Cum îl pregătim pe adolescent pentru o viață responsabilă într-o societate

democratică

Educația primită în familie este cea mai buna modalitate de a-i învăța principiile
democrației. În acest cadru, părintele este un model care nu se foloseste de forta sau coercitie pentru
a conduce grupul. In consiliile de familie, copilul invata prin experienta si observatie, toate
abilitatile de care are nevoie pentru a se dezvolta conforma celor patru C. In acest fel, va invata sa-
si traiasca viata intr-un mod util si constructiv, devenind membrii de valoare ai societatii.
Comuniunea (a se simti conectat). Consiliile de familie ofera un sentiment puternic de
apartenenta. Familia este grupul din care facem parte. Avem nevoie de toti membrii. Este acceptat
fiecare copil, fiecare are sansa de a fi ascultat si de a fi luat in serios. Incepem intalnirea prin
„complimente”. Ii multumim fiecarui membru pentru ceava ce a facut pentru noi in decursul
saptamanii. Toti invata cum sa ofere un compliment si cum sa-i aprecieze pe cei din jur. Asta
presupune participare, cooperare si sentimentul ca toti suntem implicati in asta. Copiii invata astafel
ca ei apartin acelui grup.
A se simti capabil. Complimentele, aprecierea, rezolvarea problemelor, luarea deciziilor scot in
evidenta puterea grupului si-l fac pe copil sa se simta competent. Toata lumea participa si sunt luate
in calcul resursele personale ale fiecaruia. Copilul observa ca problemele nu se rezolva de la sine, ci
fiecare isi da silinta sa gaseasca cea mai buna cale de rezolvare, si ca acest lucru se intampla prin
impartirea responsabilitatilor, in asa fel incat solutia sa multumeasca pe toata lumea.
A se simti important (ca, conteaza). Copiii observa ca diferenta e facuta de faptele noastre si ca
sunt capabili sa-si aduca o contributie utila. Avem nevoie de ideile tuturor membrilor pentru a gasi o
solutie la ceva ce ne afecteaza pe toti.
Curajul. Datorita diverselor probleme ce trebuiesc rezolvate si a depasirii unor obstacole, copiii
invata ca-si pot expune problemele in mod deschis, ca pot invata din greseli si au posibilitatea a mai
incerce.
Comunicarea. Ne dezvoltam abilitatea si maiestria conversatiei. Toti au ocazia sa vorbeasca si sa
fie ascultati. Copiii sunt invatati cum sa asculte si sa fie respectuosi, fara sa-i intrerupa pe
interlocutori. Empatizam cu situatia altui membru al grupului si engociem pana cand ajungem la o
idee acceptata de toata lumea. Nu votam; ajungem la consens de comun acord; gasim modalitati de
a pune mai mult accentul pe cooperare; toate se fac prin comunicare deschisa. Toti sunt liberi sa
vorbeasca si toti avem obligatia de a asculta. Copiiilor le place acest aspect al intalnirilor de familie,
in special celor mici.
Datorita acestui dialog liber ne dam seama de discernamantul copilului si de modul in care
acesta se dezvolta. Vom realiza ca putem influenta modul in care copilul intelege lumea, mai
mult decat am crezut.
Auto-disciplina. Trebuei sa dam un inteles clar comportamentelor, sentimentelor si emotiilor
experimentate. Invatam cum sa dezvoltam strategii pentru a ane atinge scopurile, si cum sa facem
asta fara a-i rani pe cei din jur. Vorbind si ascultand atunci cand ne vine randul este un semn de
auto-disciplina. In fiecare saptamana schimbam liderul. Evaluam fiecare sugestie; decdem in ce
mod ne afecteaza; incercam sa anticipam ce invataminte se pot trage din fiecare decizie. Fiecare
membru al familie va suporta consecintele actiunilor sale sau ale familiei ca un intreg.
Responsabilitate. Fiecare are ocazia sa contribuie in familie. Copiii vor conduce pe rand aceste
consilii. Responsabilitatea gasirii unor solutii se imparte intre toti membrii. Toti depun acelasi efort
pentru a face schimbarile necesare.
Urmarind aceasta idee, ii educam pe copii cu ajutorul consecintelor logice si naturale, iar ei vor fi
capabili sa faca legatura dintre rezultatele obtinute si deciziile la care au contribuit. Majoritatea
familiilor vor observa ca atat vreme cat toti au ceva de spus in privinta regulilor, fiecare va avea un
interes in a respecta aceste reguli. Aceste idei nu pot fi invatate de copii prin pedepse. Copiii nu
invata nimic constructiv intr-un mediu amenintator.
Discernamantul. Stim cu totii ca discernamantul nu se dezvolta numai pe baza experientelor traite.
Ne folosim de consiliile de familie pentru a-i ajuta pe copii sa ne inteleaga experientele traite si pe
cele proprii, sa evidentiem ceea ce este important, ce ar trebui sa invete din experientele lor si ce ar
trebui sa faca diferit cu urmatoarea ocazie.
Cu totii incercam diferite solutii si observam in ce fel ne afecteaza; le vom alege astfel pe cele care
conserva respectul de sine si pentru cei din jr. Datorita acestor incercari, dezvoltam diferite optiuni
si invatam sa experimentam si consecintele ce deriva din ele.