Orașul Târgoviște

Târgoviște este un municipiu, reședință de județ și cel mai mare oraș al județului
Dâmbovița. Are o populație de aproximativ 89.000 de locuitori.
Târgoviștea te fascinează prin istoria, oamenii şi locurile sale. Trecutul este prezent la orice
pas prin vechea cetate a Ţării Româneşti. Oricine vine la Târgoviște nu are cum să nu ramână
impresionat de patrimoniul său cultural: de la monumente de for public, la clădiri ce amintesc
de fosta capitală medievală, de la primele tipărituri din spaţiul românesc, la salba de biserici
si mănăstiri ce o inconjoară, în care cultura şi credinţa creştină s-au contopit. Palatul Poştei
(Poşta veche), Mitropolia, grădina publică, de o frumuseţe deosebită, statuile şi şcolile, toate
acestea dau un farmec aparte străzilor, un parfum de epocă pe care turistul îl poate simţi
oricând. Localitatea Târgoviște nu trebuie ratată de turiștii îndrăgostiți de artă și istorie, care
vor să vadă locuri minunate și să cunoască mai bine trecutul acestei așezări.
Târgoviștea s-a născut şi a înflorit pe malul râului Ialomiţa, la limita dintre deal şi cea de
câmpie, acolo unde locuitorii fiecăreia dintre aceste zone veneau să-şi schimbe produsele.
Cezar Bolliac spunea că numele orașului Târgovişte vine de la „târg". Locul era protejat de
păduri, ape curgătoare şi mlaştini, departe de graniţa Imperiului turcesc. Toate acestea au
contribuit din plin la alegerea lui pentru stabilirea unei noi reşedinţe domneşti. Simbolul
oraşului este Turnul Chindiei ce impresionează prin unicitatea şi modalitatea originală a
construcţiei şi care, pe vremea lui Vlad Ţepeş, a servit ca important element în apărarea Curţii
Domneşti. Cercetările din ultimii ani au dovedit că Turnul Chindiei a fost zidit peste pridvorul
paraclisului din vremea lui Mircea cel Bătrân. Acesta servea ca punct de observaţie şi de pază
asupra curţii şi împrejurimilor ei. Din vârful lui, cineva striga din răsputeri și anunța orele, iar
la asfințitul soarelui, adică la chindie, dădea semnale pentru întreruperea circulaţiei în timpul
nopţii. De aici provine și numele.
Municipiul Târgovişte este situat în câmpia subcolinară care-i poartă numele, parte a
câmpiei piemontane înalte, la zona de contact dintre Subcarpaţii Getici şi Câmpia Română.
Oraşul beneficiază de o aşezare prielnică, în apropierea paralelei de 45°, anume 44°56'
latitudine nordică şi meridianul 25°26' longitudine estică.
Aflat la încrucişarea unor vechi drumuri comerciale (Buzău, Brăila, Giurgiu, Braşov,
Câmpulung), municipiul reprezintă un important nod al căilor de comunicaţii rutiere şi
feroviare, găsindu-se la numai 78 km de Bucureşti, la 48 km de Ploieşti şi la 110 km de Braşov.
Cadrul natural a asigurat condiţii de habitat deosebit de prielnice pentru dezvoltarea
unui centru urban, în jurul căruia au gravitat aşezări rurale înşirate pe văile mijlocii ale râurilor
Ialomiţa şi Dâmboviţa. Târgoviştea de astăzi reprezintă un important centru cultural-istoric şi
turistic al ţării.
Spre nord de Târgovişte, relieful este mai cutat, dealurile din vecinătate urcând spre
culmile munţilor Bucegi şi Leaota. Către sud şi sud-vest se întinde Câmpia Română. Spre nord-
vest, în imediata vecinătate a oraşului domină dealul Mănăstirii, care coboară în trepte spre est.
Înălţimea dealurilor din vecinătatea oraşului atinge cota de 425 m, întreaga zonă
colinară caracterizându-se prin văi săpate de torenţi şi chiar alunecări de teren. În marginea
vestică a Târgoviştei relieful este uşor bolțit, formând pragul interfluvial dintre Ialomiţa şi
Dâmboviţa. Dealurile din dreapta Ialomiţei sunt mai depărtate de oraş, la cca. 6 km, formând
un platou - Gruiul Prisăcii.
Vatra oraşului, delimitată la est de râul Ialomiţa, se află la o înălţime de 10-15 m
deasupra luncii inundabile a Ialomiţei. Lăţimea acestei terase este de 6-7 km şi constituie
cumpăna apelor, între bazinul Ialomiţei şi al Dâmboviţei. În zona municipiului, lunca Ialomiţei
are o lăţime de 500-2000 m şi o înclinaţie de 4,5 m la kilometru.
Câmpia Târgoviştei se desfăşoară în dreapta Ialomiţei pe o lărgime de 6-8 km în
vecinătatea oraşului, fiind străbătută de numeroase pârâie. Amintim Ilfovul care izvorăşte din
dealul Teişului şi, având ca surse de alimentare ploile şi zăpezile, Milioara, canalizată parţial
pe Şanţul Cetăţii, încă din secolul al XVII-lea şi recent deviată spre râul Ilfov şi Iazul Morilor
care trece pe la nord de Curtea Domnească.
Geomorfologic, municipiul Targoviste cu zonele adiacente se dezvoltă pe patru unități
de terasă din interfluviul Dâmbovița-Ialomița și anume:
Terasa înaltă – cu o dezvoltare redusă la limita de vest cu comuna Dragomirești, cu aspect
de piemont mai înalt față de relieful din jur cu cca. 5.00 – 15.00 m. Lățimea maximă măsurată
în zona limitei orașului este de 500 m. Este terasa pe care este amplasat rezervorul de apă
potabilă care înmagazinează apa de la sursa Butoiu – Hulubești;
Terasa superioară - cu un relief aproximativ plan, stabil, cu o dezvoltare mare între Priseaca
și Teiș (dealul Teiș) și a Platformei industriale Târgoviște Sud, începând din dreptul
microraionului 6, de la o linie paralelă cu B-dul Unirii;
Terasa inferioară – de pe partea dreaptă a râului Ialomița, cu o dezvoltare continuă, o lățime
maximă de 1.750 m și o denivelare maximă față de terasa superioară de 10 m pe teritoriul
satului Teiș. Cea mai mare parte a orașului Târgoviște este situată pe această terasă. În zona
orașului denivelarea dintre terasa superioară și cea inferioară este de 1.00 - 3.00 m . Are un
aspect aproximativ plan, cu o pantă medie de 0,8% către SE, fără potențial de risc în ceea ce
privește fenomenele de inundabilitate.
Terasa joasă – mai coborâtă cu cca. 2.00 - 6.00 m față de terasa inferioară cu dezvoltare
continuă pe ambele maluri ale râului Ialomița și dimensiuni variabile cu lățimea maximă de
1.000 m în dreptul Pasajului denivelat de la Târgoviște nord. Deoarece râul Ialomița, în dreptul
orașului Târgoviște, curge pe roca de bază, terasa joasă are caracterul unei terase suspendate.

Din punct de vedere hidrografic, teritoriul municipiului Târgoviște se încadrează între

2 bazine hidrografice și anume:

1. Bazinul hidrografic Ialomița – Buzău cu râul Ialomița și afluentul său pârâul

Milioara.
Râul Ialomița prezintă o albie în formă de U, cu maluri înalte de 5.00 – 8.00 m și un
gradient hidraulic de cca 2%, care permite scurgerea rapidă a apelor și de aceea zona nu
prezintă potențial de risc cu privire la fenomenele de inundabilitate. În perioadele cu precipitații
abundente, viiturile erodează intens malurile.
Pe râul Ialomița este amenajat un prag de fund, în aval de podul de la Teiș, pentru
protejarea acestuia și apărării de mal. Din dreptul acestor amenajări este deviată apa Iazului
Morilor care a fost folosit în trecut la punerea în mișcare a morilor. Acest curs de apă prezintă
maluri înalte de 0,5 – 1,5 m, acoperite cu vegetație. Din apa canalului este alimentat lacul
artificial situat în Parcul Chindia.
În dreptul sediului Apele Romane, pe râul Ialomița este amenajată o acumulare cu baraj
de beton, din care se formează un canal de aducțiune – derivația Târgoviște, prin care se
dirijează apa către lacurile de la Văcărești de pe cursul pârâului Ilfov.
Pârâul Milioara în prezent are un debit temporar, a suferit importante modificări
antropice în decursul timpurilor. El prezenta inițial un curs puternic meandrat. După realizarea
valului de apărare și Șanțul Cetății, apa
2. Bazinul hidrografic al râului Argeș are ca afluent principal râul Dâmbovița.
Râul Dâmbovița colectează părăul Ilfov care străbate partea de vest a municipiului
Târgoviște.
Pârâul Ilfov își are izvoarele prin pârâul Plaiului, sub dealul Priseaca și prezintă un curs
permanent aproape paralel cu cel al râului Dâmbovița, cu numeroase meandre. Pe cursul său
superior sunt amenajate prin baraje de pământ trei lacuri, cu dimensiuni variabile.
 Din dreptul traversării DN 72 Târgoviște –Câmpulung Mușcel, pârâul Ilfov prezintă un
curs amenajat, canalizat prin care s-au eliminat meandrele. Lateral stânga, în zona unei foste
meandre de pe pârâul Ilfov s-a format un lac al cărui volum de apă este dependent de
precipitații. Pârâul Ilfov are rețea deasă de afluenți cu debit temporar sau permanent dintre care
se identifică pârâul
La cca. 700 m față de DN 72 Târgoviște –Câmpulung spre zona de izvoare a pârâului
Adiacent teritoriului municipiului Târgoviște în partea de SV la limita cu satul
Dumbrava sunt amenajate prin barare o salbă de lacuri. Zona adiacentă satului Priseaca spre
Dragomirești și zona terasei joase de pe partea dreaptă a râului Ialomița, ocupat de terenurile
arabile destinate cultivării legumelor este traversată de numeroase canale de irigație – desecare.
Canalele de desecare din zona satului Priseaca sunt invadate de vegetație cu riscul de a fi
colmatate.

Clima oraşului Târgovişte este determinată de aşezarea geografică şi de relief. Paralela de

45° care trece pe la nord de teritoriul municipiului (Şotânga-Doiceşti-Aninoasa) şi care
reprezintă nu numai jumătate din distanţa dintre pol şi ecuator, ci şi dintre culmile Carpaţilor
Meridionali şi Câmpia Română explică clima temperat-continentală a oraşului.
Amplitudinea termică anuală specifică acestei latitudini este diminuată de amplasarea
oraşului în zona intracolinară: Măgura Bucşanilor opreşte gerurile şi vânturile puternice din
timpul iernii, iar dealurile şi Valea Ialomiţei temperează canicula verii. Se poate spune că
Târgoviştea beneficiază de un climat plăcut, unul dintre cele mai favorabile din ţară. Clima
Târgoviştei se caracterizează printr-o temperatură medie anuală de 9,9°C şi o amplitudine
termică de 22°C (temperatura medie a lunii ianuarie fiind de -1,2°C, iar a lunii iulie de
+20,8°C). Temperatura maxima absolută înregistrată la Târgovişte a fost de +40,4°C în anul
1946, urmată de 39,1°C în anul 2000. Minima absolută s-a înregistrat pe 13 ianuarie 2004, și a
fost de -25,8 °C. Valoarea anuală a bilanţului radiativ (intensitatea anuală a căldurii solare) este
de 50 kcal/cm² - căldură care ajută la dezvoltarea optimă a covorului vegetal.
Regimul eolian se caracterizează prin predominarea vânturilor de nord-vest, nord-est şi
vest atât în perioadele reci ale anului cât şi în cele calde. Vitezele medii anuale ale vânturilor,
în funcţie de direcţie variază între 2,1 şi 3,2 m/s (din direcţia NE, respectiv N) iar vitezele medii
lunare între 0,9 m/s (din SE în ianuarie) şi 4,2 m/s (din NE în martie). Frecvenţa perioadelor
de calm e mai mare în perioada rece, peste 40% în intervalul octombrie-februarie (decembrie
şi ianuarie peste 45%). Cel mai mare număr de zile senine se înregistrează în intervalul iulie-
octombrie, media pentru această perioadă fiind de 7,9 zile senine/luna (25,5%). Media anuală
arată 63,4 zile senine/an.
Precipitaţiile atmosferice ating în zona municipiului valori cuprinse între 450-780 mm
anual, deşi s-au înregistrat şi valori extreme de 368 mm (1992) sau 1015 mm (1979). Media
sumei anuale, de 627 mm, arată că în zonă sunt condiţii favorabile dezvoltării plantelor, mai
ales că valorile maxime lunare se înregistrează în iunie (media lunară 101 mm) şi iulie (media
lunară 84 mm).
Municipiul Târgoviște are un potenţial turistic ridicat datorită existenței monumentelor
culturale și istorice de valoare, precum și a condiţiilor naturale și a peisajului pitoresc.

Oraşul se mândreşte cu vestigiile istorice:

Curtea Domnească, ridicată de Mircea cel Bătrân în 1395, lărgită de Petru Cercel în 1583 și
renovată de Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu în secolul XVII;
Turnul Chindiei, ridicat de Vlad Ţepes, cu o înălțime de 27 m, acesta fiind unul dintre
simbolurile orașului;
40 de biserici și mănăstiri;
 Muzeul de istorie, Muzeul Tiparului și a cărților vechi, Muzeul Scriitorilor și Muzeul
memorial Gheorghe Petrașcu;
Puncte de referinţă pentru cultura modernă: Casa de cultură a Sindicatelor, Casa de cultură
a tineretului, Casa de cultură a Armatei, Teatrul Mihai Popescu şi Teatrul Tony Bulandra;
Municipiul Târgoviște intenționează să implementeze o serie de proiecte pentru
îmbunătățirea infrastructurii urbane și turistice, cu scopul atragerii de turiști autohtoni și
externi. Se vor realiza și o serie de acțiuni de marketing și publicitate în acest domeniu.
"Curtea Domneasca" grupeaza monumente din secolele XV-XVIII. Prima casă domnească,
împrejmuită cu un zid de incintă din piatră, cu turnuri patrulatere, datează din vremea domniei
lui Mircea cel Bătrân. Sub Vlad Ţepeş (1456-1462) Curtea Domnească a dobândit noi
construcţii printre care şi Turnul Chindiei.
După domnia lui Radu de la Afumaţi, în timpul lui Petru Cercel au avut loc ample lucrări
de construcţie vechiului palat i se adaugă unul nou, înconjurat de grădini, cu fântâni alimentate
cu apă adusa din apropierea Targovistei prin conducta din lemn de pin.
Au loc lucrari de reconstructie în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, care au
durat 7 ani. Cele doua case domneşti au fost transformate într-un palat în "stil brâncovenesc".
În 1737, în timpul luptelor turco- austriece, Curtea Domnească este arsă. Numai Biserica
Domnească a mai fost reparată.
Turnul Chindiei, în forma de astăzi este rezultatul "restaurării" executate în anii 1847-
1851.
În anii 1907-1910, N. Ghica-Budeşti, a restaurat biserica domnească, pentru ca apoi să
degajeze beciurile vechii case, a bisericii paraclis, a băii domneşti.
Complexul Muzeal "Curtea Domnească" cuprinde monumente de arhitectură medievală
ce formează ansamblul Curţii domneşti, dintre care unele adăpostesc expoziţii:
- În turnul Chindiei: "Dracula. Legendă şi adevăr istoric"
- În biserica domnească: "Colecţia de artă brâncoveneascâ"
- În beciurile casei domneşti din sec al-XVI-lea - "Din istoria Curţii domneşti",
"Lapidarul"
- În biserica "Sf. Vineri" - "Colecţia de icoane".
Turnul Chindiei
Încă de la intrare, vizitatorul se simte copleşit de silueta zveltă şi elegantă a Turnului
Chindiei, unic şi măreţ în capătul aleii pietruite.
Funcţiile turnului au evoluat: turn-clopotniţă în secolele XIV-XV; turn de stajă şi apărare
în secolele XV-XVI; turn ceasornic în secolul al XVII-lea; 1853 - foişor de foc.
Vizitatorul urcă 122 de trepte pentru a se bucura de încântătoare privelişte a oraşului şi
împrejurimilor ce i se oferă de la înălţimea celor 27m ai terasei turnului, va zăbovi la etajele al
doilea şi al treilea pentru odihnă, timp în care se poate familiariza cu personalitatea domnului
Vlad Ţepeş, prezentă în fotoexpoziţia intitulată "Vlad-Ţepeş- Dracula. Legendă şi adevăr
istoric".
Ctitoria lui Petru Cercel se încadrează în tipul de plan cruce greacă (ca şi biserica din Curtea
de Argeş şi Mitropolia Târgovişte) care au servit ca model.
Pridvorul este mărginit pe 3 laturi de 12 stâlpi de zidărie.
Pronaosul prezintă o boltă semicilindrică mică, dispusă central, în axul intrării, iar de o
parte si de alta, cele 2 turle mici. Acest compartiment, a adăpostit mormintele familiei Matei
Basarab, Bălaşa (soţia lui Constantin Şerban).
Naosul, de formă pătrată, este acoperit de 4 bolţi în leagăn, sprijinite pe 4 stălpi de zidărie
dispuşi simetric, bolţi care susţin turla mare. Spaţiile aflate între braţele egale ale crucii marcate
de stâlpi sunt acoperite cu cupole.
Absida altarului este încăpătoare şi flancată de alte 2 mai mici, acoperite cu bolţi
semicilindrice.
 Pe latura de vest a naosului se afla un balcon susţinut de o boltă descărcată pe 2 stâlpi şi
o colonetă din piatră.
În stânga intrării se remarcă portretele voievodale:
– Neagoe Basarab, Matei Basarab
– în vestul pronaosului: Petru Cercel şi Constantin Brâncoveanu
– în dreapta intrării: Mihai Viteazu, Radu Şerban, Constantin Şerban, Şerban
Cantacuzino şi Radu Mihnea.
Dintre piesele de mare valoare artistică care mobilează biserica se remarcă iconostasul
brâcovenesc realizat în lemn, sculptate şi poleite cu aur, având pe registrul de deasupra uşii
împărăteşti stema Tării Romăneşti, iar pe bagheta superioară, anul realizării încrustat cu cifre
chirilice şi arabe: 1693.
Biserica Sfînta Vineri
Biserica Sf.Vineri Este ctitoria lui Vlad Călugărul şi a soţiei sale Smaranda.
Are planul trilobat de formă alungită, compus din pridvor, pronaos, naos şi altar.
Pridvorul prezintă analogii cu pridvorul bisericii domneşti de sus, pronaosul având şi rol de
gropnită pentru "coniţa Stanca" nepoata lui Constantin Brâncoveanu.
Casa zisă a doamnei Bălaşa, cu inscripţia ce o datează la 1650 se datoreşte
transformărilor făcute de N.Brătescu la 1852, prilej cu care s-au adus pisania de piatră a
jupânului Manea Clucer, pisania încastrată pe fatada sudică a casei numită "a Bălaşei" şi piatra
de mormînt a acesteia, considerând că în acest fel îi va creşte importanţa.
Această construcţie este tratată arhitectural ca nişte adevărate chilii mănăstireşti, cele 4
încăperi dispuse în şir, cu bolţi şi pardosite cu cărămizi, armonios concepute, dar modeste şi
care emană simplitaCeea ce numim astăzi Ansamblul arhitectural al Mânăstirii Stelea,
reprezintă o zonă cu profunde implicaţii în evoluţia urbanistică a oraşului medieval, cu
construcţii ridicate pe parcursul mai multor veacuri, ultima, considerată cronologic, fiind
ctitorie a lui Vasile Lupu-1645.
Mărginit de Calea Domnească şi la aproximatriv 200m N de Mitropolie, el îşi justifică
denumirea de "Ansamblu arhitectural prin însăşi componentele sale: o biserică din secolul al
XIV-lea şi una din secolul al XV-lea; turnul clopotniţă, mânăstirea cu biserica din veacul al
XVII-lea ridicată de Vasile Lupu, domnul Moldovei.te.

COMPLEXUL MONUMENTAL MITROPOLITAN

Mitropolia
Neagoe Basarab a început să facă această sfântă şi mare Mitropolie, în stilul Sfintei Sofia.
La "Curtea de Argeş să fie mânăstire şi arhimăndrie, iar la Târgovişte să fie mitropolie
stătătoare".
Alături de biserică se afla "locuinţa mitropolitului" care era foarte mare şi cu trei curţi.
Important centru cultural şi tipografic, aici au funcţionat atelierele de pictură, o
tipografie, Centrul Academic, şcoli. Mitropolia s-a numărat printre puţinele ansambluri
arhitecturale din Târgovişte, înconjurat cu ziduri care îi dădeau un caracter distinct şi-l
individualizau.
Mitropolia Terminată în 1933, biserica a fost pictată de Dimitrei Belizarie iar sculptura
iconostasului a fost realizată de Pandele Theodorescu.
După amplele lucrări de restaurare a bisericii Mitropoliei, arhiepiscopul Târgoviştei nu
poate lăsa lucrarea realizată doar pe jumătate; iar lucrările vor continua.

BISERICA ALBA
Construcţia aparţine sfârşitul secolului XVI şi începutul secolului următor.Biserica a
suferit transformări neesenţiale.
 Biserica este de dimensiuni modeste, caracterizată prin dimensiuni modeste, modificat şi
extins, pronaos, naos şi altar.
Exteriorul este împărţit de un brâu în 2 registre, partea superioară fiind împodobită de
panouri şi medalioane pictate probabil de Pană Hagi Avram(1885).
Pictura a fost realizată de P.A.Piskariov şi de fiica sa Ana (1932).

BISERICA "SFÂNTUL NICOLAE SIMULEASA"

Realizată în plan trilobat, biserica a fost compusă iniţial din pronaos, naos şi altar, căruia
i s-a adăugat în 1800 un pridvor.
Pronaosul adăugit, boltit cu o calotă semicirculară, este continuat cu naod pe care s-a
supraânălţat o calotă, tamburul unei turle.
Absida altarului este semicirculară la interior şi poligonală la estrerior. Decoraţia
exterioară păstrată numai în parte, este împărţită în două registre egale, de către un brâu prifilat,
cel inferior păstrând arcurile originale.
Pictura bisericii aparţine lui Pană Hagi Avram.

BISERICA "STOLNICULUI"
A fost construită în 1705, refăcută mai apoi de Răducanu Dudău.
Palatul individual a fost dreptunghiular, compus din pridvor, naos şi absida altarului.
Pronaosul era boltit prin 2 calote susţinute de arce pe console care susţineau 2 turle mici. Naosul
de formă pătrată, nu mai păstrază boltirea iniţială, care susţine o cupolă suprainălţată. Altarul
este poligonal la exterior şi circular la interior.
Pictura bisericii datează din 1925 de meşterul Pavel Ionescu. Monumentul mai păstrează
la exterior medalioane de pictură realizate în secolul al-XIX-lea.
Arhitectura monumentului, mica expoziţie amenajată în biserică cuprinde icoane, cărţi,
obiecte de cult, a fost fondată în 1849.

BISERICA "SFÂNTUL NICOLAE ANDRONEŞTI"

Realizată în 1527 de Manea Pusanu, mare vornic al cancelariei domneşti în timpul lui
Radu de la Afumaţi.
Se fac transformări importante în 1653 de Matei Basarab şi soţia sa Elena.
Pictura a fost realizată în 1813.
Dintre vechile icoane împărăteşti din pridvor se distinge cea care înfăţişează pe
Arhanghelul Mihail, redat în tonalităţi calde, cu degradări fine, icoana ce aminteşte de pictura
veneto-cretană dar execuţia este realizată de tradiţia locală.
Demne de remarcat sunt şi icoana Sf. Haralambie, realizată de Nicolae şi Bănică, zugravi
din Săteni, candela de argint făcută din iniţiativa domnului Filip Dumitru, cărţi vechi cu
interesante însemnări despre istoria oraşului Târgovişte.

BISERICA "SFINTII VOIEVOZI"

Biserica este menţionată în documente în 1615.
A fost refăcută în 1767 de Bădica Logofătul, pictura a fost realizată în 1849 de Avram,
Sache şi Pârvu, zugravi din Târgovişte.
De remarcat sunt arhitectura monumentului, pietrele de mormânt, realizate cu chenar şi
decor floral, icoanele din 1820 realizate de "Nicolae şi Bănică zugravi ot Săteni", cărţi
religioase din secolele XVII-XIX cu interesante însemnări.

BISERICA " SFÂNTUL GHEORGHE"

Biserica a fost construită de Neagoe Basarab în anul 1517.
 Astăzi se mai păstrează puţine elemente arhitecturale în pronaos şi altar, pridvorul şi
absidele pronaosului fiind adăugate în 1862. Pictura a fost actualizată în 1862.

BISERICA "CRETULESCU"
Ctitorită de Dragomir din Plăviceni în 1638-1640.
A fost refăcută între 1757 şi 1863, din iniţiativa boierilor Creţulescu.
Edificiul prezintă o particularitate aparte printre monumentele de arhitectură ecleziastică
prin faptul că foloseşte multe elemente de arhitectură gotică,preluate de la vechea biserică
catolică din apropiere (portal, ancadramente).
Pictura a fost executată în anul 1863 într-o manieră academistă, unde se disting portretele
ctitoriilor din familia Creţulescu.

BISERICA "SFINTII ÎMPARATI"

Construită de Matei Basarab şi soţia sa Elina, biserica este în formă de navă şi este compusă
din pronaos, naos şi altar şi ocupă un loc important în istoria arhitecturii munteneşti.
Contraforţii, ancadramentele uşii şi ferestrelor, bazele stelare ale turlelor, sunt inspirate
de meşteri moldoveni, toate însă integrate complexului muntenesc.
Pictura a fost realizată de Matei Basarab dar noii ctitori au zugrăvit-o de altcineva.
În interior există picturi ale domnului Matei Basarab şi doamna Elina, familia Frumuşica,
interesantă imagine de epocă.

BISERICA "BUZINCA”
Monumentul a fost "zidit din temelie.....din porunca şi cu cheltuiala" lui Dumitru Buzinca
în anul 1639".
Potrivit tradiţiei, prima pictură a bisericii a fost realizată de echipa de zugravi ce a pictat
în 1698 Biserica Domnească, echipa condusă de Constantin Zugravul.
De remarcat sunt arhitectura monumentului, icoanele din 1817,1865, realizate de
meşterii locali care evidenţiază forţa şcolii de pictură din secolul trecut de la Târgoviţte, piatra
de mormînt din 1654.

BISERICA LEMNULUI
Construită în locul unei biserici de lemn în 1842, a fost refăcută în 1864-1865 la acoperiş şi
zugrăveală
Pictura a fost realizată în 1865.
Monumentul funerar cu îngeri este realizat la mijlocul secolului XX.

BISERICA "SFÎNTUL IOAN BOTEZATORUL"

Biserica a fost construită la sfârşitul secolului al XVII-lea de membrii familiei Greceanu.
Ruinată la sfârşitul secolului XX, biserica a fost restaurată în 1972.
Planul bisericii este de formă dreptunghiulară şi cuprinde naosul şi absida altarului. În
momentul reparaţiilor i s-a adăugat un pridvor, susţinut de stâlpi circulari din cărămidă.
Pictura a fost realizată iniţial de Ioan şi Constantin Zugravul, pictorul epocii
brâncoveneşti.

BISERICA TÂRGULUI
Biserica a fost sfinţită în 1654 de Udrişte Năsturel.
Planul bisericii Târgului se înscrie în mod novator pe cel al mânăstirii Dealu. Naosul este
trilobat, rezolvat structural în maniera monumentelor de tip Cozia. Pronaosul este separat de
naos prin trei arcade pe 2 stâlpi, este acoperit cu două calote şi 2 turle mici fiind cel mai vechi
sistem de acoperire cunoscut de acest tip. Pridvorul este prevăzut cu o boltă în semicilindru,
susţinută de 8 arce sprijinite pe stâlpi de zid octogonali.
Decoraţia exterioară este sgrafitată şi apoi zugrăvită pe tencuială, în benzi bicolore, roşii
şi albe, modalitate prezentă şi la palatul domnesc restaurat de Matei Basarab.
Ctitoria conservă pietrele de mormânt ale lui oprea şi Paraschiv, fii lui Radu căpitanul,
ispravnicul lăcaşului, prima fiind încastrată în zidul de sud al edificiului.

BISERICA "GEARTOGLU"
Lăcaşul s-a aflat până de curând în plin proces de restaurare. Edificat peste o biserică de lemn
de la sfârşitul secolului al XIV-lea, se poate afirma că partea de răsărit a fost realizată în secolul
al XVI-lea, completată spre V cu turnul-clopotniţă.
Planul construcţiei este un dreptunghi alungit cu absida poligonală şi turn clopotniţă pe
pronaos. În secolul al XVIII-lea, zidul despărţitor dintre naos şi pronaos a fost mutat spre V,
pentru lărgirea naosului. Ferestrele bifore, bolta semicilindrică transversală de sub turn,
decoraţia faţadei vestice cu şase firide terminate în arc frânt şi cele opt contraforturi ce
sprijineau zidurile, aparţin unei etape de construcţie din secolul al XVII-lea, atestată şi de
pisania dispărută.

BISERICA "SF. ATANASIE SI CHIRIL"

Mitropolitul Theodosie a construit o primă biserică de lemn, refăcută de fraţii Badea şi
Iordache Văcărescu în august 1768.
A fost refăcută în 1938 când i s-a dărâmat turla.
Planul dreptunghiular, sub formă de navă este de proporţii modeste şi cuprinde pronaos,
naos şi altar. La exterior un brâu de cărămidă împarte faţadele în 2 registre relativ egale.
Pictura bisericii a fost realizată în 1768 - o frescă de calitate.

BISERICA "OBORUL VECHI"

Biserica a fost construită în 1833 de către mahalagii din Târgul de Afară si refăcută în
1870, 1936, 1983.
Pictura a fost realizată în 1983 şi este ca "un ou încondeiat".

COMPLEXUL MONUMENTAL MANASTIREA DEALU

Compexul arhitectonic de la Dealu este compus din:
- biserica mânăstirii
- turnul clopotniţă
- paraclisul
- corpul chiliilor cu logia
La 17 noiembrie 1431, voievodul Alexandru Aldea dăruia satelor Alexeni şi Răzvad,
pentru pomenirea tatălui său, "mânăstirea de la Dealu".
În locul vechii biserici, Radu cel Mare a început să zidească mânăstirea şi a fost sfinţită
în 1501.
Biserica a suferit jafuri şi distrugeri din partea armatei lui Gabriel Bathory şi a trupelor
habsburgice.
Reparaţii noi a iniţiat Dionisie Lupu în 1801.
Manastirea Dealu Biserica mânăstirii a fost zugrăvită din iniţiativa lui Neagoe Basarab,
cu "văpsele şi cu aur".
Planul bisericii este trilobat şi este compus din pronaos, naos şi absida altarului, meşterii
reuşind soluţii interesante şi novatoare faţă de tipul iniţial. Pronaosul este împărţit în 2 travei
inegale, care nu se găsesc în structura altor biserici; acestea susţin cele 2 turle mici.
Naosul are iconostasul din lemn de păr sălbatic din 1956.
 Decoraţia bisericii este împărţită în 2 registre de către un brâu orizontal, împodobite cu
arcade oarbe. Această decoraţie se întâlneşte pe peretele de V ce încadrează intrarea, pisania şi
cele 7 rozete traforate, prezente în registrul superior.
Turlele pronaosului şi cea a naosului sunt bogat împodobite cu motive sculptate, ce
conturează un detaliu de decoraţie, care a primit numele de "motivul Dealu". Meşterii au folosit
o nouă concepţie decorativă, ce a influenţat puternic arhitectura monumentelor construite
ulterior.
Mânăstirea Dealu a fost puternic centru de răspândire a culturii prin cărţi scrise de
călugării caligrafi. La Mânăstirea Dealu a fost instalată cea dintâi tiparniţă din Ţările Române.
Curtea interioara a Manastirii Dealu În expoziţia aflată într-o sală de pe latura de V a
chiliilor se remarcă, printre alte piese, crucifixul din lemn de chiparos, sculptat şi ferecat în
argint, donat de Matei Basarab, precum şi icoane pe lemn datând din secolul al XVII-lea.
Pronaosul adăposteşte mormintele voievozilor de la Târgovişte: Vladislav al II-lea, Radu
cel Mare, Vlad cel Tânăr, Vlad Înecatul, Pătraşcu cel Bun, Radu Bădica precum şi mormântul
capului domnitorului Mihai Viteazu.
Mânăstirea Dealu a fost loc de pelerinaj, unde poporul român venit să se regăsească şi să
preia din energiile înaintaşilor în momente de restrişte şi mai mari încercări, a reuşit să găsească
mai uşor calea spre înfăptuirea României Mari.
Clădirile mânăstirii au găzduit şcoala divizionară de ofiţeri, Şcoala Copiilor de trupă,
Liceul Militar "Nicolae Filipescu".

Muzeul de istorie
Actualul muzeu de istorie a fost deschis în luna septembrie 1986 în clădirea fostului "Palat
de Justiţie".
Acum aici se află expoziţia de bază a muzeului, cu exponate din epoca paleolitică până
în 1918.
Există aici dovezi materiale şi spirituale ale existenţei populaţiei geto-dacice, ceramică
şi figurine neolitice, tezaurul de monede de argint thassiene şi macedonene din secolele II şi I
îHr. de la Căprioru, tezaurul de monede dacice de la Adânca, obiecte de podoabă. Sunt
evidenţiate apariţia şi formarea statelor feudale romăneşti, se realizează o scurtă incursiune în
formarea statului feudal Ţara Românească şi se continuă cu alegerea Târgoviştei drept
reşedinţă voivodală, de către Mircea cel Bătrîn.
Spaţiul rezervat domnitorilor Neagoe Basarab, Petru Cercel, Mihai Viteazu, Matei
Basarab, Constantin Brâncoveanu, este ilustrat de obiecte de artă decorativă, frescă
brâncovenească, carte veche, ornamente tipografice, xilogravuri, lapidariu provenit de la
Palatul Potlogi, care demonstrază efortul depus de către voievozi pentru dezvoltarea culturii
medievale.
O sală este rezervată revoluţiei condusă de Tudor Vladimirescu, unde se găsesc
documente, arme, uniforme, artă plastică.
Există o secţiune despre unirea Ţărilor Române sub Alexandru Ioan Cuza, care oferă
documente şi obiecte personale ale domnitorului.
Este reprezentat şi războiul de independenţă prin documente originale, prin arme,
costume militare, însemne heraldice.
Pe lângă alte marturii istorice există şi harta României întregite.
Holul muzeului şi sala mare de la parter găzduiesc expoziţii temporare prilejuite de
sărbătorirea unor momente însemnate din istoria oraşului Târgovişte, expoziţii de artă
fotografica.

Muzeul scriitorilor dâmbovițeni

 A fost inaugurat la 30 decembrie 1968 şi este adăpostit în casa scriitorului I.Al.Brătescu
Voineşti, unde acesta a creat cea mai mare parte a operei sale.
Muzeul cuprinde 3 sectiuni:
1. relevă rolul Târgoviştei de prim centru cultural al ţării
2. prezintă poeţii redeşteptării naţionale, născuţi în Târgovişte
3. cuprinde scriitorii aduşi de viaţă pentru o clipă sau o eternitate în acest oraş.
Ultimele două săli sunt dedicate vieţii şi operei lui I.Al. Brătescu Voineşti. Cu ajutorul
familiei s-a remobilat cabinetul de lucru al scriitorului.
În bibliotecă găsim numeroase cărţi de filozofie, ştiinţă şi literatură, multe cu autografe
sau conţinând însemnările sale de lector. Există şi un violoncel, ceea ce aminteşte de pasiunile
sale extraliterare, câteva fotografi ale părinţilor, soţiei şi prietenilor, alături de bustul de bronz.
Muzeul scriitorilor târgovişteni prezintă vizitatorului, ediţii princeps, corespondenţă,
mobilier de epocă, obiecte cu caracter memorial, artă plastică, fotografii care vin să ilustreze
în mod fericit, talentul scriitoricesc, frământările oamenilor de cultură de pe aceste meleaguri.

Casa atelier Gheorghe Petrașcu

Inaugurată ca expoziţie la 12 aprilie 1970, casa aminteşte vizitatorului de clipele petrecute
de cel care s-a legat prin pânzele sale de Târgovişte.
Influenţat de Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu se desprinde de aceasta şi îşi
creează un stil original, realizat în modalitatea de a expune pe pânză o pastă consistentă plină
de strălucire.
Motivele sale preferate, peisajele, casele, interioarele de atelier, naturile moarte,
portretele, sunt transpuse pe pânză la Târgovişte: "Intrarea la Curtea domnească din
Târgovişte", "Casa după ploaie", "Vedere la Târgovişte", "Căldăruşa cu cârciumărese","Portret
de băiat", "Casă la Veneţia" şi o parte din grafica expusă la etajul casei sunt numai câteva dintre
lucrările pictorului târgoviştean prin adopţie care, descoperă la Târgovişte lumina şi culorile,
lumina clădirilor vechi, noile experinţe şi frământările sale.
Muzeul expune şi obiecte cu caracter memorial, fotografii, scrisori, peneluri, şevaletul,
obiecte pesonale care vin să facă legătura dintre sufletul vizitatorului si frământările artistice
ale pictorului.

Muzeul de Artă
Înfiinţat în 1991, intrarea imobilului are coloane, iar în interior uşile pictate cu elemente
vegetale şi având frontonul de stucatură realizat de pictorul italian Giovani del Basso.
În 1970-1988 s-a luat hotărîrea înfiinţării unui muzeu de artă în acest spaţiu funcţionînd
una din secţiile Bibliotecii Judeţene.
Muzeul de artă din Târgovişte conservă şi astăzi expoziţii temporare, pictură religioasă,
artă modernă şi contemporană (N. Grigorescu, N.Tonitza, Sava Henţia, Ioan Andreescu,
Theodor Pallady, Camil Ressu), mobilier de epocă, artă decorativă.

Casa Atelier Vasile Blendea

Astăzi colecţia "Vasile Bledea" este adăpostită în casa Angela Georgescu, o locuinţă veche,
cu pridvor închis cu geamlâc aşezat deasupra pivniţei, monument de arhitectură românească de
la sfârşitul secolului al XVIII-lea, casa care a fost restaurată în anul 2000.
Colecţia conţine o mică parte din lucrările de sculptură monumentală, pictură sau desen
legate de cetatea Basarabilor.
Ca pictor, Vasile Blendea dă dovadă de o intensă sensibilitate şi rafinament artistic,
făcând din dragostea sa pentru natură un adevărat ideal: "Clopotniţa de la Curtea Domnească",
"Târgovişte sub zăpadă", "Biserica Sf. Ionica", "Intrarea la Curtea Domnească".
 Artist complet, dar şi variat, restaurator de pictură şi nu în ultimul rând profesor de desen
la mai multe scoli din Târgovişte, este tot ceea ce oferă această personalitate marcantă a artei
româneşti vizitatorului, în această expoziţie permanentă.

Muzeul Poliției
A fost inaugurat la 7 iulie 2000 în fosta casă a coconilor ridicată de Constantin
Brâncoveanu pentru fii săi.
Clădirea în stil neoclasic a fost refăcută în secolul al XIX-lea.
Expoziţia începe din 1821, moment în care Tudor Vladimirescu pune bazele primului
serviciu de ordine publică, alcătuit din gărzile pandurilor, continuă cu fondarea în 1848 a
"Gărzii Municipale".
Există documente de legislaţie purtând semnături ale domitorilor, uniforme, însemne de
grad, cărţi, publicaţii, periodice, albume, drapele, lucrări de artă cu tematică adecvată, arme de
foc si albe.