CUPRINS

CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATTULUI RENAL…………………..pag2-9

CAPITOLUL II
CISTITA ACUTA…………………………………………………………….pag10-19

CAPITOLUL III
NOTIUNI DE NURSING……………………………………………………pag20-37

CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE…………………………………..pag38-64
CAZ CLINIC NR.1
CAZ CLINIC NR 2
CAZ CLINIC NR.3

CONCLUZII…………………………………………………………………pag65-66

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..pag67

1
 CAPITOLUL I
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL

CĂILE URINARE.

Căile de eliminare a urinii încep în sinusul renal, cu calicele mici şi mari

şi pelvisul renal.
Calicele renale mici continuă de altfel tubii drepţi şi colectori ai piramidelor
renale. Ele se înserează în profunzimea sinusului renal, pe papilele renale, cărora
le corespund ca număr. Papila cu area cribrosa proemină în interiorul calicei, ca
într-o cupă, şi spaţiul dintre ea şi peretele calicei se numeşte fornix caliceal.
Calicele renale mari i-au naştere prin confluenţa calicelor mici şi sunt în număr
de 2-3 prin unirea lor se formează pelvisul renal (bazinetul).
Pelvisul renal este un prim rezervor de colectare a urinii, cu o capacitate de
aproximativ 10 ml. În funcţie de lungimea calicelor mari care îl formează şi de
modul în care acestea se unesc, pelvisul renal poate avea forme diferite. El este de
tip ampular, asemănându-se cu o pâlnie, când calicele sunt scurte de tip dendritic,
2
când acestea sunt lungi, sau prezintă forme intermediare. Ca situaţie anatomică,
pelvisul renal are o porţiune intrarenală şi alta extrarenală. Partea intrarenală se
află în sinusul renal, fiind situată pe un plan posterior faţă de vasele sanguine,
poziţie pe care o menţine şi la nivelul hilului, unde constituie elementul cel mai
posterior al pelvisului renal. Partea extrarenală se întinde de la hil la locul de
continuare cu ureterul.
RINICHII sunt aşezaţi în cavitatea abdominală de o parte şi de alta a coloanei
vertebrale în regiunea lombară, au formă asemănătoare cu cea a unui bob de fasole
(reniformă), culoarea brun-roşcată, lungimea de aproximativ 2 cm, lăţime 6 cm şi
grosimea 3 cm .
Greutatea fiecărui rinichi este 120 gr, rinichiului i se descriu două feţe
:-anterioară şi posterioară, două margini una lateral-convexă şi una medial
concavă, prezentă hilul şi doi poli superior şi inferior, prin hilul venal intră artera
renală şi nervii renali, ieşind vena renală, căile urinare şi vasele limfatice. Polul
superior vine în raport cu glanda suprarenală.
Rinichiul este alcătuit din două părţi: capsula renală şi ţesutul sau
parenchimul renal.
VASCULARIZAŢIA RINICHIULUI este asigurată de artera renală, ramură din
aorta abdominală care pătrunde în rinichi prin hil, din ea se desprind arterele
interlobale care merg printre piramidele Malpighii, ajunse la baza piramidei
Malpighii, arterele interlobare devin artere acute şi merg la limita dintre medulară
şi corticală.
Din arterele arcuate pornesc în corticală arterele interlobulare din care se
desprind arteriolele aferente care ajung la glomerulul renal, din acesta iese
arteriola eferentă, venele au un traiect invers arterelor şi se varsă în venele renale
iar apoi în vena cavă inferioară două părţi fuziforme de calibru mai mare.

Ureterul este un conduct lung de 30 cm care se întinde de la pelvisul renal la

vezica urinară. Este un organ retroperitoneal şi după regiunile pe care le străbate, i
se descriu o parte abdominală şi alta pelviană. În lungul său ureterul prezintă trei
porţiuni strâmtate, între care sunt cuprinse două părţii fuziforme de calibru mai
mare.

O strâmtoare se află la origine, alta la intrare în bazin, unde îşi schimbă

direcţia formând flexura marginală, şi ultima la capătul terminal, în peretele
vezicii urinare. Porţiunea terminală a acestuia se numeşte joncţiune uretero
vezicală.

3
 Anterior ureterul este încrucişat de vasele spermatice sau ovariene, de
rădăcina mezenterului, la dreapta, şi de rădăcina mezosigmoidului, la stânga fiind
situat în fundul recesului intersigmoiderat în partea pelviană, la bărbat, ureterul ,
situat iniţial anterior de a iliacă internă , este încrucişat anterior, aproape în unghi
drept, de canalul deferent, după care trece anterior de vezicule seminale şi
pătrunde în peretele vezical. La femeie, are de asemenea, raporturi cu artera iliacă
internă, intră în baza ligamentului lat al uterului şi este încrucişat anterior de o
uterină cam la 2 cm distanţă de colul uterin, după care trece anterior de vagin şi
pătrunde în peretele vezicii urinare.

STRUCTURA URETERULUI peretele ureteral este alcătuit din trei

straturi: adventice, tunica musculară şi tunica mucoasă. Adventicea, stratul
exterior, este formată din ţesut conjunctiv ce aderă de ţesutul subperitoneal. Tunica
musculară se continuă la origine cu cea a pelvisului renal, iar la capătul terminal,
cu musculatura trigonului vezical. În partea abdominală, ea este formată dintr-un
strat de fibre circulare, la exterior, şi altul longitudinal spre mucoasă. Tunica
mucoasă este alcătuită dintr-un epiteliu prismatic stratificat, care când ureterul este
plin sau destins, îşi pierde această stratificare şi devine plat . Mucoasa nu are
membrană bazală şi nici musculară a mucoasei şi când ureterul este gol, formează
cute longitudinale structural, se aseamănă cu mucoasa vezicală şi formează
împreună aşa numitul epiteliu de tranziţie sau uroteliu.
VASCULARIZAŢIE ŞI INERVAŢIE ureterul este vascularizat de sus
în jos, de ramuri din artera renală din artera testiculară sau ovariană, de artera
iliacă comună, din arteră rectală medie, din artera uterină, şi din artera vezicală
inferioară. Venele sunt afluenţi ai venei testiculare sau ovariene, în partea
abdominală şi hipogastrice, în partea pelviană.
Limfaticele transportă limfa la ganglionii lombari şi iliaci interni.
Inervaţia este dată de fibre SIMPATICE , provenite din plexul hipogastric şi
parasimpatice, din plexul pelvic.

VEZICA URINARĂ.

4
 Vezica urinară este un organ cavitar cu o capacitate de 250-300 ml, situat în
pelvis, posterior de simfiza pubiană. Prin structura sa, vezica urinară are câteva
caracteristici care o deosebesc de alte rezervoare din organism. Acestea constau în
marea ei plasticitate, în puterea de a menţine urina, fără resorbţie şi secreţie, şi
totodată în puterea de expulzie până la ultima picătură de urină.
FORMA VEZICII URINARE diferă după cum este ea goală sau plină.
Când este goală are forma semilunară, partea ei superioară formând o concavitate
cu deschidere în sus, care aproape atinge partea inferioară sau fundul vezicii. Când
este plină, vezica devine ovoidală şi depăşeşte superior simfiza pubiană, venind în
contact cu peretele anterior al abdomenului. Vezica urinară prezintă un fund situat
inferior, un corp şi un vârf. Fundul vezicii are o porţiune anterioară cuprinsă între
orificiile de deschidere a ureterelor şi orificiul intern al uretrei, denumită trigonul
vezical. Porţiunea corespunzătoare orificiului intern al uretrei poartă denumirea de
colul (gâtul) vezicii urinare, noţiune mult folosită în clinică. Vârful este legat de
ombilic prin ligamentul ombilical median (urachus), ce ridică o plică peritoneală
pe faţa posterioară a peretelui anterior al abdomenului şi care rezultă din
obliterarea unei formaţiuni embrionare numită canal alantoidian. Vezicii i se
disting o faţă anterioară, două feţe laterale şi o faţă posterioară.
RAPORTURILE VEZICII URINARE faţa anterioară a vezicii vine în raport cu
simfiza pubiană, faţa posterioară în partea de sus, prin intermediul peritoneului
vine în raport cu ansele intestinului subţire şi colonului sigmoid, iar în peritoneu la
bărbat cu rectul, la femeia vine în raport cu muşchii ridicător anali care determină
pereţii musculari ai pelvisului. Fundul vezicii (trigonul) la bărbat este in raport cu
canalele deferente, veziculele seminale şi cu baza prostate de care aderă, iar la
femei vine în raport cu ligamentele.

5
STRUCTURA VEZICII URINARE peretele vezicii urinare este contractil şi
elastic ceea ce îi dă posibilitatea să-şi mărească volumul care variază între 200-
400 ml (la femei volumul vezicii este mai mare decât la bărbat), în cazuri
patologice poate ajunge până la 5-6 l. Aceste însuşiri ale peretelui vezical sunt
determinate de structura acesteia.
Peretele vezicii este format din patru tunici:
- mucoasă
- submucoasă
- musculară
- seroasă
VASCULARIZAŢIA VEZICII URINARE vezica urinară este vascularizată de
ramurile arterelor ombilicală, hipogastrică, hemoroidală, ruşinoasă şi obturatoare.
Venele se grupează în plexurile vezico-prostatice, vezico-seminale care
confluează în vena hipogastrică. Limfocitele merg spre ganglionii laterali-vezicali
si prevezicali iar de la aceştia formează trunchiuri care sunt tributare ganglionilor
hipogastrici, ganglionilor presacraţi, etc.
INERVAŢIA VEZICII vezica are o inervaţie motorie şi o inervaţie senzitivă.
Inervaţia motorie este dată de fibrele simpatice cu originea în cordoanele laterale
din măduva lombară (L2-L4), fibrele parasimpatice cu originea în măduva sacrată
(S1-S3) şi formează nervii pelvieni, fibrele somatice cu originea în coordonatele
anterioare ale măduvei sacrale (S1-S3) formând nervul ruşinos.
Fibrele simpatice au rolul să inhibe tonusul tunicii musculare şi să
mărească tonusul sfincterului interni rezultatul fiind reţinerea urinii în vezică.
Fibrele parasimpatice au rolul să contracte muşchii tunicii musculare şi să
relaxeze sfincterul intern, rezultatul este eliminarea urinii din vezică.
Fibrele somatice inervează sfincterul extern vezical care este voluntar.
Inervaţia senzitivă este dată numai de fibrele parasimpatice, senzitive care se află
în nervii pelvieni.

CARACTERISTICILE ŞI COMPOZIŢIA URINII.

Volumul urinar la adultul normal variază între 600-2500 ml./pe zi, fiind
condiţionat de starea de hidratare a organismului, de condiţiile mediului ambiant,
alimentaţie.

6
 Densitatea urinii variază între 1003-1035, în funcţie de cantitatea de
substanţe dizolvate. Scăzută după ingestii mari de lichide sau la bolnavii cu diabet
insipid, densitatea urinară este crescută în toate stările de deshidratare. Valoarea
funcţională renală este considerată cu atât mai bună, cu cât rinichiul poate elimina
urini cu variaţii cât mai mari ale densităţii.
Reacţia urinii este în general acidă, cu un pH mediu de 6 şi cu limite
extreme între 4,5-8. Regimul bogat în proteine măreşte aciditatea urinară prin
creşterea eliminărilor de acizi sulfuric şi fosfatic, iar regimurile vegetariene
alcalinezează urina.
Culoarea urinii este galbenă, datorită prezenţei unui pigment (urocrom) şi
variază ca densitate în funcţie de concentraţie. Prezenţa în plasmă a unor
substanţe colorate determină modificări corespunzătoare ale culorii urinii.
Mirosul urinii este uşor aromatic, dar poate fi modificat prin prezenţa unor
substanţe mirositoare anormale. De asemenea, conservarea urinii îi conferă un
miros amoniacal. Urina normală conţine 90% apă şi 10% substanţe dizolvate.
Constituenţii chimici dizolvaţi în urina normală sunt organici şi anorganici.
Dintre cei organici mai importanţi sunt:
- ureea, produs final al catabolismului profidic exogen şi endogen, cantitatea de
uree eliminată prin urină este condiţionată direct de intensitatea catabolismului
protidic din organism, fiind crescută în febră, diabet, excesul de hormoni, hipofizo
corticosuprarenalieni şi diminuată în stadiile finale ale bolilor hepatice şi în
acidoze.
- amoniacul, prezent în cantităţi foarte mici în urina proaspătă, creşte în acidozele
metabolice, cu excepţia celor renale, în care scade.
-creatinina şi produsul său de degradare , indici ai catabolismului protidic
endogen, se elimină în concentraţia ne modificată din alimentaţie. Creatinina
prezentă în cantităţi mici în urina copiilor, lipseşte la adulţi, fiind prezentă numai
în caz de graviditate, inaniţie, hipertiroidism, anumite infecţii, miopatii.
- acidul uric, produs final de oxidare a purinelor din nucleoproteinele endogene şi
exogene, este crescut în afecţiunile caracterizate prin distrugeri celulare
importante.
- aminoacizi, 150-200 mg/zi la adulţi. Eliminarea lor urinară este crescută în
afecţiuni care măresc concentraţia lor sanguină, precum şi în anumite afecţiuni
genetice renale, caracterizate prin alterarea mecanismelor de resorbţie tubulară a
aminoacizilor.
Dintre constituenţii urinari anorganici mai importanţi sunt:
- clorurile în special de Na, reprezintă ¼ din totalul substanţelor solide urinare.

7
- sulfaţii , variază în funcţie de aparatul protidic alimentar. Se elimină prin urină
sub trei forme: sulfat anorganic, sulfoconjugaţi şi sulf neutru.
- fosfaţii de Na, K ,Ca şi Mg se elimină în cantităţi variabile în funcţie de dietă,
dar şi de catabolismul celular. Sunt crescuţi în afecţiunile osoase, diabetul renal,
hiperparatiroidism şi bolile renale.
- oxalaţi se elimină obişnuit în cantităţi mici, dar în anumite afecţiuni genetice, se
excretă în cantităţi crescute.
În anumite afecţiuni renale sau extrarenale apar în urmă constituenţi
anormali, dintre care mai importanţi sunt:
- proteinele plasmatice, care se elimină în mod normal sub 200 ml/ zi, dar în
anumite boli renale se poate ajunge la pierderi de 100 gr/ zi.
Proteinuria constă în eliminarea renală nu numai de albumine, dar şi de
globuline, de aceea denumirea obişnuită de albuminurie nu este corectă. În
anumite afecţiuni se elimină prin urină proteine anormale, ca de exemplu
proteinele Bence-Jones în mielomul multiplu, leucemie, boala Hodgkin,
limfosarcom.
Glucoza, apare în urină fie ca urmare a hiperglicemiei, deci prin depăşirea
capacităţii maxime de reabsorbţie tubulară. Corpii cetonici, 3-15 mg / zi , cresc în
caz de inaniţie, diabet grav. Bilirubina apare în caz de ictere şi conferă urinii o
culoare brună asemănătoare ceaiului. Sângele colorează urina şi apare ca urmare a
leziunilor glomerulare sau ale căilor urinare. Alteori, în urină se elimină cantităţi
crescute de hemoglobină (hemolize accentuate, arsuri severe).

FORMAREA URINII.

Reprezintă principala activitate renală şi se realizează prin trei procese

fundamentale: filtrarea plasmei la nivel glomerural, reasorbţia şi secreţia anumitor
constituenţi în tubi.
Filtrarea Glomerurală este un proces dirijat de forţe fizice, graţie cărora o parte din
sânge trece prin membrana extrem de subţire reprezentată de endoteliu capilar,
membrana bazală şi epiteliu visceval al capsulei. Această membrană, care în
condiţii fiziologice se comportă ca o membrană inertă, în anumite stări patologice
poate exercita importante influente cantitative şi calitative asupra procesului
filtrării .
Filtrarea glomerulară este rezultatul presiunii efective de filtrare care se
exercită la nivelul membranei capilaroglomerulare şi care reprezintă suma
algebrică a unor presiuni de sens opus.

8
MICŢIUNEA.

Urina elaborată de rinichi se acumulează în calice şi bazinet, de unde va fi

apoi transportată prin uretere, în vezica urinară, unde se acumulează şi de unde
este eliminată de 5-6 ori pe zi prin actul micţiunii. Ureterele transportă urina prin
unde peristaltice care apar la nivelul deschiderii lor în bazinet, au o frecvenţă de 2-
3-5-6/min, în funcţie de intensitatea diurezei şi se propagă cu 2-3 c/sec. Urina
ajunge în vezică sub formă de jeturi intermitente şi nu refulează din nou în
uretere, din cauză că deschiderea acestora în vezică este oblică.
Urina se acumulează progresiv în vezică, prin destinderea detrusorului
vezical, care îşi adaptează tonusul la conţinut, astfel încât presiunea întravezicală
nu se modifică, ci se menţine „ în platou” la 10- 15 cm H2O. Când însă presiunea
tinde să depăşească 18 cm H2O se produce creşterea bruscă la presiuni
intravezicale şi la o anumită valoare apare reflexul micţiunii, caracterizat prin
contracţia detrusorului, cu relaxarea concomitentă a sfincterului uretral intern,
muşchii perineali şi sfincterul extern se relaxează voluntar şi ca urmare a acestor
modificări dinamice complexe, vezica se goleşte complet, urina fiind eliminată
prin uretră. Micţiunea poate fi ajutată şi de contracţia musculaturii abdominale,
care comprimă vezica, promovând eliminarea urinii, chiar atunci când acesta nu se
găseşte în cantităţi suficiente în vezică pentru a provoca reflexul micţiunii. Dacă
din anumite condiţii de mediu, actul micţiunii nu este posibil, muşchii perineali şi
sfincterul extern se contractă voluntar puternic şi concomitent, scade tonusul
detrusorului, vezica putând acumula o nouă cantitate de urină. Controlul voluntar
poate fi menţinut până ce presiunea întravezicală ajunge la 100 cm H2O,când se
declanşează involuntar micţiunea.
Micţiunea este un act reflex coordonat voluntar şi autonom declanşat de
creşterea presiunii intra vezicale urmată, la un anumit nivel, de apariţia unor unde
de contracţie.
Tulburările micţiunii pot fi determinate de trei tipuri de leziuni nervoase:
a. întreruperea nervilor aferenţi vezicali prin leziuni de tabes dorsalis leziuni
sifilitice ale rădăcinilor posterioare.
b. lezarea nervilor aferenţi şi eferenţi ai vezicii în urma unor intervenţii
chirurgicale pelviene sau de către tumori ale cozii de cal.
c. întreruperea căilor nervoase facilitate sau inhibitoare care vin de la centrii
superiori, ca de pildă după secţionare medulară.

9
 În toate aceste condiţii, vezica urinară destinsă sau hipertonică va continua
să se contracte, dar în general nu va mai izbuti să se golească complet.

CAPITOLUL II
CISTITA ACUTĂ

Definiţie: Cistita acută este un sindrom clinic determinat de inflamaţia microbiană

a mucoasei vezicii urinare.
FACTORI DE RISC care influenţează un potenţial ridicat pentru cistita acută
infecţioasă complicată sunt:
- sexul feminin
- vârsta înaintată
- infecţiile intraspitaliceşti
- sarcina
- purtători de cateter urinar
- anomalii anatomice şi funcţionale ale tractului urinar
- utilizarea recentă de antibiotice
- simptomatologie care durează mai mult de şapte zile
- diabetul zaharat
În cadrul infecţiilor tractului urinar este considerată relevanta bacteriuria.

10
 Mai  103 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu în cistita
acută necomplicată la femei.
Mai  104 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu în
prelonefrita acută necomplicată la femei.
Mai  105 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu la
femeie, sau mai mult de 104 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu
la un bărbat sau în cazul unei femei care este sondată vezical pentru o infecţie
acută de tractul urinar complicat.
Bacteriuria asimptomatică este considerată decelarea mai mult de 105
germeni / ml în două culturi recoltate la mai mult sau egal de 24h.

PREVALENŢA

Aproximativ 57,8% din populaţie, femei cuprinse între 20-40 de ani 25-35%,
femei gravide 4-7%.
Boala apare la orice vârstă şi este mai frecventă la femei. Repartiţia bolii
pe grupe de vârstă este diferită în raport cu originea sa.

ETIOLOGIE

Originea cistitei poate fi:

- uretropielorenală de aceea în orice cistită trebuie explorate şi căile urinare
superioare care sunt calicele, bazinetul şi ureterele.
- vezicală (traumatism produs cu ocazia sondajului vezical, staza vezicală, tumori,
corpi străini, radionecroză vezicală, boli parazitale, ulceraţii).
- În sfera genitală în special la femeie (uretrite, metrite, bartolinite, vulvovaginite,
traumatisme vulvare, anexite).
- la bărbat (uretrita posterioară, prostatită)
- procese inflamatorii abdominale pelviene (abces apendicular, perisignoidită
supurată).
Cauzele generale (sindromul Reiter uretrită, conjunctivită, artrită virotică sau
alergică)
Agenţii etiologici sunt similari în infecţiile tractului urinar necomplicate
înalte sau joase. E.Colli este agentul patogen în aproximativ în 70-90% din cazuri,
stafilococul saprofiticus 5% în cazuri şi mai rar poate fi determinat de
enterobacteriacee, proteus miravilis şi Klebsiella.

11
 În cazul infecţiilor complicate ale tractului urinar cel mai frecvent se
decelează: stafilococi şi mult mai rar: Proteus specii; Pseudomonas, Klebsiella,
E.Colli, enterococi.

ANATOMIE PATOLOGICĂ:

Cistita acută poate fi:

- catarală
- fibrinopurulentă
- purulentă
- difteroidă
- hemoragică
- gangrenoasă
-
CLASIFICARE

- cistite acute necomplicate la femei înainte de menopauză

- cistita acută recurentă la femei
- cistita acută la femei gravide
- cistita acută la femei la menopauză
- cistita acută la bărbaţi tineri
- cistită acută la copii
- cistita acută complicată – cauzată de boli urologice.

SIMPTOMATOLOGIE

Cistita se manifestă prin trei semne clinice caracteristice:

1. polakiuria (urini mici şi dese)
2. piuria (puroi)
3. durerea (alguria)
POLAKIURIA reprezintă simptomul cel mai des întâlnit în patologia urinară şi se
caracterizează prin micţiuni frecvente şi reduse ca volum.
În cistitele datorate germenilor banali polakiuria se amendează în cursul
nopţii spre deosebire de cistită, datorită bacilului tuberculos în care polakiuria este
mai intensă în timpul nopţi.
PIURIA este semnul major al infecţiei căilor urinare. Piuria reprezintă prezenţa
puroiului în urină, urina este tulbure, aspectul tulbure poate avea diferite grade în

12
funcţie de cantitatea şi felul puroiului care se amestecă în urină, urina fără luciu,
urina care şi-a pierdut transparenţa, urina mată sau intens tulbure, uneori cu
filamente care cad pe fundul borcanului.
Piuria poate fi manifestată sau discretă, uneori este intensă cu sfacela şi
miros putred ( în cancerele vezicale), piuria poate fi afirmată prin examenul
microscopic ce arată prezenţa unor leucocite polinucleare alterate, alteori la
sfârşitul micţiunii apare hematuria terminală, care în general nu este abundentă,
este foarte frecventă în cazul infecţiei cu Neisseria gonoreea şi chlamidia
trachomatis.
DUREREA în cazul cistitei acute apare de obicei o durere terminală la care se
adaugă de obicei tenesme vezicale dureroase. Localizarea durerii are de asemenea
o importanţă deosebită, durerea hipogastrică iradiată pe uretră sau în gland, are
localizare vezicală. De asemenea o deosebită importanţă îl prezintă examenul
urinii la emisie. Când urina este tulbure şi asociată cu durere şi polakiuria se
confirmă diagnosticul de cistită.
Durerea este de intensitate variabilă în general destul de vie şi este
prezentă pe tot parcursul micţiunii, exagerându-se spre sfârşitul acesteia. Cu
excepţia cistitei gangrenoase, cistita este epiretică. O cistită febrilă reprezintă de
fapt o pielocistită, febra fiind datorită infecţiei căilor urinare superioare sau a
parenchimului renal. În funcţie de etiologia cistitei, la triada simptomatică
enunţată se mai poate adăuga hematuria, disuria şi durerea lombară.
HEMATURIA reprezintă prezenţa sângelui în urină. Examenul obiectiv în cazul
când se suspectează şi prezenţa unei hematurii începe cu examenul urinii emisie.
Provenienţa hematuriei se stabileşte prin proba celor trei pahare. Bolnavul
urinează succesiv în trei pahare conice, câteva picături în primul pahar, partea cea
mai abundentă a micţiunii în al doilea pahar, iar ultimele picături în al treilea
pahar.
Dacă hematuria apare numai în primul pahar = iniţială înseamnă că este
de origine uretrală.
Dacă apare numai în ultimul pahar = terminală este de origine vezicală.
Dacă apare în toate cele trei pahare = totală este de origine renală.
În cazurile în care examenul clinic dă indicaţii asupra originii hematuriei,
se poate prescrie un tratament hemostatic, urmând a continua investigaţiile după
ameliorarea hematuriei.
În cazul în care explorarea clinică nu oferă nici o indicaţie asupra
locului de plecare al hematuriei, cistoscopia devine un examen de urgenţă, ea

13
 trebuie făcută la prezentarea bolnavului în plina hematurie. Uretrocistoscopia în
plină hematurie arată originea vezicală a hemoragiei.
DISURIA reprezintă greutatea la micţiune, golirea cu efort a vezicii, este un
simptom frecvent în cistita acută.

DIAGNOSTIC

Pentru a eticheta suferinţa unui bolnav cu cistită, triada simptomatică

polakiuria, piurie, dure este suficientă. Pentru stabilirea unui diagnostic corect,
etiopatogenic sunt necesare o serie de examene
EXAMENUL REGIUNII LOMBARE poate pune în evidenţă un rinichi
mare, palpabil. În regiunea hipogastrică se descoperă staza vezicală sau o tumoare
pelviană.
La examenul scrotului şi al uretrei se poate palpa o leziune inflamatorie
epididimară sau o periuretrită. Tactul vaginal la femei şi tactul rectal la bărbaţi
examinează starea organelor pelviperineale şi în ansamblu, examenul clinic poate
orienta dese ori deasupra originii cistitei. Prezenţa de secreţie la nivelul meatului
uretral impune recoltarea acesteia şi examinarea ei, atât pe frotiu direct cât şi pe
însămânţări.
Prin examenul bacteriologic al urinii se identifică germenul şi sensibilitatea
lui la antibiotice. Prezenţa germenilor banali nu arată însă şi cauza cistitei, aşa
cum prezenţa bacilului Koch arată sigur o tuberculoză.
Un alt examen deosebit de important pentru stabilirea diagnosticului este
urocultura. Aceasta reprezintă însămânţarea germenilor pe un mediu de cultură,
dacă urocultura efectuată pe medii obişnuite este negativă această piurie
„ amicrobiană” poate fi o tuberculoză urinară, infecţie fuzospirilară, infecţie
virotică sau parazitară care va necesita examene de laborator complementare. În
orice cistită examenul radiologic este absolut necesar.
Radiografia renovezicală poate descoperi uneori cauza cistitei într-o
litiază vezicală sau pielouretrală, un corp străin intravezical, un rinichi mare,
metastazele osoase ale unui cancer al prostatei.
Urografia poate evidenţia cauza cistitei şi unele leziuni ale aparatului
urinar care nu au fost bănuite clinic:
- leziuni renale tuberculoase
- hipotonia pielocaliceală dintr-o pielonefrită
- absenţa imaginii pielocaliceală datorită unei pionefraze.

14
- răsunetul ureteropielorenal datorit unui obstacol vezical sau subvezical (tumoare
malignă vezicală în vecinătatea orificiului uretral, refluxul vezicouretral,
uretre, în cârlig de undiţă, datorită unui adenom al prostatei cu evoluţie
intravezicală tumoare a prostatei, stricturi uretrale).
Cistografia urografică dă indicaţii asupra gradului hipertoniei vezicale
(vezică rotundă ) sau asupra apariţiei ţesutului de scleroză (vezică asimetrică), şi
uneori arată şi cauza cistitei:
- imaginea lacunară a unei tumori vezicale
- proeminenţa unei tumori a postatei
- prezenţa calculilor de acid uric
- proeminenţa datorită unei dilataţi chistice ureterale
- răsunetul vezical al unui obstacol subvezical
- diverticuli.
Cu ocazia urografiei se poate face şi o uretrografie micţională, care poate
arăta modificările uretrei prostatice datorite unui adenom sau unui cancer al
prostratei, stricturi uretrale. O radiografie vezicală făcută după micţiune poate
pune în evidenţă un rezidiu vezical.
Cistoscopia sau uretrocistoscopia este ultimul examen în cazul când
celelalte investigaţi sunt neconcludente. Cistoscopia poate arăta unele cauze ale
cistitei care nu au putut fi evidenţiate prin celelalte examene şi de asemenea,
aspectul leziunilor mucoase şi localizarea lor. Astfel se pot identifica leziuni
difuze, greu de interpretat şi care necesită repetarea cistoscopiei după un tratament
intens cu antibiotice şi instilaţii cu soluţie de nitrat de argint 1%, leziuni localizate
în trigon sau calotă (cistită de origine renală sau sigmoidiană) localizate la col
(cistită de origine uretrogenitală localizate pe feţele laterale sau pe faţa posterioară
(cistită de origine pelviană, anexială apendiculară, sigmoidiană sau rectală).
EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC.
Evoluţia unei cistite depinde de cauzele predispozante şi de posibilitatea
tratării lor. Natura germenilor nu joacă decât un rol secundar, se afirmă că leziunile
datorate colibacilului sunt mai puţin periculoase, dar de durată mai lungă decât
cele determinate de stafilococ sau streptococ care sunt mai grave, dar curabile într-
un timp mai scurt. Formele acute simple se pot vindeca şi spontan cauzele fiind
trecătoare. Simptomele se amendează în câteva zile, urina devine clară iar în 10-12
zile evoluţia se termină prin „ restituţio ad integrum”. Formele acute simple
recidivante se observă mai ales la femei, necesită explorări complete pentru a li se
descoperi originea şi a se putea aplica un tratament cauzal eficient.

15
 În forma cangrenoasă sau exfoliantă, care este destul de rară şi apare în anumite
condiţii ca:
- uter încarcerat
- infecţia puerperală
- la stricturaţi şi prostatici după explorări instrumentale traumatizante.
În toate aceste cazuri starea generală se agravează repede şi mortalitatea este
destul de ridicată. După câteva zile de boală mucoasa vezicală începe să fie
eliminată uneori în totalitate, la femei expulzia este posibilă, la bărbat trebuie
făcută o cistotomie şi extrasă mucoasa gangrenoasă exfoliată. Mucoasa se poate
regenera complet şi rapid, dar uneori rămân sechele grave ca:
- vezică mică scleroasă
- scleroza orificiilor ureterale.
Complicaţii:
- Pielonefrita ascendentă de obicei prin reflux vezico ureteral.
- Încrustaţii şi calculi vezicali datorită precipitării fosfaţilor şi carbonaţilor de
calciu, consecinţă a alcalinizării urinii prin scindarea ureei de către unele bacterii.
Abcese în peretele vezical şi necroze localizate. Pericistita apare în cazul
fistulizării abcesului. Peritonita apare tot în cazul în care abcesul este fistulizat.
- Infecţia peretelui vezical în cazul unei cistite grave şi de durată
- Scleroza şi retracţia peretelui vezical. Vezica urinară redusă, de dimensiuni mici
care nu îşi mai poate îndeplini funcţia de rezervor.
-Stenozarea orificiilor ureterale reprezintă un grav pericol pentru rinichi.
Semnele de gravitate ale cistitei sunt:
- intensitatea durerilor
- frecvenţa micţiunilor
- eliminarea de grunji purulenţi şi sfacele
- alterarea stării generale.

TRATAMENTUL CISTITELOR ACUTE

Curativ – regim igienico-dietic, repaus la pat, regim alimentar uşor: lichide în
cantitate mare precum şi lapte, fructe şi zarzavaturi
- controlul tranzitului intestinal asigură: de multe ori vindecarea procesului acut,
băi calde de şezut
- spălături vaginale calde
- comprese calde care uneori atenuează durerile

16
Când urina este prea acidă – pH sub 5,5 se administrează bicarbonat de sodiu în
doză de 20 g/zi. Dacă există un reziduu vezical, sonda, vezicală ameliorează la
rândul ei durerea.
În general cu acest tratament medical simplu fenomenele vezicale se
liniştesc în 2-3 zile. În acest timp se execută urocultura şi explorările radiologice
pe baza cărora se va putea indica apoi un tratament corect ţinându-se seama de
faptul că tratamentul cauzal este obligatoriu în orice formă de cistită.
Medicamentos
Dacă germenii sunt sensibili la Sulfatiazol sau Neoxazol vor fi preferate
acestea, antibioticele rămânând medicaţia de rezervă. Neoxazolul se va prescrie în
doză de 0,10 g/kilocorp la adult şi 0,10-0,30 g/kilocorp la copil. În general unui
adult i se prescriu în primele două zile la 4 ore două tablete (6 g/24h) apoi la trei
ore o tabletă (4g/24h).
Dacă urina începe să se limpezească se continuă tratamentul până la
sterilizarea (10-12 zile) în prezenţa unor calculi radioscopici, după ameliorarea
cistitei se va proceda la îndepărtarea acestora. O cistită apărută la o femeie la care
urograma este normală trebuie considerată de origine genitală. Când fenomenele
acute ale cistitei nu cedează la tratamentul medical este indicată asocierea
tratamentului urologic. Dacă urina cu tot tratamentul aplicat se menţine tulbure se
pot face spălături vezicale cu soluţii antiseptice slabe nitrat de Argint 2 grame/ 00,
Acid Boric 40 grade / 00.
Dacă urina este prea acidă şi are mult mucus se poate folosi pentru
spălături soluţie de bicarbonat de sodiu 40 grade/ 00 sau chiar:
- apă distilată
- soluţie clorurosodică izotonică.
Spălăturile au scopul să detaşeze falsele membrane şi depozitele purulente de
pe mucoasa vezicală. În acelaşi scop se pot utiliza şi instalaţiile cu:
- chemotripsină
- streptokinaza
- streptodornaza
În cistitele încrustate se fac spălături cu soluţie G ( Subi şi Albright) care are
un pH acid:
- Acid citric monohidrat 32,3 gr.
- Oxid de magneziu anhidru 3,8 gr.
- Carbonat de sodiu anhidru 4,4 gr.
- Apă distilată 1000 ml.
- 2linguri la un litru de apă sterilă.

17
 Acidul citric tinde să fixeze calciul ionic legat de fosfor ca fosfat de calciu,
dând citrat de calciu uşor solubil. Acţiunea citratului într-o soluţie suprasaturată de
fosfat de calciu previne precipitarea. Efectul iritant al citratului este micşorat de
prezenţa oxidului de magneziu, care menţine intactă puterea solventă. Prin aceste
spălături se obţin rezultate bune în cistitele rebele întreţinute de piogeni banali.
În cistitele cu fuzospirili se obţin rezultate bune dacă se administrează
penicilină, novarsenobenzol ( neosalvarsan) în două injecţii intravenoase la o zi
interval (0,15-10,30 gr).
În cistitele colului vezical frecvente la femei, care nu au cedat la
tratamentul medical se pot prescrie instilaţii vezicale cu 10-15 ml oleu gomenolat
5% introdus cu un instilator fără sodă, zilnic sau la două zile, în total 10 instilaţii.
Dacă totuşi nu se obţine o ameliorare evidentă şi urocultura este pozitivă, iar
germenul este sensibil la un antibiotic se vor prescrie creioane ureterale cu
antibioticul respectiv(în general 50-1000 mg/ creion, cantitatea se micşorează dacă
antibioticul este iritat), care se vor introduce pe uretră zilnic sau la două zile, după
trecerea unui Beniguee drept numărul 38-40.
În concluzie tratamentul unei cinstite poate fi foarte simplu sau, dimpotrivă
foarte complicat. Rezultatele sunt fie bune de la început, fie mediocre. De multe
ori boli se vindecă datorită corticalizării simptomatologice sau persistenţei unei
mici spine iniţiative la nivelul colului sau uretrei, dar cu răsunet mare asupra
psihicului unor bolnavi.
Antibioticele şi chimioterapicele constituie medicaţia comună a tuturor
infecţiilor urinare, aplicându-se după cum s-a prezentat anterior si în cazul cistitei
acute. Pentru ca antibioterapia şi chimioterapia să fie eficiente sunt necesare
următoarele condiţii:
- germenii să fie sensibili la antibioticul utilizat.
- Să nu existe malformaţii congenitale sau alte cauze de stază urinară
- Dacă există condiţii care să favorizeze staza urinară acestea să fie îndepărtate la
începutul tratamentului.
- Dozele de antibiotice să asigure o concentraţie eficientă în sânge
- În formele acute, grave să se asocieze mai multe antibiotice.
- Tratamentul să fie continuat până la sterilizarea urinii.
Antibioticele şi chimioterapicele sunt substanţe antimicrobiene care în multe
cazuri pot omorî germenii( acţiune bactericidă) sau le pot opri multiplicarea
(acţiune bacteriostatică).
Cu condiţia ca în sânge să existe o concentraţie medicamentoasă destul de
mare (concentraţie inhibantă) şi să aibă un tip de contact cu germenii suficient de

18
lung, în aceste condiţii infecţia poate fi jugulată dar sindromul postinfecţios
( sclerozele şi alte sechele) trebuie urmărit şi tratat.
În infecţiile localizate germenii care se află în ţesuturi necrozate, în depozite
fibrinoase sau în colecţii purulente nu sunt influenţaţi de antibiotice. Acestea fie că
nu pot ajunge la ei sau chiar dacă ajung, doza este prea mică şi nu poate avea
influenţă asupra lor datorită existenţei unor inhibitori sau inactivatori ai
antibioticelor.
De asemenea pH-ul mediului poate fi neprielnic medicamentelor. Astfel
Cefalosporinele,Cloramfenicolul Rifampicina, Neoxazolul, Sulfametinul sunt
active la un pH neutru. Pentru alcanizarea urinii se foloseşte bicarbonat de sodiu
4-10 gr / zi şi citrat de sodiu 2-4 gr/ zi.
Când germenul este bine cunoscut tratamentul va începe cu un singur
antibiotic, de preferinţă cel mai activ cu efect bactericid şi cu sfera de acţiune cea
mai îngustă, cu acţiune directă asupra agentului patogen cauzal. În infecţia urinară
există posibilitatea de infecţii succesive şi de suprainfectări cu diverşi germeni,
dacă în cursul tratamentului cu antibiotice sau cu chimioterapice, cauzele
favorizante nu au fost suprimate.
La bolnavii cu sonde vezicale sau ureterale, nefrostomii, căile excretoare
fiind în legătură cu exteriorul se produc schimbări ale germenilor patogeni se
întâlnesc la aceşti bolnavi succesiv infecţia colibacilară, apoi infecţie cu proteus,
pioceanic, Klebsiella. De aceea, infecţiile urinare prezintă greutăţi mari pentru
sterilizarea focarelor şi frecvent aceste infecţii au o evoluţie prelungită, cronică cu
perioade de ameliorări şi agravare devenind până la sfârşit rezistente la antibiotice
şi chimioterapie. Este necesar ca în cursul tratamentului să se repete uroculturile,
să se testeze sensibilitatea germenilor şi să se utilizeze antibioticele cu sferă
îngustă de acţiune. Tratamentul cu antibiotice şi chimioterapie în cistita acută până
la cunoaşterea rezultatului uroculturii. În asemenea cazuri, tratamentul
medicamentos antimicrobian nu poate fi decât empiric, în practică există situaţii în
care urgenţa şi gravitatea cazului pot justifica iniţierea unui tratament empiric până
la primirea rezultatelor de laborator.
Hiperleucocitoza cu polinucleoză indică, de multe ori infecţii cu germeni
piogeni care pot fi eventual sensibili la penicilină, eritromicină şi oleandomicină.
Leucopeniile cu formule leucocitare normale pot indica o infecţie cu
germeni gram- negativi, care ar putea fi sensibili la streptomicină, tetraciclină,
cloramfenicol, negram, nitrofurantoin.
Tratamentul va fi început cu antibiotice cu sferă largă de acţiune sau cu
asocieri de antibiotice, sperând ca unul dintre ele să aibă acţiune asupra

19
germenului, se vor prefera antibiotice neutilizate încă de bolnav până la acea dată.
Dozele vor fi mari sau maxime de la început şi urmărind bolnavul 24-36 ore se
poate trage o concluzie asupra eficacităţii tratamentului.
Tratamentul profilactic constă în asanarea tuturor focarelor de
infecţie ,intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea obstacolelor care provoacă
staza urinară, tratamentul bolii cauzale.

CAPITOLUL III
NOŢIUNI DE NURSING

1. Definiţie:

Nursing-ul (după O.M.S.) este o parte importantă a sistemului de

îngrijire a sănătăţii care cuprinde:
a. Promovarea sănătăţii
b. Prevenirea îmbolnăvirilor
c. Îngrijirea persoanelor bolnave ( fizic, psihic, mental) de toate vârstele, în toate
unităţile sanitare, în comunităţi şi în toate formele de asistenţe sociale.

20
 Nursing-ul (după Virginia Henderson):
„ Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre
recuperare sau sănătate, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova
sănătatea sau recuperarea cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau
cunoaşterea necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi
poarte de grijă singur cât mai curând posibil.”
Nursa este o persoană care a parcurs un program complet de formare
profesională, capabilă să practice cu profesionalism nursingul, care acceptă
responsabilităţile şi exercită autoritatea necesară în acordarea directă a
îngrijirilor, având răspunderea îngrijirilor pe care le acordă şi nu execută nici o
altă procedură pentru care nu este calificată.
Asistenta este „ cheia” echipei, responsabilităţile asistentei medicale sunt:
a. Promovarea sănătăţii
b. Prevenirea îmbolnăvirilor
c. Restaurarea sănătăţii
d. Înlăturarea suferinţei
NURSING-UL este o artă, dar şi o ştiinţă ce necesită înţelegerea şi
aplicarea cunoştinţelor specifice disciplinei. Este o acţiune a omului pentru om
de acea presupune o mare responsabilitate a aceluia care o practică, deoarece
acţionează pentru o persoană care este afectată nu numai fizic ci şi psihic şi
social.
„ Unde există dreptul de-a vorbi există şi responsabilitatea de-a asculta.”
„ Unde există probleme, există posibilitatea de-a avea sau a găsi soluţii.”
„ Unde sunt persoane care plâng, există oameni care le pot şterge
lacrimile.”
Nursingul este un serviciu care ajută oamenii ca indivizi, familii sau
colectivităţi să obţină o stare de sănătate, susţine oameni când se află într-o
perioadă de boală sau când sănătatea le este precară, sporeşte abilitatea
individului pentru a învinge efectele de boală şi neputinţei.
Practica nursingului include:
- sesizarea sănătăţii oamenilor, problemele lor de sănătate şi resursele ce le au
pentru a le învinge.
- deciderea; se decide ce fel de ajutor este necesar precum şi referirea acestuia la
alte surse de specialitate la nevoie.
- planificarea; prevede acordarea şi evaluarea programelor nursing.
- învăţarea tuturor despre sănătate şi stilul de viaţă pentru a câştiga experienţa
şi îndemnarea în păstrarea propriei sănătăţi.

21
2.Rolul nursei

Rolul esenţial (după V.H) constă în ajutorarea persoanelor bolnave sau

sănătoase să-şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea sau să-l asiste în ultimele
sale clipe prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi
avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.
Ea trebuie să-şi îndeplinească aceste sarcini astfel încât pacientul să-şi
recâştige independenţa cât mai curând posibil.
Rolul nursei (după O.M:S) este să asiste indivizi, familii, grupuri să
optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, mentale şi sociale afectate
semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate.

3. Funcţiile nursei

Sunt de natură:
- independentă
- dependentă
- interdependentă
Alte funcţii ale nursei sunt: profesionale, educative, de cercetare
economice, gestionare
Funcţia de natură independentă se referă la îngrijirea bolnavului,
stabilirea unei relaţii de încredere între asistentă- bolnav-familie, precum şi de
transmitere a informaţilor, toate făcându-se din proprie iniţiativă, fie temporar,
fie definitiv.
Funcţia de natură dependentă are în vedere asistenta-medicală, asistenta
observă modificări în comportamentul bolnavului, evoluţia bolii, le transmite
medicului, aplică tratamentul recomandat întocmai de spusele medicului pentru
toţi bolnavii în mod egal.
Funcţia de natură independentă se referă la colaborarea cu alţi
profesionişti din domeniul sanitar, schimb de experienţă, participarea la activităţi
interdisciplinare.
Funcţia specială a nursei este de a asista individul bolnav/sănătos în a fii
capabil de activităţii ce contribuie la sănătate sau însănătoşire pe care le-ar face
fără ajutor dacă ar avea puterea necesară, voinţa sau cunoştinţele.
Atribuţiile asistentei:

22
1.Asigurarea şi organizarea nursingului în practică include:
- identificarea nevoilor
- stabilirea nevoilor
- planificarea şi acordarea îngrijirilor de nursing
- documentare
- aplicare

2.Educarea pacienţilor şi a personalului de îngrijire:

- evaluarea cunoştinţelor
- furnizarea informaţiilor la nivel corespunzător
- participarea la campanii privind educaţia pentru sănătate şi evaluarea
rezultatelor
- acţionarea ca un conducător în cadrul echipei
- colaborator
- să se implice activ în planificarea problemelor şi stabilirea priorităţilor
- aplicarea standardelor culturale, etice şi profesionale.

3.Calităţile unei bune nurse sunt:

- bună profesionistă, hotărâtă să acţioneze cu promtitudine răbdare calm,
înţelegere în orice situaţie, să ia decizii rapide, să păstreze secretele
profesionale, să aibă rezistenţă fizică şi psihică, conştiincioasă, curată,
ordonată.

4. Cadrul conceptual al îngrijirilor.

1. Conceptul despre om (după V.H.)

a. Cunoaşterea fiinţei umane în globalitatea sa
b. Cunoaşterea fundamentală a omului
c. Se bazează pe: - înţelegerea fiinţei umane
- alcătuirea strategiei practice.
,,Individul este o entitate bio-psiho- socială formând un tot unitar.”
El are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care si le
satisface dacă se simte bine, el tinde spre autonomie in satisfacerea necesităţilor
sale.
2. Conceptul privind sănătatea (după O.M.S.):
„Sănătatea este o stare de bine fizic, mintal şi social ce nu constă numai în
absenţa bolii sau infirmităţii.”

23
3. Conceptul despre boală:
„Boala este ruperea echilibrului armoniei, un semnal tras prin suferinţa fizică,
psihică, o dificultate, o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.”
Modelul conceptului al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14
nevoi fundamentale ale omului.
Enumerarea celor 14 nevoi:
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata.
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
7. Nevoia de a păstra temperatura corpului în limite normale
8. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre
9. Nevoia de a evita pericolele
10. Nevoia de a comunica
11. Nevoia de a practica religia
12. Nevoia de a se recreea
13. Nevoia de a se realiza
14. Nevoia de a învăţa

4.Elementele pozitive în practica medicală

1.Optimizarea îngrijirilor
2. Fixarea motivaţiei actului medical.
3. Formarea continuă.
4. Aplicarea planului de îngrijire.
5. Crearea profesionalismului în sistemul de valori.

5.Procesul de îngrijire.

Este o metodă organizată si sistematică care permite acordarea îngrijirilor

individualizat. Aplicarea conceptului V.H. în procesul de îngrijire uşurează
identificarea nevoilor pacientului şi găsirea surselor de dificultate care împiedică
satisfacerea nevoilor. Permite satisfacerea intervenţiilor capabile să reducă
sursele de dificultate în scopul de a ajuta persoana de a-şi recăpăta autonomia.

24
 Procesul de îngrijire cuprinde următoarele etape:
- culegerea datelor
- analiza şi interpretarea datelor-diagnosticului de îngrijire.
- planificarea îngrijirilor- obiective.
- realizarea intervenţiilor-aplicarea în practică
- evaluarea
1.Culegerea datelor este un proces care ne permite o inventariere a datelor
privind pacientul în globalitatea sa, date despre suferinţa lui, neputinţele lui,
obiceiurile lui, starea de sănătate.
Tipuri de date culese:
- date personale
- date sociale
- date medicale
Modalităţi de culegere a datelor:
- prin dialog direct cu pacientul
- prin dialog direct cu aparţinătorii
- prin consultarea documentelor ce însoţesc pacientul
- observarea pacientului
2.Analiza şi interpretarea datelor presupune un examen al datelor şi clasificarea
lor şi conduce asistenta la stabilirea diagnosticului de îngrijire precum şi nevoia
nesatisfăcută, dar şi sursa de dificultate.
Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă dar precisă care descrie
răspunsul persoanei la o problemă de sănătate.
Componente:
a. Problema de dependenţă
b. Cauza sau sursa de dificultate
c. Semne şi simptome
Există trei tipuri de diagnostic:
- actual – manifestările de dependenţă sunt prezente
- potenţial - când problema poate surveni
- posibil – când prezenţa problemei nu este certă.
3.Planificarea îngrijirilor constă în stabilirea unui plan de intervenţie,
prevederea etapelor de intervenţie şi a mijloacelor de desfăşurare, precum şi
precauţiile ce trebuie luate.
Planul cuprinde două componente:
a. obiectivele de îngrijire
b. intervenţiile

25
Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
1. Cine face acţiunea?
2. Ce se poate face pentru pacient?
3.Cum se face acţiunea?
4. Când se face acţiunea?
6. În ce măsură se face acţiunea?
Intervenţia permite asistentei să determine modul de a acţiona pentru1 a
corecta problema de dependenţă a pacientului.
Intervenţiile trebuie să fie: novatoare, personalizate, observabile,
măsurabile.
4.Aplicarea în practică se efectuează prin intervenţii autonome şi intervenţii
delegate. Scopul este de a ajuta pacientul să-şi menţină sau să-şi recapete
independenţa, aici fiind implicaţii pacientul, asistenta, echipa şi familia.
Pacientul execută acţiunile planificate pentru el în funcţie de resursele proprii.
Asistenta supraveghează acţiunile planificate, încurajează pacientul, îl
informează, îl ajută şi manifestă empatie faţă de el. Echipa de îngrijire asigură
complectarea şi eficacitatea îngrijirilor profesionale. Fiecare plan de îngrijire se
va complecta cu intervenţii, elemente de supravegheat, reacţia la medicamente,
funcţiile vitale, intervenţiile cu rol delegat ce decurg din prescripţiile medicale.
5.Evaluarea îngrijirilor constă în a aduce o apreciere asupra progresului
participantului în raport cu intervenţiile asistente, este condiţia absolută a
calităţilor îngrijirilor, evaluarea făcându-se cu regularitate şi la diverse intervale.
Se evaluează rezultatul obţinut sau schimbarea, satisfacerea pacientului
însuşi, autoevaluarea.
Evaluarea se face pornind de la un punct de referinţă care este de fapt
punctul de îngrijire. Persoanele care evaluează trebuie să înregistreze observaţii,
să indice data şi să se semneze. Procesul de îngrijire este un proces clinic şi
permanent înnoit.

Importanţa procesului de îngrijire:

a. Ajută la asigurarea calităţii în îngrijirea pacientului.
b. Ajută la îmbunătăţirea calităţii în îngrijirea pacientului
c. Aduce avantaje asistentei medicale în posibilitatea de încredere în satisfacţiile
muncii, în dezvoltarea în plan profesional şi atingerea unor standarde pe plan
profesional şi atingerea unor standarde în practica de nursing.
d. Aduce avantaje pacientului prin faptul că îi dă posibilitatea de-a participa la
propria îngrijire.

26
6.Noţiuni generale despre boală.
„ A vindeca sau cel puţin a uşura suferinţa a fost din totdeauna scopul practicilor
medicale. De aceea în etapa actuală prevenirea bolilor este idealul spre care
tinde medicina.”
Un organism viu poate fi definit ca un sistem complex de organe şi
sisteme în echilibru dinamic. Toate componentele acestui sistem complex sunt în
activitate echilibrată, în sensul că uneori domină funcţia unuia dintre sisteme,
alteori a alteia.
Coordonarea funcţiilor si adaptarea organismului la mediu sunt asigurate
de sistemul nervos .Nivelul funcţiilor organismului se modifică în urma reacţiilor
de adaptare,
Echilibrul biologic dintre organism şi mediu, cu posibilitatea manifestării
reacţiilor de adaptare a organismului se numeşte stare de sănătate.
Modificările acestui echilibru biologic sub influenţa unor factori interni
sau externi cu limitarea capacităţii de adaptare a organismului la mediu se
numeşte stare de boală.
Boala este un proces complex , dinamic la care i-a parte întregul
organism, ca rezultat al corelaţilor care se stabilesc între mediul intern şi mediul
extern, pe de o parte şi dintre organism ( ca un tot unitar) şi diferitele sale
componente pe de altă parte.
Factorii care strică echilibrul dintre organism şi mediu se numeşte cauză
patogenă, iar efectul său se numeşte stare patologică. Boala este deci o stare
patologică.
7.Princiiple de bază a îngrijirii persoanei sănătoase / bolnave de Virginia
Henderson sunt:
a. Să ajuţi bolnavul să respire.
b. Să ajuţi bolnavul să mănânce şi să bea.
c. Să ajuţi bolnavul să elimine.
d. Să ajuţi bolnavul să păstreze o bună postură când se plimbă, să-l ajuţi să-şi
schimbe poziţia.
e. Să ajuţi bolnavul să se odihnească şi să doarmă.
f. Să ajuţi bolnavul să-şi aleagă îmbrăcămintea, să se îmbrace şi să se dezbrace.
g. Să ajuţi bolnavul să-şi păstreze temperatura în limite normale.
h. Să ajuţi bolnavul să-şi păstreze corpul curat, îngrijit, să aibe protejate
tegumentele.
i. Să ajuţi bolnavul să evite pericolele din mediul înconjurător, să fie protejaţi
ceilalţi de orice pericol din partea pacientului, cum ar fi infecţia sau violenţa.

27
 j. Să ajuţi bolnavul să comunice cu alţii, să-şi exprime nevoile şi să-şi
exteriorizeze sentimentele.
k. Să ajuţi bolnavul să-şi practice religia conform conceptului propriu privind
ceea ce este drept şi nedrept.
l. Să ajuţi bolnavul în muncă sau operaţii productive.
m. Să ajuţi bolnavul în activităţi recreative.
n. Să ajuţi bolnavul să înveţe.
Componentele de bază ale îngrijirii sunt:
I. Să ajuţi bolnavul să respire: viaţa depinde de schimbul de gaze, calitatea
sănătăţii fiind afectată de caracterul respiraţiei, observaţia directă şi exactă a
respiraţiei de către o asistentă fiind importantă.
Asistenta trebuie să sesizeze rapid orice semn de obstrucţie a căilor respiratorii şi
să intervină rapid în unele circumstanţe, să introducă canule, să folosească
aparatele de aspiraţie sau drenajul postural.
Ca stop respirator trebuie învăţat care sunt cauzele acestuia, cum pot fi depăşite şi
dacă este posibil, cum îl poate preveni.
Asistenta pregăteşte împreună cu medicul un program al educării bolnavilor. Orice
asistentă trebuie să fie capabilă să facă respiraţie artificială si resuscitarea funcţiei
cardiace pentru salvarea vieţii, să manipuleze respiratorul, să explice bolnavului
construcţia aparatului şi principiile de funcţionare.
Poluarea atmosferei este o problemă majoră a ţărilor industriale. Asistente şi restul
personalului de sănătate trebuie să acţioneze în cadrul sau măcar să iniţieze
programe pentru controlul poluării, să fie preocupate de temperatura şi umiditatea
relativă a mediului înconjurător, de prezenţa factorilor iritanţi sau a mirosurilor
neplăcute. Dacă aerul condiţionat nu este posibil, se poate asigura un mediu
sănătos şi plăcut prin ventilaţie şi curăţenie.
II. Să ajuţi bolnavul să mănânce şi să bea: o asistentă care se află alături de
pacient ziua şi noaptea îl poate încuraja cel mai bine să mănânce şi să bea, notând
ce îi place, observând dacă nu se alimentează cum se cuvine, dând sfaturi privind
nevoile alimentare.
Educaţia în domeniul sănătăţii nu are succes decât dacă ţine cont de nivelul social
şi cultural al familiei. Ca educaţia să fie eficace, asistenta trebuie să cunoască
obiceiurile alimentare ale bolnavilor, gusturile lor, alimentele prescrise în unele
afecţiuni, să aibă cunoştinţele de psihologie alimentară, să înţeleagă importanţa
lor. Majoritatea asistentelor competente pot fi în măsură să asigure bolnavilor
alimente bine preparate spre a reduce administrarea alimentelor pe altă cale decât
cea orală.

28
 Dacă bolnavul este pregătit pentru a mânca aşa cum obişnuieşte, dacă
fizic se simte combatabil, dacă nu este stăpânit de stresul emoţional şi dacă
preparatele au un aspect estetic, va mânca mai bine decât în cazurile când nu sunt
îndeplinite aceste condiţii. A asigura aceste condiţii reprezintă o parte din nursing.
Se ţine cont de faptul că psihic este dificil să fi alimentat sau să alimentezi pe cel
bolnav sau handicapat. Acest lucru nu trebuie făcut fără plăcere şi mai ales
bolnavul să nu permită această neplăcere, caz în care va înghiţi mâncarea pentru a
termina cât mai repede, mâncând mai puţin decât are nevoie sau doreşte. Bolnavul
trebuie să stea confortabil, trebuie încurajat să-şi câştige cât mai repede
independenţa.
Indiferent de modul de alimentare, asistenta trebuie să ţină cont de
apetitul sau prescripţiile medicale necesare pentru modificarea dietei, pentru
alimentare pe o altă cale decât cea orală sau pentru renunţarea la acest tip de
alimentaţie, se bazează pe observaţiile şi informaţiile date de asistentă. Ea trebuie
să ştie să pregătească lichide nutritive care să satisfacă nevoile bolnavului de orice
vârstă şi nu să găsească aceste alimente. Înainte ca bolnavul să părăsească spitalul,
personalul trebuie să afle dacă condiţiile sale de acasă îi permit să se alimenteze
adecvat.
III Să ajuţi bolnavul să elimine: asistenta trebuie să cunoască toate căile de
eliminare, varietăţile normale ale frecvenţei şi cantităţii eliminării renale sau
digestive, să ştie ceea ce este normal în ce priveşte transpiraţia, să fie capabilă să
judece funcţia de eliminare prin caracterele produselor de secreţie, să judece după
miros ţi aspect produsele de secreţie pentru a înştiinţa medicul. Îngrijirile de bază
cuprind şi recoltarea şi pregătirea eşantioanelor de dejecţii, dacă este prescris un
examen de laborator de către medic.
Intimitatea şi confortul fizic în timpul defecării şi micţionării trebuie asigurat
conform vârstei şi tradiţiei. Bolnavul va fi încurajat să aibă poziţie fiziologică
pentru a favoriza o eliminare normală. Scaunele rurale transformate pot fi folosite
în locul bazinetului în pat, când este posibil. Cel mai bine este dacă starea
bolnavului permite ducerea la toaletă.
La bolnavii care transpiră abundent, se are în vedere îngrijirea
tegumentelor pentru a li se asigura confortul, prevenirea mirosului neplăcut şi
pericolul de frison. Înlăturarea promptă a dejecţiilor şi curăţirea recipientelor ce le-
au conţinut, sunt importante la fel aerul condiţionat, dezinfectarea şi deodorantele.
Asistenta poate fi agentul principal în efectuarea unui program de educaţie în
legătură cu aceasta.

29
IV. Să ajuţi bolnavul să păstreze o bună postură: Când se plimbă, când stă sau este
culcat, sa-l ajuţi să-şi schimbe poziţia: mecanica capului în nursing este
importantă.
Asistenta specializată, ortopedul, fizioterapeutul au accentul important
protejării poziţiei prin utilizarea metodelor propice de lucrul pentru schimbarea
sau ridicarea pacientului ca şi prevenirea deformărilor la bolnav şi proasta
funcţionare a organelor în timpul bolii.
Comportamentul şi atitudinea unei persoane privind viaţa se reflectă în
alura sa. Asistenta de psihiatrie sesizează prompt orice modificare care indică
dacă bolnavul este pe cale să se vindece sau nu. Asistenta trebuie să cunoască cum
trebuie aşezat corpul omenesc pentru a asigura o repartiţie corectă a greutăţii şi o
aliniere corectă, indiferent de poziţia utilizată să fie capabil să înveţe pe alţii cum
să o ajute pentru a schimba poziţia bolnavilor, să ajute bolnavul să-şi obţină
independenţa neuromotorie, atunci când acesta este posibil.
Este responsabilitatea asistentei să supravegheze dacă un pacient nu
rămâne mult timp în aceeaşi poziţie, să prevină escarele la bolnavii imobilizaţi
prin modificarea frecventă a poziţiei şi curăţeniei. Când asistenta beneficiază de
colaborarea unui fizioterapeut în problemele de biomecanică, sarcina este uşurată,
putând iniţia un program pe care asistenta îl urmăreşte. La ieşirea din spital
asistenta se convinge dacă bolnavul se poare mobiliza în măsura necesară la
domiciliu.
V. Să ajuţi bolnavul să se odihnească şi să doarmă: repausul şi somnul depind de
relaxarea musculară. Asistenta cu cunoştinţele de biomecanică are competenţa să
ajute bolnavul să se odihnească.
Recurgerea exagerată la somnifere denotă incapacitatea individului de a-
şi stăpâni şi domina stresul sau tensiunea. Asistenta va trebui să-şi înveţe bolnavii
cum să-şi rezolve o problemă. Utilizarea hipnoticelor sau narcoticelor în timpul
îmbolnăvirilor poate reprezenta cauza dependenţei la medicamente
Asistenta poate din proprie iniţiativă să ajute bolnavul să-şi reducă nevoia
de droguri. Muzica produce somn, lectura bine aleasă, contactul cu o altă persoană
poate fi confortabilă. Prezenţa asistentei în cameră în momentul culcării, căldura
unui contact uman, poate contribui la diminuarea tensiunii nervoase, după plecarea
vizitatorilor.
VI. Să ajuţi bolnavul să-şi aleagă îmbrăcămintea, să se îmbrace şi să se dezbrace:
Sociologii şi psihologii au studiat efectele psihologice şi caracteristicile
care determină ca îmbrăcămintea să ne protejeze de frig sau căldură. Îngrijirile de
bază cuprind ajutorul dat pacientului a-şi alege îmbrăcămintea care i se oferă, să-l

30
 ajute să o folosească. Psihiatrii consideră ca un semn de sănătate interesul
bolnavilor pentru îmbrăcăminte.
Îmbrăcămintea poate influenţa sentimentul de demnitate şi autorespect al
bolnavului. Asistenta poate lăsa o anumită libertate bolnavului în a se îmbrăca,
chiar încurajându-l în puterea îmbrăcăminţii care îl stimulează şi învăţându-l să-şi
câştige independenţa, îmbrăcarea şi dezbrăcarea făcând parte din programul de
recuperare.
V. Să ajuţi bolnavul să-şi menţină temperatura în limite normale:
-temperatura corpului omenesc este menţinută în limitele normale prin climatizarea
aerului ambiant şi portul îmbrăcăminţii adecvate.
Bolnavul se află la buna dispoziţie a acelui ce asigură condiţiile mediului înconjurător
şi poate suferii pe plan psihologic sau fiziologic dacă o cameră este friguroasă, umedă,
prea încălzită sau prezintă curenţi de aer. Îngrijirile de bază includ păstrarea unei
temperaturi normale în cameră conform termometrului. Asistenta trebuie să cunoască
principiile fiziologice ale producerii şi pierderii de căldură şi să fie capabilă să recurgă
la unul dintre acestea, prin modificarea temperaturii, gradului de umiditate, circulaţia
aerului. Asistenta trebui să fie capabilă să sugereze sau să recurgă la diferite sisteme de
îmbăiere, împachetarea sau alte aplicaţii pentru creşterea sau reducerea temperaturii
corpului.
VIII. Să ajuţi bolnavul să-şi păstreze corpul curat, îngrijit, să aibă protejate
tegumentele: curăţenia ca şi îmbrăcămintea, poate fi discutată din punct de vedere
psihologic şi fiziologic. Când imobilizarea la pat este prescrisă după naştere,
toaletă la pat este punctul cheie în îngrijirile de bază. Asistenta poate îmbăia o
persoană bolnavă, să o spele pe dinţi, să-i perie părul, să-i cureţe unghiile.
Fiecare pacient trebuie să beneficieze de condiţiile şi articolele necesare
pentru îngrijirea părului, unghiilor, nasului, gurii şi dinţilor. Nu toţi indivizii au
aceeaşi concepţie privind curăţenia. Frecvenţa toaletei generale este stabilită în
funcţie de nevoile somatice şi dorinţele bolnavului. Toaleta va fi efectuată atât de
frecvent încât să-i asigure bolnavului o înfăţişare curată, să prevină orice mirosuri
dezagreabile sau orice formă de iritare a pielii. Cei mai mulţi bolnavi pot beneficia
de o baie cu apă curentă în cadă sau duş.
Când toaleta se efectuează în pat, se vor înmuia mâinile şi picioarele şi se
vor limpezi bine pentru a îndepărta săpunul sau şamponul. Părul trebuie bine
periat cel puţin o dată pe zi şi aranjat conform gustului bolnavului. Dacă boala,
lipsa de putere sau starea mentală sunt cauzele neglijenţei, asistenta va trebui să-şi
dubleze eforturile pentru ai veni în ajutor. Este esenţial că toate asistentele să fie
capabile să spele eficient gura şi dinţii bolnavului, indiferent de starea lui de

31
conştiinţă. Crustele formate în nas vor trebui îndepărtate de asistentă cu tamponul
de vată înmuiat în apă sau unguent. Asistenta trebuie să fie în măsură de a da
sfaturi privind alegerea cosmeticelor, efectuarea unor proceduri de acest gen, să
aprecieze înfăţişarea din punct de vedere psihologic.
IX. Să ajuţi bolnavul să evite pericolele din mediul înconjurător: să fie protejaţi
ceilalţi de orice pericol din partea pacientului, cum ar fi infecţia sau violenţa, o
persoană sănătoasă are liberul control asupra mediului înconjurător şi se poate
îndepărta dacă socoteşte că devine periculos, boala îl poate priva de această
libertate. Sunt persoane delicate ce trăiesc într-un mediu protector, ce nu vor
accepta cu bucurie orice formă de coabitare în comun. Cu cât asistenta va cunoaşte
mai bine pericolele reale şi cele care se cred că există conform unor tradiţii sau
credinţe, cu atât va fi în măsură se le prevină şi să le controleze iar în caz de
nevoie să dea explicaţii care să liniştească bolnavul.
La persoanele cu delir sau psihopate problema protecţiei devine majoră:
prevenirea suicidului, protejarea bolnavului, prevenirea lezării celor din jur.
Asistenta vede în aprovizionare: păstrarea medicamentelor şi cooperarea
cu alţi membri a echipei modul de a controla infecţiile. În multe ţări, asistenta
iniţiază punerea în aplicare şi stabileşte măsurile de sănătate şi procesul de
sterilizare, cea ce asigură tuturor celor ce înconjoară bolnavul şi îl servesc,
înlăturarea pericolului de infectare.
Îngrijirile de bază trebuie să ofere fiecărui pacient o protecţie optimă.
Spălarea pe mâini a asistentei, utilizarea măştii, mănuşilor, halatului, material
dezinfectant, steril sunt aspecte ale protecţiei pacientului. Materialul steril de unică
folosinţă oferă o mai mare siguranţă.
X. Să ajuţi bolnavul să comunice cu alţii, să-şi exprime nevoile şi să-şi
exteriorizeze sentimentele: un rol mai dificil de interpretat pentru asistentă este
acela de-a ajuta bolnavul să înţeleagă, să modifice condiţiile care l-au făcut să se
îmbolnăvească şi să a accepte pe cele care nu pot fi schimbate.
Separarea de prieteni, de familie, frica de modificare a relaţiilor
interpersonale, fac să crească suferinţa bolnavului. Cu cât asistenta înţelege acesta,
ia atrage pacientul şi familia sa, să aibă încredere în ea şi e capabilă să-l ajute să
depăşească unele efecte psihologice ale îmbolnăviri.
În evaluarea stării bolnavului, medicul se bazează pe descrierea stării lui de
către asistentă. Când aceasta acţionează ca un intermediar pentru comunicare între
bolnavi şi medic, acest aspect este important în cadrul îngrijirilor de bază.
XI. Să ajuţi bolnavul să-şi practice religia conform conceptului propriu privind
cea ce este drept şi nedrept: de secole, îngrijirea bolnavului, fără diferenţă de rasă,

32
credinţa sau culoare face parte din codul de etică medicală. Obiectivitatea şi
caracterul confidenţial al documentelor medicale este în beneficiul celor interesaţi.
Marile instituţii beneficiază de servicii aduse de preoţi pentru a răspunde
nevoile spirituale ale bolnavilor. Dacă practica religioasă este importantă pentru
starea de bine a unei persoane sănătoase, este şi mai importantă când acesta se
îmbolnăveşte. Trebuie ajutat să aibă un spaţiu unde să-şi efectueze practicile
religioase, să i se asigure primirea împărtăşaniei, dacă religia i-o impune.
XII. Să ajuţi bolnavul în muncă sau ocupaţi productive: o zi normală pentru cei
mai mulţi presupune să facă ceva cu un rezultat productiv. Asistenta care ajută
bolnavul să-şi facă un plan pentru fiecare zi, poate încuraja orice activitate ce îl
interesează şi să-l ajute în efectuarea lui. Judecata în interpretarea nevoilor
bolnavului este esenţială. Asistenta trebuie să recunoască semnele de interes
manifestate de bolnav pentru o activitate şi dacă ea posedă interes, experienţă şi
deprinderile necesare, va şti să ofere bolnavului ocazia de a se face util.
Recuperarea cuprinde reîntoarcerea la o slujbă productivă şi cu cât
perioada de inactivitate va fi mai scurtă, cu atât recuperarea va fi mai facilă.
Asistenta nu trebuie să piardă din vedere importanţa de a ajuta bolnavul să-şi
păstreze sau să-şi recâştige independenţa tuturor funcţiilor corporale
XIII. Să ajuţi pacientul în activităţi recreative: recreerea sau jocul sunt activităţi
întreprinse pentru plăcere. Adesea îmbolnăvirea nu permite victimei sale o
varietate de ocazii de a se recreea. A se plimba, a citi, reprezintă o îndeletnicire
uşor de realizat. Ziarele cotidiene şi săptămânale îl ajută sa tina legătura cu lumea.
Muzica şi teatrul sunt din ce în ce mai des oferite bolnavului şi reţeaua TV şi
radioul. Camerele speciale pentru şedere, pentru recreerea atrag pacienţii si i
favorizează viaţa socială a acestuia.
Puţine asistente sunt pregătite pentru a organiza programe recreative. Ele
pot colabora cu specialişti în terapie ocupaţională, Dacă aceştia fac parte din
personalul permanent.
XIV. Să ajuţi bolnavul să înveţe: boala şi infirmitatea pot fi congenitale, dar adesea
sunt rezultatul unui regim nesănătos ce poate fi datorat unor cauze individuale,
economice. Boala apare datorită necunoaşterii unor mijloace de prevenire şi
tratament şi de aceea nu le respectă. În aceste situaţii, prevenirea şi tratarea bolii
de care suferă depinde de reeducarea acestora. Reeducarea şi recuperarea
reprezintă dovada abilităţii experţilor.
Funcţia asistentei este de a ajuta bolnavii să înveţe căile de promovare a
sănătăţii şi vindecării . Ea poate face ca experienţa bolnavului în ceea ce priveşte
boala şi oportunitatea de a învăţa să fie maximă. Scopul este restaurarea

33
independenţei bolnavului, dacă este posibil, să-l ajute să trăiască cât se poate de
eficient, să accepte sfârşitul inevitabil pentru a putea spune că: „a murit uşor”
8.Teoria lui Maslow
Afirmă că motivaţia umană corespunde unei clasificări care cuprinde cinci clase
de nevoi fundamentale comune tuturor indivizilor , definite astfel:
a. nevoi fiziologice
b. nevoi de securitate (siguranţa)
c. nevoi de apartenenţă
d. nevoia de stimă
e. nevoia de depăşire.
Aceste nevoi se ierarhizează proporţional cu preponderenţă în sânul
persoanei. Nevoile situate la baza piramidei reprezintă motivaţia dinaintea unui
minim de satisfacţie. Fiind satisfăcute nevoile primare, a apărut condiţia pentru a-
şi satisface nevoile secundare.
Intensitatea nevoilor variază după individ şi contextul care influenţează
satisfacerea nevoilor, fiecare antrenând o eliberare de energie obligatorie pentru
realizarea celorlalte. O persoană care a utilizat toată energia pentru a încerca să
răspundă unei nevoi nesatisfăcute nu mai găseşte cadrul în care celelalte tind să
devină secundare. Dacă una dintre nevoi nu poate fi satisfăcută, toate celelalte tind
să devină secundare. Fiecare individ exprimă şi răspunde diferit nevoilor sale
pentru obţinerea unui echilibru de viaţă satisfăcut urmărind personalitatea şi
cultura sa.
Nevoi fiziologice:

La baza unui minim de satisfacţie stau nevoile fiziologice.

- a respira reprezintă asigurarea schimburilor gazoase, esenţialul funcţionării
organismului fiind influenţată de poziţia corpului, vârsta, mediul înconjurător,
emoţie, frică, cultură, sport.
- a bea şi a mânca: asigură necesităţile plastice şi energetice ale organismului,
bolnavul satisfăcând parţial această nevoie.
- a elimina: scaunul, urina, transpiraţia asigură eliminarea dejecţiilor din
organism, frecvenţa, calitatea şi cantitatea fiind influenţate de alimentaţie, lichide,
activitate, vârstă, obiceiuri, bolnavul satisface această nevoie
- a se mişca: asigură independenţa fizică, e un bun mijloc de comunicare cu
ceilalţi factori. Reprezintă o necesitate psihică şi este refluxul educaţiei şi poziţiei
sociale, fiind influenţată de constituţia fizică, activitatea individului. Bolnavul
satisface această nevoie.

34
 - a se odihni, a dormi: toată activitatea fizică sau mentală antrenează o oboseală
fizică, o tensiune variată în funcţie de perioadele de repaus, activitate şi somn.
Este necesară găsirea unui echilibru intre timpul de activitate şi somn. Calitatea
somnului depinde de stadiul fizic şi mental al individului, emoţii, muncă.
- a se îmbrăca şi a se simţi bine fiziologic: îmbrăcămintea este protectoare
aleasă în funcţie de condiţiile climaterice şi menţine temperatura corpului, având
semnificaţie socială şi depinzând de personalitate, religie, modă. Bolnavul
satisface această nevoie.
- nevoie de igienă: răspunde nevoii de a fii curat, pentru sentimentul de a te simţi
bine, o bună apariţie, o bună inserţie socială, evitarea mirosurilor dezagreabile,
prevenirea infecţiilor şi cariilor dentare, păstrarea integrităţii corpului.

Nevoia de securitate:

Este importantă satisfacerea nevoilor de securitate şi încredere în sine. Sunt

cuprinse nevoile de a se proteja, a menţine integritatea fizică, fiziologică şi
psihologică, a trăi într-o lume sigură, în care regulile de interacţiune între persoane
sunt cunoscute. Nevoile de securitate devin dominante în cadrul unor situaţii
critice: boli, pericol iminent, anxietate. Aceste nevoi sunt parţial satisfăcute.

Nevoia de apartenenţă:

Oricare individ când nu este dominat de nevoi fiziologice sau de securitate simte
nevoia de a se simţi iubit şi acceptat de alţii, de-a fi participant şi membru dorit de
un grup. Această participare dă senzaţia de a fi activ şi necesar.

Nevoia de stimă

Nu este satisfăcută datorită dominantei nevoilor de securitate. Sunt

cuprinse; realizarea, recunoştinţa, independenţa, speranţa, stima de sine, nevoia de
a se simţi util şi valoros.
Nesatisfacerea acestor nevoi antrenează un grad de decompensare fizică,
compensată de individ prin diferite mecanisme, care se traduc prin comportamente
de agresivitate excesivă, de retragere în sine refuz de comunicare, apatie,
moleşeală, lipsă de dorinţă, depresie, de protecţie a propriilor reacţii asupra altuia.

Nevoile de depăşire:

35
 Sunt condiţionate de credinţă şi maturitate, intelectualitate a lua cunoştinţa
de potenţialul sau de a şi-l dezvolta, îmbunătăţirea cunoştinţelor, creativitatea,
capacitatea de a percepe realitatea, diminuarea rigidităţii, deschiderea spiritului
spre tot ce este nou, îmbunătăţirea valorilor, satisfacţie pe plan spiritual şi
fiziologic.
9. Rolul asistente medicale în îngrijirea bolnavilor.
Nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor infirmiere în toate
serviciile de sănătate. Analiza îngrijirilor pe care cu competenţă le realizează
asistenta medicală, trebuie să se bazeze pe definirea rolului acesteia, definiţie
acceptată de toţi cei interesaţi. În fiecare ţară această definiţie trebuie să fie
conformă legislaţiei care vizează practicarea nursingului.

36
 Asistenta medicală a fost denumită mamă profesională, ea ca o mamă acţionează
conform nevoilor copilului, trebuie adeseori să îndeplinească sarcini mai diverse
uneori insolite.
Pregătirea de bază a surorilor medicale nivelul lor ridicat de cultură
generală, le permite, de o parte însuşirea mai profundă şi mai rapidă a unor
cunoştinţe şi practici de specialitate şi mai multă receptivitate faţă de ştiinţă şi faţă
de nou , iar pe de altă parte un orizont mai larg, o orientare mai rapidă la patul
bolnavului. Asistenta medicală a cărei sarcini de bază este asigurarea condiţiilor
optime de îngrijire a bolnavilor are atribuţia de îngrijire medicală propriu-zisă
igienico-sanitară, organizatorice, educative şi gospodăreşti. Locul său de muncă
poate fi spitalul, policlinica sau circumscripţia medico-sanitară.
Este lesne de înţeles că pentru a-şi aduce activitatea în bune condiţii,
trebuie să-şi cunoască bine instituţia în care lucrează, sub toate raporturile. În
cadrul policlinicii sau circumscripţiei medicale, asistenta medicală are sarcina de a
aplica toate cunoştinţele dobândite în anii de studiu pentru îngrijirea bolnavilor
ambulatoriu, de a executa toate tehnicile şi actele medicale care se pot efectua
ambulatoriu în unitatea sanitară respectivă sau la domiciliul bolnavului, de a
contribui la acţiunile de depistare a bolilor la acţiunile profilactice şi de educaţie
sanitară, pe scurt, de a contribui cu toate posibilităţile sale la vindecarea
bolnavilor.
Spitalul rămâne locul unde toate talentele asistentelor medicale pot fi
valorificate pe deplin, unde aportul şi rolul său sunt de neînlocuit. Aici sunt în
permanenţă în serviciul bolnavului de la internarea acestuia şi până la externare.
Ele asigură toate îngrijirile prescrise, participă la examinarea bolnavului, la
supravegherea lui, prelevează produsele biologice şi patologice, pregătirea
bolnavului pentru examinare: radiologii, endoscopie, asigură tratamentul,
păstrează şi întreţine mobilierul, aparatura; instrumente de igienă şi de confort.
Are obligaţia de a supraveghea bolnavul şi de a urmării toate complicaţiile şi
accidentele afecţiunilor şi tratamentelor aplicate trebuie să le ştie bine şi să le
recunoască aplicându-le la nevoie. Iată de ce trebuie să aibă temeinice cunoştinţe
de patologie şi terapie să cunoască semnele şi simptomele bolilor, contraindicaţiile
şi incompatibilitatea medicamentelor,
Bolnavul care solicită asistenţă medicală îşi încredinţează sănătatea şi
uneori viaţa în mâinile celor care îl îngrijesc. Această încredere presupune mai
multe responsabilităţi, multe calităţi. Este momentul să prezentăm aptitudinile,
trăsăturile morale, obligaţiile şi răspunderile unei bune asistente medicale.

37
 Mai presus de toate, asistenta medicală trebuie să fie devotată, să aibă
curaj şi tărie. Devotamentul trebuie să se manifeste egal faţă de toţi bolnavii.
Grijile personale, necazurile vieţii sale particulare nu trebuie să-i influenţeze
atitudinea. Când ne referim la atitudine, prin aceasta înţelegem comportamentul
asistentei medicale faţă de bolnav şi faţă de celelalte categorii de personal sau
vizitatori şi bineînţeles, comportamentul său etic general.
Se ştie că bolnavul are pe toată durata bolii un moral şi o psihologie
deformată. Unii bolnavi apreciază îngrijirile , sunt binevoitori, cooperanţi, în timp
ce alţii sunt deprimaţi, anxioşi, preocupaţi de problemele afective, familiale,
neliniştiţi de boală. Asistentei medicale îi revine sarcina să-l ajute pe bolnav cu
tact, înţelegere, delicateţe, atenţie. Ea trebuie să manifeste solicitudine faţă de toţi
bolnavii în îndeplinirea prescripţiilor în respectarea disciplinei în spital. Întreaga
sa activitate trebuie să urmărească perseverent asigurarea celor mai bune condiţii
de confort bolnavului, să creeze acestuia sentimentul de securitate. Dar asistenta
medicală trebuie să fie animată de spiritul în echipă în interesul bolnavului şi
pentru bunul mers al instituţiei în care lucrează.
Ţinuta asistentei medicale face parte din condiţiile de confort ale
bolnavilor şi nu trebuie să uite că ea este un permanent exemplu pentru bolnav.
Este dezagreabilă şi chiar uneori demoralizantă pentru un bolnav prezenţa unui
cadru medical cu ţinuta neglijentă. Aceasta este şi o dovadă de lipsă de respect de
bolnav, o nepoliteţe şi o greşeală
Secretul profesional constituie o altă obligaţie fundamentală a asistentei
medicale. Tot ceea ce se află despre bolnav sau despre boala sa constituie secretul
profesional care nu trebuie discutat cu nimeni.
Responsabilitatea reprezintă obligaţia de a răspunde de actele săvârşite în
faţa autorităţilor componente. Responsabilitatea este în primul rând morală, cu alte
cuvinte de actele sale răspunde mai întâi faţă de ea însăşi.

38
 CAPITOLUL IV
PREZENTAREA CAURILOR CLINICE

CAZUL I.

NUME: I.
PRENUME: S
DATA NAŞTERII: 25 mai 1955.
DOMICILIU: MH
STAREA CIVILĂ: căsătorită.
DIAGNOSTIC: de trimitere: Cistita acută.
DIAGNOSTIC DE INTERNARE : Cistita acută.
MOTIVUL INTERNĂRII: Pacienta se prezintă la secţia Urologie pentru tulburări
micţionale de tip polakiurie, usturimi micţionale. Acestea au apărut în urmă cu 6
luni şi s-au accentuat în ultimul timp ceea ce a determinat bolnava să se prezinte la
medicul specialist pentru internare. Pe baza simptomatologiei şi a examenului
clinic i se pune diagnosticul de cistita acută.
DATE MEDICALE:
ANTECEDENTE PERSONALE:
- prima menstruaţie la 13 ani.
- A avut toate bolile infecto-contagioase ale copilăriei.
- A prezentat infecţii urinare repetate cu Escherichia Colli
ANTECEDENTE HEREDO- COLATERALE:
- tatăl HTA.
- Mama operată de chist hepatic hidatic.

39
 DATE SOCIALE: căsătorită, nu fumează, nu consumă alcool, consumă cafea,
locuinţe corespunzătoare, româncă,ortodoxa.
ISTORICUL BOLII: Bolnava este cunoscută cu infecţii urinare repetate, cu 4
internări.
Episodul actual a debutat un urmă cu 6 luni şi s-a accentuat în urmă cu o
săptămână, când a început să prezinte usturime la micţiune, micţiuni frecvente şi
reduse ca volum. Pofta de mâncare este uşor scăzută, şi de asemenea urina are un
aspect tulbure. Pacienta lucrează într-un mediu umed.

Analiza şi interpretarea datelor obţinute în funcţie de cele 14 nevoi fiziologice.

Nevoia de a respira este uşor influenţată de emoţia şi teama generate de

necunoaşterea bolii.
Nevoia de a bea şi a mânca este afectată de oarece bolnava trebuie să urmeze o
alimentaţie săracă în proteine, glucide, lipide şi trebuie să bea foarte puţine
lichide.
Nevoia de a elimina nu este satisfăcută în mod corespunzător, sursa de
dificultate o constituie prezenţa usturimii la micţiune, hematurie şi piurie,
micţiuni frecvente şi în cantitate redusă durere hipogastrică iradiată pe uretră,
dureri lombare.
Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură : adinamia şi astenia
provocate de boală limitează mult posibilitatea de a se mişca şi a avea o bună
postură, dar fără a se constitui într-o problemă de dependenţă, deoarece repausul
la pat este de scurtă durată fiind cauzat în principal de durere şi recomandat de
medic ca măsură terapeutică. După combaterea durerii şi ameliorarea stării
generale am planificat împreună cu pacienta un program de exerciţii, moderate,
adaptate capacităţii sale fizice: plimbări scurte în salon, mişcări active ale
mâinilor şi picioarelor.
Nevoia de a dormi şi odihni este alterată manifestată prin somn perturbat
datorită nicturiei, somn întrerupt şi superficial.
Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca. Pacienta este capabilă ca să-şi aleagă
singură îmbrăcămintea adecvată circumstanţelor şi necesităţilor organismului, ne
fiind necesară decât pregătirea lenjeriei la îndemâna sa. Nu prezintă dificultate în
a se îmbrăca şi dezbrăca şi nici dezinteres faţă de ţinută.

40
Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale este uşor
perturbată de temperatura mediului ambiant care este crescută şi provoacă
pacientei o transpiraţie abundentă.
Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele este pe deplin satisfăcută.
Pacienta îşi menţine igiena corporală prin baie zilnică pe regiuni.
Nevoia de a evita pericolele: pacienta beneficiază de un mediu de siguranţă fără
accidente şi infecţii.
Nevoia de a comunica este perturbată datorită neîncrederii în cei din jur.
Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori: pacienta este de
religie ortodoxa, credinţa sa influenţând în mare măsură modul de viaţă,
atitudinea şi sentimentele de boală. Nu au existat conflicte între recomandările
terapeutice şi credinţa religioasă.
Nevoia de realizare: imaginea de sine a păcii nu este perturbată, este mulţumită
de poziţia sa atât pe plan social cât şi familial. Este capabilă să i-a decizii
potrivite în timp util şi nu prezintă lipsă de interes faţă de activitatea cotidiană.
Nevoia de a se recreea: pentru a menţine independenţa în satisfacerea acestei
nevoi am ales mijloace de:
- am asigurat condiţii optime pentru desfăşurarea acestei activităţii.
- Am pus la dispoziţia pacientei cărţi, reviste
- Am încercat să-i creez o stare de bună dispoziţie şi să înlătur plictiseala.
Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea: odată cu
ameliorarea bolii am urmărit ca:
- pacienta să dobândească cunoştinţele necesare pentru menţinerea stării de
sănătate.
- Să fie capabilă de-a folosi aceste cunoştinţe pentru obţinerea unei stări de
bine fizic şi psihic.
- Diagnosticul de Nursing actual:
- tulburări micţionale, urină tulbure.
Diagnosticul de Nursing potenţial:
- riscul complicaţiilor prin ascensiunea infecţiei prin ureter spre rinichi

41
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ pe perioada
2.05-6.05.2013

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

ZIUA I
- alterarea nevoii - pacienta să respire - repaus la pat - am recoltat
de a respira cu minim de - verific prezenţa bolnavei sânge
manifestat prin dificultate globului vezical şi urină pentru
dispnee de tip - am încercat următoarele
tahipneic a tunicii stimularea evacuării analize: Vsh,
cauzată de prin introducerea uree sangvină,
relatarea despre bazinetului cald sub creatinină
debutul şi evoluţia bolnavă sangvină, ex
bolii actuale - am aplicat sumar de
comprese calde pe urină,
regiunea pubiană urocultură
-notarea rezultatului
examenului sumar
de urină recoltat în
dimineaţa zilei
- administrarea
medicaţiei prescrise
de medic în urma
rezultatului
uroculturii a ex.
42
 echo.

- anxietate - pacienta să fie -menţinerea - am însoţit

manifestată prin echilibrată psihic şi temperaturii în salon bolnava la
iritabilitate, să fie informată între 18-22°C radiologie
depresie psihică, despre boală pentru
emotivitate - asigurarea unei efectuarea unei
cauzată de lipsa bune ventilaţi prin radioscopii
de cunoaştere a deschiderea pulmonare
boli a modului ei geamului pentru a - bolnava este
de evoluţie a evita căldura anxioasă
manifestărilor excesivă
care o însoţesc, a -măsurarea
tratamentului funcţiilor vitale şi
prescris notarea în FT
- educarea pacientei
pentru folosirea
tehnicilor de
relaxare
- menţinerea unei
poziţii care să
favorizeze respiraţia

- alterarea nevoii - pacienta să - repaus la pat - pacienta a

de a elimina prezinte micţiuni - recoltarea urini avut insomnii
manifestată prin spontane, pentru examene din cauza
usturime la nedureroase, să nu chimice şi nicturiei,
micţiune, prezenţa prezinte complicaţii bacteriologice doua ,trei
hematuriei şi cutanate, - am administrat micţiuni pe
piuriei, micţiuni respiratorii, medicaţia prescrisă noapte

43
frecvente şi în urinare, să evacueze de medic:
cantitate redusă, o urină limpede fără - antiseptice urinară,
durerehipogastrică sânge şi puroi să fie -antibiotice,
iradiată pe uretră, echilibrată psihic -antialgice
cauzat de -schimbarea
inflamaţia vezicii lenjeriei de pat şi de
urinare corp
- asigurarea unei
atmosfere calde
-băi calde de şezut

ZIUA II

- alterarea nevoii - pacienta să - menţinerea

de a dormi si a se beneficieze de un condiţiilor necesare - pacienta are
odihni manifestata somn corespunzător somnului prin: un somn
prin somn cantitativ şi calitativ reducerea perturbat
perturbat întrerupt zgomotului din
si superficial mediul spitalicesc
cauzat de nicturie - diminuarea
intervenţiilor de
îngrijire în timpul
somnului
- asigurarea unei
temperaturi
adecvate în salon
- aerisirea salonului
-planificarea
împreună cu
pacienta a unui
program de exerciţii
moderate adaptare
- adm. medicaţiei
prescrise de medic

44
-alterarea nevoii -satisfacerea acestei - planificare unui
de a se mişca şi de nevoi program de exerciţii -pacienta
a avea o bună moderate prezintă
postură - plimbări scurte în dependenţă în
manifestată prin salon continuare
adinamie şi - mişcări active a
astenie cauzat în membrelor
principal de
durere

- reducerea din
alimentaţie a
alimentelor cu
valoare calorică
- alterarea nevoii - menţinerea mare
de a menţine temperaturii -consumul - temperatura
temperatura corpului în limite lichidelor şi corpului a
corpului în limite normale alimentelor reci revenit în
normale, - îmbrăcăminte limite normale
manifestată prin lejeră de culoare
transpiraţii albă
abundente cauzată - aplicarea
de creşterea compreselor reci pe
temperaturii frunte
mediului ambiant - aerisirea salonului
- hidratarea şi
mineralizarea
bolnavului pentru a
prevenii
- reducerea din
alimentaţie a
alimentelor cu
valoare calorică
mare
- consumul
lichidelor şi

45
 alimentelor reci
- îmbrăcăminte
lejeră de culoare
albă
- aplicarea
compreselor reci pe
frunte
- aerisirea salonului
- hidratarea şi
mineralizarea
bolnavului pentru a
prevenii acidoza
metabolică
pregătirea bolnavei
pentru cistoscopie

- am urmărit
evoluţia bolii
- am monitorizat
funcţiile vitale şi le-
a notat în FT.
- am explicat
Ziua III pacientei rolul
sondajului vezical
- am efectuat toaleta
bolnavei şi am
- disconfort dat de prevenit escarele
sonda
uretrovezicală - diminuarea - disconfortul
aplicată în urma disconfortului - comunicarea cu este diminuat
efectuării pacienta
cistoscopiei - notarea funcţiilor
vitale în foaia de
temperatură

46
 - restabilirea
tranzitului digestiv
pentru gaze
- menţinerea sondei
vezicale permeabile
- a golit şi am spălat
punga de colectare a
- dificultate în urinii
nevoia de a dormi - am mobilizat
şi a se odihni - pacienta să bolnava la marginea
cauzată de stare beneficieze de patului - pacienta are
depresivă, stres odihnă - am masat un somn
manifestată prin corespunzătoare membrele inferioare liniştit
ore insuficiente de vârstei pentru prevenirea
odihnă, epuizare, tromboflebitei
descurajare, - am administrat
iritabilitate, ochi tratamentul prescris
încercănaţi de medic

- administrarea de
lichide, ceai, suc
natural, zeamă de
compot
- alimentaţie săracă
în proteine
- am măsurat
tensiunea arterială,
pulsul şi le-am notat
în foaia de
temperatură
ZIUA IV

- alterarea nevoii - educarea pacientei

47
de a bea şi a pentru prevenirea
mânca în urma recidivelor: lenjerie
intervenţiei curată, igienă
- reluarea riguroasă a regiuni
alimentaţiei per os perianală şi genitală
- hidratarea - este asigurat
corespunzătoare aportul caloric
- asigurarea unor necesar
condiţii adecvate organismului
fără poluare fonică,
chimică sau
microbiană
- temperatura
cuprinsă între 18-
- potenţial de 20°C
complicaţii (riscul - luminozitate
extinderii infecţiei - moderată
spre rinichi) - pacienta să plasarea pacientei
beneficieze de un într-un salon
mediu de siguranţă suferind de aceeaşi
fără accidente şi afecţiune pentru a - pacienta are o
infecţii evita contactarea stare generală
bolilor infecţioase staţionară

- am purtat discuţii
pe tema problemelor
sale
- am încurajat-o să
facă faţă stresului
creat de boală
- am încurajat
pacienta să discute
liber despre grijile
sale

48
 - i-am oferit
posibilitatea de a
pune întrebări
- am încercat să-i
ofer răspunsuri cât
mai precise
ZIUA V - am informat-o
asupra manevrelor
- alterarea nevoii med.
de a comunica
manifestată prin
apatie, - stabilirea unei
neîncredere, relaţii pozitive cu
deficit de a se pacienta care să îmi
adresa cauzat de permită atingerea
depresie fizică, obiectivelor de - diminuarea
tristeţe îngrijire apatiei, a
neîncrederii în
personalul
medical
CONCLUZII :
Sub un tratament cu Neoxazol două tablete la 4 ore ( 6g/24 h) apoi la 3 ore
o tabletă (4g/24h) urina a început să se limpezească şi sa continuat tratamentul
încă 10 zile până la sterilizarea ei.
Simptomele sau ameliorat încă din încă din primele zile de spitalizare.
În ziua a 5- a de spitalizare la vizita efectuată împreună cu medicul de salon,
acesta a hotărât externarea pacientei urmând a reveni la control după 14 zile, timp
în care va continua un tratament cu:
- Biseptol 2 tablete dimineaţa, 2 seara
. se va feri de expunere la frig şi umezeală
- regim hidric 2-3 l pe zi .

49
CAZUL II

NUME: A
PRENUME: S
DATA NAŞTERII: 15 septembrie 1958
DOMICILIU: MH
STAREA CIVILĂ: căsătorită
PROFESIA: contabilă
DATA INTERNĂRI: 10-15.03.2013
DIAGNOSTIC DE TRIMITERE: cistita acută
DIAGNOSTIC CLINIC LA INTERNARE: pe baza simptomatologiei şi a
examenului clinic pe aparate i-a fost pus diagnosticul de cistită acută.
MOTIVUL INTERNĂRII: pacienta s-a prezentat la secţia urologie cu: disurie,
febră moderată, stare generală moderată. Bolnava se internează prin serviciul de
policlinică. Am condus pacienta pe secţie în salonul indicat de medic, am ajutat-o
să se instaleze şi să facă cunoştinţă cu ceilalţi bolnavi din salon. Conform

50
procesului de îngrijire ce are ca primă etapă culegerea de date de la pacientă, am
explicat necesitatea şi scopul unui interviu şi de asemenea importanţa
răspunsurilor sale care îmi vor permite să-i cunosc mai bine problemele şi ca atare
să-i pot asigura o bună îngrijire.
DATE MEDICALE:
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:
- tatăl – decedat cu neoplasm gastric în urmă cu 5 ani
- mama - HTA
ANTECEDENTE PERSONALE:
- bolnava a prezentat infecţii urinare repetate cu colibacili în urmă cu trei luni
- nu a fost supusă nici unei intervenţii chirurgicale, naşteri = 0
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: locuinţă corespunzătoare, nu consumă
alcool, nu fumează, consumă 2-3 cafele pe zi.
COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: bună
ISTORICUL BOLII: pacienta s-a prezentat la internare cu o stare generală
alterată, acuză de aproximativ o săptămână disurie, febră moderată însoţită de
dureri în regiunea lombară, pacienta a fost plecată într-o excursie la munte unde a
făcut baie intr-un lac cu apă foarte rece. În momentul actual pacienta prezintă
dureri vii la micţiune, transpiraţii reci şi o stare de disconfort general.

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR OBŢINUTE ÎN

FUNCŢIE DE CELE 14 NEVOI FIZIOLOGICE
1. Nevoia de a respira este uşor afectată datorită frisoanelor şi de prezenţa
tenesmelor vezicale.
2. Nevoia de a bea şi a mânca este nesatisfăcută în întregime deoarece bolnava
refuză să bea lichide pentru că are dureri vii la micţiune
3. Nevoia de a elimina este nesatisfăcută manifestat prin urini dese şi în cantitate
mică cauzat de disurie
4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură este afectată uşor, pacienta
este în repaus la pat din cauza durerilor lombare, durerilor în regiune pelvină, a
frisoanelor
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni este alterată, pacienta nu se odihneşte
corespunzător vârstei sale, se trezeşte de 3-4 ori pe noapte, urinează des pentru
că vezica nu se goleşte în întregime.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca nu prezintă dificultate în satisfacerea
acestei nevoi şi nici dezinteres faţă de vestimentaţia sa.

51
 7. Nevoia de aşi menţine temperatura corpului în limite normale, este
afectată de prezenţa febrei moderată 38,2°C.
8. Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele nu este afectată pacienta îşi
menţine igiena corporală prin baie zilnică.
9. Nevoia de a evita pericolele pacienta prezintă risc de complicaţii prin
ascensiunea infecţiei prin ureter spre rinichii.
10. Nevoia de a comunica este afectată, pacienta este anxioasă datorită
necunoaşterii evoluţiei bolii şi se gândeşte la familia s-a care se confruntă cu
unele probleme de ordin material.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori pacienta îşi poate
satisface această nevoie şi nu există conflicte între recomandările terapeutice
şi credinţa sa.
12. Nevoia de realizare nu este realizată, pacienta este mulţumită de poziţia sa
atât pe plan familial cât şi social nu prezintă dezinteres faţă de activităţile
zilnice.
13. Nevoia de a se recreea este satisfăcută, am încercat să-i creez pacientei o stare
de bună dispoziţie.
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea am urmărit ca pacienta să
dobândească minimul de cunoştinţe necesare stării de sănătate.

PLAN DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ

pe perioada 10-15.03.2013

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

ZIUA I
-alterarea nevoii - să respire cu - repaus la pat am - stare generală
de a respira minim de dificultate introdus bazinetul alterată
manifestată prin cald sub bolnavă - TA =140/90
dispnee -am aplicat mm Hg
expiratorie comprese calde pe t =38,2°C
cauzată de regiunea pubiană r = 16 respiraţii
tenesme - am administrat pe minut
vezicale şi de antitermice la
febră moderată indicaţia medicului
- am măsurat
funcţiile vitale şi le-
52
 am notat în foaia de
temperatură
-asistenta
administrează la
indicaţia medicului
tratamentul

- alterarea nevoii - satisfacerea aceste - asigură pacientei o Pacienta

de a bea şi de a nevoi alimentaţie săracă prezintă în
mânca în proteine continuare
manifestată prin inapetenţă şi o
refuzul pacientei uşoară
de a bea lichide deshidratare
şi de a mânca
cauzate de dureri
micţionale

-alterarea nevoi - să aibă o diureză - am recoltat urina -pacienta

de a elimina normală şi să pentru examenul prezintă o urină
manifestată prin prezinte micţiuni bacteriologic tulbure
urini în cantitate spontane - am asigurat o - diureza = 300
mică, nedureroase atmosferă liniştită şi ml
transpiraţii, caldă
deshidratare - băi calde de şezut
cauzată de - am introdus
disurie, infecţia bazinetul cald sub
tractului urinar bolnava
localizată la - am învăţat pacient
nivelul vezicii poziţia corectă
urinare pentru uşurarea
micţiunii şi golirea
complectă a vezicii
urinare (şezând
aplecat în faţă)

53
- alterarea nevoii -recăpătarea - asistenta ajută la - pacienta este
de a se mişca şi independenţei efectuarea unor dependentă de
de a avea o bună mişcări personalul
postură - face plimbări medical
manifestată prin scurte în salon
repaus la pat - măsoară funcţiile
cauzată de vitale şi notarea în
prezenţa foaia de
durerilor temperatură
lombare şi de
dureri în
regiunea pelvină

ZIUA II

- alterarea nevoii - asigurarea unui - asigurarea unui Pacienta este

de a dormi şi a se somn odihnitor mediu confortabil epuizata fizic
odihni menifestat - am învăţat
prin treziri dese pacienta să stea în
3-4 ori pe noapte poziţia
cauzat de corespunzătoare
micţiuni pentru golirea
frecvente complectă a vezicii
deoarece vezica urinare
nu se goleşte în
întregime

54
- deficit în -restabilirea - repaus la pat -pacienta
nevoia de a-şi temperaturii am aerisit salonul prezintă febra
menţine corpului - am administrat moderata 38,2°C
temperatura medicaţia prescrisă
corpului în limite de medic
normale
manifestat prin
febre moderată
cazată de infecţia
cu Escherichia
Colli la nivelul
vezicii urinare

deficit în nevoia -profilaxia - am asigurat -pacienta

de a evita complicaţiilor măsurile igieno- cooperează bine
pericolele dietetice cu personalul
manifestate prin - am efectuat toaleta medical
risc de regiunii perineală G = 78 mg%
complicaţii prin pentru a evita VSH = 17 mm/2
ascensiunea pătrunderea ore
infecţiei prin microbilor în UREE = 40 mg
ureter spre tractul urinar %
rinichi - am administrat CREATININĂ S
tratamentul cu = 0,68 mg %
antibiotice conform
antibiogramei la re
recomandarea
medicului
. am asigurat
lenjerie de pat şi de
corp curată
- toaleta regiuni
perineale zilnic cu
apă şi săpun

55
- alterarea nevoii - pacienta să poată - asigurarea unui - pacienta îşi
de a comunica comunica climat adecvat, revine treptat
manifestată prin confortabil
anxietate cauzată - am explicat
de necunoaşterea pacientei toate
evoluţiei bolii intervenţiile ce i se
vor efectua şi rolul
lor
- am încurajat
pacienta
ZIUA III

- alterarea nevoii - pacienta să aibă o - repaus la pat - starea generală

de a respira respiraţie normală - aerisirea camerei se ameliorează
manifestat prin - am administrat r = 16 respiraţii/
dispnee medicaţia prescrisă minut
expiratorie, . am aplicat căldură T = 140/90
cauzată de locală cu hidroforul P = 60
tenesme vezicale - băi calde de şezut pulsaţii/minut
şi febră moderată în ceai de muşeţel

- alterarea nevoii - creşterea aportului - asistenta creşte - această nevoie

de a bea şi a caloric progresiv cantitatea este satisfăcută
mânca de lichide faţă de pacienta îşi
manifestat prin zilele anterioare recapătă treptat
refuzul pacientei - am administrat independenţa
de a bea lichide medicaţia prescrisă
şi de a mânca de medic
cauzate de dureri
micţionale

56
- alterarea nevoii - să fie satisfăcută - am măsurat - pacienta
de a elimina această nevoie diureza prin bilanţul urinează la ore
manifestată prin lichidian şi am fixe
urini în cantitate notat-o în foaia de - usturimile
mică cauzat de temperatură micţionale sunt
disurie - am administrat diminuate
medicaţia prescrisă - bolnava
de medic: urmează în
antibiotice, şi continuarea
dezinfectante acelaşi tratament
urinare

ZIUA IV

- alterarea nevoii -mobilizarea - repaus la pat - pacienta şi-a

de a se mişca şi pacientei - am asigurat un recăpătat
de a avea o bună climat liniştit, un independenţa
postură mediu confortabil
manifestat prin - am ajutat pacienta
repaus la pat să facă plimbări
cauzat de scurte prin salon
prezenţa
durerilor
lombare şi dureri
în regiunea
pelvină

- alterarea nevoi - pacienta să - am administrat - insomnia este

57
de a dormi şi de prezinte medicaţia: sedative, îndepărtată,
a se odihni independenţa în antibiotice, pacienta se
manifestat prin satisfacerea aceste dezinfectante odihneşte
treziri dese de nevoi urinare, antialgice corespunzător
micţiuni - am învăţat
frecvente pacienta să stea în
poziţia şezând
aplecată în faţă
pentru golirea
vezicii urinare

- deficit în - înlăturarea febrei -am asigurat - temperatura

nevoia de aşi pacientei o corpului este
menţine îmbrăcăminte lejeră normală 37°C
temperatura - am redus din
corpului în limite alimentaţie
normale alimentele cu
manifestat prin valoare valorică
febră moderată mare
cauzată de - să consume
infecţia vezicii lichide şi alimente
urinare reci
- am administrat
medicaţia prescrisă
- am redus din
alimentaţie
alimentele cu
valoare calorică
mare

58
ZIUA V

- deficit în -satisfacerea acestei -respectarea -pacienta

nevoia de a evita nevoi măsurilor igeno- beneficiază de
pericolele dietetice un mediu de
manifestat prin - efectuarea toaletei securitate
risc de bolnavei
complicaţii -asigurarea lenjeriei
curate

-alterarea nevoii - pacienta să - am explicat - pacienta este

de a comunica comunice şi să aibă pacientei rolul liniştită
manifestat prin încredere în cei din tuturor manevrelor echilibrată
anxietate cauzat jurul ei care se efectuează psihic
de necunoaşterea - am administrat
evoluţiei boli medicaţia prescrisă

CONCLUZII
Pe perioada spitalizării în urma tratamentului aplicat cu Sulfatiazol nu s–
au semnalat rezultate, sa administrat pacientei Novarsenobenzol în 2 injecţii
intravenoase la o zi interval, iar urina cu tot tratamentul aplicat sa menţinut
tulbure, am făcut pacientei spălături cu soluţie slab antiseptică: Nitrat de argint 2 la
mie care are rol de detaşa depozitele purulente de pe mucoasa vezicală.
Starea bolnavei s-a ameliorat şi bolnava a fost externată.
Familia a fost informată de măsurile ce interesează îngrijirea şi protecţia
pacientei:
- regim hidric 2l/zi
- se va ferii de umezeală şi frig.

59
CAZUL III

NUME: C
PRENUME: A
DATA NAŞTERII: 5.04.1973
DOMICILIU:GJ
DATA INTERNĂRII:21-23.02.2013
PROFESIA: profesoară
STAREA CIVILĂ: necăsătorită
DIAGNOSTIC DE TRIMITERE: cistită acută
DIAGNOSTIC DE INTERNARE: cistită acută
MOTIVUL INTERNĂRII: usturimi micţionale, urină tulbure, dureri hipogastrice,
tenesme vezicale, anorexie
DATE MEDICALE:
ANTECEDENTE PERSONALE:
- a avut toate bolile infecto contagioase
- Infecţii urinare repetate
ANTECEDENTE HOREDO-COLATERALE:
- mama neoplasm cutanat

60
 - tata diabet zaharat
DATE SOCIALE:
- pacienta locuieşte cu părinţii în condiţii favorabile
- este de naţionalitate română religia penticostală
- nu este consumatoare de alcool nici de tutun şi nici de cafea
ISTORICUL BOLII:
- bolnava prezintă această simptomatologie de aproximativ 2 luni fără a consulta
un medic specialist şi fără a urma nici un tratament medicamentos. Pacientei în
urmă cu 2 zile i sau accentuat următoarele simptome: tenesme vezicale, usturimi
micţionale, dureri hipogastrice.

ANALIZA ŞI INTERPRETREA DATELOR OBŢINUTE ÎN FUNCŢIE DE CELE 14

NEVOI FIZIOLOGICE

1. Nevoia de a respira este uşor perturbată datorită emoţiilor şi de teama

generate de necunoaşterea evoluţiei bolii.
2. Nevoia de a bea şi a mânca este afectată prin refuz de lichide datorită dureri
şi prezintă inapetenţă.
3. Nevoia de a elimina este afectată, pacienta prezintă micţiuni dese şi în
cantităţi mici.
4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură pacienta este în repaus la
pat deoarece prezintă dureri vi în regiunea pelvină, dureri lombare.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni pacienta se trezeşte frecvent noaptea pentru
a urina deoarece vezica urinară nu se goleşte în întregime.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca pacienta nu prezintă dificultate în
satisfacerea acestei nevoi.
7. Nevoia de aşi menţine temperatura corpului în limite normale este
afectată pacienta este febrilă.

61
 8. Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele pacienta este independentă
în satisfacerea acestei nevoi
9. Nevoia de a evita pericolele pacienta prezintă risc de complicaţii prin
ascensiunea infecţiei prin ureter.
10. Nevoia de a comunica pacienta este comunicativă sociabilă, pune multe
întrebări cu privire la boala sa pacienta este echilibrată psihic.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori pacienta este de
religie penticostală, credinţa sa nu influenţează negativ atitudinea sa faţă de
boală.
12. Nevoia de realizare este preocupată să fie utilă celorlalţi pacienţi.
13. Nevoia de a se recrea pacienta este mai mult în repaus la pat, nu este suficient
de relaxată.
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea, pacienta este interesată dă
acumuleze cât mai multe noţiuni pentru boala.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ

pe perioada 21-23.02.2013

Probleme Obiective Intervenţii Evaluare

ZIUA I
-alterarea nevoii -satisfacerea -repaus la pat -pacienta are o
de a respira deplina a nevoii de -am măsurat stare generala
manifestata prin a respira funcţiile vitale si alterata
dispnee le-am notat in foaia
expiratorie de temperatura
cauzata de -am aplicat
tenesmele comprese calde pe
vezicale regiunea pubiana
-am introdus
bazinetul cald sub
bolnava
-am administrat
medicaţia prescrisa
de medic
-am recoltat sânge
62
 pentru analizele de
laborator
-am supravegheat
permanent pacienta

-alterarea nevoii -asigurarea -am administrat -pacienta este

de a bea si a aportului de lichide pacientei o deshidratata
manca si hrana alimentaţie săracă
manifestata prin corespunzătoare in proteine, lipide,
refuzul pacientei vârstei pacientei si glucide
de a bea lichide -am măsurat pulsul,
si de a manca respiraţia si
cauzate de tensiunea arteriala
prezenta si le-am notat in
durerilor foaia de
micţionale temperatura

-alterarea nevoii - pacienta sa -am introdus -pacienta are o

de a elimina prezinte micţiuni bazinetul cald sub diureza mica
manifestata prin nedureroase bolnava
urini in cantitate -am recoltat sânge
mica, pentru analizele de
transpiraţii, laborator
cauzat de -am recoltat urina
prezenţa pentru examenul

63
infecţiei bacteriologic si
examenul sumar de
urina

ZIUA II
alterarea nevoii -pacienta sa-si poată - pacienta a făcut - pacienta are
de a se mişca si satisface aceasta plimbări scurte in starea generala
de a avea o buna nevoie salon asemănătoare
postura -am ajutat pacienta zilei anterioare
manifestata prin sa facă mişcări ale
repaus la pat mâinilor si
cauzat de picioarelor
prezenta -am administrat
durerilor medicaţia prescrisa
de medic

-alterarea nevoii - pacienta să se - am învăţat -pacienta este

de-a dormi si a odihnească şi să nu pacienta tehnici de mai liniştita se
se odihnii este mai aibă insomnii relaxare, exerciţii poate odihnii
manifestata prin respiratorii
treziri dese in -am întocmit un
timpul nopţii program de odihna
cauzat de corespunzător
tulburările organismului
micţionale, -am administrat
vezica urinara nu medicaţia sedativa
este golita in la indicaţia
totalitate medicului
-am asigurat o
temperatura
adecvata in salon

64
 -am asigurat un
climat
corespunzător

-alterarea nevoii -satisfacerea acestei -identificarea -febra scade in

de aşi menţine nevoi agentului patogen urma
temperatura în -am administrat administrării
limite normale medicaţia medicaţiei
manifestat prin prescrisă
temperatura :antibiotice,
corpului crescută antitermice la
cauzată de indicaţia medicului
infecţii - nu am putut aplica
comprese reci
pacientei dar am
asigurat un climat
corespunzător

ZIUA III

- alterarea nevoii -prevenirea pacienta este

de a evita complicaţiilor - repaus la pat ferită de
pericolele - am administrat ascensiunea
manifestate prin tratamentul prescris infecţiei spre
risc de - am efectuat toaleta ureter
complicaţii pacientei zilnic cu
cauzat de apă şi săpun
ascensiunea - am asigurat

65
infecţiei spre măsurile igeno-
ureter dietetice
- am ajutat pacienta
la toaleta regiunii
perineale pentru a
evita pătrunderea
microbilor în tractul
urinar

- alterarea nevoii - satsfacerea acestei - temperatura

de a-şi menţine nevoi - am măsurat corpului a
temperatura temperatura crescut din nou
corpului în limite corpului 38,9°C şi şi se menţine
normale am notat-o în foaia constantă
manifestat prin: de temperatură
febră, frison - am asigurat o bună
ventilaţie a
salonului
- am administrat
lichide reci

ZIUA IV

- alterarea nevoii - pacienta să respire - starea pacientei

de a respira normal - repaus la pat în revine la normal
manifestată prin continuare
dispnee - am asigurat un
expiratorie climat liniştit şi cald
cauzată de am măsurat
prezenţa funcţiile vitale şi le-
tenesmelor am notat în foaia de
vezicale temperatură
- am aplicat căldură
locală pe regiunea
pubiană

66
 - am introdus
bazinetul cald sub
bolnavă

. alterarea nevoii -hidratarea - pacienta se

de a bea şi pacientei - repaus la pat în hidratează şi se
mânca continuare alimentează
manifestată prin - am asigurat un corespunzător
refuzul pacientei climat liniştit şi cald
de a bea lichide - am urmărit
şi de a se cantitatea şi
alimenta cauzat calitatea de lichide
de prezenţa ingerate de pacientă
durerilor - am administrat
micţionale pacientei o
alimentaţie săracă
în proteine, lichide,
ceai, suc natural

ZIUA V

- alterarea nevoii - să prezinte - pacienta are

de a elimina micţiuni spontane - am măsurat micţiuni
manifestată prin nedureroase şi o diureza normale cu urină
urini în cantitate diureză normală - am făcut băi calde transparentă şi
mică transpiraţii, de şezut pacientei diureza 1000
deshidratare cu ceai de muşeţel ml/24 h
cauzat de disurie, - am introdus
infecţia tractului bazinetul cald sub
urinar localizată bolnavă
la nivelul vezicii - am învăţat-o
urinare poziţia favorabilă
pentru golirea
completă a vezicii

67
 - deficit în - pacienta să aibă - pacienta este
nevoia de a un somn liniştit - am administrat liniştită pe tot
dormi şi a se medicaţia prescrisă timpul nopţii
odihni este - aerisirea salonului
manifestată prin - plimbări scurte
treziri dese în prin salon
timpul nopţii - exerciţii uşoare ale
cauzat de mâinilor şi
tulburări picioarelor
micţionale

Concluzii

La internare după efectuarea analizelor şi identificarea agentului patogen sa

instituit pacientei tratament cu:
- Norfloxacin 2x1/ zi
- Propantelină 2x1/zi
- Piafen supozitor 2x1/ zi
În urma tratamentului ginecologic nu s-au constatat modificări în sfera
genitală. Se instituie următorul tratament:
- Colimicin 3x1000000/zi la 8 ore
- Indometacin supozitoare 2x1/zi
- Extraveral o tabletă seara
Investigaţii de laborator:
- Sânge în limite normale
- Examen de urină: microhematurie
- Urocultură: sterilă
- Examen echo: vezica urinară normală
- Cistoscopia: tablou cistită hemoragică
68
 La externare se recomandă pacientei:
- Tratament conform reţetei prescrise: Meteramină 3x1/zi
- cură de diureză 2-3 l/zi
- Evitarea expunerii la frig ţi umezeală
- Control peste 7-10 zile
Am explicat bolnavei necesitatea respectării recomandărilor medicale
pentru a evita prelungirea perioadei de convalescenţă sau apariţia recidivelor.

CONCLUZII

Cistita este boala caracteristică prin localizarea infecţiei la nivelul vezicii urinare.
În majoritatea cazurilor cauzele care favorizează apariţia infecţilor aparatului
urinar sunt: litiaza indiferent de localizare, staza, consecinţa unui obstacol
malformaţii, ptoză renală, tumori uterine, prolaps genital, traumatisme medulare,
sarcină, leucoplazii, tumori.
Microbii patogeni cei mai des întâlniţi sunt: colibacilul, proteusul,
stafilococul, anaerobi şi uneori asociaţii microbiene.
Suferinţele bolilor constau în usturimi micţionale, durere la micţiune, polakiurie,
disurie, nicturie, dureri hipogastrice, hematurie şi piurie.
Cunoaşterea simptomelor bolii, a evoluţiei şi a manifestărilor ce o
însoţesc este necesară pentru a putea planifica o îngrijire eficientă, o îngrijire
care cere multă dăruire, timp şi multă responsabilitate, Spiritul acestei
responsabilităţi cere la rândul său conştiinţă şi competenţă profesională.

69
 De calitatea măsurilor terapeutice aplicate depind şansele de vindecare le
bolnavului. Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune cunoaşterea unui
model conceptual de îngrijire, precum şi cunoaşterea demersului ştiinţific. De
calitatea măsurilor terapeutice aplicate depind şansele de vindecare a bolnavului.
Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune cunoaşterea unui model
conceptual de îngrijire, precum şi cunoaşterea demersului ştiinţific.
Modelul conceptual este o dimensiune esenţială de bază care permite să
aplicăm „filozofia noastră” privind îngrijirile.
Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie, de analiză, de
interpretare, de planificare şi de evaluare a îngrijirilor. Cunoaşterea demersului
ştiinţific aplicat în îngrijirea individualizată a pacienţilor permite asistentei să
ajungă la continuitate şi la planificarea îngrijirilor de calitate. Folosind acest
demers în practica curentă am putut depista care au fost principalele probleme
întâmpinate de pacienţi în satisfacerea nevoilor perturbate ca urmare a acestei
afecţiuni. După culegerea, analizarea şi interpretarea datelor am elaborat un plan
de îngrijire care să influenţeze pozitiv starea fizică şi mentală a pacienţilor.
Pentru a stabili o ordine a priorităţilor în acordarea îngrijirilor am avut în
vedere mai întâi în ce măsură nevoia satisfăcută ameninţă homeostazia
pacientului sau securitatea sa şi gradul de independenţă
Executarea îngrijirilor constituie un moment potrivit pentru fiecare
asistentă să informeze asupra problemelor sale de sănătate, asupra tratamentului
său ori asupra obiceiurilor de viaţă mai puţin potrivite pentru satisfacerea
nevoilor fundamentale.
Învăţarea pacientului este un act de îngrijire esenţial şi necesar. Înainte de
a începe învăţarea am evoluat cunoştinţele pacienţilor şi dorinţa de a învăţa
încurajându-i să pună întrebări. Am antrenat pacienţii să se implice în aplicarea
planului de îngrijire.
Pentru a putea face o apreciere justă asupra progresului pacienţilor în
raport cu intervenţiile mele am evaluat la diverse intervale, pe tot parcursul
îngrijirii, dacă obiectivele planificate şi-au atins scopul şi dacă pacienţii au fost
mulţumiţi de rezultate.
În majoritatea ţărilor putem spune că asistenta medicală este singura care
asigură servicii 24 h celor ce au nevoie. Acesta este rolul asistentei medicale cu
particularizări în îngrijirea bolnavilor şi a celor cu handicap.
Asistenta medicală trebuie să „ intre în pielea bolnavului „ pentru a
înţelege ce vrea aceasta, care sunt nevoile sale pentru a se menţine în viaţă şi
pentru a-şi recâştiga sănătatea.

70
BIBLIOGRAFIE.

1. VALENTIN NEAGU – UROLOGIE

2. CORNELIU BORUNDEL –Manual de Medicină Internă.

3. LUCREŢIA TITIRCĂ – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de

asistenţi medicali.

4. VIRGINIA HENDERSON – Principii de bază a îngrijiri persoanei

sănătoase / bolnave, Nursing.

5. VICTOR PAPILIAN- Anatomia omului.

71
72