Tema: Temperamentul

Temperament-ansamblu de însușiri ale personalității, care determină dinamica și energia cu care se produc procesele
psihice și actele de comportament
EXEMPLE:

 Impulsivitatea
 ritmul reacțiilor și trăirilor psihice
 expresivitatea psihică
Temp. apare ca cea mai generală și stabilă componentă a personalității.Tipul temperamental este înăscut.Totuși el nu
reprezintă o componentă rigidă, ci suportă unele modificări în cursul vieții.
Temperamentele nu pot fi schimbate ( înlocuite unele cu altele), dar pot fi educate și modelate. Nu există
temperament bun sau rău. Predispune spre anumite calități și defecte, avanteje și dezavantaje.

EXTRAVERSIE și INTROVERSIE:
Tipul extrovertit:
 este orientat spre exterior, spre cunoașterea lumii exterioare.
 evită singurătatea
 este sociabil și agregat de comunitate
 nu se cunoaște pe sine suficient.
Tipul introvertit:
 este inapt pentru dezvoltarea unor relații sociabile, slab adaptat la realitate;
 evită lumea, se complace în singurătate.

Cele două modele, polar opuse, situate pe extreme, contrazicându-se, nu sunt niciodată pure; introvertitul conține
întotdeauna elemente de extreversie și invers.

Portretele temperamentale clasice:

Colericul:
 extrovertit
 are un sistem nervos puternic, dar neechilibrat
 este foarte activ, în continuă mișcare; îi plac activ. variate, chiar și cele care implică riscul
 are multă inițiativă
 nu își utilizează bine energie: uneori lucrează cu intensitate exagerată și consumă multă energie,
apoi obosește, devine inactiv și indispus;
 trece ușor și fără motive deosinite de la o emoție la altă( veselie-tristețe, entuziasm-descurajare,
optimism pisimism).
  suportă gru disciplina, nerăbdător, se stăpânește greu, se înfurie ușor

Colericul în relații cu alții:

 dominator, dictator  mândru
 calități de lider, autoritar  impulsiv, exploziv, violent
 independent  e ostil celor cu opinii diferite
 hotărât, îcăpțânat  comunică direct sau manipulează
 nu este impatic, nu se gândește la alții pentru a obține ceva
 nu ascultă de alții, ci pretinde să fie ascultat  solitar

Exprimare, gesturi, comunicare:

 Discursul la coleric este rapid, pătimaș, cu vârfuri de tonalitate înată, fiind însoâit de gesturi
bruște, frânte
 În comunicare este categoric și în aparență foarte hptărât

Puncte Forte: Puncte Slabe

-asumarea riscurilor -impulsivitatea
-pasionalitate -agresivitatea
-calitățile de lider -schimbările prea dese de planuri

Sangvinicul:
 are un sistem nervos puternic, echilibrat, mobil
 are multă energie și nu obosește ușor
 este activ, vioi, se mișcă repede, dă răspunsuri prompte, ia ușor o decizie
 are un comportament„egal”, nu trece ușor de la oextremă la alta;
 în general este calm, se stăpânește ușor
 se adaptaează repede în orice situație
 tolerează bine insuccesele
 are încredere în sine și în alții
În relații cu alții:
 sociabil,prietenos
 foarte vorbăreț, gălăgios
 personalitate care îi atrage pe alții
 dorește să fie în centrul atenției
  răspunde neîntrebat, fără să gândească
 își face ușor prieteni, dar nu e profund în relații
 supărarea îi trece repede și își cere iertatre
 se îndrăgostește repede și îi trece repede
 nu-i place să fie singur
 vulnerabil la influența anturajului
Exprimare, gesturi, comunicare:
 exprimare verbală este accentuată, articulată,ritmată,alertă, însoțită de gesturi
 comunicare facială

Puncte Forte: Puncte Slabe:

-adaptabilitate -mulțumirea de sine

-rezistență -superficialitate

-bună relaționare -sugestibilitate

Flegmaticul:
 are un sistem nervos puternic, echilibrat, inert;
 introvertit;
 se concentrează puternic, nu obosește ușor;
 se adaptează greu la situații neobișnuite sau la situații care necesită reacții rapide;
 prezintă tendință la reacții stereotipe și la rutină;
 uneori este pedant(tinde spe curățenie)
În relații cu alții:
 Pașnic, amabil
 are relații bune cu cei din jur
 ironic
 evită conflicteșe
 acceptă oamenii așa cum sunt
 mai degrabă ascultă decât să vorbească
 preferă să fie spectator decât să se implice, nu vrea să iasă în evidență
Exprimare, gesturi, comunicare:
 reținut și cumpătat în exprimare, cu un discurs stăpânit și cu gesturi controlate, punctuale
  mimica este discretă
Puncte Forte: Puncte Slabe
-muncitor -nu foarte adaptabil
-răbdător -de multe ori devine nepăsător

Melancolic:
 are un sistem nervos slab și are mai puțină energie decât celelalte tipuri temperamentale
 în activitatea sa de obicei este serios, perseverent, cu simțul datoriei și al răspunderii;
 îi plac activitățile care necesită multă răbdare;
 de multe ori este dependent de alții, se laă condus, nu ia inițiativă
 are sentimente profunde și durabile;
În relații cu alții:
 foarte sensibil  închis, tăcut
 preocupat de cei din jur, milos, empatic  spirit de sacrificiu
 prieteni puțini, dar este foarte atașat de ei;  dispus să-i ajute pe alții
 nevoie puternică de a fi iubit  îi place și solitudinea
 îi iartă greu pe cei caer i-au grșit  foarte exigent cu sine și cu ceilalți

Exprimare, gesturi, comunicare:

 se exprimă cu ton jos, chiar șoptit, comunicând greu cu persoanele necunoscute.
 gesturile aproape lipsesc

Puncte Forte Puncte Slabe

-bunul simț -adaptibilitate și mobilitate redusă;
-sensibilitate -predispoziție spre anxietate
-compasiune -neîncredereîn sine și pesimism

„Sangvinicul vorbește,melancolicul gțndește, colericul acționează, flegmaticul privește”

Sfaturi pentru:
SANGVINIC:
Melancolic:
 limitează conversația
 redu volumul vocii
 învață să asculți
 învață să asculți
 învață să ai „ profunzime”
Proverbe 17:28
Coleric: Flegmatic:
 adaugă puțin umor  fii interest ed ceilați  entuziasmează-te
 pleacă din zona  ascultă pe ceilalți  fii darnic la cuvinte
comfortului  învață să ai răbdare bune
 intră în vorbă  roagă, nu porunci  exprimă-ți opiniile
 gândește pozitiv Romani12:15  fii deschis
Proverbe 17:22 Pavel
 10.09.2019

Tema: Caracterul

„Caracterul reprezintă ceea ce facem când nimeni nu ne vede ”

Caracterul omului este haina sufletului

*Termenul „caracter” provine din limba greacă unde înseamnă „imprimare”, „indiciu”.
În sens larg, caracterul este un mod de a fi , un ansamblu de particularități psihoindividuale ce apar ca
trăsături ale unui „portret” psihic global.

În sens restrâns, caracterul reunește însușiri sau particularități privind relațiile pe care le întreține
subiectul cu lumea și valorile după care el se conduce.
Caracterul nu este înăscut, el se formază în copilărie și adolescență și de poate corecta pe tot parcursul
vieții.
2.Structura caracterului:
Caracterul este un ansamblu de atitudini, valori.
2.1 Conceptul de atitudine:
Atitudiea reprezintă o poziție a individului față de cele din jur.
(Ex. atitudinea față de Dumnezeu,
atitudinea față de oameni: toleranță, invidie, recunoașterea valorii altora, dragoste..
atitidine față de sine:demnitate , respect
atitudinea față de muncă/activitea umană:hărnicie, responsibilitate, perseverență
atitudinea față de societare: responsabilitaea cetățenească)

Fiecare atitudine a unei persoane reprezintă o trăsătură a cracteruui dacă aceceasta este constantă în
timp.
2.2 Conceptul de valoare
Caracterul, ca sistem de atitudini-valori, prin atitudinie indepliște funcția normal de oientare,
direcționare și reglare a conduitei, iar prin valoare spune și de ce face acest lucru.
 Adnotație la o carte (150 p. + 1-2p) 11 noiembrie pe o pagină

Larry Crabb.Ințelegând oamenii: tânjirea profundă după relații

James W.Sire .Universul de lingă noi

Lucrarea scrisă (4 pagini) 11 noiembrie

Analiza caracterului meu

Introducere (în lucrarea dată vreau să prezint o analiză a caracterului meu)

1.Atitudinea față de Dumnezeu( de luat princiipii din Biblie,, porunci) (pe ce loc e
Dumnezeu)

2.Atitudinea față de oameni

3.Atitudinea față ed sine

4.Atitudinea față de muncă( lucrarea în biserică sau la general)

Cu versete

Concluzie

3.Seminar 7 octombrie

Plan de dezvoltare personală:(în orice domeniu: asistență socială, viață spirituală)

(școala dumminicala: cunosc mai bine copii, cunosc particularitățile,fac relații bune,
despre familii copiilor, rugăciune aparte cu fiecare copil)

Conceptul Valoare Comportament

2.3 În structura caracterului se regăsesc „elemente” de ordin:

 afectiv (emoți, sentimente)
 motivațional (interese, trebuințe, idealurI)
 cognitiv(reprezentări ,concepte, judecăți)
 volitiv (însușiri, trăsături)
3.Formarea caracterului:
3.1 Rolul eredității
3.2 Rolul mediului
3.3Rolul educației ( autoeducare)

La naștere fiecare copil are un potențial propriu care poate să devină realitate dacă se traversează un
proces complex ți îndelungat de modelare.
Omul se naște cu mare potențial de aptitudini, dar trebuie format, asltfel crește diformat.
Mintea este grădina, caracterul constituie roadele.
Nimeni nu poate afecta caracterul nostru atât de mult pe cât o putem face noi înșine.

Fereastra Johari

Cunoscut de Necunoscut de
mine
mine

Eu-l Eu-l
Cunoscut
public orb
de altii

Necunoscut de Eu-l Eu-l

alții ascuns incoștient

Psalmul 139:23-24

Formarea caracterului nu este scopul viețuirii noastre, ci doar metoda și mijlocul atingerii cel mai măreț scop, care
constă în trăirea pentru Dumnezeu.
 16.09.2019
Tema:Personalitatea

1.Conceptul de personalitate

În „Dicționar de psihologie” de Nobert Sillamy personalitatea este definită astfel: „...element stabil al conduitei unei persoane,
ceea ce o caracterizează și o deferențiază de o altă persoană”

H.C.Warren:„Personalitatea este întreaga organizare mintală a minții umaneîn orice stadiu al dezvoltării sale. Ea îmbrăâișează
fiecare aspect al caracterului uman: intelect, temperament, abilitate, moralitate și fiecare atitudine care s-a format în cursul vieții
cuiva”

P.Lecky sublini=iază rolul factorului cognitiv subiectiv în organizarea internă:„Personalitatea este o schemă unificată a experienței,
o prganizare de valori, care sunt compatibile între ele”.

2.Structura personalității după Rubinștein S.L

2.1 Orientarea personalității – se manifestă în trebințe, necesități, interese, idealuri, convingeri, motive dominate ale activității, în
comportament, concepția despre lume

2.2 Procese psihice și activitaea cognitivă:

o cognitive( senzații, percepții, memoria, gțndirea, limbajul, imaginnația)

o volitive(voința)
o afective ( emoțiile și sentimentele

2.3 Particularitățile individual-tipologice- se anifestă în temperament, caracter și aptitudini

2.4 Particularitățile morfofiziologiece- includ particularitățile anatomo-fiziologice și de vârstă, care sunt direct dependente de
particularitățile funcționale ale creierului.

3.Teoriile personalității

Personalitatea poate fi abordată din perspective și din direcții variate: Există numeroase teorii și concepții:

1) Teoria lui Adler(ordina nașterii, influența bolii.dezabilității)

2) Teoria constructelor personale (G.Kelly)
Kelly consideră că lucrul cel mai important în abordarea personalității umane îl consttuiee modul în care oamenii înțeleg
ceea ce li se întâmplă, felul în care ei interpretează ceea ce se întțmplă în jurul lor. După Kelly, niciun om nu reacționează
vreodata la un stimul ,ci la ceea ce el interpreteazăa fi un stimul. Postulatul fundamental al teoriei lui Kelly este că
„procesele unei persoane sunt canalizate din punct de vedere psihologic de felul în care ea anticipează evenimentele”
3) Căutarea sensului vieții în teoria lui Victor Francl „.. un factor important în conduita omului este tendința de a găsi și
realiza sensul vieții, care există în lumea exterioară..” Omul nu-și pune această întrebare , ci răspunde la ea prin faptele și
acțiunile sale reale. Rolul sensului îl îndeplinesc valorile-niște noțiuni universale de sens, ce generalizează experiența
umană.
 4) Teoria actualizării (A.Maslow) Maslow vede la baza activității, comportamentul individului tendința continuă spre
autoctualizare”
5) Teoria lui Gordon Allport. După Alport omul prezintă un „sistem deschis”, aceasta înseamnă că dezvoltarea omului se
petrece întotdeauna în relații reciproce cu alți oameni.

6) Teoria rolurilor ( Dj.Mid, I.Blumer, M.Kun) Dezvoltareaa psohicului uman, al activității psihice are loc numai în procesul
jucării unui careva lor. Rolul se formează în procesul vieții.
„...omul acționează în viața sa ca „cineva” sau ca membru al colectivului: ca „fiu”, ca „tată”, ca „lector”, etc..”
Teoria rolurilor e numită teroie a așteptărilor ( nu oiți juca rolul, neștiiind ce poziție să ocupi în viață).
Psihologul american astfel a dovedit că persoane sănătoase mintal ,în circumstanțe deosebite pot deveni agresivi/agresive
Mediul joacă un rol esențial în comportamentul uman.

30.09.2019

Tema: Senzațiile.Percepțiile

1. Senzațiile
1.1 Senzația este un proces psihic cognitiv elementar prin intermediul căruia se reflectă sub forma imaginilor simple și
primare însușirile obiectelor și fenomenelor când acestea influențează nemijlocit ( direct ) asupra organelor de simț.
1.2 Cele 5 simțuri ale omului:
 mirosul
 auzul
 văzul
 gustul
 simțul tactil

Senzația este prima etapă a procesului cognitiv și constă în reflectarea separată ale proprietăților ( însușirilor) obiectelor.

2. Percepțiile
2.1. Definirea percepțiilor:
Percepâția- proces psihic cognitiv senzorial elementar ărin intermediul căruia se reflectă unitar și integral însușirile
obiectelor și fenomenelor când acestea influențează nemijlocit ( direct) asupra organelor de simț.
Percepția include senzații și este bazată pe ele.
Pe lțngă senzații în procesul de percepție sunt implicate gândirea, memoria, imaginzația, formând imagini sintetice ale
obiectelor receptate.
De asemenea, percepția se fundamentează pe experiența subiectivă și este influențată de particularitățile personalității
omuli, provoacă interese, aptitudini și stări afective.

2.2 Percepția persoanelor:

Pentru formarea imaginilor persoanelor în comunicarea practică, noi folosim următoarele mijloace psihologice:
- Proiecția: atibuierea inconștientă persoanlor din jur a unor caracteristici și condiții psihologice proprii. Încercând de a
nțelege pe altcineva, noi ne împunem în locul li( sunt și plusuri și minusuri). Judecarea este permisă, dar nu este ideală,
fiindcă înțelegerea se poate schimba rapid într-o evaluare care este aproape de condamnare.
- Efectul primordialității: un fenomen asociat cu prima impresie despre o persoană.
- Efectul noutății: imaginea persoanei se formează în conformitate cu cele mai recente date.
- Prognoza probabilă:creierul uman are capacitatea de a anticipa evenementele viitoare, în special direcția și rezultatele
acțiunii deja începute. În sfera relațiilor funcționează astfel: după un număr de trăsături deja percepute, noi judecăm
despre alte trăsături care sunt încă necunoscute.
 - Efectul halo: idealizarea, nedorința de a schimba prima impresie, care influențează percepția și evaluarea ulterioară.
- Teoria implicită: pe parcursul vieții persoana întțlnește oameni diferiți, și aceste impresii( înfățișarea , tonul vocii,
trăsături de caracter, limbajul corpului) rămân în memorie și sunt asociate cu aspectul lor exterior. După mai multe
întțlniri cu persoane diferite, aceste impresii se suprapun, și atunci câând persoana întâlnește un om cu înfățișarea,
tonul voicii, expresiile faciale asemănătoare, apare imaginea veche . Acesta este unul din factorii determinanți
principali în percepția imaginii noi

2.3 cauzele erorilor de percepție:

- Încrederea în sine ( egoismul) – persoana este încrezută în capacitatea sa de a evalua oamenii și de a le ofericaracteristici
categoriv

-Subiectivitatea- perosoana nu este conștientă de spiritul său subiectiv la momentul evaluării, prin urmare punctul său de
vedere depinde de starea sa spihologică.

-Graba la concluzii- fără a colecta toate datele disponibile, persoana face concluzii pripite despre o altă persoană.

01.10.2019

Tema.Gândirea

1.Definiția

Gândirea-reflectarea mijlocită și generalizat-abstractă sub forma noțiunilor a însușirilor esențiale și necesare ale obiectelor și
fenomenelor, a legăturilor logice, cauzele dintre ele.

Reflectarea realităâii la nivelul gândirii este mijlocită prin cuvânt.

Pentru a formula definiția unui anumit fenomen, obiect sau eveniment, de regulă, este insuficientă o singură percepție. De
asemenea, se dovedește a fi importantă acumularea unei anumite experiențe, păstrarea în memorie a unui șir de reprezentări.
Pentru a defini un anumit obiect nou este nevoie de o experiență de definire a altor obiecte.
Reprezintările, vocabularul necesar pentru formularea definițiilor, pe care le conține memoria, constituie acea bază de cunoștințe,
prin intermediul căreia se produce procesul de gândire.
2.Funcția gândirii

Funcția de bază a gândirii este rezolvare de probleme.

 A înțelege lumea și pe sine ca element acestei lumi.
 A surprinde ( observa) problemele cu care subiectul se confruntă în viața lui; a rezolva
 A cre și inventa lucruri noi, original.
 A lua decizii în situații de alegeri.