1.

ŞCOALA STRUCTURALISTĂ

Reprezentanţi: Salvador MINUCHIN, Jay HALEY, Cloe MADANES.

1. VIZIUNEA - IPOTEZE, CONCEPTE TEORETICE

- Familia e formată din indivizi care se influenţează unul pe altul puternic dar
imprevizibil;
- Familiile au o structură, numai în sens funcţional, dată de tiparele de interacţiune;
funcţii bine definite prin relaţii ierarhice şi graniţe;
- Se studiază dinamica interacţiunii (familiile sănătoase îşi modifică structura pt a se
adapta, fam. disfuncţionale măresc rigiditatea structurilor care nu mai sunt
eficiente);
- Terapia structurală oferă cadru şi dă inţeles acestor tranzacţii.
Concepte: structura – pattern organizat in care familia funcţionează predictibil.
- Expectaţii care stabilesc reguli in familie;
- Graniţe – bariere care reglementează contactul, ele delimitează subsistemele;
- Subsisteme – generaţii, gen, interese comune;
- Structură ierarhică – părinţii au poziţie de conducere;
- Coaliţie transgeneraţională – perpetuarea comportamentului;
- Familia in mreje;
- Ciclul vieţii de familie.

2. OBIECTIVELE OPERAŢIONALE, GENERALE ŞI SPECIFICE

- Restructurarea tiparului de interacţiune prin activarea structurilor latente adaptive ;
- Oferirea de moduri alternative mai funcţionale de percepţie şi comportament;
- Educarea familiei pentru a crea o structură potrivită stadiului normativ de
dezvoltare a familiei;
- Schimbarea graniţelor – graniţe clare;
- Regruparea subsistemelor astfel încât acestea să fie bine delimitate;
- Crearea unei structuri ierarhice eficiente – model fincţional al familiei;
- Părinţii să lucreze împreună ca un subsistem coeziv;
- În fam. implicate – diferenţierea indivizilor şi subsistemelor prin întărirea
graniţelor;
- În fam. neimplicate – mărirea interacţiunii prin a face graniţele mai permeabile;
- Deschiderea paternurilor alternative.

3. EVALUAREA
- Se porneşte de la ipoteza că dificultăţile familiei reflectă probleme în modul cum
familia e organizată;
- Alăturarea terapeutului de familie prin consruirea unei alianţe;
- Observarea familiei în mişcare prin punere în scenă şi dialoguri;
- Nu se fac ipoteze asupra cum ar trebui sa fie familia;
- Structura familiei e dezvăluită de cine spune, ce, cui şi în ce mod!
- Structuri familiale problematice: împletire – graniţe prea permeabile, detaşare –
graniţe prea rigide, coaliţii transgeneraţionale;
- Punerea în act – terapie acţională;
- Explorarea relaţiilor între părinţi;

1
 - Explorarea trecutului părinţilor;
- Simptomele pacientului identificat este o expresie a paternurilor disfuncţionale;
- Se muta accentul de la individ la sistem;

4. TEHNICI, STRATEGII, INSTRUMENTE

- Alăturarea şi acomodarea cu familia, afiliere - joining, din poziţia de lider –
provocare şi confruntare!
- Hartă a relaţiilor familiale maping;
- Lucrul cu interacţiunea – tranzacţiile problematice;
- A se observa lucrurile din perspectivă circulară si nu liniaritatea în interacţiuni;
- Întrebări circulare, referitoare la relaţii, semnificaţii, diferenţe: întrebări de
ordonare, diacronice- diferenţe care apar în timp înainte sau după un eveniment,
triadice – despre relaţia dintre alţi membri, ipotetice, referitoare la viitor, care
explorează implicaţiile schimbării;
- Diagnosticarea structurii lor de bază – astfel încât descriu interrelaţiile tuturor
membrilor familiei;
- Evidenţierea şi modificarea interacţiunilor – intervenţii directe;
- Stabilirea graniţelor - graniţele trebuie să fie clare, dar în acelaşi timp permeabile;
se creşte apropierea sau distanţa intre subsisteme: in fam. puternic implicate se
întăresc graniţele între subsisteme şi se măreşte independenţa, în fam. neimplicate
se măreşte contactul unuia cu celălalt, se confruntă între ei;
- Dezechilibrul – sprijinirea deliberată a unui individ sau subsistem pentru
schimbarea unor relaţii disfuncţionale;
- Provocarea ipotezelor neproductive, paradoxuri, construcţii cognitive care duc la
frustrare sau confuzie şi duc la căutarea alternativelor;
- Se cere punctul de vedere fiecărui membru al familiei;
- Punere in scenă;
- Definirea graniţelor;
- Sculptarea – se foloseşte acţiunea nu cuvintele;
- Recadrarea;
- Ruperea paternurilor disfuncţionale prin folosirea intensităţii – claritatea scopului,
reglarea afecţiunii, repetiţiei, duratei, tonului, viteza in alegerea cuvintelor pentru
creşterea intensităţii adective a cuvintelor!!! - a fi convingător!
- Formarea competenţei – folosirea alternativelor funcţionale, sublinierea a ceea ce e
corect;
- Ne concentrăm asupra procesului nu asupra conţinutului, aici şi acum.

2
 2.ŞCOALA STRATEGICĂ – M.R.I

Reprezentanţi: Gregory BATESON, Milton ERICKSON, Jay HALEY, Virginia SATIR,

Paul WATSLAWICK, John WAKLAND, Richard FISH.

1. VIZIUNEA - IPOTEZE, CONCEPTE TEORETICE

- Oamenii comunică întotdeauna – comunicarea are loc şi atunci când nu e
intenţională, conştientă sau cu succes;
- În viaţă dificultăţile sunt inevitabile iar modalităţile ineficiente de rezolvare pot
transforma dificultatea într-o adevărată problemă, menţinerea ei sau chiar
înrăutăţirea ei;
- Se pot dezvolta cercuri vicioase, soluţii ineficiente;
- Oamenii sunt fiinţe strategice, facem predicţii legate de comportamente, avem
aşteptări, luăm decizii;
- Toate mesajele au funcţii de relatare (sau conţinut – conduce informaţia) şi
comandă (o afirmaţia despre definirea relaţiei);
- În familie mesajele de comandă sunt considerate ca reguli;
- Familiile operează ca sisteme orientate spre scop şi guvernate de reguli;
- Poziţie de neutralitate – nu există modele normative despre cum ar trebui să fie o
familie;
- Cum se dezvoltă problemele: a. escaladări ale feedbackului pozitiv
b. ierarhii incongruente
c. simptomele servesc unei funcţii pt. sistem
Concepte:.
- Reguli in familie;
- Homeostaza familiei – aduc familiile într-un echilibru anterior atunci când sunt
perturbate, astfel rezistă schimbării = feedback negativ;
- Cauzalitate circulară;
- Bucle de feedback pozitiv – dacă o dificultate devine o „problemă” – care necesită
intervenţie rezultă că vor trebui să o rezolve;
- Cercul vicios – folosesc aceleaşi metode ineficiente pt. rezolvarea problemelor =
feedback negative;
- Schimbare de gradul intâi – se schimbă numai un comportament din cadrul unui
sistem;
- Schimbare de gradul doi – se schimbă regulile sistemului;
- Se porneşte de la ideea că funcţia simptomului e să menţină echilibrul homeostatic
al familiei – simptomul ca metaforă;
- Familiile simptomatice sunt captive în paternul de comunicare disfuncţională;
- Simptomul apare când familia devine blocată la o tranziţie din ciclul vieţii;
- Când problema prezentată este rezolvată terapia este terminată.

2. OBIECTIVELE OPERAŢIONALE, GENERALE ŞI SPECIFICE

- Scop general – Imbunătăţirea comunicării, reorganizarea structurală a familiei, a
ierarhiei şi graniţelor generaţionale ; să aducă echilibru, armonie şi iubire;
- Scopul imediat e să schimbe răspunsurile comportamentale ale oamenilor la
problemele lor;

3
 - Reformularea – schimbarea interpretării ;
- Identificarea buclelor de feedback pozitiv care menţin problema;
- Stabilirea regulilor, a cadrului care susţin aceste interacţiuni;
- Găsirea unei modalităţi de a schimba aceste reguli.

3. EVALUAREA
- Interviu familial strucural: Stabilirea problemei principale – se intreabă fiecare
membru;
- Evaluarea tiparului interacţional din jurul problemei;
- Definirea problemei;
- Înterbări de explorare - de ce e o problemă şi cine o vede aşa?, cine a încercat să o
rezolve şi cum?, ce sau cum se menţine problema?
- Elaborarea unei strategii pentru întreruperea secvenţei comportamentale
problematice sau a unui ciclu vicios;
- Se identifică eventualele triunghiuri patologice – coaliţiile transgeneraţionale;
- Stabilirea unor ipoteze de lucru.

4. TEHNICI, STRATEGII, INSTRUMENTE

- Ne concentrăm asupra procesului nu asupra conţinutului;
- Oamenii trebuie să vorbească la persoana 1 singular, opiniile şi judecăţile trebuie
conştientizate aşa cum sunt, trebuie să işi vorbească direct;
- Folosirea directivelor;
- Reformularea problemei pentru a creşte probabilitatea compatibilităţii;
- Intervenţia paradoxală;
- Modelul de la Milano – coterapeuţi – pre-şedinţa, şedinţa, interşedinţa, intervenţia,
discuţia post-şedinţă.
- Ritualurile;
- Întrebările circulare.

4
 3.ŞCOALA TRANSGENERAŢIONALĂ

Reprezentanţi: Murray BOWEN, Philip GUERIN, Thomas FOGARTY.

1.VIZIUNEA - IPOTEZE, CONCEPTE TEORETICE

- Relaţiile umane sunt conduse de două forţe contraechilibrate: individualitatea şi a
fi împreună;
- Reactivitatea emoţională nerezolvată cu părinţii noştri e cea mai importantă
afacere neterminată din viaţa noastră – comportamentele se perpetuează din
generaţie în generaţie fără să ne dăm seama;
- Relaţii de blocare împreună emoţional sau de fuzionare duc la lipsa de autonomie
personală;
- Avem mai puţină autonomie în vieţile noastre emoţionale decât vrem să credem
- Proiectele neterminate din trecut nu se aplică în prezent;
- Legăturile cu alte persoane sunt proiecţii;
- Putem reacţiona şi altfel, relativizarea graniţelor duce la creşterea intimităţii.
- Simptomul apare în momente de tranziţie şi îndeplineşte o funcţie homeostatică de
prevenire a schimbării; simptomul întârzie, înlocuieşte sau modificăredefinirea
relaţiilor ce au loc în timpul tranziţiei.

Concepte:
- Transmiterea transgeneraţională – tipare, valori, mesaje, moşteniri – se transmit, se
absorb din social conştient sau inconştient;
- Tiparele vin din trecut dar se activează în prezent;
- Diferenţierea sinelui: capacitatea de a gândi şi reflecta pentru a nu răspunde
automat presiunilor emoţionale; a fi flexibil şi a reacţiona cu înţelepciune, obiectiv
şi raţional. (Reactivitatea este semn de nediferenţiere, negarea este tot semn de
nediferenţieire).
Grila de observaţie pt. diferenţierea sinelui:
 Cât de tolerant/intolerant faţă de diferenţele interindividuale este;
 Dependent sau independent de starea emoţională a sistemului;
 Tensiunea emoţională;
 Argumente preponderent emoţionale sau pragmatice/ raţionale;
 Cum apreciază diferenţele interindividuale – ca resursă sau ameninţare/
trădare pentru sistem;
 Frica de a fi singur – în sens de separare emoţională.
- Genograma – transmiterea unor tipare comportamentale, se “văd” foarte clar
relaţiile din familie, se face pentru cel puţin trei generaţii:
 Datele;
 Relaţiile;
 Graniţele emoţionale;
 Fuziunea;
 Separările;
 Conflictele;
- Triangularea – triunghiurile emoţionale – cu cât creşte anxietatea,cu atât oamenii
trăiesc o mai mare nevoie de apropiere emoţională.

5
 - Întrebarea de reflecţie-insight –cum altfel/cine altfel? – deblocare, schimbare,
aducere în plan conştient ceea ce se petrece în inconştient.
- Proces de proiecţie al familiei – părinţii transmit copiilor lipsa capacităţii lor de
diferenţiere;
- Proces de transmitere multigeneraţional – transmiterea anxietăţii de la o familie la
alta;
- Poziţia de fraţi ;
- Separarea emoţională;
- Ciclul vieţii de familie.

2.OBIECTIVELE OPERAŢIONALE, GENERALE ŞI SPECIFICE

- Terapia să devină o oportunitate pentru oameni de a învăţa ma mult despre ei înşişi
şi relaţiile lor astfel încât să îşi asume responsabilitatea propriilor probleme;
- Se acordă atenţie procesului- paternurile reactivităţii emoţionale si structurii –
reţeaua interconectată a triunghiurilor;
- Pentru a schimba sistemul modificarea trebuie să aibă loc în triunghiul cel mai
important din familie, acela care implică cuplul marital – DETRIANGULARE;
- Îmbunătăţirea autocontrolului, diminuarea reactivităţii emoţionale, modificarea
paternurilor disfuncţionale.

3.EVALUAREA
- Se porneşte de la lipsa diferenţierii de sine;
- Reducerea emoţionalităţii,
- Reducerea anxietăţii.
4.TEHNICI, STRATEGII, INSTRUMENTE
- Genograma – diagrama familiei;
- Triunghiul terapiei – întrebări de proces pentru a atenua emoţia şi a creşte
obervaţia obiectivă;
- Experimente relaţionale – să îşi recunoască propriul rol în sistem;
- Antrenarea – evitarea ca terapeutul să intre in triunghiurile familiei, întrebări de
proces pentru legături mai funcţionale;
- Poziţia eu – ruperea reactivităţii emoţionale prin a spune ce simţi tu, nu ce fac
ceilalţi, focus mai puţin personal, mai puţin ameninţător pt ceilalti;
- Terapia de familie multiplă – pentru a-i observa pe ceilalţi;
- Poveştile de înlocuire – filme, poveşti.

6
 5. ŞCOALA EXPERIENŢIALĂ

Reprezentanţi: Carl WHITAKER, Virginia SATIR, Thomas MALONE, Ivan

BOSZORMENY-NAGY, Richard SCHWARTZ.

1.VIZIUNEA - IPOTEZE, CONCEPTE TEORETICE

- Cauza şi efectul problemelor familiei sunt reprimarea emoţiei – oamenii nu-şi dau
voie să trăiască emoţii autentice – ei sunt inautentici - denin inadaptaţi, se blocheaza;
- Părinţii încearcă să reglementeze acţiunile copiilor prin controlarea sentimentelor
acestora, ca urmare copii îşi tocesc experienţa emoţională, reprimă şi rezultă pliciseală,
apatie şi anxietate;
- Accentul e pus pe prezent şi introducerea în terapie a experienţelor noi ca
instrument terapeutic;
- Focalizare pe exprimarea emoţiilor;
- Se clarifică sentimentele şi modul de relaţionare cu ceilalţi;
- Accent pe onestitate în exprimarea punctelor de vedere şi a sentimentelor şi pe
comunicarea clară
- Se folosesc interpretările, confruntările;
- Preocupare pentru semnificaţia experienţei mai degrabă decât pentru
comportamentele individului.

Concepte:
- Importanţa bunei comunicări în familie prin autoexprimare individuală
- Flexibilitate şi libertate în legătură cu rolurile familiei
- Deschiderea indivizilor spre experienţa lor
- Ajutatea oamenilor să îşi relaxeze temerile astfel încât emoţiile adevărate să poată
apărea, deoarece noi moştenim defense – apărări/ziduri ( care ne apără de
suferinţă, de ceilalţi, dar şi de noi înşine – ne blochează)
- Individualizarea
- Conştientizarea de sine
- Stima se sine
- Individ funcţional – conştientizare de sine, autentic, exprimă adecvat emoţiile şi
comunică congruent, se acceptă pe sine şi pe ceilalţi, are o stimă de sine crescută.

2.OBIECTIVELE OPERAŢIONALE, GENERALE ŞI SPECIFICE

- Exprimarea emoţiilor într-un cadru securizant;
- Să îl punem în contact cu trăirea lui;
- În familia funcţională - comunicarea deschisă : emoţii, nevoi, dorinţe,
nemulţumiri, toate persoanele sunt implicate în decizii, se cere şi se oferă deschis,
se acceptă dependenţa de celălalt
- Reducerea simptomului, a sterilităţii emoţionale;
- Disponibilitatea terapeutului, originalitatea, vitalitatea lui: provocator, călduros,
suportiv

7
3. EVALUAREA
- Se porneşte de la cunoaşterea familiei;
- Mai puţin interesaţi de evaluarea structurii şi dinamicii familiei.
- ;

4. TEHNICI, STRATEGII, INSTRUMENTE

- Sculptarea familiei: cum te simţi acum? Cât de comfortabil incomfortabil? Ce
emoţii ai? Cum il percepi pe…? Cum privesti acum lucrurile? Ce dorinţe ai? Ce îţi
vine să faci?
- Coregrafia
- Explorarea la alte niveluri;
- Procesarea informaţiei
- Să nu perdem din vedere sinele în sistem!
- Ajută familiile să se reconecteze unul la altul în moduri mai puţin polarizate.

8
 5. ŞCOALA COMPORTAMENTALĂ

Reprezentanţi: Joseph VOLPE, Gerald PATTERSON, Robert LIBERMAN, Richard

STUART.

1.VIZIUNEA - IPOTEZE, CONCEPTE TEORETICE

- Principiile teoriei educaţieipentru a instrui părinţii şi a învăţa cuplurile să
comunice;
- Premisa de bază este aceea că un comportament este menţinut de consecinţele sale;
consecinţele care accelerează comportamentul- întăritori, care încetinesc- pedepse;
stingerea – nici o întărire nu urmează unui răspuns.
- Credinţele membrilor familiei sunt uşor de reexaminat şi reevaluat
Concepte:.
- Condiţionarea clasică – stimulul neconditionat dă răspuns necondiţionat, prin
repetare stimulul condiţionat dă tot un răspuns neconditionat;
- Desensibilizare sistematică;
- Condiţionare operantă – B.F. Skinner – răspunsurile voluntare, opuse reflexelor
involuntare, răspunsuri întărite pozitiv repetete mai frecvent , iar cele pedepsite sau
ignorate vor fi stinse;
- Teoria schimbării sociale – oamenii fac tot posibilul să maximizeze recompensele
şi să minimizeze costurile în relaţii.
- Credinţe despre lume şi modul cum funcţionează ea – scheme care în general nu
sunt conştiente
- Deprinderi în rezolvarea conflictului;
- Nevoia de deyvoltare a deprinderilor de relaţionare
- Ignorarea comportamentului indezirabil; întărirea intermintentă este cea mai
rezistentă stingere;
- Distorsiuni cognitive – deducţie arbitrară, abstracţie selectivă, generalizarea,
exagerarea şi minimizarea, personalizarea, gândirea dihotomică, etichetarea, citirea
gândurilor.
- Problema nu este consideratăă ca fiind a întregii familii, ci, un membru are o
problemă, el nu este problema.

2.OBIECTIVELE OPERAŢIONALE, GENERALE ŞI SPECIFICE

- Uşurarea simptomului;
- Particularizarea metodelor pentru cazul prezent;
- Stingerea comportamentului nedorit şi întărirea alternativelor pozitive;
- Schimbarea comportamentului este mai bine realizată prin accelerarea
comportamentului pozitiv decât prin dezaccelerarea comportamentului negative
- Întărirea comportamentlor dorite, prosociale

9
 3.EVALUAREA
- Se porneşte de la modelul STORKC ( Kanfer şi Philips) – S- stimul, O- starea
organismului, R- răspunsul ţintă, KC- natura şi îmrejurarea consecinţelor
- Interviuri clinice, evaluări ale comportamentelor ţintă specifice
- Chestionare standard de evaluare maritală – ex. Chestionarul de potrivire maritală
Locke- Wallace – 23 itemi.
- Lista de observaţie a soţilor Weiss, Hops.
- Înţelegerea etiologiei problemelor pe care cuplurile le descriu, sau observarea altor
probleme, pe care ei înşişi nu le-au observat
- Specific acestei abordări:1. Interesată de identificarea exceselor comportamentale
specifice şi de deficitele care produc insatisfacţia curentă şi variabilele
responsabile de apariţia acestora
2. Se bazează pe măsurarea directă a comportamentelor decât pe
descrieri vagi
3. există un plan de tratament direct legat de rezultatele evaluării
4. este continuă, în funcţie de feed-back şi suferă modificări.

6. TEHNICI, STRATEGII, INSTRUMENTE

- Intervenţia este condiţionarea operantă unde întăritorii pot fi tangibili sau sociali
- Manipularea împrejurărilor de întărire sau furnizează ei înşişi întărire
- Învaţă mambrii familiei să obseve şi cum să deţină autocontrolul
- Examinarea consecinţelor comportamentului
- Trebuie să afle ce anume este întăritor pentru fiecare familie sau membru în parte
- Alegerea recompenselor eficiente
- Tehnica pentru frânarea comportamentului – time out (ignorarea sau izolarea
copilului după ce s-a purtat rău), îndepărtarea uno privilegii
- Analiză a relaţiilor, accentuând ceea ce este pozitiv
- Responsabilizarea reciprocă pentru probleme
- Evidenţierea pozitivului în relaţie – listă a lucrurilor plăcute pe care le face
partenerul
- Stuart – 5 strategii 1. Cuplurile sunt învăţate să exprime clar, descrieri
comportamentale – nu plăngeri vagi, plângeri critice
2. Cuplurile sunt învăţate proceduri noi de schimbare a comportamentului,
subliniind controlul pozitiv în locul celui aversiv
3. Cuplurile sunt ajutate să-şi îmbunătăţească comunicarea
4. Mijloace clare şi eficiente de împărţire a puterii şi luare a deciziilor
5. Strategii de rezolvare a problemelor viitoare.
- Proceduri de schimbare a comportamentului
- Instrument – să ceri fiecărui soţ o listă pe care el sau ea ar vrea ca celălalt să le facă
mai des
- Confruntarea – este eficientă numai dacă nu face partenerul defensiv
- Formarea în deprinderi de comunicare – terapie de grup: instruc’ie, modelare, joc de
rol, exerciţii structurate.

10
 ŞCOALA NARATIVĂ
Reprezentanţi: Michael WHITE, David EPSTON.

6. VIZIUNEA - IPOTEZE, CONCEPTE TEORETICE

- Familia e interesată mai degrabă de modul în care oamenii construiesc înţelesurile
decît felul în care se comportă;
- Experienţa personală este fundamental ambiguă, cu interpretări multiple
- Necesitatea resemnificării, scoaterii la suprafaţă a unei istorii noi,alternative,
deoarece oamenii spun poveşti descurajatoare, negative
- Poveştile sunt puternicepentru că ele determină ceea ce noi observăm şi ne
amintim; pove;tile nu oglindesc viaţa, ele o formează.

Concepte:
- Poveşti de viaţă – povestea dominantă, saturată de probleme
- Poveşti alternative – evenimente excepţie, unice, nu excepţionale neapărat, noi
semnificaţii
- Cele două tipuri sunt unite prin teme dominante – curaj, frumos etc
- Adevărul experienţei nu este descoperit, el este creat
- Teza construcţionist-socială conform căreia nu există adevăruri absolute, ci
adevărul este construit

7. OBIECTIVELE OPERAŢIONALE, GENERALE ŞI SPECIFICE

- Trecerea de la adevărul istoric la inteligibilitatea narativă
- Terapeuţii ajută oamenii să se separe ei înşişi de poveştile saturate de problemă-
vedari noi, constructive
- Să se construiască adevăruri în slujba auto-coerenţei – să preia responsabilitatea
propriei vieţi
- Terapeutul să adopte o poziţie de colaborare şi interes puternic faţă de istoria
clientului – se caută momente când acesta a fost puternic sau plin de resurse,
întrebări, curiozitate, nu se etichetează oamenii,

8. EVALUAREA
- Se porneşte de la aflarea poveştii familiei – experienţe, probleme; cercetare
reconstructivă ce deplasează clienţii de la pasivitate şi defetism spre un sens

9. TEHNICI, STRATEGII, INSTRUMENTE

- Întrebări: cum îşi petrec timpul, talente, competenţe
- Externalizarea problemei – clientul nu este o problemă, el are o problemă,
- Personificarea problemei – din adjectiv devine substantiv,
- Întrebări de influenţă relativă – cum a fost gestionată problema care a dominat
familia şi nu cât de mult au fost capabili să o gestioneze.
- Rescrierea întregii poveşti –
- Întărirea noii poveşti consolidarea poveştilor alternative – hărţi conversaţionale –
realitatea se construieşte prin conversaţie şi ritualuri, deoarece acestea validează şi
împuternicesc
- Demolarea ipotezelor culturale distructive.

Carolina Gurău

11