Observarea statistică

Planul observării statistice cuprinde:

1) Scopul observării – se caracterizează prin precizarea aspectelor ce trebuie clarificate în urma studiului
2) Obiectul observării – este reprezentat de colectivitatea statistică care urmează să fie supusă cercetării și să se
culeagă date. El coincide cu colectivitatea statistică totală în cazul observării totale sau este o sub colectivitate
a acesteia în cazul observării parțiale.
3) Unitățile de observare sunt componentele individuale distincte ale colectivității generale. Ele pot fi simple și
complexe, statice sau dinamice. Definirea lor clară și concisă asigură înregistrarea corectă a datelor.
4) Timpul observării este perioada sau momentul producerii fenomenului analizat. Pentru observările statice este
un „moment critic”. Iar pentru înregistrările dinamice timpul observării reprezintă o perioadă de timp.
5) Momentul în care se face înregistrarea datelor este ulterior timpul observării, dar poate să coincidă cu acesta
dacă înregistrarea se face odată cu producerea fenomenului.
6) Caracteristicile observării sunt acele trăsături, proprietăți esențiale ale colectivității care au fost selectate pentru
a fi înregistrate în formulare.
7) Formularele sunt forme unitare sistematizate care asigură culegerea datelor (fișele, listele)
8) Locul observării este locul producerii fenomenului.
Printre cele mai importante probleme organizatorice se numără:
1) Studierea materialelor rezultate din cercetarile anterioare;
2) Elaborarea listei unităților care vor fi supuse observării;
3) Recrutarea și instruirea cadrelor care urmează să participe la cercetarea statică;
4) Elaborarea măsurilor de îndrumare și control;
5) Organizarea activităților legate de procesul de înregistrare;
6) Tipărirea și difuzarea formularelor observării statice;
7) Inițierea unor acțiuni de informare despre cercetarea statistică;
8) Elaborarea devizului de cheltuieli și asigurarea cu fonduri necesare
Metode de observare:
1) În funcție de modul de organizare:
a) Observări cu caracter permanent (rapoarte statistice)
b) Observări speciale (recensământul, monografia)
2) În funcție de gradul de cuprindere a numărului de unități:
a) Observare totală (recensământ, rapoarte statistice)
b) Observare specială (sondaje, anchete)
3) În funcție de modul în care este caracterizat fenomenul:
a) Observări statice (recensământ, observarea părții principale)
b) Observări dinamice
4) Din punct de vedere al timpului de efectuare:
a) Observări curente
b) Observări periodice (recensământ)
c) Observări unice (observarea părții principale)
În rezultatul observărilor statistice se întâlnesc următoarele forme de erori:
1) Erorile întâmplătoare – au caracter aleatoriu și apar de regulă, datorită lipsei de concentrare a persoanei care
le efectuează înregistrarea datelor. Acest tip de eroare influențează doar în mică măsură reprezentativitatea
rezultatelor de ansamblu. Aceasta se explică prin faptul că erorile întâmplătoare se manifestă sub forma unor
abateri de la valorile reale compensându-se pentru colectivități de dimensiuni mari.
2) Erorile sistematice – afectează într-o măsură însemnată autenticitatea datelor culese. Ele provin, de regulă, din
interpretarea incorectă a instrucțiunilor de culegere a datelor, neînțelegerea scopului observării sau
necunoașterea unor noțiuni. Erorile sistematice pot fi prevenite printr-o mai bună instruire a personalului care
efectuează observarea și pot fi diminuate prin aplicarea riguroasă a controlului aritmetic și logic.
Controlul datelor statistice poate fi: Cantitativ; Calitativ; Logic; Aplicarea testelor de semnificație pentru indicatorii
calculați; Aplicarea metodelor de verificare a ipotezelor pentru validarea modelului ales.
 Sistematizarea și gruparea datelor statistice
Prelucrarea poate fi:
1) După modul de organizare:
a) Centralizată – întreg materialul observării se concentrează într-un organ central (BNS), unde este supus
prelucrării
b) Descentralizată – a materialului primar, este executată în câteva etape: dările de seamă, rapoarte statistice ale
agenților economice se prelucrează în limitele raioanelor și apoi se transmit BNS, unde sunt prelucrate în
întregime pe țară
2) După tehnica și procesul executării:
a) Manuală
b) Computerizată
Gruparea poate fi:
1) După conținutul caracteristicii de grupare:
a) Grupări cronologice – în cazul în care sistematizarea datelor se face după o variabilă de timp
b) Grupări teritoriale – când sistematizarea datelor se face după o variabilă de spațiu
c) Grupări atributive – se fac pentru toate caracteristicile în afara celor de timp și spațiu
2) După caracteristica atributivă:
a) Caracteristica exprimată prin cuvinte (de ex: gruparea investițiilor la entitățile economice pe forma de
proprietate)
b) Caracteristica exprimată numeric (de ex: gruparea entităților economice după cifre de afaceri)
3) După numărul variabilelor de grupare:
a) Grupări simple (după o singură variabilă), care poate fi:
- gruparea pe variante – dacă amplitudinea variației este mică și la nivelul unităților individuale
s-au înregistrat un număr mic de variabile
- gruparea pe intervale pe variante egale – dacă amplitudinea variației este moderată în acest caz, este
necesar să se parcurgă următorii pași:
1) Se determină amplitudinea de variație după relația: 𝐴 = 𝑥𝑚𝑎𝑥 − 𝑥𝑚𝑖𝑛 , 𝑢𝑛𝑑𝑒
𝑥𝑚𝑎𝑥 − 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑥𝑖𝑚ă î𝑛𝑟𝑒𝑔𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡ă; 𝑥𝑚𝑖𝑛 − 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚ă î𝑛𝑟𝑒𝑔𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡ă
2) Se determină numărul de grupe 𝑟, în cazul în care entitatea nu are experiență în domeniu, va aplica
formula lui Sturges, conform căreia
𝑟 = 1 + 3,322𝑙𝑔𝑛, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑛 − 𝑛𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑎𝑐𝑡𝑒𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑖𝑙𝑜𝑟 î𝑛𝑟𝑒𝑔𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡𝑒
𝐴 𝑥𝑚𝑎𝑥 −𝑥𝑚𝑖𝑛
3) Calculăm mărimea intervalului de grupare: ℎ = 𝑟 = 𝑟
b) Grupări complexe (după 2 variabile)
Formele de prezentare a datelor statistice sunt:
1) Tabelele statistice
Tabelele sunt formate dintr-o rețea de rubrici, conținând date numerice și text. Elementele obligatorii de
conținut și de formă ale tabelelor sunt:
 Titlul tabelului – precizează caracteristica principală la care se referă datele prezente
 Subiectul – este reprezentat de colectivitatea statistică supusă analizei și se scrie în capetele rândurilor
 Predicatul – este format din sistemul de caracteristici pentru care s-s efectuat centralizarea datelor
 Unitatea de măsură – se înscrie distinct pentru fiecare caracteristică în coloana respectivă. Dacă este
comună tuturor datelor, se trece deasupra tabelului în dreapta
 Sursa de date – se înscrie la sfârșitul tabelului
 Notele explicative – sunt utilizate atunci când este necesar să se clarifice unele abordări metodologice
sau noțiuni mai puțin cunoscute. Atunci când nu se cunosc anumite date în locul lor, se înscrie semnul
” … ”, iar dacă valoarea nu poate exista, rubrica conține ” − ”
2) Graficele statistice
Elementele care definesc un grafic sunt:
 Titlul graficului (sub grafic, centrat)
 Rețeaua graficului (𝑂𝑥 , 𝑂𝑦 )
 Scara de reprezentare (se alege în funcție de numărul indicatorilor de reprezentare și ordinul lor de
mărime, astfel încât imaginea graficului să fie clară și sugestivă)
  Legenda
 Sursa datelor
3) Seriile statistice
Seriile statistice pot fi formate din mărimi absolute sau relativa. Seria statistică se prezintă sub forma a două
șiruri paralele în care există o corespondență. Primul șir arată variația caracteristicii de grupare: valori,
variante, intervale de variație. Al doilea șir reflectă frecvențele de apariție a valorilor sau valorile unor alte
caracteristici interdependente.
Deosebim următoarele tipuri de serii statistice:
1) Serii de timp (cronologice) – arată evoluția în dinamică a fenomenului analizat
2) Serii teritoriale (de spațiu) – prezintă repartiția unităților colectivității după caracteristici teritorial –
administrative
3) Serii de distribuție (de repartiție) – corespund caracteristicilor atributive, numerice sau calitative, folosite
ca factori de grupare
Indicatorii
Indicatorii îndeplinesc următoarele funcții:
1) Funcția de măsură – rezultă din particularitățile statisticii, care pornesc întotdeauna de la cunoașterea
fenomenului. Măsurarea se face prin observarea directă, în urma acestei operații se măsoară o unitate, o grupă
de unități sau o colectivitate, deoarece acești indicatori provin direct din datele de intrare în sistemul
informațional statistic. Ei sunt considerați de bază în cunoașterea statistică, fiind supuși ulterior unei prelucrări
cu ajutorul unor metode de calcul și analiză statistică.
2) Funcția de comparare – provine din faptul că statistica operează cu fenomene variabile, ceea ce necesită
cunoașterea modificărilor intervenite la fiecare etapă (nivel) de dezvoltare. Compararea se face ca diferență sau
sub formă de raport.
3) Funcția de analiză – provine din faptul că statistica operează cu diferite variabile care se pot descompune într-un
produs de mai mulți factori sau într-o sumă de mai multe elemente componente. În aceste cazuri este necesar să
se analizeze relația care există între fiecare parte și întreg.
4) Funcția de verificare a ipotezelor și de testare a semnificației unor indicatori statistici – fenomenele de masă,
fiind variabile în timp ca urmare a influenței mai multor factori, pot fi studiate cu ajutorul mai multor metode
statistice, folosind mai multe metode de calcul, înseamnă că se formează mai multe ipoteze. Aplicarea metodei
de verificare a ipotezelor se bazează pe interpretarea probabilistică a fenomenelor. Verificarea ipotezelor în
statistică impune la folosirea indicatorilor, care nu au o singură valoare, ci un interval de valori. Prin compararea
acestui interval de valori cu valoarea indicatorului din colectivitatea statistică se obține indicatorul de eroare.
1) Mărimea relativă de structură (𝑥𝑖∗ )Se poate calcula de fiecare dată când s-a aplicat metoda grupării, prin
urmare calculul lor este posibil atunci când colectivitatea este separată în două sau mai multe grupe.
2) Mărimea relativă a dinamicii Se obține ca raport a doi indicatori ai aceluiași fenomen doar aflate în două
momente sau perioade diferite, analiza se face atât în baza fixă, cât și în mobilă (în lanț).
3) Mărimea relativă de coordonare sau de corespondență Caracterizează raportul numeric în care se găsesc 2
indicatori cu același caracter sau conținut, dar amplasați în spații diferite. Dacă sunt mai multe grupe se alege
una ca bază de comparație și se raportează pe rând fiecare grupă la baza aleasă. De regulă, raportul este valoarea
cea mai mică la cea mai mare, însă pentru mărirea expresivității rezultatului se recomandă alegerea bazei de
comparație prin utilizarea celei mai mici valori.
4) Mărimile relative ale planificării Se calculează la nivelul unităților economice, când este necesar să se
elaboreze programe de aprovizionare, producție și desfacere pe termene scurte sau mai lungi.
5) Mărimea relativă de intensitate Se obține prin raportarea a 2 indicatori absoluți de natură diferită, dar care se
află într-un raport de interdependență.
Mărimile relative de intensitate se aplică în următoarele domenii de activitate:
- Agricultură (coeficientul climatizării, chimizării, irigației, recolta medie pe hectar, etc.)
- Turism (prin indicatorii eficienței activității de turism)
- Demografie (prin indicatorii mișcării naturale)
 Mărimile medii…
Media trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
1) Trebuie definită obiectiv, fie printr-o definiție, fie printr-o formulă
2) Trebuie să fie reprezentativă, să prezinte toți termenii seriei
3) Să aibă o semnificație concretă, ușor de observat și pentru nespecialiști
4) Să fie simplu de calculat
5) Trebuie să fie utilizată la calculele algebrice ulterioare
 În funcție de rolul pe care îl au:
a) Mărimi medii fundamentale (media aritmetică, modul și mediana)
b) Mărimi medii cu aplicații speciale (media geometrică, armonică, pătratică, cronologică și aritmetică)
 După modul de obținere:
a) Mărimi medii de calcul (toate mediile)
b) Mărimi medii de poziție (modul, mediana, cuartelele, decilele)
Principalele caracteristici ale mediilor:
1) Mediile sunt indicatorii statistici cu cel mai mare grad de aplicabilitate practică.
2) Mediile se prezintă ca mărimi cu caracter abstract în sensul că valoarea medie, de cele mai multe ori, nu coincide
cu nici una dintre variabile individuale din care s-a calculat.
3) Media este nivelul la care ar fi ajuns caracteristica înregistrată, dacă în toate cazurile toți factorii esențiali și
neesențiali, ar fi acționat constant.
4) Pentru a asigura un conținut real mediilor calculate, valorile individuale din care se obțin trebuie să fie cât mai
apropiate, să existe o omogenitate a colectivității.
Media aritmetică are următoarele particularități:
 Are întotdeauna o valoare cuprinsă între valoarea minimă și valoarea maximă a seriei. 𝑥𝑚𝑖𝑛 < 𝑋̅ < 𝑥𝑚𝑎𝑥
 În cazul unei serii cu distribuții de frecvențe, media aritmetică se încadrează între valorile extreme ale
variabilei și oscilează în jurul termenului cu frecvențe maximă.
 Suma abaterilor individuale de la media lor este egală cu 0:
Proprietățile mediei geometrice sunt:
 Media geometrică la fel ca cea aritmetică este o medie (mărime) internă cuprinsă între valoarea minimă și
maximă. 𝑥𝑚𝑖𝑛 < 𝑋̅𝑔 < 𝑥𝑚𝑎𝑥
 Media geometrică a unei variabile 𝑍 = 𝑌 ⋅ 𝑋 , unde 𝑋 și 𝑌 sunt 2 variabile independente, este egală cu
produsul mediilor geometrice a celor 2 variabile 𝑍𝑔̅ = 𝑌̅𝑔 ⋅ 𝑋̅𝑔 .
𝑋̅𝑎 < 𝑋̅𝑔 < 𝑋̅ < 𝑋̅𝑝
Legăturile statistice se diferențiază după următoarele criterii:
1) După numărul variabilei cercetate:
a) Legături simple – ce exprimă variația variabilei rezultative în funcție de variația variabilei factoriale;
b) Legături multiple – exprimă variația variabilei dependente în funcție de variația multiplă a mai multor
variabile independente.
2) După sensul legăturii dintre variabile:
a) Legături directe – exprimă modificarea variabilei rezultative în același sens cu variabila factorială;
b) Legătura inversă – exprimă modificarea variabilei dependente în sens contrar variabilei dependente.
 Seriile cronologice/ Indicii statistici
Seriile cronologice au următoarele particularități: Variabilitatea fenomenelor; Omogenitatea valorilor seriei;
Periodicitatea termenilor; Interdependența termenilor seriilor cronologice.
Pentru a asigura comparabilitatea termenilor seriei cronologice trebuie respectate următoarele cerințe: Datele să
reflecte același fenomen; Să fie examinate în aceeași unitate de măsură; Să fie obținute prin aceeași metodologie de
calcul; Să fie evaluate în același prețuri pentru indicatorii valorici.
Deosebim mai multe tipuri de serii cronologice, fiind diferențiate în funcție de:
1) Modul de definire a timpului:
a) Serii cronologice de intervale (fluxuri): sunt formate din mărimi asociate unor perioade de timp.
(de ex: profiturile trimestriale ale unei entități economice; vânzările zilnice ale unui agent economic; etc.)
O proprietate importantă a seriei cronologice de intervale o prezintă posibilitatea însumării valorilor, astfel
obținându-se un indicator rezultativ sau totalizator pentru toată perioada de timp.
b) Serii cronologice de moment (de stoc): cuprind mărfurile care se referă la anumite momente de timp.
(de ex: numărul angajaților la finele fiecărui trimestru)
În cazul acestor serii cronologice, nu are sens cumularea valorilor de momente, deoarece ele reflectă în
mod repetat elementele care există în momente diferite de timp.
2) Modul de exprimare a termenilor seriei, deosebim serii cronologice:
a) Formate din indicatorii absoluți, exprimate în unități valorice sau naturale (venitul, salariul).
b) Formate din indicatorii relativi (rata inflației, structura inflației)
c) Formate din indicatori medii (productivitatea medie a muncii, numărul mediu de angajați)
Etapele:
1) Constituirea seriilor cronologice
2) Prelucrarea termenilor seriei cronologice și obținerea indicatorilor statistici absoluți, relativi și medii
3) Aplicarea metodei ajustării termenilor seriei cronologice în funcție de timp, pentru determinarea tendinței pe
termen lung
4) Determinarea influenței factorilor sezonieri și analiza fenomenelor cu caracter ciclic
5) Estimarea valorilor probabile pentru perioada următoare
Deosebim următorii indicatori absoluți:
1) Valorile individuale absolute ale caracteristicii predau nivelul 𝑌𝑡 al perioadei de timp 𝑡𝑖 .
2) Volumul agregat reprezintă suma termenilor seriei cronologice ∑ 𝑌𝑡 .
3) Modificarea absolută (sporul absolut sau descreșterea absolută) reflectă creșterea sau descreșterea absolută a
valorilor individuale ale fenomenului analizat de la o perioadă de timp la alta, se calculează ca diferență între
doi termeni ai seriei.
Indicii statistici oferă următoarele posibilități de cunoaștere:
1) Exprimă nivelul relativ al unei variabile 𝑦 și arată ce reprezintă nivelul analizat față de cei de referință
2) Servesc ca mijloc de analiză factorială prin care se explică variația unei variabile 𝑦 în funcție de modificările
intervenite în variabilele considerate ca factor de influență
Indicii statistici pot fi grupați după următoarele criterii:
1) În funcție de rolul lor:
a) Indicii dinamicii – analiza comparativă a unui fenomen
b) Indicii teritoriali – măsoară variația în spațiu a aceluiași fenomen, în cadrul aceleași perioade de timp. Ei
pot fi considerați ca mărimi relative de coordonare când se compară două unități teritoriale, care sunt părți
ale aceluiași ansamblu între ele.
c) Indicii planificării – rezultatul comparării unor valori realizate față de valoarea aceluiași fenomen înscrisă
într-un plan elaborat la diferite niveluri ale procesului de conducere.
2) După sfera de cuprindere:
a) Indicii individuali ai unei variabile statistice (𝑌) – se calclează la nivelul unei unități de observare.
Indicele individual arată de câte ori s-a modificat fenomenul în perioada curentă față de perioada de bază.
De obicei, indicii individuali se exprimă în coeficienți sau în %.
b) Indicii de grup a unei variabile statistice – se calculează la nivelul unei grupe sau pe întreaga colectivitate,
sintetizând variația medie a fenomenului studiat.