CAPITOLUL 1

CORELAŢIA MANAGEMENT FINANCIAR-MANAGEMENT LOGISTIC

ÎN UNITATEA MILITARĂ ÎN TIMP DE PACE

Actualmente, planificarea şi programarea cheltuielilor funcţionale ale

unei unitãţi militare, ca organizaţie nonprofit, sunt apanajul compartimentului
financiar-contabil şi ale tuturor compartimentelor de aprovizionare-înzestrare din
structura logisticii militare. De modul cum sunt solicitate şi aprobate fondurile
necesare, pe articolele şi alineatele clasificaţiei economice a cheltuielilor, depinde
desfãşurarea în condiţii de eficienţã a procesului pregãtirii pentru luptã.
Obiectivele acestui proces sunt legate nemijlocit în primul rând de parametrii de
performanţã ai aprovizionãrii şi utilizarii resurselor materiale procurate pe baza
existenţei în cuantumul necesar a celor financiare.
Secretul concretizãrii unei planificãri financiare adecvate depinde,
într-o mãsurã hotãrâtoare, de analiza minuţioasã a scopurilor fiecãrei funcţiuni din
organica unei unitãţi militare, astfel încât personalul militar şi civil şi suportul
material aferent sã asigure, la un moment dat, posibilitãţile maxime (intelectuale şi
logistice) pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.
Datoritã situaţiei economice actuale, criza generala de lichiditãţi are
un impact nedorit şi asupra suficienţei finanţãrii cheltuielilor structurilor militare
bugetare. În aceste condiţii se impune o corelare permanentã a managementului
logistic cu cel financiar atât în privinţa determinãrii şi solicitãrii periodice a
fondurilor, cât şi pentru cheltuirea oportunã şi economicoasã a acestora. Finalitatea
oricarei cheltuieli implicã consumul sau utilizarea bunurilor şi serviciilor
achiziţionate în condiţii bugetare restrictive.
Toate obiectivele specifice planificãrii financiare şi materiale necesita
adoptarea unui comportament managerial adecvat din partea fiecarui factor
responsabil, care trebuie sã aibã în permanenţã capacitatea de a lua iniţiative şi a-şi
asuma responsabilitãţi în cheltuirea mijloacelor bãneşti la dispoziţie.
 Restructurãrile de naturã conceptualã şi organizatoricã produse în
sistemul logistic militar au determinat ca asigurarea financiarã sã reprezinte una
din componentele importante ale logisticii. Rãspunderea pentru organizarea
activitãţii de asigurare financiarã revine şefilor compartimentelor financiar-
contabile.
Dacã sub aspect conceptual, organele de conducere financiarã fac
parte din forţele de logisticã ale oricãrei structuri militare, realmente şefii
compartimentelor de specialitate se subordoneazã nemijlocit comandanţilor
unitãţilor respective. Ca specialişti, ofiţerii financiari au ca atribuţii fundamentale,
stabilirea, cererea, obţinerea, utilizarea şi justificarea resursei financiare destinate
unitãţilor militare bugetare, în vederea stabilirii gradului de suport logistic
planificat de cãtre şeful logisticii cu şefii compartimentelor de aprovizionare-
înzestrare subordonaţi.
Managementul logisticii unitãţii militare bugetare la pace reprezintã
procesul complex prin care se urmãreşte realizarea misiunilor acesteia utilizând la
modul cel mai eficient, potenţialul financiar, uman şi material la dispoziţie.
Managementul financiar se subordoneazã, din punct de vedere conceptual, celui
logistic şi reprezintã arta şi ştiinţa de a planifica, obţine şi utiliza resursele
financiare şi de a conduce personalul specializat pentru desfãşurarea activitãţilor
financiare şi contabile din unitatea militarã respectivã.
Procesul de management financiar se explicã prin acţiunea
subsistemului conducãtor asupra subsistemului condus pentru îndeplinirea
misiunilor compartimentului financiar-contabil al unitãţii, corelate cu cele ale
compartimentului logistic. Procesul presupune urmãtoarele etape:
 Faza previzionalã se caracterizeazã prin preponderenţa previziunii
pentru anticiparea de modalitãţi, metode, soluţii organizatorice, motivaţionale şi de
evaluare superioare corespunzãtor evoluţiei predeterminate a sistemului financiar
pe de o parte şi a celui logistic pe de altã parte;
 Faza de operaţionalizare este determinatã de fundamentarea şi
realizarea deciziei, organizãrii şi coordonãrii personalului implicat în realizarea
cotidianã a obiectivelor cuprinse în prognozele şi planurile cu activitãţile financiare
şi logistice;
 Faza de comensurare şi interpretare a rezultatelor se caracterizeazã
prin preponderenţa exercitãrii funcţiei de control-evaluare pe baza obiectivelor şi
criteriilor stabilite în prima fazã.
Pe baza celor evidenţiate anterior rezultã funcţiile generale, dar cu conţinut
specific pentru managementul financiar şi pentru cel logistic: previziunea,
organizarea, comanda (decizia), coordonarea şi control-evaluarea.
Dintre funcţiile menţionate, prezentãm în general, voi prezenta în general
câteva aspecte despre previziune, pentru a putea dezvolta în continuare unele
aspecte ale planificãrii financiare.
Previziunea constã în stabilirea din timp a misiunilor compartimentului
financiar precum şi a resurselor financiare necesare realizãrii lor.
Funcţia de previziune din cadrul procesului de management financiar are
urmãtoarele finalitãţi: prognoza, planificarea, planurile şi programele.
 Prognoza reprezintã evaluarea efectuatã pe baze ştiinţifice a
evoluţiei viitoare a componentelor calitative şi cantitative ale sistemului financiar
pentru o perioadã de timp determinatã (estimarea cheltuielilor).
 Planificarea reprezintã componenta fundamentalã a
managementului financiar, care are la bazã datele prognazate şi reprezintã un
proces de explorare a tuturor oportunitãţilor de alocare a timpului şi resurselor
financiare în vederea realizãrii suportului şi sprijinului logistic în timp de pace.
Planurile reprezintã concretizarea planificãrii, adicã sunt o rezultantã a analizelor
efectuate pe baza obiectivelor şi a sarcinilor ce trebuie îndeplinite în perioade
determinate (lunar, trimestrial, anual).
CAPITOLUL 2
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL MINISTERULUI
APǍRĂRII NAŢIONALE

Procesul bugetar al apărării naţionale reprezintă totalitatea activităţilor

organizate şi desfăşurate într-o succesiune logică, potrivit cărora operaţiile şi
fenomenele economico-financiare săvârşite prin acestea conduc la satisfacerea
nevoilor de apărare ale ţării.
Principalele faze ale procesului bugetar sunt:
1. Elaborarea procesului de buget;
2. Aprobarea acestuia;
3. Execuţia bugetului cu încheierea şi aprobarea contului de
execuţie bugetară (finanţarea propriu-zisă);
4. Controlul bugetar.
Procesul bugetar de apărare prezintă trăsături definitorii ca:
 este un proces de decizie, deoarece esenţa sa constă în satisfacerea
nevoilor aparării naţionale, corespunzător programelor curente şi de perspectivă
(dotare, întreţinere, pregătire pentru luptă, educaţie, crearea şi păstrarea rezervelor
de stat şi de mobilizare, alte acţiuni);
 este un proces de anvergură în care sunt angajate şi mobilizate
importante organe de conducere civile şi militare, forţele, mijloacele şi resursele
apărării.

2.1. Atribuţiile organelor de stat şi din Ministerul Apărării Naţionale

privind elaborarea bugetului

Consiliul Suprem de Apărare al Ţării – ca prim nivel de

responsabilitate în problemele apărării:
El se întruneşte şi este prezidat de Preşedintele României. În această
instituţie sunt abordate orientările politicii de apărare, este definită organizarea şi
misiunile categoriilor de forţe armate, sunt discutate nevoile de apărare.
 Urmare a acestor direcţionări care, de regulă, privesc o perioadă de câţiva
ani, se fac analize şi se estimează anumite volume de cheltuieli şi priorităţi pentru
bugetul de apărare.
Primul ministru – asigură realizarea de către guvern a hotărârilor Consiliului
Suprem de Apărare al Ţării.
Ministerul Apărării Naţionale – pune în aplicare hotărârile Consiliului
Suprem de Apărare al Ţării. El este însărcinat cu pregătirea generală a armatei şi
răspunde de elaborarea bugetului. În această activitate el este sprijinit de:
- Statul Major General, pentru organizarea forţelor armate, stabilirea
necesarului de tehnică şi efective şi punerea în practică a planurilor de pregătire a
forţelor armate, teritoriului şi economiei;
- Departamentul Înzestrării şi Logisticii Armatei, pentru studii, cercetarea,
fabricarea, achiziţionarea armamentului şi tehnicii militare;
- Statele majore, celelalte departamente şi direcţii centrale, fiecare în
domeniul de care răspunde (asigurare financiară, logistică, de învăţământ, educaţie,
cultură, construcţii locuinţe, alte acţiuni).
În perioada elaborării bugetului pentru apărare, compromisul ce trebuie
făcut între obiectivele politicii de apărare şi constrângerile bugetare sunt de
competenţa Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, Guvernului şi Parlamentului.

2.2. Structura bugetului de apărare

Cele două componente de bază ale bugetului pentru apărare sunt:
 Veniturile bugetare;
 Cheltuielile bugetare.
Veniturile bugetare provin din venituri curente (fiscale şi nefiscale) şi
venituri din capital, iar de regulă sunt grupate pe capitole şi subcapitole.
Cheltuielile bugetare sunt grupate pe capitole şi subcapitole de cheltuieli,
iar în cadrul acestora pe următoarele titluri (naturi) de cheltuieli:
a) cheltuieli curente, din care:
 titlul I: cheltuieli de personal;
  titlul II: cheltuieli materiale;
 titlul III: subvenţii;
 titlul IV: transferuri.
b) cheltuieli de capital, din care:
 înzestrare din producţia internă;
 înzestrare din import;
 investiţii – construcţii.
c) operaţiuni financiare:
 titlul IX: rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioane
la credite.
Bugetul de apărare se întocmeşte pe structura bugetului de stat şi respectă
clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice elaborate de Ministerul
Finanţelor Publice.
Clasificaţia indicatorilor finanţelor publice asigură gruparea sistematică a
celor două părţi ale bugetului de apărare, permite cunoaşterea acestuia şi facilitează
luarea măsurilor corespunzătoare pentru încasarea la timp a veniturilor, facilitând
efectuarea cheltuielilor potrivit destinaţiei aprobate prin buget de organele
competente şi luarea deciziilor de operare a modificărilor bugetului permise de
Legea finanţelor publice nr. 72/1996.
În cadrul bugetului de apărare, pentru a cunoaşte în detaliu cheltuielile
bugetare se grupează pe articole, alineate şi subalineate. Deşi clasificaţia bugetară
nu prevede subalineate bugetare, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale s-a
hotărât să se introducă asemenea subalineate pentru a delimita mai bine naturile de
cheltuieli pentru pregătirea de luptă, întreţinerea şi funcţionarea tehnicii din
înzestrare, carburanţi şi lubrifianţi.
Înscrierea veniturilor şi cheltuielilor într-o anumită ordine potrivit
clasificaţiei bugetare are un rol deosebit în stabilirea unitară, legală şi exactă a
acestora, atât în faza de elaborare, centralizare, alocare, cât şi în cea de încheiere a
contului de execuţie bugetară, de raportare a datelor şi informaţiilor şi de control.
 2.3. Elaborarea bugetului de apărare

Îndrumarea metodologică a activităţii de elaborare a bugetului de apărare

se face de către Ministerul Finanţelor Publice care, în calitatea sa de organ
administrativ central de specialitate financiară este abilitat să elaboreze norme
metodologice care devin obligatorii pentru toate instituţiile statului şi agenţii
economici.
Proiectul bugetului de apărare se elaborează pe baza programelor de
pregătire curentă a categoriilor de forţe armate, programului de înzestrare a armatei
şi a programelor logistice, aprobate de Consiliul Suprem de Apărare al Ţării pe
câţiva ani, în concordanţă cu obiectivele, sarcinile şi priorităţile stabilite de Statul
Major General.
Deoarece cerinţele de resurse bugetare pentru apărare sunt mult mai mari
decât posibilităţile de asigurare pe care le poate oferi statul, elaborarea proiectului
de buget devine un proces imperativ, în care Consiliului Suprem de Apărare a
Ţării, comisiilor de apărare din cele două camere ale Parlamentului, ministrului
apărării naţionale şi Direcţiei Financiar-Contabile le revine sarcina de a găsi cele
mai convingătoare şi mai acceptabile modalităţi de a obţine cel puţin limitele
normale ori suficiente de fonduri de la organele de stat abilitate să le aloce.
În lucrările de buget, nevoile de apărare sunt exprimate în două modalităţi:
 fizic, respectiv:
- cantităţi de tehnică, efective, număr şi volum de construcţii,
reparaţii etc.;
 valoric, respectiv:
- volumul creditelor solicitate pe categorii de cheltuieli (curente şi
de capital);
- volumul unor materiale, preţurile acestora, valoarea unui KW / h.
În bugetul de apărare sunt prevăzute următoarele părţi şi capitole de
cheltuieli:
 Partea I: - Servicii publice generale:
  autorităti publice;
 Partea a II-a: - Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
 Partea a III-a: - Cheltuieli social culturale:
 învăţământ;
 sănătate;
 cultură, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de
tineret;
 asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii;
 Partea a IV-a: - Servicii de dezvoltare publică şi locuinţe;
 Partea a VI-a: - Acţiuni economice:
 alte acţiuni economice {rezerve de stat şi de mobilizare);
 cercetare ştiinţifică;
 alte acţiuni (distrugere tehnică militară, cheltuieli pentru
aplicarea tratatelor internaţionale, alte cheltuieli).
Activitatea de elaborare a bugetului de apărare se caracterizează printr-un
calendar având la bază termenele limită precizate în Legea finanţelor publice,
precum şi circuitele precise de comunicare a datelor.
Pe trepte organizatorice, întocmirea bugetelor la ordonatorii de credite din
Ministerul Apărării Naţionale, se desfăşoară potrivit calendarului stabilit de
Direcţia Financiar Contabilă.
Pe baza dispoziţiilor primite, şefii compartimentelor de asigurare materială,
întocmesc notele cu indicatori de calcul şi fundamentare şi bazele de calcul pe
articole şi alineate bugetare.
Pe trepte ierarhice, proiectul de buget se întocmeşte astfel:
a) ordonatorii terţiari întocmesc bugetul sub îndrumarea compartimentelor
de specialitate de la eşalonul cărora se subordonează şi care au obligaţia să asigure
fundamentarea temeinică a indicatorilor la unităţile subordonate;
b) ordonatorii secundari de credite întocmesc bugetul propriu şi asigură
integrarea şi corelarea bugetelor ordonatorilor din subordine, în bugetul lor
centralizat;
c) Direcţia Financiar - Contabilă întocmeşte proiectul bugetului Ministerului
Apărării Naţionale pe baza proiectelor de buget primite de la ordonatorii secundari
de credite pentru activitatea bugetară şi extrabugetară.
Bugetele întocmite trebuie să asigure:
 menţinerea stării de înzestrare şi operativitate a tehnicii militare;
 executarea la timp şi de calitate corespunzătoare a întretinerilor şi
reparaţiilor, a lucrărilor de conservare în vederea păstrării de lungă durată a tehnicii
la stocul de mobilizare;
 ridicarea calităţii vieţii militarilor, asigurarea hranei, echiparea şi
cazarea lor corespunzătoare, asigurarea sănătăţii prin prevenirea îmbolnăvirilor,
îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale în spitale, policlinici şi unităţi;
 asigurarea integrală şi la timp a drepturilor băneşti cuvenite
personalului;
 asigurarea şi perfecţionarea continuă a bazei de instrucţie a militarilor
la specificul armei respective;
 analize temeinice cu privire la execuţia indicatorilor din perioada de
referinţă;
 întărirea răspunderii întregului personal în apărarea şi dezvoltarea
patrimoniului unităţilor militare, în angajarea şi desfăşurarea cheltuielilor,
instaurarea unei ordini şi discipline de plan şi financiare ferme şi încadrarea strictă
în normativele economico - financiare aprobate, întrunirea autofinanţării prin
acoperirea într-un grad mai mare din resurse proprii a cheltuielilor planificate;
 cunoaşterea indicatorilor aprobaţi, utilizarea întocmai a acestora
potrivit reglementărilor legale în vigoare;
 aportul unităţilor productive, a comandamentelor, al secţiilor şi
atelierelor existente în armată la asimilarea şi fabricarea de armament, tehnică de
luptă şi piese de schimb, la modernizarea bazei de instrucţie şi de învăţământ.
De regulă, bugetul de stat se va aproba de Parlament pe ansamblu, pe
capitole şi pe ordonatorii principali de credite.
La baza elaborării bugetului de apărare stau următoarele principii:
- Universalitatea potrivit căreia veniturile şi cheltuielile trebuie înscrise în
 buget în forma lor brută.
- Echilibrul care presupune stabilirea în buget a unei proporţii juste între
surse nevoi, precum şi o constanţă în repartizarea lor pe trimestre, luni
etc. Echilibrul mai presupune repartizarea optimă, echilibrată şi
ştiinţifică a cheltuielilor pe domenii de activitate, respectarea proporţiilor
pe categorii de forţe armate, comandamente, mari unităţi, unităţi, cât şi
între cheltuielile de personal, materiale şi de capital.
Potrivit acestui principiu a reieşit prevederea legală că:
- veniturile bugetare sunt sarcini minime de realizat;
- cheltuielile bugetare sunt limite maxime care nu pot fi depăşite.
- Realitatea care cere ca bugetul pentru apărare să fie fundamentat în mod
ştiinţific, cu date şi calcule reale, pe bază de norme şi normative, ţinându-
se seama şi de prevederile actelor normative în vigoare.
- Unitatea bugetară care presupune că atât veniturile cât şi cheltuielile
exprimate în sumele lor totale, să fie înscrise într-un singur document,
pentru a se oglindi cât mai fidel raportul dintre acestea.
Respectarea principiului unităţii bugetare are ca efect o mai bună elaborare
a documentelor care stau la baza fundamentării bugetului, începând de la
ordonatorul de credite terţiar pâna la ordonatorul de credite principal. De
asemenea, unitatea bugetară facilitează circuitul bugetelor ordonatorilor de credite
şi ajută la centralizarea acestora.
- Anualitatea bugetului care se referă la perioada de timp pentru care se
întocmeşte bugetul şi la perioada de timp în care se încasează veniturile şi se
efectuează cheltuielile. În virtutea principiului anualităţii, puterea legislativă se
pronunţă anual în legătură cu veniturile şi cheltuielile care se înscriu în bugetul
apărării.
În ţara noastră anul bugetar corespunde cu anul calendaristic, iar sub acest
aspect putem afirma că funcţiile bugetului încetează la finele fiecărui an pentru a
lăsa loc aplicării bugetului anului următor.
Ca o particularitate, unele ţări aplică şi principiul anteriorităţii în baza
căruia acţiunile din anul precedent care rămân neexecutate se transmit în bugetul
anului următor ca acţiuni aprobate fără a afecta noile prevederi bugetare.
În Ministerul Apărării Naţionale, planificarea financiară respectă regulile
stabilite pe plan economico-financiar naţional, cu anumite specificităţi, bine
definite, care vor fi aduse în evidenţă pe parcursul lucrării.
Planificarea financiară, ca subsistem al activităţii financiar-contabile,
constituie un ansamblu de operaţii complexe, de studii, analize, acţiuni, planuri şi
alte lucrări. În realizarea acestor activităţi, contabilul-şef trebuie să ţină cont că ea
trebuie să asigure:
 dimensionarea nevoilor reale de mijloace financiare pe o anumită
perioadă de timp, în vederea îndeplinirii obiectivelor şi sarcinilor stabilite;
 determinarea, potrivit normelor legale a necesarului de bunuri
materiale, lucrări şi servicii, organizarea raţională a aprovizionării tehnico-
materiale şi a consumului de bunuri şi servicii precum şi dimensionarea judicioasă
a stocurilor, astfel încât să se asigure utilizarea cu randament ridicat a mijloacelor
financiare;
 realizarea în cuantumuri sporite a veniturilor bugetare şi a veniturilor
ce se reţin pentru autofinanţare;
 creşterea eficienţei cheltuielilor în vederea micşorării volumului de
mijloace financiare solicitate de la bugetul de stat în condiţiile executării integrale
a atribuţiilor, precum şi a obiectivelor şi sarcinilor cantitative şi calitative prevăzute
în plan;
 sporirea continuă a resurselor proprii destinate finanţării investiţiilor;
 urmărirea, controlul şi actualizarea execuţiei bugetului de venituri şi
cheltuieli în vederea asigurării permanente a echilibrului material şi financiar.
Mijloacele financiare necesare unităţii militare se asigură potrivit
dispoziţiilor legale prin:
• Finanţare de la bugetul de stat în limita sumelor aprobate prin lege şi în raport
cu realizarea obiectivelor şi sarcinilor stabilite;
• Autofinanţare, prin reţinerea veniturilor provenite din sursele admise;
• Folosirea mijloacelor băneşti rezultate din activitatea gospodăriei agricole
ajutătoare.
 Mijloacele băneşti, indiferent de sursa din care provin, se clasifică în raport
cu destinaţia lor astfel:
 mijloace financiare pentru finanţarea obiectivelor şi sarcinilor privind
înzestrarea armatei, executarea de investiţii, construcţii, constituirea de stocuri;
 mijloace financiare pentru finanţarea cheltuielilor de întreţinere;
 mijloace financiare pentru finanţarea cheltuielilor social-culturale;
 mijloace financiare pentru finanţarea cheltuielilor privind alte acţiuni
stabilite prin dispoziţii legale.
Bugetul de venituri şi cheltuieli, care se compune din:
 Planul de venituri bugetare;
 Planul de cheltuieli bugetare;
 Planul de finanţare a investiţiilor;
 Planul de venituri şi cheltuieli pentru autofinanţare;
 Planul valutar pentru operaţiuni necomerciale;
 Notele cuprinzând indicatorii şi calculele de fundamentare a prevederilor din
plan.
Planificarea financiară începe cu elaborarea studiilor de prognoză şi se
încheie cu transmiterea pentru executare a bugetului de venituri şi cheltuieli
aprobat.
Toate lucrările de planificare financiară se realizează în cadrul
compartimentului financiar-contabil, având la bază notele cu indicatori şi calcule
de fundamentare precum şi analizele şi propunerile şefilor compartimentelor de
specialitate din unitate.
Trebuie reţinut că activităţile de elaborare a bugetului menţionate mai sus
sunt efectuate şi de contabilul-şef de la marea unitate pentru întocmirea proiectului
de buget pentru unitatea proprie. Specifice pentru acesta sunt activităţile de
îndrumare anterioare începerii elaborării bugetului şi activităţile de centralizare şi
integrare a datelor de la unităţile subordonate în proiectul de buget al marii unităţi.
Pentru elaborarea în condiţii optime a proiectului de buget, atât contabilul-
şef, dar mai ales celelalte persoane cu atribuţii de planificare trebuie sa cunoască în
detaliu ce reprezintă conceptul de cheltuieli şi cum se clasifică acestea, pentru a
putea structura informaţiile pe care doresc să le facă cunoscute prin lucrările de
planificare financiară pe destinaţii de credite bugetare.
Sunt considerate cheltuieli ale instituţiei şi înregistrate ca atare în
contabilitate consumurile de valoni materiale şi băneşti, cum ar fi:
• Plăti pentru salarii;
• Materiale pentru întreţinere;
• Rechizite de birou;
• Alimente;
• Carburanţi, lubrifianţi, piese auto;
• Gaze naturale, combustibili solizi etc.;
Din punct de vedere economic, cheltuielile se clasifică în:
I. Cheltuieli curente, din care:
 cheltuieli de personal;
 cheltuieli materiale şi servicii;
 prime;
 transferuri;
 dobânzi aferente datoriei publice şi alte cheltuieli.
II. Cheltuieli de capital;
III. Împrumuturi de acordat;
IV. Rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioane la credite.
Unităţile militare care au calitatea de ordonator terţiar de credite îşi planifică
următoarele categorii de cheltuieli:
1. Cheltuieli curente, din care:
 cheltuieli de personal;
 cheltuieli materiale şi servicii;
2. Cheltuieli de capital.
1. Principalele categorii de cheltuieli curente înregistrate în cadrul unei
unităţi militare sunt:
 Cheltuieli de personal, din care:
  Cheltuieli cu salariile compuse din:
 salarii de bază;
 salarii de merit;
 indemnizaţii de conducere;
 spor de vechime;
 sporuri pentru condiţii de muncă;
 salarii plătite cu ora, plăţi pentru ore suplimentare;
 fondul de premii;
 alte drepturi salariale;
 Cheltuieli pentru asigurările sociale de stat:
 contribuţii pentru asigurările sociale de stat;
 Cheltuieli pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de
şomaj;
 Deplasări, detaşări, transferări:
 deplasări, detaşări, transferări în tară;
 deplasări în străinătate.
 Cheltuieli materiale şi servicii, din care:
 Drepturi cu caracter social:
 manuale şi rechizite şcolare;
 alte drepturi stabilite de dispoziţiile legale (cheltuieli cu
trimiterea cadrelor militare în staţiuni balneo-climaterice);
 Hrană:
 hrană pentru oameni;
 hrană pentru animale;
 Medicamente şi materiale sanitare:
 medicamente;
 materiale sanitare;
 Cheltuieli pentru întreţinere şi gospodărie:
 iluminat şi forţă motrice;
 apă, canal, salubritate;
 poştă, telefon, telefax, radio, televizor;
  furnituri de birou;
 materiale pentru curăţenie;
 alte materiale şi prestări de servicii;
 materiale şi prestări servicii cu caracter funcţional:
 Desfăşurarea procesului pregătirii pentru luptă şi educaţie;
 întreţinerea şi repararea tehnicii din înzestrare, piese de schimb,
materiale şi alte cheltuieli;
 carburanţi şi lubrifianţi necesari funcţionării tehnicii din
înzestrare şi materiale specifice;
 Obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată şi
echipament:
 lenjerie şi accesorii de pat;
 echipament;
 alte obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată;
 Reparaţii curente;
 Reparaţii capitale;
 Cărţi şi publicaţii;
 Alte cheltuieli:
 calificarea perfecţionarea şi specializarea profesională a
salariaţilor;
 protocol;
 protecţia muncii;
 alte cheltuieli autorizate prin dispoziţii legale.
2.Cheltuielile de capital cuprind:
 Investiţii ale instituţiilor publice, din care:
 Investiţii din producţia internă;
 Investiţii din import;
 Investiţii construcţii montaj.
 2.4. Controlul bugetului de apărare

Controlul bugetului de apărare cuprinde o serie de activităţi organizate şi

executate la diferite nivele de responsabilitate, asupra modului de cheltuire a
fondurilor publice alocate apărării.
Controlul financiar preventiv propriu al Ministerului Apărării Naţionale:
• se organizează conform 0.G.119/2001 şi Ordinul Ministrului Finanţelor
nr.123/2001 publicat în Monitorul Oficial 79/2001;
• urmăreşte utilizarea legală, economicoasă şi oportună a fondurilor repartizate la
fiecare ordonator de credite;
• opreşte cauzele care generează neajunsuri în ceea ce priveşte angajarea,
administrarea, mânuirea şi folosirea fondurilor financiare şi a bunurilor
materiale;
Controlul ierarhic şi auditul intern în Ministerul Apărării Naţionale:
• se organizează conform 0.G.119/2001 şi Ordinului Ministrului Apărării
Naţionale nr. 21/1992;
• cuprinde acţiuni de verificare asupra tuturor operaţiunilor patrimoniale
executate de personalul de conducere investit cu calitatea de ordonator de
credite;
• urmăreşte gestionarea legală, economicoasă, oportună a fondurilor financiare şi
a bunurilor materiale;
• auditul intern se execută prin grija Direcţiei Audit Intern.
Controlul guvernamental se execută prin două forme:
 prin participarea în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării la
analiza şi aprobarea planurilor şi programelor care privesc apărarea;
 prin arbitraje bugetare ce au loc la Ministerul Finanţelor Publice în
perioada de elaborare şi execuţie a bugetului conform Legii Finanţelor publice
72/1996, art. 22, 24, 39.
Controlul Ministerului Finanţelor Publice se realizează conform 0.G.
119/2001 sub forma controlului financiar preventiv delegat.
CAPITOLUL 3
ÎNTOCMIREA PROIECTULUI BUGETULUI DE VENITURI ŞI
CHELTUIELI

Bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţii militare reprezintă un instrument

de bază al conducerii activităţii financiar contabile din unitate, al analizei şi
controlului asupra acestei activităţi precum şi al asigurării echilibrului financiar în
cazul autofinanţării.
Bugetul de venituri şi cheltuieli reprezintă o balanţă, o previziune pentru o
perioadă de timp a veniturilor cât şi a cheltuielilor instituţiei. Rolul bugetului este
de a asigura desfăşurarea normală a activităţii financiar contabile, întărirea ordinii
şi disciplinei financiare în administrarea mijloacelor financiare puse la dispoziţia
unităţii, mobilizarea maximă a rezervelor existente şi creşterea continuă a
eficienţei cheltuielilor.
La elaborarea bugetului unităţii militare se au în vedere indicatorii de
fundamentare aprobaţi de Ministerul Apărării Naţionale, ce i s-au repartizat,
analizele şi studiile proprii şi orientările primite de la eşalonul ierarhic superior.
Etapele de elaborare, termenele de înaintare la eşalonul ierarhic superior se
stabilesc de către Direcţia Financiar-Contabilă a Ministerului Apărării Naţionale pe
baza indicaţiilor metodologice date de Ministerul Finanţelor Publice.
În bugetul unităţii militare veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-
o ordine uniformă, obligatorie, stabilită prin clasificaţia bugetară, pentru a asigura:
• întocmirea în mod unitar a bugetelor de venituri şi cheltuieli la toate
eşa1oane1e, precum şi analiza, verificarea şi centralizarea acestora pe treptele
ierarhice superioare;
• organizarea ştiinţifică a contabilităţii;
• valorificarea în mod unitar a datelor din conturile de execuţie şi dările de seamă
contabile, precum şi studierea dinamicii veniturilor şi cheltuielilor pe anumite
 perioade de timp;
• prelucrarea automatizată a datelor privind planificarea financiară,
contabilitate şi alte lucrări din activitatea financiar-contabilă.
Bugetul unităţii militare se semnează de către comandant şi contabilul şef
după o prealabilă analiză făcută împreună cu şefii compartimentelor de specialitate
din unitate, după care se înaintează spre aprobare la ordonatorul de credite ierarhic
superior. Înainte de aprobare, bugetul se prezintă sub forma unui proiect de buget
întocmit pe baza propunerilor de modificare a bugetului pentru anul viitor faţă de
anul curent.
Bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţii militare va fi însoţit obligatoriu
de note cuprinzând indicatori şi calcule de fundamentare, precum şi de un raport
explicativ prin care se justifică creşteri1e şi descreşteri1e comparativ cu planul
aprobat pentru anul curent, indicându-se cauzele care le determină şi temeiul legal.
În cadrul elaborării lucrărilor pentru proiectul de buget, se disting două
feluri de activităţi:
• stabilirea surselor de venituri bugetare pe capitole şi subcapitole;
• stabilirea destinaţiei cheltuielilor conform clasificaţiei.

3.1. Clasificaţia bugetară — instrument de structurare şi

urmărire a veniturilor şi cheltuielilor

Clasificaţia bugetară reprezintă gruparea, într-o ordine obligatorie şi după

criterii unitare, precis determinate, a veniturilor şi cheltuielilor cuprinse în bugetul
de stat, bugetele locale, bugetele instituţiilor publice, bugetele fondurilor speciale
şi bugetele activităţilor finanţate din venituri extrabugetare.
Ea este instrumentul de sistematizare, urmărire şi control al realizării
veniturilor şi efectuării cheltuielilor. Acest instrument care stă la baza contabilităţii
bugetare asigură atât coerenţa limbajului utilizat în planificarea bugetară cu
limbajul utilizat în execuţia bugetară cât şi efectuarea unor analize pertinente a
modului de executare a bugetului fiecărei institutii publice, indiferent de modul de
finanţare.
Procesul de consum şi utilizare a bunurilor materiale necesită activităţi şi
plăţi, care sunt efectuate cu regularitate de către fiecare unitate militară. Aceste
cheltuieli nu sunt însă singure, fiindcă ele mai cuprind, pe lângă consumurile de
bunuri materiale şi altele cum ar fi : plata lucrărilor executate şi a serviciilor
prestate de terţi, cheltuieli cu personalul angajat, plata unor obligaţii legale sau
contractuale, şi alte cheltuieli. Toate aceste cheltuieli reprezintă operaţiuni
economice, care afectează patrimoniul unei structuri militare prin diminuarea
activului (cum ar fi, de exemplu, consumul de materiale) sau mărirea pasivului (ca
de exemplu, contabilizarea facturii pentru utilităţile pentru apă, gaze, curent
electric dacă în prealabil se înregistrează obligaţii de plată).
Câmpul operatoriu al cheltuielilor cuprinde sumele sau valorile de vărsat şi
pentru a se întâmpla aceasta ele trebuie mai întâi planificate. In vederea
fundamentării şi planificării resurselor financiare, atât organele de aprovizionare,
cât şi cele financiare ale unităţii militare au ca bază de plecare articolele şi
aliniatele clasificaţiei economice a cheltuielilor.
Înscrierea cheltuielilor în ordinea clasificaţiei bugetare este importantă
întrucât permite stabilirea unitară şi legală a tuturor acestor cheltuieli începând cu
faza de analiză şi prognoză, planificare, centralizare şi alocare. De asemenea,
permite executarea unui control eficient asupra schimbului de informaţie (datelor
raportate) şi a modului de execuţie a exerciţiului bugetar.
La fiecare din articolele şi aliniatele menţionate anterior cheltuielile se
stabilesc în funcţie de calculele realizate de către fiecare compartiment de asigurare
materială şi financiară pentru o perioadă mai scurtă (lună) sau mai îndelungată de
timp (trimestru, an). Rezultă, astfel, estimări cantitative şi valorice care fac
obiectul unor planificări (programări) materiale şi financiare foarte riguroase.
Aşa cum prevede art. 15 din Legea 72/1996 — Legea finanţelor publice,
“Veniturile şi cheltuielile care se înscriu în bugetul de stat se grupează pe baza
clasificaţiei bugetare”. Această clasificaţie este elaborata de Ministerul Finanţelor,
care introduce norme de modificare a structurii clasificaţiei, în funcţie de apariţia a
noi elemente de natura veniturilor şi cheltuielilor, elemente reflectate în dispoziţii
legale.
Clasificaţia bugetară actualmente în vigoare se aplica de la data de
01.01.1996, fiind aprobată prin Ordinul Ministrului Finanţelor 1394/01.08.1995,
publicat în Monitorul Oficial 300/28.12.1995.
Ca urmare a instituirii prin lege a unor noi categorii de impozite şi taxe sau
renunţării la anumite prelevări fiscale, precum şi ca un rezultat al multiplelor
schimbări ale legislaţiei în mediul economic românesc, clasificaţia bugetară a
suferit numeroase modificări.
În cadrul clasificaţiei bugetare, gruparea veniturilor şi cheltuielilor se face
după următoarele criterii:
a)Criteriul administrativ sau departamental (având în vedere structura
administrativă şi rolul instituţiilor publice);
b)Criteriul economic — prin care s-a asigurat o grupare a veniturilor şi
cheltuielilor în funcţie de natura lor;
c)Criteriul funcţional — prin care s-a asigurat o grupare a veniturilor şi
cheltuielilor în funcţie de obiectivele urmărite de stat.
Potrivit criteriului administrativ se realizează o codificare a ordonatorilor
principali de credite iar pornind de la acest sistem de codificare, la nivelul fiecărui
ordonator principal de credite se realizează o grupare a veniturilor şi cheltuielilor
după celelalte criterii.
În acest fel clasificaţia în profil departamental cuprinde: denumirea
ordonatorilor principali de credite şi codul acestora.
Potrivit clasificaţiei funcţionale cheltuielile sunt grupate pe părţi, iar în
cadrul acestora pe capitole şi subcapitole.
Structura pe părţi se prezintă astfel:
Partea I — Servicii Publice Generale;
Partea a II-a - Apărare, Ordine Publica şi Siguranţa Naţională;
Partea a III-a - Cheltuieli social-culturale;
Partea a IV-a - Servicii de dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape;
Partea a V-a - Acţiuni economice;
Partea a VI-a - Alte acţiuni;
 Partea a VII-a - Transferuri;
Partea a VIII-a - Împrumuturi acordate;
Partea a XI-a - Plăţi de dobânzi şi alte cheltuieli
Partea a X-a - Rambursări de împrumuturi;
Partea a XI-a - Fonduri de rezervă;
Partea a XII-a - Excedent / Deficit.
În ceea ce priveşte veniturile se realizează o structurare a acestora pe
următoarele categorii de venituri:
I. Venituri curente:
• venituri fiscale;
• venituri nefiscale
II .Venituri din capital.
Pentru cheltuieli avem următoarea structură:
• cheltuieli curente;
• cheltuieli de capital.
Clasificaţia economică realizează o grupare a veniturilor pe capitole şi
subcapitole iar a cheltuielilor pe titluri, articole şi alineate.
Astfel, pentru cheltuieli avem:
Titlul I - cheltuieli de personal;
Titlul II - cheltuieli materiale şi servicii;
Titlul III - Subvenţii;
Titlul IV - Prime;
Titlul V - Transferuri;
Titlul VI - Dobânzi;
Titlul VII - Cheltuieli de capital;
Titlul VIII - Împrumuturi acordate;
Titlul XI - Rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioane la credite;
Titlul X - Rezerve, excedent, deficit.
Clasificaţia bugetară nu constituie temeiul legal pentru încasarea de
venituri şi efectuarea de cheltuieli.
Pornind de la această menţiune sunt relevante prevederile Legii 72/1996
potrivit căreia “taxele şi orice alte venituri se înscriu în bugetul de stat numai dacă
au fost stabilite prin lege”.
Prin legea bugetară anuală se aprobă pentru fiecare an lista
impozitelor, taxelor precum şi a celorlalte venituri ale statului care urmează să se
perceapă (lista constituie anexă la bugetul de stat).

3.2. Necesitatea întocmirii notelor cuprinzând indicatori şi

calcule de fundamentare

Unitatea militară are obligaţia potrivit legii, să prevadă în buget toate

sumele necesare îndeplinirii atribuţiilor, obiectivelor şi sarcinilor ce-i revin în
perioada de plan, dimensionându-le judicios şi să stabilească priorităţile în
efectuarea cheltuielilor.
Fundamentarea cheltuielilor bugetare se execută pe baza dispoziţiilor legale
în vigoare, a sarcinilor de plan repartizate de organele ierarhic superioare şi a
indicatorilor şi calculelor de fundamentare aprobat de organele cu competenţă
legală.
Valoarea cheltuielilor pe care unitatea militară le planifică reprezintă un
indicator deosebit de important cuprins în activitatea de planificare financiară.
Acest indicator se dezvoltă în notele cu indicatori şi calcule de fundamentare
întocmite pe destinaţii precise potrivit “Îndrumarului privind încadrarea
cheltuielilor Ministerului Apărării Naţionale pe articolele şi alineatele clasificaţiei
economice”.
Compartimentele de asigurare financiară şi logistică în unitate, prin
activitatea de planificare financiară desfăşurata potrivit legii, au obligaţia să
prevadă în notele cu indicatori şi calcule de fundamentare pe care le întocmesc,
toate sumele necesare desfăşurării în condiţii normale activităţii de pregătire
militară a efectivelor. Astfel, aceste compartimente prevăd necesarul de fonduri
pentru realizarea sarcinilor privind: instruirea şi hrănirea, echiparea trupelor,
întreţinerea efectivelor, repararea şi întreţinerea tehnicii din dotare, standardizarea
personalului unităţii, activităţi culturale şi sportive, precum şi satisfacerea altor
nevoi.
În toate domeniile pregătirii militare devine tot mai mult o necesitate, dar şi
o practică în activitatea factorilor de răspundere din unitate, ca încă din faza de
concepţie a aplicaţiilor, exerciţiilor şi tragerilor, de planificare si organizare a
tuturor activităţilor militare, a întregului proces de instrucţie, a fiecărei teme de
pregătire de luptă să se analizeze şi să se aprecieze cu răspundere cheltuielile
necesare pentru a se putea stabili, dacă obiectivele propuse, rezultatele preconizate
sunt de natură să justifice eforturile angajate sub aspect financiar, material şi uman.
Pentru îndeplinirea în cât mai bune condiţii şi cu minimum de efort
material, uman şi financiar a activităţilor ce urmează a se desfăşura în anul de plan,
dimensionarea nivelului de activitate de planificare eficientă şi printr-o colaborare
strânsă între activităţile desfăşurate de contabilul-şef şi şefii compartimentelor de
asigurare logistică din cadrul unităţii ţinându-se seama de:
1) Preţurile şi tarifele practicate la data întocmirii bugetului unităţii
militare;
2) Efectivele de cadre active, salariaţi civili, militari angajaţi pe bază
de contract, militari în termen aflaţi în evidenţă;
3) Numărul de animale din evidenţa unităţii;
4) Indicatorii privind dotarea cu tehnică;
5) Obiectivele prevăzute în planul de pregătire de luptă al unităţii
militare;
6) Nivelul maxim admis prin dispoziţiile legale în vigoare pentru
stocurile de siguranţă în alimente, echipamente, piese de schimb,
carburanţi şi lubrifianţi, alte produse;
7) Stocurile de alimente preliminate la finele anului de bază;
8) Alte elemente care, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, sunt
avute în vedere pentru dimensionarea reală a nevoilor de credite
bugetare.
Comandantul, şefii compartimentelor de asigurare logistică şi financiară
răspund de legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi economicitatea cheltuielilor pe
care le planifică. Persoanele cu sarcini în planificarea cheltuielilor vor ţine seama
şi de stadiul executării planului de asigurare tehnico-materială pe anul de bază, de
necesitatea raportării în anul de plan a evenimentelor obiective rămase nerealizate.
Din totalul de nevoilor de finanţare de la bugetul de stat, înscrise în notele
cu indicatori şi calcule de fundamentare, nu se solicită alocaţii de la buget pentru:
1) Contravaloarea bunurilor materiale care se aprovizionează pentru a fi
distribuite militarilor şi salariaţilor civili contracost;
2) Contravaloarea bunurilor materiale care se aprovizionează pentru
unităţi militare ce funcţionează pe principiul autofinanţării;
3) Contravaloarea produselor realizate în gospodăriile agrozootehnice,
care se consumă în cadrul normelor de hrană;
4) Sumele cu care urmează a fi reconstituite fondurile băneşti, potrivit
dispoziţiilor legale;
5) Valoarea ansamblelor, subansamblelor, pieselor de schimb şi a altor
materiale recuperate şi recondiţionate şi care au fost destinate pentru refolosire.
În principal se va urmări să se asigure:
- Respectarea dispoziţiilor legale în vigoare cu privire la activitate de
planificare financiară;
- Asigurarea creditelor bugetare necesare satisfacerii nevoilor unităţii;
- Încadrarea în normele şi normativele de cheltuieli aprobate şi aplicarea
unui regim sever de economii;
- Identificarea eventualelor rezerve, în scopul reducerii cheltuielilor
prevăzute în plan şi prevenirea formării de stocuri peste necesar;
- Prevenirea introducerii în buget a sumelor care privesc obiective şi
sarcini pentru care nu sunt asigurate condiţii tehnico-materiale necesare
realizării lor în anul de plan.
Cheltuielile bugetare se planifică potrivit destinaţiilor naturilor de cheltuieli
(articole, alineate, şi subalineate) stabilite prin cadrul comun al cheltuielilor
Ministerului Apărării Naţionale.
Calculul necesarului de fonduri se face diferenţiat pe naturi de cheltuieli.
Fiecare compartiment de resortul asigurării logistice din unităţile militare trebuie
să cunoască indicatorii fizici şi economici specifici compartimentul respectiv în
funcţie de care se vor determina fondurile ce vor fi cuprinse în detalierea
cheltuielilor bugetare, şi respectiv bugetul unităţii militare. La stabilirea sumelor
înscrise în notele cu indicatori şi calcule de fundamentare se folosesc preţurile şi
tarifele în vigoare la data întocmirii bugetului. De asemenea, în necesarul de
cheltuieli se include atât valoarea ambalajului care se facturează separat de
furnizori, cât şi costul transportului pentru bunurile materiale care se procură.
Pentru cheltuielile bugetare, nota cu indicatori şi calcule de fundamentare
se completează pe baza indicatorilor de plan, ţinându-se seama de normele
financiare, de aprovizionare şi consum pentru materiale, normele de înzestrare,
precum şi normativele tehnice privind întreţinerea şi repararea tehnicii din dotare.
Fundamentarea nevoilor de cheltuieli se face prin metoda produsului dintre
indicatorul de plan (numărul de militari, tehnică, suprafeţe de reparat şi întreţinut
clădiri) şi norma financiara sau valoarea financiară a normelor de consum,
întreţinere şi reparaţii, prevăzută în actele normative în vigoare sau comunicate de
către organele cu atribuţii de înzestrare .
În cazul în care pentru unele categorii de cheltuieli nu sunt stabilite în
normele financiare de reparaţii, de consum, întreţinere, se va utiliza metoda
înmulţirii indicatorului de plan cu cheltuiala medie anuală. Această cheltuială
medie anuală se determină prin raportarea totalului cheltuielilor respective,
aprobate pe anul în curs, la numărul indicatorilor din anul de plan.
Din notele cu indicatori şi calcule de fundamentare trebuie sa rezulte pentru
fiecare sarcină sau activitate, modul de acoperire a cheltuielilor, respectiv suma
necesară din creditele bugetare, contravaloarea materialelor care nu se asigură
centralizat de alte eşaloane, precum şi cheltuielile din venituri proprii pentru
autofinanţare şi din reconstituirile prevăzute a se realiza potrivit normelor legale în
vigoare.
În planul de cheltuieli nu se poate înscrie nici o cheltuială sau rezervă de
fonduri dacă nu există prevederi legale prin care să se autorizeze efectuarea
cheltuielilor şi respectiv constituirea unei astfel de rezerve.
 În cazul în care unitatea militară are în asigurare financiară unităţi fără
compartimente financiar-contabile proprii va include în bugetul de venituri şi
cheltuieli şi propunerile acestora , pe baza notelor cu indicatori şi calcule de
fundamentare primite de la unităţile respective.

3.3. Activităţile desfăşurate de ofiţerul financiar într-o unitate

militară privind planificarea cheltuielilor pentru salarizarea
personalului

Cheltuielile pentru salarizarea personalului unităţii militare se stabilesc de

către şeful compartimentului financiar-contabil pe baza efectivelor aflate la
drepturi din luna din care se întocmeşte proiectul bugetului corectate cu
următoarele:
1) Creşterea din anul de plan determinate de:
a) funcţiile ce urmează a fi încadrate;
b) înaintările în grade;
c) acordarea gradaţiei următoare cadrelor militare şi militarilor
angajaţi pe bază de contract;
d) încadrarea de trepte şi gradaţii salariaţilor civili.
2) Diminuările din anul de plan, determinate de:
a) trecerea în rezervă a unor cadre militare;
b) pensionarea unor salariaţi civili;
c) drepturile de salariu ale salariaţilor civili aferente perioadelor
de incapacitate temporară de muncă.
Cheltuielile unităţii cu soldele militarilor în termen şi a militarilor cu
termen redus se stabilesc pe baza efectivelor din anul de plan. Cheltuielile cu
salarizarea personalului militar în rezervă, concentraţi, se determină pe baza
datelor puse la dispoziţie de statul major al unităţii militare privind efectivele şi
durata concentrărilor. La fundamentarea cheltuielilor cu soldele şi salariile, organul
financiar va colabora cu statul major, organul de personal şi organul de evidenţă
soldaţi-gradaţi din unitate având ca bază legală prevederile Legii 138/1999 cu
privire la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Apărării Naţionale.
 Ofiţerul financiar al unităţii militare trebuie să cunoască la calcularea
soldelor coeficienţii de ierarhizare a soldelor de bază pentru cadre, stabiliţi prin
Legea 138/1999. Salarizarea prin cumul se face numai pentru persoanele care au
funcţia de bază în afara unităţii conform art.19 din H.G. nr. 281/1993. Conform
art.15 (4) şi art.15 (5) cheltuielile de personal se prezintă distinct de cheltuielile
materiale, fiind interzis a se prevedea, la cheltuielile materiale sau alte categorii de
cheltuieli, cheltuielile de personal, cum sunt: salarii, indemnizaţii şi altele
asemănătoare.
Nota cu indicatori şi calcule de fundamentare a cheltuielilor de personal
mai cuprinde: salarii de bază, salarii de merit, sporuri pentru condiţii de muncă
(toate acestea fiind calculate separat pe categorii de salariaţi), indemnizaţii de
conducere, spor de vechime, fond de premiere, alte drepturi salariale acordate
personalului încadrat cu contract de muncă (conform pct. 4 din “Criteriile privind
acordarea premiilor”, aprobat în 1996 de ministrul apărării naţionale, premierea se
poate face în tot cursul anului la iniţiativa comandanţilor sau la iniţiativa
comandanţilor sau la ordinul ministrului apărării naţionale).
De asemenea se mai prevăd şi cheltuielile efectuate cu contribuţiile sociale
de stat, calculate în procentele legale, asupra fondului de salarii realizat de
salariaţii civili.
Cheltuielile privind contribuţiile pentru asigurările sociale de stat se
calculează asupra fondului de salarii al salariaţilor civili pentru anul de plan,
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. Conform Ordinului pentru aprobarea
Normelor metodologice privind constituirea Fondului iniţial de asigurări sociale de
sănătate nr. 2288 din 31 decembrie 1997, începând cu data de 1998 contribuţia de
7% nu mai este inclusă în contribuţia de asigurări sociale de stat prevăzută la art.
11 din legea 49/1992.
Persoanele care satisfac serviciul militar în termen au calitatea de asiguraţi
fără plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. Contribuţia pentru
aceste persoane se calculează prin aplicarea unei cote de 7% asupra valorii a două
salarii minime brute pe ţară, suportându-se de la bugetul de stat şi se prevede
anual, după caz, în bugetul Ministerului Apărării Naţionale la titlul “Transferuri”.
 Ofiţerul financiar al unităţii este obligat să prevadă şi cheltuielile efectuate
pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, calculate în
procentul legal, asupra fondului de salarii realizate de salariaţii civili şi cheltuielile
cu deplasări, detaşări, transferări. Cheltuielile pentru deplasări, detaşări, transferări
se determină de către şeful compartimentului financiar-contabil, având în vedere
următoarele:
 Sarcinile rezultate din planul pregătirii de luptă întocmit pentru anul de
plan;
 Activităţile de aprovizionare tehnico-materială în anul de plan;
 Efectivele participante şi numărul de zile planificat pe categorii de
activităţi;
 Funcţiile libere, neocupate din statul de organizare al unităţii militare
care urmează a fi încadrate în anul de plan cu persoana care beneficiază de
indemnizaţii de mutare sau instalare.
În nota cu indicatori şi calcule de fundamentare, cheltuielile bugetare
privind deplasări, detaşări, transferări se vor desfăşura pe categorii de personal şi
pe naturi de activităţi cuprinzând toate categoriile de drepturi băneşti ce se
preconizează a se plăti în anul de plan. Astfel, drepturile ce se acordă personalului
pentru deplasări, detaşări, mutări şi transferuri în interes de serviciu se dezvoltă în:
indemnizaţii de delegare, indemnizaţii de detaşare, cheltuieli de cazare, transport,
indemnizaţii de mutare, compensaţia pentru chirie (Legea nr. 80/1995 şi Ordinul
General nr. 41/1996 reglementează situaţiile de compensaţie pentru chirie).
În nota cu indicatorii şi calculele de fundamentare se mai înregistrează:
 Cheltuielile de transport cu mijloace de transport în comun şi
abonamente pentru uzul serviciului în localitatea unde se află sediul unităţii
militare;
 Indemnizaţia şi cheltuielile de transport ce se acordă personalului care se
deplasează în aplicaţii, la trageri de instrucţie, tabere, etc.
 Costul transportului cadrelor militare în concediul legal de odihnă şi în
alte cazuri prevăzute de dispoziţiile legale;
  Costul transportului militarilor sau alte persoane din afara Ministerului
Apărării Naţional chemate în faţa instanţelor militare, în cauze care interesează
Ministerului Apărării Naţional precum şi pentru transportul martorilor la procese
(acestea din urmă se recuperează de la cei vinovaţi);
 Alte cheltuieli pentru transportul personalului reglementate prin
dispoziţii legale.
După ce a stocat toate aceste informaţii, activitatea trebuie să continue cu
întocmirea “Notelor cuprinzând indicatori de calcul şi fundamentare care
reprezintă baza de calcul pentru fundamentarea proiectului de buget. Notele trebuie
să conţină calcule exacte asupra drepturilor de personal, avându-se în vedere
sumele stabilite pe coeficienţi de ierarhizare la data întocmirii proiectului de buget.
Notele cuprinzând indicatori de calcul şi fundamentare se întocmesc prin
calcularea drepturilor băneşti cuvenite personalului unităţii pe articolele
clasificaţiei bugetare, evidenţiind distinct necesarul pentru fiecare articol. După
întocmirea notelor cuprinzând indicatori de calcul şi fundamentare, se
centralizează valoarea cheltuielilor de personal.
Fundamentarea cheltuielilor în articolul bugetar 10:
Articolul bugetar 10.01, cuprinde sumele pentru plata soldelor şi salariilor
de bază. Baza legală cuprinde: Legea 138/1999, 0rdonanţa de Urgenţă a
Guvernului 24/2000, Legea 154/1998, Ordonanţa de Urgenta a Guvernului 8/2000
şi alte acte normative.
Articolul bugetar 10.02, cuprinde sumele pentru plata soldelor şi salariilor
de merit. Baza legală cuprinde Legea 138/1999, Ordonanţa de Urgenţa a
Guvernului 24/2000 şi ale acte normative.
Articolul bugetar 10.03, cuprinde sumele pentru plata indemnizaţiilor de
comandă şi de conducere. Baza legală cuprinde Legea 138/1999, Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului 24/2000 şi alte acte normative.
Articolul bugetar 10.04, cuprinde sumele pentru plata sporului de vechime
pentru salariaţii civili. Baza legală cuprinde Hotărârea Guvernului 281/1993.
Articolul bugetar 10.05, cuprinde sumele pentru plata sporurilor pentru
condiţii de muncă. Baza legală cuprinde Legea 138/1999, Hotărârea Guvernului
281/1993, Legea 40/1991 şi alte acte normative.
Articolul bugetar 10.06, cuprinde sumele pentru plata salariilor plătite cu
ora şi a plăţilor pentru ore suplimentare. Baza legală cuprinde Legea 84/1995,
Legea 128/1997, Hotărârea Guvernului 281/1993 şi alte acte normative.
Articolul bugetar 10.07, cuprinde sumele pentru plata premiilor din cursul
anului şi a premiului anual. Baza legală cuprinde Legea 138/1999, Hotărârea
Guvernului 281/1993 şi alte acte normative.
Articolul bugetar 10.08, cuprinde sumele pentru plata altor drepturi de
soldă şi salarii (soţie militari în termen şi cu termen redus, indemnizaţii pentru
concediul medical suportate din fondul de salarii etc.). Baza legală cuprinde Legea
138/1999, Legea 128/1997 şi alte acte normative.
Fundamentarea cheltuielilor în articolul bugetar 11:
Articolul bugetar 11, cuprinde sumele reprezentând contribuţii pentru
asigurări sociale de stat. Baza legală cuprinde Legea 19/2000, Normele
metodologice nr. 340/2001 de aplicare a Legii 19/2000 şi alte acte normative.
Fundamentarea cheltuielilor la articolul bugetar 12:
Articolul bugetar 12, cuprinde sumele reprezentând contribuţia unităţii la
constituirea fondului de şomaj. Baza legală cuprinde Legea 1/1991, legea 65/1997
şi alte acte normative.
Fundamentarea cheltuielilor Ia articolul bugetar 13:
Articolul bugetar 13, cuprinde sumele necesare pentru plata drepturilor
cuvenite pentru deplasări, detaşări, mutări şi transferări în ţară şi străinătate. Baza
legală cuprinde Hotărârea Guvernului 545/1995 şi alte acte normative.
Fundamentarea cheltuielilor în articolul bugetar 14:
Articolul bugetar 14, cuprinde sumele reprezentând contribuţia unităţii la
constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate. Baza legală cuprinde Legea
145/1997, Ordonanţa Guvernului 30/1998 şi alte acte normative.
Pentru planificarea cheltuielilor de personal, contabilul şef trebuie să ţină
seama de următoarele elemente care pot conduce la modificări de sume faţă de
perioada când se execută planificarea:
 La articolul 10 cheltuieli cu salariile:
 - efectivele personalului militar existent la plată în luna elaborării
proiectului de buget;
- efectivele de cadre militare ce vor absolvi instituţiile de învăţământ, atât
pentru achitarea de drepturi la absolvire (în cazul planificării pentru astfel de
unităţi), cât şi pentru încadrarea din promoţie în unităţi (pentru alte unităţi decât
pentru instituţii de învăţământ);
- numărul cadrelor militare trecute în rezervă;
- numărul de cadre militare ce vor fi chemate în activitate;
- numărul cadrelor militare care vor fi avansate în grad;
- acordările de gradaţii în perioada de plan;
- deficitul de salariaţi civili ce urmează a fi încadraţi în Ministerul Apărării
Naţionale în perioada de plan;
- efectivele de militari în termen ce se încorporează pe cicluri de instrucţie;
- numărul rezerviştilor şi perioada în care se execută concentrări de
instrucţie şi aplicaţii de mobilizare;
- efectivele de cadre militare şi personal civil care îşi desfăşoară activitatea
în locuri de muncă ce generează plăţi de indemnizaţii şi sporuri (spor pentru lucru
în timpul nopţii, spor pentru condiţii grele, vătămătoare, periculoase de muncă
etc.).
 La articolul bugetar 11 Contribuţii pentru asigurări sociale:
- în ce grupe de muncă se încadrează militarii angajaţi pe bază de contract şi
salariaţii civili;
- dinamica cheltuielilor cu soldele militarilor angajaţi pe bază de contract şi
a salariilor salariaţilor civili aşa cum reiese din calculele de la articolul bugetar 10.
 La articolul bugetar 12 contribuţii pentru constituirea fondului
pentru plata ajutorului de şomaj:
- dinamica cheltuielilor cu soldele militarilor angajaţi pe bază de contract şi a
salariilor salariaţilor civili aşa cum reiese din calculele de la articolul bugetar 10.
 La articolul bugetar 13 cheltuieli pentru plata drepturilor cuvenite
pentru delegări, deplasări, detaşări, transferuri, mutări:
- dinamica delegărilor în perioada de plan, aşa cum a fost stabilită de către
şefii compartimentelor din unitate, pe baza aprobării comandantului unităţii;
- efectivele de cadre militare, militari angajaţi pe bază de contract,
salariaţi civili ce vor participa la aplicaţii şi alte misiuni ordonate la nivelul unităţii
sau de eşaloanele superioare;
- numărul de cadre militare ce se preconizează a fi încadrate prin mutări la
ordin sau din promoţiile instituţiilor militare de învăţământ.
 La articolul bugetar 14 cheltuieli pentru constituirea fondului iniţial
de asigurări sociale de sănătate:
- dinamica cheltuielilor cu soldele cadrelor militare, militarilor angajaţi pe
bază de contract şi a salariilor salariaţilor civili aşa cum reiese din calculele de la
articolul bugetar 10.
Trebuie subliniat faptul că, planificarea sumelor pentru cheltuieli de
personal se execută astfel:
 la articolul 10 şi, implicit la articolele 11, 12, 14 de către ofiţerul
financiar în strânsă colaborare cu organul de la compartimentul Personal din
unitate; pentru această activitate, contabilul şef ia ca punct de plecare drepturile
băneşti din luna în care se execută planificarea, la care aplică corecţiile menţionate
mai sus atât pentru perioada următoare din anul de bază, cât şi pentru anul de plan;
 la articolul bugetar 13 se centralizează datele din “Notele cuprinzând
indicatori şi calcule de fundamentare” înaintate de către şefii compartimentelor de
specialitate din unitate.
 3.4. Activităţile desfăşurate de ofiţerul financiar într-o unitate
militară privind planificarea cheltuielilor materiale şi de
investiţii

În cuprinsul subcapitolului acesta voi încerca să redau activităţi care se

desfăşoară pentru elaborarea necesarului de credite bugetare privind cheltuielile
materiale, servicii şi investiţii chiar dacă, obligaţia calculării acestor sume revine
personalului din compartimentele de asigurare tehnico-materială din unitate. Am
luat această hotărâre, întrucât contabilul şef, având atribuţiunea centralizării datelor
din Notele cuprinzând indicatori de calcul şi fundamentare şi bazele de calcul pe
articole bugetare nu trebuie să facă acest lucru în mod mecanic, ci prin luarea în
considerare a condiţiilor care au dus la stabilirea sumelor necesare (norme, preţuri,
efective etc.)
Unităţile militare au obligaţia, potrivit legii, să prevadă în planul de
cheltuieli bugetare toate sumele necesare îndeplinirii atribuţiilor, obiectivelor şi
sarcinilor ce-i revin în perioada de plan, dimensionându-le judicios, şi să
stabilească priorităţile în elaborarea cheltuielilor.
În planul de cheltuieli nu se poate înscrie nici o cheltuială dacă nu există
prevederile legale prin care se autorizează efectuarea acestei cheltuieli.
Unităţile militare, prin comandantul unităţii, contabilul şef şi celelalte
persoane implicate în activitatea de planificare financiară, răspund de legalitatea şi
necesitatea economico-socială a cheltuielilor pe care le planifică, de oportunitatea
şi economicitatea acestora.
Capitolele şi articolele de cheltuieli vor avea o destinaţie precisă şi limitată,
iar cheltuielile materiale şi de investiţii se vor prezenta separat de cele de personal.
Cheltuielile pentru investiţii, care se finanţează potrivit legii din bugetul de
stat, se cuprind în proiectele de buget pe baza listei de investiţii cu desfăşurarea
acestora pe obiective, atât fizic cât şi valoric, elaborată de fiecare unitate
subordonată şi anexat la bugetul propriu. În listele de investiţii se nominalizează
obiectivele de investiţii în continuare, precum şi obiectivele de investiţii noi.
 În listele de investiţii se înscriu numai obiectivele de investiţii ale căror
documentaţii tehnico-eonomice au fost elaborate şi aprobate potrivit dispoziţiilor
legale.
În bugetul unităţii nu se solicită mijloace financiare pentru:
— bunuri ce se aprovizionează pentru a fi distribuite contracost;
— bunuri ce se aprovizionează pentru unităţi militare extrabugetare;
— contravaloarea produselor realizate în gospodăria agrozootehnică, care se
consumă în cadrul normelor de hrană;
— suma care urmează să reîntregească creditele bugetare.
Fundamentarea cheltuielilor se face prin metoda înmuţirii indicativului de
plan (nr. militari, tehnică etc.) cu norma financiară sau valoarea financiara a
normelor de consum (întreţineri, reparaţii etc.).
În cazul în care pentru unele categorii de cheltuieli nu s-au stabilit norme
financiare de repartiţii, de consum se va utiliza metoda înmulţirii indicatorului de
plan cu cheltuiala medie anuală, care se determină prin raportarea totalului
cheltuielilor aprobate pentru anul în curs, la numărul indicatorilor de plan.
Preturile care se au în vedere la fundamentarea bugetului sunt cele în
vigoare la data întocmirii acestuia, şi pot fi actualizate cu un indicator de majorare
care se stabileşte în funcţie de inflaţie. În condiţiile economice actuale, este indicat
ca valorile în lei să fie transformate în dolari sau euro, monede care sunt mai
stabile pe piaţa valutară.
Se interzice prin lege a se crea rezerve de fonduri dacă legea nu prevede
astfel de rezerve.
Fundamentarea cheltuielilor pentru materiale, prestări servicii, transferuri şi
capital se realizează de către fiecare compartiment de specialitate în parte pe baza
normelor de consum stabilite, a preţurilor şi tarifelor, a dispoziţiilor privind
limitele legale stabilite. Trebuie specificat faptul că planificarea cheltuielilor de
capital se execută de către unităţi militare specializate ale Ministerului Apărării
Naţionale cu atribuţii de înzestrare şi investiţii. Pentru planificarea acestor
cheltuieli unităţile specializate solicită prin purtătorii de informaţii următoarele
elemente:
 - necesarul de tehnica militară, mijloace de transport şi alte bunuri care,
potrivit instrucţiunilor metodologice se pot include în planul de
înzestrare;
- necesarul de construcţii, instalaţii şi alte amenajări;
- alte date necesare activităţii de planificare.

3.4.1. Fundamentarea indicatorilor de cheltuieli materiale şi servicii

Compartimentul logistic care are ca atribuţii hrana personalului unităţii

militare trebuie să ţină cont, la întocmirea notei cu indicatori şi calcule de
fundamentare, de toate cheltuielile ce se prevăd a se efectua în anul de plan, cum
sunt:
1) Cheltuielile pentru hrănirea militarilor stabilite prin norme legale şi
alocaţii de drepturi de hrană în acest sens s-au elaborat ordonanţele Guvernului
României nr. 26/1994 şi 23/1997, aprobate prin Legea 143/1994 şi respectiv prin
Legea 135/1997 precum şi H.G. nr.501/1994 prin care s-au legiferat plafoanele
calorice ale normelor de hrană ce se cuvin personalului armatei în diferite situaţii;
2) Compensaţia bănească a normei de hrană nr.1 şi a normei nr.13;
3) Cheltuieli pentru manipularea, ambalarea şi conservarea alimentelor;
4) Procurarea gheţii artificiale sau naturale.
Şeful compartimentului alimente va avea în vedere la planificarea acestor
cheltuieli pentru anul de plan efectivele prevăzute precum şi normele de hrană
conform Instrucţiunilor L 4/1995 privind hrănirea şi asigurarea cu materiale de
resortul hrănirii şi compensaţiile băneşti în vigoare la data întocmirii bugetului
unităţii privind drepturile de hrană în timp de pace ale efectivelor. De asemenea,
trebuiesc avute în vedere valoarea stocului de siguranţă la alimente aprobat prin
dispoziţiile legale în vigoare, valoarea stocului preliminat pentru alimente la finele
anului de bază precum şi valoarea produselor agroalimentare prevăzute a se realiza
în cadrul gospodăriei agrozootehnice pentru consumul curent al unităţii. Şeful
compartimentului alimente este obligat să prevadă sumele care se vor încasa în
cazul produselor agroalimentare distribuite popotelor-cadre sau contracost cadrelor
militare, cheltuieli pentru păstrarea, conservarea şi analiza alimentelor, cheltuieli
pentru procurarea de gheaţă în aplicaţii şi alte situaţii. Pentru efectivele de animale
prevăzute în statutul de organizare se vor planifica pentru anul de plan cheltuielile
pentru hrănirea animalelor, cheltuieli pentru manipularea, conservarea şi analiza
nutreţurilor, grăunţelor şi furajelor, conform normelor şi dispoziţiilor legale în
vigoare.

3.4.2. Fundamentarea cheltuielilor pentru medicamente şi materiale

sanitare

Nota cu indicatori şi calcule de fundamentare privind cheltuielile pentru

medicamente şi materiale sanitare se întocmeşte de către medicul unităţii şi va
cuprinde o serie de cheltuieli preconizate a se efectua în anul de plan ce privesc:
procurarea de medicamente, pansamente, materiale sanitare, a instrumentelor de uz
curent şi a aparaturii cu durata de serviciu de până la 1 an, indiferent de costul lor.
De asemenea, medicul unităţii militare trebuie să prevadă necesarul de fonduri
pentru întreţinerea, funcţionarea şi repararea aparatelor şi a instrumentelor medico-
chirurgicale, întreţinerea băilor şi chiuvetelor, precum şi pentru procurarea de
materiale dentare, veselă specială, materiale de ambalat medicamente si materiale
sanitare, broşuri, planşe, instrucţiuni privind educaţia sanitară. Se au în vedere şi
cheltuieli specifice pentru ambalarea, conservarea şi depozitarea medicamentelor.
Medicul unităţii va elabora notele cu indicatori şi calcule de fundamentare
având în vedere:
 numărul paturilor din infirmeria unităţii;
 normele de consum stabilite de Ministerul Sănătăţii şi
comunicate unităţii militare de către Direcţia Medicală;
 efectivele prevăzute pentru perioada de plan;
 valoarea stocului de siguranţă la medicamente aprobat prin
dispoziţiile legale în vigoare.
 3.4.3. Fundamentarea cheltuielilor pentru întreţinere şi gospodărie

Cheltuielile de resortul compartimentului cazarmare ce cuprinde încălzirea,

iluminatul, apa, canal, salubritate în unitate se planifică de către şeful
compartimentului pe baza normelor de consum prevăzute de normele tehnice în
vigoare.
La stabilirea cheltuielilor pentru încălzire se pot avea în vedere cheltuielile
cu aprovizionarea, depozitarea şi utilizarea combustibilului lichid, solid şi gazos,
potrivit normelor privitoare la încălzirea localurilor, prepararea hranei, coacerea
pâinii, spălarea rufelor, îmbăierea militarilor, activitatea gospodăriilor
agrozootehnice şi pentru alte scopuri similare. De asemenea se pot calcula şi
cheltuielile cu tăiatul lemnelor, în cazul încălzirii pe baza de lemne, precum şi
taxele pentru contoare de gaze şi racorduri la acestea.
Pentru stabilirea cheltuielilor cu iluminatul şi forţa motrice se pot calcula:
costul curentului electric pentru iluminat şi funcţionarea aparatelor din starea de
fixaţie a cazărmilor şi gospodăriilor agrozootehnice, pentru producerea forţei
motrice în ateliere, precum şi pentru alte nevoi administrativ-gospodăreşti şi
medicale, cheltuieli cu procurarea de accesorii necesare iluminatului (becuri, tuburi
fluorescente, startere, globuri, sticle lampă, fitile, felinare, prize, întrerupătoare,
etc.) precum şi taxele pentru contoare de energie electrică şi racorduri la acestea.
În privinţa cheltuielilor cu apa, canal, salubritate se pot detalia următoarele:
contravaloarea apei consumate pentru nevoile administrativ- gospodăreşti ale
unităţilor şi formaţiunilor militare, inclusiv ale gospodăriilor agrozootehnice
(exclusiv pentru irigaţii), taxe si cheltuieli pentru canal, salubritate, vidanjare,
curăţirea şi denisiparea fântânilor, puţurilor şi canalizării, cheltuieli pentru
dezinfectarea apei. Notele cu indicatori şi calcule de fundamentare pentru acest tip
de cheltuieli sunt avizate de către organul ierarhic superior de cazare în raza căruia
se afla unitatea militară respectivă.
Notele cu indicatori şi calcule de fundamentare care cuprind cheltuieli cu
poşta, telefon, telex, radio, televizor, telefax sunt întocmite de către seful
compartimentului transmisiuni din unitate. Pot fi prevăzute cheltuieli pentru
prestaţiile poştale de orice fel (expediţii poştale, telegrame, mandate, colete, taxe,
pentru închirierea căsuţelor poştale),cheltuieli pentru prestaţiile telefonice,
telegrafice, telex, echipamente speciale, taxe pentru circuite de telecomunicaţii
închiriate, cheltuieli pentru instalarea, mutarea şi întreţinerea aparaturii specifice
(posturi telefonice, telegrafice, instalaţii de televiziune cu circuit închis, etc.),
cheltuieli efectuate cu lucrări de dezvoltare curentă pentru telecomunicaţii, cu
excepţia celor de natura investiţiilor, taxe şi abonamente pentru radio, televiziune,
instalaţi speciale, telex, telefax, precum şi alte cheltuieli specifice autorizate prin
dispoziţii legale.
Cheltuielile de natura prestărilor de servicii, materiale pentru curăţenie,
furnituri de birou, alte materiale, se determină în baza normelor legale în vigoare şi
se aprobă de către locţiitorul comandantului pentru asigurarea logistică din unitate.

3.4.4. Fundamentarea cheltuielilor pentru materiale şi prestări de servicii cu

caracter funcţional

Cheltuielile necesare desfăşurării procesului pregătirii de luptă se determină

pe baza normelor legale în vigoare şi a indicatorilor fizici prevăzuţi pentru anul de
plan – efective de oameni, animale, tehnică de luptă, motokilometri – aceste
activităţi urmând a fi corelate cu sarcinile prevăzute în planul pregătirii de luptă al
unităţii.
La fundamentarea cifrelor de plan se vor avea în vedere următoarele
elemente:
a) pentru instrucţia tactică, instrucţia tragerii cu armamentul din dotare,
instrucţia conducerii maşinilor de luptă, procurarea imprimantelor şi a altor
materiale de instrucţie şi pregătire fizică, cifrele de plan se vor calcula în baza
prevederilor normelor de consum şi asigurare cu materiale pentru pregătirea de
lupta aprobată;
b) Pentru tragerile cu armamentul din înzestrare, nevoile de cheltuieli se
determină în baza dispoziţiilor privind asigurarea cu materiale de marcare a focului
şi de semnalizare necesare executării tragerilor de instrucţie, de exerciţiu şi de
luptă, ale aplicaţiilor, exerciţiilor tactice, precum şi a prevederilor Regulamentului
de tragere cu armamentul de infanterie şi a regulamentelor de tragere ale celorlalte
arme;
c) Pentru desfăşurarea exerciţiilor şi aplicaţiilor practice se au în vedere
şi se calculează toate cheltuielile ocazionate de aceste activităţi, pentru fiecare
categorie de cheltuieli (Dispoziţiile privind pregătirea strategică, operativă şi
tactică în vigoare din 1991). Cheltuielile legate de exploatarea şi întreţinerea bazei
materiale de instrucţie (poligoane, tancodroame, săli de specialitate, baze sportive)
se determină în baza normelor elaborate în acest scop de comandamentele de armă,
organe de înzestrare (Dispoziţia privind pregătirea de luptă a trupelor de uscat nr.
01900/17.09.1991).

3.4.5. Fundamentarea cheltuielilor privind întreţinerea şi repararea tehnicii

din înzestrare, piese de schimb, materiale şi alte cheltuieli

Cheltuielile privind întreţinerea şi repararea tehnicii din înzestrare, piese de

schimb, alte materiale se înscriu în plan pe baza normelor pentru întreţinerea şi
repararea tehnicii, ţinând cont de numărul mijloacelor tehnice care în anul de plan
îndeplinesc condiţiile pentru a intra în reparaţii.
Personalul unităţii militare are datoria, conform regulamentelor în vigoare,
să acţioneze în vederea prelungirii duratei de funcţionare între două reparaţii printr-
o mai bună şi raţională folosire a tehnicii din înzestrare.
La întocmirea notelor cu indicatori şi calcule de fundamentare pentru
asemenea naturi de cheltuieli se va ţine cont de următoarele elemente:
 numărul (cantitatea) pieselor de tehnică militară din înzestrare
cu nevoi de reparaţii şi întreţinere , stabilit pe tipuri de tehnică şi feluri de reparaţii;
 normele privind întreţinerea şi repararea tehnicii din înzestrare,
de aprovizionare cu piese de schimb şi materiale, precum şi normele de consum
materiale pentru întreţinerea, conservarea şi repararea tehnicii elaborate de
comandamentele de armă;
 preţurile şi tarifele în vigoare.
 3.4.6. Fundamentarea cheltuielilor pentru carburanţi şi lubrifianţi necesari
funcţionării tehnicii din înzestrare şi materiale specifice

Planificarea cheltuielilor pentru carburanţi şi lubrifianţi necesari funcţionării

tehnicii din înzestrare se face de către şeful compartimentului de carburanţi-
lubrifianţi din unitate, ţinând cont de următoarele:
1) sarcinile rezultate din planul pregătirii pentru luptă privind
desfăşurarea aplicaţiilor tactice, trageri şi alte activităţi de instrucţie, nevoile de
aprovizionare, necesarul de consum la tehnica nouă, pentru rodaj şi alte nevoi;
2) drepturile de consum calculate în motokilometri pentru autovehicule
şi în ore de funcţionare pentru agregate şi utilaje aprobate şi comunicate de
comandamentele de armă şi alte nevoi şi activităţi;
3) necesarul de carburanţi-lubrifianţi, stabilit pe categorii de tehnică, în
funcţie de resursele alocate, normele de consum şi tipul produselor de carburanţi-
lubrifianţi;
4) cantităţile de carburanţi-lubrifianţi comunicate de eşalonul ierarhic
superior, care urmează a se aproviziona în anul de plan din rafinării şi depozitele
locale de petrol „Peco”;
5) preţurile legale în vigoare stabilite prin ordine şi cataloage ale
Ministerului Industriilor referitoare la produsele chimice şi petrochimice.
Şeful compartimentului de carburanţi-lubrifianţi este obligat să întocmească
cerea anuală de carburanţi-lubrifianţi şi mijloace tehnice de resort pe trimestre şi
surse, să o înainteze eşalonului superior, să urmărească şi să încheie contracte cu
depozitul local.
Nevoile de credite bugetare pentru plata carburanţilor şi lubrifianţilor se
corelează cu indicatorii din cererea anuală de carburanţi şi lubrifianţi şi mijloace
tehnice de resort întocmite la unităţi militare, precum şi indicatori din baza de
calcul privind stabilirea necesarului de carburanţi-lubrifianţi pentru tehnica din
înzestrare care se întocmeşte la comandamentul de armă – organ de înzestrare.
 Aprovizionarea cu carburanţi-lubrifianţi se poate executa centralizat sau
descentralizat. Atunci când se execută centralizat, trimiterea carburanţilor şi
lubrifianţilor şi a mijloacelor tehnice se face de către rafinării şi agenţi economici
direct la unităţi, încheierea contractelor şi plata realizându-se de către
Comandamentul Logistic al Armatei.
Aprovizionarea descentralizată presupune primirea carburanţilor,
lubrifianţilor şi a mijloacelor de resort de către unităţi de la depozit sau agentul
economic, încheierea contractului realizându-se de unităţi pe baza repartiţiilor, iar
plata se va executa cu credite puse la dispoziţie prin ordonatorii de credite ierarhic
superiori. Unităţile militare emit comenzi şi urmăresc perfectarea contractelor cu
depozitele de produse petroliere.

3.4.7. Fundamentarea cheltuielilor pentru procurarea de obiecte de inventar

de mică valoare sau de scurtă durată şi echipament

Notele cu indicatori şi calcule de fundamentare pentru acest tip de cheltuieli

se întocmesc de către fiecare şef de compartiment al unităţii militare. Potrivit
normelor legale în vigoare, acestia au dreptul să procure obiecte de inventar cu
întrebuinţări adminstrativ-gospodăreşti necesare desfăşurării optime a activităţii, în
limita creditelor aprobate de ordonatorul ierarhic superior.
În notele cu indicatori şi calcule de fundamentare întocmite la nivelul
compartimentului echipament din unitate se pot prevedea următoarele cheltuieli
pentru anul de plan: saci pentru transportul echipamentului, procurarea
inventarului moale pentru dotarea dormitoarelor, a sălilor de mese, a bufetelor,
repararea şi întreţinerea echipamentului, inventarului moale şi a încălţămintei,
spălarea echipamentului şi a cazarmamentului atunci când nu se poate face în
cadrul unităţii militare sau cu personalul acesteia, precum şi alte cheltuieli înscrise
în normele legale.
La planificarea acestor cheltuieli, şeful compartimentului echipament va
ţine cont de următoarele elemente: efectivele prevăzute în anul de plan, normele de
echipare aprobate prin H.G. 809/1994 şi Ordonanţa Guvernului României nr.
51/1994 aprobată prin Legea 135/1997, drepturile de echipament ale militarilor din
Ministerul Apărării Naţionale, cotele anuale de reânnoire a echipamentului şi a
inventarului moale pentru dormitoare, săli de mese, conform normelor aprobate.
De asemenea se va avea în vedere cantitatea de echipamente care se vor spăla sau
curăţa chimic, cantitatea de încălţăminte care se repară şi a saltelelor care se
recondiţionează la unităţi care nu aparţin de Ministerul Apărării Naţionale, la
tarifele prevăzute de normele legale în vigoare pentru aceste operaţiuni, precum şi
cantitatea şi valoarea echipamentului prevăzut a se distribui contra cost, conform
dispoziţiilor legale în vigoare.
Compartimentul echipament al unităţii actualizează necesarul de
echipament pentru anul următor până la 30 noiembrie şi aprovizionează conform
planului de aprovizionare de la organul central. Cadrele militare se pot echipa, în
funcţie de regulile de echipare, gratuit sau contracost. Pentru acestea, depozitele de
materiale de intendenţă realizează contracte cu agenţii economici şi distribuie
unităţilor imprimate cu note de comandă, din depozit, doar echipament realizat pe
bandă.
În conformitate cu prevederile pct. 5 din Instrucţiunile L5/1996, modificat
prin rezoluţia ministrului apărării naţionale pe Raportul nr. G831/1997 al
secretarului de stat şi şef al Departamentului Înzestrării şi Logisticii Armatei, pot
solicita valoarea drepturilor de echipament cadrele militare care, prin natura
activităţii, sunt obligate să poarte, în majoritatea timpului, ţinuta civilă, precum şi
cele care mai au cel mult 3 ani până la vârsta pensionării. În privinţa asigurării
drepturilor de echipament pentru cadrele militare, acestea depind de fondurile ce se
vor aloca în anul 2001, precum şi de corectitudinea întocmirii situaţiilor
informative de la sfârşitul anului 2000.
 3.4.8. Fundamentarea cheltuielilor privind reparaţiile curente

Cheltuielile privind reparaţiile curente în cadrul unităţii militare reprezintă

costul materialelor ce se preconizează a se procura în anul de plan pentru
efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii curente la clădiri, construcţii şi
instalaţii, depozite, precum şi contravaloarea serviciilor prestate de diferite firme în
beneficiul unităţii pentru realizarea reparaţiilor.
Astfel, compartimentele de asigurare logistică vor întocmi notele cu
indicatori şi calcule de fundamentare, având în vedere stabilirea corectă a
necesarului de credite pentru cheltuielile cu aprovizionarea materialelor necesare
pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii curente la clădiri, construcţii, instalaţii şi
depozite executate în regie proprie (văruit, zugrăvit, vopsit, aplicare tapet, reparaţii
tencuieli, zidărie, uşi, ferestre, tocuri, pardoseli, tavane, împrejmuiri, completări cu
faianţă, gresie, marmură, lambriuri şi alte asemenea; repararea şi înlocuirea
jgheaburilor şi a burlanelor, spargerea unui zid pentru montarea unei uşi, repararea
sobelor de încălzit şi a sobelor de bucătărie, reparaţii curente şi întreţinerea
drumurilor, aleilor, podurilor, platourilor pentru adunarea militarilor şi a tehnicii,
etc.). De asemenea, se mai pot prevedea costurile reparaţiilor la maşini şi utilaje
agricole şi zootehnice, cheltuieli cu întreţinerea instalaţiilor de protecţie primară şi
secundară a construcţiilor şi utilajelor, cu repararea şi întreţinerea unor utilaje
specifice (ascensoare, hidrofoare, motopompe, generatoare, autotunuri şi
autopompe cisternă de stins incendii, etc.).
Cheltuielile cu reparaţii curente mai cuprind şi cheltuieli pentru repararea şi
întreţinerea bunurilor destinate activităţilor cu caracter administrativ-gospodăresc
(mobilier de orice fel, maşini de scris, maşini de calcul, utilaje pentru croitorie,
cizmărie, bucătărie, spălătorie), cheltuieli pentru confecţionarea unor piese de
schimb ce nu se pot procura de la agenţii economici, pentru montarea şi
demontarea unor bracamente pentru izolarea coşurilor conform normelor de
prevenire a incendiilor, precum şi cheltuieli pentru reparaţiile efectuate la clădirile
şi construcţiile gospodăriilor agrozootehnice (sere, adăposturi, saivane, var, ciment,
cuie, etc.).
 Lucrările de natura celor de mai sus sunt considerate reparaţii curente
numai dacă se încadrează în limita de 5% din valoarea de bilanţ a clădirii sau
construcţiei respective. Când asemenea lucrări depăşesc limita de mai sus, sunt
considerate lucrări de reparaţii capitale, care se planifică şi finanţează ca atare. La
stabilirea limitei de 5% din valoarea de bilanţ nu se iau în calcul cheltuielile pentru
zugrăvirea şi vopsirea clădirilor şi construcţiilor.
Cheltuielile cu reparaţiile curente se determină pe baza normelor valorice
anuale stabilite pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii curente la clădiri şi
construcţii, în vigoare la data întocmirii bugetului de venituri şi cheltuieli al
unităţii.

3.4.9. Fundamentarea cheltuielilor privind reparaţiile capitale

Notele cu indicatori şi calcule de fundamentare ce cuprind necesarul de

fonduri pentru acoperirea cheltuielilor privind reparaţiile capitale se elaborează de
către compartimentul cazarmare al unităţii. Pot fi prevăzute cheltuieli cu
aprovizionarea materialelor şi plata unor prestaţii privind reparaţiile capitale care
se execută în regie la clădiri, construcţii, instalaţii tehnologice, poligoane
automatizate, utilaje de construcţii şi cazare, instalaţii pentru telecomunicaţii,
cheltuieli cu reparaţii capitale executate în antrepriză la clădiri şi construcţii,
inclusiv la cele care aparţin gospodăriilor-agrozootehnice, precum şi cheltuielile
pentru repararea capitală a împrejmuirilor de tot felul şi a instalaţiilor speciale de la
depozitele de materiale, muniţii şi explozivi.

3.4.10. Fundamentarea cheltuielilor privind achiziţionarea de cărţi şi

publicaţii

În notele cu indicatori şi calcule de fundamentare se prevăd asemenea

cheltuieli în funcţie de normele legale în vigoare existente la data întocmirii
bugetului şi poartă semnătura şefului clubului unităţii militare.
 Pot fi prevăzute pentru anul de plan cheltuieli pentru asigurarea, conform
normelor în vigoare, a cărţilor pentru biblioteca unităţii, procurarea abonamentelor
la publicaţiile periodice din ţară şi din străinătate, a abonamentelor la Monitorul
Oficial al României şi la diferitele buletine de informaţii, la colecţiile de acte
normative şi de standarde precum şi pentru procurarea de instrucţiuni, cataloage de
preţuri şi publicaţii de specialitate pentru uzul serviciului.

3.4.11. Fundamentarea altor categorii de cheltuieli

Nota cu indicatori şi calcule de fundamentare ce cuprind alte categorii de

asigurare tehnico-materială a unităţii militare. Pot fi cuprinse cheltuieli privind
pregătirea şi perfecţionarea progresială a personalului militar şi civil în instituţiile
specializate ale Ministerului Apărării Naţionale, cheltuieli de protocol în baza
normelor şi a actelor normative în vigoare, cheltuieli cu protecţia muncii în unitate
pentru procurarea materialelor de propagandă şi documentare (afişe, panouri,
broşuri, instrucţiuni, etc.) precum şi alte cheltuieli autorizate prin dispoziţii legale.