Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un tablou sinoptic ale modelelor stadiale ale doliului este prezentat in Tabelul Nr. 2
- nu fiecare individ parcurge aceasta evolutie stadializata si fiecare rezolva doliul in
felul sau. Nu este bine sa gandim doliul ca o succesiune de stadii, mai curand ca un
proces variat, accidentat, cu suisuri si coborasuri. Cu cat timpul trece trairea pierderii
devine mai putin intensa si mai de scurta durata, dar exista si cazuri cand pusee de
traire a doliului mai pot sa apara si dupa ani de la pierdere.
Ghid Practic de Interventie in Criza
Evolutia doliului complicat este cronic-ondulanta, cu perioade mai usoare si altele mai
severe de simptomatologie de separare si pierdere, care nu au tendinta spontana sa se stearga
niciodata si provoaca un distress continuu subiectului. Indivizii cu doliu complicat au riscul
de a dezvolta diferite afectiuni psiho-somatice precum colon iritabil, tulburari cardio-
vasculare, hipertensiune arteriala, tulburari de somn si cresc riscul pentru cancer, abuz de
substante, tulburari depresive si anxioase si suicid. Probabilitatea suicidului trebuie luata
serios in considerare.
Pentru a recunoaste un individ confruntat cu doliul complicat, lucratorul din programul de
criza se ghideaza dupa simptomele mai sus prezentate si aplica instrumente de screening si
evaluare specifice, care vor fi prezentate in sectiunea de evaluare. In plus, el poate va lua in
considerare si unele indicii care ii pot atrage atentia asupra eventualitatii existentei doliului
complicat, sugestii prezentate in Tabelul Nr. 5.
Atunci
cand lucratorul in criza banuieste ca se afla in fata unui individ cu doliu complicat
trebuie sa furnizeze o interventie scurta care sa-i usureze distresul si apoi sa indrume subiectul
Ghid Practic de Interventie in Criza
spre un ajutor specializat, respectiv catre medicul psihiatru, aplicand secventa tipica:
asigurarea
sigurantei subiectului, transferul informatiilor, transferal responsabilitatii, documentarea si
contactele de follow-up.
Doliul intarziat:
Principala caracteristica a doliului “intarziat” sau “nerezolvat” este absenta distresului
separarii de persoana disparuta (de ex. absenta gandurilor ruminative legate de persoana
disparuta, a dorului intens si a cautarii acesteia, absenta retragerii sociale asa de caracteristica
reactiei de doliu). Apoi, expresia emotionala este redusa in intensitate si dureaza doar 2-3
saptamani. Astfel persoana traieste doliul doar la nivel “intelectual”, respectiv intelege
pierderea,
afirma durerea pierderii, intelege durerea altora, dar nu exprima emotional toate acestea.
Expresia
acestei persoane ne condue la idea ca ea nu e capabila sa traiasca doliul, dar asa cum spunea
Lindeman (1944): “In doliu, persoana poate sa-l amane pentru o perioada, dar niciodata sa-l
evite”. Mai devreme sau mai tarziu, aceasta persoana va trai sentimentele de doliu dupa
persoana
disparuta si va manifesta crize de plans, regrete, sentimente de vinovatie, dor intens fata de
persoana disparuta, simptome de depresie si insomnie, uneori chiar si ideatie suicidara. Pentru
foarte multi autori, doliul amanat este o varianta a doliului patologic, pentru ca nu are tendinta
naturala la remitere, iar lucratorul in criza se poate confrunta cu astfel cazuri in care tristetea
intensa, sentimentele de vinovatie, lipsa de valoare, insomnia rebela, ideatia suicidara apar la
un
interval de luni sau chiar la cativa ani de la decesul persoanei.
Ghid Practic de Interventie in Criza