Legea Karmei

Legea acţiunii şi consecinţei

− Înainte de această viaţă am avut multe alte vieţi;
− Fiecare se naşte potrivit propriului său destin; unii în familii bogate, alţii în familii sărace şi nenorocite, după cum
au procedat în vieţile anterioare;
− Karma: legea acţiunii şi consecinţei; „nu există cauză fără efect nici efect fără cauză”
− Ni s-a dat libertate, liber discernământ (arbitru), dar trebuie să răspundem în faţa lui Dumnezeu pentru toate
faptele noastre; fiecare viaţă este rezultatul celei anterioare;
− Karma este o lege a compensaţiei nu a răzbunării; nu trebuie confundată cu determinismul sau chiar fatalismul,
nimic nu este stabilit irevocabil dinainte;
− Actele omului sunt determinate de ereditate, educaţie şi mediu, dar potrivit liberului discernământ omul îşi poate
modifica actele: îşi poate educa caracterul, forma deprinderi superioare, combate slăbiciunile, consolida virtuţile;
− Nu sunt indicate protestele, justificările, dezvinovăţirile faţă de karmă; aceasta devine mai severă;
− Cei doi stâlpi de sprijin ai Fraternităţii Albe Universale: Mila şi Justiţia; Justiţia fără Milă – tiranie; invers –
toleranţă, complicitate cu delictul;
− Karma este negociabilă, nu se aplică mecanic, automat sau crud;
− Este posibil să modificăm propriul destin pentru că: „atunci când o lege superioară transcende o lege inferioară,
legea superioară şterge legea inferioară”. Modificând cauza se modifică efectul; „împotriva leului legii se luptă cu
balanţa”. Se poate plăti nu numai cu durere ci şi făcând bine. Justa gândire, justa simţire, justa acţionare sunt cel mai
bun negoţ.
− Împotriva Karmei nu trebuie protestat ci trebuie negociată; trebuie revizuit comportamentul; nu este posibil să
modificăm un efect dacă nu a fost modificată cauza.
− Pentru a dobândi ceva trebuie lucrat dezinteresat la ajutorarea altora; dat de mâncare flămândului, apă celui
însetat, îmbrăcându-l pe cel gol, învaţându-l pe cel neştiutor – a pune fapte bune pe talerul balanţei cosmice.
− Cauza greşelilor – egoul; când acesta este eliminat posibilitatea de a greşi este eliminată iar karma este iertată
→ fericirea autentică. Orice credit trebuie plătit cu fapte bune sau de nu cu durere.
− Toate întâmplările vieţii au o cauză; prin meditaţie putem deveni conştienţi de cauzele diferitelor întâmplări bune
sau rele.
− Şeful sacerdoţilor tribunalului Karmei este Marele Maestru Anubis, care este sfătuit de cei 42 de Judecători ai
Legii.
− Templul lui Anubis se află în cea de-a cincea dimensiune, în lumea cauzală.
− În acest tribunal există o carte cu datorii şi credite pentru fiecare om, în care se notează zilnic, cu amănunte,
faptele bune şi acţiunile rele (poliţia Karmei – ne supraveghează). Cine are trezită conştiinţa poate călători să-şi
studieze propria Carte a Destinului. Aici se găsesc şi avocaţi ai apărării.
− Simboluri ale Justiţiei: balanţa şi spada.
− Când oficiază ca judecători Maeştrii Karmei folosesc masca sacră în formă de cap de Şacal sau de Lup cu Pene,
emblema adevărului.
− Negocierea cu Domnii Legii este posibilă prin intermediul meditaţiei: rugaţi-vă, meditaţi şi concentraţi-vă asupra
lui Anubis.
− Totul se plăteşte, nimic nu se obţine ca dar: „cel care are fapte bune plăteşte şi iese bine, eliberat din negocieri”;
creditele solicitate se plătesc cu munci dezinteresate de iubire pentru cei care suferă.
− „Legea este Lege şi Legea se-mplineşte”. „Ignorarea Legii nu exclude împlinirea sa”. Ignoranţa este cel mai rău
dintre păcate.
− Toate faptele omului sunt bazate pe legi, unele inferioare, altele superioare. În iubire sunt rezumate toate legile
superioare. O faptă de iubire anulează fapte trecute bazate pe legi inferioare.
− Pentru cel nedemn toate uşile sunt închise în afară de una: cea a căinţei. „ Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va
deschide”.

Sinteză
− Nu se plăteşte Karma numai pentru răul care se face ci şi pentru binele care nu se face atunci când este posibil.
− Fiecare acţiune rea este o chitanţă pe care o semnăm pentru a o plăti.
− „Atunci când o lege superioară transcende o lege inferioară, legea superioară şterge legea inferioară”.
− Ceea ce omul va semăna aceea va culege şi faptele sale îl vor urma.
− Domnii Karmei judecă sufletele pentru acte, pentru faptele lor concrete clare şi definitive şi nu pentru bunele
intenţii.
− Rezultatele sunt cele care vorbesc; nu serveşte la nimic să ai intenţii bune dacă faptele sunt dezastruoase.
− Când o karmă se află în desfăşurare, trebuie inevitabil să ajungă până la capăt.

Postulate:
− „Împotriva Leului Legii se luptă cu balanţa”
− „Cine are capital cu care să plătească plăteşte şi iese cu bine din negocieri”
− „Cine nu are cu ce plăti, plăteşte cu durere”
− „Fă fapte bune pentru a-ţi plăti datoriile”

− Karma poate fi negociată sau iertată.

− Kamaduro (sanscrită) – karma ce nu poate fi negociată nici iertată (suferinţă).
− Tipuri de karmă: personală, familială, colectivă, a naţiunilor, a lumii. (Evreii plătesc pentru uciderea lui Iisus,
negrii pentru faptul că s-au împerecheat cu animalele).
− Legea Katanciei – karma superioară a Iniţiaţilor şi a Adepţilor (de la ei se aşteaptă foarte mult; plătesc mai dur);
poate fi negociată sau iertată.
− Karma: legea cauzei şi efectului cu referire la faptul că o faptă rea aduce după sine o consecinţă rea.
− Dharma: recompensă – facem bine, primim înapoi bine.
− Legături matrimoniale:
o Karmică – durere, sărăcie, nefericire.
o Dharmică – iubire, prosperitate, fericire.
o Cosmică – compatibilitate pe toate structurile, nesfârşită fericire, rezervată sufletelor alese, pure.

Cele mai grave boli sunt cele generate de Karmă:

(nu toate bolile sunt generate de karmă; pot fi şi accidentale)
− variola: rezultatul urii;
− difteria, cancerul: rezultatul fornicării (pierderea energiilor sexuale);
− tuberculoza, rahitismul: ateismul şi materialismul;
− orbirea din naştere: cruzimea;
− malaria: egoism;
− epilepsia: persoanele care au fost mediumi, şi-au împrumutat corpul egourilor celor morţi (lui „Mefisto”, „Satan”);
− diabetul: mânia;
− mincinoşii, vicioşii: corp vital degenerat → malformaţii;
− abuzul sexual: schimbarea polarităţii corpului omenesc → homosexuali, lesbiene;

Cauzele suferinţelor în societatea umană determinate de legea karmei sunt (SRR):

− păcatele neiertate
− neiertarea celor care ne-au greşit
− acceptarea iubirii persoanelor cu păcate
− existenţa unor stări patogene proprii în urma unor grave carenţe personale: orgoliul, ateismul, minciuna, prefăcătoria, etc.
− acceptarea iubirii făptuitorilor de păcate, în special a ateilor, orgolioşilor, determină transferul prin rezonanţă a perturbărilor
către cei care acceptă iubirea făptiutorului de păcate.

Repetarea aceluiaşi tip de păcat de-a lungul generaţiilor atrage suferinţe mai mari decît la înaintaşi, străbuni. Adică cu
fiecare nouă generaţie suferinţele atrase de acelaşi tip de păcat cresc, ca şi urmările acestuia.