Personal & Spiritual Development - Partea 3 PDF

Partea III Personal & Spiritual
Critica constructive * Utilitatea unei critici în dezvoltarea personală

* Despre nerecunoaşterea greşelilor * Recunoaşterea greşelilor * Development
Despre perseverenţă şi menţinerea ei * Poveşti de succes
Critica constructivă
Mi se întâmplă adesea să critic cu cele mai bune
intenții și, totuși, cuvintele mele nu ajung la inima
celuilalt. De aceea, m-am aplecat mai mult asupra
chestiunii ”critică” și, analizând eșecurile din trecut, am
desprins următoarele principii pentru o ”mustrare” de
folos celuilalt.
Iată, așadar, din punctul meu de vedere, la ce ar fi
bine să fii atent atunci când dorești îndreptarea unei
persoane:
1. Cercetează-ți motivația! Trebuie să îţi pui
câteva întrebări importante: ”E adecvat să aduc această
critică? De ce o fac? Ce beneficiu prevăd? O fac pentru
înjosirea celuilalt, pentru a mă descărca sau pentru a
apăra o valoare și a tânji după corectarea celui de
criticat?”
2. Alege cadrul potrivit! Cu excepția câtorva
situații particulare, e adecvat ca a ta critică să fie făcută în
particular, nu sub privirile celorlalți. Când mustri în
public ai impresia că ești considerat puternic de către
1 ©Bogdan Borca
ceilalți. În realitate, râsul celor prezenți la evenimentul

criticii în public se va transforma curând într-o atitudine
evitantă sau ostilă a lor față de tine.
3. Ține seama de statut! Unui șef este adecvat să-i
tolerezi mai multe, unei autorități din viața ta la fel.
Critica se îndreaptă cel mai bine de la un nivel superior
de autoritate către unul inferior sau egal și, în situații rare,
invers.
4. Ai grijă la forma și conținutul criticii!
Sarcasmul, ironia, tonul glumeț îi fac mult rău celui
criticat. Tonul disperat, mânios, precipitat, este
deasemenea de nedorit. Se începe evocând aspecte
pozitive legate de celălalt (”știu că…”, ”apreciez că…”,
”sunt de acord că…”) și se continuă cu cele mai ușor de
digerat de către cel criticat. Se încheie cu exprimarea
speranței că lucrurile se vor îndrepta și cu asigurarea că îi
vei oferi celuilalt sprijinul necondiționat.
5. Manifestă flexibilitate și arată loc de întoarcere!
Înainte de a da drumul cuvintelor, verifică dacă ai înțeles
bine atitudinea pe care o consideri nepotrivită a celuilalt.
2 ©Bogdan Borca
Multe critici nu s-ar mai naște dacă oamenii i-ar înțelege

cu adevărat pe ceilalți. ”-Ce ai vrut să spui prin…?”, ”de
ce ai acționat așa…?”, ”ce te-a determinat să faci asta?”
Dacă răspunsul pe care ți-l dă este unul pertinent, arată că
ești dispus să cedezi la a ta critică și să-ți reconsideri
poziția!
Utilitatea unei critici în dezvoltarea

personală
O mare problemă pe care ajung să o aibă cei cu
autoritate este lipsa feedback-ului. Cu cat esti mai
“mare”, cu atât mai puţin o să primeşti critica
constructivă.
La capăt opus, poţi să fii aceaşi persoană, cu
aceleaşi talente şi realizări, dar să nu fii la fel de popular.
Dacă la început urăşti să fii criticat, mai încolo o să
tânjeşti dupa critica la fel ca după apă în mijlocul
deşertului.
Cum poţi fi “cel mai bun duşman” pentru
apropiaţi? Prietenul ideal nu este de acord cu tot ce zici şi
3 ©Bogdan Borca
ce faci, ci este cel care te provoacă, care nu te lasă în

pace, care nu-ţi dă voie să stagnezi, care-ţi spune lucrurile
in faţă aşa cum sunt şi care îţi mai dă câte un ghiont, din
când în când, cu un zambet ascuns.
Chiar şi când avem parte de comportament de
acest gen sau încercăm să fim “nişte buni duşmani”, sunt
câteva cazuri care trebuiesc tratate într-un mod specific.
Primeşti critica, dar persoana în cauză nu deţine
cunoştinţele necesare pentru a-şi argumenta opiniile. Si
tot insistă să critice până în pânzele albe, considerandu-
se, în sinea sa, o persoana extrem de inteligentă. Dacă
sunt afirmaţii fără fond le ignore.
Primeşti critica, dar se leagă de persoana ta, nu de
ideile tale, nu de crezurile tale, nu de comportamentele şi
acţiunile întreprinse. Iaraşi, ignori, blochezi, treci mai
departe, nu pentru ca eşti tu un sensibil care nu suporta să
fie criticat, ci pentru ca nu ai cu ce să lucrezi. O idee, un
crez, un comportament pot să-l schimb, faptul ca tu-mi
zici ca “sunt dus cu pluta” nu imi oferă nici o direcţie, nu
mă ajută cu nimic.
4 ©Bogdan Borca
Daca incepi sa primesti critica de la mai multe

persoane, nu întotdeauna este un lucru bun sa te
conformezi. Dau exemplu grupurile care se formeaza pe
internet. Trebuie mai întâi să te întrebi: Fac parte oamenii
aceştia din lumea mea? Au ei aceeasi gândire, aceleaşi
preocupări, aceleaşi mentalităţi, aceeaşi realitate? De-abia
apoi eşti atent la ce spun şi începi să iei sfaturile lor în
considerare.
Primeşti critica, însă ea vine acompaniată de
argumente care au legatură cu elemente clare şi specifice.
Dacă această implică o soluţie pe care o poţi implementa,
accepţi critica şi procedezi întocmai.
Unii privesc un atac ca pe un lucru pozitiv, ca si
cum o persoana şi-ar fi dedicat timpul să aibă de-a face
cu tine. Însă un atac este un furt reciproc: îţi furi timpul
ca să îmi furi mie timpul, este o situaţie “lose-lose”.
Câteva zicale des întâlnite: “Zâmbeşte la critică”.
De ce ar trebui să zambesc? Ori îţi mulţumesc că mă ajuţi
să cresc, ori te ignor. “Feedback-ul negativ este prielnic
5 ©Bogdan Borca
autoîmbunătăţirii”. “Cel mai rău feedback este să nu

primeşti nici un feedback”.
Primeşti critica, dar este formată din două părţi:
soluţie şi agresivitate. “Ai spus x în loc de y!” În cazul
ăsta, implementezi partea folositoare din mesaj.
Primeşti critica, dar la modul ironic. Vezi dacă
poţi să iei un gram de adevăr din ea, însă nu o iei în
serios, ci începi să glumeşti la rândul tău şi să exagerezi
ironia. Atenţie, nu răspunzi la critica dură, dar
argumentată, cu ironii, asta face doar să enerveze mai
mult.
Dacă primeşti o critică nefolositoare unu la unu,
poţi pur şi simplu s-o ignori, însă, în public, o critică
poate fi unda verde pentru bătaia de joc a celor din jur, de
aceea trebuie s-o tratezi cu eleganţă.
Dacă primeşti o critică argumentată de la o
persoană care nu te cunoaşte, treci acea opinie prin filtrul
prietenilor apropiaţi, unii care nu sunt influenţaţi cu
uşurinţă de părerile celor din jur. “Ia uite ce mi-a zis
cutare, aşa este? Ce ar trebui să fac?”
6 ©Bogdan Borca
Cum reacţionezi la critică? Daca îţi simţi

valoarea, nu o să fii afectat emoţional de aceasta. Dacă
incepi să te înfurii, asta este un semn pentru tine că poate
persoana respectiva are dreptate. Asta nu înseamnă că
trebuie să încerci să nu te înfurii, ci să te întrebi, când o
faci: “dacă lucrul acesta este adevărat, ce aş putea să fac
mai bine?”
Dacă răspunzi, răspunde numai la critica
argumentata. Tratează fiecare argument adus în discuţie,
însă nu deveni prea defensiv. Cine se scuză, se acuză.
Dacă vrei schimb de replici, contra-argumentează
tot timpul ce-ţi zice celălalt. Daca vrei să potoleşti
spiritele, admite că avea dreptate într-un anumit aspect şi
spune că o să iei în considerare acel punct de vedere.
Ce faci când o persoană insistă cu atacurile? Îi
multumeşti pentru că îţi poartă de grijă. Lucrul acesta
dezamorsează atacul, pentru că nu poate obţine nici o
reacţie din partea ta. În momentul în care răspunzi cu
calm la atacuri, începe să i se domoleasca “avântul
7 ©Bogdan Borca
pionieresc” de care dă dovadă şi la un moment dat

renunţă.
Toate punctele de mai sus sunt valabile şi în cazul
tău. Critica spusă pe un ton calm sau pe un ton agresiv
este inutilă daca nu implică soluţii. Tu însuţi trebuie să
realizezi că atacul la persoană nu ajută cu nimic. Trebuie
să critici idei, fapte, să vii cu contra-argumente şi să
propui soluţii, altfel eşti inutil în acea discuţie.
Cum procedezi când ai rănit o persoană prin ce i-
ai spus? Îţi ceri scuze cu adevărat pentru felul în care ai
făcut-o să se simtă, şi îi explici că, în pofida tuturor
lucrurilor care s-au întâmplat până acum, eşti alături de
ea, pentru ca o apreciezi ca persoană şi pui preţ pe relaţia
dintre voi doi.
Despre nerecunoaşterea greşelilor

De ce oamenii nu îşi recunosc greşelile şi de
fiecare dată încearcă să găsească o scuză bună?
Răspunsul ar fi că, negînd faptul că a comis o faptă rea,
persoana respectivă se apără de sentimentul de vinovăţie.
8 ©Bogdan Borca
Dacă ar recunoaşte pentru sine şi în faţa altora, că este

răspunzătoare pentru un act nepotrivit, ea s-ar condamna
cu severitate pentru aceasta. Pentru a se apăra de
sentimentul de vinovăţie şi de autocondamnare, oamenii
adoptă numeroase căi de negare a răspunderii proprii.
Una din modalităţile principale de negare a unei
fapte rele comise este aceea de a blama o altă persoana.
Această tactică este menţionată în Biblie, cînd Adam şi
Eva au mîncat din arborele cunoaşterii. Adam a învinuit-
o pe Eva pentru ca i-a dat să mănînce mărul, iar Eva, la
rîndul ei, l-a acuzat pe şarpe. Amîndoi au plecat de la
idea: „Nu eu am făcut, ci altcineva". Şi copiii mici
folosesc, spontan, această tactică, atunci cînd fac ceva
rău. Ei neagă imediat săvîrşirea faptei şi învinuiesc pe
alţii. Tuturor părinţilor le este cunoscut acest fenomen, iar
pe unii dintre ei îi exasperează faptul că odraslele lor îi
învinuiesc pe alţii pentru propriile pozne.
Alte două tactici larg răspîndite de a se autoapăra
de sentimentul de vinovăţie constau în negarea faptului ca
o anumită faptă ar fi, într-adevăr, reprobabilă sau în
9 ©Bogdan Borca
găsirea unor justificări pentru comiterea ei. Aşa se

întîmplă cînd cineva încearcă să justifice vreo acţiune
reprobabilă invocînd comportarea sa pe seama obosealii
sau altă stare ciudată, străină firii sale: „A fost mai presus
de mine".
Diferitele mecanisme de apărare pentru a vă
proteja de autoînvinuiri sînt, în general, inconştiente; de
aceea trebuie să le depistaţi şi să va întrebaţi cu onestitate
dacă sînteţi pe cale de a folosi unul sau mai multe
mecanisme de acest gen. Un alt mecanism obişnuit de
apărare este proiecţia, cu alte cuvinte, transferul
sentimentelor dumneavoastră către o altă persoană.
Un mecanism de apărare mai puţin obişnuit este
adoptarea unor sentimente contrare celor iniţiale. În
cadrul acestei tactici, cel în cauză dezvoltă sentimente
opuse celor trăite cu adevărat.
Compulsia obsesivă este un alt mecanism de
apărare uzitat contra sentimentului de vinovăţie. Dacă
obişnuiţi să verificaţi compulsiv aspectele potenţial
periculoase din mediul dumneavoastră casnic (mai ales
10 ©Bogdan Borca
cînd sînt implicate gazele şi electricitatea), o faceţi pentru

a fi absolut sigur că nu sînt posibile nici un fel de daune
în cazul în care nu aţi reuşit să asiguraţi deplina securitate
a acestui mediu. Dacă ar rezulta un rău, oricît de mic, v-
aţi simţi vinovat. În acest fel, compulsia vă ajută să evitaţi
acest sentiment. In plus, s-ar putea să simţiţi nevoia
efectuării regulate a unor acţiuni compulsive pentru a
înlătura autoacuzaţiile de inactivitate. Altfel v-aţi
condamna singur, fără milă, pentru inactivitate, trăind, în
consecinţă, un sentiment de vinovăţie. În aceste
împrejurări, hiperactivitatea dumneavoastră vă apără de
sentimentul de vinovăţie.
În concluzie, fiinţele umane manifestă destulă
inventivitate în a se proteja împotriva sentimentului de
vinovăţie. Procedează astfel pentru că adoptă atitudinile
generatoare de vinovăţie descrise anterior:
• „În mod categoric, nu trebuie să fac ceva rău."
• „În mod categoric, trebuie să trăiesc conform
codului meu moral."
• „Este obligatoriu sa nu lezez pe nimeni,"
11 ©Bogdan Borca
• „Dacă eşuez în a trăi potrivit propriilor

exigenţe, sînt un om rău."
În schimb, dacă adoptaţi o atitudine mai loială, ce
duce la o remuşcare constructivă:
• nu veţi fi nevoit să folosiţi mecanisme de
apărare;
• veţi fi mai capabil să vă asumaţi
responsabilitatea pentru fapte rele;
• veţi învăţa din greşeli şi veţi face corectările
cuvenite.
Recunoaşterea faptului că ne-am purtat
incorect
Acest capitol se referă la dificultatea de a admite
ca v-aţi purtat incorect faţă de alţii. Pe lîngă motivele
discutate mai sus, şi anume, că v-aţi învinui singur dacă
aţi admite că aţi proceda incorect faţă de o altă persoană,
mai există diferite alte motive pentru care puteţi sa nu vă
asumaţi public responsabilitatea pentru greşelile
dumneavoastră.
12 ©Bogdan Borca
Primul motiv este presupunerea că ceilalţi vă vor

condamna, dacă vor afla despre faptele rele pe cîte le-aţi
făcut. Această teamă este parţial legitimă, în sensul că
unii oameni vă vor blama daca le veţi mărturisi păcatele
dumneavoastră. Alţi oameni, însă, în această situaţie vor
manifesta compasiune şi înţelegere faţă de dvs. Teama de
condamnarea şi blamul altora izvorăşte din convingerea
dumneavoastră că sînteţi un om rău, deoarece aţi putut
proceda incorect, şi că merită să fiţi pedepsit.
Şi această teamă de pedeapsă constituie un motiv
pentru care nu puteţi recunoaşte public că aţi avut un
comportament incorect. În acest caz, vă temeţi că dacă aţi
face asta, persoanele ale căror interese au fost lezate vă
vor plăti cu vîrf şi îndesat pentru faptele comise, fie
aplicînd legea talionului („ochi pentru ochi"), fie
asigurîndu-se că veţi eşua în atingerea obiectivelor.
Dacă opinia dumneavoastră despre înţelepciunea
asumării publice a unei fapte greşite este influenţată de
propriile convingeri care generează sentimentul de
vinovăţie, este important să vă acceptaţi situaţia, înainte
13 ©Bogdan Borca
de a vă întreba: „Este înţelept din partea mea să dezvălui

altora comportarea mea?". Vreau să subliniez că unii
oameni vă vor blama, dacă vor afla despre comportarea
dumneavoastră incorectă şi vor căuta o pedeapsă
corespunzătoare. E cazul să nu bravezi şi să nu dezvăluiţi
această comportare într-un mod cavaleresc,
nediscriminatoriu. Mai curînd, acceptaţi-va singur şi apoi
apreciaţi consecinţele probabile ale recunoaşterii în
public a greşelii, înainte de a decide modul în care veţi
acţiona.
Despre perseverenţă şi menţinerea ei

Perseverenţa este acea stare mentală care nu ne dă
voie să renunţăm şi ne îndeamnă să trecem peste
obstacole mai mari decât ne-am fi putut imagina.
Perseverenţa este cea care ne alimentează cu putere astfel
încât să putem îndura durerea şi respingerea, greutaţile şi
pirderile. Perseverenţa este cea care ne ajută să ne
atingem scopurile. Perseverenţa constă în determinare,
persistenţă, dorinţă.
14 ©Bogdan Borca
Chiar dacă în momentul de faţă simţi că

perseverenţa nu este unul din atuurile tale, află că ea, ca
orice stare mentală, poate fi cultivată. Viaţa poate oferi
oricui o cină şi un pahar de vin. Pentru cei care au
idealuri mult mai înalte şi îşi doresc succes, este nevoie
de perseverenţă. Iată cum o poţi dezvolta:
Stabileste-ti scopuri.
Este foarte important să ştii ceea ce-ţi doreşti şi
unde vrei să ajungi. Cu siguranţă vor exista momente
când te vei abate de la calea ta, dar a ştii care îţi sunt
scopurile, poate constitui un stimulent puternic.
Nu te indoi niciodata de tine.

Dacă îţi doreşti să ai success, nu e loc de
incertitudini şi neîncredere în propria persoană. Fii
curajos şi nu te lăsă pradă limitărilor.
Fii persistent.
Eşti cu atât mai perseverent în îndeplinirea
obiectivelor cu cât eşti mai pasionat de ceea ce faci. Nu
renunţa. Fii deschis oportnităţilor care s-ar putea ivi şi
15 ©Bogdan Borca
caută întotdeauna un miracol. Ba mai mult, încearcă să

devii chiar tu acel miracol.
Fii sincer cu tine si stabileste ceea ce trebuie
schimbat.
Schimbarea ar putea fi necesară pentru a-ţi aduce
succesul, aşa că fii flexibil, deschis şi onest.
Cand ceva nu merge, treci mai departe.
Nu te concentra asupra a ceea ce nu merge bine,
nu pierde timpul şi mergi mai departe.
Nu îţi interpreta greşelile drept eşecuri. Greşelile
constituie o sursă nepreţuită de educaţie. Nu te împotmoli
şi nu renunţa, daca ai eşuat în ceva, ia-o de la capăt.
Avem posibilitatea de a folosi fiecare eveniment pentru a
învăţa şi a evolua, sau pentru a-l îndrepta impotriva
noastră.
Traieşte cu recunoştinţa.
Fii conştient de ceea ce ai în momentul de faţă şi
fii recunoscător pentru viaţa ta. Simţul neîmplinirii se
extinde şi se multiplică, aşa că alege să fii recunoscător.
Creează-ţi noi obiceiuri.
16 ©Bogdan Borca
Perseverenţa este rezultatul direct al obiceiurilor,

repetiţiei şi curajului. Asumă-ţi riscuri, fă lucruri noi,
diferite şi provocatoare. Scapă de temeri şi crede cu
adevărat că cea mai bună cale de a-ţi trăi viaţa este
departe de mediocritate.
Perseverenţa te va ţine pe drumul cel bun în
vremuri dificile. Viseaza întotdeauna măreţ şi inveşteste
timp, efort şi flexibilitate pentru a realiza aceste vise. Fii
persistent, dar totuşi relaxat, concentrat dar flexibil , atât
în ceea ce priveşte obiectivele cât şi planurile tale.
Poveşti de succes
Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada
vieţii lui, şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Acest
lucru nu l-a oprit să picteze peste 800 de tablouri.
În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole
Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur
concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine
te-ai întoarce la condus camioane".
17 ©Bogdan Borca
Beethoven a fost considerat de către profesorii săi

fără nici o şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi
a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind
complet surd.
Albert Einstein nu a vorbit pâna la 4 ani şi nu a
citit pâna la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind
"încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în
vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a
pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a
învăţat sa vorbească, să citească si chiar a publicat peste
400 de lucrări.
Legendarul sportiv Michael Jordan a fost dat
afara din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: "
Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am
reuşit."
Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a
prezentat pentru prima oara ideile comunităţii ştiinţifice
din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.
După cum ştim operele lui au revoluţionat domeniul.
18 ©Bogdan Borca
Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el

că "este prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de
la primele două joburi ale sale, fiind considerat
neproductiv. Ca inventator, a facut 1000 de inventii
lipsite de succes, înainte de a reusi să inventeze becul.
Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000
de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul
a fost o invenţie cu 1000 de paşi."
Este cunoscut faptul că Walt Disney a fost
concediat de editorul unui ziar, pe motiv ca nu are
imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori
pâna să construiasca Disney Land-ul. De altfel,
propunerea parcului a fost refuzata pe motiv că nu ar
atrage pe nimeni. Stim cu toţi ce înseamnă acest parc în
zilele noastre.
Cand Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un
reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveti 95 de ani şi
sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate
timpurile. De ce încă mai exersati 6 ore pe zi?" Domnul
19 ©Bogdan Borca
Casals i-a raspuns: "Pentru că încă cred că fac

progrese."
Ultima personalitate care ne-a dat un exemplu
este Winston Churchill. Acesta a rămas repetent când
era în clasa a 6-a. De fiecare data când a candidat a fost
înfrant, pana când a implinit 62 de ani si a devenit Prim
Ministru. El a scris mai tarziu: "Never give in, never give
in, never, never, never, never - in nothing, great or
small, large or petty - never give in except to convictions
of honor and good sense. Never, Never, Never, Never
give up."
20 ©Bogdan Borca

Personal & Spiritual Development - Partea 3 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Personal & Spiritual Development - Partea 3 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partea III Personal & Spiritual

Critica constructive * Utilitatea unei critici în dezvoltarea personală

ceilalți. În realitate, râsul celor prezenți la evenimentul

Multe critici nu s-ar mai naște dacă oamenii i-ar înțelege

Utilitatea unei critici în dezvoltarea

ce faci, ci este cel care te provoacă, care nu te lasă în

Daca incepi sa primesti critica de la mai multe

autoîmbunătăţirii”. “Cel mai rău feedback este să nu

Cum reacţionezi la critică? Daca îţi simţi

pionieresc” de care dă dovadă şi la un moment dat

Despre nerecunoaşterea greşelilor

Dacă ar recunoaşte pentru sine şi în faţa altora, că este

găsirea unor justificări pentru comiterea ei. Aşa se

cînd sînt implicate gazele şi electricitatea), o faceţi pentru

• „Dacă eşuez în a trăi potrivit propriilor

Primul motiv este presupunerea că ceilalţi vă vor

de a vă întreba: „Este înţelept din partea mea să dezvălui

Despre perseverenţă şi menţinerea ei

Chiar dacă în momentul de faţă simţi că

Nu te indoi niciodata de tine.

caută întotdeauna un miracol. Ba mai mult, încearcă să

Perseverenţa este rezultatul direct al obiceiurilor,

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el

Casals i-a raspuns: "Pentru că încă cred că fac

S-ar putea să vă placă și