Sunteți pe pagina 1din 5

ISTORIE

Costin CLIT – Huși

VAMA ALBIŢA – SCURT ISTORIC


La rugămintea inginerului Gabriel Stoica voie”. Episcopia Huşilor redă în 1790 lui
de la Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși am Toderaşco Jora zapisul de arendă şi îi acordă
întocmit un scurt articol despre vama Albița, cu libertatea de a-şi reface podul de la Prut 7. Episcopii
prilejul împlinirii a 50 de ani de activitate vamală, din Huşi vor arenda în continuare (până pe la
publicat fără semnătură, fiind adăugate de altă 1809) podul de la Prut şi moşia Răbâia. Prin pacea
mână la sfârșit câteva informații tehnice actuale 3. de la Bucureşti, Imperiul Otoman cedează
Reluăm articolul respectiv, la care îi adăugăm Basarabia ruşilor, rapt teritorial care afectează şi
aparatul critic pe baza căruia s-a bazat redactarea, circulaţia de pe cele două maluri ale Prutului. Din
și adăugăm noi informații pe care le-am obținut în 1812, târguşorul Leova devine punct vamal şi
timp, fără o cercetare temeinică, ci una ocazională. punct de grăniceri.
Biroul Vamal de Frontieră Albiţa este Prin tratatul de la Paris din 18/30 martie
amplasat la graniţa României (Uniunii Europene) 1856 se decide „rectificarea” frontierei basarabene,
cu Republica Moldova, pe malul râului Prut, având prin cesiunea sudului Basarabiei (județele Cahul,
corespondent Vama Leuşeni în stânga Prutului. Ismail și Bolgrad) de Rusia către Moldova.
Vama Albiţa este situată în comuna Drânceni, La invitația „amicului” Mihail
judeţul Vaslui, între Movila Răbâiei şi satul Albiţa. Kogălniceanu, Gheorghe (George, Iorgu) Sion
În secolul al XVII-lea, din cauza apelor s-a ajunge în 1857 8 la moșia Râpile (satul unde a
mutat drumul cel mare şi podul de la Pagul la copilărit Mihail Kogălniceanu, numit în vechime
Răbâia, aproximativ pe locul unde se află acum. Scrivuleni sau Brăteni) pentru a pleca într-o „mică
Pe locul de astăzi a satului Albiţa a fost în călătorie” 9. Gheorge Sion consemnează lipsa
vechime localitatea Mereşti, proprietatea uricarului tradiției generațiilor trecute despre originea
Mera Marmure pe la 1620, situat pe moşia Movilei Răbâia. „Dacă este să credem basnelor
Răbâiei 4. La 11 septembrie 1730 este atestată aici populare, se zice că aice ar fi mormântul unei
existenţa unui pod „îmblător” pe „dubase” şi a unei eroine moartă în bătălie pe câmpul acela; dar
crâşme, ce aparţineau lui Toader Jora 5. La 20 basna nu ne spune măcar dacă eroina aceea a fost
martie 1784, biv vel pitarul Teodor (Toderaşco) o română sau vreo barbară; și fiindcă istoria
Jora arendează Episcopiei Huşilor venitul moşiei scrisă nu-mi aduc aminte să fi spunând ceva
Răbâia, podul de la Prut, crâşma de la pod şi despre aceasta, apoi nu putem îmbina basna cu
gârlele cu peşte 6. După izbcnirea războiului dintre adevărul. Amicul meu, carele a scris și s-a ocupat
ruşi şi otomani la 1787, datorită răscoalelor, turcii mult cu istoria patriei, mi-a spus că, după
au stricat podul, „şi după ce au venit moscalii în socoteala sa, această movilă trebuie să fie făcută
Moldova, au pus podurile sale, pe unde le-au fost de avari. Asemenea ipoteză poate să fie și cea mai

3
Vama Albița-scurt istoric, în „Vama Albița-ieri și azi”, nr. 7
Ibidem, p. 112, nr. 110.
8
unicat, din 5 decembrie 2014. Prin tratatul de la Paris din 18/30 martie 1856 se decide
4
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade (Drăcenii, Râșești, „rectificare” frontierei basarabene, prin cesiunea sudului
Răbâia, Leușeni și Ghermănești) (Fălciu), Huși, Tipografia Basarabiei (județele Cahul, Ismail și Bolgrad) de Rusia către
„Lețcae” George Jorică, 1927, vol. XVII, p. XXVII. Moldova.
5
Ibidem, p. 19, nr. 24. 9
G. Sion, Suvenire de călătorie în Basarabia meridională,
6
Ibidem, p. 112, nr. 109. Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2018, p. 8-9.
Meridianul Cultural Românesc, An V, Nr. 3 (19), iulie – august – septembrie 2019 112
probabilă. Forma movilei arată că ea este un lucru de executare și dat fiind timpul înaintat vroim să
strategic. Ea este înconjurată cu un val mare, care putem îndeplini formalitățile legale cât mai urgent
se vede că avea două intrări ce se cunosc foarte pentru a se face angajări și începerea lucrărilor
bine. Mai sânt deosebite valuri mai mici, care se înainte de toamnă ” 12. La 23 iulie 1929, Direcția I-
par a fi înadins pentru ca să dosească arcașii la a tehnică din cadrul Ministerului trimite
cea de pe urmă nevoie când, din afară, intrările ar președintelui Consiliului Tehnic Superior raportul
fi sforțate de către împresurători. Lăuntrul valului Direcțiunei de Poduri și Șosele cu nr. 28856 din 22
ce încunjură movila cuprinde un spațiu în care s- iulie, „însoțit de două exemplare ale proiectului
ar putea dosi ca 15-20 mii oameni. O mică podului peste Prut la Albița” 13. Proiectul
cărărușă sucită pe coasta movilei din mijloc duce construirii podului a fost discutat în ședința
pe vârful ei. Deasupra locul este lat și neted și ar Consiliului Tehnic Superior din 23 iulie 1929, când
putea sta ca o sută de oameni. În mijloc este o a și fost aprobat, „cu recomandarea ca la
gaură (bortă) cât s-ar putea ascunde un om. executarea lui să se țină seamă, dacă argila pe
Amicul meu îmi spuse că acolo sta ascuns Petru care se fondează, este într-adevăr compactă, în caz
cel Mare când se bătea cu turcii. Rușii strâmtorați contrar, luându-se măsurile necesare pentru
profitară de tăriile avarilor; dar fiindcă înlăuntru asigurarea fundațiilor” (conform adresei din 24
nu se putură grămădi cu toții, se întăriseră spre iulie 1929, trimisă ministrului) 14.
răsărit în Pruteț, având la spinare locuri În urma raportului directorului Consiliului
neapropriete, iar în față movila Răbâiei” 10. Tehnic Superior cu nr. 988 din 5 august 1929, se
Traversarea Prutului s-a realizat de Mihail aprobă jurnalul Consiliului cu nr. 181, din 23 iulie
Kogălniceanu și G. Sion pe un pod umblător/bac 1929, „privitor la proectul podului peste Prut la
iar atunci când s-au apropiat de malul stâng al Albița, pe șoseaua națională Crasna-Huși-Albița-
râului „după patruzeci și cinci de ani de Chișinău”, conform informării realizate în cadrul
înstrăinare, acum s-a făcut iarăși românesc, o Ministerului Lucrărilor Publice din 9 august
mulțămire delirantă cuprinse sufletul meu”. Pe 1929 15.
malul stâng călătorii noștri întâlnesc pichetele Raportul președintelui Consiliului Tehnic
parasite de ruși, care „se conservă, dar în curând Superior din 28 iulie 1930 va fi aprobat prin
poate nu li se va vedea nici urma, căci nu de mult jurnalul Consiliului nr. 135, din 8 și 15 iulie 1930,
s-au vândut și unii din cumpărători au început a le „privitor la proiectul pentru modificările necesare
strica” 11. lărgirii căei (sic!) podului definitiv peste Prut, la
În această zonă în perioada interbelică, Albița” 16. Direcțiunea Tehnică și a Drumurilor
când râul Prut era navigabil, funcţionau schelele de județene, vicinale și comunale din cadrul
la Drânceni, Leova şi Fălciu, unde prin micile Ministerului Publice și al Comunicațiilor se adresa
amenajări se dădea posibilitatea şlepurilor de pe la 3 iulie 1930 președintelui Consiliului Tehnic
Dunăre, venite din Brăila, Galaţi şi Reni, să încarce Superior: „La raportul D-v Nr. 466 din 15 mai
mari cantităţi de cereale. 1930, avem onoare a vă trimite alăturat, în
Directorul general din cadrul Ministerului original, raportul Casei autonome a drumurilor de
Lucrărilor Publice înaintează ministrului stat Nr. 16451 din 19 Iunie 1930, însoțit de
Pantelimon Halippa la 2 iulie 1929 două exemplare proiectul modificărilor necesare pentru lărgirea
cu proiectul „podului peste Prut la Albița” pentru a
fi aprobată trimiterea „cu anticipație la Consiliul 12
Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Ministerul
Tehnic Superior spre a-și da avizul, binevoind a Lucrărilor Publice-CTS, dosar 551 /1929, f. 2.
cunoaște că restul pieselor proectului sunt în curs 13
Ibidem, f. 3-4
14
Ibidem, f. 6.
15
Ibidem, f. 1.
10
Ibidem, p. 12-13. 16
ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice-CTS, dosar 599,
11
Ibidem, p. 18-19. f. 1.
Meridianul Cultural Românesc, An V, Nr. 3 (19), iulie – august – septembrie 2019 113
căei pe podul definitiv peste râul Prut la Albița,-și măsurile de îndreptare a Serviciului Apelor n-ar fi
vă rugăm să binevoiți a dispune să se supună radicale ” 20.
examinărei Consiliului și a ni se comunica avizul Referatul din 22 noiembrie 1932 amintește
său, restituindu-ne totodată anexele” 17. Devizul proiectul prefecturii județului Fălciu înregistrat la
estimativ, semnat de inginerul I. Atanasiu, face 29 septembrie 1932 sub nr. 42484. Proiectul
referire la podul boltit de beton armat de peste râul respectiv a fost întocmit de Serviciul Tehnic al
Prut de la Albița și șoseaua națională Chișinău- drumurilor din județul Fălciu și prevedea
Leușeni-Prut. De fapt, se asigurau lucrările următoarele lucrări: săpături de pământ, „aruncate
suplimentare ce urmau a fi executate pentru cu lopata în același profil” și transportul la distanța
lărgirea părții carosabile de la 5 la 6 metri și a de 357 de metri, executarea împietruirii „dintr-un
bolții de la 4,50 la 5 metri 18. strat de fundație, format din piatră spartă de la 2-5
La 3 noiembrie 1932 este trimis raportul cm., peste care se va așterne un strat de prundiș
prefecturii județului Fălciu cu nr. 9290, din 24 ciuruit. de dimensiunile 5 m/m-5 cm., din cariera
septembrie 1932, și două exemplare ale proiectului locală Gorban”, extragerea din corpul vechii
de construcție a șoselei județene 19. șosele a pietrii sparte, transportarea prundișului
Memoriul pentru construcția variantei „ciuruit” și așezarea peste piatra spartă. Valoarea
șoselei la cotul Câlcea, înregistrat la 22 noiembrie lucrărilor se ridica la 795000 de lei. Aprobarea
1932 face referire la intensitatea viiturilor apei proiectului se făcea cu unele observații: „Pentru
Prutului și afectarea malului drept, „dând naștere asigurarea vizibilității și evitarea înzăpezirilor ar
la un cot „Câlcea” foarte periculos atât pentru fi de dorit să se renunțe la tranșee, a căror
circulație, cât și pentru Tg. Drânceni, care este săpătură pe axă ajunge până la 2m, 85. În caz când
situate î naval de către această șosea ce ține loc și situația locală nu ar permite aceasta (…)debleze
de dig. Pentru circulația care vine dinspre Iași este terenul dimprejur pe o distanță suficientă pentru
foarte periculos și din cauza cotului cotului foarte asigurarea vizibilității. Adaug că că Consiliul
mare de neobservat și în panta prea mare pentru Technic Superior a examinat proiectul pentru
un punct așa de periculos și din cauză că apa apărarea șoselei Iași-Răducăneni-Huși contra
mănâncă malul pe dedesupt ne pomenim râului Prut la cotul Câlcea și cu Jurnalul No.
instantaneu căzând câte o porțiune ce cuprinde 219/930 l-a aprobat cu oarecare observațiuni” 21.
uneori și ½ din șosea. De câțiva ani de când În urma raportului cu nr. 1466, din 2
viiturile mari mereu se abat asupra Tg. Drânceni, decembrie 1932, se face cunoscută aprobarea
Serviciul Technic a apărat această porțiune a jurnalului Consiliului Tehnic Superior cu nr. 388,
apărat această porțiune prin lățirea șoselei în din 22 noiembrie 1932, „privitor la proiectul pentru
fiecare an și care au dat în fiecare an naștere la construcția unei variante a șoselei județene Iași-
cheltuieli cu care până în prezent s-ar fi putut face Drânceni-Albița, între km. 58+632-59+542” 22.
și două variante. Având în vedere că Serviciul După 1944 sovieticii transformă Basarabia
Apelor va face o apărare asupra malului în acest în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească,
punct pentru ar (!) trebui a se sacrifica o porțiune legăturile dintre aşa numita Republică şi România
de teren în care ar intra inclusiv șoseaua, am găsit fiind reluate în 1956 în contextual revoltelor de la
de cuviință a face această variantă care ar Poznan și revoluției din Ungaria. Primele întâlniri
îndepărta toate dezavantajele actualei șosele. cu politicienii și artiștii din Basarabia au fost
Pentru aceasta am făcut un nou traseu care ar organizate la Huși de ARLUS. În octombrie 1956
asigura circulația pe cel puțin 30 ani chiar dacă delegaţia conducătorilor de partid şi de stat din
R.S.S. Moldovenească a fost primită la punctul de
17
Ibidem, f. 2.
18 20
Ibidem, f. 3-3v. Ibidem, f. 5.
19
ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice-CTS, dosar 21
Ibidem, f. 3.
22
820/1932, f. 2. Ibidem, f. 1.
Meridianul Cultural Românesc, An V, Nr. 3 (19), iulie – august – septembrie 2019 114
frontieră Albiţa de organele similare din Huşi, fiind februarie 2000, sunt luate măsuri pentru
întâmpinată de sute de cetăţeni din satele Drânceni, îndeplinirea obligaţiilor asumate, înclusiv în
Râşeşti şi Valea Grecului 23. domeniul vamal. La 1 iulie 2001 Uniunea
Vama a fost deschisă în 1964 ca punct Europeană impune securizarea frontierelor sale
vamal traficului auto şi funcţionează ca unitate de mai ales spre Est. În acest context continuă
sine stătătoare din 1973. Prima ei modernizare a modernizarea structurilor Vămii Albiţa, devenită
început în 1977-1978 şi s-a finalizat în 1980, cu oficial poarta de deschidere a Uniunii Europene
prilejul trecerii flăcării olimpice spre Moscova, către Republica Moldova, Ucraina şi Rusia,
gazda jocurilor olimpice şi a Olimpiadei. începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării
Evenimentele din decembrie 1989 şi României şi Bulgaria la forul european.
căderea regimului comunist au deschis calea
contactelor dintre românii basarabeni şi cei din ANEXĂ 25
dreapta Prutului, un râu parcă blestemat care
desparte ŢARA. Numeroşi basarabeni au trecut pe Movila și poezia
la vama Albiţa pentru a-şi vinde produsele în
oraşul Huşi, dar nu numai. După 1990 asistăm la o Pe a Prutului întinsă și desfătătoare vale
explozie a traficului auto, de mărfuri şi călători. Cine trece și nu vede o movilă ce-i stă-n cale?
Între 1 septembrie 1994 şi 2 noiembrie Cine nu se minunează de măreața ei făptură
1999 s-a extins şi modernizat Vama Albiţa pe cele Sau nu cugetă la timpii cari peste ea trecură?
peste 30 de hectare de teren, de către SC Nu! Românul pe sub dânsa sapă, ară și cosește,
Construcţii Căi Ferate Moldova SA Iaşi. Noile Și pe ea cu nepăsare sau despreț o priivește!
construcţii cuprind: pavilionul destinat De lovirile ursitei având mintea obosită,
Ministerului de Interne, pavilionul destinat De nefericiri și patimi având inim-amorțită,
Administraţiei Vămii Albiţe (peste 50 de birouri şi Calcă trist și fără suflet monumentele ce-arată
săli de protocol), clădiri destinate controlului de Sângeroasa-i istorie și mărire d-altă dată!
trafic auto, centrală termică proprie, atelier Însă până ce românul va ieși din amorțire,
mecanic, depozite, parcări pentru 200 autotiruri, Până ce va ști că încă are drepturi la mărire,
reţea de apă potabilă şi de evacuare, clădiri pentru Nu pot oare să dau suflet la movila asta mută
buna desfăşurare a activităţilor, peste 10 km de Și s-o fac ca să ne spuie istoria sa trecută?
benzi betonate, 16 ha erau ocuate de spaţiile verzi. De e drept, precum se zice, că avarii o făcură,
Investiţia realizată de către Direcţia Generală a Când pe-aicea ca torente cu-a lor furie trecură,
Vămilor a transformat Vama Albiţa în una dintre Oare-n lupta lor atuncea cum s-a zguduit pământul?
cele mai moderne din România, alături de Vama Câte mii de acești barbari și-au aflat aici mormântul?
Giurgiu şi Vama Borş, fiind cea mai mare pe Apără cineva oare aste locuri fericite?
relaţia Est. Toate acestea au fost realizate în timpul Era vreun zeu protector pe-ale Daciei ursite?
lui Constantin Ralea, şeful de atunci al Vămii Dar, nu, nu! Movila tace și românul nici nu știe,
Albiţa. Între 1999 şi 2014 complexul vamal Albiţa Și nici vrea ca să cunoască amărâta-i istorie!
a suferit mici reparaţii 24. Pe când armele Moldovei răsunau odată-n lume,
După deschiderea oficială a negocierilor de Când eroii României în Europa aveau nume,
aderare a României la Uniunea Europeană din 15 Când de năvăliri păgâne era țara zbuciumată,
Nu-i putea tu a ne spune, o Movilă întristată!
23
Costin Clit, Asociaţia Română pentru strângerea
Ce făceau strămoșii noștri și cum se serveau de tine?
Legăturilor cu Uniunea Sovietică din raionul Huşi, Anul Căci acele timpuri toate le ții minte tu prea bine.
VIII, nr. 1 (29), martie 2014, p. 48-49.
24
A se vedea Constantin Partene, Istoria târgului Drânceni și
a comunei, 2002, p. 194-196; Vama Albița-scurt istoric, în 25
Versuri închinate Movilei Răbâia de către G. Sion, op. cit.,
„Vama Albița-ieri și azi”nr. unicat, din 5 decembrie 2014. p. 14-17.
Meridianul Cultural Românesc, An V, Nr. 3 (19), iulie – august – septembrie 2019 115
Nu departe e Bugeacul, și urdia tătărească Pruncii lui și chiar soția tot ce are e-n pieire,
Pe aice își da pieptul cu oștirea românească; Căci străinu-și însușește româneasca moștenire!
Pe atunci știau românii a fi bravi pentr-a lor țară: Parcă vrei să rumpi tăcerea, o Movilă întristată!
Cu curagiu mergeau la luptă, și nu lăsau să piară De aceste suvenire poate și tu ești mișcată.
Fără de a lor bravură, astăzi n-am avea noi nume, Tu, care dăduși lui Petru a ta ospitalitate,
N-ar fi țară românească între alte țări din lume. Tu, care-l văzuși atunce cu români fără tratate,
Dar după acele timpuri de mărire vitejească Te-ai mirat văzând în urmă cum Rusia creștinească
Vai! Venit-au triste timpuri peste țara românească. Din vestmintele Moldovei a voit să se mărească.
Tu le știi, Movilă tristă! Toate timpurile acele, Te-ai mirat văzând cum Prutul s-a făcut hotar de țară
Căci viața ta cu-a noastră a văzut tot zile grele. Când Moldova pân-la Nistru avea vechile-i hotară;
Trebui să-ți aduci aminte de faimoasa bătălie Însă iată că trec Prutul, - calea nu este oprită,
Ce-au avut rușii cu turcii pe întinsa ta câmpie. Căci ni s-a întors o parte din Moldova cea ciuntită;
Poate vine câteodată umbra lui Petru cel Mare Și de-a vre Dumnezeu sântul mă voi duce eu odată
Împrejuru-ți ca să plângă a oștirii lui sfărmare. Liber chiar până la Nistru cu-a mea muză întristată!
L-ai ascuns pe vârfu-ți cum căta să afle cale
Ca să poată să-și stecoare rămășița oastei sale;
Ai văzut pe Caterina ca o zee inspirată,
Cum umbla cu coifu-n mână prin oștirea desperată,-
Depunând ale ei scule și cerând la fiecate
Să depună ca și dânsa avuția ce o are.
Ceea ce n-a putut arma, banii au putut a face:
Mehmet Baltagi Vizirul știi cum s-a plecat la pace.
Ah! Atunce și românii pe-al tău câmp de bătălie
Arătară cea din urmă inimă de vitejie.
Se legară prin tractate cu Rusia cea creștină,
Vrând ca vechile lor drepturi să le scoată la lumină;
Se luptară cât putură ... dar ursita cea ingrată
Nu voi să le ajute! Ș-a lor țară fu lăsată
Pradă furiei păgâne, fără drept sau mângâiere ...
Vai, ce soartă-nfricoșată! Vai, ce zile de durere!
Cantemir, domnul Moldovei, în Rusia emigrează,
Nobila lui seminție limbi străine ilustrează;
Brâncoveanu, pus în lanțuri, se supune la torture:
Mai întâi căzând el vede sub a turcului secure
Patru capete frumoase, patru capete iubite,
Patru fii mândri ca îngeri, patru flori îmbobocite!
După chinuri fioroase, capul său cel nobil cade,
Iar pe tronul României domn român vai! Nu mai șade.
Fanariotul crud și lacom aici cuibul își găsește,
Veneticul fără lege țara o batjocorește,
Iar românul, vai de dânsul! Umilit fără dreptate,
Planul de situație al șoselei Iași-Huși în dreptul
Ca străin în a sa țară, plânge, geme-n piept se bate!
cotului „Câlcea”.
Chiar ca vita cea de muncă, pleacă capul la-njugare:
ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice-
Cel întâi ce vine-n țară, pentru el este mai tare;
CTS, dosar 820/1932, f. 26.
Casa lui, focul din vatră, vita lui de lângă casă,
Apa, codrul sau câmpia, bucățica de pe masă,

Meridianul Cultural Românesc, An V, Nr. 3 (19), iulie – august – septembrie 2019 116