UNIVERSITATEA AL. I.

CUZA IAŞI

FACULTATEA DE GEORAFIE ŞI GEOLOGIE

SCOŢIA

1
 Scoţia

1.Informaţii generale

1.1. Denumirea ţării: Scoţia (Scotland-în engleză; Alba-în greaca scoţiană)

1.2. Coordonate geografice: 54 00 N, 2 00 W

1.3. Capitala: Edinburgh

1.4. Suprafaţa: 78.759 km2 din care 5.566 km2 partea insulară şi 73.193
km2 partea neinsulară

1.5. Populaţa: 5.062.011 (2001), din care 67.735 în partea insulară şi

4.994.276 în partea neinsulară

1.6. Densitatea populaţiei: 64/km2, din care 12/km2 în partea insulară şi 68/km2 în
partea neinsulară

1.7. Natalitatea: 10,7 la 1000 de locuitori (2005)

1.8. Mortalitatea: 11 la 1000 de locuitori (2005)

1.9 Varsta medie: 39,8 ani (2004)

1.10. Populaţia Urbana:

1.11. Sărbătoarea naţională: 30 noiembrie (sf. Andrei) – ziua naţională nu se serbează,

fiind o zi lucaratoare obisnuită
1.12. Limba oficială: engleza
1.13. Moneda naţională: lira sterlină
1.14. Culte religioase: 90% protestanţi; 7% catolici; 3% alte culte
1.15. Împarţirea administrativă: Scoţia este divizată în 32 de entitaţi administrative care au
fost înfiinţate in 1996 printr-un act al Guvernului regional
al Scoţiei.

2
1.

7. North Lanarkshire
8.Falkirk
9. West Lothian
10. Edinburgh
11. Midlothian
12. East Lothian
13. Clackmannanshire
14. Fife
15. Dundee
16. Angus
17. Aberdeenshire
18. Aberdeen
19. Moraya
20. Highland
21. West Islands (î.H. Eileanan Siar)
22. Argyll and Bute
23. Perth and Kinross
24. Stirling
25. North Ayrshire
26. East Ayrshire
27. South Ayrshire
29. South Lanarkshire
1. Incerclyde 28. Dumfries and Galloway
2. Renfrewshire 30. Scottish Borders
3. West Dunbartonshire 31. Orkney

3
 4. East Dunbartonshire 32. Shetland
5. Glasgow
6. East Renfrewshire

2. Poziţia generală

Scoţia este o ţară a Regatului Unit, ocupă treimea nordică a acestuia, având în
componenţa sa şi 790 de insule din care numai 130 sunt locuite. Singura graniţă este cu Anglia,
care se întinde pe 96 de km, învecinându-se în vest cu Oceanul Atlantic, iar la est cu Marea
Nordului.

Scoţia poate fi împărţită în trei regiuni în care particularităţile reliefului şi ale activităţii
umane sunt distincte: Southern Uplands, Central Lowlands (cu o mare densitate de populaţie,
bogată în minereuri şi cu o agricultură prosperă, centrul vieţii urbane şi industriale) şi
Highlands, cărora li se adaugă Shetland şi Arhipeleagul Orcade.

Edinburgh este al doilea oraş ca marime din Scoţia, reprezentând capitala acesteia, el
fiind totodată şi unul dintre marile centre financiare din Europa.

Apele scoţiene au cele mai mari rezerve de petrol din Uniunea Europeană, de aceea
Aberdeen-ul, cel de-al treilea oraş ca mărime din Scoţia, este cunoscut ca fiind capitala
europeana a petrolului.

Regatul scoţian a fost independent pană la 1 mai 1707 când a intrat într-o uniune
politică cu Anglia, astfel formându-se Regatul Unit al Marii Britanii.

3. Mediul natural

3.1. Clima

Clima Scoţiei este temperată şi oceanică, dar tinde să fie foarte schimbătoare. Se
caracterizează prin ierni blande şi veri răcoroase, maximile atingând 6°C iarna şi 18°C vara.
Cea mai mică temperatură din Scoţia a fost de -27,2°C la Braemar pe 10 Ianuarie 1982 şi la
Altnaharra pe 30 decembrie 1995
Precipitaţiile sunt abundente depaşind 1000mm pe an. În ultimii ani au apărut fenomene de
risc precum seceta şi canicula.

4
 3.2. Relieful

Relieful Scoţiei este împarţit în trei regiuni principale: regiunea muntoasă şi insulele sunt
situate în partea de nord si est a regiunii, în partea centrală se afla câmpiile, iar în partea de sud
se afla zona deluroasa.
Southrn Uplands sunt alcătuite din dealuri domoale, acoperite cu ierburi, din loc în loc
ivindu-se stânci colţuroase. Vârfurile dealurilor sunt în general lipsite de vegetaţie, însă
versanţii sunt acoperiţi de ierburi, ceea ce favorizează creşterea orilor şi a vitelor.
Central Lowlands este traversată de văile râurilor Clyde, Forth şi Tay. În această regiune,
agicultura este foarte dezvoltată, relieful nefiind foarte înalt, iar parcelele cu culturi fiind
întrerupte de petice de pădure. Aproape trei pătrimi din populaţia Scoţiei se concentrează în
aceste ţinuturi.
Ţinuturile de Sus, situate în partea nordică, o zonă sterpă şi stâncoasă, acoperă două trăimi
din Scoţia. Aici se înalţă două lanţuri muntoase importante: Northwest Highlands şi Munţii
Grampieni. Aceşti munţi au culmi paralele ce se desfăşoară de la nord-est către sud-vest, fiind
separate de o vale adâncă, numită Glen More sau Mrele Glen. Vârful cel mai înalt al Insulelor
Britanice, Ben Nevis – 1343 m, se ridică la sud de Glen More. Cea mai mare parte a Ţinuturilor
de Sus este lipsită de păduri. Pădurile de aici au fost în întregime tăiate în sec. XVII-XVIII,
pentru a se crea suprafeţele necesare păstoritului, cea mai rentabilă activiate pentru acea epocă.
Ţinutul cel mai stîncos se desfăşoară de-alungul coastei de vest.
Scoţia mai include şi 787 de insule, majoritatea fiind grupate în Arhipeleagurile Orcade,
Shetland şi Hebride. Dintre cele 26 de râuri, care se varsă direct în mare, cele mai importante
Clyde, Forth şi Tay formează estuare de mari dimensiuni. O mare parte din coasta de vest este
dantelată de o serie de lacuri care pătrund adânc în interiorul regiunii

3.3. Hidrofrafia

Râurile sunt scurte cu debite normale şi se varsă în ocean.

Frumuseţea hidrografiei Scoţiei se remarcă prin nenumaratele lochs (loch este denumirea
scoţiană pentru lac) şi lochans (bălţi sau lacuri mai mici). Reţeta unui lac scoţian perfect este
simplă: pante line şi/sau vârfuri muntoase înalte, insule sau insuliţe, una-două barci, şi de ce nu,
un monument istoric sau un castel pe unul din maluri.

Cred că cel mai popular lac din Scoţia şi din întreaga lume este Loch Ness, un loc de
legendă, situat în inima regiunii Inverness din Scoţia, reprezintă cea mai mare rezervă de apă
dulce din arhipelagul englez cu un volum mai mare decât toate lacurile din Anglia şi Ţara
Galilor la un loc. Acest lac însă nu şi-a câştigat un renume mondial din cauza mărimii sale, ci
5
datorită poveştilor despre Monstrul din Loch Ness, despre care se spune că trăieşte în
întunecatele adâncuri ale lacului.

Existenţa acestui monstru a fost menţionată pentru prima dată în anul 565 d. Hr., când se
spune că Sf. Columba a văzut o stranie „creatură acvatică” în lacul Ness. Legenda a fost
asociată de fiecare dată cu imagini ale lui „Nessie” prinse în faimoasele fotografii din 1951 şi
1955. Sunt o mulţime de interpretări sau de păreri despre acest lac, popularitatea locurilor
ducând chiar la înfiinţarea unui tur oficial în jurul Loch Ness-ului pentru turişti, precum şi a
unei expoziţii dedicate acestor mituri şi legende. Loch Ness este înconjurat de o minunată
regiune muntoasă a Scoţiei plină de castele, fortăreţe, cascade şi văi ce-ţi taie răsuflarea.

Urmatoarele cinci lacuri sunt unele dintre cele mai frumoase din Scoţia.

a.Lochan na h-Achlaise (si Loch Ba)

Lochan na h-Achlaise (pronuntat 'Lo-hăn nă

hah-laş') se află într-o zonă a Scoţiei care nu este
extrem de izolată dar unde simţi singuratatea din
plin. Mlastina Rannoch Moor este pe cat de pustie,
pe atât de frumoasă. Lochan na h-Achlaise si Loch
Ba sunt separate de şoseaua A82 care duce la Fort
William. Copacii singuratici cu varfurile înzapezite
în depărtare formează unul dintre cele mai sugestive
peisaje din Scoţia. Este aproape imposibil să găseşti un calendar care nu are o imagine cu
Lochan na h-Achlaise sau cu Loch Ba.

Zona este, din păcate, dificil de explorat. Cât vezi cu ochii, ai 150 km2 de turdă inundată cu
lacuri, bălţi şi păraie. Cu toate acestea, numărul şi varietatea pozelor făcute în Rannoch Moor şi
Black Mount (zona cu vârfurile cele mai înalte din Rannoch Moor) este copleşitoare, dovada
clară că are puterea de a impresiona.

b.Loch Coruisk

Loch Coruisk (pronunţat 'Cî-riuşc'), este un lac

cu deschidere la mare, ascuns în inima unuia dintre
6
cele mai impresionante lanţuri muntoase din Marea Britanie: munţii Cuillin negri, de pe insula
Skye. Acesta ofeăa vizitatorilor ocazia să 'guste' aceşti munţi magnifici făra sa fie nevoie să-i
urce. Chiar şi aşa, e evident că Loch Coruisk se vede cel mai bine de pe traseul ce urcă pe
creasta Cuillin.

Accesul spre lac se face cu barca - si anume, Bella Jane - care face excursii regulate de la
Elgol, pe malul lacului Scavaig. E o metodă grozavă de a petrece jumatate de zi pe insulă Skye,
mai ales dacă merg şi cei mici care vor fi încântaţi să vadă foci şi poate şi delfini. E ceva de
mers pe jos de unde andocheaza Bella Jane şi până la Loch Coruisk în fine, dar odata ce ajungi
acolo chiar simţi grandoarea munţilor.

c.Loch Eilt

Fanii filmelor Harry Poter vor fi încântaţi de acest lac

intrucât Loch Eilt (pronuntat 'Iilt') apare in Harry Potter şi
Camera Secretelor şi Harry Potter şi Prizonierul din
Azkaban drept lacul Hogwarts. Lacul se află pe celebrul
traseu Road to the Isles (trad. 'Drumul spre Insule'), o
porţiune de drum foarte pitorească care leaga Fort William de portul pescăresc Mallaig, pe
coasta de vest a Scoţiei. Lacul este absolut superb, la sud şi nord fiind flancat de dealuri aşa de
verzi vara ca te dor ochii. Farmecul, însă, îl reprezintă insuliţele mici acoperite cu pini
caledonieni bătrâni (resturi ale pădurii caledoniene originare ce acopereă acum mii de ani mare
parte din suprafaţa Scoţiei) a căror oglindire in lac este adesea perfectă. Dar motivul pentru care
acest lac îşi merită din plin poziţia în această lisă este că, pe lângă toate acestea, mai are ceva
deosebit. Acest ceva este trenul cu aburi The Jacobite. Dacă vi se pare familiar, este pentru că a
fost folosit pe post de Hogwarts Express in filmele Harry Potter. The Jacobite organizează
excursii regulate vara de la Fort William la Mallaig şi înapoi, această porţiune fiind cunoscută
drept una dintre cele mai spectaculoase trasee de cale ferată din lume. Nu e de mirare, deci, că
adăugând un tren tras de locomotiva cu abur pe malul de sud al lacului (de parcă Loch Eilt nu
era suficient de frumos de unul singur), obţii un peisaj clasic din Highlands. Loch Eilt este
punctul culminant al unei zone superbe, indiferent ca mergi cu maşina sau cu trenul. De cand
pleci din Fort William, traseul de 100 km este o combinaţie incitantă de lacuri înconjurate de
dealuri verzi sau cu deschidere la mare, un viaduct impresionant cu 21 de arcade, insule si
insuliţe, plaje albe, tuneluri, un monument istoric şi case singuratice.

d.Loch Leven

7
 Loch Leven este lacul scoţian perfect pentru că pe lângă vârfurile muntoase înalte, insuliţe
şi bărci, are si o poveste de spus -- episodul tragic al Masacrului din Glencoe.

NOTĂ: Există de fapt două lacuri numite Leven în Scoţia. Cel la care mă refer aici este în
vestul Scoţiei, lângă Ballachulish, regiunea Lochaber.

e.Loch Maree

Loch Maree (pronuntat 'Mă-rii') este unul dintre cele mai intinse lacuri cu deschidere la
mare din Scoţia, şi cel mai nordic dintre lacurile prezentate aici. Situat în regiunea muntoasă
Wester Ross, lacul are de toate: de la impozantul vârf Slioch (pronuntat 'Sli-ăh') pe malul de
vest, adesea învaluit de nori, până la poteci de munte, insule si insuliţe cu pini caledonieni
singuratici, precum si o mini rezervaţie naturală.

Scoţia are multe lacuri şi munţi care impresionează, dar aici, în nord-vestul regiunii
Highlands, totul este la scară mare, nimic nu e cu jumatate de măsură.

3.4. Vegetaţia şi fauna

Scoţia are una dintre cele mai variate game de habitaturi decât orice ţară de marimea sa,
astfel fiind una dintre locaţiile preferate de iubitorii de faună.
Animalele domestice joacă un rol important în viaţa de zi cu zi a localnicilor, mai ales a
celor din zona Highlands.
Vacile Highland cunoscute şi sub denumirea de „vaci
proaste” datorită blănii lor lungi şi dezordonate, având
breton lung care le acoperă ochii, reprezintă una dintre
cele mai mari atracţii în materie de faună a Scoţiei.
Odinioara, culoarea predominanta era negrul, dar
astazi vacile paroase inchise la culoare sunt o
raritate, locul lor fiind luat de cele maronii si bej. Cu
toate ca nu se streseaza usor, atat taurii cat si vacile au
coarne lungi care pot fi deosebit de periculoase.
Pot fi întâlnite atât pe marginea drumurilor, unde de obicei
creează blocaje, dar şi pe drumurile înguste din munţi şi insule.
Există peste 300.000 de căprioare roşii în Scoţia, majoritatea fiind concentrate în anumite
zone, ca insulele Rum si Jura. În ciuda frumuseţii lor, dublarea populaţiei de căprioare roşii
din ultimii 40 de ani reprezintă o ameninţare pentru habitaturile altor specii. Numărul lor ar fi

8
semnificativ redus dacă Scoţia ar avea lupi, dar cum n-are, reducerea acestuia se poate face
controlat doar prin vânătoare.

4. Istoria

4.1. Obiective turistice

Castele

Scoţia are aproximativ 3000 de castele, probabil mai multe decât oricare altă ţară din
Europa. Varietatea copleşitoare în mărime şi scop a acestor castele este ceea ce impresionează
în primul rând turiştii. Castelele din Scoţia variază de la reşedinţe regale sau ale unor clanuri
străvechi, la avanposturi militare cu sute de camere si până la reşedinţe fortificate sau ruine
abandonate.

Astăzi, multe dintre castelele Scoţiei sunt în paragină, rămânând doar ruinele să le spună
povestea, în timp ce altele au fost parţial sau total restaurate si transformate în hoteluri, muzee,
locaţii pentru nuntă sau concerte.

În multe cazuri, castelele din Scoţia sunt încă locuite, însă de familii mai puţin bogate
decât cele de odinioară, iar aceste activităţi reprezintă o sursă de venit suplimentară, atat de
necesară reparării şi păstrării tezaurului naţional.

Biserici

Religia a jucat un rol important în istoria Scoţiei, aşa cum s-a întâmplat mai peste tot în
Europa. Cu toate că bisericile scoţiene (termenul scoţian este 'kirk') sunt foarte diferite de cele
de pe continent, ele pot fi la fel de surprinzătoare şi de interesante, atât ca arhitectură dar şi din
punct de vedere al poveştii lor.

Din punct de vedere al stilului, lăcaşele de cult variază de la catedrale impunătoare, dar
ornate relativ modest, până la bisericile simple din zonele rurale.

Scoţienii nu sunt un popor religios, prezenţa la slujba de duminică fiind în continuă scadere
în aproape toate zonele -- mai puţin în insule unde cultura gaelică tradiţională dictează ca
duminica să fie respectată ca zi de odihna (localnicii conservatori ar dori ca toate cursele de
feribot ce leaga insulele de insula principală să fie suspendate duminica, în semn de respect).

O atracţie turistică este şi Highland Games, care era o competiţie între clanurile scoţiene.
Astăzi este de fapt o competiţie atletică. Printre probe există şi aceea originală numită "Toss
9
Caber", in care trebuie aruncat un trunchi de copac de 5 metri lungime.

Originea acestor sporturi precede istoria scrisă.

A fost raportat în numeroase cărţi şi cronici ale jocurilor că Regele Malcom III al Scoţiei
(domnie 1058–1093), a chemat contestatarii lui la o cursă de alergare pentru a găsi cel mai
rapid om din ţinuturile sale, pentru a fi numit Mesager Regal. Unii au văzut acest eveniment
special ca fiind o posibilă origine a jocurilor moderne.

În timpul ocupaţiei engleze, de la începutul Războiului de Independenţă până la suprimarea

de după Razboaiele Iacobiţilor, bărbaţilor scoţieni le era interzisă purtarea armelor, într-o
încercare de a suprima altă rascoală scoţiană. Scoţienii, totuşi, au inclus în pregătirea pentru
competiţie şi antrenament pentru război.

Într-o scrisoare din anul 1703, menită să cheme clanul lui Laird din Grant (Clanul Grant),
se menţionează faptul că ei trebuiau să ajungă la competiţie purtând emblema Muntenilor din
Scoţia, dar şi cu arme de foc şi săbii. Din această scrisoare se crede că se organizau şi probe ce
implicau folosirea armelor. Totuşi, competiţia modernă este o invenţie victoriană, dezvoltată
dupa migraţia forţată a muntenilor scoţieni.

4.2. Ce au lăsat moştenitorii

Regatul Scoţiei (scoţiană Rìoghachd na h-Alba, scots Kinrick o Scotland, engleză

Kingdom of Scotland) a fost un stat localizat în Europa de Vest care a existat între 843 şi 1707.
Ocupă treimea de nord a insulei Marea Britanie şi avea o frontieră terestră cu Regatul Angliei.
Frontiera dintre acestea a variat de-a lungul timpului, până în 1482 când Anglia a cucerit oraşul
Berwick-upon-Tweed. Din 1603 când Iacob VI devine Rege al Angliei sub titlul de Iacob I, cele
două regate britanice şi Irlanda se află în uniune personală, dar fiecare îşi păstrează
administraţia proprie. În timpul Revoluţiei engleze Scoţia participă la conflict, după care este
ocupată de trupele parlamentare engleze sub conducerea lui Oliver Cromwell şi este
incorporată în Commonwealthul Angliei. La Restauraţia Stuarţilor Scoţia îşi recapătă statutul,
dar în 1707 cele două regate se unesc formând Regatul Marii Britanii, primul regat ce ocupă
întreg teritoriul insulei.

Capitala regatului a fost Edinburgh, cel mai mare oraş al ţării, dar a fost precedată de
oraşele Scone, Dunfermline şi Stirling. Actualul monarh al Regatului Unit, Regina Elisabeta a
II-a, este succesorul modern al Regilor şi Reginelor Scoţiei. Titlul de Regină (sau Rege) a
Scoţiei este incorect din 1707.
10
 O mare parte din istoria Scotiei se bazeaza pe Ordinul Templierilor.

Mit şi Legendă

După perioada medievală, care este tratată în articolul Ordinul Templierilor în Scoţia,
apar mituri, legende şi anecdote care leagă Ordinul de bătălia de la Bannockburn. Filiale ale
francmasonilor, precum Ordinul Regal al Scoţiei, fac aluzii la povestea Rosslyn şi la Cavalerii
Templieri scoţieni. Conexiunile, frecvent considerate suspicioase, au fost realizate de către
cavalerul Andrew Michael Ramsay sau Fr. Hay în secolul 18 şi repetate în romane precum
Sânge sfânt, Graal sfânt, dar astăzi este cunoscut că acestea nu se bazează deloc pe vreun fapt
istoric. Legat de o posibilă conexiune cu Bruce, istoricul mason D Murray Lyon scria:
"Fraternitatea de la Kilwinning niciodată şi la orice perioadă nu a practicat sau recunoscut vreo
filială masonă; nici nu există acolo vreo tradiţie legată de acest nume, locală sau naţională şi
nici nu a fost descoperit vreun document autentic care să conţină măcar o singură menţionare a
faptului că Robert Bruce organiza întruniri masone, sau a existenţei vreunei societăţi secrete la
Kilwinning.

Supravieţuirea Templierilor în Scoţia

John Graham de Claverhouse, "Bonnie Dundee", un om episcopal, membru al partidului

conservator, a fost omorât la bătălia de la Killiecrankie, pe 27 iulie 1689. Se spune că ar fi fost
Marele Maestru al unei mănăstiri iacobite, "Templul", din regiunea Montrose, numit în această
poziţie de către Dom Calvet; de asemenea, Marea Cruce a Ordinului a fost găsită sub platoşa
armurii sale.După moartea sa, se spune că contele de Mar ar fi deţinut această poziţie.În 1745,
Mar s-a retras drept regent şi i-a înmânat conducerea lui Charles Edward Stewart din casa
Holyrood şi apoi Atholl.Cu toate acestea, există indicii ale continuităţii Templierilor până în
zilele Scoţiei de astăzi, care includ Ospiciul Medieval şi Preceptoria de St Anthony,ceea ce
sugerează că Ordinul a supravieţuit.

Renaşterea din secolul al XVIII-lea

Interesul faţă de templieri a renăscut în secolul al XVIII-lea, datorită Francmasoneriei

de influenţă scoţiană. Prima dovadă a acestui fapt este Discursul lui Ramsay de la Paris din
1737. Andrew Michael Ramsay era tutorele Tânărului Pretendent, prinţul Charles Edward
Stuart. El susţinea că Francmasoneria începuse printre cavalerii cruciaţi şi că aceştia se
organizaseră în Lojele Sf. Ioan. Următoarea dovadă a fost legată de Karl Gotheif, Baron Von
Hund, şi Alten-Grotkau, cărora se pare că acest concept le-a fost introdus de către lordul iacobit

11
Kilmarnock; aceştia au fost de asemenea primiţi într-o mănăstire a templierilor de către un
misterios "Cavaler al Penei Roşii".Baron von Hund a înfiinţat un nou rit masonic numit "Stricta
Ceremonie Templieră". "Cavalerul Penei Roşii" a fost identificat mai târziu cu Alexander
Seton, cunoscut mai bine sub numele de Alexander Montgomerie, al 10-lea conte de Eglinton,
un Francmason proeminent a mişcării iacobite.

5. Populaţie şi geografie

Populaţia Scoţiei a scăzut mult din cauza emigrărilor din seccolele al XIX-lea şi al XX-lea, spre
SUA şi Canada, sau spre Australia şi Noua Yzeelandă (între 1841-1921 au emigrat 1.850.000 de
scoţieni, iar între 1921 şi 1931, 390.000).

Aproape trei pătrimi din populaţia Scoţiei este concentrată în Central Lowlends, de altfel această
zonă este cunoscută şi ca centrul vieţii urbane şi industriale. În ciuda faptului că nu este capitală, oraşul
Glasgow este cel mai populat şi un centru industrial de primă importanţă.

Geografia Scoţiei este variată, cu porţiuni joase în sud şi est, şi porţiuni muntoase
(highlands) în nord şi vest, unde se află şi Ben Nevis (1343 m), cel mai înalt vârf din Regat. În
largul oaştelor scoţiene se găsesc numeroase insule, cele mai importante fiind arhipelagurile
Hebride, Shetland si Orkney. Oraşele principale sunt Edinburgh, Glasgow, Aberdeen şi Dundee.

6. Mediul politic

Şeful statului în Scoţia este monarh britanic , în prezent, Regina Elisabeta (din 1952).

Puterea executiva în Regatul Unit este investită în Regina în Consiliu, în timp ce

puterea legislativă este investită în Regina în Parlament. Sub descentralizare, în anumite zone,
puterea legislativă şi executivă a fost delegată constituţional Guvernului scoţian şi respectiv
Parlamentului Scoţian.

Parlamentul Marii Britanii îşi păstrează puterea activă asupra impozitelor, sistemului de
asigurări sociale, militare, relaţiilor internaţionale, de radiodifuziune şi a altor arii ale Scoţiei
specificate în mod explicit în Legea Scoţia din 1998. Parlamentul Scoţian are autoritate

12
legislativă pentru toate celelalte domeniile ale Scoţiei, şi are putere limitată de a varia impozitul
pe venit (aşa-numita Tartan fiscale ).

Parlamentul Scoţian este o legislatură unicamerală cu 129 membri. Regina numeşte

unul din membrii Parlamentului pentru a fi primul-ministru . Ceilalţi miniştri sunt numiţi tot de
către Regină şi împreună cu primul ministru, aceştia formează guvernul scoţian.

Cel mai mare partid este Partidul Naţional Scoţian, care militează pentru independenţa
Scoţei . Actualul prim-ministru este Alex Salmond de la SNP care conduce un guvern minoritar.
Înaintea alegerilor din 2007, primul-ministru a fost Jack McConnell membru al Partidului
Laburist, al carui guvern a fost format dintr-o coaliţie cu liberal-democraţii. Alte partide
reprezentate în Parlament sunt Partidul Conservativ şi Unionist şi Partidul Verde Scoţian .

Sub descentralizarea Scoţia este reprezentat în Camera Comunelor Britanice de 59

parlamentari, dintr-un total de 656 parlamentari, aleşi de pe teritoriul de bază al circumscripţii
din Scoţia. Secretarul de stat al Scoţiei, care a condus sistemul de guvernamânt în Scoţia
înaintea descentralizării, este acum reprezentant al Cabinetului Regatului Unit şi are
competenţe limitate în ceea ce priveşte Biroul şi de asemenea şi în relaţiile cu miniştrii Holului
Alb, care au putere asupra ariilor de guvernamânt unde Parlamentul îşi asuma răspunderea de a
creea legi. Oficiul Scoţia este un departament al guvernului Regatului Unit, responsabil pentru
afacerile scoţiene rezervate. Secretarul de stat actual al Scoţiei este Jim Murphy MP. Până în
1999, aristocraţii Scoţiei aveau dreptul să stea în Camera Lorzilor.

Parlamentul Scoţian

Alegerea Guvernului Muncii în 1997 a asigurat că va fi un referendum care să

stabilească transmiterea de sarcini Parlamentului Scoţian. Acest lucru a avut loc în septembrie
1997 şi 74% dintre cei care au votat a spus "Da" la formarea parlamentului, în timp ce 60% din
electorat care au votat a spus "Da" pentru a da posibilitatea Parlamentului Scoţian să varieze
taxele.

Parlamentul a fost creat de Legea Scoţiană în 1998 de Parlamentul Regatului Unit.

Acest act stabileşte subiectele abordate încă la Westminster, referitoare la problemele
rezervate , inclusiv ale apărării, relatiilor internationale, fiscale şi la politica economică, droguri
şi legea audiovizualului. Tot ceea ce nu este mentionat ca o chestiune specifică rezervată este în
mod automat transferată în Scoţia, inclusiv sănătatea, educaţia, administraţia locală, lege
scoţiană şi toate celelalte probleme. Aceasta este una dintre diferenţele esenţiale dintre succes

13
Actului Scoţian din 1998 şi nereuşita legii scoţiene din 1978 .

Camera de dezbaterea din Parlamentul Scoţian de construcţii .

Parlamentul este ales cu un amestec dintr-un sistem "first past the post" şi o reprezentare
proporţională a cetăţenilor în sistemul electoral, şi anume, membrii sistemului suplimentar.
Astfel, Parlamentul este, spre deosebire de Parlamentul Westminster, unde alegerile încă se
desfăşoară numai dupa sistemul "first past the post". Parlamentul Scoţian este ales la fiecare
patru ani şi conţine 129 de membri, denumiţi în continuare membri ai Parlamentului Scoţian
(MSP) . 129 de MSP, 73 sunt aleşi pentru a reprezenta circumscripţia "first past the post", în
timp ce restul de 56 sunt aleşi de către sistemul de drepturi suplimentare.

Sistemul de reprezentare proporţională a dus la alegerea unui număr de candidaţi din

partea partidelor care nu ar fi fost de aşteptat să obţină o reprezentare prin sistemul "first past
the post".

Pentru a înlocui Biroului Scoţian , un guvern descentralizat numit Guvernul Scoţian a

fost stabilit, cu primul ministru a Scoţiei. Secretariatul executiv face parte din serviciul civil al
Marii Britanii şi şeful executiv, secretarul permanent (în prezent, Ioan Elvidge), este echivalent
cu secretarul permanent al departamentului Whitehall.

Scoţia în Parlamentul Regatului Unit

Camera Comunelor

Până la alegerile generale din

2005, în Scoţia erau aleşi 72 deputaţi
din 72 de circumscripţii uninominale
pentru a servi în Camera Comunelor.
Deoarece acest lucru supra-reprezintă
Scoţia în raport cu reprezentarea altor
componente ale Regatului Unit în
cadrul guvernarii, clauza 81 din
Legea Scoţia 1998 a egalat numarul de reprezentanţi electorali. Ca rezultat, s-a redus
reprezentarea scoţiana în Camera Comunelor la 59 de deputaţi din alegerile generale din 2005.
14
Pentru a facilita această reducere a numărului de parlamentari din circumscripţii din Scoţia,
amendamentele necesare la legea scoţiană au fost aprobate in 1998 de Parlamentul Regatului
Unit. Anterioara supra-reprezentare a fost acceptată în trecut pentru a permite o voce Scoţiană
mai mare în camera comunelor, dar ulterior s-a constatat că acest lucru nu este necesar.

Parlamentarii scoţieni sunt aleşi în acelaşi timp ca şi restul deputatilor din Marea
Britanie.

Scoţia a fost istoric reprezentată în guvernul britanic de către Secretarul de Stat al

Scoţiei. Acest post a fost înfiinţat în 1880, dar recent a fost subiect de speculaţii. Mulţi cred că,
din momentul descentralizarii nu este nevoie să existe un astfel de rol. Secretarul de stat actual
este Jim Murphy . Departamentul său, Oficiul Scoţian, creat în 1999, asigură legătura cu alte
departamente ale Whitehall-ului în probleme de descentralizare.

Camera Lorzilor

La un moment, membrii colegiilor scoţiene aveau

dreptul de a alege şaisprezece colegii reprezentative la
House of Lords . În 1963, legea aristocraţie a fost
adoptată, permiţând fiecare aristocrat scoţian să stea în
Camera Lorzilor. Cu toate acestea, dupa ce guvernul
muncii a aprobat reformele din Casă, nu mai este cazul
deoarece aristocraţii scoţieni trebuie să fie aleşi în număr de 92 din toate persoanele eligibile.

7. Economia

Economia Scoţiei este strâns legată de cea a Regatului Unit.

Scoţia a fost una dintre puterile industriale ale Europei din timpul revoluţiei industriale
şi în continuare, fiind un lider mondial în construcţiile navale şi industriile anexe. Astăzi
economia scoţiană produce textile, whisky, shortbread, autobuze, software, nave, avionică şi
microprocesoare.

În comun cu majoritatea celorlalte economii industrializate avansate, Scoţia a înregistrat

un declin în importanţa industriei de fabricaţie şi industriei primare extractivă. Acest lucru a
fost, totuşi, combinat cu o creştere a sectorului de servicii al economiei, care este acum cel mai
mare sector din Scoţia, cu rate semnificative de creştere în ultimul deceniu.

15
 Resursele naturale

Scoţia are o mare abundenţă de resurse naturale din terenuri fertile, potrivite pentru
agricultură, la petrol şi gaz. În termeni de resurse minerale, Scoţia produce cărbune, zinc, fier,
şisturi. Straturile de cărbune se află sub Scoţia centrală, în special Ayrshire şi Fife care au
contribuit semnificativ la industrializarea Scoţiei în timpul secolului al XIX-lea. Minele de
cărbune în Scoţia au scazut drastic deoarece resursele au scazut după jumatatea secolului al-
XX-lea. Ultima mină adâncă de cărbune continuă să funcţioneze la Longannet pe Firth Forth.

Agricultură şi silvicultură

Doar aproximativ un sfert din terenurile cultivate sunt destinate sectorului cerealelor.
Orz, grâu şi cartofi se cultiva în estul Scoţiei, cum ar fi Fife şi Scottish Borders. Zonele Tayside
şi Angus sunt, datorită climei blânde, un centru de producţie de fructe moi, cum ar fi căpşuni,
zmeură şi loganberries. Creşterea ovinelor este importană în regiunile montane mai gru
accesibile pentru agricultură, cum ar fi nord-vest-ul Scoţiei, care sunt folosite pentru păşunat.
Părţi din partea de est a Scoţiei (domenii cum ar fi Aberdeenshire, Fife şi Angus ) sunt cele mai
importante centre de producţie de cereale. În aceste zone, terenul este, în general plat, de coastă
, iar clima mai putin grea, şi mai potrivită pentru cultivare. Agricultura este mecanizată şi
eficientă. Fermele tind să acopere zone mai mari decât omologii lor europeni. Creşterea de
bovine are loc în special în partea de est şi de sud a Scoţiei şi dă rezultate în producţia de
cantităţi mari de carne de vită. Agricultura în Scoţia a fost deosebit de greu lovita în ultimii ani
şi este încă în convalescenţă după efectele ESB şi interdicţia Europene cu privire la importul de
carne de vită britanice din 1996.

Aproximativ 13,340 km ² din suprafaţa Scoţiei este acoperită de păduri,aceasta

reprezintă aproximativ 15% din suprafaţa terestră totală a Scoţiei. Majoritatea pădurilor sunt
proprietate publică, politica forestieră fiind controlată de Comisia de Silvicultură. Cele mai
mari plantaţii şi resurse de lemn se găsesc în Dumfries şi Galloway, Tayside, Argyll şi Scottish
Highlands . Activităţile economice generate de silvicultură în Scoţia includ plantarea şi
recoltarea, precum şi prelucrarea lemnului, producţia de celuloză şi hârtie şi la fabricarea
produselor de valoare mai mare.

Whisky

Whisky-ul este probabil cel mai cunoscut produs fabricat pentru export, contribuind cu
800 milioane £ pentru economia scoţiană, sprijinind 41000 de locuri de muncă.

16
 Electronice

În Scoţia, Silicon Glen este fraza folosită pentru a descrie creşterea şi dezvoltarea
produselor hi-tech. Astăzi, Scoţia produce 28% din PC-urile din Europa si peste 7% din lume.

Petrol

Cu apele scoţiene aşezate într-un sector mare din Atlanticul de Nord şi Marea Nordului,
care contin cea mai mare parte a resurselor de petrol din UE - Scoţia este printre cei mai mari
producatori de petrol. Petrolul a fost descoperit in Marea Nordului in 1966, cu primul an de
productie in 1976. Odata cu creşterea exploatării petrolului în această perioadă, precum şi a
industriilor auxiliare, oraşul Aberdeen a devenit centrul Marii Nordului în această industrie.

17
 BIBLIOGRAFIE

1. www.wikipedia.org
2. www.scotia.ro
3. BRITISH STUDIES COURSE - REGHINA DASCĂL

18
CUPRINS

1. INFORMAŢII GENERALE ............................................................................ 1

2. POZIŢIA GEOGRAFICĂ ............................................................................... 3
3. MEDIUL NATURAL ...................................................................................... 3
3.1 CLIMA .............................................................................................................. 3
3.2 RELIEFUL ........................................................................................................ 4
3.3 HIDROGRAFIA ............................................................................................... 4
3.4 VEGETAŢIA ŞI FAUNA ............................................................................... 7
4. ISTORIA............................................................................................................ 8
4.1 OBIECTIVE TURISTICE ................................................................................ 8
4.2 CE AU LĂSAT MOŞTENITORII ................................................................. 9
5. POPULAŢIE ŞI GEOGRAFIE ...................................................................... 11
6. MEDIUL POLITIC ......................................................................................... 12
7. ECONOMIA .................................................................................................... 15
8. BIBLIOGRAFIA ............................................................................................. 17

19