C-E dintre marile migrații și căderea Imperiului Roman de Apus

Perioada dintre secolele IV- VII a intrat în istoria Europei ca epoca marilor migrații a popoarelor care sa
soldat cu însemnate transformări social-politice, etnice, economice, culturale. În sec III, profitînd de
decăderea Imperiului Roman triburile germanice tot mai frecvent trec peste limesul roman și este
invadat de hoardele germanicilor, a hunilor. Vizigoții au jefuit Roma (410), iar după ce au încheiat pace
cu romanii au constituit un regat pe teritoriul Imperiul Roman de Apus(cuprindea Galia de Sud,
Peninsula Iberică), a fost mai apoi cucerit de arabi. Ostrogoții au fondat un regat condus de Teodoric I în
Italia. Expansiunea francilor în Galia de Nord în timpul regelui Clovis duce la formarea poporului francez,
prin conviețuirea galilor cu romanilor. Vandalii au invadat Imperiul Roman de Apus, ajung în Africa de
nord de unde mai tîrziu au atacat Roma.Triburile saxonilor, anglilor invadează Britania. Căpetenia
scirilor Odoacru îl detronează pe ultimul împărat roman de apus, Romulus Augustulus(476). Astfel
invazile germanice au avut o serie de urmări: destrămarea Imperiului Roman de Apus și intemeierea pe
teritoriul lui a regatelor barbare care au menținut unele forme de organizare statală romană, decăderea
orașelor și ruralizarea Europei, declinul comerțului internațional, sedentarizarea migratorilor germanici,
aparația formațiunilor statale ale germanicilor, formarea noilor popoare. Cu toate că nu au rezistat mult
timp (cu excepția galilor,saxonilor), fiind cucerite de bizantini, arabi, turci. Regatele barbare au conturat
noua harta etno-politică a Europei, are loc tranziția spre o nouă civilizație, care a sedentarizat
moștenirea romanică și contribuția germanică.