Antidepresivele sunt, de cele mai multe ori, prima alegere în tratarea depresiei sau a

anxietății. Dar sunt ele eficiente? Sunt sigure? La ce efecte adverse să mă aștept? Cât
timp trebuie să le iau? Sunt întrebări importante dacă te pregătești să începi un tratament
cu un antidepresiv.
Cum funcționează?
Ai auzit cu siguranță de serotonină. Ea este principala țință a unui antidepresiv, dar pe
lângă ea mai există și alte substanțe (neurotransmițători) ce pot fi modificate. Mă refer
aici la dopamină și noradrenalină. Un antidepresiv nu face decât să crească nivelul
acestor substanțe din creier.
Antidepresivele acționează în mod diferit asupra celor trei neurotransmițători. De pildă,
există unele care acționează doar asupra serotoninei, iar altele cresc nivelul de serotonină
și noradrenalină. Ideea cu care trebuie să rămâi este că antidepresivele sunt foarte diferite.
În consecință și răspunsul la tratament și efectele adverse pot varia foarte mult.
De ce trebuie să le iau?
Serotonina, dopamina și noradrenalina sunt substanțe eliberate în mod normal în creier.
Acest lucru se întâmplă când facem lucruri care ne fac plăcere: când mâncăm, facem
sport, bem alcool sau facem dragoste.
Depresia ne face să căutăm mult mai puțin activitățile care ne făceau plăcere. Cel mai
probabil din cauza faptului că ele nu ne mai dau nicio satisfacție. Astfel nivelul de
serotonină scade considerabil. În același timp nevoia de neurotransmițători este, în mod
paradoxal, mult mai mare.
Începerea unui antidepresiv te ajută să ieși din acest cerc vicios. Vei putea reîncepe să
regăsești lucrurile care îți făceau plăcere și să-ți procuri singur serotonina.
Dau dependență?
Antidepresivele nu dau dependență. Știu, există multă lume care vorbește despre
dependență în cazul acestor tratamente. Există două explicații posibile. Prima este că
lumea pune în categoria antidepresivelor toate tratamentele prescrise de un psihiatru. Sunt
incluse frecvent anxioliticele care au un risc de dependență.
A doua explicație ține de apariția unui sindrom de discontinuitate care apare la oprirea
antidepresivelor. Această situație survine la o treime dintre cei care iau un tratament
împotriva depresiei. Sindromul de discontinuitate nu are niște manifestări caracterisice,
variind mult de la caz la caz. Deși nu presupune riscuri majore pentru pacient, senzația
poate fi foarte neplăcută. Tentația este de a relua antidepresivul și, în consecință, de a
vorbi de o dependență.
Ce efecte adverse pot avea?
Am vorbit deja că antidepresivele sunt foarte diferite și că, firesc, profilul efectelor
adverse diferă mult. Antidepresivele, mai ales cele noi, nu presupun riscuri majore pentru
sănătate. Nu înseamnă că nu au efecte adverse. Acestea sunt produse, în marea majoritate,
de excesul de serotonină.
Astfel prea multă serotonină la nivelul tubului digestiv va conduce la greață, anorexie,
diaree, intoleranță alimentară. Reacțiile adverse digestive trec în maxim două săptămâni
de la începerea tratamentului, nefiind necesare intervenții suplimentare.
Poate cea mai mare problemă a antidepresivelor este disfunctia sexuală. Excesul de
serotonină poate conduce la diminuarea libidoului sau inhibarea orgasmului. Spre
deosebire de efectele adverse digestive, disfuncția sexuală nu trece în câteva săptămâni
de la începerea antidepresivului. Există o multitudine de strategii împotriva acestei
probleme, dar eficiența lor este limitată. De reținut că riscul de a avea o disfuncție
sexuală variază mult între antidepresive.
Nu putem vorbi despre antidepresive ca un tratament care îngrașă. Există și în cazul luării
în greutate diferențe mari între antidepresive. De multe ori se face o confuzie cu alte
tratamente psihiatrice care prezintă acest risc și care pot fi folosite în depresie. Este vorba
de antipsihotice.
Este necesară măsurarea greutății săptămânal. Dacă se constată o creștere în greutate
și/sau creșterea poftei de mâncare, trebuie evaluată înlocuirea antidepresivului.
Efectul advers cel mai grav este creșterea riscului de sângerarea. Este o situație relativ
rară, de care trebuie ținut cont la persoanele care au avut deja o hemoragie importantă sau
care iau un tratament ce influențează coagularea sângelui.
Există două situații care nu apar imediat după începerea antidepresivului, dar care îți pot
influența semnificativ viața. Acestea sunt o stare de oboseală persistentă și blocarea
emoțională. Oboseala persistentă are consecințe majore asupra funcționalității tale la
serviciu și în familie. Antidepresivul ar trebui să amelioreze această funcționalitate.
Persistența stării de oboseală trebuie discutată cu medicul tău.
Există persoane care sunt surprinse că nu mai pot plânge după ce au luat un antidepresiv
o perioadă îndelungată. Dacă la început pare mai degrabă un efect pozitiv, cu timpul lipsa
reacțiilor emotionale devine deranjantă. Din păcate soluțiile la această problemă sunt
limitate și, dacă survine, ar trebui inclusă la părțile negative ale unui tratament împotriva
depresiei.
Efectele adverse ale antidepresivelor nu se limitează la cele prezentate mai sus. În schimb
nu trebuie să uiți că ele nu apar la toată lumea. De fapt un efect frecvent, precum greața,
apare la cel mult 10 la sută dintre cei care încep un antidepresiv. Pe lângă aceasta există
multe persoane care au așteptări negative de la un tratament contra depresiei, ceea ce se
numește efect nocebo. Astfel putem întâlni persoane care au mai toate efectele adverse
din prospect sau care prezintă reacții adverse inexplicabile.
Antidepresivele și suicidul
Anul 1986 a însemnat apariția primului antidepresiv cu specificitate mare pentru
serotonină; este vorba de Prozac. Acest lucru a făcut ca efectele adverse să fie mult
diminuate. Astfel antidepresivele au devenit un fenomen de masă. În SUA rata
sinuciderilor a scăzut în fiecare an din 1986 până in anul 2000.
La începutul anilor 2000 rata sinuciderilor a reînceput să crească, o posibilă explicație
fiind creșterea incidenței depresiei. În același timp au apărut studii care arătau că
antidepresivele conduc la apariția ideației suicidare în primele două luni de la începerea
tratamentului. În anul 2004 FDA (autoritate americană de control a medicamentelor) a
decis să oblige producătorii să includă în prospect o atenționare (black box) cu privire la
apariția ideilor suicidare la adolescenți și tinerii sub 24 de ani.
Ca urmarea a acestei hotărâri rata prescrierii de antidepresive a scăzut semnificativ la
toate categoriile de vârstă. Medici au pus mult mai greu diagnosticul de depresie pentru a
nu fi nevoiți să prescrie antidepresive. Cum rata sinuciderilor a continuat să crească, FDA
modifică atenționarea în anul 2007. La mesajul inițial adaugă, în mod surprinzător, că
depresia poate conduce la idei suicidare.
În ciuda acestei modificări reticența în prescrierea unui antidepresiv a persistat. Astfel
rata sinuciderilor a continuat să crească, atingând practic în anul 2016 nivelul din 1986.
La 12 ani de la decizia FDA-ului știm că ideația suicidară apare la 4% dintre cei care
încep un antidepresiv. Trebuie ținut cont că la 2% apare după ce încep un placebo, adică
un pseudotratament care nu conține antidepresivul. Acest lucru este datorat adolescenților
și adulților sub 25 de ani. Pentru restul categoriilor de vârstă nu s-a constatat o diferență
între cei care au luat antidepresiv și cei cu placebo. Ba mai mult pentru persoanele peste
65 de ani incidența ideației suicidare a fost mai redusă în grupul care a început un
antidepresiv.
Durata tratamentului
Un antidepresiv trebuie luat o perioadă lungă de timp. Asta înseamnă între 6 și 12 luni
dacă este vorba de primul episod de depresie. Poate ești surprins de durata tratamentului
și mai ales că trebuie să-l continui când nu mai ești depresiv. În același timp perioada în
care s-a instalat depresia este de multe ori comparabilă ca durată. Respectarea acestui
interval este foarte importantă în prevenirea unor viitoare episoade de depresie.
Pentru cei care vor să vadă ce au simțit alții când au urmat un tratament cu un
antidepresiv, există un