ISTORIE
Costin CLIT – Huși
VAMA ALBIŢA – SCURT ISTORIC
La rugămintea inginerului Gabriel Stoica
de la Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși am
întocmit un scurt articol despre vama Albița, cu
prilejul împlinirii a 50 de ani de activitate vamală,
publicat fără semnătură, fiind adăugate de altă
mână la sfârșit câteva informații tehnice actuale 3.
Reluăm articolul respectiv, la care îi adăugăm
aparatul critic pe baza căruia s-a bazat redactarea,
și adăugăm noi informații pe care le-am obținut în
timp, fără o cercetare temeinică, ci una ocazională.
Biroul Vamal de Frontieră Albiţa este
amplasat la graniţa României (Uniunii Europene)
cu Republica Moldova, pe malul râului Prut, având
corespondent Vama Leuşeni în stânga Prutului.
Vama Albiţa este situată în comuna Drânceni,
judeţul Vaslui, între Movila Răbâiei şi satul Albiţa.
În secolul al XVII-lea, din cauza apelor s-a
mutat drumul cel mare şi podul de la Pagul la
Răbâia, aproximativ pe locul unde se află acum.
Pe locul de astăzi a satului Albiţa a fost în
vechime localitatea Mereşti, proprietatea uricarului
Mera Marmure pe la 1620, situat pe moşia
Răbâiei 4. La 11 septembrie 1730 este atestată aici
existenţa unui pod „îmblător” pe „dubase” şi a unei
crâşme, ce aparţineau lui Toader Jora 5. La 20
martie 1784, biv vel pitarul Teodor (Toderaşco)
Jora arendează Episcopiei Huşilor venitul moşiei
Răbâia, podul de la Prut, crâşma de la pod şi
gârlele cu peşte 6. După izbcnirea războiului dintre
ruşi şi otomani la 1787, datorită răscoalelor, turcii
au stricat podul, „şi după ce au venit moscalii în
Moldova, au pus podurile sale, pe unde le-au fost
3
Vama Albița-scurt istoric, în „Vama Albița-ieri și azi”, nr.
unicat, din 5 decembrie 2014.
4
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade (Drăcenii, Râșești,
Răbâia, Leușeni și Ghermănești) (Fălciu), Huși, Tipografia
„Lețcae” George Jorică, 1927, vol. XVII, p. XXVII.
5
Ibidem, p. 19, nr. 24.
6
Ibidem, p. 112, nr. 109.
Meridianul Cultural Românesc, An V, Nr. 3 (19), iulie – august – septembrie 2019
voie”. Episcopia Huşilor redă în 1790 lui
Toderaşco Jora zapisul de arendă şi îi acordă
libertatea de a-şi reface podul de la Prut 7. Episcopii
din Huşi vor arenda în continuare (până pe la
1809) podul de la Prut şi moşia Răbâia. Prin pacea
de la Bucureşti, Imperiul Otoman cedează
Basarabia ruşilor, rapt teritorial care afectează şi
circulaţia de pe cele două maluri ale Prutului. Din
1812, târguşorul Leova devine punct vamal şi
punct de grăniceri.
Prin tratatul de la Paris din 18/30 martie
1856 se decide „rectificarea” frontierei basarabene,
prin cesiunea sudului Basarabiei (județele Cahul,
Ismail și Bolgrad) de Rusia către Moldova.
La invitația „amicului” Mihail
Kogălniceanu, Gheorghe (George, Iorgu) Sion
ajunge în 1857 8 la moșia Râpile (satul unde a
copilărit Mihail Kogălniceanu, numit în vechime
Scrivuleni sau Brăteni) pentru a pleca într-o „mică
călătorie” 9. Gheorge Sion consemnează lipsa
tradiției generațiilor trecute despre originea
Movilei Răbâia. „Dacă este să credem basnelor
populare, se zice că aice ar fi mormântul unei
eroine moartă în bătălie pe câmpul acela; dar
basna nu ne spune măcar dacă eroina aceea a fost
o română sau vreo barbară; și fiindcă istoria
scrisă nu-mi aduc aminte să fi spunând ceva
despre aceasta, apoi nu putem îmbina basna cu
adevărul. Amicul meu, carele a scris și s-a ocupat
mult cu istoria patriei, mi-a spus că, după
socoteala sa, această movilă trebuie să fie făcută
de avari. Asemenea ipoteză poate să fie și cea mai
7
Ibidem, p. 112, nr. 110.
8
Prin tratatul de la Paris din 18/30 martie 1856 se decide
„rectificare” frontierei basarabene, prin cesiunea sudului
Basarabiei (județele Cahul, Ismail și Bolgrad) de Rusia către
Moldova.
9
G. Sion, Suvenire de călătorie în Basarabia meridională,
Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2018, p. 8-9.
112
probabilă. Forma movilei arată că ea este un lucru
strategic. Ea este înconjurată cu un val mare, care
se vede că avea două intrări ce se cunosc foarte
bine. Mai sânt deosebite valuri mai mici, care se
par a fi înadins pentru ca să dosească arcașii la
cea de pe urmă nevoie când, din afară, intrările ar
fi sforțate de către împresurători. Lăuntrul valului
ce încunjură movila cuprinde un spațiu în care s-
ar putea dosi ca 15-20 mii oameni. O mică
cărărușă sucită pe coasta movilei din mijloc duce
pe vârful ei. Deasupra locul este lat și neted și ar
putea sta ca o sută de oameni. În mijloc este o
gaură (bortă) cât s-ar putea ascunde un om.
Amicul meu îmi spuse că acolo sta ascuns Petru
cel Mare când se bătea cu turcii. Rușii strâmtorați
profitară de tăriile avarilor; dar fiindcă înlăuntru
nu se putură grămădi cu toții, se întăriseră spre
răsărit în Pruteț, având la spinare locuri
neapropriete, iar în față movila Răbâiei” 10.
Traversarea Prutului s-a realizat de Mihail
Kogălniceanu și G. Sion pe un pod umblător/bac
iar atunci când s-au apropiat de malul stâng al
râului „după patruzeci și cinci de ani de
înstrăinare, acum s-a făcut iarăși românesc, o
mulțămire delirantă cuprinse sufletul meu”. Pe
malul stâng călătorii noștri întâlnesc pichetele
parasite de ruși, care „se conservă, dar în curând
poate nu li se va vedea nici urma, căci nu de mult
s-au vândut și unii din cumpărători au început a le
strica” 11.
În această zonă în perioada interbelică,
când râul Prut era navigabil, funcţionau schelele de
la Drânceni, Leova şi Fălciu, unde prin micile
amenajări se dădea posibilitatea şlepurilor de pe
Dunăre, venite din Brăila, Galaţi şi Reni, să încarce
mari cantităţi de cereale.
Directorul general din cadrul Ministerului
Lucrărilor Publice înaintează ministrului
Pantelimon Halippa la 2 iulie 1929 două exemplare
cu proiectul „podului peste Prut la Albița” pentru a
fi aprobată trimiterea „cu anticipație la Consiliul
Tehnic Superior spre a-și da avizul, binevoind a
cunoaște că restul pieselor proectului sunt în curs
10
Ibidem, p. 12-13.
11
Ibidem, p. 18-19.
Meridianul Cultural Românesc, An V, Nr. 3 (19), iulie – august – septembrie 2019
de executare și dat fiind timpul înaintat vroim să
putem îndeplini formalitățile legale cât mai urgent
pentru a se face angajări și începerea lucrărilor
înainte de toamnă ” 12. La 23 iulie 1929, Direcția I-
a tehnică din cadrul Ministerului trimite
președintelui Consiliului Tehnic Superior raportul
Direcțiunei de Poduri și Șosele cu nr. 28856 din 22
iulie, „însoțit de două exemplare ale proiectului
podului peste Prut la Albița” 13. Proiectul
construirii podului a fost discutat în ședința
Consiliului Tehnic Superior din 23 iulie 1929, când
a și fost aprobat, „cu recomandarea ca la
executarea lui să se țină seamă, dacă argila pe
care se fondează, este într-adevăr compactă, în caz
contrar, luându-se măsurile necesare pentru
asigurarea fundațiilor” (conform adresei din 24
iulie 1929, trimisă ministrului) 14.
În urma raportului directorului Consiliului
Tehnic Superior cu nr. 988 din 5 august 1929, se
aprobă jurnalul Consiliului cu nr. 181, din 23 iulie
1929, „privitor la proectul podului peste Prut la
Albița, pe șoseaua națională Crasna-Huși-Albița-
Chișinău”, conform informării realizate în cadrul
Ministerului Lucrărilor Publice din 9 august
1929 15.
Raportul președintelui Consiliului Tehnic
Superior din 28 iulie 1930 va fi aprobat prin
jurnalul Consiliului nr. 135, din 8 și 15 iulie 1930,
„privitor la proiectul pentru modificările necesare
lărgirii căei (sic!) podului definitiv peste Prut, la
Albița” 16. Direcțiunea Tehnică și a Drumurilor
județene, vicinale și comunale din cadrul
Ministerului Publice și al Comunicațiilor se adresa
la 3 iulie 1930 președintelui Consiliului Tehnic
Superior: „La raportul D-v Nr. 466 din 15 mai
1930, avem onoare a vă trimite alăturat, în
original, raportul Casei autonome a drumurilor de
stat Nr. 16451 din 19 Iunie 1930, însoțit de
proiectul modificărilor necesare pentru lărgirea
12
Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Ministerul
Lucrărilor Publice-CTS, dosar 551 /1929, f. 2.
13
Ibidem, f. 3-4
14
Ibidem, f. 6.
15
Ibidem, f. 1.
16
ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice-CTS, dosar 599,
f. 1.
113
căei pe podul definitiv peste râul Prut la Albița,-și
vă rugăm să binevoiți a dispune să se supună
examinărei Consiliului și a ni se comunica avizul
său, restituindu-ne totodată anexele” 17. Devizul
estimativ, semnat de inginerul I. Atanasiu, face
referire la podul boltit de beton armat de peste râul
Prut de la Albița și șoseaua națională Chișinău-
Leușeni-Prut. De fapt, se asigurau lucrările
suplimentare ce urmau a fi executate pentru
lărgirea părții carosabile de la 5 la 6 metri și a
bolții de la 4,50 la 5 metri 18.
La 3 noiembrie 1932 este trimis raportul
prefecturii județului Fălciu cu nr. 9290, din 24
septembrie 1932, și două exemplare ale proiectului
de construcție a șoselei județene 19.
Memoriul pentru construcția variantei
șoselei la cotul Câlcea, înregistrat la 22 noiembrie
1932 face referire la intensitatea viiturilor apei
Prutului și afectarea malului drept, „dând naștere
la un cot „Câlcea” foarte periculos atât pentru
circulație, cât și pentru Tg. Drânceni, care este
situate î naval de către această șosea ce ține loc și
de dig. Pentru circulația care vine dinspre Iași este
foarte periculos și din cauza cotului cotului foarte
mare de neobservat și în panta prea mare pentru
un punct așa de periculos și din cauză că apa
mănâncă malul pe dedesupt ne pomenim
instantaneu căzând câte o porțiune ce cuprinde
uneori și ½ din șosea. De câțiva ani de când
viiturile mari mereu se abat asupra Tg. Drânceni,
Serviciul Technic a apărat această porțiune a
apărat această porțiune prin lățirea șoselei în
fiecare an și care au dat în fiecare an naștere la
cheltuieli cu care până în prezent s-ar fi putut face
și două variante. Având în vedere că Serviciul
Apelor va face o apărare asupra malului în acest
punct pentru ar (!) trebui a se sacrifica o porțiune
de teren în care ar intra inclusiv șoseaua, am găsit
de cuviință a face această variantă care ar
îndepărta toate dezavantajele actualei șosele.
Pentru aceasta am făcut un nou traseu care ar
asigura circulația pe cel puțin 30 ani chiar dacă
17
Ibidem, f. 2.
18
Ibidem, f. 3-3v.
19
ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice-CTS, dosar
820/1932, f. 2.
Meridianul Cultural Românesc, An V, Nr. 3 (19), iulie – august – septembrie 2019
măsurile de îndreptare a Serviciului Apelor n-ar fi
radicale ” 20.
Referatul din 22 noiembrie 1932 amintește
proiectul prefecturii județului Fălciu înregistrat la
29 septembrie 1932 sub nr. 42484. Proiectul
respectiv a fost întocmit de Serviciul Tehnic al
drumurilor din județul Fălciu și prevedea
următoarele lucrări: săpături de pământ, „aruncate
cu lopata în același profil” și transportul la distanța
de 357 de metri, executarea împietruirii „dintr-un
strat de fundație, format din piatră spartă de la 2-5
cm., peste care se va așterne un strat de prundiș
ciuruit. de dimensiunile 5 m/m-5 cm., din cariera
locală Gorban”, extragerea din corpul vechii
șosele a pietrii sparte, transportarea prundișului
„ciuruit” și așezarea peste piatra spartă. Valoarea
lucrărilor se ridica la 795000 de lei. Aprobarea
proiectului se făcea cu unele observații: „Pentru
asigurarea vizibilității și evitarea înzăpezirilor ar
fi de dorit să se renunțe la tranșee, a căror
săpătură pe axă ajunge până la 2m, 85. În caz când
situația locală nu ar permite aceasta (…)debleze
terenul dimprejur pe o distanță suficientă pentru
asigurarea vizibilității. Adaug că că Consiliul
Technic Superior a examinat proiectul pentru
apărarea șoselei Iași-Răducăneni-Huși contra
râului Prut la cotul Câlcea și cu Jurnalul No.
219/930 l-a aprobat cu oarecare observațiuni” 21.
În urma raportului cu nr. 1466, din 2
decembrie 1932, se face cunoscută aprobarea
jurnalului Consiliului Tehnic Superior cu nr. 388,
din 22 noiembrie 1932, „privitor la proiectul pentru
construcția unei variante a șoselei județene Iași-
Drânceni-Albița, între km. 58+632-59+542” 22.
După 1944 sovieticii transformă Basarabia
în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească,
legăturile dintre aşa numita Republică şi România
fiind reluate în 1956 în contextual revoltelor de la
Poznan și revoluției din Ungaria. Primele întâlniri
cu politicienii și artiștii din Basarabia au fost
organizate la Huși de ARLUS. În octombrie 1956
delegaţia conducătorilor de partid şi de stat din
R.S.S. Moldovenească a fost primită la punctul de
20
Ibidem, f. 5.
21
Ibidem, f. 3.
22
Ibidem, f. 1.
114
frontieră Albiţa de organele similare din Huşi, fiind
întâmpinată de sute de cetăţeni din satele Drânceni,
Râşeşti şi Valea Grecului 23.
Vama a fost deschisă în 1964 ca punct
vamal traficului auto şi funcţionează ca unitate de
sine stătătoare din 1973. Prima ei modernizare a
început în 1977-1978 şi s-a finalizat în 1980, cu
prilejul trecerii flăcării olimpice spre Moscova,
gazda jocurilor olimpice şi a Olimpiadei.
Evenimentele din decembrie 1989 şi
căderea regimului comunist au deschis calea
contactelor dintre românii basarabeni şi cei din
dreapta Prutului, un râu parcă blestemat care
desparte ŢARA. Numeroşi basarabeni au trecut pe
la vama Albiţa pentru a-şi vinde produsele în
oraşul Huşi, dar nu numai. După 1990 asistăm la o
explozie a traficului auto, de mărfuri şi călători.
Între 1 septembrie 1994 şi 2 noiembrie
1999 s-a extins şi modernizat Vama Albiţa pe cele
peste 30 de hectare de teren, de către SC
Construcţii Căi Ferate Moldova SA Iaşi. Noile
construcţii cuprind: pavilionul destinat
Ministerului de Interne, pavilionul destinat
Administraţiei Vămii Albiţe (peste 50 de birouri şi
săli de protocol), clădiri destinate controlului de
trafic auto, centrală termică proprie, atelier
mecanic, depozite, parcări pentru 200 autotiruri,
reţea de apă potabilă şi de evacuare, clădiri pentru
buna desfăşurare a activităţilor, peste 10 km de
benzi betonate, 16 ha erau ocuate de spaţiile verzi.
Investiţia realizată de către Direcţia Generală a
Vămilor a transformat Vama Albiţa în una dintre
cele mai moderne din România, alături de Vama
Giurgiu şi Vama Borş, fiind cea mai mare pe
relaţia Est. Toate acestea au fost realizate în timpul
lui Constantin Ralea, şeful de atunci al Vămii
Albiţa. Între 1999 şi 2014 complexul vamal Albiţa
a suferit mici reparaţii 24.
După deschiderea oficială a negocierilor de
aderare a României la Uniunea Europeană din 15
23
Costin Clit, Asociaţia Română pentru strângerea
Legăturilor cu Uniunea Sovietică din raionul Huşi, Anul
VIII, nr. 1 (29), martie 2014, p. 48-49.
24
A se vedea Constantin Partene, Istoria târgului Drânceni și
a comunei, 2002, p. 194-196; Vama Albița-scurt istoric, în
„Vama Albița-ieri și azi”nr. unicat, din 5 decembrie 2014.
Meridianul Cultural Românesc, An V, Nr. 3 (19), iulie – august – septembrie 2019
februarie 2000, sunt luate măsuri pentru
îndeplinirea obligaţiilor asumate, înclusiv în
domeniul vamal. La 1 iulie 2001 Uniunea
Europeană impune securizarea frontierelor sale
mai ales spre Est. În acest context continuă
modernizarea structurilor Vămii Albiţa, devenită
oficial poarta de deschidere a Uniunii Europene
către Republica Moldova, Ucraina şi Rusia,
începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării
României şi Bulgaria la forul european.
ANEXĂ 25
Movila și poezia
Pe a Prutului întinsă și desfătătoare vale
Cine trece și nu vede o movilă ce-i stă-n cale?
Cine nu se minunează de măreața ei făptură
Sau nu cugetă la timpii cari peste ea trecură?
Nu! Românul pe sub dânsa sapă, ară și cosește,
Și pe ea cu nepăsare sau despreț o priivește!
De lovirile ursitei având mintea obosită,
De nefericiri și patimi având inim-amorțită,
Calcă trist și fără suflet monumentele ce-arată
Sângeroasa-i istorie și mărire d-altă dată!
Însă până ce românul va ieși din amorțire,
Până ce va ști că încă are drepturi la mărire,
Nu pot oare să dau suflet la movila asta mută
Și s-o fac ca să ne spuie istoria sa trecută?
De e drept, precum se zice, că avarii o făcură,
Când pe-aicea ca torente cu-a lor furie trecură,
Oare-n lupta lor atuncea cum s-a zguduit pământul?
Câte mii de acești barbari și-au aflat aici mormântul?
Apără cineva oare aste locuri fericite?
Era vreun zeu protector pe-ale Daciei ursite?
Dar, nu, nu! Movila tace și românul nici nu știe,
Și nici vrea ca să cunoască amărâta-i istorie!
Pe când armele Moldovei răsunau odată-n lume,
Când eroii României în Europa aveau nume,
Când de năvăliri păgâne era țara zbuciumată,
Nu-i putea tu a ne spune, o Movilă întristată!
Ce făceau strămoșii noștri și cum se serveau de tine?
Căci acele timpuri toate le ții minte tu prea bine.
25
Versuri închinate Movilei Răbâia de către G. Sion, op. cit.,
p. 14-17.
115
Nu departe e Bugeacul, și urdia tătărească Pruncii lui și chiar soția tot ce are e-n pieire,
Pe aice își da pieptul cu oștirea românească; Căci străinu-și însușește româneasca moștenire!
Pe atunci știau românii a fi bravi pentr-a lor țară: Parcă vrei să rumpi tăcerea, o Movilă întristată!
Cu curagiu mergeau la luptă, și nu lăsau să piară De aceste suvenire poate și tu ești mișcată.
Fără de a lor bravură, astăzi n-am avea noi nume, Tu, care dăduși lui Petru a ta ospitalitate,
N-ar fi țară românească între alte țări din lume. Tu, care-l văzuși atunce cu români fără tratate,
Dar după acele timpuri de mărire vitejească Te-ai mirat văzând în urmă cum Rusia creștinească
Vai! Venit-au triste timpuri peste țara românească. Din vestmintele Moldovei a voit să se mărească.
Tu le știi, Movilă tristă! Toate timpurile acele, Te-ai mirat văzând cum Prutul s-a făcut hotar de țară
Căci viața ta cu-a noastră a văzut tot zile grele. Când Moldova pân-la Nistru avea vechile-i hotară;
Trebui să-ți aduci aminte de faimoasa bătălie Însă iată că trec Prutul, - calea nu este oprită,
Ce-au avut rușii cu turcii pe întinsa ta câmpie. Căci ni s-a întors o parte din Moldova cea ciuntită;
Poate vine câteodată umbra lui Petru cel Mare Și de-a vre Dumnezeu sântul mă voi duce eu odată
Împrejuru-ți ca să plângă a oștirii lui sfărmare. Liber chiar până la Nistru cu-a mea muză întristată!
L-ai ascuns pe vârfu-ți cum căta să afle cale
Ca să poată să-și stecoare rămășița oastei sale;
Ai văzut pe Caterina ca o zee inspirată,
Cum umbla cu coifu-n mână prin oștirea desperată,-
Depunând ale ei scule și cerând la fiecate
Să depună ca și dânsa avuția ce o are.
Ceea ce n-a putut arma, banii au putut a face:
Mehmet Baltagi Vizirul știi cum s-a plecat la pace.
Ah! Atunce și românii pe-al tău câmp de bătălie
Arătară cea din urmă inimă de vitejie.
Se legară prin tractate cu Rusia cea creștină,
Vrând ca vechile lor drepturi să le scoată la lumină;
Se luptară cât putură ... dar ursita cea ingrată
Nu voi să le ajute! Ș-a lor țară fu lăsată
Pradă furiei păgâne, fără drept sau mângâiere ...
Vai, ce soartă-nfricoșată! Vai, ce zile de durere!
Cantemir, domnul Moldovei, în Rusia emigrează,
Nobila lui seminție limbi străine ilustrează;
Brâncoveanu, pus în lanțuri, se supune la torture:
Mai întâi căzând el vede sub a turcului secure
Patru capete frumoase, patru capete iubite,
Patru fii mândri ca îngeri, patru flori îmbobocite!
După chinuri fioroase, capul său cel nobil cade,
Iar pe tronul României domn român vai! Nu mai șade.
Fanariotul crud și lacom aici cuibul își găsește,
Veneticul fără lege țara o batjocorește,
Iar românul, vai de dânsul! Umilit fără dreptate,
Planul de situație al șoselei Iași-Huși în dreptul
Ca străin în a sa țară, plânge, geme-n piept se bate!
cotului „Câlcea”.
Chiar ca vita cea de muncă, pleacă capul la-njugare:
ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice-
Cel întâi ce vine-n țară, pentru el este mai tare;
CTS, dosar 820/1932, f. 26.
Casa lui, focul din vatră, vita lui de lângă casă,
Apa, codrul sau câmpia, bucățica de pe masă,

Meridianul Cultural Românesc, An V, Nr. 3 (19), iulie – august – septembrie 2019 116