UNIVERSITATEA „VALAHIA” DIN TÎRGOVIȘTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: DOCTRINĂ, ȘTIINȚĂ, MISIUNE
DISCIPLINA: COORDONATELE SPIRITUALITĂȚII CREȘTINE

Locul Liturghiei în cadrul

spiritualității și comuniunii

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: SUSȚINĂTOR:

Pr. Conf. Dr. Petre Comșa Diacon Călăvie Valentin

Tîrgoviște
2019
 Cuprins

1. Introducere

2. Sfânta Liturghie-Taina unității și a comunității

3. Sfânta Liturghie-centrul spiritualității creștine

4. Concluzii

5. Bibliografie
 Introducere

Încă de la întemeierea Bisericii prin lucrarea Mântuitorului și pogorârea Duhului Sfânt,

aceasta a primit misiunea de a propovădui evanghelia la toate neamurile, pentru a vesti
universalitatea mântuirii.
Originea Sfintei Liturghii stă în activitatea de răscumpărare a Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, care culminează cu Jertfa Sa de pe Cruce. Ea are caracter unic, dar de roadele ei trebuie
să se împărtășească fiecare persoană în parte. De accea, „Mântuitorul ne-a lăsat un mijloc de
a o face veșnic prezentă în lume.”1 Astfel Jertfa Legii Noi, a fost întemeiată de Mântuitorul
Hristos pe Cruce, dar a fost anticipată la Cina cea de Taină, când Hristos a luat și binecuvântat
pâinea, și frângând le-a dat împreună cu paharul zicând „ Luați, mâncați, acesta este Trupul
Meu,...,Beți dintru acesta toți, Că acesta este Sângele Meu.”(Matei 26,26-28).
Chiar dacă la originea ei stă Jertfa Mântuitorului, ea nu oferă o viziune îngustă referitoare
doar la Persoana lui Hristos, ci face referire la Sfânta Treime încă din începutul ei prin
binecuvântarea Împărăției treimice.2 La baza misiunii Bisericii, stă misiunea Mântuitorului.
Trimiterea Apostolilor se întemeiază pe trimiterea lui Hristos de către Tatăl, în Duhul Sfânt.
De aceea, misiunea Bisericii nu ținește în primul rând transmiterea principiilor creștine, ci
„viața și comuniunea care există în Dumnezeu.”, care se experiază în Sfânta Liturghie.
Deși Biserica se naște prin cuvântul lui Dumnezeu și ia formă în apa botezului, constituindu-
se în comunități propriu-zise, ea se hrănește din Euharistie. Sfânta Liturghie a stat la baza
formării noilor comunități și a purtat grijă de ele încă de la începutul ei, prin legătura vie cu
Întemeitorul ei-Hristos.
Sfânta Liturghie este viața Bisericii, :„cel mai sfânt și mai important serviciu divin.”3
Participare credincioșilor la Sfânta Jertfă menține vie comunitatea îngrijindu-se permanent de
progresul ei spiritual. Slujba Sfintei Liturghii, centrul cultului creștin, îmbină lucrarea pastorală
cu cea misionară a Bisericii, deoarece hrănește și întărește comunitatea în unire cu Hristos, și
o pregătește pentru a propovădui credința creștină sub toate cele trei aspecte. În acest scop,
Sfânta Liturghie transmite Cuvântul lui Dumnezeu prin citirile Biblice, îndeamnă la practicarea

1
Pr. prof. dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Basilica, București, 2016, p. 213;
2
Pr. lect. univ. dr. Mihai Himcinschi, Biserica în societate; Aspecte misionare ale Bisericii în societatea
actuală, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2006, p. 55;
3
Pr. prof. dr. Ene Braniște și Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar de cunoștințe religioase, Editura Andreiana,
Sibiu, 2010, p. 239;
lor în viața personală și la intrarea în comuniune cu toți oamenii, fiind premanent într-o stare
de Jertfă după modelul lui Hristos.
Lucrarea sacramentală a Bisericii se realizează în Sfânta Liturghie prin mai multe mijloace
care se întrepătrund în rânduiala acesteia. Cuvântul are cel mai important rol, deoarece el a stat
la baza întemeierii comunităților creștine prin predica Apostolilor. Fie că sunt cuvintele
revelate din Scriptură, explicarea lor prin cuvintele preotului, sau cuvintele rugăciunilor, toate
transmit învățătura de credință. Preotul trebuie să se îngijească, mai ale prin predică, să
actualizeze cuvintele evangheliei pentru credincioșii care îl ascultă, astfel încât, să devină un
cuvânt viu, aplicabil în viața lor.
Conștința unității se statornicește prin rugăciunile înălțate împreună, pentru toată
comunitatea, rostite mereu la plural. Un alt instrument de activitate pastoral-misionară și
sacramentală în Sfânta Liturghie este cântarea comună a credincioșilor, deoarece îndeamnă la
comuniune și creează o atmosferă de rugăciune și interiorizare a mesajului transmis. Pe lângă
rolul pe care îl au în formarea și menținerea unității, rugăciunile, cântarea și gesturile liturgice,
contribuie la conștientizarea credincioșilor asupra măreției Sfintei Liturghii, care îl aduce pe
Hristos în chip real. Datorită acesteia, comunitatea cere de la Dumnezeu ajutor, pace, și
vrednicie pentru întânlirea cu Mântuitorul, prin renunțarea la grijile cotidiene. Tot din Sfânta
Liturghie creștinul îți ia putere de a păstra această stare în viața personală.
Sfânta Taină a Euharistiei reprezintă împlinirea scopului Sfintei Liturghii și desăvârșirea
pastorației săvârșind maxima apropiere între credincioși și Hristos, prin pregustarea Împărăției
Cerurilor, unind atât pe om cu Dumnezeu, cât și pe cei ce se împărtășesc între ei, realizând
unitatea în comunitate și între comunități, între toate Bisericile locale: „credincioșii care trăiesc
împrăștiați în întreaga lume se întânlesc,...,pentru a răspune gazdei adevărate, Hristos.”
 Sfânta Liturghie-Taina unității și a comunității

Sfânta Liurghie, cununa cultului public ortodox, are un caracter comunitar. În cadrul ei,
credincioșii se întânlesc și se roagă împreună, nu numai pentru sine, ci pentru toată
comunitatea, pentru nevoile tuturor, așa cum se poate observa din majoritatea formulelor
liturgice în care este prezent pluralul comunitar. De aceea, are ca scop, întânlirea și unirea cât
mai intensă, atât între credincioși, cât și între ei și Hristos-Capul Bisericii, care se realizează
prin mărturisirea unei singure credințe și împărtășirea dintr-un singur Potir.
Biserica ca Trup al lui Hristos este comuniunea euharistică a celor botezați. Comuniune cu
Hristos este izvorul dătător de putere al Bisericii pentru a menține vie comunitatea. Hristos
întreține viața dumnezeiască în Biserică prin împărtășirea credincioșilor: „cei ce primesc din
puterea Lui devin tot mai intim uniți nu numai cu El, ci și întreolaltă.”4
A fi membru al Bisericii, înseamnă a fi mădular al Trupului lui Hristos și a te unii cu celelalte
mădulare prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Său. Sfântul Apostol Pavel prezintă modelul
comuniunii desăvârșite, în care nu mai există dezbinare, și toți membrii se îngrijesc unii de
ceilalți:„ Și dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular
este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.”(I Corinteni 12,26). La aceasta comuniune
ajung oamenii care se împărtășesc împreună din Trupul lui Hristos.
Credinicioșii care participă la Sfânta Liturghie și intră în comuniune prin Împărtășirea cu
Trupul și Sângele Mântuitorului, au consștința că participă la viața dumnezeiască „sunt adunați
toți în Hristos prin Duhul Sfânt și prin Fiul cu întreaga Sfântă Treime devenind astfel
moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. ”5
Liturghia euharistică reprezintă adunarea creștinilor în față Sfântului Potir, adică adunarea
creștinilor în jurul lui Hristos. Hristos este Cel care ne cheamă la unirea cu El, „El vine în
mijlocul alor Săi, devine hrana lor” iar noi, unindu-ne cu El, ne unim cu toți cei care se
împărtășesc, formând o comuniune Euharistică.6
Sfânta Euharistie reprezintă cea mai sublimă formă de participare la viața Bisericii prin
împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos care este Capul Său. „O ce Taină copleșitoare!
Cugetul lui Hristos se face una cu cugetul nostru, voia Lui, una cu voia noastră, trupul și

4
Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Realitatea tainică a Bisericii, în „Ortodoxia”, nr. 3/1984, p. 417, apud. Pr. Ioan
Bădiliță, op. cit., p. 287;
5
Pr. lect. univ. dr. Mihai Himcinschi, op. cit., p. 57;
6
Pr. Ioan Bădiliță, op. cit., p. 287;
sângele Lui, una cu trupul și sângele nostru!”7 Cu alte cuvinte, prin Euharitie, credinciosul se
unește în cel mai intim mod cu Hristos, Capul Bisericii, până când: „nu mai trăiesc eu, ci
Hristos trăiește întru mine”(Galateni 2,20). Dar în același timp el se unește și cu celelalte
mădulare care se împărtășesc cu Trupul lui Hristos.
Îndeplinirea scopului Sfintei Liturghii, de a-i aduna pe toți membrii Bisericii, se desăvârșește
în Sfânta Euharistie. Ea este: baza și temelia comunității creștine, „forța unității și a
solidarității ei, și ancorarea credinciosului în comunitatea-trup hristic.” Așadar, împărtășirea
credincioșilor, ține de însăși apartenența lor la Biserică, fiind „privilegiul lor sacru de a se uni
cât mai des cu Hristos.”
Tot în comuniunea euharistică dintre Hristos-Capul Bisericii și mădularele Trupului Său
intră și cei adormiți pentru care ne rugăm și scoatem miride, intră și cei desăvârșiți, sfinții, și
mai ale Maica Domnului. Părticeleor scoase și așezate pe Sfântul Disc, alături de Sfântul Agneț,
care va deveni Trupul lui Hristos, reprezintă „predarea lor taincă lui Dumnezeu, după
asemănarea lui Hristos.” 8 Dar acest fapt nu înseamnă că și părticele lor devin Trupul lui
Hristos sau că noi ne împărtășim cu ei, ci se realizează în Euharistie o comuniune între Maica
Domnului, sfinți, și credincioșii pomeniți, „cei dintâi rugându-se pentru cei din urmă și
înfăptuind prin aceasta un fel de unire cu cei din urmă în Sângele lui Hristos.”9
Chiar dacă cei adormiți nu se împărtășesc, totuși și ei se folosesc de Sfânta Jertfă, atât pentru
rugăciunile poporului, cât mai ales, ale Maicii Domnului și ale sfinților, cu ale căror părticele
au fost așezați împreună pe Sfântul Disc. Momentul care exprimă cel mai clar unitatea între
Hristos și credinioși este cel al turnării miridelor în Sfântul Potir. Miridele scoase pentru
credinicoși, pentru Maica Domnului și pentru sfinți, se amestecă împreună cu Sfântul Trup, în
Sfântul Sânge, iar preotul se roagă pentru „spălarea păcatelor celor ce s-au pomenit aici”, vii
și adormiți.
Comuniunea oamenilor cu Hristos prin Sfânta Euharistie este cea care susține viața Bisericii.
Prin împărtășirea din același Potir: „se realizează unirea celor care se împărtășesc cu Hristos
și cu înaintașii lor, care s-au împărtășit din toate locurile și din toate timpurile.”
Comuniunea în fața Sfântului Potir nu realizează numai unitatea trupului lui Hristos, ci de
asemenea : „hrănește continuu mădularele până la înviere”10, adică întreține și sporește viața

7
Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2014, p.116;
8
Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol III, ediția a IV-a, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010, pp. 79-80;
9
Idem, Spiritualitate și comuniune…., p. 601;
10
Nikolaos Matsoukas, Teologia Dogmatică și simbolică, vol II-Expunerea credinței ortodoxe, trad. Nicușor
Deciu, Editura Bizantină, București, 2006, p. 359;
duhovnicească a credincioșilor. Sfânta Euharistie este cea care „hrănește, edifică și dă forța
motrice spre cele din urmă. Astfel, organismul bisericesc devine ceva viu, totdeauna unificator
și deschis spre viitor.”
Euharistia este cea care susține comunitatea, de aceea actul Împărtășrii este obligatoriu
pentru existența Bisercii, deoarece prin ea, „parohia se reunește ca un singur trup.” De aceea,
nu se poate vorbi despre o împărtăsire deasă sau rară, această alternativă fiind falsă, pentru că
împărtășirea credinicioșilor la Sfânta Liturghie: „nu este o chestiune de tipic, de practică sau
de bunăvoință a preotului, ci ține de însăși fiina Tainei Împărtășaniei”. Unitatea credinicioșilor
cu Hristos și între ei se realizează în Trupul Său prin lucrarea Duhului Sfânt care unește pe
oameni fără ca aceștia să se confunde sau să-și piardă identitatea.
Actul Împărtășirii stă la baza unității tuturor Bisericilor locale, deoarece Hristos „se sfărâmă
și nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea și niciodată nu se sfârșește.” Ele nu reprezintă
fiecare câte o parte a Trupului lui Hristos, nici o multiplicare a Lui, ci fiecare în parte și toate
laolaltă se identifică cu Trupul lui Hristos. „Biserica își desfășoară activitatea în deplinătatea
ei universală în fiecare Biserică locală” Prin comunitatea euharistică trăită la Sfânta Liturghie,
fiecare comunitate locală se află în comuniune și participa la toate Liturghiile săvârșite în lume.
Unitatea creștinilor într-un singur Trup, al lui Hristos, este simbolizată și de materia Sfintei
Euharistii. Pâinea euharistică formată din multitudine de boabe de grâu, este simbolul unității
desăvârșire între credincioși, „pe care Liturghia are menirea să o făurească.”11 La fel ca
strângerea boabelor de grâu într-o prescură, și strângerea laolaltă a boabelor de struguri care se
transformă în vin simbolizează unitatea credincioșilor în Hristos.
Aspectul misionar și comunitar al Sfintei Jertfe este întărit de rugăciunea care urmează după
preafacerea darurilor, numită și rugăciunea dipticelor. În această rugăciune este exprimată
unitatea și comunitatea eclezială. Dacă în Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, rugăciunea
„înglobeză într-o formă sintetică clerul, întreaga lume, Biserica sobornicească, asceții și
poporul”, în cea a Sfântului Vasile cel Mare, se mijlocește ca : „Dumnezeu să pomenească
toată Biserica, cea de la o margine până la cealaltă”, fiind mult mai cuprinzătoare.12
Preotul trebuie să aibă în vedere îndeplinirea scopului Sfintei Liturghii, apropierea
credincioșilor de Sfântul Potir. În măsura în care el reușește acest lucru, evită descompunerea
parohiei și asigură unitatea comunității. De aceea, este de datoria lui ca prin diferite metode
pastorale să atragă mulțimile spre Sfânta Euharistie. Prin participarea activă a credinicoșilor la

11
Pr. dr. Ioan Pop, op. cit., p. 177;
12
Pr. Ioan Bădiliță, op. cit., pp. 294-295;
viața Bisericii, se asigură și o bună predicare și înțelegere a Cuvântului Evangheliei, și în
același timp evitarea anumitor factori care afectează coeziunea parohiei. Abia după
împărtășirea credincioșilor se incheie Jertfa Euharistică, căci prin aceasta se îndeplinește sopul
acesteia, acela de sfințire a credincioșilor.
Dar pe lângă faptul că îi unește pe credinicioși cu Hristos, Sfânta Liturghie fiind alcătuită
din cântări, rugăciuni, lecturi biblice, gesturi și rituri liturgice, este: „o școală a învățăturii
creștine, un bogat și neprețuit tezaur de doctrină, o cateheză vie, la îndemâna și înțelesul
tuturor.” Astfel, Sfânta Liturghie reprezintă un important instrument pastoral al preotului prin
care își poate catehiza credincioși. Dacă ei cunosc simbolismul gesturilor liturgice, ascultă
citirile biblice și se concentrează la rugăciune și cântare, participă mai activ la Sfânta Liturghie,
formându-se o comunitate mai bine închegată și ancorată în viața duhovnicească. Datorită
răspunsurilor și cântărilor mai scurte și ușor de cântat, Sfânta Liturghie este slujba la care
credincioși participă mai activ prin cântare.
Creștinii primesc multe îndemnuri de viețuire duhovnicească în cadrul Sfintei Liturghii. În
mule locuri ei sunt îndemnați la pace. Așa începe prima rugăciune a Sfintei Liturghii, ectenia
mare, care cere să ne rugăm Domnului cu pace, repetându-se pe tot parcursul ei „Iară și iară
cu pace”, și încheindu-se cu cererea aceluiași lucru: „Cu pace să ieșim”.”13 Pe lângă pace, ea
îndeamnă la solidaritate și comuniune prin rugăciunile sale pentru tot poporul, mai ales pentru
categoriile aflate în suferință: cei în călătorie, bolnavii, osteniții și cei robiți; la îndepărtarea de
grijile lumii, și îndreptarea gândului către Dumnezeu: „Domnului să ne rugăm”, „sus să avem
inimile”. Totodată ea îndeamnă la o atitudine smerită față de importanța Jertfei Euharistice:
„Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte”, și la o jertfă personală „pe noi înșine și unii
pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.

13
***, Liturghier, p. 174;
 Sfânta Liturghie-centrul spiritualității creștine

În general, o spiritualitate adevărată este una vie, care angajează toată ființa omului, și este
alimetnată de comuniunea în rugăciune a tuturor membrilor comunității. Această comuniune,
alimentează viața fiecăruia, așa că de spiritualitate ține în mod necesar comuniunea.
Liturghia reprezintă trăirea vie a credinței creștine. Ea hrănește comuniunea spirituală întrea
creștini. Urcușul individual al fiecăruia prin curățire de patimi, dobândirea virtuților și
contemplarea rațiunilor nu s-ar putea realiză fără un urcuș liturgic. Sfânta Liturghie poate fi un
mijloc de transcedere a oamenilor la viața de comunicare cu Dumnezeu.
Întregul cult ortodox este o școală care transmite credincioșilor învățătura de credință, într-
un mod „imnologic, artistic, simbolic, dogmatic și moral.” Însă în ciuda faptului că în
creștinism cultul este plin de simboluri, totuși acestea sunt pătrunse de un realism, „în sensul
că în cult Duhul Sfânt împlinește ceea ce simbolul semnifică”14
În Ortodoxie, cultul are o poziție privilegiată, credința ortodoxă fiind una liturgică, în care
primează dreapta slăvire a lui Dumnezeu. Cultul creștin ortodox ia forma concretă a ritului,
împlinește cuvântul Mântuitorului fiind închinare duhovnicească, în Duh și adevăr, și are un
profund caracter eshatologic, având ca scop mântuirea oamenilor.
Poziționarea Sfintei Liturghii în centrul spiritualității este datorată și faptului că ea este
„ființa misionară a Bisericii” întrucât ea deține și transmite încă din veacul apostolic, în mod
nealterat, cele trei mari taine și anume: îmvățătura despre Sfânta Treime, Întruparea și prezența
Fiului lui Dumnezeu în lume prin Liturghie, și modul prezenței reale, adică Sfânta Euharistie.
Sfânta Liturghie este cea mai importantă slujbă, centrul cultului și al Bisercii deoarece prin
ea este prezent Hristos și ne cheamă la comuniune cu El. Este esențiala pentru viața comunității
„pentru că nimic nu poate fi realizat în Biserică fără comuniunea cu Hristos în Euharistie.” 15
Ea este cununa cultului ortodox întrucât în cadrul ei este reactualizată toată istoria mântuirii,
culminând cu Jertfa Mântuitorului.
Cuvântul „leitourgia” se folosea în vechime pentru cult, restrângându-se cu timpul doar
pentru slujba Sfințirii Sfintelor Daruri, arătându-se locul central pe care îl deține aceasta.

14
Pr. Florin Botezan, Sfânta Liturghie-cateheza desăvârșită, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2016, pp. 44-45;
15
Pr. Alexander Schmemann, Liturghie și viață. Desăvârșire creștină prin intermediul experienței liturgice,
Editura Basilica, București, 2014, p. 50;
 Rolul Sfintei Liturghii în cultul Bisericii este să ofere lui Dumnezeu sentimentele noastre
de preamările, de mulțumire și de cerere și să mijlocească împărtășirea credincioșilor de harul
Său „să ne facă părtași de harurile jertfei liturgice.”16 Încă de la întemeierea Bisericii, Sfânta
Liturghie a avut un loc central, unificând primele comunități și fiind elementul distinctiv al
creștinismului față de cultul mozaic.
Sfânta Liturghie este centrul spiritualității pentru că ea prelungește jertfa Mântuitorului.
Importanța și centralitatea ei este mărturisită și de faptul că ea are un rol anamnetic, cuprinzând
întreaga istorie a mântuirii, de la Națterea Mântuitorului până la Înălțare Sa la ceruri: „care se
perindă prin acte simbolice, prin lecturi și rugăciuni înaintea ochilor sufletești ai
credincioșilor.” 17
Ei îl văd și îl ascultă pe Hristos vorbindu-le, se cutremură de minunile
săvârșite de El și trăiesc patimile și răstignirea Mântuitorului pe Cruce. Și tot în Sfânta
Liturghie se bucură de Învierea Sa din morți, de biruința Sa asupra morți și a întunericului.
Așadar, Sfânta Liturghie este inima cultului ortodox și datorită rolului său de a aduce aminte
și a actualiza prin lucrarea Duhului Sfânt evenimentele mântuitoare. Sfânta Liturghie este o
lucrare actuală a lui Hristos, pentru că El este adevăratul ei Săvârșitor. El este prezent real atât
în darurile de jertfă, cât și în cuvintele Evangheliei, ale rugăciunilor și cântărilor.
Prin intermediul Sfintei Liturghii, Biserica face o restituire permanentă a istoriei mântuirii.
Prin fiecare Sfântă Liturghie, se amintește de mântuirea lumii prin Întruparea și patima lui
Hristos. Comunitatea liturgică este purtătoarea Evangheliei Noului Testament” și are un rol
important în apărarea, păstrarea, și transmiterea credinței.
Cel mai important motiv pentru care locul Sfintei Liturghii este centrul spirituaității este
acela că în cadrul ei, se sfințesc darurile de pâine și vin transformându-se în Trupul și Sângele
Mântuitorului, și se realizează împărtășirea credincioșilor, punctul culminant al vieții în
Hristos. Din acest motiv, întreaga viața a Bisericii manifestată prin cultul său, gravitează în
jurul Sfintei Liturghii. „Așa cum toate razele unui cerc duc în centrul său, tot astfel și slujbele
premergătoare Sfintei Liturghii duc la ea,...,” Toate laudele cultului creștin ne transmit istoria
mântuirii șine împărtășesc învățătura de credință, însă doar în Sfânta Liturghie ne împărtășim
de Hristos în chip real.
Sfânta Taină a Euharistie cuprinsă în Sfânta Liturghie are o importanță deosebită, întrucât
prin ea omul se împărtășește cu Hristos –izvorul harului, pe când prin celelalte primește doar
harul. Astfel toate actele care compun Sfânta Liturghie conduc spre împlinirea acestui scop, al

Pr. prof. dr. Petre Vintilescu, Funcțiunea ..., p. 17;

16

Pr. prof. Spridion Cândea, Cultul divin și pastorația creștină, factori de promovare a vieții religioase în
17

Ortodoxie, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXV (1967), nr. 11-12, p.1198;

împărtășirii. Întreaga rânduiala a Sfintei Liturghii este o pregătire pentru momentul culminant
al Euharistiei.
Rolul esențial al Sfintei Liturghii este subliniat de cuvintele Mântuitorului: „ dacă nu veți
mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui nu veți avea viață în voi.” (Ioan 6, 53-
54). Acestea exprimă obligativitatea Sfintei Euharistii, care se realizează în cadrul Sfintei
Liturghii. Împărtășirea cu Sfintele Taine este cea care susține viața credinciosului în Hristos,
de accea putem afirma caracterul liturgic și euharistic al vieții creștine. Ea este Taina Bisericii,
căci Biserica există în și prin Sfânta Liturghie: „Acolo unde este Euharistie, acolo este
Biserică”
Sfânta Euharistie trebuie să se afle în centrul educației noastre creștine deoarece ea este
„inima vieții Biserici.”18 Ea nu reprezintă doar un simbol, ci este o prezență reală, un act al
Bisericii De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur mărturisește o identitate de scop, săvârșitor și chiar
de loc între Cina cea de Taină și Sfânta Euharistie: „Pe Sfanta Masa nu este ceva mai putin.
Caci nu a facut-o pe aceea Dumnezeu si pe aceasta omul, ci si pe aceasta tot Dumnezeu. Insasi
aceasta este cea pe care Iisus Hristos o inconjura cu Sfintii Apostoli atunci.”19
În Sfânta Liturghie, se împlinește și caracterul eshatologic al cultului ortodox, deoarece încă
de la început este binecuvântată Împărăția Sfintei Treimi, și se produce un urcuș progresiv ce
visează împărtășirea credincioșilor cu Trupul și Sângele Mântuitorului pentru viața veșnică.
Textul sfintei Liturghii face trimitere în multe rânduri la adunarea eshatologică, în acest sens
fiind „o anticipare a ei.” Prin Sfânta Liturghie este posibilă intrarea noastră în Împărăția
Cerurilor și pregustarea ei încă din viața aceasta„mai precis unirea tuturor cu Hristos în
Biserică și intrarea Bisericii în Împărăția lui Dumnezeu, prefăcând viața noastră în comuniune
de iubire cu Sfânta Treime și între noi.”
Viața creștinilor, și educația lor religioasă, trebuie să se bazeze pe Sfânta Liturghie, ca taină
a Bisericii, care „cuprinde întreaga taină a mântuirii, taina unității, iubirii, sfințirii, jertfirii,
îndumnezeirii.”20
Pe lângă dimensiunea sa misionară, Euharistia este taina comunității și a unității. Prin Sfânta
Liturghie se realizezează comuniunea în Biserică în mai multe aspecte. În primul rând se
formează și se întărește comuniunea credincioșilor care se împărtășesc cu Dumnezeu. Apoi se
realizează comuniunea între credinicioșii care se împărtășesc de Trupul și Sângele Domnului

18
Pr. Alexander Schmemann, Liturghie și viață..., p. 44;
19
Sfântul Iona Gură de Aur, Omilii la Matei, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 23, trad. intr. și note de Pr.
Dumitru Fecioru, Bucureşti, 1994, p. 936;
20
Pr. Alexander Schmemann, Liturghie și viață..., p. 44;
deoarece sunt integrați în comunitate Trupului Său mistic, Biserica. Nu în ultimul rând, prin
Euharistie se realizează unitatea bisericilor locale și menținerea lor în comuniunea Bisericii cea
una. „Strângându-se să celebreze Euharistia, se adună întreaga Biserică, nu doar o parte a sa,
iar, în Euharistie fiecărei Biserici locale, se manifestă Biserica universală.”
În Biserică, harul Duhului Sfânt, prezent în toți membrii, îi adună în comuniune euharistică
după modelul comuniunii Treimice. În Euharistie, comunitatea este strânsă în comuniune,
deoarece ea este o chemare adresată poporului la pace și înțelegere pentru a constitui o
comunitate de iubire. „Iar pe noi pe toți, care ne împărtășim dintr-o pâine și dintr-un potir, să
ne unești unul cu altul prin împărtășirea Aceluiași Duh Sfânt.”
În Împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului, credinciosul intră în dialog atât Hristos,
în care vedem pe Dumnezeu, cât și cu toți membrii comunității. Ea reprezintă garanția și
semnul unității credincioșilor, de iubire și de rugăciune”21 care se manifestă în interiorul
Bisericii.
Premisele pentru o comuniune cu ceilalalți membrii ai Bisericii sunt numeroase. La baza
comunității stă relația noastră de fraternitate, deoarece „ provenim de la un singur Tată,..., am
fost creați toți după chipul și asemănare Lui. De asemenea avem toți obârșia de la un singur
tată pământesc, Adam. Trăim în același loc și avem Biserica mamă comună.”22 Pe lângă aceste
lucruri, suntem uniți printr-un „ Domn, o credință, un botez” (Efeseni 4,6). Împărtășim aceași
credință într-un Dumnezeu, cu care am intrat în comuniune prin Taina Botezului, poarta de
intrare în comunitatea creștină, și suntem susținuți în ea de harul Sfântului Duh care lucrează
în lume.
Caracterul comunitar al Bisericii se desăvârșește în Sfânta Liturghie. Încă din etimologia sa,
Liturghia face trimitere la comunitate, întrucât înseamnă slujire comună adusă lui Dumnezeu.
Este un factor de unitate deoarece adună poporul oferindu-i un scop comun. Sfânta Liturghie
este „cel mai efectiv mijloc de creare, menținere și întărire a comunității între oameni, ca
anticipare a Împărăției Sfintei Treimi” 23, deoarece în cadrul ei, credincioșii trăiesc în comun
progresul în comuniunea cu Dumnezeu.
Credinicioșii participă atât la aducerea jertfei cât și la împărtășire. Ei nu sunt spectatori la
jertfa liturgică, ci sunt copărtași la săvârșirea Sfintei Euharistii, deoarece preotul nu se roagă
singur, ci : „comunitate este împreună-jertfitoare și împreună-jertfită în și cu Hristos, sub

21
Pr. prof. dr. Ion Bria, Biserica și Liturghia, în „Ortodoxia”, XXXIV (1982), nr. 4, p. 484;
22
***, Viața în Hristos după Sfântul Grigorie Palama, Editată de Sfânta Biserică Mitropolitană „Sfântul
Grigorie Palama”, Tesalonic, 2017, p. 25;
23
Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune..., p. 15;
rânduiala preotului liturghisitor care pune în mișcare această operă de cult.” Unitatea Sfintei
Liturghii este desăvârșită de împărtășirea credincioșilor. De altfel, apartenența credincioșilor
la comuniunea liturgică se realizează prin Euharistie. Comuniunea euharistică întemeiază și se
prelungește în comuniunea umană.
Relația dintre preot și credincioși pe parcursul Sfintei Liturghii argumentează importanța
unei comunități. Încă de la începutul ei, Sfânta Liturghie ne introduce în comunitatea împărăției
Sfintei Treimi, care imită legătura de iubire din sânul Ei. Rugăciunile sunt la plural. Preotul se
roagă pentru comunitate dar nu singur, ci împreună cu aceasta. El duce rugăciunea comunității
lui Dumnezeu și oferă credincioșilor binecuvântarea Lui. Prin comuniunea de împărtășire, de
credință și de rugăciune, Sfânta Liturghia mijlocește „coordonarea și armonia credincioșilor
într-o slujire unică”, fapt care face comunitatea vie și mărturisitoare.
Jertfe Euharistică mai poate fi privită și „ca un mijloc de transcendere a oamenilor de la
viața închisă în egoism și în lume la viața de comunicare în Dumnezeu.”24 Din modul în care
ne comportăm în Sfânta Liturghie, prin rugăciunea noastră comună, ne ridicăm din propriul
nostru univers egoist, și ieșim în întâmpinarea celuilalt, ne unim cugetele pentru a ne ruga
împreună.
Comunitatea credincioșilor uniți în fața Sfântului Potir devine factor de misiune în societatea
contemporană, tot mai amenințată de anumiți factori de dezbinare comunitară cum ar fi
indiferentismul religios în antiteză cu prozelitismul sectar. Ei propovăduiesc prin exemplul viu
puterea unificatoare a Sfintei Liturghii, care pregătește credincioșii pentru viața veșnică.
Misiunea comunității este de a strânge în această unitate și persoanele care nu au descoperit
Cuvântul lui Hristos.
Unitatea dintre credincioșii și Hristos, nu presupune însă amestecare sau confundare, căci
fiecare rămâne persoană cu calități proprii, dar se bucură de îmbogățirea cu expreiența
celorlalți. Este mai degrabă, o unire în dragoste, care presupune identitatea fiecăruia dar și
îmbogățirea reciprocă. Chiar și în unire cu Dumnezeu, credinciosul își păstrează persoana
neamestecata cu El. Progresul omului în comuniunea cu Dumnezeu și cu semenii, este un urcuș
liturgic, o participare la viața comunității.
Comuniunea între oameni sporește în măsura în care ei participă activ la viața bisericii.
Participarea regulată la Sfânta Liturghie transmite comuniunea de iubire dintre membrii
comunității și în viața socială. Liturghia adună poporul în fața lui Hristos, depășind interesele
personale ale fiecăruia în parte, propunându-le un scop comun, unirea cu Hristos, la care ajung

24
Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune..., p. 9;
împreună. Chiar în sânul familiei se întărește comuniunea membrilor prin participarea lor la
aceeași Sfântă Liturghie. „Comunitatea între ei se adapă atunci din izvorul comun suprem al
iubirii și al vieții netrecătoare, care poate face să slăbească divergențele.”25
Modelul de comunitate presupune unitatea membrilor în dragoste, după modelul Sfintei
Treimi, susținută de Hristos prin Împărtășirea cu Trupul și Sângele Său. De aceea, doar în
cadrul Sfintei Liturghii credincioșii se unesc cu Hristos și cresc în comuniune prin Euharistie,
care îi face să trăiască încă de pe pământ într-o comuniune asemănătoare Împărăției Cerurilor.
Exemplul de trăire în comuniune îl oferă Biserica prin Proscomidie. Așezarea Mântuitorului
Hristos în centru, în jurul Său fiind așezați Maica Sa și cetele sfinților, sau cei care s-au sfințit
și se bucură de comuniunea cu Dumnezeu în Împărăția Cerurilor, iar jos, candidații la sfințenie,
sau cei care doresc să intre în Împărăția Cerurilor, și pentru asta se împărtășesc cu Hristos.

Concluzii

Sfânta Liturghie este cea mai importantă slujbă a Bisericii deoarece în cadrul ei, credincioșii
se întânlesc cu Hristos în mod real prin Împărtășirea cu Trupul și Sângele Său. Ea desfășoară
pentru Biserică o dublă lucrare, misionară și pastorală, prin care vizează „mărturisirea și
păzirea revelației divine.”26 Liturghia este centrul cultului creștin pentru că actualizează
întreaga istorie a mântuirii oferind credincioșilor posibilitatea împărtășirii de roadele Jertfei
Mântuitorului Hristos.
Sfânta Liturghie a împlinit lucrarea de pastorație și mărturisire a Bisericii, încă din perioada
apostolică până în zilele noastre, păstrându-și trăsăturile originare. Prin dimensiunea sa
catehetică, Liturghia se îngrijește de păstrarea și transmitere revelației. Astfel, prin rugăciune
și cântare comună, prin citirile biblice și prin simbolismul gesturilor și riturilor liturgice,
credincioșii primesc învățătura de credință și și-o însușesc pentru a participa cât mai activ la
slujbă și a înainta spre Împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului. Această parte se
îndeplinește, în principal, în prima parte a Sfintei Jertfe, liturghia cuvântului, în care
credincioșii ascultă și se împărtășesc cu Cuvântul lui Dumnezeu. Prin citirile biblice, și
tâlcuirea lor în omilii, Biserica instruiește poporul.„ La această parte sunt invitați să asiste cei

25
Ibidem, p. 16;
26
Pr. prof. dr. Ion Bria, Mergi în pace..., p. 35;
nebotezați, ceea ce înseamnă că Evanghelia se adresează tuturor, că ea are valoare
universală.”27
Împărtășirea credincioșilor din aceeași Potir creează comuniune atât între ei și Dumnezeu,
cât și între credincioșii care s-au împărtășit. Așadar, viața comunitară, după exemplul
comuniunii Sfintei Treimi, este urmare a Euharistiei. Comuniunea se realizează în comunitate,
dar și între toate comunitățile, deoarece ne Împărtășim cu Același Trup și Sânge a lui Hristos.
Prezența Duhului Sfânt în credincioșii participanți face comunitatea să trăiască în comuniune,
fiind exemplu misionar de dragoste inter-umană. Însă nu doar starea de comuniune inter-
personală și deschiderea credincioșilor către toți oamenii, ci „și motivarea și determinarea
misionară a credinciosului își au izvorul în cult.”28
Sfânta Liturghie este centrul comunității, deoarece de aici credincioșii care s-au întânlit cu
Hristos, pleacă în lume și mărturisesc ceea ce au văzut și au învățat de la El, și tot aici se întorc
pentru a întări legătura cu Hristos. Sfânta Liturghie pregătește viitori misionari, care la
îndemnul de a ieși cu pace, încep lucrarea lor în virtutea misiunii pe care o au de a fi preoți și
mărturisitori ai lui Hristos.
În acest sens, nu putem vedea Sfânta Liturghie ca o slujbă a cultului public desfășurată în
Biserică într-o anumită perioadă de timp, ci ea trebuie să se imprime în modul de viață al
creștinilor, care trebuie să o continue în viața și activitățile lor. Pe lângă mijloacele pe care
Sfânta Liturghie le pune la îndemână credincioșilor și pe care aceștia le folosesc în misiunea
lor, cel mai de succes argument îl reprezintă unitatea dintre cuvânt și faptă care se oglindește
în comporamentul creștinilor. „Misiunea este o chemare mântuitoare către cei din afara
Bisericii și vizează liturghizarea și filocalizarea existenței umane în Biserică.”

27
I.P.S. prof. univ. dr. Nifon Mihăiță, Misiologie creștină...., p. 45;
28
Pr. prof. dr. Ion Bria, Curs de Teologie și practică misionară ortodoxă, Geneva, 1982, p. 81;
 Bibliografie
1. ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea
Fericitului Părinte DANIEL – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008;
2. ***, Liturghier, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu Binecuvântarea Prea
Fericitului Părinte Teoctist-Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995;
3. ***, Viața în Hristos după Sfântul Grigorie Palama, Editată de Sfânta Biserică
Mitropolitană „Sfântul Grigorie Palama”, Tesalonic, 2017;
4. Sfântul Iona Gură de Aur, Omilii la Matei, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 23,
trad. intr. și note de Pr. Dumitru Fecioru, Bucureşti, 1994;
5. Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2014;
6. Idem, Tâlcuirea dumnezeieștii liturghii , trad. Pr. prof dr. Ene Braniște, format digital,
Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989;
7. BĂDILIȚĂ, Pr. Ioan, Dumnezeiasca Liturghie, misiune eclezială și mărturisire de
credință, Editura Doxologia, 2006;
8. BEL, Pr. prof. dr. Valer, Misiunea Bisericii în lumea contemporană, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002;
9. BOTEZAN, Pr. Florin, Sfânta Liturghie cateheza desăvârșită, Editura Reîntregirea,
Alba Iulia, 2016;
10. BRANIȘTE, Pr. prof. dr. Ene, Liturgică Specială-pentru facultățile de teologie, Editura
Nemira, București, 2002;
11. Idem, Liturghia-sufletul etern al Ortodoxiei în rugăciune-studii de Teologie Liturgică,
vol 1, Editura Andreiana, Sibiu, 2013;
12. Idem și BRANIȘTE, Prof. Ecaterina, Dicționar de cunoștințe religioase, Editura
Andreiana, Sibiu, 2010;
13. BRIA, Pr. prof. dr. Ion, Dicționar de Teologie Ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998;
14. Idem, Liturghia după liturghie: misiune apostolică şi mărturie creştină azi, Editura
Athena, București, 1996;
15. Idem, Mergi în pace! Perspective ortodoxe în misiune, Editura Reîntregirea, Alba Iulia,
2015;
16. HIMCINSCHI, Pr. lect. univ. dr. Mihai, Biserica în societate. Aspecte misionare ale
Bisericii în societatea contemporană, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2006;
17. Idem, Misionarismul vieţii ecleziale, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2008;
18. MATSOUKAS, Nikolaos, Teologia Dogmatică și simbolică, vol II, trad. Nicușor
Deciu, Editura Bizantină, București, 2006;
19. POP, Pr. dr. Ioan, Sfânta Liturghie în viața credincioșilor, Editura Ecclesiast, Sibiu,
2011;
20. SCHMEMANN, Pr. Alexander, Euharistia-Taina Împărăției, Editura Anastasia,
București, 1984;
21. Idem, Introducere în teologia liturgică, Editura Sofia, București, 2009;
22. Idem, Liturghie și viață; Desăvârșire creștină prin intermediul experienței liturgice,
Editura Basilica, București, 2014;
23. Idem, Pentru viața lumii. Sfintele Taine și Ortodoxia, trad. Pr. prof. dr. Aurel Jivi,
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2012;
24. STĂNILOAE, Pr. prof. Dumitru, Spritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă,
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004;
25. Idem, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Editura Institutului Biblic şi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010;
26. VINTILESCU, Pr. prof. Petre, Istoria Liturghiei în primele trei veacuri, Editura
Nemira, București, 2001;
27. STĂNILOAE, Pr. prof. Dumitru, Liturghia comunității și jertfa interioară în viziunea
filocalică, „Ortodoxia”, XXX (1978), nr. 1-2;
28. Idem, Cântarea Liturgică comună-mijloc de întărire a unității în dreapta credință, în
„Ortodoxia”, XXXIII (1981), nr. 1;