C-E dintre dezvoltarea social-economică a grecilor în perioada arhaică și colonizarea Greciei

Civilizația greacă a ajuns la performanțe cunoscute mai mult în pofida, decît datorită condiților
geografice. Grecia este o țară muntoasă cu puține loturi prielnice agriculturii de aceea i-a determinat pe
locuitorii greci să practice păstoritul. Epoca arhaică sau epoca marilor colonizări(cca 750-500 Î.Hr) în
această perioadă apare statul de tip polis, se structurează clasele sociale, grecii se vor redenumi în eleni.
Polisul se organiza după o constituție proprie, avea monedă proprie, agora unde se discutau probleme
legate de stat în această perioadă activează reformatorul Solon.

Poziția geografică a stimulat dezvoltarea navigației. Criza de materii prime în partea continentală a
Greciei a adus la apariția timpurie a procesului de colonizare, în urma căreia o parte de cetățeni pleacă
în alte părți creînd colonii în bazinul mediteranian și Marea Neagra( Olbia, Tiras, Siracuza) în Crimea,
Caucaz. Expansiunea în colonii a avut loc în secolele VIII-VI Î.Hr. Informații despre aceasta avem din
epopea lui Homer(Iliada și Odiseea). Colonizarea a fost cauzată de diverși factori printre care: creșterea
demografică, inegalitatea socială, căutarea unei noi piețe de desfacere, căutarea unor surse de materii
prime, conflictul între cetăți. Fiind centre economice, coloniile întrețineau relații cu metropola,dar au
ajuns la o deosebită înflorire economica datorită legăturilor cu populația autohtonă( Ex: în Dacia
evoluează meșteșugurile, comerțul, se intensifică circulația monedei). Astfel putem spune că în perioada
arhaică din lipsa terenurilor fertile, grecii au fost încurajați să-șî desfășoare procesul de colonizare.
Apropierea surselor de apă a determinat dezvoltarea navigației, dînd un imbold negustorilor și altor
categorii sociale să-și instaureze dominația în diferite zone, creînd noi centre agrare, meșteșugărești
care ofereau surse de materii prime și piețe de desfacere a mărfurilor și un schimb de valori.