Sunteți pe pagina 1din 23

Un Culoar Verde pentru Dunăre

Guvernul României a inițiat, în cooperare cu guvernele Bulgariei, Moldovei și Ucrainei, crearea unui
“culoar verde” de zone umede naturale de-a lungul Dunării de Jos. Cea mai importantă inițiativă de
restaurare și protecție a zonelor umede din Europa va include zone umede, lacuri, zone inundate temporar
ce conțin păduri de luncă și pajiști. Acest culoar verde va extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința
reducerii poluării și a inundațiilor și conservarea naturii. Facilitarea protecției, restaurării și o gestionare
sustenabilă a luncilor Dunării de Jos, culoarul verde va aduce beneficii localnicilor și ecosistemelor
fluviului Dunărea și Mării Negre. De ce să protejăm și restaurăm zonele umede și luncile?
Natural și necesar
Zonele umede, cu varietatea lor de plante și animale ajută la curățarea și reglementează
aprovizionarea cu apă dulce.
Luncile Dunării de Jos au o valoare și o importanță majore. Au fost alese ca o zonă WWF Global 200
pentru biodiversitatea lor remarcabilă.
În zilele noastre, luncile sunt recunoscute pentru multiplele funcții și beneficii pe care le oferă:
conservarea biodiversității, purificarea apei, reducerea poluării, protecție împotriva inundațiilor și susținere
pentru oportunitățile socio-economice cum ar fi pescuitul și turismul.
De ce un culoar verde?
Rezultatele unui studiu recent, finanțat de către Asociația Globală de Mediu și efectuat de către WWF,
a arătat că peste 80% din zonele umede și luncile Bazinului Dunării au fost distruse de la începutul secolului
XX. În ciuda valorilor și beneficiilor zonelor umede, distrugerea habitatelor din zonele umede și creșterea
poluării au adus în pericol de dispariție multe specii cum ar fi sturionii, pelicanul creț, egreta și codalbul –
toate aceste specii căutând acum spațiu pentru a supraviețui.
Presiunea exercitată de dezvoltare, de construirea de diguri, irigații, asanare, construirea de sisteme
de canalizare, măsuri artificiale de protecție împotriva inundațiilor și poluarea, toate reprezintă amenințări
la adresa integrității ecologice a ecosistemului Dunării. Luncile rămase sunt doar simple insule de verdeață.
Izolate de Dunăre, își pier încet capacitatea de a-și îndeplini funcțiile naturale. Culoarul verde are drept
scop reconectarea acestor locuri izolate, restaurându-le, astfel, funcțiile esențiale.
Viziunea
Construirea unui culoar verde pentru Dunăre
Viziunea este simplă și realizabilă. Înființarea unei rețele de zone umede pe deplin funcțională de-a
lungul Dunării în România, Bulgaria, Moldova și Ucraina va fi un pas important în restaurarea habitatelor
luncilor din Bazinul fluviului Dunărea.
Inițiativa va pune în legătură zone existente deja protejate, noi zone vor deveni protejate, iar habitatele
luncilor vor fi restaurate: în total, o suprafață minimă de 900.000 ha. Gestionarea luncilor va avea drept
scop optimizarea beneficiilor socio-economice pentru comunitățile locale. Rezultatul va fi important atât la
nivel regional cât și internațional și va stabili un culoar verde de-a lungul întregii Dunări și a afluenților ei.
Aceasta reprezintă doar o parte a obiectivului mai amplu al gestionării Bazinului Dunării, așa cum este el
expus de către Directiva – Cadru a Apelor Uniunii Europene.
De la viziune la acțiune
Exemple de proiecte de restaurare a zonelor umede și a luncilor de pe Dunărea de Jos
Un proiect-pilot efectuat pentru partea română a Deltei Dunării pentru insule Babina și Cernivca
(3680 ha) a demonstrat potențialul pentru restaurare a zonelor umede afectate. Inițiat și efectuat de
Autoritatea pentru Rezervația Biosferei Deltei Dunării, Institutul Național al Deltei Dunării și WWF și
susținut de World Bank, proiectul a redat habitatele asanate fără succes ale luncilor pentru agricultură,
condițiile naturale, fapt ce a adus multiple beneficii comunităților, incluzând îmbunătățirea condițiilor de
viață datorată măririi populației de pești.
Proiectul “Parteneri pentru zone umede” al WWF și proiecte finanțate de către UE pentru partea
ucraineană a Deltei Dunării au drept obiective principale stoparea deteriorării produse de către om și
restaurarea funcționării naturale și a valorilor zonelor umede afectate unde este posibil și folosirea
activităților de restaurare ca bază pentru strategii ulterioare de dezvoltare economică sustenabilă.
Un proiect în curs de desfășurare ce are la bază restaurarea luncilor și pădurilor de luncă din insulele
Dunării din Bulgaria demonstrează beneficiile socio-economice importante ale restaurării, cum ar fi
reducerea poluării și o producție de lemn în creștere.
Bazându-se pe aceste proiecte-pilot de succes, guvernele din România, Bulgaria, Moldova și Ucraina
colaborează pentru a proteja și restaura suprafețe mai mari de zone umede de-a lungul Dunării.
Angajamentul
Pe data de 5 iunie 2000 (Ziua Internațională a Mediului), România, Bulgaria, Moldova și Ucraina s-
au angajat să creeze un sistem de zone protejate de-a lungul Dunării de Jos, incluzând Delta Dunării. Inițial,
va include următoarele zone:
 775.000 ha de zone deja protejate
 160.000 ha de noi zone protejate
 225.000 de zone prioritare pentru restaurare, unele dintre ele fiind incluse în zonele deja
existente sau zonele noi protejate
În plus, țările vor crea un plan de acțiune pentru implementarea activităților propuse și vor identifica
și alte zone ce vor fi incluse în culoarul verde. De asemenea, vor crea un sistem de monitorizare pentru a
facilita un schimb de informații și de experiențe regulat în privința conservării, restaurării și reducerii
poluării în zonele umede.
Țările vor colabora în continuare pentru a dezvolta instrumentele economice necesare pentru a reduce
poluarea și a promova conservarea zonelor umede. Vor căuta în mod activ parteneri locali, regionali,
naționali și internaționali pentru a coopera în domeniul protecției, restaurării și gestionării sustenabile a
culoarului verde pentru Dunărea de Jos.
Această inițiativă europeană este singulară ca amploare si ca obiectiv. Aceste angajamente contribuie,
de asemenea, la o inițiativă condusă de către Campania WWF Living Waters Culoarul verde al Dunării
reprezintă o contribuție importantă pentru îndeplinirea obiectivului campaniei de 25 de milioane de hectare
protejate și restaurate de zone umede.
Nevoia pentru cooperare
Căutarea de parteneri
La fel cum luncile “înfloresc” într-o rețea interconectată, culoarul verde pentru Dunăre necesită o
rețea de parteneri naționali și internaționali pentru a-și îndeplini obiectivele. Deoarece ecosistemele naturale
nu țin cont de granițe, este necesară o cooperare transfrontalieră pentru o implementare viabilă.
Guvernele locale, regionale și naționale, ONG-urile, donatorii bilaterali și multilaterali, afacerile sau
simplii cetățeni trebuie să coopereze pentru a găsi soluții integrate, transfrontaliere. Angajamentul țărilor
aflate pe Dunărea de Jos în privința culoarului verde este în concordanță cu îndeplinirea Convenției Ramsar,
Convenției pentru Protecția Fluviului Dunărea și Convenția Diversității Biologice. WWF va continua să
constituie un facilitator neutru, aducând părțile interesate împreună pentru a îndeplini viziunea unei Dunări
verzi restaurate.
Fapte despre Culoarul Verde
Zonele umede și luncile intacte furnizează beneficii extraordinare pentru oameni și pentru mediu,
incluzând reducerea poluării, conservarea biodiversității, protecția împotriva inundațiilor și diferite
oportunități socio-economice.
Mai mult de 80% din zonele umede și luncile Dunării au fost distruse în ultimii 100 de ani.
Fezabilitatea activităților de restaurare și implicarea crucială a comunităților locale sunt reflectate în
proiecte recente de reabilitare din România, Bulgaria și Ucraina.
Succesul aduce succes. Acțiunile pozitive efectuate în privința Dunării de Jos pot fi primul pas pentru
a crea un culoar verde de-a lungul întregii Dunări și poate servi ca model pentru alte fluvii din lume.
Insula Tătaru: o piatră prețioasă în cadrul culoarului verde al Dunării din Ucraina

Dezvoltarea sustenabilă din cadrul Insulelor Dunării


Tătaru este una dintre insulele Dunării din cadrul Parcului Peisagistic Regional Izmail, situată la 25
de km. în aval de orașul istoric Izmail. Insula are 6 km. lungime, cu o lățime maximă de 1,6 km. (738 ha.
ca mărime). Este una dintre puținele insule ale Dunării cu un sistem bine dezvoltat de lacuri interne, ce
deține populații importante de plante acvatice și fauna asociată acestor plante. Stufărișul din jurul lacurilor
conține colonii de egrete mici, ibiși și cormorani pitici. Insula reprezintă, de asemenea, o importantă zonă
pentru reproducere pentru speciile native de pești, incluzând carasul, crapul comun, plătica și roșioara.
Între anii 1990 și 1994, s-au construit diguri peste și în jurul insulei Tătaru astfel încât aproximativ o
jumătate din insula a fost asanată și folosită pentru silvicultură și horticultură. Totuși, impactul general
asupra naturii nu a fost mare. În primăvara anului 1999, un dig a fost spart de către inundații și restaurarea
naturală a insulei a început pe o suprafață de 250 ha ale insulei. Cu toate acestea, digurile interne încă
împiedică restaurarea totală a ecosistemului luncii Tătaru. Dacă procesele hidrologice naturale vor continua
să fie împiedicate, va avea loc stagnarea și eutrofizarea zonelor umede.
Cadrul pentru acțiune
 Elaborarea și implementarea unui plan pentru reînnoirea regimului hidrologic natural,
incluzând deschiderea suplimentară digurilor, unde este necesar, pentru a îmbunătăți schimbul
de apă între Tătaru și Dunăre și pentru a restaura funcțiile naturale ale luncii;
 Elaborarea și implementarea unui plan de management pentru conservarea biodiversității,
incluzând renovarea peisajului natural prin înlăturarea plantațiilor și a altor habitate artificiale;
 Încurajarea utilizării tradiționale sustenabile a resurselor naturale (stuf, plante medicinale,
plante nectarifere, pescuit);
 Generarea de venituri pentru Administrația Parcului Regional din investițiile făcute în turism
și încorporarea insulei Tătaru în rețeaua de ecoturism a Dunării de Jos;
 Campanii de creștere a gradului de conștientizare a publicului prin publicarea de materiale
educaționale care să sublinieze raritatea și valoarea statutului natural actual al acestor insule
ale Dunării.
Părți interesate/Implementare
Părțile implicate în acțiunile planificate pentru insula Tătaru includ: Serviciul de Silvicultură Izmail;
Departamentul pentru Protecția Mediului Odessa; Compania de Turism Transcruise; Consiliul Local Izmail
și Administrația Raionului.
Partenerii proiectului WWF, “Parteneri pentru zone umede”, implementează lucrări de restaurare din
fondurile existente. Cu toate acestea, mai sunt necesari $50.000 pentru a dezvolta facilități turistice naturale
și materiale informative.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.

Cotul Pisicii, Crapina/Jijila, România


Un potențial mare pentru restaurarea naturii
Similar binecunoscutului cot al Dunării de lângă Budapesta, Ungaria, Cotul Pisicii face o curbă dublă
de 900 către est și se îndreaptă către Delta Dunării. În anii 1970, lunca situată în partea de sud a acestui cot
a fost separată de fluviu prin baraje și a fost asanată. Aceasta reprezenta o zonă de aproximativ 15.000 de
hectare în total. Zona din centru, Rotundu, parte din Rezervația Biosferei Deltei Dunării din vecinătate, este
la o distanță de doar 10 km.
Limita rezervației este învecinată cu o fâșie de pământ de doar câteva sute de metri lățime de-a lungul
digului, care se extinde către prima parte estică a cotului Dunării. Așadar, condițiile de restaurare sunt
extrem de favorabile. Luncile intacte din apropiere permit o recolonizare rapidă a faunei. Zona ar putea fi,
de asemenea, integrată perfect în zona deja protejată, astfel putând face parte dintr-o organizație deja stabilă
și recunoscută. În plus, deoarece Cotul Pisicii reprezintă un blocaj hidraulic al Dunării, deschiderea
barajelor în această zonă va putea rezolva problemele datorate inundațiilor și, în același timp, va constitui
o oportunitate “naturală” de control al inundațiilor.
În prezent, 10.000 de hectare, majoritatea aparținând zonelor joase ale complexului Crapina, sunt
deținute de către stat și sunt folosite de către o companie comercială. Zonele mai înalte sunt folosite de
către locuitorii satelor din zona de sud a complexului și cei de pe malul Dunării care se învecinează cu
platoul Dobrogei. Unele zone sunt în proprietate privată. În zonele de est ale regiunii, un lac natural este
folosit pentru piscicultură. Pe malurile naturale ale Dunării se află două așezări vechi, mai mici, Azaclu și
Pisica, care au fost stabilite cu mult înainte ca barajele să fie construite și cărora va trebui să le fie acordată
o atenție specială în cadrul viitoarelor planuri de restaurare.
Cadrul pentru acțiune
 Un plan de management, bazat pe o evaluare comunitară, va conlucra cu părțile interesate de
pe plan local, care se vor concentra pe restaurarea naturii și pe dezvoltarea economică;
 Datele de bază sunt în curs de elaborare și vor include: o analiză a condițiilor morfologice și
hidrologice, o evaluare ecologică a status-quo-ului (a stării de fapt), investigații speciale
pentru protecția celor două așezări existente;
 Punerea în aplicare a planului de dezvoltare va include: deschiderea barajelor pentru a permite
procesul de inundare naturală, reamplasarea digurilor sau construirea de noi diguri pentru a
proteja așezările, mai mult spațiu pentru conservarea florei și faunei naturale, educația
ecologică, promovarea publică a valorii zonelor umede restaurate și dezvoltarea și susținerea
societăților ecologiste și a ONG-urilor.
Părți interesate/Implementare
WWF și Institutul Deltei Dunării (Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Delta Dunării,
INCDDD, Tulcea, România) au multă experiență și succes în privința proiectelor de restaurare a naturii în
România și intenționează să continue aceste proiecte. Ministerul Mediului din România a delegat
Institutului Deltei Dunării administrarea tuturor zonelor umede din România și coordonarea tuturor
activităților Culoarului Verde al Dunării. Alte părți interesate importante includ Ministerul Mediului din
România, Ministerul Agriculturii din România, Agenția Regională pentru Protecția Naturii, afaceri locale
și comunitatea, în general.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a implementa acțiunile planificate într-o perioadă de un an.
În plus, odată ce proiectul va fi finalizat, sunt necesare fonduri de întreținere.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.
Marșa Popina, România
Un bogat ecosistem de zone umede la gura Dunării ce trebuie restaurat
Popina este situată pe partea dreaptă a brațului Chilia, în aval față de satul pescăresc Periprava. Marșa
este ultimul exemplu de luncă a deltei înainte ca Dunărea să se verse în Marea Neagră. În starea sa naturală,
Popina a fost caracterizată printr-o vegetație tipică de zonă umedă – un mozaic de stuf, ochiuri de apă
deschise, lacuri și mici cursuri de apă; parțial acoperită de macrofite acvatice, diguri naturale și dune cu
vegetație terestră și semi-acvatică. Cu fauna și vegetația sa diversă, Popina este habitatul multor vietăți
acvatice, pești și specii rare de insecte. Digurile naturale sunt încă acoperite cu păduri cu arbori de esență
moale, incluzând salcia albă, frasinul și plopul alb.
Caracteristicile variabile ale zonelor umede au fost dictate de către dinamica naturală a fluviului, în
special de nivelurile în continuă schimbare ale Dunării. Creând condiții ecologice variate - de la uscat la
umed, de la apă dulce la apă sărată, de la sol nisipos la sol lutos. Utilizarea tradițională a terenului a depins
în mare măsură de nivelurile variabile ale apei. Când nivelurile apei erau crescute, această zonă a fost
utilizată pentru pescuit; când nivelurile apei au fost scăzute, zona a fost utilizată ca pășune.
Dar Popina s-a schimbat. În cadrul Programului de Transformare Complex al Deltei Dunării, a
devenit un complex de iazuri de pește. Iazurile nu au avut succes. Din cauza digurilor care au întrerupt
conexiunile cu dinamica naturală a fluviului, regimul hidrologic al zonei s-a schimbat în mod major. Popina
a fost împărțită în două: în partea de nord, o marșă agricolă și un mic complex de iazuri de pește (Popina
I), care a fost parțial abandonată; în sud, (Popina II), două iazuri cu pește, care au fost în mod oficial
abandonate. O zonă de 3.600 de hectare a fost redeschisă către dinamica fluviului Dunărea. Propuneri de
restaurare pentru această zonă au fost dezvoltate în cadrul unui proiect comun între Institutul Deltei Dunării,
WWF și RIZA.

Cadrul pentru acțiune


 Implementarea măsurilor pentru a îmbunătăți circulația și schimbul apei prin reconectarea la
fluviu și reactivarea cursurilor vechi ale apei, monitorizarea acestor măsuri cu ajutorul
indicatorilor ecologici specifici;
 Alte propuneri de restaurare pentru a îmbunătăți situația ecologică și a utilizării terenului;
 Evaluarea situației prezente a complexului de nord a iazului cu pește de lângă Periprava și
dezvoltarea propunerilor de restaurare aferente;
 Dezvoltarea unui plan de management subdivizat, care să abordeze preocupările individuale
ale regiunilor de sud (3.600 ha) și de nord (3.200 ha) ale marșei, concentrându-se pe utilizări
sustenabile ale terenului, cum ar fi pescuitul, recolte de stuf, pășunat și ecoturism.
Părți interesate/Implementare
Părțile implicate în acțiunile planificate include: Institutul Deltei Dunării, Tulcea; Autoritatea
Rezervației Biosferei Deltei Dunării, Consiliul Local Tulcea, administrația locală a satului C. A. Rosseti
(incluzând Sfistoca, C. A. Rosseti, Letea și Periprava), ONG-uri locale, WWF și comunitățile locale.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a implementa acțiunile planificate.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.

Ținuturile mlăștinoase Kalimok din Bulgaria


Restaurarea habitatelor naturale pentru a revigora comunitățile de pescuit
Mlaștinile Kalimok de lângă orașul Tutrakan prezintă o diversitate biologică bogată și au fost
declarate o zonă ornitologică importantă de către Asociația Bird Life International. Mlaștinile au servit ca
sit de reproducere pentru peștii din Dunăre, asigurând astfel traiul pentru numeroși localnici și așezări
învecinate.
În trecut, pescarii și familiile lor au format una dintre cele mai mari comunități de acest tip în zonă.
Totuși, în anii 1950, zonele de reproducere ale peștilor au fost pierdute când complexul de zone umede a
fost izolat de dinamica naturală a fluviului Dunărea și asanat. Apoi a fost folosit pentru agricultură și pentru
iazuri de pește. În cele din urmă, o mare parte a acestei zone a fost abandonată când instalațiile de pompare
și de asanare nu au mai funcționat. În 1997, un proiect sustenabil de restaurare și dezvoltare a fost inițiat de
către Green Balkans, un ONG bulgar, în cooperare cu WWF. Ca urmare a rezultatelor proiectului, mlaștinile
Kalimok au fost selectate pentru a fi restaurate în cadrul Proiectului de Restaurare a Zonelor Umede pentru
Bazinul Dunării din Bulgaria, inițiat de World Bank/GEF. Proiectul va restaura dinamica sistemului zonelor
umede pentru a restabili habitate de calitate pentru înmulțirea peștilor și a speciilor pe cale de dispariție din
zonele umede.
Investiții făcute în beneficiul zonelor umede și a dezvoltării locale dorite
Următorul pas important către o restaurare și protecție sustenabilă va fi dezvoltarea și implementarea
unui Plan de Management pentru această zonă. Acesta va include promovarea și investiția în activități de
dezvoltare sustenabile legate de renașterea pescuitului, a pieței de pește și a industriei de procesare a peștelui
aferente, într-o agricultură sustenabilă și în procesarea și cultivarea trestiei. Desemnarea mlaștinilor
Kalimok ca Parc Natural va furniza cadrul juridic și instituțional adecvat pentru conservare și pentru o
dezvoltare sustenabilă.
Cadrul pentru acțiune
 Dezvoltarea unui plan de management cu măsuri vizând beneficii sociale și economice
obținute în urma restaurării și protecției valorilor naturale ale zonei, în special revitalizarea
pescuitului din regiune;
 Investiții în măsuri de dezvoltare specifice. Se va pune un accent deosebit pe: restaurarea
pescuitului în regiune, incluzând comercializarea și dezvoltarea procesării peștelui;
transformarea terenurilor arabile de calitate scăzută în pășuni și pajiști; dezvoltarea creșterii
animalelor și implementarea unor strategii pentru produsele locale; activități de conservare a
naturii combinate cu educație ecologică, ecoturism etc.
 Elaborarea unei propuneri pentru desemnarea Mlaștinilor Kalimok ca Parc Natural.
Părți interesate/Implementare
A fost deja creată o Platformă a Părților Interesate, incluzând proprietari de terenuri, cooperative
agricole, comunitatea de pescuit, afaceri locale și autorități regionale si ONG-uri. Proiectul va fi
implementat de către Ministerul Mediului și Apelor din Bulgaria, ONG-ul Green Balkans din Bulgaria și
Platforma Părților Interesate de pe plan local.
Organizațiile partenere pentru elaborarea și implementarea proiectului sunt: Organizația Globală de
Mediu (GEF) și WWF.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a implementa acțiunile planificate.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.
Marșa Pardina, România
Planul de restaurare pentru cea mai mare marșă a Deltei Dunării
Marșa Pardina este foarte rară datorită mărimii sale. Cuprinzând o zonă de 27.052 ha, este situată în
Delta fluvială superioară pe brațele Chilia și Tătaru, între Pardina și Chilia veche, și este cea mai mare
marșă din Delta Dunării. În starea ei naturală, zona era supusă dinamicii naturale a ecosistemului fluviului
Dunărea. Inundațiile, nivelurile în continuă schimbare ale apei și durata perioadelor de inundații au produs
o varietate bogată de habitate ce caracterizau zonele umede. Suprafețe mari erau acoperite de stuf, inclusiv
de trestii plutitoare sau plauri, conțineau lacuri cu o vegetație acvatică bogată și mici cursuri de apă sau
gârle. Zona constituia habitatul pentru multe specii de pești de apă dulce și păsări cum ar fi pelicanii
(Pelecanus onocrotalus, Pelecanus crispus), lopătarii (Plathalea leucorodia), ibișii (Plegadis falcinellus) și
egrete (Egretta garzetta, Egretta alba).
Intervenția umană a avut drept rezultat pierderea valorilor naturale
Transformarea Pardinei a început în anul 1970 când oamenii au început să folosească drept marșă
pentru cultivarea stufului. În 1989, dinamica naturală a zonei sa schimbat deja complet atunci când a fost
manipulată și transformată într-o marșă agricolă. O rețea de canale de irigație și asanare, diferite construcții
și diguri au izolat zona de dinamica naturală a fluviului. Drept rezultat, singura vegetație caracteristică
zonelor umede a rămas lângă canale. Habitatele pentru multe păsări din zonele umede și marea diversitate
de pești de apă dulce au dispărut. Pierderea acestor zone umede extinse au modificat întregul echilibru al
apei – dezechilibrul a fost vizibil prin schimbările vizibile ale climatului local, salinizarea unor părți ale
marșei și sosirea unor specii indicatoare halofile specifice. Cum se întâmplă adeseori cu zonele umede
asanate pentru agricultură, partea sudică a marșei Pardina s-a dovedit a fi nepotrivită pentru agricultură și
a fost abandonată. Vegetația de tip stufăriș reapare și trebuie găsite surse alternative de venit.
Cadrul pentru acțiune
Trebuie luate niște măsuri inițiale pentru a aduna mai multe informații, iar acestea ar trebui să includă:
 Evaluarea situației ecologice și economice curente
 Prezentarea și evaluarea situației morfologice și hidrologice
 Prezentarea și evaluarea solurilor (a salinității)
 Prezentarea și evaluarea situației proprietății asupra terenurilor
 Elaborarea propunerilor de reabilitare: reabilitarea ecosistemului, restaurarea zonelor umede
pentru a îmbunătăți capacitatea de filtrare, autopurificarea apei în vederea îmbunătățirii
calității apei
Trebuie creat un plan de management pentru o utilizare sustenabilă a zonei.
Trebuie dezvoltate concepte alternative de exploatare a terenului, împreună cu părțile implicate de pe
plan local pentru a asigura beneficii economice în condițiile schimbate.
Părți interesate/Implementare
Părțile interesate includ: Institutul de Cercetare și Proiectare al Deltei Dunării, Tulcea; Autoritatea
Rezervației Biosferei Deltei Dunării, Tulcea; Consiliul Local Tulcea; ONG-uri locale (Pro Delta, ECOS,
SOR/ Societatea ornitologică Română) și comunitatea locală.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a implementa acțiunile planificate.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.

Ecoturismul în Ucraina
Beneficii pentru turiști și pentru localnici
Ecoturismul este dependent de protecția ecosistemelor naturale și ale valorilor lor culturale asociate.
Sperăm că ecoturismul va ajuta la promovarea conservării zonelor din Delta Dunării. Aici turiștii se pot
bucura de mediul natural unic și de tradițiile culturale, care aduc odată cu ele beneficii economice pentru
comunitatea locală prin intermediul operatorilor turistici locali, al ghizilor turistici locali și a facilităților
oferite.
Delta Dunării în Ucraina cuprinde o suprafață de 150.000 ha de insule aluviale, ținuturi mlăștinoase,
afluenți și canale, lacuri (incluzând frumosul lac Yalpug, cel mai mare lac natural din Ucraina), pășuni și o
zonă de coastă de-a lungul Mării Negre cu golfuri deschise, puțin adânci și plaje întinse. Procesele naturale
dinamice îi conferă acestei zone caracterul unic. Cu un renume recunoscut internațional în privința
biodiversității sale, această zonă deține mai mult de 70 de specii de pești, 225 de specii de păsări, 500 de
specii de plante și 22 de mamifere, incluzând mai multe specii pe cale de dispariție, cum ar fi pelicanul creț,
cormoranul mic/pitic și vulturul de mare. Mai mult de 46.000 ha din Deltă au fost incluse în Rezervația
Biosferei Dunării în august 1998.
Frumosul oraș Vilkovo, situat în cadrul Deltei Dunării, a fost ales pentru implementarea unei inițiative
de ecoturism. Unic atât din punct de vedere istoric cât și din punct de vedere cultural, mulți locuitori încă
locuiesc în case construite din nămol, iarbă și stuf, fiecare casă fiind înconjurată de către un canal sau
“yeriko”. Un proiect similar în ecoturism este de asemenea implementat în Delta Dunării, în satul Rosetti,
de către Autoritatea Rezervației Biosferei din Delta Dunării, de către Institutul Deltei Dunării și de către
WWF, cu susținerea financiară din partea guvernului Austriei.
Cadrul pentru acțiune
WWF și compania britanică de investiții etice , Fieldfare International Ecological Development, au
efectuat o recenzie a potențialului pentru dezvoltarea ecoturismului în regiunea Dunării de Jos. Analiza a
fost pozitivă, dar a identificat următoarele arii majore care au nevoie de investiții pentru a genera condițiile
necesare pentru a atrage vizitatori în regiune:
 Dezvoltarea sectorului de afaceri, incluzând: cercetări și profiluri de piață, dezvoltarea
sectorului de cazare, dezvoltarea și marketing-ul turismului, strategii de marketing și
dezvoltarea materialelor promoționale
 Educația formală, cursuri de formare și educația ecologică
 Planificarea și gestionarea resurselor, incluzând: dezvoltarea infrastructurii, planificarea
regională integrată, gestionarea resurselor naturale și un plan de dezvoltare pentru un turism
integrat în Delta Dunării
 Coordonarea programului, incluzând rolul coordonator al guvernelor.
Părți interesate/Implementare
Implementarea se va face în cadrul contextului Strategiei de Dezvoltare Regională Odessa Oblast,
implicând o gamă largă de actori, incluzând: Administrația și Consiliul Odessa Oblast, Administrațiile
raioanelor Reni, Izmail și Kilia, Programul UE Tacis, Centrul pentru Planificare Regională Odessa,
Institutul pentru Studii Economice și Economico-Ecologice, Academia Națională de Știință, Comitetul
Național pentru Turism din Ucraina, Asociația pentru un Turism Verde, Ucraina, Partenerii WWF pentru
Proiectul Zonelor Umede, Compania Dezvoltarea Ecologică Internațională Fieldfare și afaceri locale bazate
pe turism din Odessa, Vilkovo și Izmail.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a dezvoltarea politicilor de planificare pentru a stabili un
centru de ecoturism în Vilkovo și pentru a crea pensiuni de tip bed – and – breakfast (mic dejun și cazare)
în zonă.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.

Parcul Natural Persina, Bulgaria


Un parc pentru natură și oameni
Vasta câmpie a Dunării și insulele Dunării de lângă Belene și Svishtov (“Persina”) – deși au fost în
mare majoritate asanate – reprezintă una dintre cele mai importante centre de biodiversitate a zonelor umede
din Bulgaria. Multe specii de păsări, unele dintre ele pe cale de dispariție în Europa sau pe plan mondial,
își au habitatul de cuiburi, iernat sau migrare aici. Zona se laudă cu o varietate bogată de mamifere,
amfibiene și, în special, specii de pești.
Până la sfârșitul anului 2000, Ministerul Mediului și Apelor a desemnat Persina (21.762 ha) din cadrul
luncii Belene-Svishtov ca fiind Parc Natural, incluzând, de asemenea, și câteva insule ale Dunării. Stabilirea
unui parc natural în această zonă a primit o susținere majoră din partea părților interesate de pe plan local.
S-a efectuat o evaluare a nevoilor și a stimulentelor diferitelor grupuri de părți interesate din zonă, care vor
forma baza pentru un plan de management pentru “Persina”. Un Proiect de Restaurare a Zonelor Umede
World Bank/GEF pentru Bazinul Fluviului Dunărea din Bulgaria va susține înființarea unei structuri de
management a unui Parc Natural și dezvoltarea unui Plan de Management. Zonele umede de pe insula
Belene (Persina), care a fost asanate în trecut, vor fi restaurate.
Sunt necesare mai multe investiții și asistență tehnică pentru implementarea Planului de Management,
cu un accent deosebit pe restaurarea zonelor umede și investiții în activități economice sustenabile, legate
de conservarea naturii. Parcul Natural va asigura beneficii sociale și economice locale, astfel obținând și
susținerea de către localnici a măsurilor de conservare, și sustenabilitatea rezultatelor obținute în privința
conservării.
Cadrul pentru acțiune
Un Plan de Management va fi elaborat pentru Parcul Natural Persina, bazat pe analiza necesităților și
stimulentelor părților interesate de pe plan local, punând în legătură beneficiile sociale și economice cu
valorile de conservare ale naturii. Programe cu activități care să asigure dezvoltarea sustenabilă a regiunii
vor fi dezvoltate în cadrul acestui plan.
Planul de Management va fi implementat, incluzând investiții în activități specifice, cum ar fi:
 Promovarea agriculturii – transformarea terenului arabil în pășuni și sprijin pentru creșterea
animalelor; ferme demonstrative pentru agricultura organică și instruirea fermierilor în
privința practicilor ecologice; dezvoltarea de strategii de marketing pentru produsele locale și
dezvoltarea sectoarelor deficitare ale produselor agricole
 Dezvoltarea de oportunități pentru ecoturism în Parcul Natural, incluzând infrastructura
necesară pentru turism și servicii; educație ecologică, diferite programe și activități
 Restaurarea funcțiilor zonelor umede și a diferitelor beneficii sociale și economice pe care le
pot oferi, cum ar fi locuri de reproducere pentru peștii din Dunăre, habitate pentru vânat, zone
pentru plantarea și procesarea trestiei și a altor produse.
Părți interesate/Implementare
Părți interesate pe plan local: proprietari de terenuri și cooperative, afaceri locale, autorități regionale
și ONG-uri au fost implicate în mod activ în planificarea activităților economice și a celor de restaurare. La
nivel național, implementarea proiectului și desemnarea Persinei ca Parc Natural este responsabilitatea
Ministerului Mediului și al Apelor și al Ministerului Agriculturii și al Pădurilor. Ministerul Justiției
administrează și el o parte din terenul de pe insula Belene.
Organizațiile partenere pentru elaborarea și implementarea proiectului includ WWF și ONG-uri din
Bulgaria.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a implementa activitățile de dezvoltare sustenabilă
planificate.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.

Marșa Kugurlui, Ucraina


O nouă șansă pentru restaurare
Marșa Kugurlui, situată între Lacurile Katral și Kugurlui și învecinată cu Fluviul Dunărea, se întinde
pe o suprafață de 1.200 ha. Până la mijlocul secolului XX, zona ocupată acum de marșă a fost parte a
luncilor extinse inundate de către inundațiile sezoniere ale Dunării. Creată în 1957 pentru agricultură
intensivă, o stație de pompare asana marșa iarna și o iriga vara. Pentru o perioadă de timp, producția de
cereale a fost de succes, datorită subvențiilor oferite de stat pentru pesticide, combustibil, semințe și
electricitatea necesară pentru a pune în funcțiune stația de pompare, subvenții care, ulterior, nu au mai fost
acordate. Irigarea marșei s-a oprit în 1994. Astfel, productivitatea a scăzut, iar aria cultivată a scăzut la
aproximativ 250 ha în 1997.
În 1999, un proiect al EU, Tacis, referitor la Programul de Mediu pentru Bazinul Dunării și WWF au
început o investigație comună asupra fezabilității marșei de a fi transformată într-o zonă umedă inundată
sezonier pentru a-i restaura biodiversitatea și pentru a furniza oportunități de ordin economic pentru
pășunat, silvicultură, cultivarea trestiei și ecoturism.
S-a analizat adâncimea apei la diferite niveluri de inundații, luându-se în considerare mai multe
scenarii de restaurare a zonelor umede. În 1999, un studiu de vegetație a arătat faptul că o mare parte a
marșei conținea, din nou, o vegetație semi-naturală. Totuși, deoarece zona rămâne izolată de inundațiile
sezoniere, biodiversitatea bogată de luncă nu a fost restaurată, iar vegetația acvatică este restrânsă la
canalele de irigare/asanare. În prezent, două întreprinderi agricole (refăcute din fermele colective) folosesc
marșa pentru pășunat și pentru o producție limitată de floarea soarelui și cereale.
Conform termenilor unui Decret Prezidențial dat în 1999, toate terenurile agricole a trebuit să fie
privatizate în întregime, iar proprietarilor li s-au atribuit terenurile până la sfârșitul lui aprilie 2001. WWF
colaborează acum cu proprietarii de terenuri și cu autoritățile locale pentru a nu privatiza marșa și, în același
timp, susține localnicii prin intermediul investițiilor făcute în agricultura sustenabilă, în special în
cultivarea, stocarea și comercializarea legumelor cum ar fi ceapa și ardeii. Se vor obține mai multe beneficii
odată ce marșa va deveni o zonă umedă, iar ecoturiștii vor veni să o viziteze.
Cadrul pentru acțiune
Proiectul UE Tacis și Partenerii WWF pentru Proiectul Zonelor Umede au finanțat împreună
restaurarea hidrologică a marșei, ce s-a terminat la sfârșitul lui iunie 2001.
Autoritățile locale iau în considerare opțiuni pentru numirea unui organism de conducere al marșei.
Investițiile vor fi necesare pentru următoarele activități conexe în colaborare cu proprietarii actuali ai
terenurilor:
 Construirea de locuri de depozitare a legumelor și de cooperative de vânzare în satul
Novoselskoe
 Transformarea caselor din satele învecinate în pensiuni de tip bed-and-breakfast (mic dejun și
cazare)
 Renovarea unui loc de camping la standarde occidentale pentru vizitatori (administrat de către
organismul de conducere al marșei)
Părți interesate/Implementare
Părțile interesate implicate sunt: Comitetul pentru Protecția Mediului, Odessa; Comitetul Pentru gestionarea
Apelor, Odessa; Administrația Raionului Reni; Consiliile Satelor din Novoselskoe și Plavni; Partenerii
WWF pentru Proiectul Zonelor Umede și Asociația de Dezvoltare Ecologică Internațională Fieldfare.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a implementa acțiunile planificate.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.

Lunca Balta, România


Acțiunile umane au modificat funcțiile naturale ale luncii
În trecut, cea mai mare luncă din Europa, cu o suprafață totală de peste 500.000 ha, se întindea pe
1072 km. de-a lungul Dunării între barajul Porțile de Fier I și Delta Dunării până la Marea Neagră. De la
începutul anilor 1960, lunca, câteodată având mai mult de 5 km. lățime, a fost izolată de fluviu prin diguri.
Monoculturile agricole au fost plantate în zona digurilor, necesitând sisteme de irigare și asanare scumpe
și, adeseori, ineficiente.
Aceste acțiuni umane au avut drept consecință faptul că lunca și-a pierdut multe funcții naturale vitale,
inclusiv capacitatea sa de a auto curăța sistemul de circulare a apei, de a opri nivelurile crescute ale apelor,
oferind protecție naturală împotriva inundațiilor, de a îmbogăți și reînnoi apele subterane, de a depozita și
exploata materialele nutritive, de a reține sedimente și substanțe dăunătoare, de a furniza un rezervor pentru
biodiversitate, resurse genetice, schimburi genetice și bioproducție.
În plus, industria de pescuit locală a suferit din punct de vedere economic când lunca Dunării de Jos
nu a mai putut fi folosită pentru pescuit.
Potențialul mare pentru restaurare oferă speranță pentru un viitor mai ecologic
Un studiu efectuat de către WWF a identificat un potențial mare pentru restaurarea naturală a multor
dintre fostele lunci de-a lungul fâșiei de 600 km. unde Dunărea formează granița între România și Bulgaria.
Din fericire, în multe dintre zonele asanate nu s-au ridicat construcții și au un potențial mare de reconectare
cu fluviul. De asemenea, zona este, în mare parte, deținută de stat. Deoarece luncile transformate în teren
agricol de obicei nu au rezultate favorabile, restaurarea naturală va furniza multe beneficii economice
localnicilor. Aproximativ 72.000 ha de luncă de-a lungul fâșiei de 600 km. a Dunării au un potențial mare
pentru restaurare. Se propune să se examineze mai îndeaproape, inițial, balta Potelu (18.000 ha), balta
Suhaia (13-15.000 ha) și balta Greaca (40.000 ha). Într-o anumită măsură acest studiu poate fi corelat cu
proiecte propuse în Bulgaria.
Cadrul pentru acțiune
Chiar dacă sunt puține date disponibile despre condițiile generale din zonă, primul pas necesar va fi
să se efectueze lucrări tehnice inițiale. Investigațiile preliminare trebuie efectuate luând în considerare
următoarele aspecte: determinarea proprietății și a utilizării, determinarea și evaluarea statutului ecologic
actual, determinarea structurii morfologice, analiza condițiilor hidrologice, analiza revendicărilor
economice asupra zonei.
Pe baza studiilor preliminare, se vor elabora planuri de restaurare concrete pentru zone individuale,
cu susținerea autorităților corespunzătoare și a publicului. Estimări realiste necesare în privința timpului și
a banilor pot fi făcute doar după încheierea investigațiilor preliminare.
Un parc al zonelor umede în România și Bulgaria va furniza statutul de protecție necesar.
Părți interesate/Implementare
WWF și Institutul Deltei Dunării (Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Delta Dunării,
INCDDD, Tulcea, România) au multă experiență și succes în privința proiectelor de restaurare a naturii în
România și intenționează să continue aceste proiecte. Ministerul Mediului din România a delegat
Institutului Deltei Dunării administrarea tuturor zonelor umede din România și coordonarea tuturor
activităților Culoarului Verde al Dunării. Alte părți interesate importante includ Ministerul Mediului din
România, Ministerul Agriculturii din România, Agenția Regională pentru Protecția Naturii, afaceri locale
și comunitatea, în general.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a implementa acțiunile planificate într-o perioadă de un an.
În plus, odată ce proiectul va fi finalizat, sunt necesare fonduri de întreținere.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.

Marșa Fortuna, România


Restaurare în centrul Deltei Dunării
Marșa Fortuna este situată în centrul Deltei Dunării pe brațul Sulina și se întinde pe o suprafață de
2.115 ha. Marșa face parte din complexul Sontea-Fortuna, dictat de dinamica natural- a fluviului Dunărea.
Fermierii din satele învecinate Maliuc, Gorgova și Mila 23 folosesc pajiștile învecinate pentru pășunat, iar
mici zone din afara digurilor sunt folosite de către localnici pentru grădinărit.
În starea sa naturală, Fortuna era caracterizată de prezența stufului și a unor mici cursuri de apă și
erau înconjurate de diguri naturale cu păduri cu arbori de esență moale, salcia albă fiind cea mai des
întâlnită.
Lucrările hidro-tehnice au fost începute în 1984 cu un plan de a transforma zona într-o marșă
forestieră. Fortuna a fost împărțită în două, Fortuna de est și Fortuna de vest și a fost încercuită de diguri și
canale circulare. Au fost construite opt canale de la nord la sud, în Fortuna vest, izolând-o astfel de cursurile
naturale ale apei care curgeau de la vest la est.
Această intervenție a schimbat dinamica apei în întreaga marșă. Apa bogată în sedimente din brațul
Sulina, care nu a mai fost filtrată prin stuful din Fortuna, a condus la sedimentarea și eutrofizarea lacului
Rotundu, distrugând vegetația semi-acvatică anterioară, cum ar fi ciulinul și nufărul. În mod similar, apa
care curgea în lacul Fortuna din canalul Cranjala au favorizarea acumulării nămolului și a altor sedimente.
Într-adevăr, întreruperea cursurilor de apă naturale și circulația modificată a apei au avut drept cauză
eutrofizarea Fortunei.
Digul ce separa Fortuna de Sulina a fost deschis. În 1990, toate lucrările de transformare au fost oprite
și s-a propus restaurarea zonei.
Cadrul pentru acțiune
Institutul Deltei Dunării a efectuat studii cu ajutorul WWF. Propuneri inițiale pentru a începe
propunerile de implementare vor urma în scurt timp. Alte propuneri pentru îmbunătățirea dinamicii naturale
vor urma.
Cel mai important prim pas este de a închide fluxul direct de apă de pe brațul Sulina al Dunării, creând
o bază pentru viitoarele măsuri de restaurare.
Măsurile de restaurare vor fi monitorizate în detaliu, inclusiv evaluarea hidrologică și ecologică a
măsurilor întreprinse.
Va fi efectuată o analiză a posibilităților pentru o utilizare sustenabilă a zonei, care va include și
implicarea localnicilor.
Se va elabora un plan de management pentru această zonă, ținând cont de activitățile tradiționale ale
localnicilor.
Părți interesate/Implementare
Actorii implicați în restaurarea marșei Fortuna include: Institutul Național de Proiectare și Cercetare
din Delta Dunării, Tulcea; Autoritatea Rezervația Biosferei Deltei Dunării; autoritățile locale din Maliuc,
Gorgova și Mila 23; WWF; ONG-uri locale și localnici.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a implementa acțiunile planificate.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.

Reluarea pescuitului în Ucraina


Restaurarea naturii și a economiei
Încă din anii 1950, malurile ucrainene ale Dunării de Jos au fost ridicate pentru a rezista la inundații
și mai mult de 28.000 ha de lunci au fost asanate și transformate în marșe pentru agricultură și pentru
producerea de pește. Anterior acestei intervenții, lacurile/zonele umede ale Dunării conțineau un sistem de
lunci cu apă limpede, macrofite submersate și o cantitate scăzută de nutrienți. Crapul comun migrator
reprezenta specia dominantă de pești, împreună cu alte specii non-migratoare, cum ar fi știuca, roșioara,
linul și plătica. Protecția artificială împotriva inundațiilor au schimbat complet ecosistemul.
Până la sfârșitul lui 1959, numărul de crapi migratori care veneau în lunca Dunării pentru a depune
icre s-a redus considerabil, iar peștii pescuiți s-au apropiat de zero. Ca rezultat, între 1960-1973, s-au
efectuat lucrări hidrologice pentru a menține nivelurile crescute ale apei până toamna târziu. În plus, a fost
introdus un număr mare de carași aurii și de crapi domestici pentru a mări productivitatea lacurilor. Ca
rezultat, lacurile Dunării au devenit ferme mari de pește, folosite pentru a produce cantități mari de pește.
În anii 1970, totuși, a apărut o altă tendință – cantitatea de nutrienți din Dunăre și din lacuri a crescut
rapid și au devenit eutrofice și tulburi. Specii cum ar fi știuca, linul, plătica și somnul, care au nevoie de
apă limpede, au fost înlocuite de pești de apă eutrofică, tulbure, în special plătica. Până la începutul anilor
1980, au fost aduși specii de crapi exotici din China, capabili să tolereze aceste noi condiții. Din păcate,
aceste specii au o valoare comercială mică, iar producția lor este nerentabilă fără subvenții substanțiale,
care au fost retrase recent.
Din fericire, colapsul pescuitului în lacurile Dunării prezintă, de fapt, o oportunitate pentru restaurarea
acestora prin inversarea schimbărilor ecologice care au rezultat în urma intervenției umane în ecosistemul
luncii. Un model de proiect a fost elaborat de către Programul UE Tacis, în cooperare cu WWF, pentru a
utiliza stimulentele economice pentru a îmbunătăți calitatea apei și a restabili comunitățile native de pești
în 10 ha de iazuri de pește abandonate, învecinate cu lacul Kartal. Pescuitul sportiv de somn, știucă și șalău
va furniza fonduri pentru a angaja 12 pescari și pentru a menține condițiile ecologice naturale. În plus, se
așteaptă ca restabilirea iazurilor de pește să reducă presiunea pescuitului pusă pe lacurile naturale. Această
demonstrație intenționează să extindă activitățile de restaurare și în alte părți ale luncii și, în cele din urmă,
și în ceea ce privește lacurile propriu-zise.
Cadrul pentru acțiune
Proiectul va repopula iazurile de pește existente pentru a le face mai potrivite pentru speciile native
și pentru a institui un sistem de gestionare a apei care să reducă numărul de nutrienți ce intră în iazuri.
Iazurile vor fi populate cu specii de pești preferate de pescari, în special cu somn european, știucă și
șalău. Alte specii native vor coloniza prin intermediul sistemului de gestionare al apei.
Se vor construi incinte de cazare pentru pescari, restaurante, bărci, ghiduri și se va oferi transport
de/la Odessa.
Popularea cu pești și afacerile bazate pe pescuit vor fi monitorizate îndeaproape în privința
sustenabilității, iar concluziile trase atât din punct de vedere economic cât și ecologic vor fi utilizate pentru
a încuraja restaurarea zonelor umede și în restul regiunii.
Părți interesate/Implementare
Principalii actori din proiect vor fi: compania de pescuit Hapaev, Reni; Partenerii WWF pentru
Proiectul Zonelor Umede; Asociația Dezvoltării Ecologice Internaționale Fieldfare.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a implementa acțiunile planificate.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.

Zonele umede de pe Prutul Inferior din Moldova și România


Gestionarea zonelor umede fără frontiere
Partea inferioară a văii râului Prut este situat, în principal, în partea de sud-vest a Moldovei, între
orașele Cahul și Giurgiulești, în cadrul regiunii administrative unice a Județului Cahul. Însuși râul Prut
constituie granița de stat între Moldova și România. Lungimea totală a zonei este de 147 km., iar suprafața
este de 21.850 h, incluzând 6.114 ha de zone umede.
În ciuda schimbărilor majore ți a utilizării intensive de către oameni, zona încă deține un biotop bogat,
susținând un nivel ridicat de biodiversitate de o semnificație internațională, conținând, în special păsări
migratoare cum ar fi pelicanul creț, lopătarul și barza neagră. Cele mai mari lacuri din Moldova, Beleu
(aprox. 1.700 ha) și Manta (aprox. 1.100 ha) sunt situate aici. De asemenea, are pășuni și pajiști pe coaste
și păduri pe malul râului. În 1991, Rezerva de Stat, Prutul de Jos, care include lacul Beleu și teritoriile
învecinate, a fost înființată prin intermediul unei rezoluții a Guvernului din Moldova. Are o suprafață de
1691 ha și i se acordă cel mai mare grad de protecție. Zona a fost nominalizată ca primul loc Ramsar din
Moldova, este inclusă în Acordul pentru un Culoar Verde al Dunării de Jos și va fi nominalizat ca Rezervă
a Biosferei din partea UNESCO.
Sunt zece sate mari în această zonă, având o suprafață combinată de 52.845 ha și o populație totală
de 32.900 locuitori. În consecință, o mare parte a luncii, în special în nord, a fost asanată pentru a oferi
suprafețe de teren agricol. Cu toate acestea, în prezent, doar 40% din sistemele de irigație sunt operaționale,
utilizarea substanțelor agrochimice a încetat, iar una dintre cele mia mari probleme este pierderea pășunilor.
Fostele lunci s-au transformat în fâșii de pământ și nu mai primesc apă în timpul perioadelor de inundații.
Sărurile naturale se ridică la suprafață și nu sunt îndepărtate, ducând astfel la o salinitate extinsă și la o
deteriorare a pășunilor bogate în ierburi de care localnicii și animalele au nevoie.
În viitor, planurile comune ale Moldovei și ale României de gestionare a zonelor umede vor fi
esențiale pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a luncilor. Trebuie dezvoltată o formă de protecție
transfrontalieră.
Cadrul pentru acțiune
În România, un proiect Phare al UE va restaura o mică zonă a pădurii din luncă și a zonelor umede.
În zona luncii Moldovei, trebuie studiate îndeaproape toate zonele umede rămase, statutul și
distribuția digurilor și a fâșiilor de pământ formate în urma asanării. Aceste informații pot mai apoi fi
folosite pentru a crea un nou sistem de gestionare a apei (prin construirea de ecluze simple și prin instalarea
de conducte, de exemplu) pentru a permite inundațiile sezoniere, conducând la restaurarea pajiștilor luncii.
Sunt necesare fonduri pentru a permite colaborarea dintre România și Moldova pentru a planifica
activități de restaurare ce să aibă legătură în special cu intenția Moldovei de a înființa o Rezervație a
Biosferei în această zonă.
Părți interesate/Implementare
Proiectul va fi implementat prin intermediul organismelor naționale și internaționale, cum ar fi:
RomSilva (filiala Galați) Ministerul Mediului și al planificării teritoriale din Moldova, Administrația
județului Cahul, MoldSilva, și WWF. Activitățile planificate comune vor fi efectuate sub auspiciile
Consiliului pentru Euroregiunea Dunărea de Jos, care include lideri ai autorităților locale din România,
Moldova și Ucraina.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a implementa acțiunile planificate.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.

Insula Călărași-Raul, România


Un potențial crescut pentru restaurarea naturii
Insula Călărași – Raul, cu o suprafață de 10.000 de ha, își datorează originea cotei din ce în ce mai
scăzută a Dunării. Fluviul se împarte într-un număr în creștere de brațe laterale. Din păcate, insula ce conține
suprafețe mari de lunci a fost distrusă în anii 1960 prin construirea de diguri care au izolat luncile de ciclul
natural de inundații al Dunării.
Cele 10.000 de ha de lunci îndiguite de pe insula Călărași – Raul sunt folosite în principal pentru
agricultură de către o companie comercială,, Agromixt Roseti. Nu există așezări pe insulă, doar clădiri ale
companiei de producție agricolă.
Potențialul ridicat de restaurare a naturii în această zonă se datorează parțial absenței așezărilor și
parțial prezenței unui număr de insule mai mici învecinate, situate în amonte, care sunt inundate în mod
natural. Proximitatea acestora va promova un schimb genetic rapid, formând astfel baza pentru o restaurare
naturală a faunei și florei native. Este posibil ca, în viitor, să se creeze un mozaic utilizat pe scară largă de
păduri de zone umede, de pășuni, pajiști și locuri de pescuit naturale, cu bioproducția crescută tipică asociată
cu luncile.
Implementarea cu succes a măsurilor de restaurare ale naturii din această zonă pot fi privite ca un
proiect model pentru alte potențiale zone de restaurare, comparabile în termeni hidrologici și morfologici
și are, astfel, o semnificație majoră.
Cadrul pentru acțiune
S-au elaborat studii inițiale pentru a aduna informații tehnice inițiale ca un prim pas spre restaurarea
naturii. O propunere de concept pentru potențialul de restaurare al zonei este în curs de dezvoltare, iar acesta
va include: o analiză a condițiilor morfologice și hidrologice, o evaluare ecologică a status quo-ului,
investigații specifice ale presiunilor economice din zonă, impuse de către orașul învecinat, Călărași, un plan
de dezvoltare elaborat în colaborare cu autoritățile locale și locuitorii regiunii.
Executarea planului de dezvoltare va necesita: măsuri hidraulice pentru a îmbunătăți situația
ecologică și care trebuie să includă deschiderea și mutarea digurilor, extinderea zonelor de răspândire a
faunei și florei și conservarea acestora, educație ecologică și relații cu publicul, inclusiv dezvoltarea și
susținerea societăților ecologiste și a ONG-urilor.
Părți interesate/Implementare
WWF și Institutul Deltei Dunării (Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Delta Dunării,
INCDDD, Tulcea, România) au multă experiență și succes în privința proiectelor de restaurare a naturii în
România și intenționează să continue aceste proiecte. Ministerul Mediului din România a delegat
Institutului Deltei Dunării administrarea tuturor zonelor umede din România și coordonarea tuturor
activităților Culoarului Verde al Dunării. Alte părți interesate importante includ Ministerul Mediului din
România, Ministerul Agriculturii din România, Agenția Regională pentru Protecția Naturii, Călărași,
afaceri locale și comunitatea, în general.
Sunt necesare mai multe fonduri pentru a implementa acțiunile planificate într-o perioadă de un an.
În plus, odată ce proiectul va fi finalizat, sunt necesare fonduri de întreținere.
Culoarul Verde
Într-un efort fără precedent de a extinde capacitățile naturale ale Dunării în privința reducerii poluării,
prevenirii inundațiilor și protejării naturii, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina se angajează să creeze
un Culoar Verde de-a lungul luncilor Dunării pentru a:
 Garanta zonele care sunt deja protejate și a le administra într-un mod sustenabil;
 Identifica noi zone umede și lunci cu scopul de a le proteja;
 Desemna zone care, anterior, au fost lunci cu scopul de a le restaura.
Culoarul verde conține 600.000 de hectare; se intenționează o extindere substanțială.