Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Integrale improprii
şi f (x)dx sunt convergente şi divergent¼a dac¼a cel puţin una din ele este diver-
0
gent¼
a. Z Z
b +1
Ţinând cont c¼
a f (x)dx = f ( t)dt şi de descompunerea integralei
Z +1
1 b
1
Z +1
dx
3) Integrala este convergent¼ a pentru p > 1 şi este divergent¼a pentru
a xp Z b
dx (b1 p a1 p ) a1 p
p 1. Pentru p 6= 1 avem lim = lim care este egal¼
a cu
b!1 a xp b!1 1 p p 1
Z b
dx b
dac¼
a p > 1 şi egal¼
a cu +1 dac¼ a p 1. Pentru p = 1 avem lim = lim ln =
b!1 a x b!1 a
+1. Z +1
dx a1 p
Dac¼a p > 1, = .
a xp p 1
Z +1
Integrala improprie f (x)dx se numeşte absolut convergent¼a dac¼a integrala
Z +1 a
x x4 x4
ex = 1 + + ::: + + ::: >
1! 4! 4!
Z +1
x 4! 4! 4!
şi rezult¼
a 0 < e asim 0 < x2 e
< 4 . De aici g¼ x
< 2 . Cum 2
dx este
x x Z +1
1 x
convergent¼ a (vezi exemplul de mai sus), rezult¼
a c¼
a şi integrala x2 e x dx este
1
convergent¼
a.
2
Z +1
x2 x2
3) Integrala improprie dx este divergent¼
a. Într-adev¼
ar,
Z +1 1 1 + x3 1 + x3
2
x 1 1
= şi dx este divergent¼a.
x3 + x3 2x 1 2x
3
Criteriul comparaţiei pentru integrale improprii de speţa a doua. Fie
f; g : [a; b) ! R continue.
Z b
a) Dac¼ a jf (x)j g(x) pentru x 2 [a; b) şi integrala improprie g(x)dx este
Z b a
lim f (x)dx.
a!1 a
Fie acum f : [a; c) [ (c; b] ! R, a < c < b, continu¼ a şi având limitele laterale
Z b
în c in…nite. Integrala improprie f (x)dx este convergent¼a în sensul valorii prin-
Z c Z ab
cipale dac¼a lim f (x)dx + f (x)dx exist¼ a şi este …nit¼ a. Valoarea limitei
&0 a c+
Z b
se consider¼a a … valoarea principal¼a a integralei improprii f (x)dx. Se noteaz¼a
Z b a
v.p. f (x)dx.
a
Dac¼a o integral¼a improprie este convergent¼a, atunci este convergent¼
a şi în sensul
valorii principale şi în acest caz valoarea principal¼
a coincide cu valoarea integralei
improprii. Reciproca nu este adev¼ arat¼
a, adic¼
a exist¼
a integrale improprii divergente
care converg în sensul valorii principale.
4
Z +1
Exemple. 1) Fie integrala improprie de speţa întâi x3 dx. Atunci
1
Z +1 Z a
3
v.p. x dx = lim x3 dx = 0:
1 a!1 a
Z +1
Integrala x3 dx este convergent¼
a în sensul valorii principale şi valoarea princi-
1
pal¼
a a ei este 0. Z Z Z
+1 0 +1
3 3
Integrala nu este convergent¼a pentru c¼
a x dx = x dx + x3 dx şi
1 1 0
Z +1 Z b
3 b4
x dx = lim x3 dx = lim = +1.
b!1 0 b!1 4
0 Z 1
1
2) Fie integrala improprie de speţa a doua dx. Avem
1x
Z 1 Z Z 1
1 1 1
v.p. dx = lim dx + dx = lim (ln ln ) = 0:
1x &0 1 x x &0
Z 1
1
Integrala dx este convergent¼
a în sensul valorii principale şi valoarei principal¼ a
1x
a ei este 0. Z 1 Z 0 Z 1 Z 1
1 1 1 1
Integrala nu este convergent¼
a pentru c¼
a dx = dx+ dx şi dx =
Z 1 1x 1x 0 x 0 x
1
lim dx = lim ( ln a) = +1.
a&0 a x a&0
Funcţiile lui Euler (se mai spune "funcţiile euleriene") beta şi gamma sunt foarte
importante în aplicaţii, permiţând de multe ori uşurarea calculului unor integrale.
S¼
a observ¼am c¼a pentru p 1 şi q 1 funcţia de sub integral¼a, tp 1 (1 t)q 1 ;
este m¼arginit¼
a în intervalul [0; 1] ; deci integrala exist¼
a şi are o valoare …nit¼a. Dar
dac¼a p < 1 sau q < 1; atunci funcţia tp 1 (1 t)q 1 este nem¼ arginit¼
a la unul sau
la amândou¼ a dintre capetele intervalului [0; 1] şi astfel integrala este o integral¼ a
improprie. Se poate îns¼ a demonstra c¼ a în acest caz integrala este convergent¼ a, deci
num¼ arul B(p; q) este bine de…nit pentru orice p > 0; q > 0. Putem astfel de…ni cu
ajutorul integralei de mai sus funcţia B : (0; 1) (0; 1) ! R. Aceast¼ a funcţie se
numeşte funcţia beta (sau funcţia lui Euler de prima speţ¼a ).
5
Propriet¼ aţi ale funcţiei beta.
a) Funcţia beta este continu¼ a.
b) Funcţia beta este simetric¼ a în argumentele sale, adic¼a B(p; q) = B(q; p) pentru
orice p > 0; q > 0.Z 1
xp 1
c) B(p; q) = p+q dx; p > 0; q > 0 (se obţine din de…niţia lui B(p; q)
0 (1 + x)
x
f¼
acând schimbarea de variabil¼ at= ).
Z b 1+x
1
d) B(p; q) = p+q 1 (x a)p 1 (b x)q 1 dx; a < b (se obţine din de…niţia
(b a) a
lui B(p; q) f¼
acând schimbarea de variabil¼ a t = a + (b a) x).
Z
2
e) B(p; q) = 2 cos2p 1 x sin2q 1 xdx (se obţine din de…niţia lui B(p; q) f¼
acând
0
a t = cos2 x).
schimbarea de variabil¼
Leg¼ atura dintre funcţiile beta şi gamma. Între cele dou¼
a funcţii euleriene
beta şi gamma exist¼
a o strâns¼
a leg¼
atur¼
a, având loc egalitatea
(p) (q)
B(p; q) = .
(p + q)
Aplicaţii.
1 p
1) = .
2
1
Aceast¼
a egalitate se obţine dac¼
a lu¼
am x = în relaţia (x) (1 x) = .
2 sin( x)
Z 1
x2
p
2) e dx = .
1
6
Z 1 Z 1
x2 2
Mai întâi scriem e dx = 2 e x dx şi apoi, cu schimbarea de variabil¼
a
Z 1 1 Z 1 0 Z 1 p
2 1 1 1 1 1 1
t = x2 ; avem e x dx = e t t 2 dt = e t t 2 1 dt = = .
0 2 0 2 0 2 2 2
Z 1
1 +1
3) x e ax dx = +1 ; a > 0; > 1; > 0.
0
a Z 1
ax
Se face schimbarea de variabil¼
a t = ax în integrala x e dx.
0
4) Dac¼
a p + q = 1; atunci B(p; q) = = .
sin( p) sin( q)
(p) (q)
Se ţine cont de egalit¼
aţile B(p; q) = ; (1) = 1 şi (p) (1 p) = .
Z (p
1
+ q) sin( p)
x
Exemplu de utilizare. S¼ a calcul¼
am 3
dx. Pentru aceasta facem schim-
0 1+x
Z 1 2 1
1 t3 1 2 1 1
barea de variabil¼a t = x3 şi integrala devine dt = B ; = =
3 0 1+t 3 3 3 3 sin( )
Z 1 3
2 x 2
p . Am obţinut 3
dx = p .
3 3 0 1+x 3 3
1 p 1 2p
5) (p) (p + ) = 2 (2p); p > 0 (formula lui Legendre).
2 Z 1
p 1
Pentru a obţine egalitatea vom calcula în dou¼
a moduri integrala (1 x2 ) dx.
Z 1 Z 1 Z 1 1
1
2 p 1 2 p 1
(1 x ) dx = 2 (1 x ) dx = t 2 (1 t)p 1 dt =
1 0 0
Z 1
1 1
1 ( ) (p)
t 2 1 (1 t)p 1 dt = B ;p = 2 (s-a f¼
acut schimbarea de variabil¼
a
0 2 1
(p + )
2
1
x = t 2 ). Z 1
p 1
Altfel, cu schimbarea de variabil¼ a x = 2t 1; (1 x2 ) dx =
Z 1 1
2p 1 (p) (p)
2 tp 1 (1 t)p 1 dt = 22p 1 B(p; p) = 22p 1 .
0 (2p)
1
( ) (p) (p) (p)
Egalând cele dou¼ a expresii obţinute, g¼asim 2 = 22p 1 ; de unde
1 (2p)
(p + )
2
formula lui Legendre.
p
1 (2n)!
6) (n + ) = 2n ; n num¼ ar natural.
2 2 n! p p
1 (2n)
Din formula lui Legendre cu p = n obţinem (n + ) = 2n 1 = 2n 1
p p 2 2 (n) 2
(2n 1)! (2n 1)!2n (2n)!
= 2n 1 = 2n .
(n 1)! 2 (n 1)!2n 2 n!
7
3.5. Exerciţii
I. S¼Za +1
se studieze
p convergenţa
Z +1 integralelor
Z +1improprii Z +1
x x dx dx dx
1) 2
dx 2) 4
3) p 4) 2
p
0 1+x 0 1+x 1 x 1+x 2
0 (1 + x ) (1 + x)
Z 1 Z Z 1 Z 1 Z 1
dx 2 dx arcsin x
5) p 6) p 7) ln xdx 8) ln (1 x)dx 9) p dx
x 1p
Z0 +1 + x2 0 Z sin x 0 Z 0 Z 0 1 x2
+1 +1 +1
xdx e x cos x x3
10) p 11) p dx 12) dx 13) dx
Z1 3 1 + x x 0 x 1 1 + x4 0 1 + x4
dx
14) p .
1 (x 1)(x 3)
II. S¼a se studieze convergenţa şi convergenţa în sensul valorii principale a inte-
gralelor improprii
Z b Z +1 Z +1 Z 1 1
dx 2k+1 1 ex
1) ; a < c < b 2) x dx; k 2 N 3) 2
dx 4) 2
dx 5)
a x c 1 1 1+x 1x
Z +1 Z 2 Z +1 Z b
xdx dx (x )dx dx
6) 7) 8) ; a < c < b; n 2.
1 1+x
2
0 (x 1)3
1 (x
2
) + 2
a (x c)n
Z Z Z Z
2 2 2 2
3 5
3. a) 7
cos sin d b) 3
cos sin d c) n
cos d d) sinn d ;
0 0 0 0
n num¼ar natural.
Z 1
n
4. (1 x2 ) dx; n num¼
ar natural.
1