Furtună-Zaharia Alexandra

Colegiul Naţional Gheorghe Roşca Codreanu

Giuseppe Verdi

Giuseppe Fortunino Francesco Verdi ( n. 10 oct. 1813 Franta- d. 27 ian.1901 Milano) a fost
un compozitor italian, vestit mai ales pentru creațiile sale în muzica de operă.
Giuseppe Verdi s-a născut la 10 octombrie 1813 în mica localitate Le Roncole[13], în
apropierea Parmei, Italia. Părinții săi, Carlo Giuseppe Verdi și Luigia Uttini, dețineau acolo o mică
fermă, Osteria Vecchia.
Încă de copil, Giuseppe ia lecții de muzică de la organistul din comună, făcând exerciții acasă la
o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul acesta până când Antonio Barezzi, un
comerciant din Busseto iubitor de muzică, prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă și-i plătește
lecții de muzică la un nivel mai ridicat. În 1832 se prezintă la conservatorul din Milano, dar este
respins pentru că depășise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors
la Busseto primește postul de maestru de muzică al comunei și se căsătorește în 1836 cu fiica lui
Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia și Icilio. Între timp, Verdi începe să compună,
orientat încă de acum în direcția muzicii de operă. În 1839 debutează la Teatro alla
Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obținând un oarecare succes, umbrit însă
în 1840 de moartea Margheritei, apoi și a celor doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi se
reculege și își continuă activitatea componistică cu opera Un giorno di regno, care înregistrează însă
un total fiasco. Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar numai doi ani mai târziu,
în 1842, obține la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco, datorat în parte și interpretării
magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoțească până către sfârșitul vieții.
Începe o perioadă în care Verdi muncește "ca un ocnaș", cum spunea el însuși, pentru a satisface
cererile diverselor teatre de operă din Italia. Între anii 1843 și 1850 compune într-un ritm susținut 13
opere, între altele I Lombardi alla prima crociata(Lombarzii), Ernani, I due
Foscari, Macbeth și Luisa Miller. Tot în acest timp ia naștere relația sa cu Giuseppina Strepponi.
În 1848 se mută la Paris. Forța lui creativă este tot mai fecundă, în așa măsură că, din 1851 până
în 1853, compune una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de "Trilogia populară", și
anume: Rigoletto, Il Trovatore și La Traviata, la care se mai adaugă și I vespri siciliani (Vecerniile
siciliene). Succesul acestor opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima dobândită, Verdi se
stabilește împreună cu Giuseppina Strepponi la proprietatea "Sant'Agata" din Busseto, unde va locui
cea mai mare parte a timpului. În 1857 se pune în scenă opera Simon Boccanegra iar în 1859 se
reprezintă Un ballo in maschera („Bal mascat”). În același an se căsătorește cu Giuseppina
Strepponi.
Din 1861, Verdi ia parte și la activitatea politică în Italia, numele lui devenise simbolul mișcării
de eliberare a nordului Italieide sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia
(V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D ' Italia = Victor Emanuel, regele Italiei). În 1874 este numit
senator în parlamentul italian. Nu-și întrerupe activitatea muzicală și dă la iveală opera La forza del
destino („Forța destinului”) și Messa di Requiem, celebrată în 1873 la moartea
scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivitățile prilejuite de deschiderea Canalului de
Suez în 1869 compune opera Aida. În 1887, este reprezentată capodopera sa Otello iar în 1893, la
vârsta de 80 de ani, se inspiră din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffă Falstaff, după
Furtună-Zaharia Alexandra
Colegiul Naţional Gheorghe Roşca Codreanu

care se retrage la "Sant'Agata" și își ia adio de la activitatea componistică. După ce în 1897 moare
Giuseppina, Verdi se stinge și el din viață la Milano, la 27 ianuarie 1901.

Opere:
 Oberto, conte di San Bonifacio, Teatro alla Scala - Milano, 17 noiembrie 1839
 Un giorno di regno, Teatro alla Scala - Milano, 15 septembrie 1840
 Nabucco, Teatro alla Scala - Milano, 9 martie 1842
 I Lombardi alla prima crociata, Teatro alla Scala - Milano, 11 februarie 1843
 Ernani, Teatro La Fenice - Veneția, 9 martie 1844
 I due Foscari, Teatro Argentina - Roma, 3 noiembrie 1844
 Giovanna d'Arco, Teatro alla Scala - Milano, 15 februarie 1845
 Alzira, Teatro San Carlo - Neapole, 12 august 1845
 Attila, Teatro La Fenice - Veneția, 17 martie 1846