - asigur permeabilitatea căilor respiratorii şi
Page
80
spitalizării. ameliorez respiraţia prin tapotament cu lovituri 03-04.05.2019
uşoare, cu partea cubitală a mâinii în regiunea Pacientul
interscapulară, timp de 1-2 minute, rog respiră mai
pacientul să respire lent şi adânc; uşor, căile
- pregătesc bolnavul, îl informez, explic şi respiratori sunt
obţin consimţământul pentru investigaţii; mai libere,
- observ culoarea tegumentelor şi măsor tuşea se
funcţiile vitale: (R, P, TA, T°C) şi le transmit menţine.
medicului;
- urmăresc efectul medicamentelor; 05.05.2019
- recoltez sânge: hemoleucogramă, VSH, uree Frecvenţa
sanguină, creatinină, TGO, TGP, Ht, Hb. respiratorie sa
- recoltez sputa pentru examenul redus, tuşea s-a
bacteriologic; mai ameliorat.
- însoţesc pacientul la: radiografie toracică,
EKG, radiografie pulmonară. 06.05.2019
- administrez oxigen pe mască 6l / min , Pacientul nu
umidificat pentru a nu irita mucoasele; mai prezintă
- administrez medicamente bronhodilatatoare: tuse şi dispnee
HHC -1 fl/zi iv + pev-500 ml SF; de efort.
antiinflamatoare: Eurespal 80 mg 1-0-1.
2. Hipertermie Pacientul să - asigur condiţii de microclimat (T°C 20-22, 02.05.2019
prezinte umiditate 60-80%); Ora 9°°
temperatura - observ, măsor şi notez în F.O temperatură şi T°C =39°C
corpului în o transmit medicului; Ora 16
limitele - asigur hidratare eficientă, servesc pacientul T°C=38°C
normale în 72 cu cantităţi mari de lichide;
h. - aplic comprese reci, încălzesc pacientul în 03.05.2019
caz de frison; Ora 9°°
- asigur repausul la pat în perioada febrilă; T°C =38,1°C
- schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte Ora 16
ori este nevoie; T°C =38,5°C
- asigur îmbrăcăminte lejeră;
- menţin igiena tegumentelo; 04.05.2019
- administrez medicaţia şi urmăresc efectele Ora 9°°
acesteia asupra organismului: T°C =37,5°C
Paracetamol 1tb 1-1-1 Ora 16
Axetin 1 fl la 6 ore i.v. T°C =37,6°C
Gentamicină 1 f, 40 mg la 12 ore, i.v.
Analgezice antiinflamatoare:ibuprofen, 05.05.2019
fenilbutazonă. Pacientul nu
mai prezintă
febră.
81
Page
81
3. Diaforeză Pacientul să - supraveghez temperatura şi o notez în FO; 02.05.2019
nu mai - observ şi notez aspectul tegumentelor, a Pacientul
prezinte cantităţii de transpiraţie şi a mirosului prezintă
diaforeză în transpiraţiei; transpiraţi
decurs de 72 h - menţin tegumentele pacientului curate şi abundente.
uscate, igiena riguroasă a plicilor şi a spaţiilor 03.04.2019
interdigitale; Pentru că febra
- spăl tegumentele ori de câte ori este necesar; a mai scăzut
- schimb lenjeria de pat şi de corp; pacientul nu
- învăţ pacientul să poarte şosete din bumbac şi mai transpiră
să le schimbe frecvent; aşa de mult.
- asigur îmbrăcăminte uşoară şi comodă; 04.05.2019
- administrez antibiotic: Gentamicină 80 mg la Pacientul nu
8 ore. mai prezintă
transpiraţii.
4. Vulnerabilitate Pacientul să - observ cât de gravă este starea fatigabilitate a 02-03.05.2019

faţă de pericole. nu fie pacientului; Pacientul
vulnerabil faţă - comunic cu pacientul şi îl întreb de ce crede prezintă
de pericole pe că e atât de obosit; fatigabilitate.
perioada - informez pacientul în legătură despre boala să
spitalizări. şi îl liniştesc;
- asigur condiţii de mediu adecvate, pentru a 04-05.05.2019
evita pericolele prin accidente; Gradul de
- informez şi stabilesc împreună cu pacientul fatigabilitate e
planul de recuperare a stării de sănătate şi în scădere.
creştere a rezistenţei organismului;
- învăţ familia cum să îngrijească pacientul în
vederea reintegrări sale sociale; 06.05.2019
- administrez: Diazepan 2 mg 1-0-1, Piafen 1 f Pacientul nu
la nevoie. mai prezintă
fatigabilitate.
5. Comunicare Pacientul să - învăţ pacientul să evite emoţiile, alcoolul, 02-03.05.2019
ineficientă la prezinte o fumatul, să utilizeze mijloace de comunicare Pacientul este
nivel sensorial. comunicare conform posibilităţilor sale; îngrijorat, nu
eficace la - furnizez explicații clare și deschise asupra înţelege ceea ce
nivel senzorial îngrijirilor programate; se întâmplă în
pe perioada - încerc implicarea pacientului în anumite jurul lui, e
spitalizări. activităţi\discuții cu ceilalţi pacienţii pentru a anxios.
82
alunga starea și gândurile negative;

- evaluez gradul capacităţii de comunicare cu 04-05.05.2019
Page
pacientul; Anxietatea
82
- asigur condiţii de îngrijire, să fie comod, pacientului este
liniştit, mă asigur să doarmă bine; în scădere.
- îl încurajez aducându-i exemple de pacienţii
cu evoluţie favorabilă; 06.05.2019
- familiarizez bolnavul cu mediul său ambient; Pacientul este
- încerc să comunic cu pacientul; mai activ, este
- explic factorii care iau declanşat boala; mai încrezător
- încerc să îl calmez şi să-l încurajez, să evite în propriile
stresul; forţe, în echipa
- încurajez familia să comunice cu pacientul medicală şi
.Administrez calmante: Aprazolam 0,5mg 0-0- comunică cu ei,
1 pe cale orală; Somnifere: Fenobarbital 0-0-1 nu mai e anxios.
pe cale orală.
4. EVALUAREA CAZULUI
Pacientul A M,53 de ani, este internat la data de 02.05.2019 în spitalul Municipal cu

următoarele semne şi simptome:
- tuse seacă, dispnee de efort, febra mderată (39°C), transpiraţii, fatigabilitate, anxietate.
În urma investigaţiilor clinice şi paraclinice s-a stabilit diagnosticul de BPOC.
Rolul meu autonom a constat în:
- educa pacientul să renunţe la fumat;
- asigur o poziţie şezând sau semişezând pentru ameliorarea dispneei;
- asigur permeabilitatea căilor respiratorii şi ameliorez respiraţia prin tapotament cu lovituri
uşoare , cu partea cubitală a mâinii în regiunea interscapulară, timp de 1-2 minunte, rog
pacientul să respire lent şi adânc;
- pregătesc pacientului pentru aplicarea tehnicilor de înjrijire şi în vederea aspirării
secreţiilor bronşice;
- observ culoarea tegumentelor şi măsor funcţile vitale: R,P,TA, supraveghez menţinerea
lor;
- urmăresc efectul medicamentelor;
- observ culoarea tegumentului; -a schimba lenjeria de pat ori de câte ori este nevoie
- informez pacientulul în legătură despre boală;
- asigur condiţi de îngrijire, să fie comod, liniştit, mă asigur să doarmă bine;
- îl încurajez aducându-i exemple de pacienţii cu evoluţie favorabilă.
Rolul meu delegat a constat în:
- recoltez sânge :hemoleucograma, VSH, uree sanguina, creatinina , TGO, TG, Ht, Hb.
-recoltez sputa pentru examenul bacteriologic ;
- însoţesc pacientul la diferite investigaţii: radiografie toracică, EKG, radiografie
pulmonară.
-administrez medicaţia: Gentamicină, Piafen, Aprazolam,Eurespal, Fenobarbital,
Paracetamol, Axetin, Diazepan;
83
- administrez medicamente bronhodilatatoare: HHC -1 fl/zi iv + pev-500 ml SF;

- administrez oxigen pe mască 6l / min , umidificat pentru a nu irita mucoasele.
Page
83
În urma obiectivelor, a intervenţiilor autonome şi delegate efectuate, evoluţia pacientului a
fost favorabilă şi se externează cu următoarele recomandări:
 să evite factorii de risc: alcoolul , tutun, mediu poluat;
 să evite efortul fizic intens;
 să respecte tratamentul recomandat de doctor: Paracetamol 1tb 1-1-1, Axetin 1 fl la
6 ore i.v., Gentamicină 1 f, 40 mg la 12 ore, i.v., Diazepan 2 mg 1-0-1, Aprazolam
0,5mg 0-0-1 pe cale orală;
 să se prezinte la control periodic.
84
Page
84
PLAN DE ÎNGRIJIRI
PACIENT
`EVALUARE PRIMARĂ
NUME ŞI PRENUME A.M.
DATA/ORA 2.05.2019
CNP 18542558995
SECŢIE PNEUMOLOGIE ASISTENT MEDICAL O.A.
( NUME ŞI PRENUME)
SALON/PAT 2/15
TELEFON 0254123567 SEMNĂTURĂ X
APARŢINĂTORI
DECLARAŢIE
Subsemnatul A.M…………sunt de acord cu îngrijirile acordate pe perioada internării în SPITALUL MUNICIPAL “DR.
ALEXANDRU SIMIONESCU” HUNEDOARA.
Am luat la cunoştinţă faptul că unitatea (secţia) nu îşi asumă răspunderea pentru obiectele de valoare şi hainele personale care n
predate la internare pentru păstrare.
Am fost înştiinţat/ă despre regulile de ordine interioară verbal şi în scris. Am luat la cunoştinţă şi voi păstra pe perioada interna
reguli.
Data 02.05.2019 Semnătura pacient ( sau aparţinător)……………X………………………….
Semnătura asistent medical……………………X…………………………….
EVALUARE PRIMARĂ
A RESPIRA, A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE A DORMI, A TE ODIHNI

Respiraţie: normală 16-18 resp./min⁭ dispnee⁭ Somn normal, odihnitor⁭ insomnia, somnolenţă, ⁭ c
protezat respirator⁭ canulă traheală⁭ Dependent de somnifere⁭ dependent de somnifere ocaz
Circulaţie: valoare TA 120/80mmHg
valoare puls 78b/min
Monitorizat: DA⁭ NU x⁭ altele*⁭
A ELIMINA A FI CURAT / ÎNGRIJIT
Diureza 1000ml/24 ore poliurie⁭ oligurie⁭ anurie⁭ Piele: normală⁭ plagă⁭ e
Tulburări de micţiune……NU…………………… Igiena corporală: autonom⁭ necesită ajutor⁭ necesită sup
Hematurie⁭ cateter urinar⁭ cistostomă⁭
Scaun: normal⁭ diaree⁭ constipaţie⁭ melenă⁭
Sputa…………………………… hemoptizie⁭ A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
Transpiraţie diaforeză⁭ Mobilitate: prezentă⁭ redusă⁭
Vomă………………………hematemeză⁭ altele*⁭ Necesită obiecte care îl ajută la deplasare⁭ alt
Tulburări ale ciclului menstrual……………………… ⁭
A COMUNICA A SE ÎMBRĂCA / DEZBRĂCA
Pacient/ă conştient/ă: DA⁭ NU⁭ independent⁭ necesită ajutor⁭ necesită supl
Orientat temporo-spaţial: DA⁭ NU⁭
Inconştient: DA⁭ NU⁭
Comă gradul:…………………………………………… NEVOI LEGATE DE DREPTURILE PACIENTU
Comunicare verbală liberă coerentă: DA⁭ NU⁭ CREDINŢĂ
Afazie: DA⁭ NU⁭ Limbi vorbite…ROMANA……………………………
Confuzie: DA⁭ NU⁭ Religia………ORTODOX…………………………………
Cecitate ⁭ tulburări în vederea binoculară…NU………
Surditate⁭ tulburări ale auzului………………NU…….. NEVOIA DE A –SI MENTINE TEMPERATURA COR
Anosmie ⁭ tulburări ale simţului mirosului…NU……… IN LIMITE NORMALE T:39 C
Pareză……………………paralizie………………………… Hipotermie Hipertermie
85
A BEA ŞI A MÂNCA
Page
Datele au fost colectate de la:

Apetit: păstrat⁭ inapetenţă⁭ anorexie⁭
Alimentaţie: activă⁭ pasivă⁭ PACIENT ⁯A.M
Artificială:
85 parenterală⁭ sondă gastrică⁭ gastrostomă⁭
Regimul: dietetic⁭ altele*⁭ APARŢINĂTOR ⁯SOTIE
Alergii alimentare:………………………………………...
*Se va preciza în cuvinte situaţia existentă
Notă: Planul de îngrijiri are statutul de document medico-legal şi face parte din FOCG::::::Diagnostic de ingrijire: BPOC
FIŞĂ DE EVALUARE A DURERII
Intensitatea durerii *
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Durerea este:  Acuta  Cronica de ……zile
Declansat /agravat de: EFFORT FIZIC
Este insotit de:  Cefalee  Greturi

 Ameteli  Alte:………………………
Durerea influenteaza/produce 
Disconfort 
Deficit de igiena 
Pofta de mancare 
Alterarea mobilitatii fizice 
Altele  ………………………………………………..
…………………………………………………………..
Data Interventiile la care s-a recurs pentru ameliorarea Evaluare / Observatii Semnat
durerii asisten
02.05.2019 - asigur o poziţie şezând sau semişezând -Pacientul prezinta dispnee
pentru ameliorarea dispneei;
- asigur condiţi de îngrijire, să fie comod,
liniştit, mă asigur să doarmă bine;
-administrez medicamente -Dupa administrarea
bronhodilatatoare bronhodilatatoarelor si oxigenoterapie
-monitorizez functiile vitale ale pacientului Pacientul respire mai usor
si saturatia in O2 si le transmit medicului
86
Page
* se va marca cu x intensitatea/** se va nota prin incercuirea zonei dureroase si cu sageata se va indica zona de iradiere
86
GRILA NORTON- DE EVALUARE A RISCULUI PENTRU ESCARE
CRITERIU SCOR EVALUARE – data/zi de spitalizare
1 2 3 4
STARE FIZICĂ 4=BUNĂ 2 2 2 3

3=MEDIE
2=MEDIOCRĂ
1=FOARTE REA
STARE 4=ALERT 4 3 4 4
MENTALĂ 3=APATIC
2=CONFUZ
1=STUPOARE
ACTIVITATEA 4=MOBIL, 4 4 4 4
INDEPENDENT
3=AJUTOR LA MERS
2=STĂ SINGUR ÎN
FOTOLIU
1=IMOBILIZAT
MOBILITATEA 4=COMPLETĂ 3 3 4 4
3=UŞOR AFECTATĂ
2=FOARTE LIMITATĂ
1=IMOBIL
CONTROL 4=CONTINENT 4 4 4 4
SFINCTERIAN 3=OCAZIONAL
INCONTINENT
2=DES INCONTINENT
1=TOTAL
INCONTINENT)
SCOR TOTAL= 17 16 18 19
INIŢIALELE PERSOANEI CARE A REALIZAT EVALUAREA=
Nivelul riscului se obţine prin totalizarea scorurilor de la cele 5 criterii variabile şi în funcţie de valoarea
obţinută se aplică îngrijirile de prevenire a escarelor conform planului de actiune.
Scorul ≤14 indică risc înalt de dezvoltare escare.
Scorul <12 indică risc foarte înalt.
87
Page
87
2. CAZUL II -Ingrijirea pacientului cu bronşită acută
Culegerea datelor
1. Informaţii generale
Nume: V
Prenume: L
Domiciliu: Hunedoara, str. 1Decembrie , Nr.18
Vârsta: 35 ani
Sex: Masculin
Naţionalitate:Româna
Religie: creştin-ortodox
Ocupaţie: salariat
Grup sanguin: AII Rh(+)
Condiţii de viaţă: satisfăcătoare
Stare civilă: necăsătorit
Motivul internării: tuse iritantă, cefalee, dispnee, febră
Data internării: 20.03.2019
Data externării: 25.03.2019
Număr de zile de spitalizare: 5
Secţia: Medicală II
2. Informaţii medicale
Antecedente heredocolaterale: tata - BPOC
Antecedente patologice: apendicectomie la 14 ani
Alergii: la Penicilină
Medicaţie de fond administrată: nu are
Comportamente (fumat, alcool): neagă
Diagnostic de internare: bronşită acută
Situaţie clinică la internare:
T.A= 140/70 mmHg
AV= 80 pulsaţii/min
R= 25 respiraţii/min
Tº= 38oC
SPO2= 95%
Inaltimea: 1.65m
Greutatea: 57 kg
3. Informaţii fizice
Examen obiectiv
Stare generală: bună
Stare nutriţie: nesatisfăcătoare
Stare conştienţă: păstrată
CONCLUZII ALE EXAMENULUI FIZIC:
FACIES: palid, cianoză perinazală
TEGUMENTE ŞI MUCOASE: uşor palide şi umede
SISTEM MUSCULO-ADIPOS: normoton, constituţie astenică, sistem adipos slab
88
reprezentat
Page
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil
88
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: integru, mobil
APARAT RESPIRATOR
- torace normal conformat, care participă simetric la mişcările respiratorii cu o frecvenţă
respiratorie de 25 respiraţii/min, la auscultaţie sunt prezente raluri sibilante difuze, tahipnee.
APARAT C. VASCULAR:•cord în limite normale;

•zgomote cardiace ritmice, accelerate;
•A.V. = 80pulsaţii/min
•şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng;
•T.A. = 140/70 mm Hg.;
APARAT DIGESTIV:•apetit redus;
•tranzit intestinal prezent ;
•ficat şi splină în limite normale.
APARAT URO-GENITAL: •micţiuni prezente
•loje renale nedureroase la palpare şi percuţie
SISTEMUL NERVOS: •orientare temporo-spaţială bună

•reflexe osteo-tendinoase prezente bilateral
ISTORICUL BOLII:
Pacient în vârstă de 35 ani se prezintă la spital cu dispnee, tuse iritativă, febră,
cefalee, afirmând că tusea durează de aproximativ 36 de ore, timp în care a apărut cefaleea
şi febra. Pacientul afirmă că a urmat un tratament acasă împotriva febrei (Paracetamol) şi a
tusei (Paxeladine capsule). Pacientul mai afirmă că, cu toate acestea febra nu a scăzut, ci a
oscilat între 37.8ºC şi 38ºC.
89
Page
89
Plan de îngrijire a pacientului cu bronşită acută-ZIUA I de intervenţii, ziua I-II de spitalizare
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE
FUNDAMENALĂ NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
AFECTATĂ
1.Nevoia de a Alterarea respitaţiei - pacientul să - asigur repaus la pat -pacientul prezintă tuse
respira şi de a avea datorită dispneei şi prezinte o bună - aşez pacientul în poziţie iritativă, dispneea încă persistă,
o bună circulaţie tusei iritative respiraţie şi căi semişezând pentru ai favoriza iar cefaleea s-a mai diminuat
respiratorii respiraţia - am notat valorile în foaia de
permeabile - aerisesc salonul temperatură:
- umidific aerul din salon aşezând un T.A=140/70mmHg
recipient cu apă pe calorifer şi asigur AV=80 puls/min
o temperatură optimă de 20-22ºC R=25resp/min
-măsor functiile vitale: TA, P, R, To Tº= 38 oC
-T.A=140/70mmHg SPO2=95%
- AV=80 puls/min
- R=25resp/min
- Tº= 38ºC
- SPO2=95%
-supravegez pacientul pentru a
observa caracteristicile tusei, le - am administrat la indicaţia
notez pentru a anunţa medicul cu medicului:
privire la orar, frecvenţă - Klacid 1fiolă la 12h i.m
- recoltez produse biologice pentru - Eurespal 80mg 3tb/zi
examene de laborator, la - Acetilcisteină 200mg 1tb de 3
recomandarea medicului: sânge ori/zi
pentru Ht, Hb, VSH, TGP, TGO, - Nurofen 200mg 1tb de 3 ori/zi
uree, creatinină, acid uric
şi urină pentru determinarea
densităţii urinei, a pH-ului şi a
sedimentelor urinare
- pregătesc pacientul pentru
90
examenul radiologic
- fac testare pacientului la antibiotic, - testarea la antibiotic a ieşit
Page
90
deoarece acesta este alergic la negativă
Penicilină
- administrez medicaţia prescrisă de
medic:
- antibiotice: Klacid
- antitusive şi
2.Nevoia de a-şi antiinflamatoare: Eurespal
menţine - antitermice: Nurofen
temperatura - mucolitice: ACC
corpului în limite
normale - urmăresc curba termică cu
Febră moderată înregistrări de mai multe ori pe zi şi
- pacientul sǎ notez valorile în foaia de
prezinte temperatură
temperatura - aplic pacientului comprese reci pe - curba termică se menţine în
corpului în limite frunte subfebrilatate
normale - educ pacientul sǎ schimbe lenjeria, Tº=37.8ºC
de pat şi de corp, ori de câte ori este
nevoie
- menţin tegumentele pacientului
curate şi uscate
- monitorizez funcţiile vitale şi le
notez în foaia de temperatură
- asigur un aport suficient de lichide - pacientul cooperează cu
pe 24 de ore, hidratând pacientul cu cadrele medicale
lichide per oral, în cantităti mici, la
intervale regulate de timp
- supravegez permanent pacientul
3.Nevoia de a -calculez bilanţul ingesta excreta şi
dormi şi a se odihni îl notez în foaia de temperatură
91
- asigur un mediu ambiant

corespunzǎtor, care să favorizeze
Page
odihna pacientului: semiobscuritate

91
şi linişte perfectă - somnul pacientului este agitat
Somn neodihinior - asigur un climat confortabil datorită factorilor perturbatori:
datorită tusei şi - pacientul să - aerisesc salonul, asigur tuse, cefalee, dispnee
dispneei beneficieze de un temperatura şi umiditatea acestuia
somn odihnitor - schimb lenjeria de pat şi de corp
pentru a reduce disconfortul
- urmăresc somnul pacientului
- urmăresc funcţiile vitale fără a
deranja pacientul - factorii perturbatori nu au
- îi administrez ceaiuri călduţe (ceai putut fi eliminaţi ci doar
calmaţi
de tei)
4.Nevoia de a - port discuţii cu pacientul pentru a-l
comunica linişti, explicându-i scopul şi natura
intervenţiilor
- asigur un mediu de securitate,
liniştit
- în încurajez să-şi exprime emoţiile - pacientul înţelege,
Comunicare - pacientul să-şi şi să comunice cu cei din jurul său colaborează şi comunică
inadecvată datorită exprime nevoile, să ( echipa de îngrijire, familie, colegi eficient cu echipa de îngrijire,
anxietăţii poată comunica de salon ). familia şi restul pacienţilor din
eficient - îi explic pacientului importanţa salon
acumulării de noi cunoştinţe în ceea
ce priveşte afecţiunea sa
- asigur întrevederea cu cei dragi.
92
Page
92
Plan de îngrijire a pacientului cu bronşită acută-ZIUA II de intervenţii, ziua III-IV de spitalizare
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII ASISTENTEI EVALUARE
AFECTATĂ
1.Nevoia de a Obstrucţia căilor - pacientul să - aerisesc salonul - am administrat la
respira şi de a avea respiratorii datorită prezinte căi - asigur umiditate şi temperatură adecvată indicaţia medicului:
o bună circulaţie tusei şi expectoraţiei respiratorii - poziţionez pacientul într-o poziţie Klacid 1fiolă la 12h i.m
permeabile şi o confortabilă şi care să-i faciliteze Eurespal 80mg 3tb/zi
bună respiraţie respiraţia Acetilcisteină 200mg 1tb
- măsor functiile vitale TA, P, R, T0 de 3 ori/zi
- administrez la indicaţia medicului: Nurofen 200mg 1tb de 3
Klacid 1fiolă la 12h i.m ori/zi
Eurespal 80mg 3tb/zi - am notat valorile în
Acetilcisteină 200mg 1tb de 3 ori/zi foaia de temperatură:
Nurofen 200mg 1tb de 3 ori/zi T.A=130/70mmHg
- ajut pacientul în efectuarea igenei AV=75 puls/min
corporale şi vestimentare R=22resp/min
- asigur pacientul cu lenjerie de corp şi Tº= 37.5ºC
pat curată şi confortabilă. SPO2=95%
- poziţionez pacientul cât mai confortabil
-pregătesc materialele necesare captării -rezultatul radiografiei
sputei şi servesc pacientul cu un vas pulmonare-plămâni în
colector limite normale fără
- educ pacientul să nu stropească în jur şi modificări radiologice
să folosească batista
- educ pacientul să nu arunce corpuri - rezultatele analizelor de
străine în scuipătoare laborator:
- instruiesc pacientul în legătură cu modul Hb=17g%
cum trebuie să tuşească, să expectoreze şi Ht=48%
să colecteze sputa VSH=8 mm/h
93
- mânuiesc scuipătorile cu prudenţă, mă creatinina=10 mg%

spăl şi mă dezinfectez uree=55 mg%
Page
93
- apreciez cantitatea şi aspectul secreţiilor TGP=52U.I/L
eliminate TGO=31U.I/L
- recoltez produse patologice pentru Thymol=3
examene de laborator: spută ZnSO4=6
- dezobstruez căile respiratorii, prin
aspirarea secreţiilor bronşice şi instilaţii
cu soluţie de efedrină 0.25%în ser
fiziologic
- menţin tegumentele uscate şi curate
- supraveghez pacientul - pacientul încă mai
-administrez medicaţia prescrisă de prezintă respiraţie
medic: - antibiotice: Klacid ineficientă datorită tusei şi
- antitusive şi dispneei
antiinflamatoare: Eurespal
- antitermice: Nurofen
- mucolitice: ACC
- urmăresc curba termică cu înregistrări

de mai multe ori pe zi
- aplic comprese reci pe frunte
- am administrat la indicaţia medicului 1
2.Nevoia de a-şi Subfebrilitate tb paracetamol
menţine - pacientul sǎ - educ pacientul sǎ schimbe lenjeria de - examen urină:
temperatura prezinte pat şi de corp ori de câte ori este nevoie albumină absentă
corpului în limite temperatura - menţin tegumentele curate şi uscate epitelii plate rare
normale corpului în limite - hidratez pacientul cu supe şi ceaiuri leucocite rare
normale calde hematii foarte rare
- asigur regim hidric adecvat glucoză absentă
- supravegez permanent pacientul pH-ul= 7
- calculez bilanţul ingesta excreta densitatea= 1020
94
- asigur un mediu ambiant corespunzǎtor,

Page
care să favorizeze odihna pacientului:

94
semiobscuritate şi linişte perfectă
- ajut la diminuarea anxietăţii pacientului,
3.Nevoia de a pentru exprimarea sentimentelor şi
dormi şi a se odihni emoţiilor acestuia
Somn - pacientul să - educ pacientul pentru practicarea
perturbat datorită beneficieze de un metodelor de relaxare şi destindere
tusei somn - diminuez disconfortul pacientului, - pacientul prezintă somn
corespunzător asigurându-i un mediu adecvat cât mai uşor îmbunătăţit, acesta
aproape de obiceiurile practicate la fiind mai rar întrerupt de
domiciliu accesele de tuse
- pacientul şi-a ameliorat

starea de oboseală
Plan de îngrijire a pacientului cu bronşită acută-ZIUA III de intervenţii, ziua V de spitalizare
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII ASISTENTEI EVALUARE
AFECTATĂ
1.Nevoia de a Alterarea respiraţiei - pacientul să - aerisesc salonul - pacientul
respira şi de a avea datorită acceselor prezinte căi - măsor functiile vitale TA, P, R, T0 expectorează în
o bună circulaţie sporadice de tuse respiratorii T.A=130/70mmHg cantitate mult mai
permeabile şi o AV=75 puls/min mică decât in zilele
bună respiraţie R=20resp/min precedente iar tusea
Tº= 37ºC i-a scăzut in
SPO2=95% intensitate
- însoţesc pacientul şi îl ajut în efectuarea - am administrat la
igenei indicaţia medicului:
- asigur pacientul cu lenjerie de corp şi Klacid 1fiolă la 12h
pat curată şi confortabilă i.m
- asigur temperatură şi umiditate adecvate Eurespal 80mg 3tb/zi
în salon Acetilcisteină 200mg
- poziţionez pacientul cât mai confortabil 1tb de 3 ori/zi
95
- apreciez cantitatea şi aspectul secreţiilor Nurofen 200mg 1tb de

eliminate 3 ori/zi
Page
95
- efectuez instilaţii cu soluţie de efedrină
0.25%în ser fiziologic T.A=130/70mmHg
- administrez medicaţia prescrisă de AV=75 puls/min
medic: R=20resp/min
- antibiotice: Klacid Tº= 37oC
- antitusive şi SPO2=95%
antiinflamatoare: Eurespal - pacientul prezintă
- antitermice: Nurofen temperatura corpului
- mucolitice: ACC în limite normale
2.Nevoia de a Lipsa cunoştinţelor
învăţa cum să-ţi despre afecţiunea - pacientul sǎ - educ pacientul să respecte un regim
păstrezi sănătatea pulmonară dobândească alimentar hipercaloric pentru combaterea
cunoştinţe despre deficitului ponderal
afecţiunea - încurajez pacientul să respecte şi să - pacientul şi-a însuşit
pulmonară aplice în continuare după externare unele cunoştinţe
tratamentul indicat de medic despre afecţiunea
- educ pacientul: pulmonară de care
- să respecte regimul alimentar suferă
- să vină la controalele stabilite
de medic - pacientul
- să evite frigul, poluarea conştientizează
- să evite aglomeraţiile factorii care-i pot
- să respecte măsurile de igienă dăuna sănătăţii
corporală şi a spaţiului de locuit
- să evite consumul de lichide şi
de alimente reci
EPICRIZA: Pacientul V.L în vârstă de 35 de ani, cu domiciliul în Hunedoara, strada 1Decembrie, nr.18, s-a prezentat la spitalulMunicipal
Al .Simionescu, unde în urma anamnezei şi a examenelor clinice s-a decis internarea sa în secţia Medicală II, cu diagnosticul clinic de
bronşită acută, prezentând următoarele manifestări de dependenţă: febră; - dispnee; tuse iritativă; - cefalee. După investigaţiile efectuate i s-a
administrat tratament medicamentos constând în: - antibiotice: Klacid- antitusive şi antiinflamatoare: Eurespal- antitermice: Nurofen-
96
mucolitice: ACC. Starea pacientului s-a îmbunătăţit, temperatura corpului a revenit în limite normale, anxietatea s-a diminuat, cefaleea, tusea
şi expectoraţia s-au remis
Page
96
PLAN DE ÎNGRIJIRI
DECLARAŢIE
Subsemnatul V.L…………sunt de acord cu îngrijirile acordate pe perioada internării în SPITALUL MUNICIPAL “DR.
Am luat la cunoştinţă faptul că unitatea (secţia) nu îşi asumă răspunderea pentru obiectele de valoare şi hainele personale care nu au fost
Am fost înştiinţat/ă despre regulile de ordine interioară verbal şi în scris. Am luat la cunoştinţă şi voi păstra pe perioada internarii aceste
reguli.
EVALUARE PRIMARĂ
Respiraţie: normală 16-18 resp./min⁭ dispnee⁭ Somn normal, odihnitor⁭ insomnia, somnolenţă, ⁭
protezat respirator⁭ canulă traheală⁭ coşmar⁭
Circulaţie: valoare TA 140/70mmHg Dependent de somnifere⁭ dependent de somnifere
valoare puls 80b/min ocazional⁭
Monitorizat: DA⁭ NU x⁭
altele*⁭
Diureza 1500ml/24 ore poliurie⁭ oligurie⁭ anurie⁭ Piele: normală⁭ plagă⁭
Tulburări de micţiune……NU…………………… escare⁭
Hematurie⁭ cateter urinar⁭ cistostomă⁭ Igiena corporală: autonom⁭ necesită ajutor⁭ necesită
Scaun: normal⁭ diaree⁭ constipaţie⁭ suplinire⁭
melenă⁭
Transpiraţie Mobilitate: prezentă⁭ redusă⁭
Vomă………………………hematemeză⁭ altele*⁭ Necesită obiecte care îl ajută la deplasare⁭ altele*⁭

Pacient/ă conştient/ă: DA⁭ NU⁭ independent⁭ necesită ajutor⁭ necesită suplinire⁭
Comă gradul:…………………………………………… NEVOI LEGATE DE DREPTURILE PACIENTULUI ŞI
Confuzie: DA⁭ NU⁭ Religia………ORTODOX………………………………………
Surditate⁭ tulburări ale auzului………………NU…….. NEVOIA DE A –SI MENTINE TEMPERATURA
Anosmie ⁭ tulburări ale simţului mirosului…NU……… CORPULUI IN LIMITE NORMALE T:38 C
A BEA ŞI A MÂNCA Datele au fost colectate de la:

Alimentaţie: activă⁭ pasivă⁭ PACIENT ⁯V.L
Artificială: parenterală⁭ sondă gastrică⁭ gastrostomă⁭
97
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Disconfort 
Altele  ………………………………………………..
…………………………………………………………..
Data Interventiile la care s-a recurs pentru ameliorarea Evaluare / Observatii Semnatura
durerii asistentei
20.03.2019 - asigur o poziţie şezând sau semişezând Pacientul respire mai bine
pentru ameliorarea tusei;
- asigur condiţi de îngrijire, să fie comod,
liniştit, mă asigur să doarmă bine;
-administrez medicaméntele prescrise de
medic Dupa administrarea
-monitorizez functiile vitale ale pacientului medicamentatiei pacientul
si saturatia in O2 si le transmit medicului prezintă o stare de ameliorare
- poziţionez pacientul cât mai confortabil fiind mai rar întrerupt de
-dezobstruez căile respiratorii, prin accesele de tuse
aspirarea secreţiilor bronşice şi instilaţii
98
02. 03. 04. 05.
05 05 05 05
1 2 3 4
STARE FIZICĂ 4=BUNĂ 3 3 4 4
3=MEDIE
2=MEDIOCRĂ
1=FOARTE REA
STARE 4=ALERT 4 4 4 4
MENTALĂ 3=APATIC
2=CONFUZ
1=STUPOARE
ACTIVITATEA 4=MOBIL, 4 4 4 4
INDEPENDENT
3=AJUTOR LA MERS
2=STĂ SINGUR ÎN
FOTOLIU
1=IMOBILIZAT
MOBILITATEA 4=COMPLETĂ 3 4 4 4
3=UŞOR AFECTATĂ
2=FOARTE LIMITATĂ
1=IMOBIL
CONTROL 4=CONTINENT 4 4 4 4
INCONTINENT
2=DES INCONTINENT
1=TOTAL
INCONTINENT)
SCOR TOTAL= 18 19 16 16
INIŢIALELE PERSOANEI CARE A REALIZAT EVALUAREA=
99
3.CAZUL III –INGRIJIREA PACIENTULUI CU PNEUMONIE ACUTA
NUME: L.V
SEX: masculin
VARSTRA: 64 de ani, 08 IANUARIE 1948
DOMICILIUL: Teliuc
MEDIUL: urban
DATA INTERNARII: 22.03.2019
DIAGNOSTIC DE TRIMITERE: Pneuminie acuta stanga BPOC silicoza, gr.II
DIAGNOSTIC DE INTERNARE: Pneumonie acuta stanga BPOC, HTA sd. Moderata
DATA EXTERNARI: 31.03.2019
DIAGNOSTIC PRINCIPAL LA EXTERNARE: Pneumonie stanga, Bronsita cronica
obstructiva.
BOLI CONCOMITENTE: HTA sd. Moderata
DIAGNOSTIC SECUNDAR LA EXTERNARE: Pneumonie stanga BPOC.SILICOZA
Gr.II.
STARE LA EXTERNARE: ameliorat
MOTIVELE INTERNARII: febra, junghi toracic stang, tuse frecventa, astenie.
Rx:
ANAMNEZA:
La internare bolnavul acuza; junghi toracic stang, febra
- Antecedente HEREDO-COLATERALE: fara importanta
- Antecedente PERSONALE: SILICOZA Gr.II. BPOC,
- Conditi de viata si de munca bune
- Comportarea fata de mediu; buna
ISTORICUL BOLII: bolnavul se prezinta la sectia Urgente pentru junghi toracic stang,
tuse frecventa cu expectoratie mucopurulenta, delir, astenie moderata. In antecedente
bolnavul prezinta BPOC, Silicoza gr. II.
Simptomatologia a debutat in urma cu 7 zile facand tratament ambulator cu AMOXIKLAV, MIOFILIN,
CODEINA, dar simptomatologia nu cedeaza. Se interneaza pentru tratament de specialitate.
EXAMENUL OBIECTIV:
TA=180/100 mmHg
P= 73 pulsatii/minut
R= 17 r/minut
ToC= 37,7oC
ASPECTE SOCIALE
MOD DE VIATA: de familie
100
MEDIU: urban
PROBLEME SOCIALE: nu are
EXAMEN CLINIC GENERAL
Starea generala: influentata
Strarea de nutritie: corespunzatoare
Strarea de constienta: prezenta
Facies: normal
Tegumente si mucoase: normal colorate
Fanere: normale
Tesut conjunctiv- adipos: slab reprezentat
Sistem ganglionar: nu se palpeaza
Sistem muscular: normoton, normokinetic.
Sistem osteoarticular: intergu, mobil
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonara, MV cu expiratie
prelungita.
Raluri ronflante rare diseminate, raluri subcrepitante la baza plamanului stang.
Aparat cardiovascular: TA= 180/100 mmHg, AV= 80/ min, zgomote cardiace ritmice,
pulsuri periferice prezente.
Aparat digestiv: abdomen liber fara sensibilitate la palpare profunda; tranzit intestinal
prezent.
Ficat, cai biliare, splina: ficat la 2 cm subrebord, splina nu se palpeaza.
Aparat uro-genital: loje renale libere, Giordano negativ bilateral, mictiouni fiziologice.
SNC, endocrin, oranul de simt: orientat temporo- spatial, ROT prezent bilateral
OBIECTIVE DE INGRIJIRE
- Urmarirea TA, temperaturii, respiratiei si a pulsului respectarea regimului
hipsodat
- Alimentarea si hidratarea corespunzator
- Evitarea eforturilor prelungite, a frigului, umezelii si a mediului poluat
- si renuntarea la unele vicii cum este fumatul
- se efectueaza tratamentul medicamentos pentru afectiunea pulmonara si cardiaca
EVALUARE EXAMEN DE TRATAMENT

LABORATOR
22.03.2019 22.03.2019 22.03.2019

- la internare bolnavul - uree=28,8 - Miofilin 2x1/2 f
prezinta - glicemia= 80 mg% EKG -Ampicilina 1g/12 h
- ToC= 37,5oC Radiografia pulmonara - Enap 5 mg 2x1
- TA= 160/90 mmHg - pneumonie stanga - Vit C 200 3x 1
- raluri bronsice, pe fond de bronsita -Paracetamol 3x1
subcrepitante acuta
bazal stanga, ficat la rebord - hemoleucograma
- cord ritmic
- AV= 80/ min
23.03.2019 23.03.2019 23.03.2019
- afebril - VSH=18-50 mm - Miofilin 2x5
- TA= 180/100 mmHg - probe hepatice - Paracetamol 1-1-1
-tuse purulenta, junghi -colesterol - Ampicilina 1g/8 h
toracic -TG - Gentamicina 80 mg 1 fl/24
stang, raluri crepitante bazal -examen urina- rara flora h
stang microbiana - Enap 5mg 1-0-1
- Diazepam 1 tb seara
24.03.2019 24,25.03.2019 23, 24,25.03.2019
- TA= 180/105 mmHg - EKG -Miofilin 2x5 ml=6
- se creste doza de - glicemia 80 mg% -Paracetamol 3x1=9
hipotensor - Tusin forte tb 0-0-1=3
- pulmonar- ameliorat raluri -Ampicilina 1g/8h=9
crepitante mai rare bazal -Gentamicina 80 mg tb 12
stang h=6
- Enap5 mg 1-0-1
-Diazepam 1 tb seara
24,25.03.2019
25.03.2019 - Miofilin 2x5 ml
- afebril - Paracetamol 1-0-1
-TA=125/80 - Ampicilina 1 g/8h=6
101
- cord ritmic -Gentamicina 80 mg 1 fl 24 h
- stare generala -Enap 5 mg 1-0-1=4
buna,continua - Diazepam 1 tb seara=2
tratamentul
26.03.2019 26,27,28,29,30.03.2019
- bolnavul nu mai prezinta - Miofilin 3xl tb=3
tuse, - Gentamicina 80 l fl/24 h=2
dispnee sau dureri toracice - Enap 5 mg 1-0-1=2
- Diazepam 1 tb seara
31.03.2019
EXTERNARE: bolnavul se externeaza starea lui generala fiind ameliorata
REGIMUL ALIMENTAR
-regimul alimentar este hipsodat
CONCLUZII GENERALE
1.NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O BUNA CIRCULATIE

- frecveta miscarilor respiratorii este de 19 r/ min.
2.NEVOIA DE A BEA SI A MANCA
- regimul hipsodat,bolnavul se alimenteaza singur
3. NEVOIA DE A ELIMINA - bolnavul dupa tratamentul cu expectorante nu mai
prezinta tuse productiva mucopurulenta
- frecventa mictiunilor si a scaunelor este fiziologica
4.NEVOIA DE A SE MISCA SI DE A AVEA O BUNA POSTURA
- mersul este integru face plimbari scurte
5. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI
- se odihneste normal 7-8 ore/zi
6. NEVOIA DE A SE IMBRACA SI A SE DEZBRACA
-bolnavul se imbraca si se dezbraca singur
7. NEVOIA DE A MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE
NORMALE
- temperatura este normala de 36,5oC
8.NEVOIA DE A FI CURAT,INGRIJIT, DE A PROTEJA TEGUMENTELE SI
MUCOASELE
- bolnavul isi efectueaza singur toaleta pielii si a mucoaselor
9. NEVOIA DE A EVITAA PERICOLELE
- bolnavul este mult mai linistit
10. NEVOIA DE A COMUNICA
- bolnavul comunica cu prietenii
11.NEVOIA DE A ACTIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI SI
VALORI, DE A PRACTICA RELIGIA
- isi practica religia orttodoxa
12. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT IN VEDEREA REALIZARI
- este mult mai increzator in fortele proprii
13. NEVOIA DE A SE RECREA
- citeste reviste si ziare
14. NEVOIA DE A INVATA CUM SA-TI PASTREZI SANATATEA
-bolnavul este interesat de boala de care sufera
Planul de ingrijire
PROBLEME OBIECTIVE INTERVEN TIILE ASISTENTEI
MEDICALE
tuse pacientul sa prezinte invata pacientul sa intrerupa consumul
cai respiratorii de tutun
permeabili si o buna - sa aiba alimentatie bogata in fructe,
respiratie zarzavaturi
- sa reduca grasimile si clorura de sodiu
din alimente
- administreaza medicatia prescrisa:
tonicardiace,hipotensoare,antiangmoase
102
supraponderabilitate - pacientul să aibă greutate - alcătuiește un regim
corporală in funcție de alimentar hipocaloric
- urmărește periodic
inălțime, varstră și sex
greutatea corporală
-urmărește bolnavul să
consume numai alimente
cuprinse in regim și să
efectueze exerciții fizice.
RECOMANDARI LA EXTERNARE
Bolnav de 64 de ani cu HTA, bronsita cronica in antecedente se interneaza pentru junghi toracic stang, febra
frisoane, tuse productiva, T.A.= 169/90 mmHg, cord ritmic, raluri bronsice si subcrepitante bazal stang. Clinic si
paraclinic sublim diagnosticul urmator:
Pneumonie acuta stanga
- BPOC
- Silicoza gr II
- HTA Se instituie tratament cu:
- Antibiotice
- Expectorante antitusive
- Hipotensoare
Evolutia este favorabila, bolnavul este afebril. Se recomanda:
- regimul hipsodat
- evitarea stresului, frigului,-
- tratament medicamentos cu :
EUCIPRIN 250 mg 1-0-1 ( timp de 5 zile)
ACC 200 3xl tb/zi
ENAP 5mg 1-0-1
FUROSEMID 1 tb la 3- 4 zile
POLIVITAMINE 3x1 drajeu/zi
103
PLAN DE ÎNGRIJIRI
DECLARAŢIE
Subsemnatul L.V…………sunt de acord cu îngrijirile acordate pe perioada internării în SPITALUL MUNICIPAL “DR.
Am luat la cunoştinţă faptul că unitatea (secţia) nu îşi asumă răspunderea pentru obiectele de valoare şi hainele personale care nu au fost
Am fost înştiinţat/ă despre regulile de ordine interioară verbal şi în scris. Am luat la cunoştinţă şi voi păstra pe perioada internarii aceste
reguli.
EVALUARE PRIMARĂ
Respiraţie: normală 16-18 resp./min⁭ dispnee⁭ Somn normal, odihnitor⁭ insomnia, somnolenţă, ⁭
protezat respirator⁭ canulă traheală⁭ coşmar⁭
Circulaţie: valoare TA 180/100mmHg Dependent de somnifere⁭ dependent de somnifere
valoare puls 80b/min ocazional⁭
Monitorizat: DA⁭ NU x⁭
altele*⁭
Diureza 1500ml/24 ore poliurie⁭ oligurie⁭ anurie⁭ Piele: normală⁭ plagă⁭
Tulburări de micţiune……NU…………………… escare⁭
Hematurie⁭ cateter urinar⁭ cistostomă⁭ Igiena corporală: autonom⁭ necesită ajutor⁭ necesită
Scaun: normal⁭ diaree⁭ constipaţie⁭ suplinire⁭
melenă⁭
Transpiraţie Mobilitate: prezentă⁭ redusă⁭
Vomă………………………hematemeză⁭ altele*⁭ Necesită obiecte care îl ajută la deplasare⁭ altele*⁭

Pacient/ă conştient/ă: DA⁭ NU⁭ independent⁭ necesită ajutor⁭ necesită suplinire⁭
Comă gradul:…………………………………………… NEVOI LEGATE DE DREPTURILE PACIENTULUI ŞI
Confuzie: DA⁭ NU⁭ Religia………ORTODOX………………………………………
Surditate⁭ tulburări ale auzului………………NU…….. NEVOIA DE A –SI MENTINE TEMPERATURA
Anosmie ⁭ tulburări ale simţului mirosului…NU……… CORPULUI IN LIMITE NORMALE T:38 C
A BEA ŞI A MÂNCA Datele au fost colectate de la:

Alimentaţie: activă⁭ pasivă⁭ PACIENT ⁯L.V
Artificială: parenterală⁭ sondă gastrică⁭ gastrostomă⁭
104
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Disconfort 
Altele  ………………………………………………..
…………………………………………………………..
Data Interventiile la care s-a recurs pentru ameliorarea Evaluare / Observatii Semnatura
durerii asistentei
22.03.2019 - Urmarirea TA, temperaturii, respiratiei si a -combaterea infectiei si
pulsului respectarea regimului hipsodat imbunatatirea respiratiei
pulmonare
23.03.2019 - Evitarea eforturilor prelungite, a frigului,
umezelii si renuntarea la unele vicii cum este
fumatul , administrarea medicamentatiei -prevenirea complicatiilor si
-combaterea infectiei si imbunatatirea imbunatatirea starii generale
respiratiei pulmonare
-repaus la pat
105
22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30.
03 03 03 03 03 03 03 03 03
1 2 3 4 5 6 7 8 9
STARE FIZICĂ 4=BUNĂ 3 3 3 3 4 4 4 4 4
3=MEDIE
2=MEDIOCRĂ
1=FOARTE REA
STARE 4=ALERT 4 4 4 4 4 4 4 4 4
MENTALĂ 3=APATIC
2=CONFUZ
1=STUPOARE
ACTIVITATEA 4=MOBIL, 4 4 4 4 4 4 4 4 4
INDEPENDENT
3=AJUTOR LA MERS
2=STĂ SINGUR ÎN
FOTOLIU
1=IMOBILIZAT
MOBILITATEA 4=COMPLETĂ 3 4 4 4 4 4 4 4 4
3=UŞOR AFECTATĂ
2=FOARTE LIMITATĂ
1=IMOBIL
CONTROL 4=CONTINENT 4 4 4 4 4 4 4 4 4
INCONTINENT
2=DES INCONTINENT
1=TOTAL
INCONTINENT)
SCOR TOTAL= 18 19 16 19 20 20 20 20 20 20
INIŢIALELE PERSOANEI CARE A REALIZAT EVALUAREA= O.A.
106
BIBLIOGRAFIE
- Corneliu Burundel – Manual de medicină internă ;

- Lucreţia Titircă – Tehnici de îngrijire ;
- Lucreţia Titircă – Ghid de nursing ;
- Gheorghe Mogoş – Mică enciclopedie de boli interne ;
- Marin Voiculescu – Boli infecţioase – Clinică şi epidemiologie ;
- C.Mozeş – Tehnica îngrijirii bolnavului ;
- Dr.Roxana Maria Albu – Anatomia şi fiziologia omului ;
- Ştefan Bailan – Dicţionar cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale;
- Szabo Maria – Cursuri de nursing .
107

Pe Care Lucrez Eu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pe Care Lucrez Eu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

COLEGIUL NAȚIONAL ”IANCU DE HUNEDOARA”

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU INFECTII ALE APARATULUI RESPIRATOR

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU INFECTII ALE APARATULUI RESPIRATOR

Îndrumător de proiect Prof. PASCAL SIMONA

III. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIEA APARATULUI RESPIRATOR………………..8

IV. INFECTII ALE APARATULUI RESPIRATOR………………………………………………….18

V. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ASIGURAREA CONFORTULUI SI CONDITIILOR DE

VI. ROLUL ASISTENTEI IN SEMIOLOGIE....................................................................................62

VII.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN DIAGNOSTICARE.........................................................67

VIII. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN MONITORIZAREA FUNCTIILOR VITALE..........74

IX. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ADMINISTRAREA TRATAMENTULUI....................79

A. Ingrijirea pacientului cu BPOC............................................................................................................81

B. Ingrijirea pacientului cu bronsita acuta...............................................................................................90

C.Ingrijirea pacientului cu pneumonie acuta...........................................................................................102

Cauzele infectiilor respiratorii

Simptomele infectiilor respiratorii

Diagnosticul de infectie respiratorie

testelor si tehnicilor specifice:

Tratamentul infectiilor respiratorii

III. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIEA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este alcătuit din

-unul superior, olfactiv, invelit de mucoasa olfactivă;

Faringele, al doilea organ al căilor respiratorii, este un organ cu

deasupra traheei, predominand sub piele.

- in partea anterioară, cu elementele pedicului pulmonar;

Fig.6 Traheea și Bronhiile

I. Infecţii ale tractului respirator superior

II. Infecţii ale tractului respirator inferior

A . INFECŢII ALE CĂILOR RESPIRATORII SUPERIOARE (ICRS)

AFECŢIUNI ALE RINO-SINUSURILOR

I.1. Sinuzita acută (rinosinuzita acută)

Tratamentul sinuzitei acute bacteriene Măsuri nefarmacologice:

Tabelul nr. III - Tratamentul empiric al rinosinuzitei bacteriene acute la adulţi

I.2. Rinita cronică

- eliminarea secreţiilor nazale,

- obstrucţie nazală unilaterală, bilaterală sau "în basculă",

Tratamentul antibacterian în sinuzita cronică cu etiologie infecţioasă este prezentat în tabelul V.

AFECŢIUNI ALE FARINGELUI

Faringitele bacteriene sunt cauzate de:

Faringita acută dată de streptococul beta-hemolitic de grup A

AFECTIUNI ALE LARINGELUI

I.6. Laringita acută

Se administrează timp de 7 - 10 zile [Barlett J.G, 2007]:

În cazul în care pacientul cu epiglotită cu Haemophylus influenzae a avut contacte familiale ce

I.8. Laringita acută obstructivă (laringo-traheo-bronşita acută, crupul) Informaţii generale

mai toxică (Tabelul VIII).

I.9. Laringita cronică

fără hipercheratoză. Este o stare precanceroasă [MSRM, 2008].

Tratamentul simptomatic include corticosteroizi de uz sistemic, antialergice, mucolitice,

INFECŢII CARE POT AFECTA ORICE SEGMENT AL APARATULUI

I.10. Răceala banală (răceala comună, coriza acută, guturaiul)

AFECŢIUNI LA NIVELUL BRONHIOLELOR

Tratamentul bronşiolitei acute

clară [Burg F.D., 2006].

AFECŢIUNI LA NIVELUL BRONHIOLELOR ŞI AL BRONHIILOR

[Macfarlane J., 2001].

Tratamentul bronşitei acute

Tratamentul bronşitei acute implică trei tipuri de măsuri:

Alte investigaţii adiţionale [GOLD, 2011]: radiografia toracică, electrocardiograma, hemograma,

d) Mucolitice (acetilcisteina, carbocisteina, ambroxol, erdosteina)

obstrucţia din astmul sever)

Medicaţia de fond 1. Corticosteroizii inhalatori (CSI).