CICLURI

COSMICE
Pe baza celor mai profunde informaţii la care am avut acces
până în prezent putem afirma că tot ceea ce există sau
poate exista se împarte în două zone distincte:
-o zonă necreată, veşnică, atemporală, deci care nu depinde
de timp, şi
-o zonă creată, temporală, care a apărut din zona necreată şi
se va resoarbe în ea.

Tot ce există în univers face parte din creaţie şi deci dintr-o

zonă care depinde de timp.
Toată creaţia fiind temporală, este caracterizată de cicluri
naturale, adică orice lucru din natură are un ciclu propriu,
de la cele mai mici (molecule şi atomi), până la cele mai
mari (stele, constelaţii, galaxii etc.)
În mod corespunzător, tot ce există în creaţie are o frecvenţă,
care este inversul duratei ciclului.
Prin urmare cele mai mari frecvenţe la găsim în atomi, iar cele
mai mici la galaxii.
 Dacă adunăm toate informaţiile pe care omenirea le-a acumulat de-a lungul mileniilor le-am
putea reprezenta schematic în tabelul de mai jos, de fapt o schemă extrem de simplificată, cu
tot ceea ce a creat Dumnezeu (Elohim). Acestea sunt lumile solare, au lumină proprie.
Schema reprezintă o sinteză după informaţiile din creştinism, hinduism, kabală şi altele.
Omul obişnuit percepe din toate aceste lumi, doar lumea fizică, prin cele 5 simţuri, dar nici
măcar pe aceasta integral; şi foarte vag şi întâmplător, ceva din unele dintre celelalte lumi.
Rotaţia pământului în jurul axei sale reprezintă un ciclu natural, pe
care omul l-a numit “zi” şi pe care a împărţit-o în mod artificial,
convenţional, în 24 de ore.
Rotaţia Pământului în jurul Soarelui, numită şi mişcare de revoluţie,
reprezintă un alt ciclu natural care a fost numit “an terestru”, şi
este format în mod natural din 365,24… zile terestre, dar împărţit în
mod convenţional de oameni în 12/13 luni, sau 52-53 de săptămâni.

Durata rotaţiei Soarelui în jurul axei proprii încă nu se cunoaşte,

dar cu siguranţă există şi ea s-ar numi “zi solară”. La fel există zi
marţiană, venusiană etc.

Soarele, împreună cu tot Sistemul Solar, se roteşte însă în jurul stelei

centrale Alcyon, a Pleiadelor (Cloşca cu pui, sau Păstorul cu oile).
Aşa ia naştere “anul solar”, care durează cca 25.968 ani tereştri.
Observăm că există un timp natural legat de ciclurile cosmice, dar şi
un alt timp, artificial, convenit de oameni pentru orientarea lor
temporală.
 TIMPUL NATURAL

Timpul natural este cel dictat de ciclicităţile cosmice, de

fenomenele naturale. Fără a intra acum în prea multe
detalii, redăm mai jos principalele cicluri care influienţează
viaţa pământenilor:

1. Ziua şi noaptea pământeană au împreună 24 ore artificiale,

(constituie timpul în care Pământul face o rotaţie completă
în jurul axei sale)
O zi reală nu este o durată constantă în raport cu timpul
cosmic natural.

2. Ciclurile (fazele) lunii (cca. 28 zile terestre)

3. Anotimpurile anului, sesizabile în special în zona de climă

temperată.
4.Anul pământesc (este durata de rotaţie a Pământului în
jurul Soarelui = cca. 365 zile a cca. 24 ore fiecare).

Anul terestru este împărţit în 12 zodii a cca 30 zile terestre

fiecare. A nu se confunda zodia cu era zodiacală, deşi au
aceleaşi denumiri care provin de la principalele constelaţii.
Deşi atât zodia cât şi luna calendaristică au aproximativ
acelaşi număr de zile, zodia face parte din ciclurile naturale în
timp ce lunile calendaristice sunt artificiale, convenţionale.

În timpul unui an terestru, Pământul parcurge constelaţiile

zodiacale în sensul de la Berbec, la Taur, Gemeni, Rac, Leu,
Fecioară, Balanţă, Scorpion, Săgetător, Capricorn, Vărsător,
Peşti, şi ciclul se reia în aceeaşi ordine.
5.O eră zodiacală are 25.968:12 = cca. 2.164 ani tereştri

În timpul unui an solar, Sistemul Solar parcurge aceleaşi

semne zodiacale în sens invers, adică de la Peşti la Vărsător,
Capricorn, Săgetător, Scorpion, Balanţă, Fecioară, Leu, Rac,
Gemeni, Taur, Berbec. Durata trecerii Sistemului Solar în
fiecare din aceste zodii este de 2164 ani tereştri.

Anul Sideral, mai poate fi numit an solar, sau an zodiacal = 12

ere zodiacale = o rasă = cca. 25.968 ani tereştri
 6. Deşi nu aminteşte nimic de Pleiade şi de legătura sistemului
nostru solar cu această constelaţie, cartea,
TRANSFORMARI PLANETARE 2012-2030 Mesaje de la Fondatori,
de Sal Rachele, Editura Proxima Mundi, afirmă la pag.156:

Acum deveniţi conştienţi de ciclurile mai mari – Ciclul

Precesional de aproximativ 25.920 de ani şi Saltul Galactic, de
aproximativ 108 milioane de ani. Saltul Galactic este aproximativ
jumătate dintr-un Ciclu Galactic. Un Ciclu Galactic reprezintă o
revoluţie a sistemului vostru soalr în jurul Marelui Soare Central al
Galxiei voastre, pe care oamenii voştri de ştiinţă l-au calculat la
aproximativ 227 milioane de ani. (Din cauza schimbărilor în rotaţia
galaxiei şi a distorsiunilor de spaţiu şi timp cauzate de energia
întunecată şi materia întunecată, numărul real al anilor pământeşti
dintr-un Ciclu Galactic este de aproape 216 milioane.)
Există cicluri şi mai mari în univers, ca întreg. Există intervalul de
timp necesar galaxiei voastre să facă o mişcare de revoluţie în jurul
marelui soare central al universului, care este o perioadă de
aproximativ 10,8 miliarde de ani. Pe acesta îl numim Ciclu
Universal.
7. Ziua Cosmică, Mahavantara (cca.
311.040.000.000.000 ani tereştri) şi
Noaptea Cosmică, Pralaya (egală cu
ziua cosmică)

Toate cele menţionate mai sus sunt

ciclurile macrocosmice care se
produc în afara trupului omului, dar
care-l influienţează.
 Dar există şi cicluri microcosmice, din interiorul trupului şi
materiei. Aceastea sunt ciclurile de oscilaţie ale celulelor,
moleculelor, atomilor, electronilor, etc.
Toate organismele vii funcţionează prin corelare cu ciclurile
cosmice. Toată anatomia şi fiziologia regnului animal şi vegetal
are la bază ciclurile cosmice naturale. Viaţa este influienţată şi
susţinută de ciclurile planetei pe care locuim, de ciclul Soarelui,
de ciclul Lunii, de ciclurile celorlalte planete din sistemul solar,
de ciclurile zodiacale.
Ciclurile cosmice nu sunt fixe ci suferă fluctuaţii, deoarece se
influienţează unele pe altele. De asemenea nu funcţionează după
sistemul zecimal, ci dimpotrivă după un alt sistem de numeraţie,
o numeraţie divină.
Toate ciclurile cosmice, atât macrocosmice cât şi microcosmice,
sunt submultipli ai perioadei Mahavantarei (sau Pralayei) într-un
mecanism extrem de complex, perfect armonios.
Astfel se întâmplă că la începutul Mahavantarei încep toate ciclurile
cosmice, iar la sfârşitul ei, deci la începutul Pralayei, se sfârşesc
toate. Fiecare fenomen are însă un număr diferit de cicluri.
 Prin urmare, în creaţie, există cicluri foarte lungi şi cicluri
foarte scurte dictate de legile universale.

Oricât ar dori un om să schimbe aceste cicluri nu este

posibil. Chiar dacă este un mare fizician, chiar dacă şi-ar uni
forţele toţi savanţii lumii, toţi presedinţii, toţi patriarhii, sau
papii, chiar dacă ar fi oameni cu multă evlavie sau chiar sfinţi,
chiar dacă ar fi un înger sau un arhanghel nu va putea
schimba nimic din aceste cicluri cosmice, pentru că pe baza
lor funcţionează creaţia şi orice intervenţie asupra lor, dacă
ar fi posibilă, ar pune în pericol creaţia însăşi.

Singurul care poate interveni în aceste cicluri este

Dumnezeul Cel Prea Înalt, cel Veşnic, din zona necreată,
pentru că El a creat totul.

Tot ce putem face în legătură cu aceste cicluri, este să ne

adaptăm la ele.
Omul, este supus influienţei ciclurilor organelor sale interne
care determină ciclurile sale biologice (bioritmuri: mental,
emoţional, fizic, etc), dar şi ciclurilor moleculelor şi atomilor
din structurile sale.

Totodată omul este influienţat de ciclurile corpurilor cereşti,

Pământul în primul rând, Soarele şi Luna, dar şi de celelalte
planete din Sistemul Solar şi chiar de Constelaţiile
zodiacale.

Luna este clar că influienţează ciclul de ovulaţie al femeilor, dar

şi alte fenomene cum ar fi refacerea ţesuturilor etc.
Problema care se pune este dacă Soarele şi stelele au acelaşi
rol sau influienţează alte comportamente umane. Fiecare
altceva sau fiecare pe toate?
Să punctăm acum câteva detalii. Observăm Sistemul Solar şi
Pământul, care ocupă al treilea loc ca distanţă de Soare.
Fiecare planetă parcurge ciclul său propriu în jurul Soarelui,
ciclu numit an. Pământul îl parcurge în 365,2425 zile terestre.
Sistemul Solar se roteşte în jurul stelei Alcyon din Pleiade în
25.968 ani tereştri. Observăm că Soarele nostru este la
periferia Pleiadelor, ca a şaptea stea.
Constelaţia Pleiade numită la noi şi Cloşca cu pui, sau
Păstorul cu oile.
În mişcarea sa în jurul stelei Alcyon, Sistemul nostru Solar, traversează,
pentru o perioadă de cca. 2000 de ani, o centură de radiaţii, în perioada în
care parcurge Era Vărsătorului.
În prezent ne găsim în această zonă de radiaţii, despre care George Văsîi
ne spunea prin anii 1970, şi despre care vorbeşte şi NASA doar de câţiva
ani.
Aceste radiaţii au efect purificator asupra tuturor corpurilor care trec prin
zona lor, inclusiv asupra corpurilor noastre fizice dar şi a celor interne. În
această perioadă se produce “cernerea” sau “secerişul” despre care
vorbeşte Biblia.
Va apare o nouă rasă umană, rasa “coradi”.
Efectele acestor radiaţii au fost anunţate de Divinitate, oamenilor, prin mai
multe personalităţi, din epoci şi zone geografice diferite.
Recomandăm în acest sens: Biblia, cărţile arhitectului şi preotului George
Văsîi, cărţile Maeştrilor Samael Aun Weor, Jan van Rijckenborg şi ale
multor altora.
Pământul şi omenirea au intrat într-o etapă nouă care va duce la mari
transformări, despre care am fost anunţaţi şi despre care oamenii de
ştiinţă nu ştiu nimic sau aproape nimic.
Dar multe nu ştim şi, ca de obicei, ce nu ştiu oamenii de ştiinţă, nu
înseamnă că nu există!
În prezent, Pământul a intrat deja, împreună cu
întregul sistem solar, în zona constelaţiilor
Vărsătorului, în raport cu anul solar, deci cu
mişcarea sistemului solar în jurul stelei Alcyon,
steaua centrală a Pleiadelor.
Samael Aun Weor, maestru columbian, ne spune şi despre un alt
eveniment cosmic, care probabil se va suprapune cu cel menţionat
mai sus. Semnul ceresc clar va fi apariţia în apropierea Pământului
a unui corp ceresc de câteva ori mai mare decât planeta Jupiter,
care va fi vizibil de pe Pământ aproximativ la mărimea Lunii.
Samael Aun Weor, ne spune că această planetă se numeşte
Hercolobus şi face parte din sistemul solar numit Tyler. Apropierea
ei va declanşa schimbarea polilor tereştri. Tot el spune că sistemul
nostru solar se numeşte în limbaj galactic “Ors”.
Cum cel mai apropiat sistem solar de Soarele nostru este steaua a
şasea din Pleiade, numită de savanţii pământeni Coeleno, putem
presupune că sistemul solar Tyler este acelaşi cu ceea ce
astronomii noştri numesc sistemul Coeleno (Sau mai probabil
sistemul Teygeta, plasat de alte surse mai aproape sistemul nostru
solar decât Coeleno, daca luam în considerare apropierea de
nume. A se revedea imaginile cu stelele din Pleiade), iar planeta
Hercolobus ar fi probabil planeta periferică a acestui sistem solar.
Acest eveniment are evident o legătură cu ciclurile celor două stele
care se vor apropia reciproc (Soarele nostru Ors şi soarele
Coeleno/Teygeta/Tyler). Ciclicitatea acestui fenomen este desigur
alta decât cea de 25.968 ani, perioada de rotaţie a sistemului nostru
solar în jurul stelei Alcyon, steaua centrală din Pleiade.

Există persoane care identifică planeta Hercolobus cu steaua

Barnard 1, iar alţii cu planeta Nibiru descrisă pe plăcuţele din argilă
din Mesopotamia, dar aceste informaţii trebuie să fie verificate
pentru că nu prea se susţin reciproc.
Zecharia Sitchin[1] (n. ian 1920-oct 2010)este un autor de cărți si a tradus o parte
din tăblițele sumeriene care promovează o explicație a originii omului care
implică venirea unor călători din spațiu numiți annunaki, care au colonizat
pământul și au creat omul, explicând ceea ce știința o numea veriga lipsă.
Sitchin atribuie rasei Anunnaki crearea culturii sumeriene antice precum și a
celorlalte popoare. Pretinde că acești annunaki ar fi o rasă de extratereștrii de pe
o planetă ipotetică (recent descoperită și de NASA) dincolo de Neptun, numită
Nibiru, pe care o consideră a fi într-o orbită alungită, rotația ei fiind de aprox.
3600 ani. El afirmă că mitologia sumeriană reflectă acest punct de vedere,
precum și originile noastre ca specie. Speculațiile lui Sitchin sunt ridiculizate de
mulți oamenii de știință profesioniști, istorici și arheologi, care au remarcat
foarte multe probleme cu traducerile sale ale textelor antice, clasificând
activitatea sa ca pseudo-știință.
Dar Constelaţia Pleiade este un grup de stele din
constelația Taurului (grupul de stele din dreapta)
Iată şi imaginea astronomică a acestor grupuri de stele.
O altă imagine a acestei
zone cereşti, cu unele
explicaţii astronomice.
Literatura
hindusă veche
împarte anul
zodiacal de
25.968 ani
tereştri (ei îl
aproximează
la 24.000), în 4
zone, sau
perioade.
Revenind la ciclurile Pământului, anul pământean se poate
împărţi în 4 perioade (anotimpuri) funcţie mai ales de poziţia
relativă dintre Pământ şi Soare. În zona Afeliu (cea mai
depărtată de Soare) în emisfera nordică este vară iar în cea
sudică este iarnă, în timp ce în zona Periheliului avem iarna
în emisfera nordică şi vara în emisfera sudică.
Solstiţiile şi echinocţiile se determină funcţie de mărimea zilei
faţă de noapte şi de aceea nu coincide cu Afeliu şi Periheliu.
 Să vedem cum a început creaţia şi când a apărut limbajul.
Dumnezeu, care este veşnic, din motive numai de El ştiute, a decis la
un moment dat să se manifeste prin creaţie. A început să creeze în
ordine: lumina, regnul mineral, regnul animal şi în final omul.

Dintre toate creaţiile Unicului Dumnezeu, omul este singura fiinţă făcută
după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Omul capătă liberul arbitru şi
face ce vrea, în limitele impuse de Dumnezeu întregii creaţii divine
existente şi respectând legile creaţiei, care sunt de fapt ale lui Dumnezeu.
Încă de când a fost făcut (ziua a VI-a), omul dialoga cu Dumnezeu. Nu
ştim ce limbaj foloseau, dar se înţelegeau probabil într-un limbaj divin.

Deci omul a creat nu numai
în domeniul substanţelor şi
energiilor ci şi în domeniul
lumilor interne, invizibile
cum ar fi în cel mental, al
dorinţelor şi sentimentelor şi
chiar al voinţei sale
personale. Toate aceste
creaţii umane sunt
polarizate, în bine şi rău,
viaţă şi moarte, etc. Acestea
sunt lumile lunare, nu au
lumină proprie.
Omul, după alungarea din Rai, odată cu crearea uneltelor şi
a altor lucruri necesare, a început să creeze simultan
sentimente, dorinţe, instincte, gânduri şi voinţă care să-l
menţină în lumea fizică. Astfel a creat, pe tiparele divine, alte
lumi decât cele divine, lumi care le înlocuiesc pe cele divine
şi-l ţin prizonier pe creatorul lor, omul.
Toate aceste lumi create de om au ca orientare lumea fizică,
mai precis creşterea performanţelor umane în lumea fizică.
Lumea fizică este lumea dialectică, lumea pendulării între
bine şi rău, lumea muritorilor, şi prin urmare are un ţel
complet diferit de cel spiritual, care are ca ţintă veşnicia.
Lumile create de oameni şi în care ei crează în continuare, pe
principii dialectice.
5 Binele Po Buna voinţă
zi
4 Gândul bun
tiv
3 Sentimente şi dorinţe înălţătoare
2 Instincte pozitive
1 Binele + răul +/- Lumea fizică; binele şi răul coexistă
2 Răul Ne Instincte negative
3 ga Sentimente şi dorinţe înjositoare
tiv
4 Gândul rău
5 Reaua voinţă
Legătura trupului cu lumile interne se poate face în două direcţii perpendiculare,
dar ambele trec prin lumea eterică.
Direcţia principală este cea verticală care ne conduce în lumile spirituale, iar
direcţia orizontală este cea mai facilă şi ne duce în lumile create de oameni de-a
lungul creaţiei, direcţie ce ne duce în lumea dialectică a cunoaşterii binelui şi
răului. Aceasta este lumea celor 12 eoni creaţi de oameni.
Macazul în cele direcţii este în lumea eterică.
Al treisprezecelea eon este tot creat de oameni, dar numai de aceia care tind spre
spiritualizare. Este singurul care ne poate scoate din roata Samsarei.
 Lumile create de oameni, în spaţiul permis de Dumnezeu, permit o evoluţie pe
orizontală, adică prin acumulări de experienţe diverse, experienţe ale
personalităţilor succesive care se perindă prin Roata Samsarei (Roata vieţii şi a
morţii, făcând munca lui Sisif). Spre deosebire de această lume dialectică mai
există lumile divine create de Dumnezeu (cele 10 din primul grafic).
Lumea dialectică îşi are locul în a 10-a lume creată de Dumnezeu. Toate celelalte
lumi se află pe verticala evoluţiei.
Din experienţele lumii dialectice omul va înţelege la un moment dat că se află într-
un fel de buclă temporală din care nu poate ieşi, o buclă în care evenimentele se
repetă, chiar dacă de fiecare dată sub noi aspecte. Abia atunci îşi pune întrebările
existenţiale: Cine sunt? De unde vin? Încotro mă îndrept?
Astfel va găsi soluţia ieşirii din Labirint, care este una verticală (Mitul lui Icar)
Cât timp omul a fost în Rai, limbajul lui de comunicare cu Dumnezeu şi cu alte
fiinţe din Rai, era unic. După alungarea din Rai, limbajul s-a diferenţiat, odată cu
evenimentul pe care Biblia îl aminteşte sub numele de Turnul Babel. Atunci
Dumnezeu “le-a încurcat limbile” pentru a nu se mai înţelege între ei.
După dărâmarea Turnului Babel Dumnezeu nu a mai vorbit cu toţi oamenii, dar a
comunicat în continuare cu prorocii pe care şi-i alegea El.
Prorocii din diferite popoare, cunoşteau limbajul poporului în care trăiau, dar
înţelegeau şi limbajul divin pe care-l traduceau oamenilor lipsiţi de această
posibilitate de comunicare cu Dumnezeu.
Astfel prin proroci, Dumnezeu a informat tot timpul umanitatea asupra modului de
apariţie a creaţiei, dar şi asupra planurilor de viitor pregătite de Dumnezeu pentru
diferite perioade istorice şi zone geografice.
În timpul expiraţiei lui Brahma, creaţia se diversifică şi se condensează pînă cînd în lumea fizică capătă
formă, devine trup, corp. Este ceva similar cu ceea ce savanţii numesc expansiunea universului (vezi
figura din stânga), numai că ei se referă strict la lumea fizică, pentru că nu cunosc şi nu înţeleg ceea ce
spune Biblia, şi anume că “tot ceea ce se vede provine din ceea CE NU SE VEDE”.

Cei care-l caută pe Dumnezeu, deci CALEA de întoarcere, vor parcurge drumul invers (figura din
dreapta), pe care la un moment dat toată creaţia îl va parcurge atunci când creaţia se va resorbi, se va
retrage treptat, către zona veşniciei.
 A ascunde aceste informaţii înseamnă a pune lumina sub
obroc!
A le interpreta greşit înseamnă a induce lumea în eroare.
Prin urmare vedem marea responsabilitate care apasă pe
umerii celor care abordează această tematică.

Veşnicia face să existe creaţia şi timpul, să se manifeste. De

fapt ea se manifestă în creaţie şi în timp. Timpul este legat de
ciclicitate, de repetare, de frecvenţă.
Pare paradoxal, dar veşnicia încape într-o clipă! În fiecare
clipă! O revelaţie se produce într-o clipă, şi despre ea vom
avea ce afla sau povesti multă vreme după aceea, nereuşind
niciodată să redăm exact trăirea respectivă.
Toate descoperirile se fac prin revelaţie, unor “aleşi”.
 Prezenta lucrare reprezintă doar o încercare de a pune
laolaltă informaţii despre ciclurile cosmice corelate cu alte
informaţii din religii şi spiritualitate pentru a se putea vedea
clar că există o legătură între ele, chiar dacă religiile nu
recunosc încă aceste “coincidenţe”.

Prin urmare este posibil, ca în orice lucrare de începuturi, ca

unele interpretări să nu fie tocmai corecte, după cum şi
informaţiile culese să nu fie cele mai adevărate.

În continuare este necesară o muncă colectivă amplă pentru

a selecţiona, sistematiza şi interpreta aceste informaţii, dar şi
altele care vor apare, pentru a putea trage concluzii realiste,
pentru a ne putea apropia de ADEVĂRUL care ne va face
liberi.
 Rău e Doamne să fiu prost. Prost este cel care nu ştie, care nu are informaţii.
Soluţia pentru el: Bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi! (Matei 7.7-8)
Dacă-mi dau seama că sunt prost, nu cumva nu mai sunt atât de prost?
Proverb: “Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul!”
Ştie “ceva”, dar e convins că ştie totul!
Feriţi-vă de el! Plin de intenţii bune, vă omoară fiind convins că vă face bine!
Soluţia pentru el: Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite,
dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. (1 Corinteni 6.12)
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
(1 Corinteni 10.23)
Ignorantul este cel care are informaţii dar nu vrea să ţină cont de ele, le ignoră. Este văr primar cu
prostul fudul. Soluţia pentru el: viaţa chinuită pe care o duce îl va forţa să le valorifice.

Naiv este acela care nu ştie prea multe, dar crede orice, până la proba contrarie fiind deschis la
orice informaţie. Nu are discernământ, adică nu stăpâneşte cunoştiinţele pe care le are. Spre
deosebire de prostul fudul care are adevărul său mai presus de toate, naivul care caută Adevărul,
are mari şanse de evoluţie spirituală.
Cine râde de ceea ce nu cunoaşte este pe cale să devină idiot. (André Malraux)
Inteligent este cel care ştie să se folosească de împrejurările vieţii, dar mai ales în interes
personal. Nu-l interesează interesul tuturor. Inteligent ≠ înţelept!!!
Gnosticul este cel care are informaţii reale şi le foloseşte din ce în ce mai bine în viaţa sa.
GNOZĂ = CUNOAŞTEREA DIRECTĂ, PRIN REVELAŢIE, a lui DUMNEZEU
GNOZA NU ESTE CUNOAŞTERE TEORETICĂ (INTELECTUALĂ).
Perceptele sale: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor
adăuga vouă. (Matei 6.33). Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi, ţineţi ce este bine.
1 Tesaloniceni 5.20-21)
Înţeleptul este un gnostic care nu face voia sa, ci voia Tatălui. Nu el lucrează prin Gnoză, ci Gnoza
lucrează prin el. Înţelepciunea presupune şi inteligenţă.
Fiu al lui Dumnezeu este înţeleptul în care s-a născut Cristul interior.
MULŢUMIM
pentru
ATENŢIE!

August 2011