Curs 2

Sindroame de lobi cerebrali

Lobul frontal

 Considerat a reprezenta cel mai inalt nivel de

evolutie cerebala
 Implicat in numeroase functii – “dirijor” al orchestrei
cerebrale
 Nu sunt omogeni functional, lezarea unor regiuni
diferite duce la sindroame diferite
Lobul frontal
Sindromul de lob frontal
 Lezarea ariei motorii principale duce la deficite motorii in jumatatea
opusa a corpului
 O leziune iritativa va determina convulsii motorii jacksoniene
 Lezarea ariilor premotorii duce la deficit motor de mai mica
amploare
 Leziunile iritative in regiunile premotorii duc la crize adversive (capul,
ochii si trunchiul sunt intoarse spre partea opusa) sau crize de arie
motorie suplimentara
 Criza de arie motorie suplimentara este caracterizata de oprirea
activitatii, aparitia de contractii tonice ale musculaturii proximale,
repetitii, palilalie
 Lezarea ariilor premotorii duce la reducerea miscarilor spontane,
intarzierea miscarii voluntare, poate fi insotita de hipertonie, akinezie,
tremor
 Apucarea fortata
 Tulburari ale posturii si mersului; posibil ataxie frontala
 Tulburari viscerale
Phineas Gage
 When I drove up he said, "Doctor, here is
business enough for you." I first noticed the
wound upon the head before I alighted from
my carriage, the pulsations of the brain being
very distinct. The top of the head appeared
somewhat like an inverted funnel, as if some
wedge-shaped body had passed from below
upward. Mr. Gage, during the time I was
examining this wound, was relating the
manner in which he was injured to the
bystanders. I did not believe Mr. Gage's
statement at that time, but thought he was
deceived. Mr. Gage persisted in saying that
the bar went through his head. Mr. G. got up
and vomited; the effort of vomiting pressed
out about half a teacupful of the brain, which
fell upon the floor
 Walter freeman

Sindromul de lob frontal

 Lezarea regiunilor prefrontale

 Modificări ale personalităţii
 Etiologie: traumatisme cranio cerebrale, accidente vasculare, infecţii, neoplazii, boli
degenerative (boala Pick)
 Epidemiologie: este descoperit la aproximativ 19% dintre persoanele peste 85 ani
 Manifestari clinice
 Modificarile sunt cel mai frecvent descrise de anturaj ca “nu mai este
persoana pe care o cunosteam”, dar de multe ori nu sunt usor
identificate intr-o simpla conversatie in camera de consultatii. Pot fi de
ajutor evenimente ca un traumatism in antecedente sau concedierea
(la o persoana anterior stabila)
 Scaderea activitatii spontane – pacientul nu simte nevoia sa faca nimic, nu este capabil sa
planifice evenimentele, dar poate avea episoade de agitatie.
 Diminuarea atentiei – pacientul nu arata interes si este usor de distras. Memoria este
normala, dar nu poate fi deranjat ca sa o folosească.
 Pierderea gandirii abstracte – nu poate intelege proverbele
 Perseverarea - tendinta de a continua cu un anumit tip de comportament atunci cand
situatia cere ca acesta sa se schimbe
 Modificari afective – in functie de natura procesului patologic cerebral, pacientul poate
deveni fie apatic, “plat” fie prea exuberant si infantil sau dezinhibat, posibil cu comportament
sexual nepotrivit.
 Traumatism frontal (glonte)  Leziune vasculara bifrontala
Lezarea cortexului prefrontal dorsolateral – scaderea
fluentei (verbale si nonverbale), tulburari de
rationament, scaderea inhibarii raspunsului spontan,
perseverari, diminuarea capacitatii de adaptare a
scopului, reducerea atentiei, reducerea memorizarii si a
amintirii spontane
Lezarea cortexului orbitofrontal – dezinhibitie, anosmie
Lezarea cortexului frontal mezial, a cortexului cingulat
anterior – apatie, abulie, afectarea memoriei
Testarea functiei cognitive in leziunile de
lob frontal
 MMS nu evaluează corespunzător aceste caracteristici
 Teste potrivite pentru lobul frontal:
 Teste de tip “go-no go” – pacientului i se spune sa ridice doua degete in
timp ce examinatorul ridica unul singur. Tipic, pacientul cu SLF va copia
actiunea examinatorului (mai multe incercari)
 Fluenţa verbala – cereti pacientului sa spuna cat de multe cuvinte
incepand cu o litera (Z) poate in timpul unui minut. In mod normal ar
trebui sa fie mai mult de 8 (nu sunt acceptate nume proprii)
 Teste care sa evidentieze perseverarea motorie – pacientului i se cere
sa execute serii de cate trei miscari (pumn, palma, marginea mainii)
 Privirea voluntara – rugati pacientul sa priveasca nasul sau ochii
examinatorului, in timp ce acesta isi tine palmele lateral de fata
pacientului; apoi examinatorul misca o mana si i se cere pacientului sa
priveasca in partea opusa. Se poate ca pacientii cu afectarea lobului
frontal sa nu poata efectua miscarea
Lobul parietal
 Ar putea fi separate doua tipuri de
arii functionale: anterioara,
somatosenzitiva si posterioara, de
asociatie
 Ultimul neuron al tracturilor
senzitive (ariile 3, 1, 2 – cortexul
somatosenzitiv primar – situate in
girusul postcentral
 Axonii provenind din nucleii posterior
medial ventral ai talamusului
(sensibilitatea superficiala) se
proiecteaza in principal in aria 1, in
timp ce axonii care conduc
sensibilitatea profunda in principal in
aria 2
 Ariile 5, 7, 39, 40 sunt arii de
asociere somatosenzitive; ariile 5
si 7 au importanta in stereognozie

 Regiunile parietale apar

filogenetic in momentul folosirii
degetelor pentru altceva decat
pentru mobilitate (prinderea,
aruncarea)
Sindroame de lob parietal
 Hemihipoestezie controlaterala
 Astereognozie; anhilognozie; agnozie tactila
 Epilepsie senzitiva (parestezii mai frecvent decat episoade
dureroase paroxistice)
 Posibilitatile lobilor
parietali – baiat
orb, “citind” in
Braille cu varful
nasului
Afectarea perceptie spatiului/corpului

 Asomatognozie –
neglijarea unei parti
a corpului
 Agnozie
spatiala/neglijarea
hemispatiului stang
 Leziunile emisferului
stang determina
asomatognozie
unilaterala,
anosognozie
(neconstientizarea
bolii), anosodiaforie
(lipsa de afectare
afectiva in conditiile
existentei bolii)
Informatii din
hemicampul
ignorat?
Pacientul considera
cele doua case
identice,
daca este fortat ar
prefera sa locuiasca
in cea de jos
Lobul parietal
 Emisferul parietal drept – secvente de actiune cu componenta
spatiala.
 Emisferul parietal stang – interpretarea experientelor si simbolurilor

 Inabilitatea de a folosi informatiile despre relatiile spatiale

 Apraxie constructiva
 Agnozie topografica
 Prosopagnozie
 Simultanagnozie
 Autotopagnozie (nu recunoaste extremitatile de partea opusa – mai frecvent in leziunile
emisferului nedominant)
 Agnozie digitala
 Agnozie stanga-dreapta

 Apraxii
 Incapacitatea de a efectua un act motor in conditiile in care sistemul motor si
statusul mental nu sunt afectate
 ideomotorii (inabilitatea de executare a unor gesturi invatate, la comanda sau prin
imitatie) si ideationale (tulburarea unei secvente de actiune)
 constructive
Comparatie intre efectele leziunii
parietale stangi si drepte

 Stanga (%) Dreapta (%)

 Neglijare unilaterala 13 67
 Apraxie de imbracare 13 67
 Numaratul cuburilor 0 86
 Deficite topografice 13 50
 Discriminare stanga-dreapta 63 0
 Teste de ordonare 83 6

 McFie, J. & Zangwill, O. (1960). Visual-constructive disabilities

associated with lesions of the left cerebral hemisphere. Brain,
83:243-260.
Sindroame de lob parietal
 Sindromul Gerstmann
(Girus angular stang)
 Agnozie digitala
 Confuzie stanga-dreapta
 Agrafie
 Acalculie

 Cele patru caracteristici apar

simultan rare ori (Benton), in
special daca nu exista si alte
deficite. Daca apar, semnifica
probabil proces patologic
situat posterior in stanga
Apraxie constructiva
 Sindroame de lob parietal
 Sindromul Balint (lezare parietala posterioara
bilaterala)
 Priveste la 35-40 grade spre dreapta si descrie doar
obiectele aflate acolo
 Nu poate cerceta decat un singur obiect o data
 Tulburari ale miscarilor oculare
 Tulburari ale functiilor tactile
 Agnozie vizuala sau tactila
 Apraxia (in leziunile emisferului drept)
 Neglijenta controlaterala; tulburari de schema
corporala (in leziunile emisferului drept)
 Tulburari ale orientarii spatiale (in leziunile
emisferului drept)
 Acalculie (in leziunile emisferului stang)
 Tulburari de vorbire (alexie, afazia) (in leziunile
emisferului stang)
 deficit al memoriei pe termen scurt
 Confuzie stanga - dreapta (in leziunile emisferului
stang)
Alte manifestari posibile in leziunile
de lob parietal

 Tulburari de vorbire – frecvent

asociate cu tulburari de scris
 Tulburari de motricitate (reducerea
motilitatii spontane cu mana
instabila si sincinezii)
 Tulburari de echilibru
 Tulburari de gust (operculul
pararolandic- aria 43)
 hemianopsie
Lobul temporal
 Dedesubtul scizurii laterale (Sylvius), si pana la limitele lobilor
occipital si parietal
 Arii importante: aria auditiva primara (41), aria auditiva
secundara (42), arii de asociere (38, 20, 21, 22); aria 38 pare sa
aiba rol in perceptia gustului; aria 41 si 42 apartin perceptiei si
recunoasterii sunetului, ca si intelegerii cuvintelor

 Lobul temporal stang – perceptia si recunoasterea cuvintelor, intelegerea semnalelor

codificate ale libajului
 Lobul temporal drept – perceptia si recunoasterea intonatiei, conversatiei, muzicii

 Sistemul limbic (uncusul hipocampic, girusul hipocampic, girus

cinguli, istmul, ariile subcaloase, ariile olfactive) – rol important in
procesele emotionale si afective

 Radiatiile optice
Sindroame de lob temporal
 Lezarea lobului temporal
 tulburari de auz, echilibru, gust, miros, limbaj, vedere, memorie, comportament alimentar,
comportament sexual.
 Convulsiile cu originea in aceste arii se manifesta ca si asocieri de tulburari ale ratiunii,
halucinatii, comportament anormal, detasat sau violent, necontrolabil
 Afectarea auzului – lezarea ariei 41; leziune unilaterala – hipoacuzie; leziuni
bilaterale – surditate corticala. Leziunile iritative (epilepsie temporala) apar iluzii
auditive, halucinatii auditive
 Tulburarile de echilibru – atacuri de vertij, uneori cu ataxie
 Tulburarile de gust si miros – halucinatii olfactive pot apare ca parte a crizelor
epileptice. Distrugerea ariei olfactive din uncusul hipocampic si extinderea leziunilor
spre girusul hipocampic duc la anosmie. Halucinatiile olfactive pot uneori precede
convulsiile (aura)
 Afectarea vizuala – hemianopsie, afectarea memoriei vizuale
 Tulburari de vorbire de tip afazic receptiv (afazie Wernicke) – leziuni ale
ariei posteroinferioare a girusului temporal superior stang
Sindroame de lob temporal
 Tulburari de memorie
 Tulburarile memoriei recente – leziuni hipocampice
inferioare bilaterale.
 Lezarea bilaterala a corpilor mamilari duce la
afectarea memoriei pe termen scurt
 Afectarea memoriei pentru cuvinte in leziunile
hipocampice inferioare bilaterale
 Afectarea memoriei de lunga durata – leziuni
mamilotalamice sau leziuni corticale bilaterale
 Inmagazinarea de elemente noi si intelegerea
acestora se realizeaza prin intermediul circuitului lui
Papez (hipocamp, corpi mamilari, talamus, girus
cinguli)
 Tulburari ale comportamentului
alimentar si sexual – nu numai in leziuni ale
lobului temporal, ci si in leziuni hipotalamice
 Epilepsia de lob temporal
 Diagnostic electroencefalografic
 Halucinatii psihosenzoriale simple sau complexe,
episoade de afazie, halucinatii olfactive sau auditive
 Tulburarile de recunoastere si amintire – déjà vu,
deja pense, jamais vu
 Circuitul lui Papez
 1937 James Papez: anumite regiuni ale
cortexului sunt dedicate experientelor
emotionale si expresiei emotiilor
 Cortex cingulat →hipocamp → (fornix) →
hipotalamus → nuclei talamici anteriori
→ cortex
 Sistemul limbic
 include hipocampul, bulbii olfactivi,
amigdala, nuclei talamici anteriori,
fornixul, corpii mamilari, septum
pellucidum, comisura habenulara, girusul
parahipocampic, cortexul imbic si
paralimbic, structuri din trunchiul cerebral
 Numeroase functii in reglarea emotiilor,
comportamentului, motivatiei, memoriei
pe termen lung,, olfactiei
Sindromul Kluver Bucy

 Heinrich Kluver si Paul

Bucy, 1939
 Lobectomie temporala
bilaterala – prima dovada
experimentala a
implicarii circuitului luii
Papez in expresia
emotionala
 Lipsa de afect, agnozie
vizuala, expresie sexuala
nediscriminata, pierdere
severa a memoriei,
hiperoralitate,
 Lobul occipital

 O mica parte a portiunii dorsolaterale a emisferelor

 Functiile sunt legate de vedere
 Perceptie vizuala
 Recunoastere in relatie cu spatiul si timpul
 Ariile 17, 18 si 19 Brodmann
 Aria 17 (striata) este localizata la nivelul scizurii calcarine si in vecinatatea
acesteia; este centrul de receptie al informatiei vizuale (culoare, dimensiuni,
forma, miscare, iluminare, transparenta)
 Aria 18 (parastriat) si aria 19 (peristriat) ocupa restul suprafetei
interemisferice la nivel occipital, avand rol de cortex de asociatie
 Oculomotricitate
 Tulburarile care rezulta din lezarea lobului occipital pot fi de natura
iritativa sau datorate unui deficit, cu simptomatologie uni sau bilaterala
Sindroame de lob occipital
 Leziunile ariilor 18 si 19 din emisferul
dominant duc la agnozie vizuala pentru
obiecte (acestea pot fi recunoscute prin
intermediul altor simturi); de obicei este
insotita de agnozie verbala si hemianopie
omonima.
 Dislexia – tulburari de recunoastere a
cuvantului scris. Cecitatea pentru cuvinte
este o tulburare rara (cortexul vizual primar
este intact, leziunea se afla in cortexul
occipital de asociere pe partea stanga)
Sindroame de lob occipital
 Prosopagnozia – leziunile sunt
localizate in regiunile de asociere
ventromediala si occipitotemporala;
frecvent insotita de agnozie pentru
culori

 Sindromul Balint
 Lezarea bilaterala a lobilor
occipitali, cel mai frecvent in ariile
de granita (19 si 17) ale regiunii
parieto occipitale
 Imposibilitatea dirijarii corecte a
oculomotricitatii in timpul explorarii
spatiului; imposibilitatea privirii
voluntare si a scanarii spatiului
periferic, imposibilitatea de a apuca
si de a atinge un obiect cu ghidare
vizuala.
 Inatentia vizuala care afecteaza in
primul rand periferia campului vizual
Sindroame de lob occipital
 Sindroame de deficit
 Agnozia pentru culori – pierderea
perceptiei corecte pentru o culoare,
imposibilitatea denumirii culorilor, a
identificarii lor
 Leziunile distructive unilaterale duc la
hemianopsie controlaterala
omonima (pierderea partiala sau
completa a vederii care se proiecteaza
in aria corticala occipitala primara
 Cecitatea corticala apare atunci cand
ambele arii vizuale primare din lobul
occipital sunt lezate.
 Pacientul nu este capabil sa proceseze
informatia vizuala si se comporta ca si
in cazul unei cecitati periferice.
 Unii pacienti incearca totusi sa se
comporte ca si cum ar vedea (nu isi
recunosc cecitatea). Acest tip de
cecitate corticala se numeste
sindromul Anton, si are asociate
leziuni parietale si neglijare senzitiva,
in unele cazuri si pentru alte modalitati
ale sensibilitatii.
Sindroame de lob occipital
 Leziuni iritative:
 Halucinatii vizuale – simple (elementare) sau complexe, avand aspecte
senzitive si cognitive
 Halucinatiile elementare includ stele, flashuri luminoase, culori, lumini forme
geometrice (cercuri, patrate, hexagoane), care pot fi mobile sau stationare (zigzag,
oscilatii, vibratii, pulsatii)
 Halucinatiile complexe includ obiecte, persoane, animale de dimensiuni normale,
foarte mici sau foarte mari. Pacientul poate constientiza natura ireala a acestora
sau poate fi convins ca sunt reale.
 Iluzii vizuale (metamorfopsia) – distorsionarea obiectelor (forma, dimensiuni,
culoare, miscare)
 Imaginile pot sau nu sa evoce amintiri vizuale. Efectul cumulat este asemanator cu
starea de vis care apare in epilepsia temporala.
 Micropsie, macropsie sau megalopsie, obiecte in miscare spre subiect, alungite,
umflate, modificari ale dimensiunilor orizontale sau verticale
 Coloratii iluzorii (erithropsia), lipsa culorilor (acromatopsia), vedere inversa,
iradierea contururilor, poliopie (un obiect apare multiplicat), diplopie monoculara,
iluzii de miscare a obiectelor stationare
 Pierderea vederii spatiale, reaparitia periodica a unor imagini dupa ce ele au incetat
sa se mai afle in campul vizual (palinopie sau palinopsie), o falsa orientare a
obiectelor in spatiu (allestezie optica)
 Epilepsia de lob occipital – halucinatii vizuale elementare, care se misca sau
nu in campul vizual