Laser intravenos | ImunoMedica

https://www.imuno-medica.ro/terapii-oxidative-laser-intravenos

1.
În anul 2005, în Germania, dezvoltarea și certificarea în cadrul programului de ... Studiile clinice
au arătat că această terapie stabilizează, îmbunătățește ...
Ați accesat această pagină de 3 ori. Ultima accesare: 10.08.2019

Terapii oxidative.Laser intravenos

Iradierea intravenoasă cu ajutorul laserul presupune expunerea sângelui la

un fascicol luminos de intensități specifice.

Studiile au demonstrat îmbunătățirea proprietăților reologice ale sângelui și

microcirculației,reducerea zonerlor afectate de infarct și a disritmiei.

Scurt istoric

Iradierea intravenoasaă a sângelui a fost realizată pentru prima oară,acum 30

de ani, în fosta Uniune Sovietică. Cu ajutorul unui cateter, sângele a fost expus
direct unui fasicol liber.Diferitele testări în vitro au demonstrat faptul că
iradierea ușoară a celulelor albe determină diferite efecte benefice, în special
sdtimulasrea producerii de imunoglobuline ,interferon și linterleukine.

După validarea acestei metode prin intermediul studiilor clinice ,au fost
publicate rezultate în revistele de specialitate care indicau efecte adiționale
benefice și asupra altor căi metaboilice.

În anul 2005 ,în Germania ,dezvoltarea și certificarea în cadrul programului

de cercetare Biophotonik II unui dispozitiv medical de iradiere intravenoasă,a

1
determinat aprobarea începerii de studii clinice care să permită introducerea
acestei terapii în practica clinică curentă.

În anul 2003, FDA a aprobat utilizarea terapiei cu laser intravenos cu

ajutorul tehnicii CLASS IV,ca manieră standard de îngrijire a afecșiunilor
musculo scheletice,Datorita numărului tot mai mare de studii ce
valideazăeficien/a acestei terapii în reducerea inflamației în corp și în
accelerarea recuperării,un numîr tot mai mare de clinici încorporează această
tehnică în terapiile lor.

Terapia cu laser intravenos este aprobată și de organizașii medicale

precum,APTA (American Physical Therapy),IASP(Internațional Association for
the Study of Pain),NICE(Institute for Health and Cliunical E Excellence )și
WHO (World Health Organization).

Cum acționează în corp

2
Avantajul noii tehnologii cu laser MLS

Tehnologia inovatoare si brevetata Multiwave Locked System (MLS) a fost dezvoltata pentru a
produce un efect eficient asupra durerii, inflamatiei si edemelor, depasind limitele traditionale de
LLLT (putere redusa) si HP (putere mare) ale terapiei cu laser.

Aceasta noua tehnologie ofera lungimi de unda terapeutice, 808nm (antiedemic si antiinflamator) si
905nm (analgezic), ceea ce permite o adancime de penetrare a tesuturilor de 3-4 cm. Atunci cand se
livreaza aceste lungimi de unda, o sinergie energetica se creaza si produce efecte antiinflamatorii si
analgezice mai mari decat cele pe care le poate produce corpul singur – reducand astfel riscul de
deteriorare termica. Aceasta combinatie unica, alaturi de sincronizarea emisiilor continue si pulsante,
caracterizeaza MLS si il deosebeste de celelalte lasere de clasa IV.

TERAPIA MLS ( Multiwave Locked System) este o terapie noua, care se bazeaza pe
combinarea sincronizata a emisiei laser continue ( 808 nm) si pulsatile ( 905 nm) cu
potentarea reciproca a efectelor specifice antiinflamatoare si antalgice intr-o unda omogena
cu diametru larg ( 2 sau 5 cm), asigurand transferul energiei in adancime cu rezultate
imediate si de lunga durata asupra proceselor inflamatorii si dureroase.

3
 Este un aparat robotizat de laserterapie care exercita efect terapeutic puternic atat pentru
afectiunile cronice cat si pentru diferite inflamatii, permitand in acelasi timp o diminuare a
durerii prin efectul analgezic. Este foarte eficient in tratarea patologiilor specifice
tendoanelor si muschilor.
Indicatii terapeutice:
 ajuta la disparitia rapida a durerii, chiar si in cazul nevralgiilor acute;
 efect antiinflamator puternic;
 vindecarea rapida a fracturiilor si luxatiilor;
 recuperarea rapida a leziunilor musculo- tendinoase;
 tratarea rapida a edemelor;
 imbunatatirea imediata a circulatiei sanguine;
 vindecarea rapida a leziunilor supericiale( rani sau ulceratii);
Indicatii clinice:
– Patologii ale sistemului muscular, periartrita, epicondilita, dureri lombare,
sciatalgie, dorsalgie, dureri cervicale, gonalgie, miozita, artroza( coxartroza, gonartroza),
durerile umarului, artrita mainii si piciorului, intinderi musculare, luxatii, tendinite, bursita,
contuzii, echimoza, leziuni superficiale.
Avantaje:
 in numai 3-5 sedinte se obtine un efect intens de biostimulare;
 garanteaza un rezultat optim in tratamentul durerii si inflamatiei;
 tratamentul complet al patologiilor in 10 sedinte;
 fara dureri si fara efecte secundare.

M6 - Aparat cu laser de terapie MLS

robotizat

4
 Laserul de terapie M6 este un dispozitiv multi-
tinta robotizat, conceput pentru a tratarea pacientilor ce sufera de patologii care afecteaza o arie
larga, dar si pentru a efectua aplicatii automate. Trasatura distinctiva a M6 este functionarea
inovatoare multi-tinta. Rezultatele sunt mai bune si mai rapide decat cele generate de modalitatea
de scanare a produselor traditionale de terapie cu laser.

Afectiuni ce pot fi tratate cu aparatul cu laser M6:

 Fasciita plantara
 Neuromul
 Neuropatiile
 Artrita
 Leziunile sportive
 Leziunile ligamentelor si tendoanelor
 Durerile de spate si articulatii

5
  Tulburarile musculare
 Tendinita
 Ranile
 Umflarea post-chirurgicala
 Boala discului

Caracteristici tehnice:

 Grupa optica robotizata cu 3 surse MLS - putere de pana la 3,3 W

 Diametrul tinta de 5 cm este evidentiat de LED-uri rosii de eficienta inalta
 Ecran tactil grafic cu iluminare din spate
 Gestiunea simultana a doua canale independente
 Frecventa modulatiei impulsului MLS de la 1 la 2000 Hz cu trepte de 1 Hz
 Nivelul de putere 50% si 100%
 Ciclu de sarcini variabil sau fix
 Calculul automat al energiei emise conform parametrilor stabiliti

Tratamentele cu laser MLS pot varia, de la un tratament pe saptamana timp de sase saptamani,
pana la mai multe tratamente pe saptamana, pentru o perioada mai scurta de timp. Efectele
secundare sunt practic inexistente, deoarece laserul este neinvaziv, adica nu strapunge fizic
pielea.

Majoritatea oamenilor au rezultate bune dupa 1 pana la 3 sesiuni, iar un curs mediu de
tratamente dureaza intre 7 si 10 intalniri. Conditiile acute dispar rapid, de obicei intr-o singura
faza de tratament, in timp ce conditiile cronice pot fi controlate cu tratamente regulate

Laser terapie
55 rezultate123Înainte ›

6
EL12081 - FISIOLASER SCAN 500 - Plus LinePret: la cerere
SCANNING LASER THERAPY EL12081 - FISIOLASER SCAN 500 - Plus Line - gama de aparate
de laserterapie cu functie de scanare si ajustare automata a ariei de tratament; - 2 canale
independente; - suprafata maxima a zonei tratate: 400 cm2; - actionare automata a razei laser,
inclusiv setarea automata a ariei terapeutice; - ...
Publicat de: Mobilier si Aparatura Medicala, Timisoara - Informatii la: 0745316171; 0745070413

Laser de mare putere pentru aplicatii de profunzime - EL12087 FISIOLASER EXCELLENT

12 WPret: la cerere
HIGH POWER LASER THERAPY EL12087 FISIOLASER EXCELLENT 12 W - laser de mare putere
pentru aplicatii de profunzime; - putere de iesire: totala 12 W, fibra optica; - modalitate de comanda:
prin pedala; - domenii de utilizare: medicina sportiva, recuperare medicala, medicina generala si
dermatologie, patologii artro-reumat...
Publicat de: Mobilier si Aparatura Medicala, Timisoara - Informatii la: 0745316171; 0745070413

Aparat laserterapie MLS cu 2 sonde (3300mW şi 1100mW), model Mphi5 MLSPret:

neprecizat

Aparat portabil de laserterapie cu troliu, creat pentru tratamentul eficient al durerilor, inflamaţiilor,
hematoamelor şi edemelor. Terapia MLS, prin tehnologia de ultimă generaţie, combină emisiile
laser continue şi pulsatile într-o undă omogenă cu efect instantaneu în profunzime. ...
Publicat de: Nova Tech Med, Bucuresti - Informatii la: 0212501334

7
Lampă infraroșie 100 WPret: 83.00 Lei cu TVA inclus

• Ameliorează eficient simptomele răcelii, calmează durerile musculare și cele reumatice.• Spetru
infraroșu:780-1400 nm• Durata tratamentului: max 15 min• Distanța minimă: 40 cm• Reglare în 4 trepte a
direcției iradierii.• Foarte utilă și în cosmetică....
Publicat de: Newmed.ro, Brasov - Informatii la: 0769266247

in stoc

Laser profesional PHYSIOLASER 1000

11768,73 RON
Ref: 646-G3297


in stoc

Laser profesional PHYSIOLASER 500

9405,55 RON
Ref: 646-G3298

8
 
in stoc

Laser terapeutic semiconductor multifuncțional avansat

6598,06 RON

4726,37 RON
28%
Ref: 113-HY30DM-PRO

TabelLista

Pozitie

4 Articol(e)

ARATA

36

<< Laser și laserterapie fizioterapie

9
Laser terapie
55 rezultate123Înainte ›

EL12081 - FISIOLASER SCAN 500 - Plus LinePret: la cerere

SCANNING LASER THERAPY EL12081 - FISIOLASER SCAN 500 - Plus Line - gama de aparate de
laserterapie cu functie de scanare si ajustare automata a ariei de tratament; - 2 canale independente; - suprafata
maxima a zonei tratate: 400 cm2; - actionare automata a razei laser, inclusiv setarea automata a ariei
terapeutice; - ...
Publicat de: Mobilier si Aparatura Medicala, Timisoara - Informatii la: 0745316171; 0745070413

Laser de mare putere pentru aplicatii de profunzime - EL12087 FISIOLASER EXCELLENT 12 WPret: la
cerere

HIGH POWER LASER THERAPY EL12087 FISIOLASER EXCELLENT 12 W - laser de mare putere
pentru aplicatii de profunzime; - putere de iesire: totala 12 W, fibra optica; - modalitate de comanda: prin
pedala; - domenii de utilizare: medicina sportiva, recuperare medicala, medicina generala si dermatologie,
patologii artro-reumat...
Publicat de: Mobilier si Aparatura Medicala, Timisoara - Informatii la: 0745316171; 0745070413

Aparat laserterapie - Bipower Lux 6WPret: 6545 EUR

Aparat laserterapie - Bipower Lux 6W...

Publicat de: Info Med Expert, Iasi - Informatii la: 0332803417

10
Aparat laserterapie LTE1Pret: neprecizat

APARAT LASERTERAPIE LTE1 LTE1 - dispozitiv medical activ, de tipul non-invaziv este construit pentru
utilizare in scop terapeutic, efectele biologice induse de energia electromagnetica generata prin emisie
stimulata, din surse de lumina LASER (Infraroșii) cu lungimea de unda de 904 nM - cea mai bună valoare
pentru a...
Publicat de: EP Investment Group, Bucuresti - Informatii la: 0212240322

APARAT LASERTERAPIE - HENEPret: neprecizat

APARAT LASERTERAPIE - HENE Aparatura laserterapie de cabinet pentru scanare cu lumina laser Heliu-
Neon cu lungimea de unda de 632 nM. Pozitionarea motorizata pe inaltime si grad de inclinare , putere de 5
mW , scanare reglabila in frecventa , amplitudine si viteza in sensul vertical si orizontal; Timer electronic , al...
Publicat de: EP Investment Group, Bucuresti - Informatii la: 0212240322

Aparat laserterapie LIS 1050Pret: 1725.5 EUR

Business LineAparat pentru laserterapie echipat complet cu maner MLA1 (25 mW)...
Publicat de: Info Med Expert, Iasi - Informatii la: 0332803417

ViKare – 4 WPret: 4284 EUR

EleKta LineViKare calculeaza automat cantitatea de energie generata (in jouli), in functie de tipul aplicatiei,
tipul contactuluii si de cele 3 pozitii ale distantierului inclus.Noua serie de lasere ViKare este dotata cu fibra
optica pentru a conduce radiatiei laser puternica direct catre piele, fara nicio dispersie. A...
Publicat de: Info Med Expert, Iasi - Informatii la: 0332803417

11
Laser BIOquant NPret: neprecizat
Aparatul laser semiconductor BIOquant® N este un dispozitiv laser destinat pentru iradierea cavității nazale.
În timpul aplicării se iradiază sângele care curge prin vasele sanguine ale cavității nazale. Rezultatul este
îmbunătățirea parametrilor hemodinamici ai sângelui – reducerea vâscozității sân...
Publicat de: ORINRO, Oradea - Informatii la: 0359466335

Laser automat PR999 - 8 WPret: 14756 EUR

Laserul cu scanare automata permite tratarea unei zone largi, fara a fi nevoi de prezenta unui operator.Raza
laser este actionata de un motor ce genereaza oscilatii ce cresc suprafata zonei tratate cu 5%.Suprafata de
scanare maxima este de 400cm2Suplimentar aparatul permite conectarea unei sonde manuale mono sau
multid...
Publicat de: Info Med Expert, Iasi - Informatii la: 0332803417

Aparat de laserterapie cu un singur canal - EL12061 FISIOLASER IRDPret: la cerere

EL12061 FISIOLASER IRD - aparat de laserterapie cu un singur canal; - lungimea de unda: 905 nm; - sonda
laser inclusa: putere 25 mW; - afisaj graphic de mari dimensiuni pentru vizualizarea parametrilor (240 x 128
pixeli); - ajustarea timpului de tratament: 1 – 99 min; - sensor pentru detectia emisiilor IR; - frecven...
Publicat de: Mobilier si Aparatura Medicala, Timisoara - Informatii la: 0745316171; 0745070413

12
Laser KPret: 1800 EUR

Echipament de terapie cu laser infrarosu cu 1 canal. Dispune de 82 de programe de terapie presetate de

producator. Caracteristici tehnice: Putere maxima consumata din retea: 15VA; Timp pentru tratamente
programabil: 1 la 90 min; Frecventa programabila in impulsuri: 10 - 10.000Hz; Conector de securitate: DIN;
Lung...
Publicat de: BizMED, Oradea - Informatii la: 0359440465

Aparat laser CO2 fractionatPret: 54190 RON cu TVA

Laserul CO₂ fractionat este un tratament non-chirurgical, conceput pentru a trata diferitele afectiuni ale pielii,
cum sunt ridurile, liniile fine, pigmentarea, si multe altele. Tratamentul se poate realiza pe fata, gat, sub ochi,
buze superioare, brate, barbie si alte zone ale corpului. Utilizati laserul...
Publicat de: Bliss Cosmetics, Gheorgheni - Informatii la: 0757434060

Lasermed 2200Pret: 2356.2 EUR

Prestige LineEchipament pentru terapie laser cu 2 ieşiri independente, functie de stabilire automată a timpului
de tratament, ‰n conformitate cu energia necesara şi zona selectată, indicarea puterii emise ‰n funcţie de timp
şi de zona de tratament.Echipat complet cu maner MLA1 (25 mW) cu senzor de pornire...
Publicat de: Info Med Expert, Iasi - Informatii la: 0332803417

Aparat laserterapie - Crystal Yag 1064 DPret: 14161 EUR

Aparat laserterapie - Crystal Yag 1064 D...

Publicat de: Info Med Expert, Iasi - Informatii la: 0332803417

ViKare – 8 WPret: 7021 EUR

13
EleKta LineEchipament pentru terapie laser cu 1 ieşire, cu indicatie in inflamatiile acute, cronice si
degenerative. Acest aparat dispune de un software care poate fi utilizat de catre toate categoriile de utilizatori,
avand comenzi usoare, care pot fi utilizate rapid si usor.ViKare calculeaza automat cantitatea de en...
Publicat de: Info Med Expert, Iasi - Informatii la: 0332803417

Aparat laserterapie MLS cu 2 sonde (3300mW şi 1100mW), model Mphi5 MLSPret: neprecizat

Aparat portabil de laserterapie cu troliu, creat pentru tratamentul eficient al durerilor, inflamaţiilor,
hematoamelor şi edemelor. Terapia MLS, prin tehnologia de ultimă generaţie, combină emisiile laser
continue şi pulsatile într-o undă omogenă cu efect instantaneu în profunzime. ...
Publicat de: Nova Tech Med, Bucuresti - Informatii la: 0212501334

Aparat laserterapie - Crystal Yag 1064Pret: 23562 EUR

Aparat laserterapie - Crystal Yag 1064...
Publicat de: Info Med Expert, Iasi - Informatii la: 0332803417

SONDE LASER pentru APARATELE FISIOLASERPret: la cerere

SONDE LASER pentru APARATELE FISIOLASER EL0028 SONDA 1 dioda, 25 mW EL0029 SONDA 1
dioda, 50 mW EL0030 SONDA 1 dioda, 100 mW EL0031 SONDA 3 dioda, 75 mW EL0032 SONDA 3 dioda,
150 mW EL0033 SONDA 3 dioda, 300 mW EL0034 SONDA 5 dioda, 125 mW EL0035 SONDA 5 dioda,
250 mW EL0036 SONDA 5 dioda, 500 mW EL0037 SONDA 8 dioda, ...
Publicat de: Mobilier si Aparatura Medicala, Timisoara - Informatii la: 0745316171; 0745070413

14
Lampă infraroșie 100 WPret: 83.00 Lei cu TVA inclus

• Ameliorează eficient simptomele răcelii, calmează durerile musculare și cele reumatice.• Spetru
infraroșu:780-1400 nm• Durata tratamentului: max 15 min• Distanța minimă: 40 cm• Reglare în 4 trepte a
direcției iradierii.• Foarte utilă și în cosmetică....
Publicat de: Newmed.ro, Brasov - Informatii la: 0769266247

15
16
17
18
 ERAPIA TECAR
Tehnologia de ultimă generaţie care stimulează autovindecarea

Cel mai modern tratament la ora actuală, TECAR terapia este un echipament
electronic capabil să genereze un curent sinusoidal de înaltă frecvenţă ce va fi aplicat
pe corpul pacientului prin intermediul a doi electrozi din inox, pentru transferul
de energie capacitiv şi rezistiv.

Aparatul este echipat cu un sistem de detecţie automată şi afişare a

nivelului de energie în transferul către pacient pentru optimizarea tratamentului, indicând
terapeutului punctul optim de aplicare şi de repetabilitate a tratamentului.
Greutatea şi dimensiunile noului dispozitiv pentru terapia prin diatermie TECARINA au fost reduse la
niveluri care să permită transportul în condiţii de siguranţă; geanta cu care este echipat dispozitivul
permite totodată depozitarea şi organizarea tuturor accesoriilor.

CARACTERISTICI SPECIALE ALE DIATERMIEI DE CONTACT

 Aplicarea unei energii electromagnetice de înaltă frecvenţă

 Efect în profunzime (mult mai mare ca prin alte metode de tratament)
 Mult mai eficient – ÎNJUMĂTĂŢEŞTE timpul de tratament
 Produce vibraţie moleculară
 Rezultate în încălzirea în profunzime
 Folosită să genereze caldură în ţesuturile corpului
 Capabilă de încălzirea unor volume mari şi mici de ţesuturi
 Cauzează atât efecte termice cât şi non-termice

19
 Terapia TECAR - tehnologia pusă în slujba vindecării nu mai este o noutate, ci o realitate. Cercetarea
continuă în fizioterapie a permis introducerea a unor aparate inovatoare, cu o înaltă eficacitate
terapeutică, care au revoluţionat abordarea recuperării şi vindecării, facilitând munca
fizioterapeuţilor şi a medicilor.

AVANTAJE, INDICAŢII ŞI CONTRAINDICAŢII

AVANTAJE

TECAR terapia este o terapie non invazivă şi nedureroasă care provoacă pacientului o senzaţie
plăcută şi relaxantă. Solicită puternic mecanismele celulare şi măreşte activarea proceselor naturale
de auto-reparare şi antiinflamatorii, ajungând în straturile profunde. Este posibilă efectuarea
aplicaţiilor imediat după trauma sau în faza acută a unui proces inflamator, garantând rezultate
notabile în timpi scurţi.

INDICAŢII

 Terapia TECAR este indicată în particular patologiilor sistemului osteo-mio-articular

 Lombalgie - Lombosciatalgie
 Tendinopatie - Tenosinovite - Peritendinite
 Bursite
 Capsulite, Fasceite
 Patologii osteocondrale
 Contracturi, întinderi şi leziuni musculare
 Traume discorzive şi contuzionale
 Efecte secundare (sechelare) ale tenorafiei, Bolii Quervain şi Dupuytren
 Codopatie patelară
 Coxartroză
 Periartrita umărului
 Pinteni calcanieni

Efectul terapeutic al terapiei TECAR va fi maximizat când operatorul acompaniază

aplicaţia energetică cu o mobilizare la punct în funcţie de zona corporală tratată sau
de patologia subiectului.

20
 CONTRAINDICAŢII

 Pacemaker
 Graviditate
 Insuficenţă venoasă
 Cancer osos
 Osteoporoză
 Hematoane recente

PRINCIPIU DE FUNCŢIONARE
Terapia TECAR este o terapie endotermică introdusă recent în terapia fizică care are
ca principiu stimularea din interior a structurilor biologice și a mecanismelor naturale
de vindecare şi autoapărare prin aplicarea de energie electromagnetică de o anumită
formă.

Principiul de funcţionare se bazează pe principiul fizic al condensatorului. Condensatorul este

reprezentat de doi electrozi opusi şi conectati la un generator. Generatorul încarcă două armături cu
polarităţi opuse, pozitivă şi negativă, aceasta va cauza în segmentul de corp aflat între cele doua
armături un curent de mişcare a încărcăturilor prezente în substrat. Mişcarea va fi indusă pentru
efectul de atracţie dintre armăturile de semn opus şi respingerea dintre armăturile de semn egal, deci
va rezulta o acumulare de încărcături pozitive sub armatura încărcată negativ şi de încărcături
negative sub armatura încarcată pozitiv.

În momentul în care generatorul va inversa polaritatea încărcăturilor celor două armături, substratul
va fi inundat de o nouă mişcare a sarcinilor inversate faţă de precedent. Întrucât inversarea polarităţii
se face de 470.000 de ori pe secundă se poate uşor intui transferul energetic rezultat şi motivul pentru
care se creează o căldură endogena.

21
 Tehnica de tratament

Principiul condensatorului este aplicat pe corpul uman prin doi electrozi, unul este o placă de otel
inox care se pune la punct fix pe toată durata tratamentului, iar cu celălalt electrod circular operatorul
se aplică pe corp prin masaj usor, diametral opus faţă de placă şi în continuă mişcare pe toată durata
tratamentului.

Toată porţiunea de segment corporal cuprinsă între cei doi electrozi va fi afectată de transferul
energetic. Electrodul circular activ poate fi capacitiv (electrod metalic îmbracat cu material izolant)
sau rezistiv (electrod metalic fără îmbrăcăminte).

Interacţiunea cu corpul uman

Corpul uman reacţioneaza în modalităţi diferite, în funcţie de tipul de electrod circular activ
utilizat.Transferul energetic se face prin traversarea ţesuturilor moi (muşchi, vase sanguine şi
limfatice, ţesut adipos) cu capacitivul sau prin ţesuturi de rezistenţă mare (oase, tendoane mari,
cartilagii, ţesut seros) cu rezistivul.

REGLAREA PUTERII

Nivel energetic JOS - 50 - 100W – Atermic

Efecte:

 biostimulant şi analgezic,
 creşte ritmul biologic, biostimularea celulară şi consumul de oxigen,
 îmbunătăţirea microcirculaţiei arterio venoasa şi limfatică, fără dilatarea vaselor.

Nivel energetic MEDIU - 100 - 200W – Uşor termic

Efecte:

 hiperemizant, vascularizare continuă,

 efect biostimulant, dar asociat cu creşterea temperaturii locale şi fluxului sanguin
 microhiperemie în precapilare şi capilare din dermă şi muşchi.

Nivel energetic ÎNALT - 200 - 300W - Termic

Efecte:

 creşte metabolismul celular,

 hiperteremic - efectul biostimulant descreşte cu creşterea vasodilataţiei şi a fluxului sanguin şi
limfatic ceea ce face ca efectul endotermic să fie evident.

22
Cum funcţionează terapia TECAR?

Terapia TECAR este o terapie noninvazivă şi nedureroasă, care provoacă o senzaţie plăcută şi
relaxantă, cu toate că stimulează mecanismele celulare şi activează procesele naturale de
autovindecare acţionând în straturile profunde. Se poate aplica imediat după traumă sau în faza acută
a unui proces inflamator, cu rezultate evidente şi vindecare în cel mai scurt timp posibil.
Terapia TECAR se bazează pe stimularea din interior a structurilor biologice și a mecanismelor
naturale de vindecare şi autoapărare, prin aplicarea de energie electromagnetică de o anumită
intensitate, prin intermediul principiul fizic al condensatorului.

Principiul condensatorului se aplică pe corpul uman prin doi electrozi, dintre care unul este o placă
de oţel inoxidabil ce se fixează la punct fix pe toată durata şedinţei, iar celălalt este un electrod
circular diametral opus faţă de placă şi aflat în continuă mişcare, prin care fizioterapeutul aplică pe
zona afectată un masaj uşor. Zona corporală cuprinsă între cei doi electrozi va fi afectată de transferul
energetic.

23
 Marul

este unul dintre cei mai cultivați pomi fructiferi din lume, existând mai mult de 7500 de
soiuri ce prezintă o gamă variată de caracteristici (cu privire la culoare, dimensiune etc., în
funcție de cerințele pieței); fructele mărului se coc toamna.
Merele domestice sunt în general obținute prin altoire, în timp ce merele sălbatice cresc cu
ușurință din semințe. Durează aproximativ 4-5 ani până pomul va reuși să producă primul
fruct; modul de culergere este în majoritatea cazurilor manual. În anul 2010 aproximativ 69
milioane de tone de mere au crescut la nivel global, China producand aproape jumatate din
aceasta cantitate.
Coaja merelor coapte este în general roșie, galbenă, verde sau roz, dar pot exista și soiuri bi-
sau tri- colorate sau chiar cu coaja roșiatică. Aceasta este acoperită cu un strat protector de ceară
epicuticulară, iar miezul este în general de culoare alb-galbui, dar pot fi întalnite și unele de
culoare roz sau galbene.

Depozitare
Când sunt comercializate, merele pot fi depozitate chiar timp
de câteva luni în încăperi cu atmosfera controlată(concentrații
mari de dioxid de carbon și fitrare ridicată a aerului) pentru a
întârzia coacerea indusă de etilena (care ajunge la nivele ridicate).

Deși nu multă lume cunoaște acest aspect, procesul de coacere

continua când fructul este îndepartat din aceste depozite (de 6-10
ori mai repede in comparatie cu refrigerarea).
Pentru depozitarea merelor la domiciliu, majoritatea soiurilor
pot fi pastrate timp de aproximativ 2-3 saptamani când sunt
amplasate in zona cea mai rece a frigiderului (sub 5 C); există însa și
soiuri care se mențin chiar un an în condiții corespunzătoare.
Trebuie sa alegeți mere proaspete, coapte, cu textura fermă
când le achiziționați din magazine/piață.
Evitați-le pe cele cu urme de presiune, deoarece prezintă
modificări ascunse ale consistenței pulpei.
Trebuie să le spălați cu apă rece înainte de a le consuma
pentru a îndepărtă orice urmă de praf și reziduuri de
pesticide/fungicide.
Se pare că acest aspect este deosebit de important, deoarece mărul este considerat drept unul dintre
cele mai puternic contaminate produse cu pesticide (organofosfor si organoclor).
Mod de consum
În primul rând, trebuie să aflați ca două treimi din fibre și o mulțime de antioxidanți se află în
coaja fructului, prin urmare este indicat să păstrați coaja.
Cea mai potrivită modalitate de consum este ca atare, în stare naturală. Îl puteți tăia cu un cuțit în
două jumatăți sau în cuburi, evitând porțiunea cu seminte.
În cazul în care nu este consumat imediat, mărul devine maroniu (decolorare enzimatică maronie) la
expunerea cu aerul din cauza conversiei în forma de oxid feric din cea de oxid feros - este vorba

24
de transformarea substanțelor fenolice în melanină în contact cu oxigenul (în acest sens, le puteți
păstra un timp după tăiere în apă curată alături de câteva picături de lămâie).
Puteți însă să preparați din mere și gem/jeleu, plăcintă, prăjitură, compot sau salată de fructe, dar și
suc sau conserve, oricare variantă aleasă reprezentând o metodă bună de valorificare.
Merele pot fi consumate coapte, fierte sau chiar uscate și apoi consumate în stare reconstituită
(adaugând apa sau alt lichid).
Merele pasate sunt cunoscute drept sos de mere. Se pot utiliza chiar la prepararea felurilor de
mancare cu conținut de carne. Sucul de mere poate fi băut nefiltrat (cidru de mere in America de
Nord) sau filtrat, dar poate fi si fermentat pentru a obține vin sau oțet.
Prin distilare se pot obtine o serie de băuturi alcoolice iar din semințe de mar si pectină rezultă ulei.
Pentru copii, sunt extrem de plăcute merele glazurate (învelite într-un strat de sirop de zahăr
cristalizat) sau cele asezonate cu caramel.

"Mărul este introdus încă de la început în alimentația copilului deoarece este un fruct ușor
digerabil și hrănitor.
Vârsta la care este introdus mărul în alimentația copilului este strâns
legată cu modul de preparare al acestuia, suc din măr, piure, sau bucățele de
măr copt.
Până la vârsta de 8 luni mesele trebuie sa fie gatite fiert, coapte sau la
aburi sub formă de piureuri iar sucul din măr poate fi introdus în meniul
copilului înca din a 6-a luna de viață pentru combaterea constipației și a
problemelor digestive.
Bucățile de măr se introduc în alimentație după vârsta de 1 an.
Mărul este bogat în fibre, vitamina C, A, B1, B2, B9 și vitamina E și
minerale ca: potasiu, calciu, magneziu, seleniu, fier, zinc. Cantitatea de măr
necesara unui copil pe zi este de 2 fructe."

25
 FIȘA ANALITICĂ ÎN RECUPERAREA DE TRAUMATISME

ZIUA/ /LUNA/ /ANUL/

TIMPUL TENSIUNEA
Ortostatism șezut Hta hta

Înainte după înainte după

26
 Periostita este o inflamație acută sau cronică a periostului și a osului adiacent.

Periostului este o membrană conjunctiv-fibroasă, bogat vascularizată și inervată,

situată la suprafața oaselor.

Cauze

O periostită poate fi antrenată prin extinderea unei osteite (infecție microbiană a unui
os) la periost sau prin jocuri, responsabile de microtraumatisme.

Simptome și tratament

O periostită se manifestă printr-o umflatură și durere a zonei afectate. Ea se tratează

prin odihnă, ședințe de kineziterapie, folosind încălțăminte care amortizează șocurile și
prin administrarea de medicamente antiinflamatoare.
Sinonim: osteoperiostita(inflamație acută sau cronică a periostului ).

Semne și simptome

27
• Durere și rigiditate de-a lungul tendonului lui Ahiledimineața.
• Dureri de-a lungul tendonul sau în călcâi, dureri ce se agravează cu activitatea fizică.
• Edemațierea tendonului
• Osteofitele

2.Acrocianoza

Acrocianoza este sindrom de boală manifestat prin colorație albastru-violacee (cianoza)

a extremităților (urechi, mâini, picioare) și uneori a feței, permanentă și mai puțin
dureroasă, accentuată de frig, care apare în context familial, afectând de obicei sexul
feminin. Se poate însoți de hiperhidroză(ranspirație abundentă anormală), keratoză pilară(
o afecțiune dermatologică și constă în porțiuni de piele aspră, solzoasă la nivelul foliculilor
firelor de păr ...)și de infiltrarea extremităților(acrocianoza colorație albastru-violacee
(cianoza) a extremităților accentuată de frig).
Această afecțiune este cauzată de un spasm al vaselor cutanate mici (capilare și venule),
provocând o încetinire locală a circulației sângelui. Într-adevăr, acrocianoza este însoțită
adesea de perturbări ale ciclului menstrual. Acrocianoza se observă câte odată în cadrul
bolii lui Raynaud.

Simptome si evoluție .

Cianoza se accentuează cu frigul și umiditatea, care pot chiar provoca unele dureri
ușoare. Ea se mai agravează în caz de emoție. Cianoza poate depăși extremitățile corpului
și poate atinge coapsele și antebrațele. Adesea i se asociază transpirația și răcirea
pielii. Evoluția este de obicei benignă, ameliorarea survenind spontan cu timpul. Evoluția
este cronică, cu exacerbări iarna.
Tratamentul

Cel mai eficace constă în evitarea expunerii la frig,vitaminoterapie, fitoterapie).

28
 Sindromul Algodistrofic al membrului inferior

Sindrom dureros al unei mâini, unui picior, chiar al unui membru întreg,
cu tulburări vasomotorii și trofice, și demineralizare osoasă pronunțată.

Algodistrofia rezultă probabil dintr-o perturbare de funcționare a nervilor simpatici

ai unui membru. Instalându-se în urma unui traumatism(fractură, entorsă), a
unei intervenții chirurgicale sau fără cauză aparentă, algodistrofia atinge cel mai
des membrele inferioare, dar poate atinge membrul superior (sindromul umăr-mână după
un infarct miocardic, de exemplu).

Simptome și diagnostic

- Apare progresiv o neputință dureroasă a mâinii, piciorului, chiar a întregului

membru. Se observă atunci o demineralizare osoasă pronunțată și întinsă, asociată, în
primul moment, cu o umflare a țesuturilor moi însoțită de încălzire locală, apoi, în a
doua fază, cu o răcire și o retracție a acestora, la originea unei rigidități a
articulației.

Diagnosticul clinic

Se bazează pe caracterul extrem de deosebit al durerilor și pe tulburările trofice.

Modificările la nivelul masei osoase pot fi puse în evidență cu ajutorul scintigrafiei, apoi
diferitelor procedee de imagistică (absorbtiometrie bifotonică, scanografie).

Tratament și prognoză

29
 Tratamentul recomandă, înainte de toate, punerea în repaus a segmentului de membru
afectat: utilizarea unui baston sau a unei cârje este cel mai sigur mijloc de a suprima
durerile provocate de o algodistrofie a genunchiului sau piciorului.

Simptomele încetează foarte des în mod spontan între 6 și 18 luni. Dar calcitonina,
vasodilatatoarele și anesteziile locoregionale prin blocaj nervos simpatic sunt utilizate
frecvent pentru a grăbi ameliorarea. O reeducare a mersului poate ajuta să se reducă
anchiloza.
Un oarecare grad de rigiditate poate persista ca sechelă definitivă, chiar atunci cand
algodistrofia atinge mâna, retracțiile fixează degetele în forma unei gheare ireductibile.

3.Artroza cronică

Poate să apară după unul sau mai multe episoade acute, iar durerea este mai puțin
violentă, dar continuă, intensificată de eforturile depuse și, adesea, de la statul în picioare
pentru o lungă perioadă de timp.

Cauze frecvente

Pozițiile incorecte reprezintă motivul cel mai frecvent pentru care vertebrele cervicale
se inflamează și încep să provoace dureri.
Când țineți gâtul îndoit vertebrele gâtului sunt supuse unui efort considerabil.

Suprasarcina la care mușchii sunt supuşi timp de mai multe ore conduce la o
acumulare de substanțe toxice care cauzează inflamația, limitarea mobilității şi durerea.

Este posibil ca la origine să fie o predispoziţie genetică, ceea ce face ca unele persoane
să aibă un cartilaj mai puțin rezistent comparativ cu altele.

O problemă hormonală poate explica de ce la femei artroza apare de obicei după

menopauză.

Traumatismele mici și continue, cum ar fi cele datorate activităților de muncă sau de

sport, sunt, probabil, motivul pentru care, înainte de vârsta de 45 de ani, bărbații suferă de
artroză mai mult decât femeile.

1.Prevenire. 2.Tratament .

1.Prevenire.Una din cauzele artrozei este uzura excesivă a articulaţiilor datorată unei
suprasolicitări a acestora.
Astfel, sunt necesare:
-controlarea greutăţii corporale: artroza este mult mai frecventă în rândul
persoanelor obeze faţă de persoanele care au o greutate normală. S-a calculat că, atunci

30
când ne sprijinim pe un singur picior, 1 kg de greutate în exces pune pe șold o presiune
egală cu 4,4 kg.

-desfășurarea unei activităţi fizice regulate: exerciţiile de întărire sau întindere musculară,
aplicate cu atenție ajută la reducerea durerii. În schimb, multe persoane cu artroză nu
desfăşoară o activitate fizică utilă din cauza unui instinct de conservare a articulaţiei
afectate atenuarea episoadelor mai dureroase ale artrozei cu medicamente și alte măsuri
evitarea supunerii articulațiilor la traumatisme repetate: unele tipuri de profesii și sporturi
supun articulaţiile la traumatisme frecvente, care predispun la boli evitarea unor poziții
incorecte: unele mișcări de ridicare a unor greutăți, de aşezare sau de ridicare în picioare,
respectiv de mers supun articulațiile unui efort care nu este necesar.
2.Tratament. Pentru calmarea durerii poate fi necesar un tratament zilnic cu
analgezice. De asemenea, sunt utile şi medicamentele antiinflamatorii și miorelaxante luate
întotdeauna sub supraveghere medicală stricta.

Contractura Dupuytren

Contractura Dupuytren sau boala lui Dupuytren reprezintă o îngroșare și scurtare

anormală a aponevrozei palamare, ducând la pierderea elasticității acesteia.

Contractura Dupuytren este caracterizat prin contractări anormale ale degetelor mîinii
sau chiar blocarea lor. În cazuri grave, această afecțiune poate duce chiar la deformări ale
degetelor. Cele mai afectate degete sunt inelarul și degetul mic (degetele 4 si 5).

Cauze

Cauza exactă a contracturii Dupuytren este necunoscută, însă pot fi implicați anumiți
factori biochimici care afectează țesutul conjunctiv al palmei. În cazul acestei afecțiuni,
tendoanele nu sunt afectate, iar leziunile și suprasolicitarea mâinii nu reprezintă factori de
apariție.

Factorii probabili care pot produce contractura Dupuytren sunt:

- Cosumul excesiv de alcool;
- Diabetul zaharat;
- Epilepsia și convulsiile;
- Fumatul.

Contractura Dupuytren este o afecțiune ereditară, putând fi moștenit în familie. Boala lui
Dupuytren are o frecvență mai crescută în rândul bărbaților decatâ al femeilor, în special
la cei cu vârste de peste 40 de ani. Riscul de dezvoltare a acestei boli crește o data
cu vârsta. Simptome

31
Primul simptom pentru majoritatea pacienților constă în apariția unuia sau mai
multor noduli în palmă, sub piele. Inițial, nodulii sunt însoțiți de senzația de durere,
dar aceasta dispare în cele din urmă.

Nodulii determină formarea unor benzi de țesut dur sub piele. Aceste benzi inflexibile
determină degetele să se îndoaie spre interiorul palmei. Pe măsură ce boala evoluează,
devine din ce în ce mai dificil ca degetele să fie îndreptate.

Degetul mic și inelarul sunt cele mai afectate. Ambele mâini sunt, de obicei,
implicate, deși una poate avea simptome mai severe decât cealalată.

Persoanele afectate de boala lui Dupuytren pot avea dificultăți în ridicarea

obiectelor mari sau la plasarea mâinilor în buzunare. De asemenea persoanele
afectate pot întâmpina dificultăți la purtarea mănușilor, manipularea
monedelor sau a strângerii mâinilor.

Diagnostic

Medicul trebuie să examineze mâinile, articulațiile și degetele, pentru a observa

prezența zonelor cu noduli și numărul acestora. Pacientul va fi rugat să întindă mâinile pe
masa de examinare pentru a se observa funcția acestora. De asemenea, persoana evaluată
poate fi rugată să apuce diferite obiecte cu mâna.

În funcție de severitatea bolii, aceasta se poate clasfica în trei tipuri, astfel:

Tipul 1: O formă foarte agresivă a bolii, ce afectează doar 3% din persoanele diagnosticate
cu contractura Dupuytren. Afectează în general bărbații cu vârste sub 50 de ani, ce au în
istoricul familial această afecțiune. Acest tip este adesea asociat cu alte afecțiuni și poartă
denumirea de diateza lui Dupuytren.

Tipul 2: Este cel mai frecvent tip de boală și afectează, de obicei, doar palma. Apare, în
general, la persoanele cu vârste mai mari de 50 de ani. Acest tip poate fi agravat de alți
factori, precum diabetul.

Tipul 3: Este cea mai ușoară formă de contractură Dupuytren și reprezintă o formă
comună printre diabetici. De asemenea, poate fi cauzată de anumite medicamente,
precum anticonvulsivantele luate de persoanele cu epilepsie. Acest tip nu duce la
retractarea completă a degetelor și nu este ereditar.

Tratament

Nu există un tratament curativ permanent pentru contractura Dupuytren. În multe

cazuri, tratamentul nu este necesar, atât timp cât contracția este ușoară, nu provoacă
disconfort și nu progresează cu o rată care ar putea împiedica o persoană să își desfășoare
activitățile obișnuite.
32
 Medicamentele pentru contractura Dupuytren se adrezează cazurilor mai puțin
severe, cu noduli mici. Medicul poate recomanda injecțiile cu corticosteroizi.

Corticosteroizii reprezintă medicamente cu un puternic efect antiinflamator, care

reduc tumefierea și inflamația. Acest tratament poate diminua și durerea și poate
împiedica agravarea situației.

Chirurgia poate fi efectuată dacă medicamentele nu sunt utile și dacă există o

contracție articulară ce interfereaza cu utilizarea mâinii în activitățile cotidiene. În unele
cazuri, arterele și nervii pot fi afectați și există riscul de leziuni nervoase și arteriale.

În acest caz chirurgia este efectuată, în mod obisnșuit, sub anestezie locală sau
generală. Chirurgia poate ajuta la recăștigarea funcției mâinii. Intervenția chirurgicală se
referă la tăierea țesutului conjunctiv pentru a elimina tensiunea.

Intervenția chirurgicală pentru boala lui Dupuytren poate avea și riscuri.

Complicațiile intervenției chirurgicale sunt rare, dar pot să includă:
- Infecția locului de incizie;
- Leziuni la nivelul nervilor și vaselor de sânge ale mâinii;
- Rigiditate permanentă a degetelor.

După intervenția chirurgical, disconfortul și inflamia mâinii sunt efecte secundare

normale. Ridicarea mâinii deasupra nivelului inimii și flexarea degetelor pot ajuta la
ameliorarea edemului, rigidității și durerii, dar și la accelerarea
recupeării. Recuperarea după intervenție poate dura câteva luni.

Majoritatea pacienților își pot mișca mai bine degetele după operație, dar, cu toate
acestea, condiția revine în aproximativ 20% din cazuri.

O procedură mai putin invazivă, numită aponevrotomie(secțiune chirurgicală a unei

aponevroze) cu ac, este o alternativă la chirurgia tradițională. În loc de o incizie deschisă,
se utilizează capătul unui ac ascuțit pentru a tăia benzile groase de sub piele.

Această intervenție poate ajuta la recuperarea mai rapidă. Cu toate acestea, această
tehnică chirurgicală nu este indicată în cazurile severe de contractură Dupuytren. Riscul
aparițiilor complicațiilor severe este foarte mic, dar există riscul de afectare a nervilor, a
vaselor de sânge sau a tendoanelor.

Această tehnică poate să aibă rezultate foarte bune dacă este asociată cu
corticoterapia(reprezintă tratamentul cu corticoizi de sinteză).

Terapia fizică și terapia ocupațională pot fi necesare după intervenția chirurgicală pentru a
recâștiga funcția corectă a mâinii.

Concluzii

33
 Contractura Dupuytren nu este neapărat o condiție periculoasă, dar poate duce la
impotență funcțională dacă devine severă. Simptomatologia este diferită în cazul fiecărei
persoane afectate, astfel poate varia de la ușoară la sever.

În unele cazuri, afecțiunea nu creează dificultăți în desfășurarea activităților și poate fi

lăsat netratată, dar în alte cazuri, fără tratament, poate duce la impotență funcțională.

Medicul trebuie anunțat imediat, dacă apar urmatoarele semne:

- Prezența unuia sau mai multor noduli în palmă, indiferent dacă sunt însoțiți sau nu de
durere;
- Dacă există dificultate la îndreptarea degetelor;
- Dacă apar dificultăți în apucarea obiectelor;
- Dacă plasarea mâinii întinse pe o suprafață plană este imposibilă;
- Dacă există impotență funcțională a mâinii.

MALADIA BURGER,ACROCIANOZA,NEVRALGIA

Boala lui Burger, numită și trombangeita obliterantă, este o inflamație a pereților

vaselor de sânge, cu formarea de cheag, îngroșare și cicatrizare a pereților vaselor, și în
final, închiderea vaselor.
Picioarele sunt, în general, primele afectate, însă schimbări se petrec și în vasele
sangvine de la mâini și în cele din urmă, în tot corpul.

Simptomul inițial este adesea o răceala persistentă a extremităților. Pot fi simțite, de

asemenea, amorțeala, sensibilitate și dureri. Picioarele se pot învineți când sunt coborâte
pentru mult timp. Mai poate fi prezent și fenomenul Reynaud, claudicția
intermitentă și gangrena.

Din cauza atrofierii, se poate înregistra o scădere în mărimea piciorului.Frecvent o

întâlnim între 20 și 45 de ani.

Boala lui Burger poate necesită amputarea ambelor extremități inferioare și, uneori, și a
extremităților superioare dacă nu se renunță la fumat.

Tratament

1.Tutunul NU trebuie folosit sub nici o formă, întru-cât produce vasoconstricție și

favorizează, se pare, existența bolii. Boala Burger apare rar la nefumători.

34
2.Cuagularea crescută a sângelui prezintă riscul în producerea bolii. Folosiți o dietă săracă
în grăsimi și o hidratare bună. Ceapa poate fi folositoare, deoarece produce o reducere a
coagulării sangelui.

3.Îmbracați-vă bine, acordând atenție în special extremităților. Picioarele și brațele trebuie

să aibă tot atâtea straturi de îmbrăcăminte ca și trunchiul, pentru a asigura o circulație
fluctuantă. Frigul duce la vasoconstricție și înrăutățește simptomele. Iarna purtați mănuși
și încălțăminte călduroasă.

4.Tensiunea nervoasa accentuează uneori durerea. Exercițiul fizic neutralizeaza stresul și

îmbunătățește totodată circulația. Faceți din exercițiile fizice o obișnuință zilnică.

5.Extremitățile trebuie protejate de infecții și traume. Nu umblați desculț. Rănile se

vindecă mai greu și se poate produce gangrena și din cauza fluxului sangvin scăzut.

6.Exercițiul fizic și nivelurile de activitate ale unui individ, pot avea un efect benefic
sau dăunator asupra circulației sale. Exercițiul fizic duce la creșterea fluxului
sangvin în artere, printr-o contractare și o relaxare alternativă a mușchilor, acest
lucru, ducând la rândul lui, la o contractare și dilatare a vaselor de sânge. El
este, în același timp, unul dintre cei mai importanți factori în menținerea
circulației colaterale(“inmugurirea” unor noi arteriole și capilare din arterele
din care provin pentru a ajuta la suplinirea irigației sangvine într-o zonă de
blocaj). Mersul pe jos este unul dintre cele mai bune exerciții pentru a stimula
fluxul sangvin în picioare.

Exercițiile Burger sunt adesea prescrise pacienților cu tulburări vasculare:

a) Stând în pat în decubit dorsal, ridicați picioarele deasupra nivelului inimii
timp de 2 minute sau până încep să se deschidă la culoare.
b) Stați în poziția șezâd la marginea patului, astfel încât să puteți balansa
picioarele fără a atinge podeaua. Mișcați picioarele și gleznele timp de 3 minute
sau cât e nevoie pentru ca picioarele să se coloreze ușor în roz.
c) Stați din nou în decubit dorsal în repaos timp de 5 minute.
Repetați exercițiile – fiecare de câte cinci ori- de trei ori pe zi.
Forta gravitațională golește și umple vasele de sânge, alternativ, ducând la
dezvoltarea vaselor sangvine colaterale.

7.Scaunele trebuie să fie de o înălțime la care să nu producă o flexiune a genunchilor într-

un unghi ascuțit. Nu stați multă vreme fără a vă ridica și umbla. Lungimea fațetei
scaunului trebuie să fie mai scurta cu 2-3 cm de spațiu între marginea lui și locul de
flexiune a genunchilor.

8.Femeile ar trebui să nu poarte centuri și, de asemenea, să evite pantofii strâmți.

35
9.Ar trebui folosită o saltea tare în locul în care vă odihniți. O saltea moale poate îngădui o
flexiune a trunchiului în șolduri, într-o măsură suficientă pentru a stârni circulația
sângelui către picioare.

10.Pacientul nu trebuie sa stea niciodată picior peste picior, întru-cât aceasta produce
presiune asupra vaselor sangvine periferice.

Tratament clasic pentru boala Burger:

-vasodilatatoar;-stimularea măduvei spinării

-compresia intermitentă a brațelor și picioarelor pentru a stimula fluxul de sânge spre

extremități;-amputație dacă apare o infecție sau cangrenă.

Acrocianoza

Acrocianoza este sindrom de boală manifestat prin colorație albastru-violacee

(cianoza) a extremităților (urechi, mâini, picioare) și uneori a feței,
permanentă și mai puțin dureroasă, accentuată de frig, care apare în context familial,
afectând de obicei sexul feminin. Se poate însoți de hiperhidroză, keratoză pilară și de
infiltrarea extremităților.

Această afecțiune este cauzată de un spasm al vaselor cutanate mici (capilare

și venule), provocând o încetinire locală a circulației sângelui. într-adevăr, acrocianoza
este însoțită adesea de perturbări ale ciclului menstrual. Acrocianoza se observă câte odată
în cadrul bolii lui Raynaud.

Simptome si evoluție

Cianoza se accentuează cu frigul și umiditatea, care pot chiar provoca unele dureri
ușoare. Ea se mai agraveaza în caz de emoție.

36
 Cianoza poate depăși extremitățile corpului și poate atinge coapsele și antebrațele.
Adesea i se asociază transpirația și răcirea pielii. Evoluția este de obicei benignă,
ameliorarea survenind spontan cu timpul. Evoluția este cronică, cu exacerbări iarna.
Tratamentul

Cel mai eficace constă în evitarea expunerii la frig,vitaminoterapie, fitoterapie).

3.NEVRALGIA

Nevralgia este definită ca fiind durerea provocată de o iritație sau de o leziune a unui
nerv senzitiv.

Simptome

Nevralgia se manifestă ca o durere ascuțită, o senzație de arsură, de multe ori o durere

destul de severă, care apare de-a lungul unui nerv deteriorat.

Nervul afectat poate fi oriunde în organism, dar cel mai frecvent se găsește în zona
feței și a gâtului. Cauza unui nerv deteriorat poate fi o boală cum ar fi diabetul sau scleroza
multiplă, zona zoster, sau ca rezultat al bătrâneții.

Durerea evoluează, în general, prin crize destul de intense, dar între crize poate
persista un fond dureros.

În funcție de localizare, diferitele tipuri de nevralgie se clasifică în:

– nevralgia facială care provoacă o durere supraacută în zona controlată de către

nervul trigemen. Ea afectează, în principal, obrazul, pleoapele superioare și, de cele mai
multe ori, maxilarul superior. Ea se produce de o singura parte și este adesea provocată de
o stimulare a unei zone particulare a feței.

– nevralgia interstițială intervine de ambele părți, dar urmează traiectul de inervație

cutanată care taie oblic coastele.

37
 – nevralgiile prin iritarea nervilor membrelor coboarcoboară în lungimea unei benzi
strâmte până la extremitatea membrului: nevralgia cervico-brahială în membrul superior,
nevralgia crurală și sciatică în membrul inferior.

Cum se tratează nevalgia?

Tratamentul depinde de fiecare caz, dar cuprinde adesea o imobilizare temporară (repaus
la pat, purtatul unui corset sau al unui colier cervical), administrarea de analgezice, de
antiinflamatoare, infiltrații.

NEUROPATIA(AROPARESTEZIA)

Neuropatia este o complicație cauzată de deteriorarea nervilor periferici ai

sistemului nervos, care poate apărea la orice persoană, nu numai la cele cu diabet
zaharat. Mai este cunoscută ca neuropatie periferică sau distrucție nervoasă.

Nervii periferici acoperă întreaga suprafață a corpului, de la creier până în picioare,

având „baza logistică” în măduva spinarii. Aceștia funcționează ca un releu care preia
impulsurile nervoase și informațiile senzoriale din organism, pentru a le trimite în măduva
spinării, de unde sunt apoi trimise către la creier. Nervii periferici răspund, de asemenea,
de circulația la nivel muscular, dar și de alte funcții ale organelor interne.

Simptomele tipice de neuropatie includ senzații neobișnuite sau anormale la nivelul

extremităților, care apar de obicei la nivelul picioarelor. Dar pentru că există mai multe
tipuri de nervi periferici, cu functii specializate, o serie de organe sau funcții pot fi afectate
de neuropatie. De exemplu, nervii periferici controlează sistemul nervos autonom, care este
responsabil pentru functiile involuntare, inclusiv:

• Presiunea sângelui
• Respirația
• Contracția musculaturii netede din anumite organe precum inima sau vezica urinară
• Digestia
• Funcțiile sexuale

Neuropatia poate apărea din cauze diverse: tulburări metabolice, infecții, tumori
maligne, inflamație, deficiențe de vitamine, exces de toxine, moșteniri genetice etc. Scopul

38
evaluării clinice este de a identifica cauza principală a neuropatiei periferice. O cauză
foarte frecventă a neuropatiei este diabetul, de aceea afecțiunea specifică se numește
neuropatie diabetică.

Tratamentul neuropatiei implică diagnosticarea și tratarea bolii subiacente, tulburării

sau stării. Anumite probleme pot fi tratate cu succes și vindecate, în timp ce altele ar putea
necesita un tratament mai intensiv.

Complicațiile netratate ale neuropatiei pot fi grave și includ pierderea permanentă a

funcției nervoase, distrugerea masei musculare, paralizia, infecții grave și cangrena. Mergi
urgent la doctor dacă ai simptome de neuropatie precum schimbari în percepția
senzațiilor, dificultăți la mișcare sau orice alte simptome inexplicabile sau persistente.
Diagnosticul prompt și tratamentul neuropatiei, respectiv al cauzei care stă la baza ei reduc
riscul de leziuni permanente ale nervilor permanente și al complicațiilor grave.

Unele complicații ale neuropatiei pot pune viața în pericol. Sună de urgenșă la 112 dacă ai
dureri în piept, dificultăți de respirație și instruiște-i să facă același lucru pe cei cu
care locuiești.

Cauzele neuropatiei

Neuropatia este cauztă de leziuni ale sistemului nervos periferic. Leziunile

nervilor pot aparea dintr-o varietate de cauze: tulburari metabolice, infecții, tumori
maligne, inflamații, deficiente de vitamine, acumulări de toxine sau afecțiuni ereditare.

O cauza comună a neuropatiei este diabetul. Diabetul necontrolat cauzează un nivel

ridicat de zahăr din sânge, care afectează terminațiile nervoase și, în timp, chiar nervii
mari. Neuropatia poate fi, de asemenea, cauzată de o presiune pe termen lung pe un nerv
sau de comprimarea acestuia.

Care sunt factorii de risc pentru neuropatie?

1.O serie de factori cresc riscul leziunilor la nivelul nervilor. Factorii de risc
includ:
• Alcoolismul
• Anumite medicamente, inclusiv chimioterapia
• Conditii degenerative nervoase cronice (scleroza multipla)

2. Expunerea la anumite toxine, cum ar fi insecticide, plumb, mercur, adezivi, solventi și

arsenic
• Presiune pe termen lung pe un nerv, cum ar fi o anumită pozitie, o procedură
chirurgicala sau sindromul de tunel carpian
• Traume ale nervilor
• Slabă circulatie
• Deficit de vitamina B12 si vitamina E

39
• Anumite boli, cum ar fi diabet, cancer, lupus, boala Charcot-Marie-Tooth, artrita
reumatoidă, hepatită, vasculită, hipotiroidism și HIV / SIDA

În cazul diabetului, leziunile nervilor pot avea loc oriunde în corp. Exista patru tipuri
diferite de neuropatie, în funcție de locul în care apar leziunile nervoase. Dacă vei ține
minte care sunt simptomele fiecarui tip de neuropatie, vei ști când este cazul să mergi la
medic, pentru a remedia în timp util problemele.

1. Neuropatie periferică

Neuropatia periferică este cel mai comun tip de neuropatie diabetică. Aceasta afectează
extremitățile corpului, picoarele și brațele. Cele mai frecvente simptome sunt amorțeala,
durerea sau furnicăturile la nivelul extremităților inferioare. Dar neuropatia periferică
poate aparea, de asemenea, la nivelul mainilor.

Când neuropatia periferică îți afectează picioarele, se poate să simți că le coordonezi

mai greu, sau că îți e dificilă menținerea echilibrului ori mersul pe jos. De asemenea, lipsa
senzațiilor în picioare poate duce la leziuni pe care să le remarci mai greu. Neuropatia în
picioare este deosebit de periculoasă dacă nu observi la timp chiar și o bătătură.
Este important să îți verifici picioarele zi de zi, ca să vezi dacă nu ai tăieturi sau răni.

Leziunile nervilor și circulația slaba pot întârzia vindecarea, ducând la infecții

periculoase. Lăsată netratată, o infecție se poate răspândi, ajungându-se până la pierderea
unui picior sau a unei părți a piciorului. Cu adevărat pantofii buni îți pot salva picioarele!

2. Neuropatie vegetativa

Acest tip de neuropatie afecteaza nervii de care depind anumite organe sau funcții ale
organismului: inima și vasele de sânge, sistemul digestiv, tractul urinar, organele sexuale,
glandele sudoripare și ochii. Iată care sunt simptomele:
• Sistemul cardiovascular: senzație de amețeală, de întunecare a privirii și chiar leșin
când te ridici brusc în picioare după ce ai stat jos.
• Sistemul digestiv: dificultăți la înghițire, greață, vărsături, balonare, constipație și
episoade de diaree severa.
• Organele sexuale: lipsa apetitului sexual, lipsa excitației sau erecției.
• Glandele sudoripare și nervii care reglementează temperatura corpului: transpirație
40
mai multă decât în mod normal, mai ales atunci când dormi sau mănânci.
• Tractul urinar: dificultăți în controlul urinării sau nevoia de a merge mai des la baie.
•Ochii: probleme cu vederea în întuneric și dificultatea de a conduce pe timp de noapte.

•Mai rău, neuropatia vegetativă își poate afecta capacitatea de a observa la timp semnalele
de avertizare ale hipoglicemiei. În acest caz, devine chiar mai important să îți controlezi
regulat glicemia.

3. Neuropatia proximala (amiotrofia diabetica)

Neuropatia proximală se caracterizeaă prin durere si deficit motor în

picioare. Îi poți simți efectele dureroase în coapse, șolduri și fund și o senzație de
pierdere a puterii în picioare. Evoluția este acută sau subacută, cu simptome
dureroase severe. Tabloul clinic ridică dificultăți de diagnosticare specifică, dar
odată diagnosticată neuropatia proximala, tratamentul poate fi eficient, deși
recuperarea e lenta.

4. Neuropatia focală

După cum sugerează și numele său, neuropatie focală afecteaza nervii dintr-o singură
zonă. Neuropatia focală este frecvent o cauză a poblemelor cu stomacul, ochii, mușchii
faciali, urechile, pelvisul și partea de jos a spatelui, pieptul, coapsele, picioarele. De obicei
apare brusc, respectiv imprevizibil, dar se poate vindeca fără a provoca efecte de durată.

În mod special neuropatia focală poate provoca probleme de vedere: vedere dublă,
durere în spatele ochilor, dar si un tip de paralizie faciala numit paralizie Bell.
Se poate să simți de asemnea dureri în fluierul piciorului, în osul acestuia, sau
în maini ori la incheietura mâinii, unde comprimarea unui nerv duce la
afecțiunea cunoscută drept sindrom de tunel carpian.

41
 Acrodisestezia

Acrodisestezia mâinilor este remarcată la 5% din femeile gravide manifestându-se

ca tremurături şi parestezii ale degetelor.

Ea este determinată de tracţiunea pe ramuri ale plexului brahial datorită

căderii umerilor.

În trimestrul III de sarcină, şi se manifestă mai ales noaptea şi dimineaţa.

Poate progresa spre anestezie parţială şi alterarea perceptiei proprioceptive la
nivelul mâinii.

De regulă afecţiunea nu este de gravitate deosebită, dar trebuie evaluată de

un specialist pentru posibilitatea progresiei sau peristenţei post-natale,mai ales la
eforturile legate de ridicarea în braţe a copilului şi reluarea activităţii fizice obişnuite.

Sindromul de tunel carpian se caracterizează prin dureri, tremurături, senzaţie de

arsură la una sau ambele mâini în teritoriile deservite de nervul median.

El apare mai ales în ultima parte a sarcinii, şi este explicat de modificările

de la nivelul fasciei, tendoanelor şi tesutul conjunctiv la nivelul canalului carpian,
care produc strâmtarea sa, fenomene accentuate la asocierea edemului mâinii prin retenţie
hidrosalină.

42
 Teritoriul cel mai afectat cuprinde primele trei degete, cu pierderea
mişcărilor fine şi dureri la hiperflexia sau hiperextensia mâinii.

Poziţia ridicată a brațului,şi fixarea mâinii în poziţie neutră poate ameliora

simptomatologia,dar rezolvarea necesită cel mai des rezovarea chirurgicală cu neuroliza
nervului median.

Sindromul de durere regională complexă(CRPS)-Distrofia sudeck

Sindromul de complex regional de durere (algoneyrodistrofiya, ascutita atrofie osoasa

reflex, osteoporoza ... Chirurgul Zudekom (P. H. M. Sudeck, 1866-1945).

Astăzi, boala Sudeck este de obicei menționată ca un sindrom de durere regională

complexă (CRPS). Boala Sudeck este o afecțiune în care durerea susținută în zona plăgii
survine după o leziune. În plus, conștientizarea corporală, mobilitatea și alte funcții
corporale pot fi perturbate.

Cea mai frecventă cauză a sindromului Zudeka este un tratament incorect sau eronate
a leziunilor mâinii și ignoranța principiilor de bază ale reabilitării periei bolnave.

Manipulări dureroase în îngrijirea primară a pacientului, pansament rău, poziția

non-fiziologice de imobilizare. posibilitatea de acceptare a durerii și umflarea și
subestimarea rolul de mișcare activă precoce, toate acestea este un mod sigur pentru
sindromul Zudeka de dezvoltare.

După încetarea imobilizare este factor foarte agravantă este fierbinte tratamente,
durere și „reabilitare“ dur mișcările pasive și masaj.

Sindromul Sudeck sau atrofia lui Sudeck este un sindrom de algodistrofie , vizibil în
majoritatea cazurilor ; în alte cazuri apare spontan.

Prezentare clinică

43
 Membrul pare întunecat, umflat, dureros la cea mai mică mobilizare și presiune, toate
însoțite de o imagine radiologică a rarefacției osteoporotice marcate.

Regiunile cele mai afectate de această patologie sunt numai articulațiile inferioare
(glezne și picioare, în special călcâiul).

Epidemiologie

Se afectează în principal persoanele sub 50 de ani și chiar și copiii. Există, de asemenea,

o creștere a frecvenței feminine, cu un raport de 4: 1.

Terapie

Se a melioreaxă cu fizioterapie intensă, antiinflamatoare și bifosfonați . În Italia există

aprobarea AIFA pentru tratamentul cu perfuzie cu Neridronat.

Noi abordări de tratament cu magnetoterapie au dat rezultate bune, dar nu se suprapun

cu bifosfonați, în unele cazuri durata minimă a tratamentului este de aproximativ 4 ore

Sindromul de complex regional de durere (algoneyrodistrofiya, ascutita atrofie osoasa

reflex, osteoporoza post-traumatic, Porozov Zudeka- distrofia sudeck) - în curs de
dezvoltare acut modificări ale oaselor și țesuturilor moi ale extremităților.

Caracterizat prin durere severă, edeme și disfuncție.

Mai târziu sa alăturat de modificări trofice, care includ detectabile ulterior radiografiile
osteoporozei inconsecvente.

Durerea este de obicei chinuitor natura de ardere se extinde dincolo de zonele de

inervatie și conduce la o mobilitate redusă. Implicată distală un membru, apoi simptomele
răspândit proximală și de multe ori blocări alte membrelor.

Există încălcare sensibilitate (de tip hiperestezie allodynia și colab.). tulburări

vegetative manifestat edem, paloare, cianoza sau înroșirea pielii, transpirație crescută,
scăderea temperaturii pielii și este însoțită de modificări trofice ale pielii, unghiilor și
părului, mușchii și oase.

44
 În etapa ulterioară a durerii se pot produce căderi, dar contracturile membrelor in
curs de dezvoltare, ca urmare a unor modificări degenerative ale pielii este subțire fin,
atrofie, mușchi de inactivitate. Cel mai adesea complică sindromul posttraumatic, procesele
inflamatorii. Acesta joacă un rol important în sistemului nervos simpatic.

Tratament: reflex și fizioterapie; calcitonină.

Durerea este mai ușor de tratat cu ajutorul analgezicelor, agenți anti-inflamatorii

nesteroidiene.

Terapia patogenetic implica blocada simpatic, utilizarea alfa-blocante și antagoniști de

calciu.

Prin indicații se aplică antidepresive, neuroleptice, si altele. In stadiul incipient al

posibilelor efecte terapeutice de utilizare preparate externe Capsicum.
Sindromul descris în 1900 în acesta. Chirurgul Zudekom (P. H. M. Sudeck, 1866-
1945). În neuropatologie modern recomandat în cadrul distrofie simpatică reflexă.

Claudicație intermitentă

Claudicaţia intermitentă este termenul medical folosit pentru a descrie durerea,

amorţeala, senzaţia de arsură, greutate sau crampe la nivelul picioarelor care
apar în timpul activităţilor precum plimbat sau urcatul scărilor.

Aceste senzaţii se pot resimţi la nivelul oricărui muşchi al membrelor inferioare,

inclusiv la picior, gambă, coapsă sau fese.

Claudicaţia intermitentă poate fi localizată sau difuză şi poate afecta unul sau ambele
membre inferioare. Simptomele se ameliorează de obicei după oprirea activităţii care le-a
produs şi relaxarea musculară.

Claudicaţia intermitentă este în primul rând produsă de boala arterială periferică,

numită şi boala vasculară periferică(ecografie fund de ochi). În această afecţiune
muşchii nu primesc suficient oxigen datorită opririi sau obstrucţiei circulaţiei sangvine
arteriale. Ateroscleroza (rigidizarea arterelor) determină boală arterială periferică.

Cel mai frecvent ateroscleroza apare ca rezultat al diabetului, factorilor de risc

genetici, hipertensiunii arteriale, alimentaţiei bogate în grăsimi, obezităţii, nivelelor
crescute de colesterol în sânge şi fumatului.

45
 Deşi sunt rare complicaţiile grave, persoanele cu claudicaţie intermitentă datorată
bolii arteriale periferice au risc crescut de a face atac de cord (infarct miocardic) sau atac
cerebral (accident vascular cerebral).

Simptome ce pot însoţi claudicaţia intermitentă:

• senzaţie de arsură sau furnicături (parestezii);
• mâini şi picioare reci;
• puls diminuat sau absent la membrele inferioare;
• disfuncţie erectilă;
• piele palidă sau cianotică (violacee);
• pilozitate scăzută la nivelul membrelor inferioare;
• creştere încetinită a unghiilor de la picioare;
•răni de la nivelul membrelor inferioare care se vindecă greu, încet sau care nu se vindecă;

Cauze posibile

Boala arterială periferică este principala cauză a claudicaţiei intermitente. În această

afecţiune, plăcile, formate în principal din colesterol şi grăsimi, aderă de peretele arterelor
care asigură fluxul de sânge către muşchii membrelor inferioare. Aceste plăci
restricţionează fluxul de sânge prin artere către aceşti muşchi.

În timpul unei activităţi, muşchii au nevoie de mai şi, în consecinţă, de mai mult sânge
pentru a funcţiona corect şi nedureros.

Dacă arterele sunt îngustate sau blocate, muşchii nu primesc suficient sânge şi reducerea
oxigenului poate provoca durere, amorţeală şi crampe asociate cu claudicaţia intermitentă.
Ea mai pote fi produsă şi de îngustarea temporară a arterelor datorită spasmului.

Apar simptome ce indică o afecţiune gravă precum:

• Lipsa pulsului la membrele inferioare sau picioare;
• Oligurie (scăderea volumului de urină eliminat);
• Gangrenă;
• Scăderea importantă a temperaturii unui membru inferior sau picior;
• Edeme sau retenţia de lichide în organism.

46
 REFERAT

Zorilă Maria 06.04.2019

Sindromul regional de durere regională (distrofie simpatică reflexă)

(sindromul complex al durerii regionale)

Sindromul durerii regionale complexe (CRPS) este o afecțiune dureroasă, cu arsură

intensă, rigiditate, umflare și schimbare de culoare care afectează cel mai adesea o
mână. Brațele, picioarele și picioarele pot fi, de asemenea, afectate de CRPS.

Această afecțiune a fost cunoscută anterior drept distrofie simpatică reflexă, atrofie
Sudeck, sindrom de umăr-umăr sau causalgie.

Există două tipuri de CRPS:

Tipul 1 apare după o boală sau o vătămare care nu afectează direct un nerv în zona
afectată

Tipul 2 urmează o leziune definită a nervului

47
 Deși declanșatoarele variază, cele două tipuri de CRPS au aceleași simptome și trec
prin aceleași trei etape ale bolii.

Etapa I: Acut

Etapa I poate dura până la 3 luni. Durerea de arsură și sensibilitatea crescută la

atingere sunt cele mai frecvente simptome inițiale ale CRPS. Această durere este diferită -
mai constantă și durează mai mult - decât ceea ce s-ar aștepta la o anumită
leziune. Inflamația și rigiditatea articulațiilor sunt adesea urmate, împreună cu o zonă de
căldură și roșeață a membrului afectat. Este posibil să existe creștere a părului și a
unghiilor mai repede decât transpirația normală și excesivă.

Stadiu CRPS, la 2 luni după accident

Etapa II: distrofie

Etapa a II-a poate dura între 3 și 12 luni. Umflarea este mai constanta si ridurile dispar
de pe piele. Temperatura pielii devine mai rece. Unghiile degetelor devin fragile. Durerea
este mai răspândită, rigiditatea crește, iar zona afectată devine mai sensibilă la atingere.

Etapa III: Atrofică

Etapa III apare după 1 an. Pielea din zona afectată devine palidă, uscată, extrem de
tensionată și strălucitoare. Zona este rigidă și există mai puțină speranță de recâștigare a
miș cării. Durerea poate scădea și starea se poate extinde și în alte zone ale corpului.

Cauza

Deși cele două tipuri de CRPS pot fi legate de o leziune sau o boală, cauza exactă a
CRPS nu este cunoscută. O teorie este că un "scurtcircuit" în sistemul nervos este
responsabil. Acest "scurtcircuit" cauzează o activitate excesivă a sistemului nervos
simpatic (inconștient) care afectează fluxul sanguin și glandele sudoripare din zona
afectată.

Simptomele apar cel mai frecvent după o leziune sau o intervenție

chirurgicală. Alte cauze includ presiune asupra unui nerv, infecție, cancer,
probleme cu gâtul, accident vascular cerebral sau atac de cord.

48
E xamen medical

După discutarea istoricului medical și a simptomelor, medicul vă va examina cu atenție

mâna sau membrele afectate.

Persoanele cu CRPS protejează neobișnuit membrul implicat. Chiar și o ușoară atingere

poate provoca expresii de durere severă.

Teste-examene

Nu există un singur test care să determine diagnosticarea CRPS. Unele studii

imagistice, cum ar fi raze X, scanări osoase și imagistică prin rezonanță magnetică (RMN),
pot ajuta medicul dumneavoastră să facă un diagnostic definitiv.

Tratament

Diagnosticul și tratamentul într-o etapă timpurie sunt importante pentru a împiedica

evoluția CRPS la stadii mai avansate.

De asemenea, este important ca acestor pacienți să nu li se spună că durerea este "în

capul lor". CRPS este o condiție fiziologică. Deși CRPS nu este pe deplin înțeles, este
tratabil.

După 6 luni de tratament, mâinile pacientului au revenit la culoarea normală și nu mai

sunt umflate.

Tratament non-chirurgical

Medicamente.
Antiinflamatoare nesteroidiene - nesteroidiene (AINS), corticosteroizi pe cale orala,
antidepresive, medicamente a tensiunii arteriale, anticonvulsivante și analgezice opioide
sunt recomandate pentru ameliorarea simptomelor.

49
Tratament injectabil

Injectarea unui anestezic (medicamentul numbing) în apropierea nervilor simpatic

afectați poate reduce simptomele. Acest lucru este recomandat, de obicei, la începutul
cursului CRPS pentru a evita trecerea la etape mai avansate.

Biofeedback.

Creșterea gradului de conștientizare a organismului și tehnicile de relaxare pot ajuta la

ameliorarea durerii

Terapia.

Activitatea activă care accentuează utilizarea normală a membrului afectat este

esențială pentru ameliorarea permanentă a acestei afecțiuni.

Terpia fizică și / sau ocupațională este importantă pentru a ajuta pacienții să recupereze
modelele de utilizare normală.

Medicamentele și alte opțiuni de tratament pot reduce durerea, permițând pacientului să

participe la exerciții active.

Tratamentul chirurgical

Dacă tratamentul non-chirurgical eșuează, există proceduri chirurgicale care ar putea

ajuta la reducerea simptomelor.

Stimulatorul maduvei spinarii. Electrozi mici sunt implantați de-a lungul cablului, care
transmit impulsuri electrice ușoare nervilor afectați.

Implantarea pompei de analgezie. Un dispozitiv mic care administrează medicația durerii

la măduva spinării este implantat în apropierea abdomenului.

Rezultatele procedurilor chirurgicale nu pot fi benefice 100% . Mulți pacienți cu simptome

cronice CRPS beneficiază de evaluare și consiliere psihologică.

50
 REFERAT

Zorilă Maria BFK anul III 02.04.2019

Atroza

Atroza este o boala degenerativă a articulației care nu poate fi vindecată, însă există
foarte multe metode prin care o putem ameliora. Pentru a preveni agravarea, trebuie avut
în vedere niste reguli stricte, care va vor ajuta pe termen lung. Această boală este, de
obicei, cauzată de uzura cronică a cartilajului din jurul unei articulații, ceea ce duce în
final la îndepartarea completa a cartilajului.
Artroza este cea mai frecvent întalnită în articulațiile genunchilor, șoldurilor,membrelor
superioare și coloanei vertebrale. Cu toate acestea, poate afecta orice articulație.

Cauzele și factori de risc ai artrozei

Principala cauză a artrozei este stresul mecanic pe suprafața articulară a cartilajului,

iar țesutul cartilaginos nu poate rezista acestui stres. Prin urmare, artroza se dezvoltă
frecvent la persoanele care exercită o muncă fizică grea sau la cei care își folosesc excesiv
articulațiile prin mișcări repetate și, desigur, la sportivi.

Atroza apare atunci când cartilajul care amortizează capetele oaselor în articulații se

51
deteriorează treptat. Cartilajul este un țesut ferm, alunecos, care permite mișcări
articulare aproape fără frecare. În artroză, suprafața epifizelor devine dură. În cele din
urmă, daca acest cartilaj se deteriorează complet, se ajunge la contact os pe os.

Factorii care pot crește riscul de apariție al artrozei sunt:

1.Vârsta - O dată cu înaintarea în vârstă, riscul de apariție al artrozei crește.

2.Sexul - Femenin au o probabilitate mai mare de a dezvolta artroza decât sexul

masculin.

3.Obezitatea.Transportul de greutate corporala suplimentara contribuie la dezvoltarea

artrozei în mai multe moduri, și cu cât greutatea este mai mare, cu atât și riscul de
dezvoltare crește. Obezitatea determină o creștere a efortului pentru articulații, cum ar fi
șoldurile și genunchii. În plus, țesutul gras produce proteine care poate provoaca inflamații
dăunătoare în interiorul și în jurul articulațiilor.

4.Leziuni la nivelul articulațiilor .

5.Accidentele, cum ar fi cele care apar în urma practicării unui sport, sau orice alt tip de
accident, pot crește riscul de a dezvolta artroza. Chiar și vătămările care au avut loc cu
mulți ani în urma și aparent sunt vindecate, pot crește riscul dezvoltării artrozei.

6 .Anumite ocupații - Dacă ocupația include stres repetitiv asupra unei articulații,
aceasta articulație poate dezvolta în cele din urmă artroză.

7 .Genetica - Unii oameni moștenesc dezvoltarea artrozei.

8.Deformările osoase - Unii oameni se nasc cu articulații malformate sau cu cartilaje

defecte, ceea ce crește riscul dezvoltării artrozei.

Medic p

52
 riSimptomele artrozei

De obicei, artroza apare lent. La începutul bolii, articulațiile pot suferi după o
muncă sau un exercițiu fizic.

Ulterior, durerea articulară poate deveni mai persistentă. De asemenea, poate

prezenta rigiditate articulară la trezire dimineața sau când se stă într-o anumită
poziție mai mult timp.

Deși artroza poate apărea la orice articulație, cele mai afectate sunt
articulațiile membrelor superioare, genunchilor, șoldului și coloanei vertebrale, fie
la nivelul gâtului, fie la nivel lombar și sacral. Diferitele caracteristici ale bolii pot
depinde de articulațiile specifice afectate.
Articulațiile cel mai des afectate de artroza sunt la:

1.Membrele superioare - Artroza lor pare sa aibă anumite caracteristici

ereditare. Dacă mama sau bunicul au sau au avut artroză la MS, este un risc crescut
de a dezvolta artroza la incheieturile MS. Femeile au șanse mai mari decât bărbații
de a avea artroza la MS. Pentru majoritatea femeilor, aceasta se dezvoltă după
menopauză.

2.Genunchii - Articulațiile cele mai frecvent afectate de artroză, sunt cele ale
genunchilor.

53
Simptomele includ rigiditate, umflare și durere, care îngreuneaza mersul persoanei în
cauza. Artroza de genunchi poate duce la dizabilitate.

3.Șolduri - Ca și în cazul artrozei la genunchi simtomele artrozei de șold

sunt similare. Dar uneori durerea este simțită în zona inghinală, coapsei anterioare,
feselor sau chiar a genunchilor. Artroza șoldului poate limita deplasarea și flexia, făcând
astfel activitățile zilnice, cum ar fi imbracarea sau încaltarea anevoioasă.

4.Coloana vertebrală - Simptomele artrozei la coloana se poate prezenta sub

formă de rigiditate și durere de gât sau spate.

În unele cazuri, modificările asociate artrozei la nivelul coloanei vertebrale pot provoca
presiuni asupra nervilor, ducând la slăbiciune, furnicături sau parestezii a MS și a MI. În
cazuri severe aceasta poate afecta chiar funcția vezicii urinare sau a intestinului.

Tipuri de artroză

Exista 6 tipuri diferite de artroză: cervicală, a fațetelor articulare, coxartroza,

lombara, de genunchi si acromioclaviculara. Artroza poate afecta orice articulație a
corpului, iar riscul de a dezvolta un anumit tip de artroză crește o dată cu vârsta.

1.Artroza cervicală

Artroza cervicalaă afecteazaă vertebrele cervicale. Artroza cervicală este adesea

legată de vârstă și declanșată de stres și uzură. Este asociată cu probleme cronice ale gâtului.
Simplomele artrozei cervicale includ:

-rigiditate și durere la nivelul gatului

-spasme musculare

-dureri de cap de tip tensiune

-rigiditate musculară

2.Artroza fațetelor articulare

54
 Fațetele sunt articulații între vertebre, care se întind de-a lungul coloanei vertebrale.
Cauzele artrozei fațetelor sunt uzura, anxietate de-a lungul anilor, și stres.

Poziția greșită poate contribui de asemenea la acest tip de artroză, deoarece pune
accentul pe aceste articulații. Acest tip de artroză este mai des întalnită printre persoanele
vârstnice și poate provoca dureri de spate, în special în poziție verticală. Localizarea
durerii poate ajuta la determinarea fatețelor afectate.

3.Coxartroza sau artroza șoldurilor

Coxartroza este artroza articulației șoldului și este foarte frecventă la persoanele mai în
vâr stă. Articulația șoldului este una dintre cele mai puternice articulație din corp, aceasta
suportând foarte multă greutate și stres mecanic. Coxartroza este cauzată de uzură
cronică, de aceea se regăsește mai des la persoanele în vârstă și la sportivi, însa se poate
întalni i la persoanele care au greutate în plus.

Simptomele acestui tip de artroză sunt durerile de old, care se agravează atunci când
mergeți mai mult sau stați prea mult într-o anumită poziție, se manifesta printr-un cracnet
al articulației în mers și cu limitare în mișcarea MI.

4.Gonartroza sau artroza genunchiului

Cel mai frecvent motiv pentru tulburări ale articulației genunchiului este uzura
cartilajului (artroza), cauzată în principal de o aliniere necorespunzătoare a axelor MI. În
plus, gonartroza apare și ca urmare a leziunilor, tulburărilor reumatice și metabolice,
precum și a deformărilor.

Pierderea cartilajului duce la creșterea rigidității și deformării articulației. În același

timp, apare durerea, asociată întâi cu mișcarea inițială după o perioada mai mare de
inactivitate și de stres, mai târziu în timpul nopii și în repaus, ceea ce duce la o limitare de
mers și în cele din urma la reducerea calității vieții.

5.Artroza lombara

Artroza lombara afectează spatele inferior, zona corpului care suportă cea mai mare
greutate și presiune. În principiu, aceasta este cauzată de anii de postură proastă și obez
itate abdominală. Simptomele includ dureri în partea inferioară a spatelui, care se
agravează atunci când se sta în pozitițe verticală, și pierderea flexibilității.

6.Artroza acromioclaviculară

Articulația acromioclaviculară se regăsește în umar. Această artroză este cauzată de

uzura normală dar se poate dezvolta și ca urmare a unei accidentări a umărului. Acest tip

55
de artroză este frecvent observată la ridicarea de greutăți. Simptomele includ
sensibilitate, durere, mobilitate și flexibilitate limitată, precum și un sunet apăsat.

Diagnosticarea artrozei

Pentru a diagnostica artroza, medicul va colecta informații despre antecedentele

medicale personale, dar și legate de familie. Va efectua o examinare fizică iar în urma
acesteia, împreuna cu simptomele prezente, medicul poate pune un diagnostic.

1.Descrierea simptomelor:

-detalii despre când și cum a început să apară durerea sau alte simptome.

-detalii despre alte probleme medicale care există în momentul respectiv.

-localizarea durerii, rigiditatea sau alte simptome.

-cum afectează simptomele activitatea zilnică.

-lista medicamentelor actuale.

2.Examinarea fizica
In timpul examinării fizice, medicul va analiza articulațiile și va testa gama lor de mișcare,
pentru a vedea cât de bine se face mișcarea în zona cu probleme. El va căuta zonele dureroase
sau umflate, precum și semne de leziuni ale articulațiilor. Medicul va examina poziția și
alinierea gâtului și coloanei vertebrale.

Complicațiile artrozei

56
Majoritatea oamenilor consideră că artroza este o problemă care devine suficient de
semnificativă pentru a afecta activitățile zilnice. Uneori există complicații mai grave, cum
ar fi:

-distrugerea rapidă și completă a cartilajului rezultând țesut liber în articulație.

-osteonecroza, numită și "moartea osoasă".

-fracturi de stres mecanic, care sunt fisuri la nivelul osului, care se dezvoltă treptat ca
răspuns la leziuni sau stress mecanic repetat.

-sângerarea în interiorul articulației(hemartroză)

-infecția în articulație.

-deteriorarea sau ruperea tendoanelor și a ligamentelor în jurul articulației, conducând la

pierderera stabilitătii.

-nervi comprimați, complicație care poate apărea la artoza coloanei vertebrale.

Tratarea artrozei

În prezent, procesul care stă la baza artrozei nu poate fi inversat, dar simptomele pot
fi de obicei gestionate eficient cu modificări ale stilului de viață, terapii fizice, medicamente
și intervenții chirurgicale. Obținerea unei greutăți sănătoase, este de obicei cel mai
important pas în tratarea artrozei.

Obiectivele generale ale tratamentelor pentru artroza sunt:

1.Ameliorarea cauzată de aceasta p rin scăderea durerilor;

2.Îmbunatățirea articulațiilor prin creşterea mobilităţii;

3.Reducerea ritmului de acutizare a acesteia prin creşterea gradului de coordonare şi

echilibru la mers.

4.Reeducarea posturii,aliniamentului și segmentelor sale prin creşterea stabilităţii.

57
Programul complex de recuperare fizical-kinetic

Kinetoterapia își propune să reducă durerea prin restabilirea mișcării articulare și îmb
unătățirea funcției musculare.

După o evaluare amănunțită, terapeutul va determina ce cauzează mai exact

disconfortul și rigiditata și va dezvolta un program care va ajuta să se redobândească
mișcarea în articulație.

Un program kinetoterapeutic trebuie întotdeauna inclus în orice schemă terapeutică a

artrozei; orientarea programului se face în funcţie de stadiul clinico-anatomo-funcţional al
bolii.

Mişcarea, dozată şi controlată oportun, este indispensabilă pentru menţinerea

lubrefierii arti culare, încetinind limitarea progresivă a amplorii mişcărilor articulare şi
conservarea troficităţii musculare

Obiectivele programului de kinetologie recuperatorie pentru tratarea

artrozei.

În general, kinetoterapia pentru artroză include:

-mobilizarea articulațiilor, scripetoterapie

-tracțiuni, care ajută la creșterea mobilității articulare

-refacerea stabilităii care se obtițne prin exerciții

-exerciții de coordonare și echilibru

-relaxare musculară prin masaj

Tehnici și metode kinetoterapeutice pentru tratarea artrozei

58
1.Ameliorarea durerilor cauzate de artroza

a). Hidrotermoterapia ,băi calde, cum ar fi folosirea de uleiuri medicinale pentru

baie și geluri care conțin uleiuri esențiale, pot da o oarecare usurință durerii.
b).Posturările – completează programul de luptă împotriva redorii articulare.

Se porneşte de la poziţia de amplitudine maximă permisă de redoare şi cu ajutorul unor

forţe exterioare cu acţiune prelungită în timp se încearcă creşterea amplitudinii
unghiurilor de mişcare.

Se pot utiliza cu folos unele tehnici de facilitare neuro-musculară proprioceptivă, cum ar fi:

- alternanţa contracţie izometrică – izotonică, stabilizarea ritmică, tehnica hold - relax.

În coxartroză se evită în special flexum-ul şi rotaţia externă, ca cele mai frecvente dev
ieri, adducţia fiind mai rară.

În gonartroză – evitarea flexum-ului; pentru deviaţiile în plan frontal (varus, valgus)

posturările directe sunt inoperante, doar posturarea corectoare pentru mers a piciorului
prin talonete la pantof are valoare.

c).Mobilizările articulare – pentru a menţine sau ameliora amplitudinile de mişcare. În

coxartroză se va pune accentul pe extensie, rotaţia internă şi abducţie, iar în gonartroză
pe recâştigarea extensiei complete şi rotaţia internă apoi pentru mărirea flexiei. Se pot
utiliza toate tehnicile cunoscute: posturări, mobilizări pasive, active, scripetoterapie etc.
d).Tracţiunile – au efect antalgic decontracturant, cresc mobilitatea şi refac alinierea, pot
fi: - manuale – executate în axul membrului inferior la sfârşitul şedinţelor de masaj;
se execută succesiv tracţiuni (moderate) şi compresiuni corelate cu ritmul respirator
(favorizează circulaţia şi troficitatea);

- mecanice - prin tracţiuni la nivelul gleznei, practicate zilnic, cu greutăţi de cca. 3 Kg pe

membru, perioade lungi de timp, cu efect de reducere a presiunii intraarticulare şi
decontracturant.

2.Îmbunătățirea mobilității articulațiilor

Practicarea regulata a unei activități fizice este crucială pentru sănătatea în general,
dar și pentru hrănirea și întărirea mușchilor și, prin urmare, îmbunătățirea mobilității
articulațiilor. Deși nu este deloc confortabil la inceput, mișcarea reduce durerea și efectele
artrozei.
Este important reducerea durerii articulare și să se îmbunătățească mobilitatea, prin

59
încorporarea unei varietăți de tehnici într-un program de tratament: inclusiv terapia
manuală, exerciții de întindere și rezistență .

2.Refacerea stabilităţii și mobilității articulare atât prin exerciţii analitice de

tonifiere musculară cât şi prin exerciţii în lanţ kinetic închis ține cont de următoarele
aspecte:
a) Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru, abilitate)
astfel încât să fie evitat mersul şchiopătat.
b) Relaxarea – decontracturarea musculară.
c) Menţinerea unei bune funcţionalităţi mioartrokinetice la nivelul articulaţiilor adiacente,
cât şi la membrul opus; pentru coxartroza este importantă şi corectarea poziţiei bazinului
cu menţinerea unei funcţionalităţi cât mai bune a coloanei lombare.
d) Respectarea regulilor de profilaxie şi terapia ocupaţională.
e)Exerciţiile indicate trebuie să ţină cont de tipul mişcării care trebuie conservată sau
eventual recuperată, de eventualele limitări ireversibile, de grupele musculare care
trebuiesc lucrate preferenţial pentru obţinerea unui rezultat funcţional optim.
f) Tonifierea musculaturii: în coxartroză vizează tonifierea muşchilor fesier mare şi
mijlociu, ischiogambieri şi cvadriceps; în gonartroză se va urmări tonifierea
musculaturii care „înzăvorăşte” genunchiul în mers – cvadricepsul în principal dar şi
ischiogambierii, se va urmări refacerea forţei extensoare pentru ultimele 20 de grade.
g) Refacerea stabilităţii atât prin exerciţii analitice de tonifiere musculară cât şi prin
exerciţii în lanţ kinetic închis; exerciţiile la bicicleta ergonomică se indică cu condiţia
individualizării pentru fiecare bolnav a parametrilor de lucru: înălţimea şeii, încărcarea
adecvată (şi progresivă) a solicitării la efort.

3.Kinetoterapia poate fi pasivă sau activă, ajutată sau încărcată.

Contracţiile musculare pot fi izotonice sau izometrice.

Ca regulă generală, sensul mişcării va fi în sens opus tendinţei naturale a bolii

de limitare a mişcărilor.

A.Kinetoterapia pasivă

Se recomandă ca programul kinetic să debuteze prin mobilizarea pasivă a articulaţiei .

În acest fel, kinetoterapeutul ia contact direct cu articulaţia bolnavă, intră în comunicare
cu pacientul, încercând să-i câştige încrederea şi să-şi asigure o bună colaborare pe durata
programului complex de recuperare.

a. Kinetoterapia pasivă în coxartroză

În mobilizarea pasivă va insista pe mişcările de extensie, abducţie şi rotaţie internă .

1.Exemplu de mobilizare pasivă pentru mişcarea de extensie

60
Regula generală: în timpul forţării extensiei articulaţiei coxofemurale genunchiul
rămâne extins.

Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior opus flectat la maximum (genunchiul

cu coapsa pe piept); bascularea puternică a bazinului extinde ea însăşi articulaţia afectată
şi eventual asistentul accentuează extensia.
În mobilizarea autopasivă, pacientul menţine cu mâinile genunchiul membrului opus la
piept, membrul afectat fiind întins pe un plan înclinat.

2.Exemplu de mobilizare pasivă pentru mişcarea de abducţie

Pacientul în decubit dorsal: asistentul fixează bazinul cu o mână iar cu cealaltă execută
abducţia cu priză la nivelul condilului intern al femurului.
În mobilizarea autopasivă, pacientul în decubit lateral pe partea sănătoasă, cu membrul
inferior suspendat printr-un scripete şi tracţionat în sus prin priză manuală.

3.Exemplu de mobilizare pasivă pentru mişcarea de rotaţie internă

Pacientul în decubit dorsal: asistentul prinde treimea inferioară a coapsei, rulând-o

înâuntru sau în afară (genunchiul întins).

b. Kinetoterapia pasivă în gonartroză

Kinetoterapia pasivă în gonartroză începe cu mobilizarea rotulei (în sens longitudinal şi

transversal), după care se trece la mobilizarea articulaţiei femuro-tibiale, avănd
ca obiectiv principal asigurarea libertăţii de mişcare în extensie şi rotaţie, în
special rotaţia internă care este aproape întotdeauna limitată.

1.Exemplu de mobilizare pasivă pentrru mişcarea de rotaţie internă

Pacientul în decubit dorsal, coapsa în abducţie şi genunchiul flectat la 90 de grade.

Kinetoterapeutul fixează glezna bolnavului şi susţine extremitatea superioară a gambei cu
ambele mâini sub linia articulară, imprimând o mişcare de translaţie orizontală externă a
întregii gambe. Această mişcare se repetă, reducând progresiv unghiul de flexie a gambei
pe coapsă.

2.Exemplu de mobilizare pasivă pentru mişcarea de extensie

61
 Pacientul în şezând, cu trunchiul aplecat în faţă; kinetoterapeutul execută extensia,
făcând două prize – una pe faţa anterioară a coapsei, fixând-o la scaun şi cealaltă pe
gambă, distal.

B.Kinetoterapie activă

Refacerea forţei musculare şi a echilibrului dintre muşchii agonişti şi antagonişti, în

special a muşchilor stabilizatori ai ai articulaţiei trebuie începută cât mai precoce şi
continuată mereu printr-un program de menţinere a tonusului şi forţei musculare. Se
realizează prin exerciţii izometrice şi izodinamice contra unor rezistenţe, fiind
recunoscută necesitatea de a se lucra cu rezistenţă manuală dirijată în sectorul de
mobilitate indolor .

1.Exerciţiile pentru refacerea forţei depind de gradul deficitului muscular:

a) Pentru forţele 0-1-2, tehnicile de facilitare reprezintă singurele modalităţi logice

de lucru (contracţii repetate, inversarea lentă, inversarea lentă cu opunere,
relaxarea – contracţie, izometria alternantă);
b) Reeducarea forţei musculare de la o valoare peste 3 se realizează prin tehnicile
obişnuite de izometrie (exerciţiile scurte izometrice zilnice), tehnicile izokinetice,
deşi de o valoare deosebită, nu sunt uzuale.

În coxartroză se insistă asupra tonifierii muşchilor fesier mare şi mijlociu,

ischiogambieri şi cvadriceps.

În gonartroză sunt preferate contracţiile musculare izometrice şi pedalarea pe bicicleta

ergonomică fără rezistenţă şi se insistă asupra tonifierii muşchilor cvadriceps,
ischiogambieri şi triceps sural .

Întru-cât musculatura supusă tonifierii în coxartroză şi gonartroză este

solicitată în ortostatism (musculatura antigravitaţională) ne pot ajuta
următoarele exerciții:

1.Exemplu de exerciţiu global pentru tonifierea musculaturii extensoare a

articulaţiei coxofemurale (fesierul mare şi fibrele posterioare ale fesierului mijlociu,
ischiogambierii):

Pacientul în decubit dorsal la marginea mesei, cu articulaţia coxofemurală flectată,

genunchiul extins, piciorul flectat ; kinetoterapeutul face priză pe faţa dorsală a treimii
distale a coapsei şi pe faţa plantară; membrul inferior opus este flectat, cu piciorul pe masă

62
sau gamba atârnă la marginea mesei; pacientul execută flexia degetelor, extensia piciorului
apoi flexia genunchiului şi în sfărşit extensia articulaţiei coxofemurale în timp ce
kinetoterapeutul opune rezistenţă acestor mişcări (mişcarea de extensie contrată se
continuă sub planul orizontalei).

2.Exemplu de exerciţiu selectiv pentru tonifierea muşchiului fesier mare.

Pacientul în decubit dorsal la marginea mesei; membrul inferior opus se sprijină cu

talpa pe masă, membrul afectat are coapsa flectată la 60 de grade (adductorii sunt scoşi din
activitate), genunchiul este flectat (ischiogambierii sunt scoşi din activitate), gamba
relaxată; se execută extensia articulaţiei coxofemurale, kinetoterapeutul contrând pe faţa
posterioară a coapsei .

3.Exemplu de exerciţiu selectiv pentru tonifierea ischiogambierilor.

Pacientul în decubit dorsal, cu articulaţia coxofemurală flectată, genunchiul aproape

extins (poziţia genunchiului este importantă – nu trebuie extins complet, ci atât cât intră în
acţiune ischiogambierii); pacient nu trebuie extins complet, ci atât cât intră în acţiune
ischiogambierii); pacientul face extensia coapsei, kinetoterapeutul contrând la nivelul
talonului.

4.Exemplu de exerciţiu selectiv pentru tonifierea muşchiului fesier mijlociu.

Pacientul în decubit contralateral, cu membrul inferior opus flectat şi membrul afectat

cu genunchiul flectat; pacientul execută abducţie în timp ce kinetoterapeutul opune
rezistanţă pe faţa laterală a genunchiului.

5.Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului cvadriceps.

Pacientul în decubit dorsal, cu coapsa întinsă şi gamba în afara mesei; membrul

inferior opus, flectat, se sprijină cu piciorul pe masă; kinetoterapeutul face priză pe faţa
dorsală a piciorului şi pe faţa anterioară distal pe gambă; pacientul execută extensia
gambei fiind contrat de kinetoterapeut . Grupul de exerciţii selective pentru antrenarea
celor 3 capete monoarticulare ale cvadricepsului au ca principiu general menţinerea
articulaţiei coxofemurale flectate la 90 de grade,din această poziţie executându-se extensia
genunchiului.

6.Exemplu de exerciţiu selectiv pentru tonifierea muşchiului triceps sural.

63
 Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior întins şi glezna în flexie dorsală;
kinetoterapeutul prinde în mână călcâiul pe faţa lui posterioară şi se opune
încercărilor pacientului de a extinde piciorul. Deoarece nu există rezistenţa pe
degete sau antepicior, nu va intra în activitate decât tricepsul sural .

3. Reducerea ritmului de acutizare a artrozei prin:

a)Proceduri și exerciții pentru îmbunătățirea stabilității

Pentru ca articulațiile să funcționeze bine, ele trebuie să fie stabile sau mobile în funcție
de cerințele unei activități. Unele articulații sunt, în general, mai stabile, în timp ce altele
sunt mai mobile. Atunci când se abordează echilibrul, articulațiile importante pentru
stabilitate sunt coloana lombară, genunchii și picioarele. Șoldurile și gleznele
sunt mai mobile. În timp ce echilibrul este important pentru oricine, exercițiile de echilibru
sunt indicate în special pentru adolescenți și cei care au avut o intervenție chirurgicală de
inlocuire a articulației. Practicarea exercițiilor de echilibru poate contribui la reducerea
riscului de cadere.

Daunele cauzate de artroza sunt de obicei progresive și, cu căt se întârzie mai mult
tratamentul, cu atât mai multe degradări pot apărea la nivelul articulației.

b) Exercițiu de echilibru: poziție pe un picior.

Odata ce s-a recuperat echilibrul pe ambele MI, se progresează până la echilibrarea pe
unul singur. Stați pe o suprafața plană. Ridicați MI drept la cațiva centimetri de la sol, cu
MI întins sau îndoit și cu MS în lateral. Stați în poziție pentru 30 de secunde. Dacă este
ușor, încercați să închideți ochii și stați pe un picior timp de înca 30 de secunde. Schimbați
MI și repetați.

4.Reeducarea posturii,aliniamentului și segmentelor sale

Exercițiile sunt foarte importante în refacerea mișcării normale.

Pacienții cu artroză tind să limiteze mișcarea în articulația cu probleme, iar mușchiul

din zonă este foarte puțin solicitat.

Un program special de exerciții, recomandat de terapeut, ajuta pacientul să-și refacă

postura și să scape de durerile din articulații și mușchi.

Alte terapii, cum ar fi injectiile cu cortizon sau lubrifiant în articulații, și chiar

înlocuirea articulațiilor, sunt rezervate cazurilor severe.

64
 Dacă locul de muncă sau hobby-urile dvs. au provocat artroza, un terapeut vă poate
ajuta cu sfaturi în evitarea daunelor adiționale.

Inserțiile pentru încăltăminte vă pot ajuta să reduceți stresul mecanic și presiunea

asupra articulațiilor deteriorate.

Psihoterapia, importantă pentru încurajarea bolnavului și creșterea eficienței

tratamentelor applicate.

La pacienții cu artroză, factorii socio-psihologici care afectează procesul bolii, cum ar fi

relațiile sociale slabe, tulburările de comunicare cu mediul, nefericirea și depresia la locul
de muncă sunt întalnite frecvent.
Psihoterapia ajută și educă pacienții, oferindu-le informații despre starea lor și despre
opțiunile de terapie fizică și reabilitare, care sunt disponibile pentru îmbunătățirea calității
vieții.

Tratamentul medicamentos al artrozei

A.Medicamentele pentru artoza sunt disponibile sub forma de pilule, siropuri, creme,
loțiuni, sau sunt injectate intr-o articulație.

1.Steroizii sunt medicamente antiinflamatorii puternice care pot trata multe forme de
artroză. Deși eficace, steroizii pot avea efecte secundare, mai ales atunci când sunt
administrați ca pilule și utilizați pe termen lung.

Adesea, medicii incearca să evite aceste probleme prin injectarea steroidului în

articulația afectată sau prin încercarea altor medicamente în combinație, pentru a menține
doza de steroizi la un nivel cât mai scăzut posibil.

2.Injectii cu acid hialuronic

Exista mai multe variante de injectii cu acid hialuronic, numite și suplimente de

65
vâscozitate, care sunt utilizate pentru tratarea osteoartritei genunchiului. Sunt injectate
direct in articulație. Unele studii au aratat un beneficiu pentru reducerea durerii pentru
perioade de până la șase luni.

B.Intervenția chirurgicală pentru artroză

Înlocuirea articulațiilor este, de obicei, foarte eficientă în ameliorarea durerii. Gradul

în care mișcarea se poate îmbunătăți va depinde de cât de gravă este artroza și de căt de
puternici sunt mușchii din jurul articulațiilor. Înlocuirea șoldului și a genunchiului sunt
acum proceduri foarte frecvente. Deși majoritatea persoanelor supuse acestor înlocuiri de
articulație sunt pacienti cu vârsta peste 65 de ani, îmbunătățirile în design și materialele
utilizate pentru implanturi, ajută și persoanele mai tinere să accepte mai ușor operația.
Înlocuirea șoldului sau a genunchiului ar trebui să dureze aproximativ 15-20 de ani, în
funcție de uzură, după care poate fi luată în considerare o intervenție chirurgicală de
revizuire.

Metode de evaluare și recuperare chirurgicală:

66
A.Artroscopia este un proces care permite medicului să vadă direct în articulație, cu
ajutorul unui instrument numit artroscop. Acesta este un tub foarte subțire, care are
atașată o cameră, și îi permite chirurgului sa vadă pe ecran ce se intamplă în articulație.
Chirurgia artroscopica poate fi utilizată pentru a afla ce fel de artroză există, și cât de mu
ltă leziune este prezentă.

1.Biopsia, tăierea unei bucăți libere de țesut care provoacă durere.

2.Repararea unui cartilaj sfâșiat /

3.Netezirea unei articulații în cazul în care suprafața a devenit aspră.

B.Chirurgia extensivă, cum ar fi sinovectomia sau reconstrucția ligamentelor, este de

asemenea efectuată cu ajutorul unui artroscop. Avantajul chirurgiei artroscopice este acela
că nu necesită anestezie totală, și nici țesut tăiat ca la operația standard. O persoană se
poate recupera mult mai repede și poate începe să meargă mai repede. Procedura se face
cel mai adesea pe genunchi sau pe umar, dar în ultimul timp a început să fie folosită și pe
alte articulații, cum ar fi cotul, încheietura mâinii și glezne.

Sfaturi pentru prevenirea artrozei

Nu există nici o cale sigură de prevenire a artrozei. Dar se poate reduce riscul și întârzia
debutul anumitor tipuri de artroză.

O articulație se menține sănătoasă prin posturări corecte și mobilitate adecvată, evitând

prin acestea durerea și dizabilitatea asociată cu artroza. Deasemenea în unele cazuri,
prevenirea unui accident poate reduce semnificativ riscul de artroză.

Evitarea leziunilor sportive prin purtarea echipamentului adecvat, pregătirea și

antrenamentul în condiții de siguranță, pot impiedica anumite rupturi ligamentare care pot
duce la artroză în câțiva ani.

67
De asemenea, menținerea unei greutăți corporale optime și adoptarea unui stil de viață
sănătos, pot reduce semnificativ riscul de apariție a acestei afecțiuni, precum și a altor boli.

Să nu ignorați semnele timpurii ale acestei afecțiuni. Cu cât ajungeți la medic mai rapid, cu
atăt șansele de control optim al afecțiunii cresc.

Un diagnostic corect bazat pe :

- o consultație la medicul ortoped sau de recuperare și pe investigații imagistice

(ecografie sau RMN)
- programe complexe de recuperare (fizioterapie, kinetoterapie, ERGON, drenaj
limfatic, terapia Tecar Winback, KinesioTaping Rockford)
- infiltrații cu antiinflamatoare,
- soluții vascoelastice sterile terapii regenerative (PRP sau celule STEM din măduva
osoasă sau grăsime).

Alte recomandări complementre:

Pe langă suplimente naturiste, vitamine și minerale, terapia prin masaj, acupunctura, și

relaxarea sunt alte metode simple și fără efecte adverse, care vă pot schimba viașa și vă pot
ajuta să scăpași de durerea cauzată de artroză.

PROGRAMEAZA-TE PENTRU O CONSULTATIE

Pentru ca orice tratament in clinica noastra este bazat pe un diagnostic si se face
sub urmarire medicala,

Anumite discipline s-au dovedit a fi eficiente, iar una dintre ele este o tehnica chinezeasca.
Tai Chi - o arta martiala chineza, este adesea folosita pentru a reduce stresul si tensiunea,
in timp ce corpul se deplaseaza prin gama functionala de miscare. Participantii sunt ajutati
sa realizeze o relaxare completa. Miscarile folosite in Tai Chi sunt simple si lente,
incurajand pacientii sa adopte o postura corecta atunci cand exercita o miscare.

68
Tratamentul naturist al artrozei

Suplimentele naturale pot ajuta in tratarea artrozei sau in reducerea ritmului

de acutizare a acesteia. S-Adenozil-Metionina (SAM-e) actioneaza ca analgezic si
are proprietati antiinflamatorii. Acesta poate stimula cresterea cartilajului si
afecteaza, de asemenea, neurotransmitatorii, cum ar fi serotonina, care reduce
perceptia durerii. Studiile au aratat ca amelioreaza simptomele artrozei la fel de
eficient ca medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, cu mai putine efecte
secundare si beneficii prelungite.

Componentele active din Tamaia indiana (Boswellia Serrata) au proprietati

antiinflamatorii si analgezice. De asemenea, tamaia poate ajuta la prevenirea
pierderii cartilajului si la inhibarea procesului autoimun. Extractul, cunoscut si sub
denumirea de Loxin 5, poate imbunatati semnificativ durerea si incetineste
dezvoltarea leziunilor la nivelul cartilajelor.

Pe langa suplimente naturiste, vitamine si minerale, terapia prin masaj,

acupunctura, si relaxarea sunt alte metode simple si fara efecte adverse, care va
pot schimba viata si va pot ajuta sa scapati de durerea cauzata de artroza.

pentru evaluarea permanenta a evolutiei.

INFO: Clinica Centrokinetic nu colaboreaza cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate

69
 TENDO-PERIOSTITA ACHILIANĂ- Program E-0011

-intensitatea: la maximul pragului de senzitivitate;-densitatea curentului: maxim 0,1

mA/cm2

Parametri medicali curentul: Galvanic

-tipul: întrerupt 8000 Hz;-funcția cc/cv:cc;-polaritatea: pozitivă;verificarea contactului: da

Poziția electrozilor transregional pe tendonul lui Ahile

- anod (activ – soluție hialuronidază),

- catod (orice soluție pentru protecția catodului),mărimea electrozilor 4 x 6 cm

Durata aplicați 30 de minute

70
Frecvența tratamentelor de 2 - 3 ori pe săptămână
Numărul de tratamente 9

Intensitatea la maximul pragului de senzitivitate

Efectul tratamentului : analgezic, trofic, antiedematos

Nota: soluție anod (componente ale soluției hialuronidază):

-soluție 1 (soluție tampon de acetat)/ = acetat de natriu-11,5 g /= acizi acetic gracial– 0,95 g

= apă distilată - 1000 ml soluție 2 (hialuronidază):

= se dizolvă o fiolă de hialuronidază într-o fiolă de apă redistilată

Amestecați ambele soluții înainte de utilizare.

Pentru o fiolă de hialuronidază utilizați 25 de ml din soluția 1.

-soluția de catod:= clorură de natriu - 5,0 g;= acid hidrocloric diluat - 6,5 g;= apă
distilată 1000 ml.

ACROCIANOZA -Program E-0001

-intensitatea: la maximul pragului de senzitivitate;-densitatea curentului: maxim 0,1
mA/cm2

Parametri medicali curentul: Galvanic

tipul: continuu

funcția cc/cv: cc/ polaritatea: pozitivă;verificarea contactului: da

1.Poziția electrozilor catozi (6 x 8 cm) ale canalelor individuale pe tălpile picioarelor,

ambii anozi (6 x 8 cm) poziționați paravertebral la nivelul segmentelor L3 - S1.

2. Poziția electrozilor se aplică anozi 4 x 6 cm paravertebral pe zona afectată pe

segmental C5-Th1 pentru membrele superioare și pe segmentul L3-S1 pentru membrele
inferioare; de aplică catozi 4 x 6 cm controlateral și paravertebral față de anozi.

71
 3.Poziția electrozilor anod 4 x 6 cm deasupra și catod sub fluxul segmentelor care
inervează extremitatea afectatea ( în zona C5-Th1 pentru membrele superioare și în zona
L3-S1 pentru membrele inferioare)

Durata aplicației 20 - 40 minute, pauză 5 minute

Frecvența tratamentelor de 2 - 3 ori pe săptămână

Numărul de tratamente 12

Intensitatea la maximul pragului de senzitivitate

Densitatea curentului maxim 0,1 mA/cm2

1.Efectul tratamentului: hiperemic (cu relaxarea sfincterelor precapilare),

trofic.2 și 3(hiperemic ,trofic).

Notă. A se folosi soluții de protecție.Utilizați ambele canale ale echipamentului.Compoziția

soluțiilor protective:

1) soluție protectivă anod:soluție 1 (soluție tampon de acetat)= clorură de natriu - 5,0;=

hidroxid de natriu - 1,0 g;= apă distilată - 1000 ml

2) soluție protectivă catod:= se dizolvă o fiolă de hialuronidază într-o fiolă de apă

redistilată.Amestecați amebele soluții înainte de utilizare.Pentru o fiolă de hialuronidază
utilizați 25 de ml din soluția 1.soluția de catod:= clorură de natriu - 5,0 g;= acid hidrocloric
diluat - 6,5 g;= apă distilată - 1000 ml

SINDROMUL ALGODISTROFIC AL MEMBRULUI INFERIOR

ACROCIANOZA -Program E-0001

-intensitatea: la maximul pragului de senzitivitate;-densitatea curentului: maxim 0,1
mA/cm2

Parametri medicali curentul: Galvanic

tipul: continuu

funcția cc/cv: cc;polaritatea: pozitivă;verificarea contactului: da

1.Poziția electrozilor se aplică un anod 4 x 6 cm paravertebral pe zona afectată a

segmentului L3-S1 și catod 4 x 6 cm controlateral și paravertebral față de anod.

72
 2. Poziția electrozilor se aplică un anod 4 x 6 cm deasupra și catod sub fluxul
segmentelor care inervează extremitatea afectată ( în zona L2-S1).

Durata aplicației 20 - 40 minute, pauză 5 minute

Frecvența tratamentelor de 2 - 3 ori pe săptămână

Numărul de tratamente 12

Intensitatea la maximul pragului de senzitivitate

Densitatea curentului maxim 0,1 mA/cm2

1.2.Efectul tratamentului: analgezic, trofic, vasodilatator

Notă. A se folosi soluții de protecție. Compoziția soluțiilor protective:1) soluție protectivă

anod:= clorură de natriu - 5,0 g;= hidroxid de natriu - 1,0 g;= apă distilată - 1000 ml

2) soluție protectivă catod:;= clorură de natriu - 5,0 g;= acid hidrocloric diluat - 6,5 g

= apă distilată - 1000 ml

ARTROZA CRONICĂ-Program E-0001

-intensitatea: la maximul pragului de senzitivitate;densitatea curentului: maxim 0,1
mA/cm2.

Parametri medicali curentul: Galvanic

-tipul: continuu

-funcția cc/cv: cc;polaritatea: pozitivă;verificarea contactului: da

Poziția electrozilor se aplică transregional pe articulația afectată

Durata aplicației 30 - 60 minute, pauză 5 minute

73
Frecvența tratamentelor de 2 - 3 ori pe săptămână

Numărul de tratamente 9

Intensitatea la maximul pragului de senzitivitate;Densitatea curentului maxim 0,1 mA/cm2

Efectul tratamentului :trofic,hiperemic ,antiedematos

Notă. A se folosi soluții de protecție.

Compoziția soluțiilor protective:

1) soluție protectivă anod:

= clorură de natriu - 5,0 g

= hidroxid de natriu - 1,0 g

= apă distilată - 1000 ml

2) soluție protectivă catod:

= clorură de natriu - 5,0 g

= acid hidrocloric diluat

- 6,5 g

= apă distilată - 1000 ml

De asemenea, se mai pot utiliza și electrozi vacuum

SINDROMUL DE DURERE REGIONALĂ COMPLEXĂ (CRPS) – DISTROFIA
SUDECK-Program E-0001

-intensitatea: la maximul pragului de senzitivitate;densitatea curentului: maxim 0,1

mA/cm2

Parametri medicali curentul: Galvanic

-tipul: continuu

-funcția cc/cv: cc;polaritatea: pozitivă;verificarea contactului: da

1.Poziția electrozilor se aplică anod 4 x 6 cm paravertebral pe partea afectată în zona

C5-Th1; se aplică catod 4 x 6 cm paravertebral și controlateral față de anod.

74
2. Poziția electrozilor. Anod deasupra și catod sub fluxul segmentelor care inervează
extremitatea afectatea ( în zona C5-Th1)

1.2.Durata aplicației 20 - 40 minute, pauză 5

minute

Frecvența tratamente de 2 - 3 ori pe săptămână

Numărul de tratamente 12

Intensitatea la maximul pragului de senzitivitate;Densitatea curentului maxim 0,1 mA/cm2

1.Efectul tratamentului analgezic, trofic, vasodilatator.

2. Efectul tratamentului; analgesic,trofic.

Notă .A se folosi soluții de protecție.

Compoziția soluțiilor protective:

1) soluție protectivă anod:

= clorură de natriu - 5,0 g

= hidroxid de natriu - 1,0 g;= apă distilată - 1000 ml

2) soluție protectivă catod:;= clorură de natriu - 5,0 g

= acid hidrocloric diluat - 6,5 g;= apă distilată - 1000

75
 CONTRACTURA DUPUYTREN-Program E-0001
- intensitatea: la maximul pragului de senzitivitate;densitatea curentului: maxim 0,1
mA/cm2.

Parametri medicali curentul: Galvanic

-tipul: continuu

-funcția cc/cv: cc;polaritatea: pozitivă;verificarea contactului: da

Poziția electrozilor aplicație transregională cu anod (activ – soluție hialuronidază ) pe

zona palmară a mâinii sau pe zona plantară a piciorului; se aplică catod(inactiv - cu soluție
pentru protecția catodului) pe partea volară a mâinii sau pe partea dorsală a piciorului;
mărimea electrozilor este 4 x6 cm.

Durata aplicației 30 minute

76
Frecvența tratamentelor de 2 - 3 ori pe săptămână

Numărul de tratamente 9

Intensitatea la maximul pragului de senzitivitate;Densitatea curentului maxim 0,1 mA/cm2

Efectul tratamentului trofic.

Notă .soluție anod (componente ale soluției hialuronidază):

-soluție anod (componente ale soluției hialuronidază):soluție 1 (soluție tampon de acetat)

= acetat de natriu - 11,5 g;= acizi acetic gracial – 0,95 g;= apă distilată - 1000 ml

-soluție 2 (hialuronidază):= se dizolvă o fiolă de hialuronidază într-o fiolă de apă redistilată

Amestecați amebele soluții înainte de utilizare.Pentru o fiolă de hialuronidază utilizați 25

de ml sin soluția 1.

-soluția de catod:= clorură de natriu - 5,0 g;= acid hidrocloric diluat - 6,5 g;= apă distilată -
1000 ml

MALADIA BÜRGER, ACROCIANOZA, NEVRALGIA.Program E-0001

-intensitatea: la maximul pragului de senzitivitate;densitatea curentului: maxim 0,1
mA/cm2

Parametri medicali curentul: Galvanic

-tipul: continuu

-funcția cc/cv: ccpolaritatea: pozitivă;verificarea contactului: da

Poziția electrozilor catozi (6 x 8 cm) ale canalelor individuale pe tălpile

picioarelor, ambii anozi (6 x 8 cm) poziționați paravertebral deasupra coloanei vertebrală
la nivelul segmentelor L3 - S1.

77
Durata aplicației 20 - 40 minute, pauză 5
minute

Frecvența tratamentelor de 2 - 3 ori pe săptămână

Numărul de tratamente 12

Intensitatea la maximul pragului de senzitivitate;Densitatea curentului maxim 0,1 mA/cm2

Efectul tratamentului vasodilatator, trofic

Notă .A se folosi soluții de protecție.

Utilizați ambele canale ale echipamentului.

Compoziția soluțiilor protective:

1) soluție protectivă anod:= clorură de natriu - 5,0 g;= hidroxid de natriu - 1,0 g

= apă distilată - 1000 ml

2) soluție protectivă catod:= clorură de natriu - 5,0 g;= acid hidrocloric diluat - 6,5 g

= apă distilată - 1000 ml

A se utiliza un dispozitiv cu două canale sau un adaptor.

NEVRALGIA-Program E-0001

- intensitatea: la maximul pragului de senzitivitate;;densitatea curentului: maxim 0,1

mA/cm2.

Parametri medicali curentul: Galvanic

-tipul: continuu

=funcția cc/cv: cc;polaritatea: pozitivă;verificarea contactului: da

Poziția electrozilor se aplică un anod de 6 x 4 cm deasupra nervului afectat (periferic) ;

se aplică un catod de 8 x 12 cm deasupra segmentului relevant al coloanei vertebrale.

Durata aplicației 20 - 40 minute, pauză 5 minute

78
Frecvența tratamentelor de 2 - 3 ori pe săptămână

Numărul de tratamente 12

Intensitatea la maximul pragului de senzitivitate;Densitatea curentului maxim 0,1 mA/cm2

Efectul tratamentului analgezic,trofic.

Notă. A se folosi soluții de protecție.

Compoziția soluțiilor protective:

1) soluție protectivă anod:

= clorură de natriu - 5,0 g

= hidroxid de natriu - 1,0 g

= apă distilată - 1000 ml

2) soluție protectivă catod:

= clorură de natriu - 5,0 g

= acid hidrocloric diluat - 6,5 g

= apă distilată-1000 de ml.

NEUROPATIA (ACROPARESTEZIA)-Program E-0001

-intensitatea: la maximul pragului de senzitivitate;densitatea curentului: maxim 0,1
mA/cm2

Parametri medicali curentul: Galvanic

-tipul: continuu

-funcția cc/cv: cc;polaritatea: pozitivă;verificarea contactului: da

Poziția electrozilor se aplică un catod de 4 x 6 cm pe acrumul extremității afectate (pe

palmă sau pe talpa piciorului); se aplică un anod de 4 x 6 cm paravertebral pe zona
afectată C5-Th1 pentru membrele superioare și în zona L3-S1 pentru membrele zona L3-
S1 pentru membrele inferioare.

Durata aplicației 20 - 40 minute, pauză 5 minute

79
Frecvența tratamentelor de 2 - 3 ori pe săptămână

Numărul de tratamente 12

Intensitatea la maximul pragului de senzitivitate;Densitatea curentului maxim 0,1 mA/cm2

Efectul tratamentului :trofic, vasodilatator

Notă. A se folosi soluții de protecție.

Compoziția soluțiilor protective:

1) soluție protectivă anod:

= clorură de natriu - 5,0 g

= hidroxid de natriu - 1,0 g

= apă distilată - 1000 ml

2) soluție protectivă catod:

= clorură de natriu - 5,0 g

= acid hidrocloric diluat - 6,5 g

= apă distilată - 1000 ml.

NEUROPATIA (ACROPARESTEZIA, ACRODISESTEZIA)-Program E-0001

- intensitatea: la maximul pragului de senzitivitate;;densitatea curentului: maxim 0,1

mA/cm2

Parametri medicali curentul: Galvanic

-tipul: continuu

-funcția cc/cv: cc:polaritatea: pozitivă;verificarea contactului: da

Poziția electrozilor se aplică un anod de 4 x 6 cm pe acrumul extremității afectate (pe

palmă sau pe talpa piciorului); se aplică un catod de 4 x 6 cm paravertebral pe zona
afectată C5-Th1 pentru membrele superioare și în zona L3-S1 pentru membrele inferioare
(utilizarea anelectrotonului duce la reducerea excitabilității nervului periferic de sub anod)

Durata aplicației 20 - 40 minute,

80
Frecvența tratamentelor de 2 - 3 ori pe săptămână cu pauză de 5 minute

Numărul de tratamente 12

Intensitatea la maximul pragului de senzitivitate;Densitatea curentului maxim 0,1 mA/cm2

Efectul tratamentului: trofic

Notă. A se folosi soluții de protecție.

Compoziția soluțiilor protective:

1) soluție protectivă anod:

= clorură de natriu - 5,0 g

= hidroxid de natriu - 1,0 g

= apă distilată - 1000 ml

2) soluție protectivă catod:

= clorură de natriu - 5,0 g

= acid hidrocloric diluat - 6,5 g

= apă distilată - 1000 ml

Cuprins

1.Tendo-periostita achiliană

2.Acrocianoza

3.Sindromul algodistrofic al membrului inferior

4.Artroza cronică

5.Sindromul de durere regională complexă (CRPS) - distrofia Sudeck

6.Contractura Depuytren

7.Maladia Bürger, acrocianoza, nevralgia

8.Nevralgia

81
9.Neuropatia (acroparestezia)

10.Neuropatia (acroparestezia, acrodisestezia)

Terapia cu unde șoc

1. SPASMUL MUSCULAR ACUT
Program W-0120

program: W-0120 spasmul muscular acut

82
Parametri medicali tipul de șocuri: continue

presiunea: 2,5 bari

frecvența: 10 Hz

numărul de șocuri: 2000

Diametrul capului: 15 mm

Poziția pacientului Explicați pacientului cum se procedează și cam la ce să se aștepte pe

durata

tratamentului. Asigurați pacientul că senzația intensă pe care o resimte în

timpul aplicării tratamentului nu îi va face în niciun fel rău. ~ Poziția

pacientului se va stabili în funcție de zona terapeutică ce trebuie tratată.

Întotdeauna trebuie avut în vedere ca mușchii din zona ce urmează a fi

tratată, sau cei din regiunea adiacentă să fie relaxați.

Frecvența tratamentelor o dată la 3 zile

Numărul de tratamente 1 - 4

Descrierea tratamentului Aplicați o cantitate suficientă de gel de transmisie pe întreaga

suprafață.

Întotdeauna trebuie să vă asigurați că există o cantitate suficientă de gel de

transmisie între suprafața pielii și aplicator. Aplicatorul se va ține

întotdeauna perpendicular pe suprafața pielii. Rămâneți în contact cu

pielea și mențineți o presiune scăzută pe durata întregului tratament.

~ Partea inițială a tratamentului: aplicați o presiune scăzută cu ajutorul

aplicatorului. ~ Setați presiunea aerului la 2 bari și frecvența de aplicare la

10 Hz. Ca și cum ați „desena”, aplicați 500 de șocuri în jurul celui mai

83
dureros punct. Evitați să aplicați direct pe acest punct (Figura 1).

~ Partea principală a tratamentului: Aplicați o presiune de o intensitate

medie cu ajutorul aplicatorului. ~ Creșteți presiunea aerului la nivelul

maxim de toleranță al pacientului, după care puteți aplica aproximativ 1000

de șocuri pe mușchiul hipertonic prin mișcări de rotație (Figura 2).

~ Partea de finală a tratamentului: Aplicați o presiune de o intensitate

medie cu ajutorul aplicatorului. ~ Din nou, ca și cum ați desena, aplicați

aproximativ 500 de șocuri (presiunea aerului: 2-3 bari / frecvența: 15 Hz)

pentru a trata zonele dimprejurul mușchiului afectat de spasm. Aceasta va

ajuta la îmbunătățirea circulației locale a sângelui și va elibera mușchiul de

rigiditatea datorată iritației dureroase de la început.

Dacă pe durata tratamentului se depistează și alte zone rigide, tratați-le pe

fiecare în parte aplicând suplimentar între 500-1000 de șocuri, folosind

mișcări de rotație

Notă În caz de inflamație sau durere intensă în zona tratată, se recomandă

aplicarea unei comprese reci, reci, pentru cel mult 30 de secunde la o aplicare. ~

În ceea ce privește zona corpului ce a fost tratată, terapia cu unde șoc

trebuie să fie combinată cu exerciții de întindere atât a grupurilor de

mușchi agoniști cât și a celor antagoniști. ~ Antrenamentul activ sau

exercițiile de întindere a mușchiului tratat sunt acceptate dacă acestea nu

solicita mușchiul la mai mult de 40% din performața musculară maximă

acceptată, și asta în cazul în care nu există posibilitatea eliminării complete

a activităților de antrenament.

84
TERAPIA CU UNDE ȘOC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 4 din 40

Exercițiile fizice intense de aerobic ar trebui întrerupte pe întreaga durată a

procedurilor. ~ Dacă este necesar, se va continua cu exercițiile de întindere

sau se va urma un regim precaut. ~ Este nevoie de o evaluare clinica în

fiecare săptămână pe tot parcursul terapiei.

Complicații Hematom și peteșie ~ Hipersensibilitate temporară sau durere din ce în ce

mai intensă ~ Inflamație locală ~ Cele mai multe simptome vor dispărea în

câteva minute sau în câteva ore după tratament.

Contraindicații Aplicații pe cap, gât, măduva spinării, miocard, gonadă, rinichi, ficat, nervi

principali sau vase de sânge importante, organe ce conțin gaz ~ Deficit al

simțurilor în zona focalizată ~ Disfuncții cauzate de coagularea sângelui sau

administrarea de anticoagulante ~ Sarcină ~ Tromboză ~ Cancer, afecțiuni

tumorale ~ Inflamații extinse pe zona terapeutică ~ În perioada creșterii cartilajelor și

oaselor la copii

(1803)

Terapia cu unde șoc

24. SPASTICITATE MUSCULARA
Program W-0129

program: W-0129 spasticitate musculara

85
Parametri medicali tipul de șocuri: continue

presiunea: 2 bari

frecvența: 10 Hz

numărul de șocuri: 500

Diametrul capului: 15 mm

Poziția pacientului Explicați pacientului cum se procedează și cam la ce să se aștepte pe

durata

tratamentului. Asigurați pacientul că senzația intensă pe care o resimte în

timpul aplicării tratamentului nu îi va face în niciun fel rău. ~ Poziția

pacientului se va stabili în funcție de zona terapeutică ce trebuie tratată.

Întotdeauna trebuie avut în vedere ca mușchii din zona ce urmează a fi

tratată, sau cei din regiunea adiacentă să fie relaxați.

Frecvența tratamentelor o dată la 2 zile

Numărul de tratamente 6

Descrierea tratamentului Aplicați o cantitate suficientă de gel de transmisie pe întreaga

suprafață.

Întotdeauna trebuie să vă asigurați că există o cantitate suficientă de gel de

transmisie între suprafața pielii și aplicator. Aplicatorul se va ține

întotdeauna perpendicular pe suprafața pielii. Rămâneți în contact cu

pielea și mențineți o presiune scăzută pe durata întregului tratament.

Setați presiunea aerului la 2 bari și frecvența de aplicare la 10 Hz. Ca și cum

ați „desena”, aplicați 500 de șocuri pe intreaga zona a muschiului afectat.

86
Dacă pe durata tratamentului se depistează și alte zone rigide, tratați-le pe

fiecare în parte aplicând suplimentar înca 500 de șocuri, folosind mișcări de

„desen”

Notă În caz de inflamație sau durere intensă în zona tratată, se recomandă

aplicarea unei comprese reci, pentru cel mult 30 de secunde la o aplicare. ~

În ceea ce privește zona corpului ce a fost tratată, terapia cu unde șoc

trebuie să fie combinată cu exerciții de întindere atât a grupurilor de

mușchi agoniști cât și a celor antagoniști. ~ Antrenamentul activ sau

exercițiile de întindere a mușchiului tratat sunt acceptate dacă acestea nu

solicita mușchiul la mai mult de 40% din performața musculară maximă

acceptată, și asta în cazul în care nu există posibilitatea eliminării complete

a activităților de antrenament.

Exercițiile fizice intense de aerobic ar trebui întrerupte pe întreaga durată a

procedurilor. ~ Dacă este necesar, se va continua cu exercițiile de întindere

sau se va urma un regim precaut. ~ Este nevoie de o evaluare clinica în

fiecare săptămână pe tot parcursul terapiei.

Complicații Hematom și peteșie ~ Hipersensibilitate temporară sau durere din ce în ce

mai intensă ~ Inflamație locală ~ Cele mai multe simptome vor dispărea în

câteva minute sau în câteva ore după tratament.

Contraindicații Aplicații pe cap, gât, măduva spinării, miocard, gonadă, rinichi, ficat, nervi

principali sau vase de sânge importante, organe ce conțin gaz ~ Deficit al

87
simțurilor în zona focalizată ~ Disfuncții cauzate de coagularea sângelui sau

administrarea de anticoagulante ~ Sarcină ~ Tromboză ~ Cancer, afecțiuni

tumorale ~ Inflamații extinse pe zona terapeutică ~ În perioada creșterii cartilajelor și

oaselor la copii

(1803)

ENCICLOPEDIA MEDICALA BTLBTL-6000

SUPER INDUCTIVE
SYSTEM ELITE

ENCICLOPEDIE TERAPEUTICĂ BTL

88
REDUCEREASPASTICITĂȚII
Program A-1013

Parametri terapeutici Durată totală: 540

Număr de secțiuni: 6

Poziția aplicatorului. Pe punctul motor al mușchiului

Frecvența sesiunilor terapeutice

Zilnic

Număr de sesiuni terapeutice 10

Intensitate Setați intensitatea recomandată în timpul primei și celei de-a doua secțiuni: de
la pragul motor până deasuprapragului motor.

Poziția pacientului .Poziția pacientului este condiționată de zona tratată. Explicați-i

procedura pacientului dvs.

Prezentați-i succint la ce să se aștepte în timpul tratamentului. Asigurați-vă pacientul că

senzația intensă cauzată de tratament nu îi este dăunătoare. Alegeți poziția cea mai
adecvată și confortabilă pentru pacient și zona tratată.

Procedură terapeutică Efectuați o examinare standard a pacientului înainte de

inițierea terapiei și determinați zona patologică. Poziționați centrul aplicatorului deasupra
punctului motor al mușchiului spastic, la o distanță minimă de țesut (aplicatorul poate
intra în contact cu pacientul).

Începeți protocolul și setați intensitatea la pragul motor al pacientului. Apăsați întotdeauna

butonul de pauză după prima secțiune. Apoi poziționați aplicatorul deasupra punctului
motor al mușchiului antagonist. Urmați întotdeauna această procedură. În caz contrar,
terapia poate agrava starea pacientului, Inițiați protocolul și setați intensitatea deasupra
pragului motor.

Mecanism de acțiune .În prima secțiune a protocolului, se obține un efect antispastic

al mușchiului agonist. Este stimulat controlul tonusului muscular la nivelul coloanei
vertebrale. În cea de-a doua secțiune, se obține un efect facilitator al mușchiului antagonist.
În plus, protocolul determină o mai bună irigare cu sânge a regiunii expuse, ceea ce duce la
o îmbunătățire a circulației și alimentării cu substanțe nutritive.

89
Contraindicații. Implanturi electronice, implanturi metalice, sarcină, aplicare în zona
unei plăci epifizare, boli de coagulare a sângelui, menstruație, tratament cu anticoagulante,
cancer, febră.

Notă .Se interzice prezența următoarelor obiecte în apropierea aplicatorului: dispozitive

de transfer date (carduri de credit sau debit, unități flash USB etc.), dispozitive electronice

(celulare, tablete, ceasuri, pc-uri), materiale feromagnetice. (ID3796)

90
 Terapia cu unde șoc
SPASTICITATE MUSCULARA
Program W-0129

program: W-0129 spasticitate musculara

Parametri medicali tipul de șocuri: continue

presiunea: 2 bari

frecvența: 10 Hz

numărul de șocuri: 500

Poziția pacientului. Explicați pacientului cum se procedează și cam la ce să se aștepte

pe durata tratamentului. Asigurați pacientul că senzația intensă pe care o resimte în timpul
aplicării tratamentului nu îi va face în niciun fel rău. ~ Poziția pacientului se va stabili în
funcție de zona terapeutică ce trebuie tratată.

Întotdeauna trebuie avut în vedere ca mușchii din zona ce urmează a fi tratată, sau cei
din regiunea adiacentă să fie relaxați.

Frecvența tratamentelor o dată la 2 zile

Numărul de tratamente 6

Descrierea tratamentului. Aplicați o cantitate suficientă de gel de transmisie pe

întreaga suprafață.

Întotdeauna trebuie să vă asigurați că există o cantitate suficientă de gel de

transmisie între suprafața pielii și aplicator. Aplicatorul se va ține

întotdeauna perpendicular pe suprafața pielii. Rămâneți în contact cu

91
pielea și mențineți o presiune scăzută pe durata întregului tratament. Setați presiunea
aerului la 2 bari și frecvența de aplicare la 10 Hz. Ca și cum

ați „desena”, aplicați 500 de șocuri pe intreaga zona a muschiului afectat.

Dacă pe durata tratamentului se depistează și alte zone rigide, tratați-le pe

fiecare în parte aplicând suplimentar înca 500 de șocuri, folosind mișcări de„desen”

Notă. În caz de inflamație sau durere intensă în zona tratată, se recomandă

aplicarea unei comprese reci, pentru cel mult 30 de secunde la o aplicare. ~

În ceea ce privește zona corpului ce a fost tratată, terapia cu unde șoc

trebuie să fie combinată cu exerciții de întindere atât a grupurilor de

mușchi agoniști cât și a celor antagoniști. ~ Antrenamentul activ sau

exercițiile de întindere a mușchiului tratat sunt acceptate dacă acestea nu

solicita mușchiul la mai mult de 40% din performața musculară maximă

acceptată, și asta în cazul în care nu există posibilitatea eliminării complete

a activităților de antrenament.

Exercițiile fizice intense de aerobic ar trebui întrerupte pe întreaga durată a

procedurilor.

~ Dacă este necesar, se va continua cu exercițiile de întindere

sau se va urma un regim precaut.

~ Este nevoie de o evaluare clinica în

fiecare săptămână pe tot parcursul terapiei.

Complicații. Hematom și peteșie ~ Hipersensibilitate temporară sau durere din ce în ce

mai intensă ~ Inflamație locală ~ Cele mai multe simptome vor dispărea în

câteva minute sau în câteva ore după tratament.

92
Contraindicații .Aplicații pe cap, gât, măduva spinării, miocard, gonadă, rinichi, ficat,
nervi principali sau vase de sânge importante, organe ce conțin gaz

~ Deficit al simțurilor în zona focalizată

~ Disfuncții cauzate de coagularea sângelui sau administrarea de anticoagulante

~ Sarcina ~ Tromboză~ Cancer, afecțiuni tumorale ~ Inflamații extinse pe zona terapeutică
~ În perioada creșterii cartilajelor și oaselor la copii

(1803)

93
 Terapia cu unde șoc
1. SPASMUL MUSCULAR ACUT
Program W-0120

program: W-0120 spasmul muscular acut

Parametri medicali tipul de șocuri: continue

presiunea: 2,5 bari

frecvența: 10 Hz

numărul de șocuri: 2000

Diametrul capului: 15 mm

Poziția pacientului. Explicați pacientului cum se procedează și cam la ce să se aștepte

pe durata tratamentului. Asigurați pacientul că senzația intensă pe care o resimte în timpul
aplicării tratamentului nu îi va face în niciun fel rău. ~ Poziția pacientului se va stabili în
funcție de zona terapeutică ce trebuie tratată.Întotdeauna trebuie avut în vedere ca
mușchii din zona ce urmează a fi tratată, sau cei din regiunea adiacentă să fie relaxați.

Frecvența tratamentelor o dată la 3 zile

Numărul de tratamente 1 – 4

Descrierea tratamentului .Aplicați o cantitate suficientă de gel de transmisie pe

întreaga suprafață. Întotdeauna trebuie să vă asigurați că există o cantitate suficientă de
gel de transmisie între suprafața pielii și aplicator. Aplicatorul se va ține întotdeauna

94
perpendicular pe suprafața pielii. Rămâneți în contact cu pielea și mențineți o presiune
scăzută pe durata întregului tratament.

~ Partea inițială a tratamentului: aplicați o presiune scăzută cu ajutorul

aplicatorului. ~ Setați presiunea aerului la 2 bari și frecvența de aplicare la

10 Hz. Ca și cum ați „desena”, aplicați 500 de șocuri în jurul celui mai

dureros punct. Evitați să aplicați direct pe acest punct (Figura 1).

~ Partea principală a tratamentului: Aplicați o presiune de o intensitate

medie cu ajutorul aplicatorului. ~ Creșteți presiunea aerului la nivelul

maxim de toleranță al pacientului, după care puteți aplica aproximativ 1000

de șocuri pe mușchiul hipertonic prin mișcări de rotație (Figura 2).

~ Partea de finală a tratamentului: Aplicați o presiune de o intensitate

medie cu ajutorul aplicatorului. ~ Din nou, ca și cum ați desena, aplicați

aproximativ 500 de șocuri (presiunea aerului: 2-3 bari / frecvența: 15 Hz)

pentru a trata zonele dimprejurul mușchiului afectat de spasm. Aceasta va

ajuta la îmbunătățirea circulației locale a sângelui și va elibera mușchiul de

rigiditatea datorată iritației dureroase de la început.

Dacă pe durata tratamentului se depistează și alte zone rigide, tratați-le pe

fiecare în parte aplicând suplimentar între 500-1000 de șocuri, folosind

mișcări de rotație

Notă În caz de inflamație sau durere intensă în zona tratată, se recomandă

aplicarea unei comprese reci, pentru cel mult 30 de secunde secunde la o aplicare. ~

În ceea ce privește zona corpului ce a fost tratată, terapia cu unde șoc

trebuie să fie combinată cu exerciții de întindere atât a grupurilor de

mușchi agoniști cât și a celor antagoniști.

95
~ Antrenamentul activ sau exercițiile de întindere a mușchiului tratat sunt acceptate
dacă acestea nu

solicita mușchiul la mai mult de 40% din performața musculară maximă acceptată, și asta
în cazul în care nu există posibilitatea eliminării complete

a activităților de antrenament.

96
 Magnetoterapia
Enciclopedia terapeutica BTL1.53 SPASTICITATEA MUSCULARĂ

RECUPERARE MEDICALĂ

Program M-0054-pentru spasticitatea musculară utilizăm:

Parametri medicali curent: serii de impulsuri magnetice

intensitatea câmpului magnetic: în funcție de aplicator

forma impulsurilor: rectangulare (prelungite)

impuls: 7 ms

pauză: 11 ms

număr repetiții: 9

frecvența aleatorie: nu

impuls: 9 ms

pauză: 100 ms

număr repetiții: 1

impuls: 20 ms

pauză: 100 ms

număr repetiții: 1

impuls: 30 ms

pauză: 110 ms
97
număr repetiții: 2

impuls: 20 ms

pauză: 100 ms

număr repetiții: 1

impuls: 30 ms

pauză: 200 ms

număr repetiții: 1

impuls: 7

pauză: 11 ms

număr repetiții: 9

impuls: 9 ms

pauză: 500 ms

număr repetiții: 1

Accesorii recomandate solenoid 60 cm, liniar 70 x 30, disc 13 x 13, solenoid 30 cm, disc
dublu 26 x 13

Durata aplicației 30 min.

Frecvența tratamentelor Zilnic

Numărul de tratamente aplicații de lungă durată, între 10 și 14 săptămâni în funcție de

gradul de ameliorare a durerii

Poziția aplicatorului se folosește aplicatorul liniar pe ambele părți ale coloanei

vertebrale și solenoid pentru trunchi. În cazul în care apar spasme locale ale

mușchilor membrelor, folosiți solenoid 30, disc sau disc dublu local, pe

zona cu probleme.

Efectul tratamentului analgezic, miorelaxant, îmbunătățește microcirculația

Notă. Dacă apar spasme locale la nivelul mușchilor membrelor, folosiți solenoid 30
98
, disc sau disc dublu pe zona cu probleme.

(813)

Electroterapia Enciclopedia terapeutica BTL

SPASTICITATEA

Program E-5808
program: E-5808 intensitatea: deasupra nivelului pragului motor pe ambele canale

99
Parametri medicali curentul: stimulări spastice

funcția cc/cv: cc

polaritatea 1: pozitivă

polaritatea 2: pozitivă

T 1: 0,5 s

întârzierea: 250 ms

T 2: 0,5 s

frecvența pulsului: 1 Hz

verificarea contactului: nu

Poziția electrozilor Canalul 1: bipolar deasupra mușchiului spastic (grupului de

mușchi),electrozii având o mărime corespunzătoare mușchiului stimulat(grupului de
mușchi stimulați); se aplică catod (anod – în funcție demodificările individuale de
iritabilitate ale pacientului) deasuprapunctului motor al mușchiului și anod în apropierea
și deasupra mușchiului buricului.

Canalul 2: bipolar deasupra buricului și pe partea opusă / părțile opuse ale mușchiului
spastic (grupului de mușchi spastic).

Durata aplicației 3 - 7 minute

Frecvența tratamentelor de 2 - 3 ori pe zi

Numărul de tratamente în funcție de efectul terapiei, 20 de aplicații sau mai mult

Intensitatea deasupra nivelului pragului motor pe ambele canale

Efectul tratamentului miostimulator, trofic

Notă. Mărimea electrozilor este în funcție de mărimea mușchilor tratați (grupului de
mușchi tratat).

De asemenea, este posibilă utilizarea metodei de stimulare directe

monoplanare: se aplică electrod (catod) activ având o o mărime de până

la 2 cm2 deasupra punctului motor al mușchiului; se aplică anod inactiv

100
(de 2 - 3 ori mai mare) la cel puțin 3 cm în direcția și în apropierea catodului.

(154)

101
102
103
104
105
1.Solenoidul de 60 cm(de formă circulară) se aplică în zonele de tratat cu efect asupra
următorilor mușchi spastici :

- în zona coapsei care se află între articulația șoldului și articulația genunchiului -

mușchiul tensor fascia lată.

-în zona trunchiului în partea inferioară -mușchiul dințat anterior și în zona

abdomenului -mușchii drept abdominal și oblic extern, solenoidul se aplică deasupra
bazinului,aici solenoidul se aplică deasupra bazinului.

2.Solenoidul liniar 70x30cm se aplică în zona posterioara a spatelui , iar zona de tratat este

cu

MAGNETOTERAPIE – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Page 2 of 87

1.50 STENOZA POST-TRAUMATICĂ

106
RECUPERARE MEDICALĂ

Program M-0052 program: M-0052 stenoza post-traumatică

Parametri medicali curent: serii de impulsuri magnetice

intensitatea câmpului magnetic: în funcție de aplicator

forma impulsurilor: rectangulare (prelungite)

impuls: 10 ms

pauză: 30 ms

număr repetiții: 9

frecvența aleatorie: nu

impuls: 15 ms

pauză: 212 ms

număr repetiții: 1

impuls: 6 ms

pauză: 212 ms

MAGNETOTERAPIE – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Page 67 of 87

TERAPIA CU UNDE ȘOC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTLMAGNETOTERAPIE – ENCICLOPEDIA

MEDICALA BTL Page 67 of 87 BTL Pagina 2 din 40

107
1. SPASMUL MUSCULAR ACUT

Program W-0120

program: W-0120 spasmul muscular acut

Parametri medicali tipul de șocuri: continue

presiunea: 2,5 bari

frecvența: 10 Hz

numărul de șocuri: 2000

Diametrul capului: 15 mm

Poziția pacientului Explicați pacientului cum se procedează și cam la ce să se aștepte pe durata

tratamentului. Asigurați pacientul că senzația intensă pe care o resimte în

timpul aplicării tratamentului nu îi va face în niciun fel rău. ~ Poziția

pacientului se va stabili în funcție de zona terapeutică ce trebuie tratată.

Întotdeauna trebuie avut în vedere ca mușchii din zona ce urmează a fi

tratată, sau cei din regiunea adiacentă să fie relaxați.

Frecvența tratamentelor o dată la 3 zile

Numărul de tratamente 1 - 4

Descrierea tratamentului Aplicați o cantitate suficientă de gel de transmisie pe întreaga suprafață.

Întotdeauna trebuie să vă asigurați că există o cantitate suficientă de gel de

transmisie între suprafața pielii și aplicator. Aplicatorul se va ține

întotdeauna perpendicular pe suprafața pielii. Rămâneți în contact cu

pielea și mențineți o presiune scăzută pe durata întregului tratament.

~ Partea inițială a tratamentului: aplicați o presiune scăzută cu ajutorul

aplicatorului. ~ Setați presiunea aerului la 2 bari și frecvența de aplicare la

108
10 Hz. Ca și cum ați „desena”, aplicați 500 de șocuri în jurul celui mai

dureros punct. Evitați să aplicați direct pe acest punct (Figura 1).

~ Partea principală a tratamentului: Aplicați o presiune de o intensitate

medie cu ajutorul aplicatorului. ~ Creșteți presiunea aerului la nivelul

maxim de toleranță al pacientului, după care puteți aplica aproximativ 1000

de șocuri pe mușchiul hipertonic prin mișcări de rotație (Figura 2).

~ Partea de finală a tratamentului: Aplicați o presiune de o intensitate

medie cu ajutorul aplicatorului. ~ Din nou, ca și cum ați desena, aplicați

aproximativ 500 de șocuri (presiunea aerului: 2-3 bari / frecvența: 15 Hz)

pentru a trata zonele dimprejurul mușchiului afectat de spasm. Aceasta va

ajuta la îmbunătățirea circulației locale a sângelui și va elibera mușchiul de

rigiditatea datorată iritației dureroase de la început.

Dacă pe durata tratamentului se depistează și alte zone rigide, tratați-le pe

fiecare în parte aplicând suplimentar între 500-1000 de șocuri, folosind

mișcări de rotație

Notă În caz de inflamație sau durere intensă în zona tratată, se recomandă

aplicarea unei comprese reci, pentru cel mult 30 de secunde la o aplicare. ~

În ceea ce privește zona corpului ce a fost tratată, terapia cu unde șoc

trebuie să fie combinată cu exerciții de întindere atât a grupurilor de

mușchi agoniști cât și a celor antagoniști. ~ Antrenamentul activ sau

exercițiile de întindere a mușchiului tratat sunt acceptate dacă acestea nu

solicita mușchiul la mai mult de 40% din performața musculară maximă

acceptată, și asta în cazul în care nu există posibilitatea eliminării complete

a activităților de antrenament.

6.10 DISCOPATIA

109
ORTOPEDIE & RECUPERARE

Program D-0022

program: D-0022 discopatia

Parametrii medicali modul: pulsat

durata impulsului: 200

frecvenţa impulsului: 300

percepţia termică: se percepe o ușoară căldură

aplicatori recomandaţi: aplicatori capacitivi

Poziţionarea aplicatorilor aplicație longitudinală pe coloana vertebrală

Durata aplicaţiei 10 min.

Frecvenţa tratamentelor de 2 ori pe săptămână

Numărul tratamentelor 10

Efect analgezic, îmbunătățește circulația sângelui

Notă Terapia nu se aplică în stadiul dureros acut. Se pot folosi

aplicatorii din cauciuc.(1669)

110
Acasa » familie » medicina
Program sanogenic de viata pentru adultii sechelari post AVC cu spasticitate medie

Program sanogenic de viata pentru adultii

sechelari post AVC cu spasticitate medie

Program sanogenic de viata

pentru adultii sechelari post
AVC
cu spasticit
ate medie

Hemipareza apare la pacientul care are un deficit motor al unui hemicorp legat de o leziune a
caii corticospinale si prezinta o tulburare de mers caracteristica. Severitatea tulburarii depinde de
importanta deficitului motor si de redoarea membrelor atinse . In cazul unui deficit important,
pacientul se ridica si merge cu umarul in adductie, cotul, mana si degetele in flexie si membrul inferior
rigid, soldul, genunchiul si glezna in extensie de partea afectata.

Spasticitatea este o caracteristica a fazei subacute a accidentului vascular. In aceasta faza nu

este posibila nici o miscare voluntara, dar cu stimuli facilitatori se pot obtine patternuri primitive de
miscare.

Caracteristicile acestui stadiu sunt :

- tonusul muscular este crescut, instalandu-se hipertonia. In aceasta faza pot apare contracturile
musculare.

111
- miscarea sinergica este completa si incep sa fie prezente scheme de miscare si in afara
sinergismelor.

- initierea miscarilor este ameliorata, putandu-se sta si executa miscari in posturi mai dificile, dar
controlul miscarii este inca insuficient din cauza spasticitatii.

- rezistenta spastica face ca miscarea fiecarei articulatii sa fie dificila, aproape imposibila, pentru ca in
cadrul unui lant kinetic sa fie perfect posibila.

Urmarind un accident vascular, conexiunile care controleaza reflexele pot fi intrerupte,

rezultand eliberarea acestor tipare de baza, evolutia spasticitatii si a sinergiilor (paternuri de sinergie).

Spasticitatea se defineste ca fiind o varietate de crestere a tonusului muscular, legata de o

exagerare a reflexului de intindere, coexistand cu hiperactivitatea buclei gama. Spasticitatea ca
notiune generala poate fi analizata sub trei aspecte : ca varietate a cresterii tonusului muscular, ca
exagerare a reflexului de intindere si in al treilea rand ca o consecinta a hiperactivitatii sistemului
gama.

Hipertonia musculara piramidala este un semn de diagnostic pozitiv al sindromului de neuron

motor central, iar atunci cand reduce motilitatea poate duce la disabilitate.

Datorita spasticitatii bratul va fi mentinut in flexie si pronatie iar gamba in adductie si

extensie. Miscarile pasive de extensie a bratului si de flexie a gambei cresc rezistenta care cedeaza
brutal (fenomenul ,,lama de briceag”). Cand membrul este lasat intr-o anumita pozitie, rezistenta
reapare (reactii de alungire si de scurtare).

Severitatea tulburarii depinde de importanta deficitului motor si de redoarea membrelor

atinse. In cazul unui deficit important, pacientul se ridica si merge cu umarul in adductie, cotul,mana
si degetele in flexie si mebrul inferior rigid, soldul, genunchiul si glezna in extensie de partea afectata.

O hemipareza moderata se poate traduce prin tulburari de mers de acelasi ordin ca intr-o
hemiplegie severa, dar care sunt mai putin marcate. In acest caz, pierderea balansului membrului
superior se poate asocia cu un discret mers cosind, fara redoare si nici deficit motor al membrelor
atinse.

In principal gradul spasticitatii tine de localizarea si extensia leziunii neurologice, dar exista o
serie de conditii extra-lezionale care influenteaza gradul de spasticizare, cum ar fi :

a) Pozitia corpului. In ortostatism spasticitatea membrului superior se accentueaza. Din pozitia culcat
bolnavul poate mobiliza mult mai bine membrul brahial, pe toata amplitudinea de miscare, motiv
pentru care este bine sa instruim pacientul sa foloseasca clinostatismul pentru a mentine prin exercitii
libere mobilitatea articulara a membrelor spastice.

112
b) Orice stimuli nociceptivi sau dezagreabili pot mari spasticitatea. Asa sunt existenta unor zone algice
de presiune, escare, infectii, distensia vezicii (retentia urinara), infectii urinare, frigul, starile
emotionale, stresul .

c) Excitatiile pornite din teritoriul membrelor afectate pot creste vizibil spasticitatea. In aceasta
categorie intra si o serie de procedee fizicale aplicate defectuos sau neindicate : electroterapia,
masajul, recele sau caldura excesiva, exercitiul sau postura care intinde rapid musculatura
spastica (stretching) .

Pozitia de inhibare a spasticitatii este cu pacientul in decubit dorsal, pacientul intorcand capul
spre partea bolnava, astfel se scade spasticitatea pe flexori la membrul superior si pe extensori la
membrul inferior.

Obiectivele terapiei in spasticitate :

- Ameliorarea functiei: a mobilitatii, transferului, pozitiei sezande, echilibrului, manevrarii scaunului

cu rotile.

- Imbunatatirea si usurarea igienei (imbracatul, servitul mesei, baia).

-Cresterea comfortului (reducerea durerii, imbunatatirea somnului, pregatirea terenului pentru

aplicarea ortezei)

- Prevenirea si terapia complicatiilor musculoscheletale (contractura, prevenirea spasmelor, a

subluxatiei)

- Cosmetice (cresterea tolerantei pentru purtarea incaltamintei)

Sprijinul tratamentului spasticitatii incepe cu fizioterapie si foloseste apoi ROM si exercitiile de

intindere, cu toate ca exercitiile de stretching prea agresive trebuie evitate.

Pozitiile corespunzatoare sunt folosite ca mijloc de control al spasticitatii prin stapanirea

evolutiei modelelor de sinergie. Medicamentatia antispastica si ortezele trebuie luate de asemenea in
seama.

Program de recuperare pentru pacientii sechelari de AVC

Pentru o recuperare mai rapida si cat mai corecta pacientii pot alterna perioadele de
recuperare din spitale cu recuperarea medicala de la domiciliu.

Kinetoterapie

Pentru ca bolnavul cu spasticitate medie se presupune ca poate sa faca anumite miscari, se

poate pune accent pe exercitiile active. Astfel sunt indicate in aceasta etapa diferite etape cum ar fi
scripetoterapie, exercitiile active de la spalier, sau folosirea ergometrului sau a bicicletei de picior.

113
 Pentru stadiul al doilea de spasticitate(mediu), B. Bobath recomanda un set de exercitii care
pleaca de la pozitii facilitatorii:

- din decubit dorsal, cu mana pe frunte: de aici se executa extensii de cot si se revine(flexie) – de
remarcat ca bratul ramane tot timpul ridicat.

- din sezand pe un taburet, cu soldul si genunchiul flectate la 90°, cu piciorul flectat, talonul in sprijin
pe podea, membrul superior paretic este ridicat cu cotul intins, cu mana in supinatie, si mentinut la
orizontala.

In ortostatism, in fata spalierului, pacientul poate sa execute sprijin pe antebrate si maini.

Reeducarea prehensiunii ramane pentru kinetoterapeut opera sa de arta. Limitarea tendintei

este extrem de dificila si de lunga durata. Obtinerea unei deschideri mai mari a palmei se deruleaza in
felul urmator:

- eliberarea policelui de catre kinetoterapeut si ducerea lui intr-o abductie fortata

- prinderea de catre kinetoterapeut a celorlalte degete si ducerea lor in extensie fortata.

- alternarea extensiilor, cand a policelui cand a celorlalte degete intr-o extensie ampla, la limita
pragului de sensibilitate dureroasa.

- dupa 10 – 15 repetari, se obtine o relaxare musculara semnificativa ceea ce permite exersarea

activa de catre pacient a miscarilor de flexie si extensie a degetelor.

In aceasta faza pacientul va executa exercitii care sa il ajute atat la echilibru dar care sa il
pregateasca totodata si pentru mers. Astfel pacientul va executa exercitiile in ortostatism in fata
spalierului. Acesta isi va muta centrul de greutate de pe un picior pe altul, astfel se va micsora
poligonul de sustinere prin apropierea picioarelor; din aceasta pozitie se roteaza corpul, flectandu-se
usor membrele inferioare; se va duce membrul sanatos inapoia celui afectat, transferand greutatea pe
membrul inferior afectat. Tot in aceasta etapa pacientul va ridica cate un picior pe prima treapta a
spalierului, exercitiu ce il poate ajuta sa urce scarile mai usor.

Pentru echilibru se poate folosi palaria mexicana.

Va putea sa execute exercitii de asezat si ridicare pe scaun.

Pacientul va invata mersul intre bare, mersul cu obstacole, mersul in toate directiile – inainte,
inapoi, in lateral – cu pasi incrucisati, cu trunchiul drept, sau in roatie, sau in flexie laterala.

Fizioterapie

114
Metoda Huffschmidt - este cea mai utilizata metoda de scadere a spasticitatii. Este vorba despre
utilizarea combinata a doua circuite separate de joasa frecventa, pentru a obtine o excitatie electrica
alternativa pe grupele musculare agoniste – antagoniste, in scopul combaterii spasticitatii.

Este vorba de stimularea mai multor grupe musculare antagoniste (musculatura flasca,
antagonista celei spastice) cu o intensitate crescatoare, pentru a putea obtine contractii musculare tot
mai puternice

Sunt utilizate doua circuite, pe care trec curenti de joasa frecventa cu impulsuri
dreptunghiulare. Cele doua circuite de excitatie sunt separate dar sincronizate, fiecare circuit avand
cate doi electrozi. Impulsurile utulizate sunt dreptunghiulare τ1(τ=durata impuls) variaza 0,2 – 0,5
ms, iar decalajul dintre cele doua circuite este de 100 – 300 ms, frecventa impulsurilor fiind de 0,7 – 1
Hz.

Electrozii care se folosesc sunt electrozi – placa si se utilizeaza aplicatiile bipolare.

De regula se fac aplicatii zilnice, 12 – 18 sedinte/serie. Circuitul 1 se aplica pe musculatura

spastica, iar circuitul 2 se aseaza pe musculatura antagonista, flasca.

In cadrul unei sedinte, este util ca pozitionarile segmentare sa se faca la extremitatea

proximala a membrului superior catre extremitatea distala a acestuia.

Principalele pozitii ale circuitelor in tehnica Huffshmidt :

Pozitia I :

▪circuitul 1 – musculatura spastica :

•electrod (+) pe marginea superioara a muschiului trapez,

•electrod (-) pe portiunea mijlocie a deltoidului

▪circuitul 2

•electrod(+) pe muschiul romboid proximal,

•electrod (-) pe muschiul romboid distal.

115
Pozitia II :

▪circuitul 1 – musculatura spastica:

•electrod (+) pe capatul proximal al muschiului biceps brahial,

•electrod (-)pe capatul distal al muschiului biceps brahial

▪ circuitul 2 – musculatura flasca:

•electrod (+) pe capatul proximal al tricepsului brahial,

•electrod (-) pe capatul distal al tricepsului brahial.

Pozitia III :

▪circuitul 1 – musculatura spastica :

•electrod (+) pe flexorii degetelor,

•electrod (-) pe eminenta tenara,

▪circuitul 2 – musculatura flasca : la capetele radialilor antebratului.

Principiul pe care se bazeaza aceasta metoda consta in relaxarea musculaturii spastice si

stimularea musculaturii flasce, hipotone. Prin relaxarea musculaturii spastice, concomitent cu
tonifierea antagonistilor corespunzatori, se realizeaza o coordonare a miscarilor si se obtine o corelatie
mai buna intre agonisti si antagonisti, o miscare mai cursiva fara sacade.

116
 Terapia musculaturii spastice
(Hufschmidt)

1980 : - curenți de medie frecvență interferențiali

1990 : - lasere medicale pentru fizioterapie ( LLLT )

- terapie cu unde

- stimulare magnetică

Curenți de medie frecvență

(ν = 1000÷ 100.000 Hz ( Gildermeister si Wyss ))

Curenți de medie frecvență și curenți interferențiali. Curenții de medie

frecvență nu duc la excitație după fiecare impuls , pentru că multe impulsuri
cad în perioada de refractare a fibrei nervoase ( sau musculare ) ,fiind foarte
rapide . Excitația apare după mai multe impulsuri .Mai multe impulsuri –
excitație α.

Curenții de medie frecvență pot realiza contracții musculare puternice

nedureroase datorită fenomenului incrucișării pragurilor ( Djourno,1949)
Curenții MF se pot modula în amplitudine , adică amplitudinea impulsurilor
poate crește și scade
ritmic .Modularea
amplitudinii se face în
ritm de joasă frecvență (
0÷100 Hz ). Au existat
aparate ce au folosit acest
tip de curenți :
Miodinaflux , Ampipuls .

117
 CURENȚII INTERFERENȚIALI
Se obțin prin interferența a 2 curenți alternativi de medie frecvență , unul
având frecvența de 4.000 Hz , celălat o frecvență puțin diferită ( între4.000 și
4250 Hz ) de obicei 4.100 Hz .Se obține astfel un alt curent alternativ de medie
frecvență a cărui amplitudine este modulată cu o frecvență joasă. Cele două
circuite de curent care interferă sunt plasate perpendicular unul pe celălalt .
Cea mai mare modulare a curentului rezultat se obține pe diagonal în raport
cu fiecare circuit .

118
Frecvența curenților ce interferă. Se poate situa , în funcție de aparat , între 2
și 10 kHz .AMF cuprinsă între 75÷150 Hz este resimțită de pacient ca
„plăcută ,ușoară , confortabilă” ; se folosește pentru dureri acute sau la
persoane mai sensibile la curent ( efect antialgic ). AMF cuprinsă între 25÷50
Hz se resimte ca „grea , adancă , rugoasă” și produce contracții musculare
tetanice . Este folosită pentru stimularea musculară . La intensitate
subliminală se obțin efecte de relaxare musculară cu frecvente de 40-60 Hz și
efecte vasculotrofice.

TEHNICA DE TRATAMENT
• Pacientul este posturat confortabil , având regiunea de tratat expusă .I se
prezintă procedura , durata și scopul ei .

• Se verifică funcționarea aparatului . Electrozii se aleg în funcție de mărimea

zonei de tratat ; există electrozi :- clasici , din cauciuc electroconductor sau
autoadezivi

-tip vacuum : de preferat în cazul curenților interferențiali pentru că se

fixează mai usor pe pacient.

1.-plăcuțe cu 4 poli ; se folosesc pentru tratarea zonelor anatomice mici

(puncte dureroase , tratamente faciale).

2.Electrozi tip “mănușă” .

Se folosesc în aplicații dinamice la unele tipuri de aparate

- nu este necesară creșterea intensității pe parcursul terapiei.

119
 Tehnică de tratament
Se fixează parametrii de lucru pe aparat :AMF- 75 ÷150Hz efect antialgic

-25÷ 50 Hz– efect excitator

• Spectru :

a) -un spectru larg și AMF redusă se folosesc în patologie cronică sau

subacută ; pacientul simte o varietate de senzații.

b)- un spectru îngust și AMF mare se folosete în patologie acută , la

persoanele mai sensibile la current.

• Intensitatea curentului se fixează colaborând cu pacientul ;

- unele aparate au propria telecomandă cu care pacientul își fixează

intensiatea după dorință.

• Frecvența :

a)-de 2kHz a curenților de interferenț produce efect motor mai pronunțat ;

-senzaia de curent resimțită este mai puternică ;

-se folosește când nu există durere și avem nevoie numai de efect excitator.

b)- de 4 kHz se folosește pentru efecte antialgice.

120
Durata unei ședințe de tratament variaz între 10 si 30 minute .

Ședințele de tratament se fac : - zilnic sau de 2-3 ori pe zi în afecțiuni acute;

- de 2-3 ori pe săptamnă în afecțiuni cornice;

- zilnic în afecțiuni subacute.

EFECTE FIZIOLOGICE
• Efect antialgic , de calmare a durerii

- direct , prin reducerea sensibilității dureroase;

- indirect prin vasodilatație.

• Efect de stimulare a musculaturii striate normal inervate provoacă

contracții musculare puternice , bine suportate .

• Efect vasotrofic , hiperemizant și resorbții :

-direct , datorită „gimnasticii musculare”și prin acțiunea vaselor de

sânge;

- indirect prin acțiune pe musculatura netedă a vaselor.

• Actiune excitomotoare de stimulare a musculaturii netede hipotone.

• Efect miorelaxant și decontractant ( cu frecvențe AMF 40÷60 hz și

intensitate sub liminală ) .Indicații

• Stari posttraumatice ( după contuzii , entorse , luxații , contracturi

postimobilizare , rupturi sau întinderi musculare );

• Afecțiuni reumatismale degenerative , artroze , spondiloză;

• Afecțiuni reumatismale inflamatorii , poliartrită reumatoidă , spondilită

ankilozantă , spondilo artropatii;
121
• Reumatism abarticular : tendinite , mialgii , bursite , periartrite;

• Afecțiuni vasculare periferice ( sindrom de ischemie cronică periferică);

• Hernia de disc lombară și cervicală;• Nevralgii , nevrite , semipareze post

AVC de ischemie cronică periferică;•

Afecțiuni ginecologice ( anexite , metroanexite , dismenoree )• Afecțiuni ale

aparatului renal și digestiv ( diskinezie biliară , distonii funcționale intestinale
, prostatită ).

CONTRAINDICAȚII
• Tumori maligne;

• Boli infecțioase , stări febrile , inflamații pulmonare;

• Casexia;

• Prezența pacemaker-ului cardiac sau a altor stimulatoare;

• Uterul gravid sau zona lombară la femeile însărcinate;

• Tromboze și tromboflebite;

• Implanturi metalice .

122
 UNDELE SCURTE

Undele scurte din spectrul electromagnetic au o frecvență cuprinsă între 10 și

100 m . Undele scurte folosite în terapie au o lungime de undă de 11,06 m și o
frecvenșă de 27,12 MHz , după cum s-a stabilit în 1947 la Conferința de la
Atlantic City . Folosirea lor terapeutică a inceput din 1930 –Schhliephake și
1959 –Ginsburg

. Efectul undelor scurte asupra țesuturilor :

• cresc energia kinetică a particulelor din organism , producând căldura ;

• particulele ionice oscilează rapid ( și generează cea mai mare cantitate de

căldură );

• dipolii suferă mișcări de rotație rapidă (în special apă ) ;

• moleculele apolare suferă distorsiuni ale “norului” lor electronic.

Energia electromagnetică este transferată pacientului în doua feluri :

• metoda capacitivă ;

• metoda inductivîă .

a) Metoda capacitivă : țesuturile de tratat sunt plasate în câmpul de înaltă

frecvență între cei doi electrozi ; Segmentul de tratat este in vecinătatea
bobinei.

123
b) Metoda inductivă: energia electromagnetică este aplicată prin intermediul
unor bobine . Segmentul de tratat este în interiorul bobinei emițătoare.

METODA CAPACITIVĂ

Această metodă duce la încalzirea mai pronunțată a grăsimii și a pielii decât a

țesuturilor musculare . Încalzirea se produce în toate țesuturile traversate de
câmpul electromagnetic dar cu valori diferite în funcție de proprietățile (
dielectrice ) ale fiecăruia . Poziționarea electrozilor este importantă . Cu cât
electrozii sunt mai depărtați de piele creșterea de temperatură în profunzime
este mai mare și câmpul electromagnetic este mai uniform în țesuturi . De
regulă se plaseaza la 2÷4cm de piele , paraleli cu suprafața pielii .

Marimea electrozilor este importantă . Un electrod mai mic concentrează

câmpul electromagnetic astfel încât un electrod mai mic poate fi folosit pentru
localizarea tratamentului . Dacă unul dintre cei doi electrozi este mai aproape
de suprafața pielii , acolo se va concentra mai multă energie și se va obține o
încalzire mai mare a pielii .

Modalitati de aplicare a electrozilor :

- transversală /- coplanară /– longitudinală

Această aplicație este pentru o mai bună încalzire în țesutul muscular .

Această aplicație este pentru o mai bună încalzire a mușchilor decât a osului
sau grăsimii .

Proeminențele anatomice ale corpului uman concentrează câmpul

electromagnetic și se încalzesc mai tare . Implanturile metalice din țesuturi și
de la suprafața lor concentrează energia electromagnetică ducând la
încălzirea pronunțată a țesutului din jurul implantului metalic

METODA INDUCTIVĂ

Sunt două tehnici :

124
• introducerea membrului de tratat în interiorul unei bobine . În acest caz
vasele de sânge și fibrele musculare sunt paralele cu liniile de câmp ) ;

• folosirea unei bobine ca aplicator plasat în apropierea regiunii de tratat .În

acest caz vasele de sânge i fibrele musculare de tratat sunt perpendiculare pe
liniile de câmp . Această metodă permite încălzirea ceva mai pronunțată a
musculaturii mai profunde și o mai mare uniformitate a ncalzirii țesuturilor.

EFECTE BIOLOGICE

• Stimularea circulației sangvine mai ales asupra microcirculației ( arteriale și

capilare ) ; termoterapia clasică acționează mai mult pe vasele de sânge mai
mari ; undele scurte produc și dilatarea venelor ;

• Stimularea circulației limfatice ;

• Stimularea proceselor metabolice locale - prin intermediul activării

circulatorii ; - prin efect direct asupra celulelor ;

• Relaxare musculară ( prin reducerea tonusului celulelor γ gamma )

• Diminuarea durerii - direct asupra fibrelor musculare ; - prin intermediul

ameliorării microcirculației .

• Efecte asupra sângelui : - stimularea fagocitozei ; - stimularea migrării

leucocitare - scăderea timpului de coagulare .

• Efecte generale ; - apar numai în cazul iradierii unor largi regiuni

anatomice; - cresterea temperaturii( cu 1÷30C ) ; - scăderea TA - usoară
oboseala.

125
 MOD DE APLICARE A TERAPIEI

• Durata tratamentului depinde de tipul de patologie tratat :

- afecțiuni acute : 1÷5 minute ;

- afecțiuni subacute : 10 minute

; - afecțiuni cronice : 15÷20 minute

. • Sedințele de tratament se fac zilnic ( afecțiuni acute , subacute ) sau la 2 zile

( cele cronice ) ;

• Intensitatea se dozează în funcție de tipul de aparat și după senzația

de căldura resimțită de pacient .

Doze : - atermice ( 5 ÷ 1o W ) ;

- oligotermice ( 10 ÷ 35 W ) ;

- termice ( 35 ÷ 10o W ) ;

- hipertermice ( 100 ÷ 25o W ) .

• Tratamentul se aplică pe piele ( nu prin intermediul hainelor ) ;

pacientul nu trebuie să aibă asupra sa obiecte metalice sau materiale
sintetice pe o raza de 30 cm in jurul zonei de tratat ; pielea regiunii de
tratat nu trebuie sa fie umeda ( transpirata ) sau acoperita cu cre me sau
unguente nu se tratează regiuni cu implanturi hormonale ; operatorul (

126
asistentul ) trebuie să pastreze in timpul tratamentului o distanță față de
aparat de minim un 1 metru .

INDICATII TERAPEUTICE

- Afectiuni ale aparatului locomotor [ artroze ( gonartroza , coxartroza ,

omartroza , spondiloza , artrozele mainii , reumatisme inflamatorii (
periartrite , miogeloze , mialgii ) , algoneurodis- trofia si alte sechele
posttraumatice ] ;

- Afectiuni ale sistemului nervos [ mialgii , nevrite , lombosciatica , pareze ,

paralizii , neuropatii , sechele dupa poliomielita , scleroza multipla ] ;

- Afectiuni vasculare [ arteriopatii ( st. I – II ) , tulburari de debut ale

circulatiei de intoarcere venolimfatice ]

- Afectiuni ale aparatului renal [ prostatita , colici renale , pielocistite ] ;

- Afectiuni ginecologice [ anexite , metroanexite , parametrite , sterilitate

secundara ] ;

- Afectiuni ORL si stomatologice [ sinuzite , sindrom algic , postextractie

dentara , nevralgii dentare , gingivite , granuloame , parodontopatii ]

CONTRAINDICATII ABSOLUTE

Prezenta pacemaker-ului cardiac sau a altor tipuri de stimulatoare .

Persoanele ce poarta astfel de dispozitive nu trebuie sa stea lamai putin de 3m

de un aparat de unde scurte in functiune .

127
 ALTE CONTRAINDICATII

• Implante metalice tisulare ; endoproteze ;

• Piese metalice aflate pe piele ce nu se pot indeparta ;

• Uterul gravid ;

• Zone cu risc hemoragic

• Tulburari ale sensibilitatii termice ;

• Zone ischemice tisulare ( ex. Arteriopatii stadiul III , IV sau chiar II )

; • Tumori maligne ;

• Tuberculoza activa ;

• Stari febrile si infectioase ;

• Insuficiente de organ severe ;

• Tromboze venoase ;

• Zone cu colectii lichidiene acute in tensiune ( hematoame recente , bursite

acute , hemartroza ) ;

• Pacientii care nu pot sta nemiscati in pimpul procedurii ( miscari involun-

tare ) .

128
 UNDE SCURTE PULSATE

Undele scurte pulsate au frecventa de de baza de 27,12 MHz , lungimea de

unda de 11,06 m dar nu sunt emise continuu ci cu intreruperi , in „trenuri de
impulsuri ”. Impulsurile au in general intensitate mare si durata foarte scurta
, astfel incat caldura produsa in timpul pulsului e rapid disipata . Trenurile de
impulsuri au 65 μs . Durata unui impuls este in acest caz de 0, 036 μs iar un
tren de impulsuri contine 1805 impulsuri . S-a constatat ca in forma pulsata
undele scurte au efecte diferite de cele obtinute in forma continua :

• nu se produce incalzire tisulara

• biostimulare , accelerarea vindecarii tesuturilor

• reducerea durerii

• resorbtia edemelor si a hematoamelor

• stimularea pronuntata a circulatiei periferice

• vindecarea mai rapida a fracturilor • stimularea sistemului

reticuloendotelial si reticulohistiocitar , cu stimulare imunitara

MOD DE APLICARE

Durata tratamentului este mai scurta ca la aplicatiile continue : 10÷15 minute

( depinde de tipul de aparat folosit ) . Sedintele se fac zilnic sau la 2 zile , in
total 10-12 sedinte ( in functie de evolutia clinica a cazului ) . Afectiunile acute

129
se trateaza cu frecvente mai reduse ale trenurilor de impulsuri < 82 Hz iar cele
cronice la frecvente mai mari . Studiile indica aparitia efectului terapeutic la o
doza de cel putin 40 kJ/24 h cu un optim la 100 kJ / 24 h . Aplicantul este o
bobina invelita in material plastic aplicata pe tegument . Undele scurte pulsate
nu se aplica purtatorilor de pacemaker sau de alte stimulatoare , pe uterul gravid
sau pe zone cu neoplazii sau stari precanceroase Undele scurte se pot aplica pe
piele umeda sau pe piele cu implanturi metalice .

MICROUNDELE

Microundele reprezinta radiatii electromagnetice.

Microundele folosite in scop medical au urmatoarele frecvente ( conform

Conferintei de la Atlanta ) : • 2450 MHz cu lungimea de unda λ = 12,2 cm ; •
915 MHz cu lungimea de unda λ = 32,8 cm ; • 434 MHz cu lungimea de unda λ
= 69,1 cm ; ( in aer ) Majoritatea dispozitivelor medicale folosite in
fizioterapie au 2450 MHz . Microundele sunt produse de un dispozitiv
electronic numit magnetron ce genereaza un curent alternativ de putere inalta
care ajunge la o antena ce emite microunde . Fascicolul de microunde produs
de aceasta antena ( emitator ) este divergent si nu este uniform .

EFECTELE FIZIOLOGICE

Efectele fiziologice ale microundelor in tesuturi sunt similare cu ale undelor

scurte . - Efectul fiziologic este incalzirea tesuturilor care este
proportional cu cantitatea deradiatie absorbita Microundele sunt intens
absorbite de tesuturile cu bogat continut ionic ( vase de sange , muschi ) . La
contactul cu pielea si grasimea subcutanata 50÷75 % din fascicolul de
microunde este reflectat . Fenomenul de reflexie se produce si la limita de
separatie intre tesuturi diferite ( os-muschi , grasime- muschi ) .

Distanta de injumatatire a fasciculului de microunde este de 3,5 cm in

tesut gras si os si de 0,7 cm in tesut muscular ( la 2450 MHz ) . Forma
suprafetelor anatomice ce trebuie tratate influenteaza adancimea de
penetratie .

130
 Microundele se folosesc pentru a incalzi tesuturile , in special tesutul
muscular , aflat mai profund .

Incalzirea tesutului duce la :

• reducerea durerii ;

• cresterea metabolismului tisular local ;

• stimularea proceselor reparatorii locale .

Emitatoarele de microunde se pot aplica :

a)-direct pe piele ( pentru a evita pierderile cauzate de reflexie ) ;

Emitatoarele care se aplica pe piele :

• au putere de emisie mai mica ( max. 25 W ) ;

• au marime mai mica ( au diametrul de 1,5 cm sau 3,5 cm ) ;

• se pot aplica si in cavitati naturale ( rect , vagin , conduct auditiv extern ) .

b)-la distanta .

Emitatoarele la distanta :

• au putere mai mare ( 25 W ÷ 150 W )

• au suprafata mare de emisie ( forma ovala , circulara ) .

131
 TEHNICA DE APLICARE

• Pacientul este posturat si regiunea de tratat este expusa ;

• Se explica pacientului terapia si se inspecteaza starea tegumentului ;

• Emitatorul se alege dupa marimea zonei de trata. ;

• Emitatorul nu se aplica prin intermediul imbracamintei ;

• Pacientul nu trebuie sa poarte obiecte metalice asupra lui ( si mai ales in

zona de tratat ) ;

• Pacientul va sta pe scaun sau pat de lemn ;

• Nu trebuie sa existe in apropierea emitatorului suprafete metalice care ar

putea reflecta microundele ;

• Pacientul resimte local o caldura placuta; va semnala daca senzatia de

caldura devine foarte intensa ;

• Transpiratia acumulata pe tegument se indeparteaza ( ea reflecta mare

parte din radiatie ) ;

• La finalul procedurii se inspecteaza zona tratata ;

• Durata tratamentului este de 15÷20 min sau 30 min ( pentru incalziri foarte
puternice ) ;

• Intensitatea terapiei se alege dupa senzatia de caldura resimtita de pacient (

200 mW/cm2 produc o usoara senzatie de caldura ) ;

132
• Pacientul trebuie sa aiba sensibilitatea termica intacta

; • Pacientul trebuie sa poata comunica .

CONTRAINDICATII

• Prezinta pacemaker cardiac ( sau a altor implanturi stimulatoare ) ;

• Expunerea ochilor cauzeaza cataracta ; se poarta ochelari ( protejati

de metal ) ; A nu se confunda cu cu cei de la laser sau ultraviolete !!!!!
Inchiderea ochilor reduce dar nu impliedica transmiterea microundelor
spre ochi .

• Uterul gravid

; • Zone tisulare supuse iradierii ;

• Inflamatii acute , colectii ( hemartroza , bursite , artrite ) ;

• Zone tisulare cu circulatie alterata

Pentru asistenti expunerea profesionala este neglijabila daca in timpul

functionarii emitatorului se pastreaza o distanta mai mare de 1 m in fata lui
sau 25 cm in spatele lui pentru o putere de 100 W . Pentru o putere de 200 W
distantele sunt de 1,4 m in fata si de 35 cm in spatele emitatorului .

133
 LASER
- reprezintă acronismul “light amplification by stimulated emission of
radiation” si este o radiatie electromagnetica colimata (foarte ingusta) cu
proprietati speciale .

Laserele terapeutice au lungimi de undă aflate în domeniul vizibil ( lumina

roșie ) și infraroșu . Laserele se deosebesc de lumina obișnuită prin:

Monocromaticitate : un laser emite radiație electromagnetică cu o singură

lungime de undă.

a)Coerentă : undele laser nu au numai aceeasi λ dar oscileaza “în fază”.

Coerența lor este temporală și spațială.

c) Colimare : datorită coerenței razele laser sunt paralele și fasciculul laser

este îngust , nu se împrăștie.

Laserul ca orice radiție electromagnetică suferă procese de reflexie , refracție

și absorbție . Laserele medicale folosite în fizioterapie se încadrează în clasa
de siguranță 3B , adica trebuie folosite numai de personal experimentat , în
zone restricționate , cu ochelari de protecție .

MĂSURAREA ENERGIEI PRODUSE DE LASER

-Densitatea de energie : reprezintă energia transferat unei suprafețe ; se

măsoară în [ J /cm 2].

- Putere : reprezinta cantitatea de energie produsa in unitatea de timp [ W –

-Densitatea de putere : puterea emisa pe unitatea de suprafata [ W /cm 2 ].

Laserii folositi in fizioloterapie au puteri exprimate in mW ( 50 ÷ 500 mW ) .

134
Terapia fizicala cu laser se numeste LLLT ( low level laser therapy ) .

Adancimea de penetrare a laserului depinde de lungimea de unda se de

puterea emisa . Laserii cu lumina rosie actioneaza mai superficial (penetraza
1÷2 mm) .
Laserii in infrarosu actioneaza mai profund ( 2÷4 mm) pentru 50 mW .

EFECTE BIOLOGICE

a) biostimulare : laserul stimulează considerabil procesele reparatorii și

regenerative în organism.

b) antialgic: mecanismul de acțiune al laserului asupra țesutului viu nu este

complet elucidat .

APARATURA LASER

Majoritatea aparatelor laser folosesc diode semiconductoare , încorporată în

proba laser care este conectată la partea de comandă a aparatului și care se
aplică pe pacient .

Laser : - proba laser ( are o singură diodă ) - ”dus” are 6 sau 8 diobe - sistem
de scanare - parte de comandă cu microprocesor .

Parametrii de lucru ai laserului se aleg după : - mărimea zonei de tratat -

profunzimea la care se află în țesut zona de tratat - tipul de patologie tratat (
acută, cronică ) .

Laserii în infraroșu se folosesc pentru procese patologice mai profunde .

Laserii cu lumina roșie se folosesc pentru plăgi sau alte patologii superficiale .
Lungimea de undă a probei laser este fixă . Dozele aplicate variază între 0,5
÷4 J/cm 2 pentru leziuni acute și 4 ÷50 J/cm 2 pentru leziuni cronice .

Pentru penetrare mai adancă se folosesc puteri mari ( > 100 mW ) . Există
lasere care emit pulsat , anumite frecvențe având efecte speciale .

135
Ex. : laser de 10 mW Proba laser cu suprafața de 0,12 cm 2 , densitate de
putere de 10 mW/0,125cm 2 = 80 mW/cm 2 și o densitate de energie ( pentru
50 sec. de tratament ) 80 mW/cm 2 X 50 ms = 4000 mJ/cm 2 = 4 J/cm 2

TEHNICA DE APLICARE
Pacientul este poziționat confortabil , zona de tratat este expusă. Pacientul și
asistentul poartă ochelari de protecție . Pielea regiunii de tratat este curățată
cu alcool .Proba laser se aplică în contact strâns cu pielea ,pe punctul de
tratat. Dusul se aplică la mică distanță de plaga de tratat ( sau se folosește
sistem de scanare ) .Ședințele de tratament variază în durata, dar majoritatea
variază între 2 și 10 minute.Redarea mobilității și a stării de confort, apare la
majoritatea pacienîților între 12 -24 de ore după tratamentul cu laser. Durata
și frecvența tratamentelor variază în funcție de natura problemei și de
perioada de când pacientul suferă de aceasta.

INDICAȚII TERAPEUTICE
- Ulcere varicoase;

- Escare , plagi;

- Sinuzite , otite , faringite;

- Entorse , luxații , sechele posttraumatice , întinderi și rupturi musculare;

- Reumatism abarticular : tendinite , bursite , periartrite , miogeloze ,

fasciite;

- Reumatism degenerativ : artroze cu diverse localizări;

- Nevralgii , nevrite;

- Sindroame dureroase de diverse etiologii prin laser punctură;

- Inflamații orogingivale , postextracție dentară .

136
 CONTRAINDICAȚII

- Nu se dirijează proba laser spre ochi

- Tumori

- Zone de tegument supuse iradierii / - Uterul gravid .

variabil.
Efecte terapeutice ale curentului galvanic: analgezic, excitant, stimulant,
vasodilatator, trofic, rezorbtiv, echilibrant SNV.

Efecte fiziologice ale curentului galvanic:

1. asupra fibrelor nervoase senzitive: senzaţia înregistrată este în funcţie de
creşterea intensităţii curentului aplicat: furnicături - arsură - durere.
- la polul (+) se induce fenomenul de analgezie, datorat hiperpolarizării
celulei şi scăderii
excitabilităţii acesteia.
- la polul (-) se induce fenomenul de stimulare prin depolarizarea celulei şi
creşterea
excitabilităţii acesteia.
2. asupra fibrelor nervoase motorii:
- la polul (-) se înregistrează o scădere a pragului de excitaţie, înregistrându-
se acelaşi
fenomen de stimulare neuromotorie cu creşterea excitabilităţii.
3. asupra sistemului nervos central: efectele instalate sunt în funcţie de
polaritatea aplicată
- polul (+) aplicat cranial determină un efect analgezic, descendent
- polul (-) aplicat cranial determină un efect stimulant, ascendent
4. asupra fibrelor vegetative vasomotorii: vasodilataţie superficială şi
profundă,
- acţiune hiperemizantă, de activare a vascularizaţiei (vasodilataţie atât la
nivelul vaselor
superficiale, cutanate cât şi la nivelul celor profunde, din straturile
musculare)
5. asupra sistemului nervos vegetativ: stimulare simpatică sau parasimpatică.

137
- Contraindicaţii: insuficienţă cardiacă, hepatică, renală, TBC cutanat,
alergii, neoplasme.

Magnetodiaflux
- este o procedură care folosește câmpuri electromagnetice generate de
curenți de joasă frecvență (50 sau 100 Hz).
- este efectul câmpului magnetic asupra organismului uman, este foarte
complex, având efecte asupara schimburilor de substanţe între celule,
implicit asupra metabolismului, de asemenea efecte endocrine şi asupra
sistemului nervos vegetativ.
- are efecte bune în stres și oboseală cronică şi recuperare medicală
ortopedică (ex.status post fracturi).

ACȚIUNE:
Acțiunea câmpului magnetic asupra organismului uman este diferită în
funcție de modul de administrare:
a) -efect sedativ, când sunt administrate în câmp continuu, cu acțiune
simpaticolitică și trofotropă;
b) - efect excitant, cu acțiune simpaticotonă și ergotropă, în administrările
întrerupte ritmic sau aritmic.

MOD DE APLICARE
Undele electromagnetice se aplică prin intermediul a două bobine circulare,
care se plasează cervical și lombar. Pacientul se poziționează în așa fel încât
nordul magnetic să se suprapună nordului terestru.
Durata ședințelor este de 4-6-10 minute.

Contraindicații: purtătorii de pacemaker cardiac, bolanvii cu boli de sânge

grave(anemie,leucoze, trombopenii), stările hemoragice, boli infecțioase
active, stări febrile, tumori maligne, insuficientă hepatică decompensată.

138
 TERAPIA MUSCULATURII
SPASTICE

Model de excitație electrică elaborate de Hufschmidt în 1968.Ea constă în

aplicarea a două circuite de excitație separate, dar sincronizate, fiecare cu
câte doi electrozi.

Metoda a fost perfecționată prin construirea aparatului TUR RS 21, care

permite utilizarea combinată a 3-4 circuite separate.

Stimulul se realizează prin impulsuri de formă dreptunghiulară, având

durata de 0.2-0,5 ms și frecvența de 0,7-1 Hz.

Între primul și al doilea circuit de excitație se realizează un decalaj de timp de

100-300 ms.

Astfel, se stimulează mai multe grupe musculare, de obicei antagoniste,cu

intensitate crescândă, până la apariția unei contracții(secuse)musculare
puternice.

Rezultă o excitație alternantă ritmic a acestor mușchi(agoniști-antagoniști),cu

întârzierea indicată între cele două circuite excitatorii.

Printr-un efect de inhibiție a motoneuronilor mușchilor spastici,se induce

un efect de relaxare vizând musculatura spastică tratată.

Efectul de relaxare a mușchilor spastici se menține la început,de obicei

numai 24-48 de ore,dar prin repetarea aplicațiilor se pot obține relaxări de

139
durată mai lungă(3-4 săptămâni),facilitându-se astfel instituirea programelor
de kinetoterapie și gimnastică corespunzătoare.

Hufschmidt a menționatși obținerea unor efecte analgetice.

Indicațiile metodei

Dintre indicații menționăm:

-spasticitatea în pareze-paralizii de origine cerebrală ,în special

infantile,spasticități consecutive traumatismelor la naștere,fără atetoză;

-leziuni traumatice cerebrale și medulare,cu excepția paraplegiilor spastice;

-pareze spastice din cadrul sclerozei în plăci;

-hemipareze spastice după accidente vasculocerebrale cu redori articulare

dureroase persistente;

-boala Parkinson, în care se pot obține ameliorări ale tonusului muscular.

Contraindicații:

-scleroză laterală amiotrofică;

-scleroză difuză avansată .

140
 TEHNICA DE LUCRU

- a celor două aparate cuplate.

- aparatul RS 12 reprezintă circuitul 1 de excitație,iar aparatul RS 10
circuitul 2.
- Cuplarea lor se face cu ajutorul unui cablu special ce face parte din
accesoriile aparatului RS 10.
- Excitarea mușchilor se face prin impulsuri dreptunghiulare.
- 1.Durata impulsurilor la RS 12 se fixează - între 0,1 ms și 0,5 ms,iar
frecvența lor , de aproximativ 1 Hz-pentru membrul superior și
- -0,6-0,8 Hz pe membrul inferior.

2.Durata impulsurilor la RS 10 este între 0,1 ms și 0,5 ms

3.Intensitatea curentului trebuie astfel aleasă încât să se producă o

contracție musculară puternică și fără senzație cutanată neplăcută.

4.Durata tratamentului la o poziționare segmentară este de maximum 10

minute, iar în cazul mai multor poziționări successive,durata totală a
ședinței nu va depăși 40-50 minute.

5.Dacă bolnavul sesizează febră musculară după primele ședințe de

tratament,se va intercala o zi pauză și se va scurta eventual durata
aplicației.

6.Ședința de tratament cuprinde câteva poziționări successive de excitare

musculară obținută prin amplasăriale electrozilor celor doua circuite
dinspre extremitatea proximală a membrului superior spre membrul
inferior pe partea hemiplegică.

-Circuitul de excitație 1 se aplică în general deasupra musculaturii spastice,

-Circuitul 2 se aplică deasupra mușchilor antagonisti corespunzători.

141
 Se folosesc de regulă electreozi în formă de placă,mici,aplicați bipolar
deasupra punctelor de excitație ale mușchiului.

Electrozii se aplică pe un strat intermediar hidrofil bine umezit sau ca

pasta de electrozi.Se fixează cu benzi elastice.

7.Tratament cuprins între 12-18 zile pe serie.

Poziționarea electrozilor

I.Spasticitatea membrelor superioare

Poziția 1

Circuitul de excitație I-marginea superioarăa mușchiului trapez(+);

-porțiunea mijlocie a mușchiului deltoid(-).

Circuitul de excitație II-pe mușchiul romboid,(+)proximal și(-)distal.

Poziția 2

Circuitul de excitație I-electrozi plasați pe capetele bicepsului brachial;

Circuitul de excitație II -electrozi plasați pe capetele tricepsului brachial.

Poziția 3

Circuitul de excitație I-flexorii degetelor(+) și eminența ternară(-);

Circuitul de excitație II- pe mușchii radiali ai antebrațului.

142
h

II.Spascititatea membrelor inferioare

Varianta 1

Circuitul de excitație I-mușchiul biceps femural(flexor)și pe extensorii dorsali

lungi(în porțiunea distală),pe partea sănatoasă;

Circuitul de excitație II-pe mușchiul fesier mijlociu(+) și pe mușchii adductori

ai coapsei sau pe dreptul femural(-)pe partea spastică.

Varianta 2

Circuitul de excitație I-ca mai sus,dar ipsilateral;

Circuitul de excitație II-ca mai sus,dar contralateral și apoi inversare.

Notă

S-a observat că tratarea cu curenți de excitație a musculaturii gambei produce

frecvent o accentuare a spasticității acesteia și ca atare se recomandă evitarea
aplicație la gambă.

III. Spascititatea trunchiului

Circuitul de excitație I-pe extensorii dorsali din partea spastică;

Circuitul de excitație II-pe extensorii dorsali din partea opusă.

În funcție de caz, se tratează și musculatura lombară sau cervicală.

143
variabil.
Efecte terapeutice ale curentului galvanic: analgezic, excitant, stimulant, vasodilatator, trofic, rezorbtiv,
echilibrant SNV.
Efecte fiziologice ale curentului galvanic:
1. asupra fibrelor nervoase senzitive: senzaţia înregistrată este în funcţie de creşterea intensităţii
curentului aplicat: furnicături - arsură - durere.
- la polul (+) se induce fenomenul de analgezie, datorat hiperpolarizării celulei şi scăderii
excitabilităţii acesteia.
- la polul (-) se induce fenomenul de stimulare prin depolarizarea celulei şi creşterea
excitabilităţii acesteia.
2. asupra fibrelor nervoase motorii:
- la polul (-) se înregistrează o scădere a pragului de excitaţie, înregistrându-se acelaşi
fenomen de stimulare neuromotorie cu creşterea excitabilităţii.
3. asupra sistemului nervos central: efectele instalate sunt în funcţie de polaritatea aplicată
- polul (+) aplicat cranial determină un efect analgezic, descendent
- polul (-) aplicat cranial determină un efect stimulant, ascendent
4. asupra fibrelor vegetative vasomotorii: vasodilataţie superficială şi profundă,
- acţiune hiperemizantă, de activare a vascularizaţiei (vasodilataţie atât la nivelul vaselor
superficiale, cutanate cât şi la nivelul celor profunde, din straturile musculare)
5. asupra sistemului nervos vegetativ: stimulare simpatică sau parasimpatică.

- Contraindicaţii: insuficienţă cardiacă, hepatică, renală, TBC cutanat, alergii,

neoplasme.

144
 REFERAT

Zorilă Maria BFK anul III

06.02.2019

Traumatism al regiunii toracale inferioare

Un traumatism al regiunii toracale inferioare (T8-T12) afecteaza canalul spinal lombar si canalul.
Asa cum se arata in figura 1 canalul lombar este situat intre vertebrele T8 si T11, in timp ce
segmentele S1 si S2 sunt situate la T12. O leziune in aceasta regiune va afecta motoneuronii
care inerveaza muschii fesieri si muschii regiunii pelviene (L1-L3), muschii superiori ai
picioarelor (L2-4) si muschii inferiori ai picioarelor (L4-S1). In plus, leziunile la nivelul toracic vor
intrerupe tracturile descendente care inerveaza maduva sacrala ce controleaza functiile
sexuala, ale vezicii si intestinelro (S2-S5). Traumatismul poate afecta si radacinile nervilor

145
spinali: intai radacinile care parasesc canalul vertebral la nivelul leziunii si apoi pe cele care
coboara prin canal pana la nivelul leziunii.

Un pacient cu o leziune a vertebrei T10 va avea leziuni la L3 si L4, la radacinile T9 si T10 care
parasesc canalul deasupra si sub vertebra T10. In plus, pot fi afectate radacinile T10 si L4 care
trec prin canalul vertebral la T10. Un pacient cu o leziune a vertebrei T11 va avea o leziune la L5
si la radacinile T11 si T12 care parasesc canalul vertebral si la radacinile L1-L5 care trec prin
canalul vertebral la T11. De asemenea, in cazul unui pacient cu o leziune la T12, vor fi afectate si
segmentele S2 si S3, si radacinile L1-S2.
Traumatismele in regiunea toracala inferioara sunt, astfel, combinatii intre leziuni ale maduvei
spinarii si leziuni ale radacinilor nervilor spinali.
Acestea implica si afectiuni la nivel motoneuronal. Afectiunile la nivel motoneuronal superior
cauzeaza pierderea conexiunilor motorii intre creier si maduva spinarii. Traumatismele la nivel
motoneuronal inferior implica o afectiune a motoneuronilor sau a axonilor care ii fac
conexiunea intre acestia si muschi. De asemenea, provoaca pierderea tracturilor senzorilor
spinali ascendenti, ca si intrarea snezoriala catre maduva prin radacinile spinale. Sunt necesare
analize neurologice precise si detaliate pentru a stabili gradul afectiunii.
Cavitatea toracica este protejata de coaste, si din acest motiv, leziunile in regiunea toracala
necesita forte de acceleratie mari si multe dintre ele pot cauza afectiuni severe coloanei
vertebrale. Cu toate acestea, chiar si cele mai severe traumatisme ocolesc anumite radacini ale
nervilor spinali care trec prin canalul vertebral in zona leziunii. Asfel, deseori sunt intalnite
leziuni "totale" ale coloanei cu nivelul neurologic la L1-L5, dar pierderea senzoriala la T8 si
implicarea muschilor abdominali.

146
In general, simptomele motoneuronilor inferiori sunt limitate la muschii superiori ai picioarelor.

Diagnosticul clasic pentru un pacient cu traumatism in regiunea toracala inferioara

este paraplegie cu pastrarea partiala a muschilor proximali (flexori si extensori ai soldului),
paralizie flasca a muschilor piciorului in functie de nivelul exact al traumatismului si paralizie
spastica a muschilor si a vezicii sub acest nivel.
Coloana vertebrala lombosacrala este situate intre T8 si L1.
Leziunile nu afecteaza numai coloana, ci si radacinile nervilor spinali care parasesc canalul in
zona traumatismului si radacinile care sunt aflate in canalul vertebral. Traumatismele in
regiunea toracala inferioara se prezinta cu distributii complexe ale traumatismelor
motoneurnale superioare, traumatisme neuronale motorii inferioare zonei afectate,
traumatisme ale radacinilor spinale care ies din nivelul vertebral al zonei afectate si distrugerea
radacinilor spinale care intra in canalul spinal.

Traumatismele conului medular

Un traumatism al conului reprezinta o afectiune la extremitatea coloanei vertebrale, care

implica segmentele S4/5 localizate in vertebra L1. O leziune a vertebrei L1 va afecta si radacinile
nervilor spinali care ies din corpurile vertebrale L1-S3. Asadar, o leziune a vertebrei L1 cauzeaza
deteriorarea materiei cenusii din coloana vertebrala in segmentele S4 si S5, dar poate cauza si
pierderea functiilor senzoriale si motorii datorita afectiunilor radacinilor L1-S3.

147
Primul indiciu pentru diagnosticarea traumatismului la nivel de con medular este dovada unei
leziuni a vertebrei L1. Cu toate ca leziunile vertebrelor superioare, precum T12 se pot extinde in
jos la L1 si se pot naste traumatisme multiple, diagnosticarea unei leziuni a conului necesita o
dovada afectarii conului insusi. Aceasta ar trebui investigata prin intermediul RMN-ului si
tomografului. Diagnosticul necesita dovada compresiei conului la L1. Se pot identifica la RMN
modificari ale conului care sa dezvalui prezenta unei leziuni ischemice.
Al doilea indiciu in diagnosticarea unui traumatism la nivelul conului este distributia deficitelor
neurologice. Acestea se impart in trei categorii:
Pierderea functiilor din S4 si S5. Dermatoamele S4 si S5 sunt situate in zona anusului. Ar trebui
ca simtul in jurul anusului sa se piarda, iar tonusul sfincterului anal sa fie absent. Sfincterul anal
ar trebui sa fie flasc daca traumatismul este grav. Daca functia anala si sfincteriana se pastreaza
partial, ar trebui sa se faca testari prin ciupituri usoare si atingeri.
Afectiuni ale radacinilor T12 si L1. Radacina T12 paraseste canalul vertebral deasupra vertebrei
L1, iar radacina L1 paraseste canalul sub vertebra L1. Ambele pot fi afectate de dislocarea
vertebrei L1. Astfel, se poate pierde functia senzitiva in dermatomul T12, situat deasupra
centurii pelviene si in dermatomul L1 care acopera o mare parte din zona inghinala si continua
in jurul spatelui. Radacinile T12 si L1 inerveaza si muschii pelvieni si muschii soldului, motiv
pentru care si acestia pot fi afectati.
Pierderea functiei senzitive din zona leziunii si in jos la radacinile L2-S3. Radacinile nervilor
spinali de la L2 pana la S3 sunt prezente in canalul vertebral, in vertebra L1. In functie de
severitatea traumatismului, aceste radacini pot fi si ele afectate. Dermatoamele L2, L3, L4, si L5
acopera partea din fata a piciorului, in timp ce dermatoamele S1 si S2 se afla in partea din
spate. Trebuie luat in considerare faptul ca dermatoamele S2 si S3 inerveaza penisul si regiunea
scrotal, iar functia senzoriala a penisului poate ramane neafectata in cazul unei leziuni a
conului. Printr-o analiza detaliata a dermatoamelor sensitive se pot identifica eventuale leziuni
la nivelul radacinilor nervilor spinali. Pentru ca este vorba de leziuni ale radacinii, trebuie
mentionat ca senzatiile de atingere si ciupitura ar trebui sa fie afectate. Uneori, in cazul
traumatismelor partiale ale coloanei vertebrale, se pastreaza vag senzatia de ciupitura, iar cea
de atingere e absenta, sau invers. Cu toate acestea, se intalnesc rar cazurile in care pierderea
functiei senzoriale este datorata afectiunilor la nivelul radacinilor nervilor spinali.
Pierderea functiei motorii din zona traumatismului pana la radacinile L2-
S3. Radacinile L1-S3 inerveaza multi muschi din picioare, insa pot exista grupe musculare
individuale care-si pierd selectiv din sensibilitate. Daca radacina S1 este afectata, reflexul
gleznei ar trebui sa fie absent. Daca radacinile L3 si L4 sunt afectate, reflexul patellar (rotulian)
ar trebui sa fie absent. Traumatismele severe ale radacinilor nervilor spinali pot avea ca rezultat
paralizie flasca si atrofierea mai multor muschi ai piciorului. Totusi, muschii coapsei pot fi uneori
o exceptie. Functia sexuala si a vezicii care este controlata de S2-3 poate fi mai putin afectata
ori recuperata partial la pacientii cu leziune de conus.
Al treilea indiciu este descrierea clinica a leziunii de conus. O leziune a conului medular se
prezinta de obicei cu o durere brusca de spate in regiunea inferioara, pierderea bilaterala a
functiei motorii si senzitiva, in special a sensibilitatii anale si a functiei sfincteriene. Incontinenta
fecala este un lucru obisnuit. Pacientii se plang adesea de dureri acute in regiunea inferioara a
spatelui si rar de durere care radiaza (durerea care se simte pana in picior). Daca durerea
predominanta acuzata radiaza, trebuie sa suspectam un traumatism al cozii de cal. Daca

148
radacinile nervilor sacrali sunt lezate, poate surveni pierderea erectiei. Reflexele rotuliene sunt
deseori intacte (L3/4), insa cele ale gleznei (S1) pot fi diminuate. Marea majoritate isi va
recupera in cele din urma reflexele vezicii. Uneori pacientii pot sa mearga dupa traumatismele
conului medular.
Pe scurt, o leziune a conului cuprinde segmental S4/5 situat in vertebra L1. Leziunea poate
cuprinde si radacinile T12 si L1 care parasesc canalul vertebral deasupra si sub L1. In plus,
radacinile L2-S5 trec prin canalul vertebral la vertebra L1, iar ocluzia grava a canalului spinal la
L1 poate avea ca rezultat distrugerea radacinilor spinale. Diagnosticul unui traumatism al
conului trebuie bazat pe dovada compresiei sau a altei afectiuni la capatul coloanei vertebrale
la L1 cu ajutorul tomografului sau RMN-ului. Disfunctiile erectile, tulburarile vezicii urinare, si
dificultatiile motorii pot fi reversibile in cazul pacientilor cu leziuni ale conului.
De la L2 este coada de cal care este formata din radacinile nervilor spinali care coboara de la
maduva spinarii spre capatul coloanei vertebrale existente la fiecare nivel lombar si sacral.
Leziuni la nivelul vertebrei L2 sau a oricarei vertebre de sub nivelul acesteia pot duce la un
traumatism la nivelul cozii de cal. Rareori, acest fel de leziune afecteaza toate radacinile din
canalul vertebral.
Implicatii pentru tratament
Majoritatea tratamentelor in cazul leziunilor maduvei spinarii au fost concentrate pe gradul
traumatismului la nivelul maduvei spinarii si pe refacerea tractului corticospinal. Pacientii
cu leziuni in regiunea toracala inferioara ar trebui sa beneficieze de un astfel de tratament.
In cazul leziunilor de con si a celor din zona toracala ambele vor beneficia de terapi Exista
numeroase tratamente alternative care pot fi aplicate pentru a restabilit functiile in cazul
pacientilor cu afectiuni ale radacinilor nervilor spinali. Unul dintre acestea este identificare
radacinilor care nu au fost afectate si realizarea unor punti intre nervi pentru a conecta acele
radacini cu muschii si nervii senzitivi hraniti de radacinile distruse. In China, d e examplu, Dr.
Shaocheng Zhang de la Second Military Hospital din Shanghai a realizat proceduri de schimbare a rutei
nervilor la sute de pacienti. El face punti intre nervi de la o radacina intacta pana la capatul distal al unei
radacini distruse. Desi nu e ca un transfer de tendon, permite pacientului sa-si miste muschii si sa simta
in diferite regiuni ale corpului.
O alta abordare implica stimularea regenerarii radacinilor afectate. Exista o cantitate
insemnata de cercetari in ceea ce priveste metodele de stimulare a regenerarii nervilor
periferici. In cazul radacinilor nervilor spinali exista o problema in plus de rezolvat: cresterea
axonilor senzoriali in maduva spinarii. Intrucat corpul celular al axonilor senzoriali sunt situati in
radacina nucleilor bazali dorsali exact in exteriorul maduvei, leziunea radacinilor nervilor
intrerupe conexiunile cu maduva. Axonii senzoriali nu cresc in maduva spinarii. Exista anumite
studii efectuate pe animale care indica faptul ca teaca gliala olfactiva poate facilita intrarea
axonilor senzoriali in maduva spinarii.
Este probabil sa nu existe un tratament care sa functioneze la toti pacientii cu traumatisme in
regiunea toracala inferioara, traumatisme de con medular sau sindrom "coada de cal".
Tratamentul trebuie adaptat pentru fiecare pacient in parte, in functie de cum si de cate
radacini au fost afectate si de gradul traumatismului maduvei spinarii. Tratamentele trebuie sa
se adreseze atat deficientelor motoneuronale superioare, cat si celor inferioare. Trebuie
considerat si faptul ca functia motorize necesita intrare senzoriala, de exemplu, reflexe,
proprioceptie (pozitia sensibilitatii) si raspunsul muschilor, esential pentru controlul motor

149
coordonat. Astfel, este probabil ca o solutie menita sa refaca inervatia muscular sa nu poata
reabilita controlul asupra functiei motorii fara sa adreseze component senzoriala.
Traumatismele in regiunea toracala inferioara, traumatismele de con medular sau sindromul
"coada de cal" duc, deseori, la paralizie flasca si atrofie muscular. Este acest proces reversibil
sau poate fi prevenit? Majoritatea cazurilor de atrofie apar din cauza nefolosirii muschiului. La
pacientii cu traumatisme in zona cervicala sau in cea toracala superioara, spasticitatea ajuta la
mentinerea functionalitatii muschiului. Insa, la pacientii cu leziuni ale conului medular sau cu
sindromul de "coada de cal" spasticitatea nu apare cu aceeasi frecventa. Exista mai multe
dovezi care arata ca stimularea electrica intense poate intretine muschii. Pe de alta parte, s-ar
putea sa fie nevoie de ani pana cand vom putea inlocui motoneuronii din maduva spinarii
pentru a reinerva musculatura.

150
TRATAMENTUL ARTROZEI

Programul complex de recuperare fizical-kinetic ←

ritmic sincopat(RS)
perioada scurta(PS)
perioada lunga(PL)
Principalele indicatii de aplicare sunt:
- afectiuni ale aparatului locomotor (contuzii, entorse, luxatii, intinderi musculare, redori
articulare)
- afectiuni reumatice articulare si abarticulare (artroze reactivate, artrite, stiloidite, epicondilite,
periartrite scapulo-humerale)
- afectiuni neurologice - nevralgii, nevrite
- afectiuni circulatorii periferice

TENS (stimularea nervoasa electrica transcutanata)

-este un curent cu impulsuri dreptunghiulare ,emise de aparate mici , cu unul sau doua canale
de iesire , deci beneficiind de unu sau doua circuite , putandu-se aplica doi sau patru electrozi
pe suprafata de tratat.
Indicatii de aplicare:
afectiuni reumatice
stari dureroase posttraumatice
nevralgii postherpetice
dureri din afectiuni neurologice periferice
dureri „fantoma” dupa amputarea membrelor
cicatrici dureroase postoperatorii
stari dureroase acute si cronice postoperatorii
dureri dupa anestezie

151
 - Contraindicaţii: sarcină, epilepsie, alergii, răni deschise, pacienţii
cardovasculari cu peacemaker.

Curentii de medie frecventa

-au efecte multiple, dintre care specific este efectul excitomotor de profunzime.
Curentii de medie frecventa sunt curenti sinusoidali alternativi si au o penetrabilitate cutanata
foarte buna ,deci permit efecte de profunzime.
Daca se folosesc doi curenti de medie frecventa , cu amplitudine constanta fiecare in parte, dar
cu frecvente diferite si orientati pe directii perpendiculare , rezultatul este un nou curent ,
numit curent interferential.

Principalele efecte fiziologice ale curentilor de medie frecventa interferentiali sunt:

efectul excitomotor
efectul decontranturant(nevralgii, nevrite, mialgii, hipotrofii, atrofii)
efectul vasculotrofic,hiperemizant
efectul analgetic

152
Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate
de:

Afectiunile febrile de diferite etiologii,

Neoplasmul,

Starile casectice,

Procesele inflamatorii purulente,

Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice, functionale si

la purtatorii de pacemaker cardiac.

Terapia cu lumina Bioptron.

Bioptronul actioneaza intr-un mod natural prin sprijinirea capacitatilor de regenerare si
echilibrare ale corpului si in consecinta ajuta organismul sa-si activeze propriul potential de
vindecare. Din momentul intrarii in tesuturi, energia solara ajuta procesul de biostimulare,
stimuland mai multe procese biologice din organism intr-un mod pozitiv ce imbunatateste
astfel functiile corpului. Aparatele Bioptron de terapie emit lumina polarizata. Aceasta
inseamna ca undele se transmit exclusiv in planuri paralele, fiind create de un sistem de oglinzi
special. Lumina astfel polarizata, având unele proprietati aparte, este folosita apoi in terapie.
Este foarte important faptul ca spectrul luminii Bioptron se situeaza intre 400–200 nanometri,
ceea ce inseamna ca aceasta lumina nu contine raze ultraviolete (aceste raze daunatoare având
spectrul cu mult sub 400 nanometri). Asa se explica faptul ca dupa tratament pielea nu se
inroseste, nu se bronzeaza, lumina fiind complet inofensiva si pentru ochi. Razele emise de
lampa Bioptron in mica masura contin raze infrarosii, ceea ce asigura actiunea in profunzime,

153
 temperatura, in cursul tratamentului, ajungând la maximum 37 °C, deci depasind doar cu un
grad temperatura normala a corpului.

Indicatii de aplicare a bioptronului:

in durerile musculare lumina polarizata se dovedeste un bun calmant
in guta (reumatism) se manifesta benefic actiunea luminii polarizate de stimulare a
metabolismului celular
in bolile arteriale – actiunea de regenerare, de stimulare a metabolismului celular
in tratarea durerilor de cap inlatura stresul si scade tensiunea arteriala
intareste sistemul imunitar al organismului prin sporirea numarului fagocitelor si eliminarea
starilor de stres
se pot trata:acnea, eczema, inflamatiile pielei, ulcerul varicos, arsurile tegumentelor, artrite
reum
reumatice, durerea de spate, traumatismele musculare, durerile articulare, etc.

Marele atuu al Bioptronului este lipsa efectelor secundare si a contraindicatiilor.

Este o terapie sigura si eficienta. Continand doar raze din spectru vizibil si
infrarosu, fara ultraviolete, in aplicatia pe regiunea sinusurilor, in caz de
sinuzita, implicit presupune expunerea ochilor. Ochii trebuie sa fie inchisi, nu
sunt necesari ochelarii de protectie.

Curentul diadinamic

- este derivat din curentul sinusoidal alternativ (de la retea) 220V si 50V
- are o frecventa de 50 - 100 de impulsuri/sec; deci este un curent de impulsuri de joasa
frecventa.

Curentul diadinamic are 5 forme:

MF – monofazat-este excitomotor
DF – difazat-este antialgic
PS – perioada scurta-resorbativ
PL – perioada lunga-antialgic
RS – ritm sincopat-decontracturant

154
 Indicatiile terapiei cu curent diadinamic:
- sechelele posttraumatice:
= DF + PL – in puncte dureroase
= PS – direct pe muschi
- mialgii
- durerile artrozice
- epispondilite
- periatrite
- nevrite, nevralgii
- afectiuni abdominale :DF ( pe coloanã, la metamerul respectiv, apoi tot cu DF pe plexul solar, apoi pe
coloanã- 1 - 2min)
- algodistrofia: DF + PS

Contraindicaţii: sarcină, răni deschise, zona precordială.

Curentul Galvanic
- curentul electric de frecvenţă zero sau curentul continuu, poartă numele de curent galvanic.
- are un efect termic constant, prin incalzirea tegumentelor
- intensitatea curentului poate varia crescând de la valoarea zero a intensităţii până la un anumit nivel
(curent continuu ascendent) sau descrescând spre zero (curent continuu descendent).
- dacă aceste creşteri şi descreşteri au loc ritmic, curentul ia forma unei curbe ondulatorii şi se numeşte
curent
variabil.
Efecte terapeutice ale curentului galvanic: analgezic, excitant, stimulant, vasodilatator, trofic, rezorbtiv,
echilibrant SNV.
Efecte fiziologice ale curentului galvanic:
1. asupra fibrelor nervoase senzitive: senzaţia înregistrată este în funcţie de creşterea intensităţii
curentului aplicat: furnicături - arsură - durere.
- la polul (+) se induce fenomenul de analgezie, datorat hiperpolarizării celulei şi scăderii
excitabilităţii acesteia.
- la polul (-) se induce fenomenul de stimulare prin depolarizarea celulei şi creşterea
excitabilităţii acesteia.
2. asupra fibrelor nervoase motorii:
- la polul (-) se înregistrează o scădere a pragului de excitaţie, înregistrându-se acelaşi

155
fenomen de stimulare neuromotorie cu creşterea excitabilităţii.
3. asupra sistemului nervos central: efectele instalate sunt în funcţie de polaritatea aplicată
- polul (+) aplicat cranial determină un efect analgezic, descendent
- polul (-) aplicat cranial determină un efect stimulant, ascendent
4. asupra fibrelor vegetative vasomotorii: vasodilataţie superficială şi profundă,
- acţiune hiperemizantă, de activare a vascularizaţiei (vasodilataţie atât la nivelul vaselor
superficiale, cutanate cât şi la nivelul celor profunde, din straturile musculare)
5. asupra sistemului nervos vegetativ: stimulare simpatică sau parasimpatică.

- Contraindicaţii: insuficienţă cardiacă, hepatică, renală, TBC cutanat, alergii,

neoplasme.

Magnetodiaflux

- este o procedura care foloseste campuri electromagnetice generate de curenti de joasa frecventa (50 sau
100 Hz).
- este efectul câmpului magnetic asupra organismului uman, este foarte complex, având efecte asupara
schimburilor de substanţe între celule, implicit asupra metabolismului, de asemenea efecte endocrine şi
asupra sistemului nervos vegetativ.
- are efecte bune in stres si oboseală cronică şi recuperare medicală ortopedica (ex.status post fracturi).

ACTIUNE:
Actiunea campului magnetic asupra organismului uman este diferita in functie de modul de administrare:
a) efect sedativ, cand sunt administrate in camp continuu, cu actiune simpaticolitica si trofotropa;
b) efect excitant, cu actiune simpaticotona si ergotropa, in administrarile antrerupte ritmic sau aritmic.

MOD DE APLICARE
Undele electromagnetice se aplica prin intermediul a doua bobine circulare, care se plaseaza cervical si
lombar. Pacientul se pozitioneaza in asa fel incat nordul magnetic sa se suprapuna nordului terestru.
Durata sedintelor este de 4-6-10 minute.

156
Contraindicatii: purtatorii de pacemaker cardiac, bolanvii cu boli de sange
grave(anemie,leucoze, trombopenii), starile hemoragice, boli infectioase active,
stari febrile, tumori maligne, insuficienta hepatica decompensate, insuficienta
renala decompensate, sindroame endocrine grave, decompensate sau avansate cu
complicatii (acromegalie, bolile Basedow, Cushing, Addison), tuberculoza active,
psihoze decompensate, sarcina.

Masajul

Masajul are un rol principal chiar de la începutul programului de recuperare, datorită efectelor favorabile
care în funcţie de manevrele utilizate pot fi :

 efect antalgic şi miorelaxant;

 stimularea propriocepţiei cu menţinerea tonusului muscular;
 efectul circulator şi biotrofic tisular local (tonifiant).

Contraindicaţiile masajului:

-afecţiuni maligne sau cu potenţial de malignizare prin masaj,

-afecţiuni cutanate (boli de piele)

-stare febrile,

-afecţiuni inflamatorii osoase şi osteoarticulare,

-tuberculoză cu diferite localizări,

157
-tromboflebite şi tromboze,

-afecţiuni cardiovasculare acute,

-afecţiuni pulmonare acute,

-afecţiuni acute ale tubului digestive,

-manifestări hemoragice,

-boli psihice majore

Balneoclimatoterapia

Balneoclimatoterapia realizează o terapie de reglare nespecifică, acţionând prin diferiţii factori naturali pe
verigile fiziopatologice şi simptomatice şi determinând modificări ale reactivităţii organismului.

Aria de utilizare terapeutică pentru balneoclimatoterapie în coxartroză şi gonartroză cuprinde toate

sectoarele terapeutice: sfera profilactică, curativă şi de recuperare.

Bioclima de litoral maritim a fost utilizată de artrozici din cele mai vechi timpuri, datorită acţiunii benefice
asupra durerii şi contracturii musculare prin terapiile specifice: balneoterapia, peloidoterapia, helioterapia
etc.

Alte măsuri utilizate în tratamentul artrozelor

Rontgenterapia – (Metodă de tratament al unor boli prin acțiunea fiziologică a razelor X. )un
timp amplu utilizată în tratamentul artrozelor, actual contestată dar utilizabilă în cazuri extrem
de bine selecţionate.
Acupunctura - terapie alternativă extinsă, indicată în tratamentul sindroamelor dureroase de
origine artrozică .

Tratamentul ARTROZEI - MĂSURI CU CARACTER GENERAL:

Încurajarea pacientului ( psihoterapia )

Repausul articular
Măsuri igienice şi dietetice
Corectarea eventualelor dismetabolisme
Corectarea eventualelor tulburări vasculare

158
Corectarea eventualelor tulburări endocrine

Tratamentul ARTROZEI - MĂSURI CU CARACTER PARTICULAR:

Terapia farmacologică ( sistemică şi locală )

Programul complex de recuperare fizical-kinetic si alte măsuri utilizate în tratamentul
artrozelor

Termoterapia , hidrotermoterapia , hidrokinetoterapia

Electroterapia
Kinetoterapia

PROCEDURILE SPECIFICE DE REABILITARE MEDICALA

- fizioterapie;

- kinetoterapie;

- tractiuni (elongatii);

- masaj;

- biofeedback;

- terapia ocupationala;

- balneoterapie;

159
- hidrokinetoterapie;

- alte proceduri necesare reabilitarii medicale.

Acestea se aplica numai de catre medicul de specialitate reabilitare

(recuperare) medicala sau de catre personal calificat in acest domeniu, la indicatia
medicului specialist.

INDICATIILE ASISTENTEI DE REABILITARE :

1. Reumatismul inflamator cronic

- poliartrita reumatoida, in perioadele de acalmie si sub tratament medicamentos

stabilit de medicul reumatolog;

- spondilita anchilozanta, cu tratament medicamentos stabilit de medicul

reumatolog;

- alte spondilartropatii sero-negative : - artrita psoriazica, in faza de remisie;

- artrite reactive, aflate in faza de

remisie;

- artrite microcristaline

160
 (guta si condrocalcinoza), aflate in
faza de remisie, toate fara semne
de inflamatii locale si
fara probe de inflamatie
pozitive.

2. Reumatismul degenerativ (artroza)

- gonartroza, coxartroza, artroza gleznei, alte artroze cu diferite localizari;

- spondiloza cervico-dorso-lombara;

- spondiloza hiperostozanta;

- spondilolistezis posttraumatic.

3. Reumatismul abarticular

- periartrite;

- tendinite;

- tenosinovite;

- bursite;

- sindroame de incarcerare a nervilor periferici.

4. Discopatia cervicala

5. Discopatia lombara

6. Hernia de disc operata

161
7. Hemipareza spastica - in stadiul cronic, cu un deficit functional restant suficient
pentru a putea permite un program de recuperare

8. Boala Parkinson - cu restant functional suficient pentru a permite un program de

recuperare

9. Leziuni de nervi periferici posttraumatice

- paralizia de nerv brahial;

- paralizia de nerv circumflex;

- paralizia de nerv radial;

- paralizia de nerv cubital;

- paralizia de nerv median;

- paralizia de nerv sciatic popliteu extern (SPE);

- paralizia de nerv sciatic popliteu intern (SPI);

- sindrom de "coada de cal".

162
 Pacientii trebuie sa prezinte un restant de - bursite;

- sindroame de incarcerare a nervilor periferici.

4. Discopatia cervicala

5. Discopatia lombara

6. Hernia de disc operata

7. Hemipareza spastica - in stadiul cronic, cu un deficit functional restant suficient

pentru a putea permite un program de recuperare

8. Boala Parkinson - cu restant functional suficient pentru a permite un program de

recuperare

9. Leziuni de nervi periferici posttraumatice

- paralizia de nerv brahial;

- paralizia de nerv circumflex;

- paralizia de nerv radial;

- paralizia de nerv cubital;

- paralizia de nerv median;

- paralizia de nerv sciatic popliteu extern (SPE);

- paralizia de nerv sciatic popliteu intern (SPI);

- sindrom de "coada de cal".

163
 Pacientii trebuie sa prezinte un restant de deficit functional care sa permita
initierea unui program de reabilitare, posibilitatea de autoservire si deplasare fara sa
fie nevoie de insotitor; continenta urinara si de materii fecale.

10. Afectiuni posttraumatice si ortopedice - pacienti aflati in stadiul postoperator

pentru diverse afectiuni traumatice sau ortopedice ( fracturi, luxatii, entorse, leziuni
ale ligamentelor, leziuni de menisc etc), care necesita programe intensive de
reabilitare functionala prin mijloace fizicale si kinetice.

11. Osteoporoza primitiva sau secundara, cu forme algice

vertebrale, cu fracturi vertebrale, cu sindroame disfunctionale locomotorii.

12. Alte afectiuni

- boala Paget a osului cu fenomene algice si functionale;

- boala Scheuermann, cu manifestari algo-functionale trenante;

- Coccigodinia;

- limfedemul membrului superior dupa mastectomie.

13. Reabilitarea functionala dupa chirurgie plastica si recuperatorie

14. Afectiuni cardiovasculare si respiratorii care prezinta un deficit functional

recuperabil cu un restant care sa permita initierea unui program de reabilitare
intensiva si nu exista contraindicatii pentru tratamentul fizical - kinetic

15. Reabilitare pediatrica

16. Tulburari de statica vertebrala

- scolioza;

- cifoza.

164
 CONTRAINDICATIILE TERAPIEI DE
REABILITARE MEDICALA

1. Toate urgentele medico-chirurgicale

2. Afectiuni asociate ale aparatului cardio-vascular

- hipertensiunea arteriala severa - cu valori peste 140/80;

- cu sau fara tratament anterior;

- cu grad de risc crescut.

165
 - infarctul miocardic acut - in primele sase luni de la debut

- boala coronariana ischemica cronica - cu angor de efort;

- cu crize de angor precedente.

- insuficienta cardiaca cronica - in stadiile III si IV NYHA

- arteriopatia obliteranta - in stadiile III si IV

- trombangeita obliteranta

- hemofilia

- anemia severa

- leucemia.

3. Afectiuni asociate ale aparatului respirator

- astm bronsic - cu crize frecvente;

- cu sau fara tratament medicamentos anterior.

- insuficienta respiratorie cronica decompensata

- tuberculoza pulmonara activa

- supuratii pulmonare cronice

- abces pulmonar

166
 - hemoptizie.

4. Afectiuni asociate ale aparatului digestiv

- ulcer gastric si duodenal in puseu

- hemoragii digestive

- hepatita acuta

- hepatita cronica activa

- hepatita cu virus C

- ciroza hepatica decompensata.

5. Afectiuni asociate ale aparatului urogenital

- insuficienta renala decompensata

- adenom de prostata - cu retentie urinara

- incontinenta urinara

- fibrom uterin cu hemoragie

6. Boli metabolice

- diabet zaharat decompensat

- guta - in puseu

- obezitate - gradele III si IV

7. Boli neurologice

- insuficienta circulatorie cerebrala - cu manifestari de lacunarism cerebral;

- cu dementa senila;

167
 - cu tulburari cognitive;

- cu tulburari motorii majore.

- boala ALZHEIMER

- SCLEROZA MULTIPLA

- MIOPATII GRAVE

- DISTROFIA MUSCULARA PROGRESIVA.

8. Boli psihice

- epilepsia - cu crize frecvente de "grand mal"

- psihopatii majore - dementa;

amnezia;

- delirul;

- tulburari de personalitate;

168
 - schizofrenia;

- tulburari maniacale;

- depresia;

- anxietatea;

- tulburari mentale;

- tulburari de comportament;

- intarziere mentala;

- tulburari hiperki netice;

- tulburari obsesive;

- consumul de droguri.

9. Toate tumorile maligne

10. Sifilisul

11. S.I.D.A.

12. Boli dermatologice

13. Parazitoze.

169
 Curentii de joasa frecventa se caracterizeaza prin impulsuri de diverse forme ,care au o frecventa
cuprinsa intre 0-1000 cicli/sec.
Din forma acestor impulsuri rezulta si forma curentului, care poate fi triunghiular, exponential,
dreptunghiular sau trapezoid.
Din aceasta categorie fac parte curenti: CDD(curent diadinamic), Trabert,TENS(stimulare nervoasa
electrica transcutanata).

Curentul de tip Trabert este un curent dreptunghiular si care realizeaza doua efecte fundamentale si
anume analgetic si hiperemizant(creste foarte mult vascularizatia).
Are urmatoarele indicatii de aplicare

reumatisme abarticulare(miozite,tendinite,bursite);
boli degenerative de tip artroze;

o stari posttraumatice

CDD(curentul diadinamic) prezinta 5 forme de baza:

o monofazatul fix (MF)

o difazatul fix(DF)

170
Exercitii active sau pasive (depinde de stadiul distrofiei) cum ar fi stretchinguri: pasive,
active asistate şi autopasive.

Stretching-uri

Stretching-ul (manevrele de întindere):

Retracturile musculare şi ale tendoanelor apar frecvent în distrofiile
musculare. Anumiţi muşchi vor fi afectaţi mult înaintea celorlaţi. Primul muşchi atins este de
obicei muşchiul triceps sural cu tendonul ahilian la gleznă, dar şi muşchii din jurul coapsei,
genunchilor, coatelor şi degetelor pot să fie afectaţi. Aceste contracturi pot să îngreuneze
realizarea anumitor mişcări şi activităţi. Un stretching zilnic ajută la menţinerea lungimii
muşchilor şi pot menţine articulaţiile mobile.

Există trei tipuri diferite de stretchinguri:- pasive.- active asistate şi -auto pasive.

A.Stretching-ul pasiv

Stretching-ul pasiv este baza managmentului recuperării şi un aspect

esenţial în cazul oricărui program, la orice etapă şi condiţie din cadrul bolii. Niciodată
nu este prea devreme să se introducă stretchingul pasiv. Aşa cum sugerează şi numele ,
pacientul nu participă activ la procesul de stretching. Terapeutul realizează aceste mişcări.
Stretching-ul pasiv cu mişcări încete dar ferme nu afectează articulaţiile sau muşchii poate să fie
realizat în fiecare zi. Ţesutul muscular contractat şi/sau scurtat este întins prin mişcări ale
articulaţiilor pe cât posibil şi cu menţinerea poziţiei pentru cel puţin 10 secunde (terapeutul
poate recomanda o perioadă mai mare în funcţie de nevoile pacientului).
Executat corect şi eficient, stretching-ul pasiv nu determină durere. Anumiţi pacienți pot să
protesteze la început şi să repingă terapia dar o dată ce le-a fost
câştigată încrederea terapia devine o rutină. Poate să fie de ajutor realizarea stretching-ului
după o baie caldă şi după masajul muşchilor ce urmează să fie întinşi.
Se aşează pacientul într -o poziţie comfortabilă cu articulaţiile ce nu se lucrează într-o poziţie
stabilă. Pacientul trebuie să fie complet relaxat şi nu trebuie să facă nici mişcare activă sau să
se opună stretching-ului. Dacă stretching-ul este realizat prea repede, pacientul cel mai sigur se
va opune mişcării. Se începe cu blândeţe şi gradat, se creşte până la amplitudinea maximă
posibilă, fără a provoca durere. Trebuie evitate întinderile exagerate.

171
1.Stretching-ul manual pentru tendonul-ahilian

Poziţie

• Pacientul în decubit dorsal

• Se susţine cu mâna călcâiul
• Talpa este susţinută de antebraţul terapeutului
• Stabilizare deasupra genunchiului cu cealaltă mână

Stretching-ul

• Se împinge cu fermitate în jos cu antebraţul planta pacientului. Se menţine genunchiul întins.

• Stretchingul trebuie să se simtă la nivelul gambei, posterior.

Instrucţiuni speciale

Dacă se simte rezistenţă stretching, îndoiţi genunchiul şi flectaţi posterior planta.

Plasaţi un suport sub genunchi pentru a preveni hiperextensia

2.Stretching manual pentru ischiogambieri

Poziţie

• Pacientul este în decubit dorsal

• Aşează glezna pe umărul terapeutului (ca în fotografie)
• Se menţine nemişcat piciorul opus cu o mână
• Se menţine genunchiul de lucrat cu cealaltă mână

Stretching-ul

• Aplecarea înainte folosind aceastămişcare pentru a realiza stretchingul regiunii posterioare a

coapsei
• întinderea trebuie să se simtă la nivelul musculaturii în regiunea posterioară a coapsei.

172
2.1.3

3.Stretching-ul flexorilor coapsei(inclusiv fascia lata)

Poziţie

• Pacientul este în decubit ventral

• Se prinde genunchiul flectat în mână
• Glezna se aşează pe antebraţul terapeutului
• Se aşează o mână pe zona sacrală

stretching-ul

• Se trage genunchiul în sus şi se trece la celălalt picior în timp ce se aplică impinge cu forţă la
nivelul bazinului.

2.1.3

3.Stretching-ul flexorilor coapsei(inclusiv fascia lata)

173
Poziţie

• Pacientul este în decubit ventral

• Se prinde genunchiul flectat în mână
• Glezna se aşează pe antebraţul terapeutului
• Se aşează o mână pe zona sacrală

stretching-ul

• Se trage genunchiul în sus şi se trece la celălalt picior în timp ce se aplică impinge cu forţă la
nivelul bazinului.

• Stretchingul este simţit la nivelul bazinului şi partea externă a coapsei.Se repeată și pentru
cealaltă parte.

Poziţie

• Pacientul este în decubit ventral

• Se prinde cu mâna la nivel

Poziţie

• Pacientul este în decubit ventral

• Se prinde genunchiul flectat în mână
• Glezna se aşează pe antebraţul terapeutului
• Se aşează o mână pe zona sacrală

stretching-ul

• Se trage genunchiul în sus şi se trece la celălalt picior în timp ce se aplică impinge cu forţă la
nivelul bazinului.

• Stretchingul este simţit la nivelul bazinului şi partea externă a coapsei.Se repeată și pentru
cealaltă parte.

Poziţie

• Pacientul este în decubit ventral

174
• Se prinde cu mâna la nivel ul genunchiului piciorul cu care se va lucra
• Pelvisul şi trunchiul se stabilizează şise menţin drepte cu ajutorulgenunchiului şi mâinii

Stretching

• Se ridică piciorul în sus

• Se trage un picior peste celălalt
• Se aplică o presiune pe fese pentru a menţine pelvisul fixat
• Întinderea se simte pe partea externă a coapsei ul genunchiului piciorul cu care se va lucra
• Pelvisul şi trunchiul se stabilizează şise menţin drepte cu ajutorulgenunchiului şi mâinii

Stretching

• Se ridică piciorul în sus

• Se trage un picior peste celălalt
• Se aplică o presiune pe fese pentru a menţine pelvisul fixat
• Întinderea se simte pe partea externă a coapsei

5.4

5.Stretching manual al iliopsoasului în decubit lateral

Poziţie

• Pacientul este în de cubit lateral cu membrul inferior de pe saltea îndoit

• Membrul inferior ce trebuie la care se lucrează cu genunchiul întins
• Se stabilizează pelvisul cu mâna şi genunchiul

Stretching

• Se duce membrul inferior spre posterior cât se poate de mult

• se împinge în jos genunchiului cu o presiune fermă

6.Stretching-ul adductorilor șoldului în decubit lateral

Poziţia

175
• Pacientul este în decubit lateral cu membrul inferior de pe saltea îndoit
• Se menţine ca în fotografie
• Se prinde genunchiul cu mâna
• Cealaltă mână a terapeutului aplică o presiune la nivelul fesei
• Se stabilizează pelvisul cu genunchiul

Stretching

7.Extensorii gambei

Poziţionare

• Copilul este în decubit dorsal

• Stabilizarea coloanei lombare
Stretching
• Se împinge în sus genunchiul
piciorului pe care se face stretching-ul
iar celălalt se menţine ca în fotografie
Stretching-ul trebuie să se simtă la nivelul regiunii fesiere

8.Stretching-ul cotului

176
Poziţionare

• Pacientul este în decubit dorsal sau asezat pe scaun

-palma priveste in sus
-o mana sustine articulatia umarului sau antebratului
-cealalta pe pumn si mana,executa intinderea.
• Stabilizarea coloanei lombara

9.Stretching-ul antebrațului (pronatoriiI)

Poziţia

• Se ţine braţul pacientului ca în

fotografie
• Se stabilizează încheietura mâinii
• Se stabilizează cotul

Stretching

• Uşor se răsuceşte palma în suspoziţie în care se simte întinderi

177
11.9.10

10.Flexorii lungi ai degetelor

Poziţie

• Se susţine palma paientului,menţinând degetele drepte

• Se menţine degetul mare al mâinii într-o parte

• Se susţine încheietura

Stretching

• Uşor se îndoaie încheietura şi mânapână se simte întinderea la nivelulantebraţului Auto-

stretchingurile (Autopasive)

178
 Auto stretchingurile, aşa cum sugerează şi numele, sunt întinderi musculare pe care pacientul
le învaţă şi le face singur apoi. Sunt eficiente în cazul pacienților care încă merg şi sunt deosebit
de folositoare pentru glezne, genunchi şi coapse.

11.Auto-stretching pasiv pentru tendonul achilian.

Poziţie

• În ortostatism cu faţa la spalier

• Pacientul stă pe cu vârfurile picioarelor pe prima bară

Stretching

• Menţine genunchii întinşi

• Menţine călcâiele pe podea
• întinderea trebuie să se simtă pe partea posterioară a gambelor

12.Stretching pasiv pentru regiunea posterioară a coapsei.

Poziţie

• Aşa cum se vede în fotografie

• Genunchiul trebuie să fie cât mai drept posibil şi piciorul orientat extern
• Regiunea lombară a coloanei să fie dreaptă
• Să stea cu şoldurile lipite de perete

Stretching

• Stretching-ul creşte prin aplecarea înainte

• Stretching-ul este simţit la nivelul musculaturii posterioare a coapsei

179
12.13

13.Auto-stretghing pentru mușchii posteriori ai coapsei

Poziţie

• Pacientul este aşezat pe spate în apropierea cadrului uşii

• Aşează piciorul pentru care realizează stretchingul pe perete cu genunchiul uşor întins şi
bazinul în apropiere de perete
• Celălalt picior este menţinut întins

Stretching

• Se întinde genunchiul până se simte extensia în zona posterioară

13.Stretching activ tricepsortostatism(gastrocnemius)

Poziţie

• Stând cu faţa la perete

• Piciorul din spate rămâne întins
• Călcâiul pe podea
• Genunchiul întins
• Degetele perpendicular pe perete

Stretching

• Aplicare înainte în timp ce se simte întinderea la nivelul posterior al coapsei şi pulpei

14.Stretching active din ortostatism al pulpei (mușchiului solear)(soleus)

Poziţie

• Stând cu faţa la perete cu ambii genunchi îndoiţi şi cu piciorul ce trebuie întins inapoi

Stretching

180
• Aplecare spre perete, se ghemuie încet în timp ce realizează întinderea la nivelul zonei infe
rioare a gambei şi a piciorului.

B.Stretching-ul activ asistat

Stretching-ul activ asistat poate determina întinderea muşchilor şi este în mod deosebit de
ajutor pentru gleznă. În timp ce se întinde tendonul ahilian, spre exemplu, pacientul extinde
degetele. Cu cât se lucrează mai mult împreună, cu atât va fi mai eficient stretchingul. Acestă
formă de stretching face ca timpul să treacă mai repede şi face ca stretchingurile să fie mai
puţin plictisitoare pentru pacientl.

Eliminarea oboselii musculare.Se recomandă ca ședințele de kinetoterapie să fie precedate și

încheiate de masaj.

• Se mişcă membrul inferior de deasupra însus până când se simte întinderea la nivelul
musculaturii adductoare.

Zorilă Maria BFK III Zorilă Maria BFK III

29.01.2019

ACTIVITĂŢI SOCIO-PROFESIONALE- LIMITĂRI PARTICIPARE

ÎN DISTROFIA MUSCULARĂ DUNCHENNE

- NECESITĂŢI HANDICAP UŞOR

Orice muncă cu program normal, cu evitarea celor care impun activitatea la
înălţime. Participare fără restricţii cu condiţia monitorizării medicale, evitarea
activităţii la înălţime sau care impune variaţii posturale mari şi deplasări pe
distanţe mari.
-HANDICAP MEDIU

181
 Orice activitate profesională - loc de muncă fără suprasolicitare posturală,
activităţi preponderent statice, fără deplasări posturale, fără suprasolicitare fizică
şi psihică, în condiţii de confort organic, fără relaţii cu publicul dacă sunt asociate
tulburări de vorbire. Sprijin pentru asigurarea locului de muncă adecvat în
vederea desfăşurării activităţii cu program normal sau redus sau, dacă nu este
posibil, schimbarea locului de muncă; Monitorizare medico-socială.
-HANDICAP ACCENTUAT

În general nu pot presta activităţi profesionale datorită intensităţii afectării

funcţiilor motorii sau/şi de manipulaţie, coordonare, vorbire; În cazul deficitelor
motorii de tip distrofic muscular accentuat, sunt posibile activităţi adaptate cu
solicitări fizice reduse, fără deplăsări posturale, în condiţii de confort organic.
Asigurare mijloace de deplasare (baston, cârje, cadru, fotoliu rulant - în funcţie de
intensi- tatea deficitului motor la membrele superioare sau/şi inferioare);
Asigurare dispozitive de mers (orteze) în special pentru persoanele cu sechele
după afectări de neuroni motori periferici; Sprijin familial şi comunitar (în funcţie
de caz şi situaţie) pentru efectuarea unor activităţi cotidiene şi de îngrijire.
-HANDICAP GRAV

Intensitatea afectării funcţiei motorii face imposibilă desfăşurarea oricăror

activităţi profesionale, activităţi cotidiene, de autoîngrijire, autogospodărire; În
cazul persoanelor cu, de tip distrofic muscular grav, fără afectarea funcţiilor
intelectuale (în situaţii particulare) este posibil şi indicat acces pentru prestarea
profesiunilor cu pregătire superioară, activităţi legate de pregătirea intelectuală,
în ritm liber, beneficiind de asistent personal. Necesită asistent personal.
Monitorizare medicală la domiciliu pentru recuperare

182
 Scoala spatelui
Afecţiunile coloanei vertebrale şi durerile de spate au început să fie din ce în ce mai
frecvente, afectand şi populaţia tanară.

Durerea joasă de spate este o problemă serioasă de sănătate. Ea se poate manifesta

ca o durere uşoară, un discomfort pană la o durere ascuţită, severă, care persistă şi
poate împiedica desfaşurarea activităţilor zilnice. Deseori durerile acute se pot rezolva
cu îngrijire adecvată timp de cateva săptămani, urmand un program de kinetoterapie
adaptat persoanei respective, însă durerile uneori pot continua şi pot produce în timp
probleme grave de sănătate.

Afecţiunile coloanei vertebrale şi durerile de spate au început să fie din ce în ce mai

frecvente, afectand şi populaţia tanară.

Durerea joasă de spate este o problemă serioasă de sănătate. Ea se poate manifesta

ca o durere uşoară, un discomfort pană la o durere ascuţită, severă, care persistă şi
poate împiedica desfaşurarea activităţilor zilnice. Deseori durerile acute se pot rezolva
cu îngrijire adecvată timp de cateva săptămani, urmand un program de kinetoterapie
adaptat persoanei respective, însă durerile uneori pot continua şi pot produce în timp
probleme grave de sănătate. entru a evita pe cat este posibil aceste dureri este bine să
aplicăm cateva sfaturi în viaţa de zi cu zi:

183
1.Este important să conştientizăm poziţia adoptată în diverse activităţi, pentru a nu
genera durere. De exemplu la birou trebuie să adaptam înăltimea scaunului în aşa fel
incat genunchii trebuie să se afle la o înălţime uşor mai mică decât şoldurile, iar tălpile
picioarelor tale trebuie să fie lipite de pământ. Partea de jos a spatelui să atingă acea
parte a scaunului în care spătarul se uneşte cu zona pe care te aşezi. De asemenea,
braţele trebuie să stea pe lângă corp şi să formeze un unghi de 90 de grade atunci
când, de exemplu, scrii ceva.Trebuie evitată pe cât posibil poziţia picior-peste-picior
deoarece îngreunează circulaţia sângelui, iar dacă totuşi o adoptaţi nu staţi aşa mai
mult de 10-15 minute.

De asemenea este important să nu staţi prea mult timp pe scaun, dar daca o faceti, la
intervale de cel mult o ora faceţi cativa paşi şi un exercitiu de relaxare a coloanei (din
picioare, aplecaţi-vă în faţă, din trunchi/şolduri, arcuiţi coloana arcuiţi coloana şi lăsaţi
mâinile să cadă, cu capul în jos, până ce simţiţi că se relaxează coloana).

2. Greutatea maximă a obiectelor pe care le ridicaţi şi căraţi să nu depăşească 5

Kg. Căratul obiectelor se face cu ambele mâini, pentru a nu genera scolioze, deci este
interzis căratul obiectelor grele într-o singură mână!

3. Rudicarea obiectelor NU se face prin aplecarea înainte (flexia) a trunchiului!

Trebuie să se facă flectând coapsele şi genunchii, cu spatele – coloana vertebrală

lombară – în poziţie dreaptă; în acest fel, spatele şi abdomenul se contractă
concomitent. Se poate aduce un membru inferior – cel afectat – în cumpănă, cu sprijin
pe membrul inferior sănătos, sau fandare pentru ridicarea obiectelor, îndepărtarea
picioarelor, aplecare în genuflexiune şi trunchiul drept.

184
 4. Trebuie evitate mişcările de
răsucire a trunchiului. Ridicarea din pat se face din stând pe partea sănătoasă, cu
genunchii îndoiţi (flectaţi), ca un tot.

5. Trebuie evitată expunerea la frig si umezeală.

6. Scaderea în greutate la persoanele supraponderale.

7. Tocurile sa nu depaşească 4 cm înaltime; talpa incalţărilor să fie moale;

POSTURI ANTALGICE pentru scăderea durerii:

● Întins pe spate (decubit dorsal), capul şi umerii ridicati pe o perna, genunchii

îndoiti (flectati) cu un sul sub ei, picioarele sprijinindu-se pe talpi;
● Întins pe o parte (opusa celei corespunzatoare durerii), cu mana libera ţine o
perna usor incalzita pe care o preseazî uşor pe abdomen;
● Decubit dorsal cu şoldurile şi genunchii îndoite în unghi drept, gambele sprijinite pe un
scăunel
sau cutie;
● Decubit ventral (pe burtă) cu /fără pernă sub abdomen, capul întors pe partea opusă
membrului dureros;

185
● Orice altă pozitie în care durerile se ameliorează sau dispar.

186
 Paraplegia
este cauzată cel mai frecvent de traumatisme vertebra medulare.
Traumatismul vertebro-medular (TVM)
- leziunea elementelor neurale în canalul medular, care are ca rezultat în funcție de nivelul
lezional tetraplegia sau paraplegia.
Clasificare:
-traumatism complet: funcția motorie sau senzitivă este absentă la cel mai jos de segment
sacral (S4 S5)
-traumatism incomplet: conservare a funciilor sensitive și/sau motorii sub nivelul neurologic,
incluzând
și segmentul sacral cel mai dejos(S4-S5)
Traumatismele incomplete dau următoarele sindroame:medular central Brown Sequard
(sindromul de hemisecțiune);$ medular anterior ,medular posterior;,, de coadă de cal”
și “con medular”.
Tetrapareza sau parapareza
-utilizarea acestor termeni nu este încurcată, ei descriu
în mod imprecis leziuni incomplete. În locul acestora, scara Asia Frenkel (scara de deteriorare
ASIA furnizează o abordare mult mai precisă în ceea ce priveste gradul de deteriorare /afectare
medulară.

Nivelul neurologic
-se referă la segmentul cel mai caudal al măduvei spinării cu funcție normală senzitivă și
motorie pe ambele părți ale corpului. De fapt, segmentele la care se descoperă adesea funcție
normal diferă după partea corpului (stânga-dreapta) si după relația senzitiv/motor. Astfel
pentru identificarea nivelului neurologic avem 4 ,,nivele,, de apreciat:;Dr-motor, Dr-senzitiv,
Stg-motor, Stg-senzitiv.

Nivelul motor
-se stabileste prin testarea a zece ,,muchi cheie,, de fiecare parte a corpului, dreapta-stânga, 5
pentru MS și 5 pentru MI .
Evaluarea nivelului motor generează două grade motorii (pe faza scarei 0-5)per pereche de
,,muș
chi cheie,, de pe partea dreapta-stânga a corpului. Scorul motor reprezintă un mijloc numeric
de apreciere a transformărilor funcției motorii în urma tratamentului kinetic aplicat. Pe scurt,
nivelul motor - este ,,mușchiul cheie.,,cel mai de jos găsit cu forța 3 (deoarece a rămas inervat
doar de o rădăcină), cu condiția ca cel de deasupra să aibă forța normală (4-5), iar cel
de dedesubt să aibă o forță 0-2.

Nivelul senzitiv )
-se referă la segmentul cel mai caudal al măduvei spinării cu funcție
senzitivă normală pe ambele părți ale corpului. Evaluarea nivelului senzitiv presupune testarea
punctelor cheie la nivelul fiecărui dermatom din cele 28, atât de pe partea dreaptă cât

187
și cea stângă a corpului. La fiecare dintre aceste puncte cheie se evaluează două aspecte ale
sensibilității: senibilitatea dureroasă și sensibilitatea tactilă.

Deficitele funcționalesunt legate de nivelul leziunii:

-la C4 - tetraplegic: respirația este imposibilă, deoarece mușchiul diafragm este inervat parțial.
Pacientul are nevoie de cărucior electric ce să aib ă dispositive adaptate la computer pentru
respirație.

-la C5 - tetraplegic: îi poate folosi parțial rotatorii externi ai umărului,deltoidul și bicepsul.

-la C6- îsi poate folosi parțial MS, cu instrumente adaptative, putând să se hrănească singur și
să realizeze unele ADL-uri.

-la C7-își poate folosi flexorii pumnului, extensorii degetelor, tricepsul. Poate să facă transfer
din pat în scaun cu rotile și se poate ridica din decubit în asezat.

-la C8-T1- se poate deplasa independent cu căruciorul.

-la T4-T6- necesită orteză tip KAFO (pentru genunchi, gleznă, picior)
și centură pelviană.

-la T9-T12- necesită orteză KAFO, cârje, cadru.

-la L2-L4- deplasarea se face cu cadru.

-la L4-L5-deplasarea se face cu orteză KAFO(gleznă, picior), cârje, baston.

TVM evoluează în 3 faze:

1.-durează de la 1 la 3 săptămâni la 2-3 luni de la debutul traumatismului.
Faza de șoc spinal se manifestă prin para-sau tetraplegie flască, anestezie
totală sublezională, are flexie,Babinski pozitiv, retenție de urină și fecale, reflexe cutanate
abdominale abolite, tulburări trofice.
2-faza de reapariție a reflexelor osteotendinoase, însoțite de clonus, reflexul de triplăflexie,
semen de revenire a forței musculare, Babinski pozitiv, reapar reflexele vezicale și rectale.
Durează câțiva ani.
3- faza terminală, când orice activitate reflexă dispare, se instalează atrofii musculare,tulburări
trofice majore, cașexie (pacientul se opreste în evoluție, apoi moare).

188
Tratament fizical Kinetic:
Obiective:

1.Menținerea și sau creșterea mobilității articulare și prevenirea deformărilor;.

2. Creșterea forței mușchilor total sau parțial inervați;
3. Creșterea rezistenței fizice a organismului prin activități funcționale;
4.întreținerea unui grad de maximă independenăță;
5. Explorarea potențialului vocational și a preocupărilor legate de petrecerea timpului liber, în
vederea reinserției sociale;
6.AJustarea psihosocială în raport cu dizabilitatea
-acordarea de asistență psihoterapeutică de specialitate;
7. Asigurarea accesibilității locuinței pacientului prin reamenajare.
8.Instruirea pacientului în legătură cu mijloacele de comunicare prin care poate obține
asistenăță
medical și socială dacă este cazul.

189
Principii de tratament Kinetic

În faza acută:
1.-posturări, mobilizări si îmbunătățirea respirației;
- prevenirea deformărilor: se vor face mobilizări pasive de 3 ori pe zi câte 15-20 min.
-mobilizări active, ortezare, posturare.
2.-exerciții de respirație diafragmatică;
- tonifierea diafragmului prin contact manual cu rezistenăță
sau cu greutate pe abdomen în regiunea epigastrului.
-întinderea muchilor pectorali.
-se poartă un corset abdominal pentru a menține presiunea intratoracică.

3.-la pacientul tetraplegic nu se fac mobilizări ale capului si gâtului;

-se fac exerciții de forșă
selective pentru MS bilateral, simetric.
-se va insista pe deltoidul anterior, extensorii umărului, biceps, triceps.
-la paraplegici, se insistă pe mușchii coborâtori ai umărului, dorsal mare și triceps.
4.-activități ocupaționale.

În faza subacută
1.Se continuă ex din faza acut;.
2.Se fac rostogoliri din decubit dorsal și decubit ventral;
-dacă deficitul motor este asimetric, se inițiază mișcarea către partea mai slabă;
-se fac diagonalele kabat pentru membrul superior, tehnici de FNP.
3.-Secâștigă controlul posturilor (postura păpusii -oase, postura păpusii înalte, postura așezat,
stând pe genunchi)etc.
- progresul se face de la posturi cu bază de susținere mare, la cele cu bază cât mai mică, crescând
conștiina unui nou centru de greutate, antrenarea pentru realizarea transferurilor
și a m b u l a ției (dependența sau independența în realizarea acestora depind de nivelul lezional)
4.-Transferul se începe după ce pacientul are echilibru înșezând.
-tehnica cea mai utilizată este cea prin alunecare cu sau fără placă de transfer.
5.-Deplasarea este posibilă la pacienții paralizați care au o musculatură abdominală și
paravertebrală forță bună, au leziune medulară incomplete și au o forță residuală în flexorii
șoldului și cvadriceps.
-sunt excluși cei cu leziuni înalte T2-T8.
-alti factori care pot influența negativ ambulația: spasticitate ridicată, durerea,escarele,
absența sensibilității propriocentive, redorile articulare.Pacientul cu leziuni toracice joase T9-
T12 necesită orteze KAFO și cârje sau cadru pentru deplasare.
La cei cu leziune T2-T8, dacă totuși se dorește ca pacientul să se deplaseze,acest lucru
este posibil cu orteze KAFO și centură pelvină
. La cei cu leziune de la L3 în jos,se prescriu orteze KAFO și cârje sau baston.

Pacientul va fi învățat să-și monteze ortezele, cum să se ridice și să se așeze cuortezele

montate, folosind cârje sau baston, cum să se deplaseze. dacă forța de susinere este bună și

190
poate să preia din greutatea corpului la nivelul MS, pacientul se poate deplasa singur cu
supraveghere.
Locuința pacientului paraplegic trebuie evaluate și făcute modificări necesare, ținând
cont de deficitul funcțional.

191
TITLU
Tehnica Bowen (Bowtech) este una dintre cele mai eficiente si profunde metode terapeutice
complementare existente in lume in prezent. Desi in Romania este nou aparuta, in plan international
este considerata atat de medicina alopata cat si de cea alternativa ca fiind cea mai puternica metoda de
insanatosire.
Tehnica Bowen este un concept nou de tratament corporal, care revolutioneaza domeniul sanatatii in
lumea intreaga. Aceasta tehnica delicata si neinvaziva, dar extrem de puternica in echilibrarea
organismului, reprogrameaza corpul pentru a se vindeca in propriul sau bioritm.
Tehnica Bowen a fost descoperita, dezvoltata, rafinata si aplicata pentru prima data in anii 1950
in Geelong, Australia de catre Tom Bowen. S-a reusit aducerea in Romania a acestei minunate
si eficiente metode de tratament in martie 2006, cursurile de formare ale terapeutilor fiind
sustinute de catre Andrew Zoppos, profesor al Academiei, instructor superior, international si
membru onorific pe viata al Academiei de Terapie Bowen din Australia. Domnul Andrew Zoppos
este un pedagog exceptional, un profesionist de inalta clasa, cu o conduita morala ireprosabila,
un maestru adevarat si ma simt recunoscatoare si onorata ca i-am fost ucenica. Tara noastra
poate fi socotita binecuvantata de prezenta acestui om extraordinar, care a pastrat si aplicat cu
acuratete maxima tehnica originala a regretatului Tom Bowen, ne-a predat si invatat cu pasiune
aceasta terapie minunata si multumita lui terapeutii romani sunt foarte, foarte buni profesionisti.
Aceasta metoda terapeutica este folosita la scara larga in Australia si multe tari occidentale,
unde exista o stransa colaborare intre medicul de medicina alopata si terapeutul Bowen,
medicul fiind cel care evalueaza starea pacientului, inainte si dupa aplicarea sedintelor de
terapie. In triada pacient- medic- terapeut, colaborarea armonioasa intre medic si terapeut
aduce beneficii uriase pacientului in tratarea, ameliorarea si vindecarea bolilor de care sufera.
Terapia Bowen este o terapie manuala, care actioneaza holistic la nivelul corpului, echilibrandu-
l la nivel: fizic, emotional, psihic, mental, afectiv, metabolic, chimic, imunitar si endocrin. Ea este
o formula unica de echilibrare neuromusculara, de realiniere a structurilor osoase, de eliminare
a tensiunilor musculare si incordarilor, de restabilire a circuitului limfatic, de echilibrare a
meridianelor energetice si nu in ultimul rand o corectare a dezechilibrelor psihice.
Spre deosebire de alte tehnici, aceasta nu forteaza corpul sa execute o comanda ci ii permite
sa se vindece singur in ritmul sau, se reactiveaza mecanismul propriu de vindecare al
organismului, care cauta sa recupereze starea de bine existenta inaintea aparitiei afectiunii
respective, lucru care se face prin activarea memoriei celulare. Acest mecanism este capabil sa
aduca acea stare de confort, care a fost prezenta candva si cand starea de bine a fost instalata
din acel moment poti spune ca esti alt om.

192
Prima parte a tratamentului presupune inducerea unei stari de relaxare sub influenta careia
organismul poate sa inceapa procesul de vindecare, de eliminare al blocajelor din corp, de
insanatosire grabnica.
Terapeutul prin aplicarea unei miscari delicate, specifice, nedureroase, transmite un mesaj
creierului si sistemului nervos prin receptorii aflati pe repere anatomice exacte si precise, adica
puncte cheie, strategice ,corespondente cu sistemul care relaxeaza in mod natural, rapid,
instantaneu. Originalitatea tehnicii Bowen consta tocmai in aceasta abilitate a organismului, ca
prin actionarea asupra unor structuri cunoscute doar de terapeuti, sistemul nervos vegetativ
simpatic intra in componenta parasimpatica, adica in regimul de odihna, relaxare, reparare si
insanatosire.
Miscarile se realizeaza cu degetele, peste o imbracaminte usoara sau direct pe piele, se
lucreaza pe fascii, tesut conjunctiv, muschi, tendoane, ligamente, terminatii nervoase pentru a
stimula inceperea procesului de vindecare in mod natural, firesc si neinvaziv. Efectele dupa o
sedinta dureaza pana la 5 zile, organismul incepand activitatea de echilibrare, de vindecare, de
regenerare, de reparare si continua sa lucreze si in zilele urmatoare. Este o tehnica simpla in
aplicare si totusi sofisticata in esenta.
Sedintele de tratament Bowen dureaza, in general, intre 45 si 60 de minute. Pacientul consuma
un pahar de apa, pentru hidratarea fasciei musculare, apoi este de obicei culcat pe un pat de
masaj sau poate fi asezat pe un scaun intr-o pozitie confortabila. Pentru a reduce la minim
deranjarea pacientului, se aplica mai intai toate procedurile care necesita ca acesta sa fie culcat
cu fata in jos, inainte de a-l intoarce cu fata in sus pentru aplicarea procedurilor ce se executa in
aceasta pozitie. Unele proceduri se pot aplica pacientului asezat pe scaun sau stand in picioare.
O sedinta cuprinde una sau mai multe proceduri, fiecare dintre acestea fiind compuse din
cateva seturi de miscari. Intre fiecare dintre seturile de miscari, terapeutul face pauze de cateva
minute, atatea cat sunt necesare corpului pacientului sa inceapa sa raspunda la tratament.
Pacientului i se recomanda ca dupa aceste sedinte sa faca plimbari pentru a nu opri circulatia
limfatica, sa bea apa pentru a ajuta organismul in procesul de detoxifiere si stimulare a
sistemului imunitar si sa aiba multa incredere si rabdare, deoarece o afectiune cronica sau
grava nu se poate remedia intr-o singura sedinta de tratament sau peste noapte. Boala s-a
instalat in corp, insidios, de ani de zile, uneori a facut ravagii si a determinat repercursiuni
neplacute, dureroase, chinuitoare, poate si sechele fizice si psihice si este nerealist sa asteptam
miracole de la o prima sedinta de terapie Bowen.
Nu exista restrictii cu privire la regimul alimentar, diete sau tratamentul medicamentos prescris
de medicul curant. Dupa sedintele de Bowen, organismul poate utiliza mai eficient principiile
active din medicamentatie si rezultatele pozitive, favorabile, incurajatoare apar mult mai
accelerat.
Datorita subtilitatii acestei metode de tratament si a reactiei prelungite a organismului la
tratament, alte forme de terapii manipulative aplicate cu 4 zile inainte si 5 zile dupa o sedinta de
Bowtech, pot interveni in eficienta tratamentului, amintesc aici de exemplu: masajul,
reflexoterapia, acupunctura, presopunctura, kinetoterapia, fizioterapia, chiropractia etc.
Terapia Bowen este indicata si folositoare oricui: nou-nascutilor, gravidelor, copiilor,
adolescentilor, adultilor, sportivilor, varstnicilor si in nici un caz nu poate face rau nimanui, chiar
este recomandata si in preventie persoanelor sanatoase sa se programeze la 2-3 sedinte de
echilibrare a organismului la interval de 3-4 luni.
Bowtech are efecte benefice si durabile intr-o mare varietate de situatii. Ajuta la recuperare in
cazul multor afectiuni, de la traumatisme la boli acute si boli cronice, in functie de capacitatea
de autovindecare a fiecarui individ in parte.
• Boala Parkinson
• Scleroza multipla
• Sechele dupa accidente vasculare cerebrale

193
• Boli autoimune
• Dureri de spate
• Hernii de disc
• Lombosciatica
• Sciatica
• Scolioza
• Cifoza
• Lordoza
• Spondiloza
• Osteoporoza
• Afectiuni cervicale
• Probleme ale umarului, inclusiv umar intepenit
• Restrictii de miscare ale gatului, lovitura de bici
• Probleme la nivelul soldurilor, genunchilor, gleznelor si picioarelor
• Dureri in zona centurii pelviene,pelvis inclinat si diferenta de lungime intre membrele inferioare
• Afectiuni datorate unor activitati profesionale cu caracter repetitiv, sindromul tunelului carpian si
sindromul cotului jucatorului de tenis
• Traumatisme in urma practicarii sporturilor sau accidentelor de toate felurile
• Bursita
• Probleme digestive si intestinale
• Dureri de urechi si probleme ale articulatiei temporo-mandibulare
• Migrene si alte tipuri de dureri de cap
• Fibromialgie si sindromul oboselii cronice
• Dereglari menstruale si hormonale, infertilitate, chisturi ovariene, fibroame uterine
• Endometrioza, dismenoree
• Imunitate scazuta
• Alergii
• Afectiuni ale tractului respirator superior si inferior
• Afectiuni ale rinichilor, vezicii urinare, prostatei
• Enurezis
• Incontinenta urinara
• Circulatie periferica slaba
• Varice, hemoroizi
• Autism
• Sindrom Down
• Tulburari de memorie
• Stress
• Depresie
• Atacuri de panica
• Anxietate
• Lipsa apetitului alimentar, • Colici abdominale la nou-nascuti

Tehnologie de recuperare și reabilitare în boala Parkinson

SENS – Smart External Neurostimulation (stimulare externa inteligenta) este o
tehnologie noua in domeniul recuperării medicale a pacienților ce au suferit sau suferă

194
degenerări neuronale. Tehnologia implica un proces continuu de neurom-stimulare si
procesare a răspunsurilor, aceste acțiuni fiind coordonate matematic. SENS include un
sistem de stimuli, sistem de achiziții date, sistem de modelare si conversie date si un
sistem de monitorizare.
Tehnologia SENS urmărește recuperarea capacitaților de vorbire, cognitive, motorii si
senzoriale. Puteți include in programul de recuperare psihiatru, neurolog,
kinetoterapeut, dar nu este o condiție esențiala. Dispozitivul create pe baza tehnologiei
SENS acționează continuu si se acomodează funcție de răspunsurile pacientului. Astfel
nu este necesara acțiunea personalului de specialitate pe timpul programului de
recuperare prin tehnologia SENS.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei s-a ținut seama si de dezvoltarea dispozitivului de
reabilitare astfel încât acesta sa poată fi utilizat de către oricine fără sa necesite o
pregătire prealabila sau cunoștințe medicale.
Părțile componente ale dispozitivului SENS sunt:
– Dispozitivul SENS
– Sistem de stimulare externe ES – doua dispozitive ce se aplica pe pielea pacientului
– Sonda EEG – se aplica pe scalp

Se conectează sistemele de stimulare ES1 si ES2 la pacient, se conectează dispozitivul

SENS la rețeaua de energie electrica apoi se pornește. Dispozitivul sens necesita
conexiune la rețeaua internet.
Odată conectat, dispozitivul se inițializează si astfel începe procesul de stimulare,
modul in care se realizează stimularea este funcție de datele pe care dispozitivul le
primește de la serverele SENS. Odată cu stimularea externa are loc si achiziția de date
de la pacient, aceste date cuprind răspunsul pacientului in urma stimulării precum si o
serie de parametri care sunt înregistrați pe parcursul stimulării.
Când operațiunea de stimulare este definitivata, aceste date sunt trimise către serverele
SENS, unde vor fi analizate si modelate. In urma procesării si analizării datelor,
dispozitivul SENS va primi un nou set de stimuli si astfel începe etapa a doua a
procesului de recuperare in care noul set de stimuli va fi trimis pacientului si un nou set
de date va fi colectat de la pacient. Când si etapa II de stimulare se va termina, datele
culese vor fi iarăși trimise spre procesare si dispozitivul SENS va primi datele
corespunzătoare etapei III de stimulare, si astfel procesul continua.
SENS este prevăzut cu un algoritm de verificare a datelor dar pentru eficacitatea
procedurii va recomandam sa activați dispozitivul doar când sistemele de stimulare sunt
conectate la pacient si de asemenea si sonda EEG este atașata scalpului.
Tehnologia SENS este diferita ce celelalte metode de recuperare in cazul degenerărilor
neuronale prin faptul ca realizează o remodelare controlata a structurilor neuronale,
aceasta restructurare fiind făcută chiar de structurile neuronale existente, astfel
structurile nou create fiind in totalitate compatibile. Astfel tehnologia SENS acționează
direct asupra cauzei, sistemul neuronal, si nu asupra efectelor cum ar fi dizabilități
motorii, cognitive, etc.
Toate modificările ce survin in rețeaua neuronala, inclusiv restructurarea sau preluarea
funcțiilor motorii, cognitive, senzoriale, sunt realizate de către structurile existente, in
baza acțiunilor de stimulare. Astfel se conserva relațiile si funcțiile dintre sistemele
neuronale existente si cele create de sistemul neuronal ca răspuns al stimulilor venite

195
de la dispozitivul SENS.
Creierul are capacitatea de a-si reorganiza funcționalitatea atunci când zonele afectate
manifesta disfuncționalități, daca acest lucru este semnalizat intr-un mod care sa-l ajute
sa definească acele zone si astfel sa creeze noi structuri care sa preia din funcțiile celor
care nu mai sunt funcționale.
Tehnologia de recuperare SENS nu este o tehnologie invaziva, nu are nevoie de
medicație, nu necesita condiții speciale de reabilitare si nici personal specializat.
Astfel SENS poate fi utilizat de orice persoana care prezinta disfuncționalități minore ale
sistemului neuronal pana la persoane la care aceste disfuncții au generat degenerări
neuronale continue sau boli neurodegenerative.
Tehnologia SENS se adaptează condiției pacientului indiferent de starea acestuia,
astfel aceasta tehnologie poate produce rezultate chiar daca degenerarea neuronala
este intr-un stadiu avansat.
Aceasta tehnologie nu prezinta vreun disconfort pacientului, nu stimulează electric si
astfel prezentând siguranța in utilizare.

Responsabilitatea pentru acest articol revine autorului, respectiv D-lui Constantin

Costescu

196
â
Contractia se produce in mod normal in urma unui stimul ce soseste de la sistemul nervos central, prin
intermediul nervilor motori.

Realizarea unei miscari (a unui act locomotor), presupune succesiunea unor evenimente informationale
si efectoare: mesaj senzitiv → mesaj motor reflex sau voluntar → contractie musculara →
mobilizarea componentelor osteoarticulare.

Elementele de baza sunt celulele nervoase, numite neuroni, in numar de mai multe milioane, care
impanzesc tot organismul uman asemanator unor conductori dintr-un aparat electric complicat.
Rolul lor este de a primi informatii dintr-un anumit punct al organismului si de a transfera aceste
informatii altor celule nervoase care sa declanseze o anumita reactie, de exemplu contractia anumitor
grupuri musculare.

In conditii de functionare normala a corpului, fibrele musculare scheletice sunt excitate de catre
fibre nervoase groase mielinice. Acestea se fixeaza pe fibrele muschiului scheletic, la nivelul
jonctiunii neuro-musculare. Cu exceptia a 2% din fibrele muschiului, exista cate o singura
jonctiune neuro-musculara pentru fiecare fibra musculara; aceasta jonctiune este localizata in
apropiere de mijlocul fibrei. Astfel, potentialul de actiune se va imprastia de la centrul fibrei catre
cele doua capete ale sale. Aceasta propagare simetrica, de la centru spre cele doua capete este
importanta, deoarece ea asigura o buna sincronizare a contractiei tuturor sarcomerelor.
Raspandirea potentialului de actiune (PA) spre interiorul fibrei musculare.
Fibra musculara scheletica este atat de groasa incat in timpul propagarii PA de-a lungul suprafetei
membranei, aproape ca nu se produce nici scurgere de curent catre profunzimea fibrei. Totusi,

197
pentru a declansa contractia, este necesara patrunderea curentului electric pana in vecinatatea
fiecarei miofibrile in parte. Acest lucru se realizeaza prin transmiterea PA prin tubii transvetsali
(tubii T), ce penetreaza fibras, strabatand-o complet dintr-o parte in cealalta. PA de la nivelul
tubilor T determina eliberarea ionilor de calciu din reticulul sarcoplasmatic situat in imediata
vecinatate a miofibrilelor. Acesti ioni de calciu vor declansa apoi contractia. Tot acest proces
poarta denumirea de cuplaj excitatie-contractie. Reticulul sarcoplasmatic are doua componente
majore: un sistem de tubi longitudinali lungi, dispusi paralel cu miofibrilele si care se termina in
niste formatiuni dilatate numite cisterne terminale, ce sunt alipite de tubii T.

Una din particularitatile reticulului sarcoplasmatic este concentratia foarte mare a ionilor de calciu
si faptul ca multi din acesti ioni sunt eliberati atunci cand tubul T adiacent este excitat. PA al
tubului T (Tubii T isi au originile la nivelul membranei celulare si se deschid la exterior; de aceea
ei sunt in comunicare cu mediul pericelular si sunt plini de lichid extracelular. Cu alte cuvinte,
tubii T reprezinta prelungiri interne ale membranei celulare externe; asa se explica raspandirea PA
atat pe suprafata membranei, cat si in profunzimea fibrei musculare, prin tubii T.) determina o
curgere de curent prin digitatiile cisternelor alipite de acel tub. In aceste puncte, fiecare cisterna
emite niste picioruse jonctionale (junctional feet) ce se ataseaza de membrana tubului facilitand
probabil trecerea dinspre tub catre cisterna a unor semnale. Este posibil ca acest semnal sa fie chiar
curentul electric al PA respectiv. Semnalul deschide brusc un numar mare de canale de calciu
existente in membranele cisternelor terminale si ale tubilor longitudinali adiacenti. Aceste canale
raman deschise doar cateva milisecunde; in acest interval sunt eliberati in sarcoplasma ce
inconjoara miofibrilele (citosol) ionii de calciu responsabili pentru contractia musculara. Ionii de
calciu eliberati din reticulul sarcoplasmati difuzeaza spre miofibrilele adiacente unde ei se leaga
puternic cu troponina C si declanseaza contractia musculara.
Odata ce ionii de calciu au fost eliberati din tubii sarcoplasmatici si au difuzat catre
miofibrile, contractia musculara va continua atat timp cat concentratia acestora in cytosol
(lichid sarcoplasmatic) ramane mare. In peretii reticulului sarcoplasmatic se afla o pompa
de calciu activa, care permanent scoate afara din citosol ionii de calciu repompandu-i
inapoi in tubulii sarcoplasmatici. Aceasta pompa poate crea un gradient al ionilor de calciu,
intre reticulul sarcoplasmatic si citosol, de 10000/l. In plus, in reticul se afla o proteina,
calsechestrina, care este capabila sa lege de 40 de ori mai mult calciu decat cel aflat in stare
ionica, crescand asadar de inca 40 de ori capacitatea de stocaj calcic a reticulului
sarcoplasmatic. Transferul acesta masiv de calciu catre reticul sarcoplasmatic produce o
depletie aproape totala in calciu a lichidului din jurul miofibrilelor. Astfel, exceptand

198
momentul imediat dupa PA, concentratia ionilor de calciu din citosol este mentinuta
permanent la valori extrem de joase.
Concentratia normala a ionilor de calciu in citosol care scalda miofibrilele (mai in starea
de repaus, complexul troponina-tropomiozina exercita inhibitia sa asupra filamentelor de
actina si mentine muschiul relaxat.
Pe de alta parte, excitatia maximala a sistemului tubi T-reticul sarcoplasmatic provoaca
eliberarea ionilor de calciu, suficienta pentru a le creste concentratia din lichidul miofibrilar
pana la 2 x10 molar, crestere de peste 10 ori mai mare decat ar fi necesar pentru a produce
contractia maximala a muschiului. Imediat dupa aceasta, pompele metabolice efectueaza o
noua depletie de calciu. Durata totala a unui asemenea "puls" de calciu (pulsatii) este in
cazul unei fibre musculare scheletice obisnuite de aproximativ 1/20 secunde, insa la unii
muschi scheletici ea poate fi de cateva ori mai mare, dupa cum, la alte fibre musculare,
aceasta durata poate fi de cateva ori mai mica. Contractia unei fibre are loc in timpul acestei
pulsatii de calciu.

199
200
201
202
2. CUM SA FOLOSITI ACEST DOCUMENT Acest ghid contine multe informatii. Il puteti folosi in doua feluri.
Unele familii prefera sa se concentreze pe stadiul DMD pe care l-a atins copilul. Altii prefera sa inteleaga
cat de mult posibil despre fiecare aspect al DMD inca de la inceput. In aceasta sectiune si in Figura 1 puteti
vedea cum privesc specialistii stadiile diferite ale DMD si care este tipul de ingrijire pentru acel stadiu.
Apoi, daca doriti sa treceti direct la partile relevante pentru dumneavoastra, ar trebui sa le gasiti cu
usurinta. La sfarsitul documentului sunt doua sectiuni pe care ar putea fi important sa le aveti ca referinta:
lucruri de tinut minte daca sunt planificate interventii chirurgicale si lucruri de luat in considerare intr-o
situatie de urgenta. Sectiunile sunt colorate diferit, codul de culori potrivindu-se cu cele din figura. La
sfarsitul cartii se gaseste un glosar pentru a va ajuta sa intelegeti termenii mai dificili pe care ii veti intilni
in document sau pe cei folositi de echipa dumneavoastra de ingrijire. LUAND DMD PAS CU PAS (Figura 1)
DMD este o afectiune care sufera modificari o data cu trecerea timpului. Doctorii si persoanele implicate
recunosc adesea stadiile cheie ale evolutiei conditiei. Ei folosesc aceste stadii cheie pentru a-si ghida
recomandarile in legatura cu ingrijirea, desi aceasta stadializare e o delimitare un pic artificiala. Totusi ea
ar putea fi utila pentru a identifica tipul de interventie necesara intr-un anumit momeent si pentru a sti la
ce ar trebui sa va asteptati de la echipa de ingrijire la momentul respectiv. Faza presimptomatica
Majoritatea baietilor cu DMD nu sunt diagnosticati in perioada presimptomatica decat daca exista cazuri
in familie sau se efectueaza analize de sange pentru alte motive. Simptomele de mers intarziat sau vorbit
intarziat sunt prezente, dar de obicei sunt subtile si, in majoritatea cazurilor, trec neobservate sau nu sunt
recunoscute in acest stadiu. Faza ambulatorie timpurie In stadiul ambulatoriu (mersului) timpuriu, baietii
arata semnele ce sunt considerate de regula semnele clasice ale DMD - manevra Gowers (ceea ce
inseamna ca au nevoie sa se sprijine cu mainile pe coapse in timp ce se ridica de jos), mersul leganat sau
mersul pe varfuri. Ei pot inca sa urce scarile, dar de obicei aduc al doilea picior langa primul in loc sa
mearga picior dupa picior. Aceste doua stadii timpurii sunt perioada in care procesul de diagnosticare
este, de obicei, in curs de desfasurare (sectiunea 3). DIAGNOSTICUL: Sunt recomandate teste specifice pt
identificarea modificarilor in ADN sau mutatia genetica ce cauzeaza DMD. Parerea specialistilor poate fi
necesara pentru interpretarea testelor si discutarea felului in care rezultatele vor avea un impact asupra
fiului dumneavoastra si a membrilor familei. INVATAREA SI COMPORTAMENTUL: Baietii care au DMD au
sanse mai mari sa aiba probleme de acest gen. Unele se datoreaza efectului DMD asupra creierului, altele
datorita limitelor fizice. Unele medicamente cum ar fi steroizii joaca si ele un rol in acest aspect. Sprijinul
familei este esential si adesea e nevoie de ajutorul specialistilor pentru rezolvarea problemelor de invatare
si comportament (sectiunea 10). FIZIOTERAPIA: Intalnirea cu echipa de fizioterapie (sectiunea 5) in acest
stadiu timpuriu, inseamna ca regimul de exercitii poate fi introdus gradual pentru a mentine muschii
maleabil si pentru a preveni sau minimaliza rigidizarea incheieturilor. Echipa de fizioterapie va poate sfatui
asupra unor exercitii potrivite pentru scoala, sustinand astfel participarea la procesul de invatamint.
“Aceste este un ghid despre aspectele medicale ale DMD, dar intotdeauna tineti cont ca latura medicala
nu este totul. Ideea este ca, minimalizand problemele medicale, fiul dumneavoastra isi poate continua
viata si puteti continua sa fiti o familie. Este bine de tinut minte ca majoritatea baietilor care sufera de
Duchenne sunt copii fericiti si majoritatea familiilor se descurca foarte bine dupa socul initial al
diagnosticului.” Elizabeth Vroom United Parent Projects Muscular Dystrophy The Diagnosis and

203
Management of Duchenne Muscular Dystrophy : A Guide for Families - March 2010 4 STEROIZII: Este
momentul potrivit pentru a afla despre optiuni de tipul steroizilor (sectiunea 4), care vor fi planificati
pentru momentul in care abilitatile locomotorii ale baiatului incep sa scada sau sa se “aplatizeze”. In planul
de folosire al steroizilor este important sa se verifice daca toate imunizarile sunt complete si daca orice
factori de risc ale efectelor secundare ale steroizilor pot fi preveniti si minimizati. Ar putea fi necesara de
exemplu o supraveghere a excesului ponderal. INIMA SI MUSCHII RESPIRATORII: In mod obisnuit, in acest
stadiu nu apar probleme ale inimii sau functiei respiratorii, dar supravegherea ar trebui sa fie cosntituita
din vizite regulate la doctor si stabilirea unei linii de baza (ceea ce e “normal” pentru fiul dumneavoastra).
Monitorizarea cardiaca este recomandata la diagnosticare si apoi o data la fiecare doi ani pana la varsta
de zece ani. Dupa varsta de zece ani, monitorizarea ar trebui sa fie mai frecventa. De asemenea e
important ca baiatului sa i se faca vaccin pneumococcic si antigripal (sectiunea 7). Faza ambulatorie tarzie
In stadiul ambulatoriu tarziu, mersul devine din ce in ce mai dificil si apar mai multe probleme la urcatul
scarilor si la ridicatul de jos. INVATAREA SI COMPORTAMENTUL: Va fi necesar sprijinul permanent al
profesionistilor pentru a ajuta la gestionarea problemelor legate de invatare si comportament si ajutorul
specific ar putea fi necesar pentru strategiile de adaptare si pentru a face fata pierderii abilitatii de a merge
(sectiunea 10). FIZIOTERAPIA: Actiunile de reabilitare se vor baza pe gradul de miscare si independenta
(sectiunea 5). Daca rigiditatea incheieturilor devine mai ales o problema pentru interventii de fizioterapie,
va fi necesara interventia unui specialist in ortopedie. Este important sa va asigurati ca exista un fotoliu
rulant care ofeera sprijinul necesar pentru a promova independeta si confortul continuu. STEROIZII:
Managementul tratamentului cu steroizi este important in acest stadiu, si trebuie aplicat acordindu-se o
atentie sporita atit regimului si dozei folosite (sectiunea 4) cat si efectelor secundare. Controlul bianual
este important pentru monitorizarea tonusului muscular si functiei motorii. Supravegherea greutatii
trebuie sa aiba in vedere tendinta de a fi supra sau subponderal si aplicarea unei interventii potrivite, daca
e nevoie (sectiunea 9). INIMA SI MUSCHII RESPIRATORII: Desi din punct de vedere respirator si cardiac
(sectiunile 7 si respectiv 8) exista in continuare un risc scazut de complicatii, dar e necesara totusi
monitorizarea celor doua functii. Echocardiograma si alte teste tipice trebuie facute anual incepind cu
virsta de 10 ani. Daca se vor constata modificari ecografice, medicul va recomanda o interventie specifica.
Faza non-ambulatorie timpurie In FAZA NON-AMBULATORIE TIMPURIE baiatul are nevoie de un fotoliu
rulant. La inceput va putea sa il foloseasca singur si sa aiba de regula o pozitie buna (sectiunea 5).
INVATAREA SI COMPORTAMENTUL In ciuda deprecierii continue a conditiei este necesar sa se puna
accentul pe independenta si sa fie incurajata participarea normala la scoala si activitati placute din
perioada adolescentei FIZIOTERAPIA: Devine foarte importanta atentia acordata rigiditatii membrelor
superioare (umeri, coate, incheieturi si degete), precum si necesitatea unui echipament de sprijin pentru
a va ajuta fiul sa stea in picioare. Folosirea steroizilor reduce incidenta scoliozei, dar monitorizarea
acesteia este foarte importanta mai ales in urma pierderii capacitatii locomotorii. In unele cazuri scolioza
progreseaza destul de rapid, deseori in cateva luni (sectiunea 6). Poate fi necesar ajutorul unui ortoped
pentru a face fata problemelor legate de pozitia piciorului, care pot cauza durere sau disconfort si pot
limita alegerea pantofilor. STEROIZII: Mentinerea tratamentul cu steroizi continua sa fie o parte
importanta a managementului in aceasta faza (sectiunea 4) fie ca este in continuarea inceperii
tratamentului intr-o faza anteriora fie ca tratamentul este inceput in aceasta faza. INIMA SI MUSCHII
RESPIRATORII: Monitorizarea anuala a functiei cardiace este esentiala in continuare si orice deterioarare
trebuie trata prompt (sectiunea 8). Functiile respiratorii incep sa se deterioreze dupa pierderea

204
 independentei in mers si poate fi necesara introducerea unei serii de interventii pentru a ameliora
complicatiile determinate de insuficienta respiratorie si pentru a facilita tusitul (sectiunea 7).
Faza non-ambulatorie tarzie In faza non-ambulatorie tarzie mentinerea functiei membrelor superioare si
a unei posturi corecte este din ce in ce mai dificila si devine mai probabila aparitia complicatiilor.
FIZIOTERAPIA: Este important sa discutati cu fizioterapeutul in legatura cu stabilirea celui mai bun
echipament pentru mentinerea independentei si participarii la diverse activitati. Ar putea fi necesare si
adaptari suplimentare pentru facilitarea activitatilor precum mancatul, bautul, toaleta personala si
intorsul in pat. STEROIZII: Deciziile legate de tratamentul cu steroizi, nutritie si mentinerea greutatii
trebuiesc revizuite si discutate cu echipa de ingrijire. INIMA SI MUSCHII RESPIRATORII: Este recomandata
monitorizarea bianuala a functiei cardiace si respiratorii si deseori pot fi necesare investigatii si interventii
mai intense. Multi tineri afectati de DMD traiesc vieti normale, implinite, de adult. Este important sa
planificati in mod activ o viata de adult cu sprijin, dar independenta, avand parte de toate oportunitatile
si provocarile acesteia. Sectiunea urmatoare prezinta opt domenii diferite de ingrijire in DMD

Acesta este un ghid despre aspectele medicale ale DMD, dar intotdeauna tineti cont ca latura medicala
nu este totul. Ideea este ca, minimalizand problemele medicale, fiul dumneavoastra isi poate continua
viata si puteti continua sa fiti o familie. Este bine de tinut minte ca majoritatea baietilor care sufera de
Duchenne sunt copii fericiti si majoritatea familiilor se descurca foarte bine dupa socul initial al
diagnosticului.” descurca foarte bine dupa socul initial al diagnosticului.” Elizabeth Vroom United Parent
Project Muscular Dystrophy

Ministerul Educatiei Nationsale

In timp ce termenul de paraplegie acopera o gama larga de deficiente, persoanele cele mai afectate isi
pierd capacitatea de a merge si vor petrece restul vietii lor, intr-un scaun cu rotile. O comuna neintelegere
despre paraplegici este ca ei nu isi pot misca picioarele. In timp ce este adevarat pentru unii, alti oameni
paraplegici pot fi capabili sa stea in picioare sau chiar sa mearga, depinde cat de severa este leziunea.
In timp ce termenul de paraplegie acopera o gama larga de deficiente, persoanele cele mai afectate isi
pierd capacitatea de a merge si vor petrece restul vietii lor, intr-un scaun cu rotile. O comuna neintelegere
despre paraplegici este ca ei nu isi pot misca picioarele. In timp ce este adevarat pentru unii, alti oameni
paraplegici pot fi capabili sa stea in picioare sau chiar sa mearga, depinde cat de severa este leziunea.
Paraplegia inseamna deteriorarea membrelor inferioare, nu pierderea completa a activitatii lor. Unii
oameni cu trauma aceasta au daune la fel de mari la partea superioara a pieptului, si nu se pot misca sau
simti ceva mai jos de nivelul leziunii. Unii sunt afectati doar de la pelvis in jos, si pot fi capabili sa-si ridice
picioarele pana la nivelul soldurilor. Altii pot doar sa fie afectati partial mai jos de nivelul leziunii, si pot fi
capabili sa mearga distante scurte cu sau fara un dispozitiv, precum cadrul de mers sau bastonul.
O alta neintelegere des intalnita este ca paraplegici sunt invalizi. Cert este ca, cu o reabilitare
corespunzatoare si antrenament, majoritatea paraplegicilor pot reveni complet la o viata independenta,
inclusiv sa se intoarca la scoala sau munca, sa conduca o masina si sa aiba o familie.
araplegia" reprezinta examenul cel mai complet pe care il sustine un kinetoterapeut in fata unui pacient,
pentru ca trebuie sa dea dovada de un inalt profesionalism si de imensa rabdare si bunavointa. Scopul
recuperarii lui este "de a ajuta pacientul sa se ajute singur", ceea ce inseamna:

 a-l face sa-si utilizeze partea buna a corpului pentru a compensa partea paralizata;

205
 a-l face sa-si accepte handicapul, considerandu-se ca are multe resurse de a fi util lui si celor din jur si ca
viata poate sa-i ofere destule satisfactii.

Ca obiective, recuperarea paraplegicului ridica trei directii principale:

 1. reeducarea vezicii si a intestinului;

 2. reeducarea motorie;
 3. reeducarea sensibilitatii.

1. Reeducarea vezicii si a intestinului

Asistarea tulburarilor sfincteriene este un obiectiv de prima importanta, neglijarea lui aducand complicatii
serioase, putand pune in pericol chiar viata pacientului. Afectarea mictiunii in diverse grade este aproape
regula la paraplegici. In perioada socului spinal sondajul este obligatoriu. Daca leziunea completa a
interesat zona sacrata medulara, atat detrusorul cat si sfincterele sunt flasce. In aceste cazuri evacuarea
urinei se obtine prin posturare (in sezand), cu presiune pe abdomenul inferiior, prin contractii ale peretelui
abdominal.

2. Reeducarea motorie
Controlul motor al paraplegicilor va fi realizat pe baza unei scheme de program care priveste cele patru
componente (mobilitate - stabilitate - mobilitate controlata - abilitate), la care urmarim pozitia si miscarea, tehnici de
contractie si elemente facilitatorii.
Mobilitatea (initierea miscarii)

 Pozitie si miscare
 Sunt utilizate diagonalele Kabat, in functie de musculatura slaba ce trebuie promovata; se prefera schemele
bilaterale si miscarea cu rezistenta a trunchiului. In functie de situatie, se aleg posturi care elimina gravitatia sau,
din contra, sunt antigravitationale, in asa fel incat sa se poata aplica rezistenta manuala in timpul exercitiului.
 Musculatura slaba cu caracter in principal tonic, nu va fi tinuta in pozitie alungita un timp prelungit si nici nu i se va
aplica o rezistenta maximala.
 Musculatura slaba cu caracter principal fazic raspunde favorabil la repetatele intinderi rapide din pozitie alungita.

 Tehnici de contractie
o Se selecteaza tehnicile care promoveaza initierea miscarii. Cele mai valoroase sunt: "miscarea activa de relaxare -
opunere" si "contractiile repetate" cu repetate intinderi la nivelul zonei de alungire a muschiului. Musculatura
tonica si cea fazica pot raspunde diferit la aceste tehnici. Astfel, fesierul mijlociu raspunde mai bine la "MARO",
deoarece in aceasta tehnica contractia musculara este initiata la nivelul zonei de scurtare. In cazul in care nu se
obtine un raspuns, se vor efectua repetate intinderi in zona alungita. Pentru muschii fazici, tehnica "contractiilor
repetate" in zona alungita, ca si in intinderile repetate, faciliteaza activitatea musculara.

 Elemente facilitorii
 De mare importanta este utilizarea impulsurilor senzitive periferice pentru promovarea miscarii. Trebuie realizate
pe zonele cu sensibilitate conservata. Ca mijloace: vibratia, calupul de gheata, tapotajul, atingerea blanda se
asociaza intinderilor rapide ca si exercitiu cu rezistenta.

Stabilitatea

 Pozitie si miscare
 La paraplegici stabilitatea - mentinerea tonusului muschilor extensori postulari - este o problema dificila. Pentru
mentinrea tonusului trebuie schimbata postura spre pozitia antigravitationala, gravitatia devenind o forta rezistiva.
Odata castigata aceasta etapa, se trece la exercitii de contractie. Se modifica postura in asa fel incat segmentele sa
suporte greutatea corpului, care va reprezenta forta rezistiva, aceasta postura plasand muschii tonici in stare de

206
 intindere prelungita. Astfel de posturi care realizeaza contractii sunt: patrupedia, podul, ortostatismul cu sprijin pe
maini, ortostatismul complet. In aceste cazuri, atat incarcarea prin greutatea corporala, cat si intinderea muschilor
determina contractia.

 Tehnici de contractie
 Pentru facilitarea mentinerii tonusului, cea mai buna tehnica este "contractia izometrica in zona scurtata". Pentru
contractie, tehnicile cele mai indicate fiind "izometria alternanta" si "stabilizarea ritmica".

 Elemente facilitatorii
 Pentru cresterea contractiei izometrice, aceste elemente sunt urmatoarele: elescoparea, periajul, vibratiile si
mentinerea contractului manual.

Mobilitatea controlata

 Pozitie si miscare
 Ca si pentru stabilitate, se utilizeaza aceleasi posturi cu incarcare corporala. Deplasarea greutatii la inceput se face
pe un arc foarte redus, care va creste treptat pe masura ce se va castiga controlul. Aceste deplasari segmentare
sau corporale, sunt alese dintre acelea care sunt utilizate in timpul ambulatiei: un membru este ridicat de la
suprafata de sprijin si este miscat in toate directiile, avand grja ca centrul de greutate al corpului sa ramana mereu
inauntrul suprafetei de sprijin, sau balansul bazinului in diferite directii. In etapa urmatoare se aplica rezistente
contrand aceste miscari.

 Tehnici de contractie
 Pentru cresterea fortei de deplasare a greutatii corpului sa segmentelor, se utilizeaza "inversarea lenta", ca si
"inversarea lenta cu oprire". In timpul ambulatiei se solicita contractia excentrica, pentru a carei promovare se
utilizeaza,,inversarea agonistica”. Pe masura ce se castiga primii pasi in mobilitatea controlata, se trece la alte
tehnici, cum ar fi: "izometria alternanta" si "stabilizarea ritmica", iar in final "inversarea lenta" si "inversarea lenta
cu oprire".

 Elemente facilitatorii
 Contactul manual va fi direct pe partea corpului implicata in mobilitatea controlata. Se adauga: vibratia,
telescoparea, intinderea rapida, calupul de gheata, aplicate fie pe membrul in miscare, fie pe cel in sprijin.

Abilitatea

 Pozitie si miscare
 Ambulatia in sine este exercitiu de baza. Se urmareste realizarea frecventialitatii miscarii de mers. Etapa urmatoare
este mersul in toate directiile: inainte, inapoi, in lateral, in diagonala, cu incrucisarea picioarelor, urcand sa
coborand scari.

 Tehnici de contractie
 "Progresia - rezistenta" este tehnica de baza a promovarii abulatiei. In momentul unei scheme unilaterale se aplica
tehnica "secventialitatii normale", pentru a asigura o corecta succesiune a schemei de miscare de la segmentele
distale spre cele proximale. Pentru antrenarea controlului excentric al muschilor se continua cu tehnica "inversarea
agonistica".

 Elemente facilitatorii
 Influxurile senzitive sunt retrase treptat, deoarece controlul a fost obtinut.

3. Reeducarea sensibilitatii

207
 Evaluarea sensibilitatii este relativ dificila, caci comporta o totala participare din partea bolnavului, un inalt grad de
subiectivism, dar si un efort de concentrare care-l oboseste repede. Este de preferat sa testam sensibilitatea in 2-3
sedinte de scurta durata. Trebuie create conditii ambientale favorabile care sa nu perturbeze examinarea. Evaluarea
si recuperarea deficitului somato-senzitiv este strans legata de evaluarea si recuperarea motorie, facand parte din ea
si cade in sarcina kinetoterapeutului care va organiza, efectua si urmari programul reeducarii deficitului senzitiv.

Etapele reeducarii motorii a pacientului paraplegic

 a) reeducarea paraplegicului la pat;

 b) reeducarea paraplegicului din sezand;
 c) reeducarea paraplegicului pentru ortostatism si mers;

A. Recuperarea bolnavului paraplegic la pat

Procesul de recuperare a bolnavului paraplegic la pat
Desi imobilizat la pat, pacientul a depasit deja "socul spinal" si isi incepe recuperarea in spital pentru aceasta
etapa. In aceasta perioada, familia trebuie bine instruita pentru a i se asigura bolnavului o cat mai buna reeducare
functionala. Reeducarea la pat se practica in primele doua stadii si implica:
Pozitionarea urmareste doua principale obiective:

 Evitarea escarelor datorate presiunilor prelungite pe aceleasi zone (fese, sacru, spate, calcai). Se vor schimba
alternativ pozitiile corpului, se evita cutele cearceafului, se va masa si talca pielea.
 Evitarea retracturilor cu instalarea pozitiilor vicioase.

Debutata ca o paralizie flasca, treptat paralizia devine spastica (interesarea neuronului motor central), flexorii si
adductorii fiind primii afectati de spasticitate.
Posturarea va fi deci: coapsele, gambele in extensie, piciorul la 90 grade fata de gamba, coapsele in usoara abductie
cu perna intre ele.
Mobilizarile pasive

 In toate articulatiile si pe toata amplitudinea de miscare, se executa pe segmentele paralizate pentru mentinerea
unei bune circulatii sangvine, pentru prevenirea anchilozelor articulare, a retracturilor musculo-tendinoase, pentru
revenirea pozitiilor vicioase. Miscarile pasive se executa lent, amplu, cu blandete, progresiv, articulatie dupa
articulatie, incepand cu cele distale.
 Fiecare membru se lucreaza timp de 15 minute - 1 ora, de doua ori pe zi in primele sase saptamani, apoi odata pe
zi.

Mobilizarile active

 Pentru cresterea fortei musculare la membrele superioare si trunchi, se incep, desigur, dupa iesirea din stadiul I al
socului spinal si sunt absolut necesare pentru a compensa jumatatea inferioara paralizata.
 Se executa exercitii active ample, ale membrelor superioare libere, cu baston, cu minge medicinala, etc.
 Tonifierea musculaturii se realizeaza pin exercitii izometrice si cu rezistenta, utilizand gantere, extensoare, elastice,
etc.
 O atentie deosebita se acorda marelui dorsal, muschiul care face legatura intre membrul inferior si bazin, adductor
si extensor al bratului, care intra in actiune la sprijinul in carje sau bare paralele, ridicator al semibazinului
homolateral, antreneaza si membrul inferior respectiv, permitand mersul in 4 timpi.
 Antrenarea lui se face din decubit lateral, pacientul inercand sa ridice bazinul contra opunerii realizate de
kinetoterapeut.

208
 Alti muschi importanti de a fi tonificati sunt: pectoralul, marele rotund, marele dintat, tricepsul brahial, toti intrand
in actiune in momentul transferului din pat, in scaunul cu rotile si invers.

 Se utilizeaza tehnica de facilitate, "secventialitatea pentru intarire", dar pot fi utilizate si altele: contractiile
repetate, inversarea lenta cu oprire, inversarea agonistica.
 Tonfierea si ameliorarea mobilitatii controlate a trunchiului inferior, care prin metodologia sa, urmareste
promovarea influxului nervos, de la musculatura puternica a trunchiului superior, spre muscultura slaba a celui
inferior, utilizand cunoscutele tehnici de "despicare" (chop) sau de "ridicare" (lifting), care se vor executa din
decubit, din semisezand si sezand.
 Efectele se materializeaza in tonifierea musculaturii abdominale ca si a extensorilor trunchiului inferior.

Gimnastica respiratorie
Reprezinta, de fapt, educarea repsiratiei abdomino-diafragmatice si facilitarea evacuarii secretiilor bronsice prin
posturile de drenaj atunci cand este cazul. Pentru reeducarea miscarilor respiratorii, intre exercitii se executa miscari
de respiratie sub rezistenta.

 In inspiratie, rezistenta este opusa de kinetoterapeut, prin aplicarea mainilor pe fata anterioara sau laterala a
toracelui. Mainile se opun maririi volumului cutiei toracice.
 In expiratie, kinetoterapeutul schimba pozitia mainilor in asa fel incat, pe de o parte, sa opuna rezistenta
rebordurilor costale, iar pe de alta parte, cu primele trei degete ale mainii stangi sa opuna rezistenta muschiului
diafragm, sub apendicele xifoid.
 Respiratia cu rezistenta se foloseste pentru diminuarea activa a oboselii intre exercitii. Dupa Steyskal Lubor,
respiratia este un factor de facilitate.
 In respiratia profunda se produce o relaxare a spasticitatii. Acestui moment kinetoterapeutic trebuie sa-i acorde
atentie.

Autoposturarile in pat

 Respectiv antrenarea pacientului de a-si schimba singur, fara ajutor, pozitia in pat. Bolnavul isi va mobiliza initial
membrele inferioare cu mainile pe directia in care urmeaza sa-si rasuceasca apoi corpul.
 Se va trece din decubit dorsal in lateral, apoi in ventral.
 Dupa primele 2-3 saptamani de paralizie flasca, treptat se instaleaza spasticitatea. Spasticitatea este salutara,
deoarece fixand postura membrelor inferioare in extensie, permite stablitatea genunchilor in ortostatism, ajuta
expulsia urinara, mentine densitatea osoasaprin forta musculara aplicata pe os.

Trebuie luate masuri pentru a milita intensitatea spasticitatii cum ar fi:

 Evitarea excitarii tegumentelor (prezenta escarelor, procese algice ale tesuturilor moi, mainile reci si aspre ale
persoanei care-l ingrijeste, frigul, etc).
 Evitarea starilor de enervare, stresurile, etc.
 Evitarea (tratarea) infectiei vezicale.
 Promovarea cu grija a posturilor reflex-inhibitorii ale spasticitatii (pozitiile Bobath).

Amintim doua posturi dintre cele mai importante:

 Abductia cu rotatiei externa si usoara extensie a coapsei, extensia genunchiului, dorsiflexia piciorului si extensia
degetelor.
 Rotatia in sens invers a umerilor si pelvisului.
 Incalzirea usoara a tegumentelor jumatatii inferioare a corpului.

209
 Diminuand in acest fel spasticitatea, se vor putea efectua cu usurinta exercitii kinetice si in plus, se vor evita
posturile spastice disfunctionale.

B. Recuperarea pacientilor paraplegici in sezand

Procesul de recuperare a pacientilor paraplegici in sezand
Aceasta etapa se deruleaza in spital sau la domiciliu. Ridicarea in sezut este conditionata de gravitatea leziunilor
vertebrale determinate de traumatism. Fracturile instabile sau persistenta durerilor spatelui, pot intarzia ridicarea in
sezut. Cel mai tarziu, dupa 8-12 saptamani dupa traumatism, se incepe vertializarea.
PRIMA ETAPA va fi pozitia "sezand alungit" (membrele inferioare intinse, genunchii in extensie). Este pozitie cu
suprafata mai mare de sprijin, cu stabilitate si echilibru mai bun. Pentru inceput, sprijinul se va face si posterior pe
membrele superioare, trunchiul avand o pozitie usor oblica spre spate sau fiind sprijinit de perne sau suporti.
Pozitia "sezand alungit", cu palmele in sprijin lateral la nivelul marelui trohanter, este mai dificila, cerand un
echilibru mai bun. Aplecarea capului mult inainte, aduce centrul de greutate mai inauntrul poligonului de sustinere,
deci mareste echilibrul. Treptat, trunchiul va fi adus la verticala fara vreun sprijin suplimentar, doar pe bazin.
Din aceasta pozitie, bolnavul va fi ajutat sa execute un program kinetic format in principal din:
Mobilizari pasive ale segmentelor membrelor inferioare paralizate, cu aceleasi motivatii ca si in perioada reeducarii
la pat (din decubit).

 Deoarece se afla la cateva saptamani de la lezarea maduvii, si spasticitatea s-a instalat, se foloseste tehnica
mobilizarilor pasive, pentru a declansa reflexul de intindere "stretch-reflex", care duce la ameliorarea spasticitatii
musculare.
 Intinderea muschiului se face lent, se mentine timp mai indelungat, 14-20 secunde si se repeta de cateva ori intr-o
sedinta.
 Relaxarea spasticitatii care urmeaza, poate sa dureze de la 30 de minute, la cateva ore, interval de care se profita
entru alte tipuri de exercitii.
 Spasticitatea ischiogambierilor este un obiectiv important: se ridica membrul inferior cu gamba pe umarul
asistentului, care face priza deasupra genunchiului, pe fata anterioara a coapsei; sa trunchiul este ajutat sa se
flecteze mult spre coapsa, mainile prind gleznele, genunchii ramanand perfect intinsi.
 Eventuala spasticitate a cvadricepsului, in general se menajeaza, caci a ajuta la transferul din pat pe scaunul rulant.

Mobilizarile active, cu si fara ajutorul kineterapeutului, reprezinta un grupaj de exercitii cu obiective diferite.

 1. Cresterea fortei musculare la nivelul membrelor superioare, a adductorilor si abductorilor umerilor (marele
dorsal, marele rotund, marele pectoral si marele dintat), ca si a tricepsului brahial - muschi absolut necesari
sprijinului pe maini pentru ridicarea sezutului de pe pat in vederea transferului.
 Tonifierea se face cu extensoare, haltere, exercitii izometrice, etc.
 Contractiile izometrice constau in contractii repetate ale muschiului respectiv, avand o durata aproximativ 3s,
urmata de o perioada de repaus de aceiasi durata, segmentul ramanand imobilizat.
 Ele se repeta periodic, 5-10 minute la fiecare ora.
 Exercitiul de ridicare a sezutului se face din pozitia "sezand alungit", mainile sprijinindu-se pe palme lateral de
marele trohanter, sau kinetoterapeutul ajuta impingand in sus cele doua fese: se executa izometria, solicitand
pacientului sa-si mentina aceasta pozitie ridicata, cateva secunde.
 O varianta a exercitiului: mainile se sprijina pe doua carti, ceea ce obliga la o forta de ridicare mai mare si ofera
posibilitati de manevrare a trunchiului inferior mai mari.
 Din pozitia de ridicare a bazinului in sprijin pe maini, se executa miscari de lateralitate, rotatie, antero-posterioare.
 Se exerseaza acelasi exercitiu din pozitia "sezand scurtat" cu picioarele atarnate la marginea patului.

 2. Pentru transfer o mana se sprijina pe pat, cealalta pe bara scaunului cu rotile si se execut ridicarea bazinului si
translarea corpului in scaun.

210
 Aceasta performanta este insa pregatita de o serie de alte exercitii, care au drept scop mentinerea trnchiului la
verticalitate in postura "sezand alungit".

 3. Mentinerea pozitiei corecte a trunchiului pe bazin din sezand alungit cere un anumit antrenament.
 Se exerseaza stabilitatea trunchiului, mentinand sprijinul mainilor in spatele corpului, pe lateral.
 Pozitionarea posterioara a bratelor mareste baza de sustinere, fiind mai usor de mentinut.
 Mainile in lateral scad baza de sustinere, fiind pozitia cea mai dificila.
 Pentru a o usura, se apleaca mult capul si in acest fel centrul de greutate cade in interiorul bazei de sustinere.
 Din "sezand alungit" se executa balansuri antero-posterioare ale trunchiului, rotatii, lateralitati la care
kinetoterapeutul opune rezistenta.
 De asemenea, din aceasta pozitie sunt indicate si exercitiile cu mingea medicinala si bastonul.

 4. Deplasarea bazinului si membrelor inferioare din pozitia "sezand alungit" este o etapa importanta.
 Se urmareste deplasara greutatii corpului prin exercitii dinamico-statice.
 Se lasa corpul in sprijin pe o mana, se ridica bazinul opus, se roteste trunchiul si se incearca o tarare inainte sau
inapoi a hemibazinului ridicat si a membrului inferior corespondent.
 Se face apoi balans cu spijin pe cealalta mana.
 Ca tehnica de facilitare se recomanda "stabilizarea ritmica".
 Mai tarziu se incearca deplasarea inainte - inapoi prin impingerea bazinului si membrelor inferioare cu sprijin pe
maini.
 Astfel pacientul invata sa-si miste membrele inferioare prin miscarile bazinului.

 5. Adaptarea pacientului la scaunul cu rotile este o etapa intermediara, dar pentru multi paraplegici poate fi una
finala, deplasarea cu scaunul rulant ramanand definitiva.
 Dupa ce pacientul a invatat sa treaca din pat in carucior si invers, antrenamentul se complica prin invatarea trecerii
din carucior pe un scaun obisnuit, pe scaunul WC-ului, sau chiar pe podea, etc.
 Concomitent se urmareste dobandirea unei independente cat mai mari a pacientului prin antrenarea unor abilitati
cerute de viata obisnuita, de executarea unor activitati utile.

de paraplegici in carucioare, condusul

211