Facultatea de Inginerie Electrica DIMA Ștefan-Bogdan

Laborator Metode și procedee tehnologice Grupa 114 B

Anul I B

TEHNO 2

Metale si aliaje

Profesor: Petre Vasile

Bucuresti 2018
 Noțiuni de bază.

Prin standardizarea se intelege reglementarea tehnica, unitara, organizata,

care stabileste norme si prescriptii privitoare la calitate, caracteristicile,
dimensiunile, forma, materialele, gama de tipuri si alte elemente ce definesc un
produs, precum si privitoare la unele metode de analiza si incercari, notiuni
stiintifice, unitati de masura, terminologie, clasificare, simbolizare, marcare,
desene tehnice, proiectare, executie etc. Standardizarea este o activitate
specifica ce stabileste, pentru probleme reale sau potentiale, dispozitii destinate
unei utilizari comune sau repetate, furnizeaza reguli si indrumari sau
caracteristici pentru diferite activitati sau rezultatele lor, urmarind obtinerea
unui grad optim de ordine intr-un context dat.
Standardizarea se refera deci, la un ansamblu de masuri specifice,
rezultate din elaborarea si aplicarea unui sistem de norme si prescriptii cuprinse
in standardele nationale si internationale.
Standardul este un document stabilit prin consens si aprobat de un
organism recunoscut care prevede pentru utilizari comune si repetate, reguli,
prescriptii si caracteristici referitoare la diferite activitati sau rezultatele
acestora, in scopul obtinerii unui grad optim de ordine intr-un context dat.
In Romania, organul suprem de specialitate al administratiei publice
centrale in domeniul standardizarii este Asociatia de Standardizare din Romania
ASRO aprobata prin Ordonanta nr.39 din 30 ianuarie 1998.
Pana la data de 28.08.1992 standardele romane au avut sigla STAS
(Standard de Stat), iar dupa aceasta data standardele romane au sigla SR
(Standard Roman). Standardele cu sigla STAS isi mentin valabilitatea pana la
revizuirea sau anularea lor. Standardele romane identice cu standardele
internationale au sigla SR CEI, SR ISO, STAS CEI, urmata de numarul
standardului international respectiv.
Incepand cu 01.01.1997, CEI in acord cu ISO a introdus un nou sistem
de numerotare pentru standardele internationale, ghiduri si rapoarte tehnice.
Atribuirea numerelor pentru toate publicatiile CEI se face din blocul de numere
cuuprins intre 60000 si 79999.
Pentru evidentierea si orientarea in numeroase domenii tratate de
standardizare, standardele din Romania sunt clasificate si numerotate dupa un
sistem alfanumeric cuprinzand sectoare, grupe si subgrupe.
 Domeniile de standardizare – sectoarele – clasificate dupa ramura de
productie, sunt notate cu o litera A, B, C etc. Sectorul rezervat domeniului
”Energetica si electrotehnica-electronica” este notat cu F. Sectoarele sunt
impartite in grupe (maxim 10), notate cu o cifra de la 0 la 9, de exemplu F3
grupa Materialelor electrotehnice, F4 Masini si aparate electrice, F7 Electronica
si Telecomunicatii.
Grupele se impart in subgrupe (maxim 10 subgrupe) notate cu o a doua
cifra de la 0 la 9, de exemplu F41 Masini electrice rotative, F42
Transformatoare, F45 Aparate electrice de joasa tensiune, F46 Aparate electrice
de inalta tensiune.
Pentru fiecare standard se da indicativul, anul ultimei editii si titlul.
Standardele romane inainte de 28 august 1992 au sigla STAS, anul editiei fiind
inscris prin ultimele doua cifre, de exemplu STAS 3530-89 Masini electrice
rotative.Marcarea extremitatilor infasurarilor si corelarea cu sensul de rotatie.
Standardele romane aprobate dupa 28 august 1992 au sigla SR, dupa sigla SR
urmeaza un grup de cifre care dau numarul standardului respectiv, iar ultimele
cifre indica anul elaborarii, de ex: SR 10000-9:1994 Principiile si metodologia
standardizarii. Publicarea standardelor europene (EN) ca standarde romane.
ISO (Organizaţia Internaţională pentru Standardizare) este cel mai mare
dezvoltator din lume şi editor al Standardelor Internaţionale.
ISO este o reţea de institute naţionale de standardizare din 163 de tari, un
membru pentru fiecare ţară, cu un Secretariat central în Geneva, Elveţia, care
coordonează sistemul.
În conformitate cu normele ISO, organismul membrul naţional este de
aşteptat să se ţină seama de punctele de vedere ale tuturor părţilor interesate în
standard în curs de dezvoltare. Acest lucru le permite să prezinte o poziţie
consolidată, consens naţional pentru comitetul tehnic.
Deoarece standardele ISO sunt acordurile voluntare, ele trebuie să se
bazeze pe un consens solid de opinie expert internaţional. Consens, care
necesită rezoluţie de obiecţii substanţiale, este un principiu esenţial de
procedură. Deşi este necesar pentru lucrările tehnice la progresul rapid, suficient
timp este necesară înainte de etapa de aprobare pentru discuţii, negocieri şi de
soluţionare a dezacordurilor tehnice semnificative.
 Activitatea de laborator.

In timpul laboratorului 1 am retinut.

 Standard (ISO/CEI 1996) – document stabilit prin consens aprobat, care

stabilesc prin utilizarea lor repetate reguli.
 ASRO – Asociatia de Standardizare din Romania (www.asro.ro)
 ISO – Organizatia de standardizare (www.iso.org)
 STAS – Standard de Stat pana in 28.08.1992
 SR – Standard Roman – dupa 28.08.1992
 SR ISO (STAS ISO) Standard roman identic cu standardul ISO cu acelasi
numar
 SR CEI (STAS CEI) – Standard roman identic cu standardul ISO cu
acelasi numar
 SR EN – Standard roman identic cu standardul STAS EN european cu
acelasi numar
 Din 1997 ISO (domeniul mecanic) a fost formata o noua standardizare ICS
 Din 2001 – Clasificarea Internationala a standardelor ICS (elaborata de
ISO)
 Nivelul 1 – 40 de domenii, 29 electrotehnica
 Nivelul 2 – grupe (389)
 Nivelul 3 – subgrupe (895)
 Cancluzii

Standardul European EN 61000-4-4:1995 are statutul uni standard roman in

urma aprobarii Directorului General al ASRO la 03 septembrie 1999
Prezentul standard este identic cu Standardul European EN 61000-4-4:1995 ,
Compatibilitate electroagnetica (CEM)
Romania face parte din Organizatia Internationala de standardizare (ISO),
Comisia Europeana de Standardizare (CEN), Comisia Electrotehnica
Internationala (CEI) si este membru afiliat al Comitetului European de
Standardizare Electrotehnica (CENELEC).
Standardizarea este o activitate specifică desfăşurată de un organism recunoscut
şi potrivit unor principii stabilite, prin care se elaborează standarde sau alte
documente de standardizare.
Standardizarea este organizată la nivel naţional prin organismul naţional de
standardizare ASRO. La nivel european (regional) funcţionează organizaţiile
europene de standardizare CEN, CENELEC şi ETSI, iar la nivel internaţional
organizaţiile internaţionale de standardizare ISO şi IEC.
 Bibliografie

o http://www.laborex.ro/incercari_compatibilitate_electromagnetica.php
o https://www.electrica.ro/wp-content/uploads/2015/10/ST52-Terminal-
numeric-p.maximala-de-curent.pdf
o http://www.agir.ro/buletine/1997.pdf
o IC / TR 61000-1-5 (2004) ,,Electromagnetic compatibiliti - Part 1-5 :
General – Hight power electromagnetic (HPEM) effects on civil
systems’’
o D.V. Giri,F.M. Tesche, „Classification of Intentional Electromagnetic
Environments (IEME), IEEE Trans.on EMC, vol. 46, pp. 322 – 328, Aug.
2004
o https://www.iso.org/standards.html
 Cuprins

1. Notiuni de baza
2. Conspectarea standardului ,,SR EN 10027-1’’ ,,SR EN 10027-2’’
,,SR EN 1412’’
3. Activitatea de laborator
4. Concluzii
5. Bibliografie